Prin această lucrare doresc să demonstrez că un “HUB”, un concept relativ nou în cadrul programelor arhitecturale, poate avea multiple beneficii în… [304853]

CAPITOLUL I – O idee

1.1 Introducere

Prin această lucrare doresc să demonstrez că un “HUB”, [anonimizat].

[anonimizat], s-a născut în urmă cu 20 [anonimizat] a lucra împreună. Conceptul prinde contur abia în jurul anului 2005 [anonimizat] a-și desfășura activitatea.

Ca o primă definiție a conceptului de “HUB”, aceasta este un spațiu cu o [anonimizat] a ajuta și a [anonimizat]-[anonimizat] a implementa proiecte noi; acest spațiu poate fi considerat o variantă modernă a caselor culturale.

În primele rânduri am menționat ca amplasament orașele mici. De ce? În prezent în România sunt deschise 19 [anonimizat], Brașov, [anonimizat].

[anonimizat].

Eu m-am născut și am crescut în Târgoviște. [anonimizat], prezent în evenimentele istorice ale țării. [anonimizat] a [anonimizat].

Desigur, orice idee are și o [anonimizat].

1.2 [anonimizat] (motorul de generare a unor idei și concepte noi) [anonimizat].

Ce-mi plăcea cel mai tare era modul cum se schimbă atmosfera din jur. [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat]. [anonimizat], era transpusa asemenea unei redactări a timpului din istoria cetății până în prezent. Liderii, întotdeauna, [anonimizat], și jucau rolul domnitorilor ce au condus țară din scaunul cetății Târgoviște. Aceștia erau urmați de un alai de “domnițe” și “boieri”. [anonimizat]. [anonimizat], urmau și ei această paradă. [anonimizat], [anonimizat], moldovenesc și

grecesc. [anonimizat], încheia parade prin trupă de majorete ce a [anonimizat], trupă de teatru, componenta tânăra a armatei, și alți adolescenți și copii ce se implicau cu drag în realizările culturale ale orașului.

Odată cu încheierea parade, după parcurgerea unui traseu lung dar distractiv și plin de aplauze și țipete de bucurie, festivitățile începeau cu spectacole de muzică și dans tradițional, concerte susținute de trupele orașului și alți invitați, ateliere și workshop-uri de meșteșugărit, standuri cu suveniruri, și scenete ce redau evenimentele care au marcat prezenta orașului în istorie. Trei zile de activități în care Târgoviștea este în centrul atenție, zile în care am observat bucuria localnicilor și a multor vizitatori din alte orașe, chiar și din alte țări. Acest lucru mi-a oferit încrederea că ce se întâmplă în perioada timpurie din septembrie, în fiecare an, este ceva frumos.

Un alt eveniment la care am participat cu plăcere este “Festivalul păpușilor vii”. Are loc în fiecare an cu ocazia zilei copilului în dată de 1 iunie. Festivitatea se concentra pe idea creării atmosferei de poveste care atrage orice copil. Din partea teatrului primeam costumațiile ce urma să le purtăm și în care să ne distrăm. Clauni, prințese, idealuri din povești precum “Alba ca Zăpadă” sau “Neghinița”, păpuși uriașe, cu toții stăteam la machiaj, indicații și repetiții. În prima zi de festival începeam din nou cu o paradă, în care toată lumea râdea și dansa în ritmurile famfarei orașului, și cu

fiecare râset de copil pe care îl auzeam, căpătăm energie și dansăm și mai mult. Încheiam paradă în piața Casei de cultură a sindicatelor cu o mică petrecere în care începeam să dansăm cu copiii să transmitem voie bună în jurul nostru. Timp de trei zile, cu toții ne transformăm în personajele care ne erau atribuite de la început și ne distrăm împreună cu cei mici de dimineață până seara.

Specificul acestui eveniment era organizarea a doua principale activități ce încurajau creativitatea tinerilor din oraș, și anume un concurs de graffiti și un concurs de pictură pe fata pentru copii. Acest lucru m-a făcut să înțeleg că înclinațiile creative ale tinerilor trebuiesc încurajate.

Cel de-al treilea festival în care m-am implicat este “Crizantema de Aur”. Importanța acestui eveniment se ridica deja la nivel internațional. În anul 2017 a avut loc a 50-a ediție a festivalului dedicat creației și interpretare, dedicat romanței; artiști consacrați ai României vorbesc despre acest eveniment ca fiind parte importantă din experiențele lor:

“Romanța este un gen muzical aproape de inima familiei mele, a tatălui meu, în special. De aceea, invitația de a susține un recital la Crizantema de Aur a fost o mare bucurie pentru mine. Pe scena acestui festival au urcat unii dintre cei mai talentați și iubiți artiști romani precum Ioana Radu, Ileana Sărăroiu, Angela Moldovan sau Gică Petrescu.”

