Prin definitie, cuvantul supraom vorbeste de un tip superior de om1 prin vointa. Acest tip [622736]

1
Supraomul

Prin definitie, cuvantul "supraom" vorbeste de "un tip superior de om"1 prin vointa. Acest tip
de om, a aparut pentru prima data in scrierile lui Friedrich Nietzsche, ce vorbeste despre
supraoameni ca fiind o speta superioara ce depasesc omul .
Supraomul este tema principala a lucrarilor lui Nietzsche, mai exact in Genealogia moralei,
unde se face distinctie intre om si supraom. Cele doua sunt privite din punct de vedere al
moralitii, dar aici nu se discuta acel tip de morala in sens propriu, ci de un sens particular al
acestora.
Atat omul cat si supraomul au o istorie proprie, spune Nietzsche. Fiecare morala era o critica
ce exista inca din cele mai vechi timpuri, chiar si in societati precum cele grecesti sau cele
romane.

"Am venit să vă ves tesc Supraomul. Omul este ceva ce trebuie depășit" -Așa grăit -a Zarathustra
este una dintre lucrarile in care se vorbeste despre Supraom, si unde se face disctinctia intre
supraoameni si oameni. Cu toate ca, atunci cand vorbesti despre om, vorbesti si despr e evolutie,
insa fiind fiind vorba despre o lucrarea de -a lui Friedrich Nietzsche, se vorbeste si dspre
revolutie, ceea ce inseamna ca, in lucrarea de fata se discuta despre raportul dintre evolutie si
revolutie.
Despre geneza poemului lui Zarathustra se poate spune ca isi are originile descrise in paginile
autobiografice din Ecce Homo. Cu toate ca, despre Zarathustra nu se poate spune ca este poem,
deoarece ar insemna sa gandim conceptul in forma lui traditionala, fapt neacceptat de
Nietzsche, caci el "i si compara Zarathustra cu ceea ce nu este de comparat"; spunea Eugen
Fink.
Nietzsche il considera pe Zarathustra ca fiind primul ganditor moralist, datorita faptului ca, in
opinia sa, ganditorul, in lupta dintre bine si rau a zarit "cea mai fatala dintre erori, morala"2. Cu
toate acestea, el considera ca ganditorul a fost cu adevarat primul ce a inteles idea de moralitate.
Tot la discutia despre moralitate, Nietzsche justifica doua dintre negatiile pe care tremenul ce
i se atribuie lui (imoralist) le " inchide in sine "3: in prima instanta vorbeste despre conceptia
crestina de Dumnezeu, prinvind -o ca fiind o conceptie divina corupta ce contureaza o lume a
fictiunii indreptata impotriva realitatii. El gaseste termenul de Dumnezeu ca fiind "o notiune a
moralei falsificata", punand termenul in contradictie cu viata, cu vointa de a trai.
Aceasta vointa ce adineaouri era numita "vointa de a trai" s -a transformat in "vointa lui
Dumnezeu" cu ajutorul preotilor. Preoții au transformat si ceea ce filosofii numeau "voi nta
divina" intr -un abuz de putere unde nu se mai vorbeste despre "vointa lui Dumnezeu" ci despre
"vointa Preotului" . Astfel, preotul beneficiaza de tot ceea ce isi doreste in numele lui
Dumnezeu. Definindul ca fiind "parazitismul preotului", tot ceea ce a vea valoare in sine, chiar

1 "un tip superior de om" – https://dexonline.ro/definitie/supraom
2 "cea mai fatala dintre erori, morala" – Ecce Homo – Friedrich Nietzsche, pg.151, ed. Humanitas, Bucuresti,
2012
3 "inchide in sine" – Ecce Homo – Friedrich Nietzsche, pg.151, ed. Humanitas, Bucuresti, 2012

2
si vointa de a trai, nesupusa legilor preotesti, este considerata ca fiind nesupunere fata de
Dumnezeu si este numita " pacat "4.
In a doua instanta, Nietzsche neaga morala crestina. In conceptia lui, cuvantul "crestinism"
este un "non -sens", deoarece singurul crestin a fost Iisus, citez:" Evanghelia" a murit pe
cruce. Ceea ce de atunci incoace s -a numit "Evanghelie, era si asa contrariul a ceea ce
vietuise Christ: o"rea vestire "5.