Horia BRENCIU

“Pentru mine, „Romanța” înseamnă hrana sufletului. Mai înseamnă un minunat gen al muzicii românești și înseamnă „Crizantema de Aur” de la Târgoviște. Romanța înseamnă copilăria mea, mama fredonând cu o voce limpede și melodioasă „De-aș fi vântul cu miresme parfumate”, înseamnă tinerețea mea, când nimeni nu înțelegea cum de o fată tânără poate cânta Romanțe (doar eu trăiam fiecare vers, lăcrimam la gândul iubirilor pierdute și fredonam cu pasiune tristele refrene).”

Daniela VLĂDESCU

“Am început copil aici să cânt și, iată-mă, cred că în doi-trei ani o să termin toată cartea și toată culegerea de romanțe care există în arhiva bibliotecii muzicale românești. Totdeauna am spus că mă confund, anii mei care se scurg se confundă cu începutul armoniei festivalului și sfârșitul trist al muzicii de închidere a fiecărui festival.Întotdeauna, la acest festival, am arătat și vom arăta că arta adevărată este pe primul loc.”

Florin GEORGESCU

După cum spune și marele tenor Florin Georgescu “arta adevărată este pe primul loc”. În momentul participării la acest eveniment, eram în pragul vârstei de 15 ani, și deja credeam cu adevărat în aceste cuvinte. Înțelegeam ce înseamnă creație în orașul meu, lucru ce se întâmplă în anul 2009. Îmi amintesc prima zi când am ajuns la Casa de cultură a sindicatelor, locul unde are loc evenimentul, și în același timp a sosit și livrarea de costume. Odată descărcat echipamentul, sosit special de la Teatrul Național din București, am intrat la probe. O rochie lungă, strâmtă până la talie și dreapta până la călcâi, de tafta de culoare roz prăfuit, cu un guler mic decorat cu perle și mâneci scurte bufante din tulle și dantelă fină mi s-a potrivit. Sala de dans a locației a devenit sala de repetiții. Coordonatoarea evenimentului ne învață acolo să pășim grațios pe tocuri medii, să ne simțim confortabil să intrăm cât mai bine în piele personajului. Tematica din acea ediție, era perioada epocii interbelice, epoca ideală a romanței. Urmau trei zile care treceau rapid dar în care ne bucurăm de muzică, râsete, prezența a multiple personalități ce pășeau în incinta creației noastre cu ochii plini de bucurie. Creativitatea este un limbaj universal între toți cei ce se afla în același timp, în același loc și pentru același motiv.

Babel F.A.S.T.- un eveniment al cărei prime ediții a avut loc în anul 2007, la cinci ani de la inaugurarea teatrului “Tony Bulandra”. A apărut ca o inițiativă pentru demonstrarea maturității artistice la care acest loc a ajuns, ulterior dezvoltând un impact impresionant în rândul teatrului internațional. Arta de stradă redată prin dansuri interpretative, jonglerii cu foc, mici scenete, toate se întâmplau în aer liber; teatrul alternativ, interactiv, și cel experimental erau atracțiile principale, ce aveau loc fie în incinta clădirii gazdă, fie afară pe scenă montată afară. Atmosfera pe care a creat-o acest festival era prezentă de dimineață până seara, iar fiecare zi de eveniment se încheia cu un concert de muzică dedicat tinerilor și trupelor ce abordau muzica în maniera alternativă. Acest concept nou de eveniment mi-a arătat ce înseamnă libera exprimare, și că orice idee ce se naște dintr-o minte creativă trebuie încercată.

Pot spune că implicarea în aceste “proiecte” m-a ajutat să-mi dezvolt creativitatea și m-a convins imaginația pusă în aplicare creează zâmbete și amintiri plăcute.

1.3 Pasiune și dorință

Încă din copilărie mi-am descoperit înclinația pentru artă și desen. Când eram mică, în fiecare zi desenăm. Îmi amintesc că mereu răspunsul meu la întrebarea “ce vrei să faci când vei fi mare?” era mereu același: “picturiță”. În școala primară am început să particip la concursuri de creație, și tot în aceeași perioadă am aflat că pasiunea pentru arta am moștenit-o din partea bunicului, dar, din păcate, am aflat asta după decesul sau. Prima oară când am încercat tehnica de pictură în ulei am folosit culori vechi, fabricate la “Combinatul fondului plastic”, ultimele culori pe care le-a folosit bunicul meu în tinerețea sa. În urma sfaturilor tatălui meu, am susținut primii doi ani de studiu în cadrul unui colegiu din oraș la profil uman biligv-engleza. Tatăl meu, în această perioadă, conducea o firmă de producție de mobilier, unde îmi petreceam și eu parte din timpul liber și învățăm noțiuni despre producție și creativitatea din acest domeniu. Acest lucru m-a determinat să doresc să continui afacerea familiei, și astfel am hotărât să mă transfer și să închei studiile la liceul de arte al orașului, clasa de Arhitectură. Am fost admisă la facultatea de arhitectura de interior, intențiile mele fiind în continuare acelea de a prelua afacerea familiei. Din păcate, în decursul anului al doilea de studiu, tatăl meu a fost nevoit să suspende activitatea firmei. Recunosc că atunci am avut un moment de răscruce, în care mă gândeam să renunț la această facultate și să mă reorientez către altceva ce la acea clipă părea mai sigur. Dar mi-am dat seama că această facultate este ceea ce-mi place, și că nu trebuie să renunț. Din contră, mi-am dat seama că îmi place să dezvolt concept șiș a aplic idei noi, că pot să găsesc o soluție mai bună a planului inițial.