Ca atare, nu putem vorbi despre moralitate intr -o lume dominata de fictiune ce conduce
poporul catre suferinta si distrugere. Tocmai de aceea, Nietzsche situeaza Crestinismul in
opozitie cu Budismul, aducand argumente pro -budism unde se remarca anumite trasaturi
fundamentale a unui stil de viata sanatos, obiectiv dar si pozitiv. Unde nu exista notiunea de
"pacat" ci doar cea de "lupta impotriva suferintei".
Aceste consideratii contureaza dorinta lui Nietzsche de a vorbi despre omul bun, despre
adevar, insa acest lucru nu este posibil, spune el, caci omul bun nu spune niciodata adevarul
iar optimismul, in viziunea lui este decadentul pesimismului.
Ca atare, omul bun este considerat ca fiind tipul de om nociv:"Cei buni – ei nu pot crea, ei
sunt intotdeauna inceputu sfarsitului . (…) Si oricare ar fi relele pe care le -ar mai putea face
defaimatorii lumii, raul pe care -l fac cei buni este cel mai daunator."6
Fara sa ma abat de la subiect tind sa specific analogia ce se creaza intre omul daunator, omul
de turma si omul crestin, o mul slab. In ambele cazuri Nietzsche vorbeste despre instinctul de
turma al omului, si felul in care aceasta miscare a dus mai apoi la formarea crestinismului,
singura religie a " milei", unde se ia apararea a tot ceea ce este slab si umil, si unde ceea ce
este puternic este privit drept o impotrivire a vointei divine.
Pornind de la aceste consieratii legate de omul crestin, Nietzsche aduce in discutie problema
supraomului pe care o discuta din perspectiva lui Zarathustra unde, insusi personajul, odata
ajuns intre oameni aduce critici asupra milei, justitiei, virtutii dar le si predica oamenilor
despre depasirea umanului, si tinderea cestuia catre Supraom.
El vede in Zarathustra un "psiholog al binelui" dar si "un prieten al raului"7. Deorece felul de
om pe care il concepe Zarathustra este omul ce poate sa conceapa realitatea exact asa cum
este ea, fara a fi miscat sau tulburat de ea, in conceptia filosofului, Supraomul este insusi
realitatea. Este autodepasirea, este ceea ce propune Nietzsche ca fiind " pentru noi stadiul cel
mai apropiat! [… ] Pentru a -l aduce pe om la unnivel care ne depășește, cum făceau grecii —
la o parte cu himerele incorporale! Spiritul celmai înalt, legat de un caracter slab și nervos —
iată ce trebuie suprimat. Scopul: perfecționar ea corpului întreg, nu numai a creierului"8

4 "pacat" – Antichristul – Friedrich Nietzsche, pg.30, ed. Antet
5 "Evanghelia" a murit pe cruce. Ceea ce de atunci incoace s -a numit "Evanghelie, era si asa contrariul a ceea ce
vietuise Christ: o"rea vestire" – Antichristul – Friedrich Nietzsche, pg.43, ed. Antet
"Cei buni – ei nu pot crea, ei sunt intotdeauna inceputu sfarsitului. (…) Si oricare ar fi relele pe care le -ar mai
putea face defaimatorii lumii, raul pe car e-l fac cei buni este cel mai daunator."6 – Ecce Homo – Friedrich
Nietzsche, pg.154, ed. Humanitas, Bucuresti, 2012
"psiholog al binelui" dar si "un prieten al raului"7 – Ecce Homo – Friedrich Nietzsche, pg.154, ed. Humanitas,
Bucuresti, 2012
8 "pentru noi stadiul cel mai apropiat! [… ] Pentru a -l aduce pe om la unnivel care ne
depășește, cum făceau grecii — la o parte cu himerele incorporale! Spiritul celmai înalt, legat
de un caracter slab și nervos — iată ce trebuie suprimat. Scopul: perfecți onarea corpului
întreg, nu numai a creierului" – Friedrich Nietzsce – Voința de putere, II, cartea IV, par.402

3
Eugen Fink considera ca dupa moartea lui Dumnezeu, cuvantului omului se adreseaza doar
omului, tocmai din acelasi motiv pentru care Nietzsche considera ca crestinismul a murit
deodata cu primul crestin. Fink cons idera ca omul acum nu se mai poate raporta la divinitate
decat prin inetermediul doctrinei Supraomului ce este privita ca fiind treapta penultima,
vindecatoare a tututor ranilor cauzate de om, de "infidelittea lui pentru Pamant".