Din punct de vedere al experienței personale, cam ăștia sunt factorii ce m-au influențat în direcția ideii acestei lucrări: un Hub cultural într-un oraș mic; un spațiu interior unde imaginația, pasiunea, artă, producția, sunt puse laolaltă și încurajate.

CAPITOLUL II – Târgoviște, pontențial pentru creativitate.

2.1 Orașul cu porțile deschise

O Târgoviște are potențial turistic ridicat. Principala atracție este Cetatea curții Domnești, care din punct de vedere istoric a fost locul de ședere a majorității voievodale ce a condus Tara Românească.

Începuturile acestui ansamblu muzeal datează din perioada secolelor XVI-XVII găzduind în incinta zidurilor sale de fortificație ruine martore a ce a fost înainte o construcție impresionantă loc de adăpost pentru domnitorii țării. Cetatea curții domnești este supranumită și “Cetatea celor 33 de Voievozi”, aici petrecându-și anii de domnie majoritatea personalităților istorice care au format Tara Românească. Curtea domnească și evoluția sa arhitecturală, sunt marcate de 5 domnii importante din cele 33 pentru care este renumită: Mircea Cel Bătrân (1386-1418),Vlad Dracul (1437-1442), Petru Cercel (1583-1885), Matei Basarab (1632-1654) și Constantin Brâncoveanu(1688-1714).

Câteva locuințe anexe ce făceau parte din organizarea administrativă a spațiului, Biserica Mare Domneasca, printre cele mai vechi capodopere din arhitectura religioasă a orașului, și desigur, Turnul Chindiei, construcție impresionată ce s-a păstrat intactă până în prezent. Aceasta s-a definitivat în jurul anului 1847 la o înălțime de 27m și un diametru exterior de 8,5m.

Vizita oricărui turist, fie el roman, fie străin, poate continua și în parcul din imediata apropiere a cetății, Parcul Chindiei. Aleile sale te conduc într-o atmosferă de poveste.Zidurile cetății te vegheaza de la înălțime, pătrunzi într-o umbră caldă a copacilor și te poți lăsa purtat de mirosul apei din lacul parcului, și odată ajuns acolo te poți bucura de liniște pe o bancă de pe malul său, în timp ce de undeva din departare se aud râsete de copii.

Oraș cu multiple mărturii istorice, Târgoviște are atracții muzeale, dar și spirituale. Mănăstirea Dealu este situată pe dealul din imediata apropiere a orașului. Acestea este o mănăstire de maici ce datează din anul 1431, ea a fost ctitorita ceva ani mai târziu, între anii 1499-1501 de către Radu cel Mare. Aici a fost instalată prima tiparniță a Țării Românești de către călugărul sârb Macarie, și a fost tipărită prima carte, o Liturghie. Biserică din cadrul mănăstirii este cel mai important ansamblu arhitectural al evului mediu al țării românești, fiind în prezent singura construcție care s-a păstrat intactă încă de la finalizarea construcțiilor.

Cu toate acestea, picturile originale din interiorul bisericii realizate la 1515 nu s-a păstrat, aceasta fiind restaurată în anul 1985 de către arhimandritul Sofian Boghiu. În pronaosul bisericii se găsesc mormântul lui Radu cel Mare și racla cu capul lui Mihai Viteazul. Este una dintre cele mai mari capodopere din arhitectura religioasă, având o suprafață de 8 metrii lățime pe 21 lungime, și o înălțime de 24 de metri.

Dar pe lângă partea cultural-educativă, orașul Târgoviște aduna anual mii de turiști prin evenimentele sale de sărbătoare. Am vorbit anterior despre aceste evenimente și efectul lor asupra mea, dar revin asupra acestei idei subliniind faptul că unele au devenit tradiții, atât pentru localnici, cât și pentru personalități din lumea spectacolului la nivel național și internațional și nu numai. Crizantema de Aur, se pregătește de a51-a ediție deja,

festival de romanțe pe scena căruia în anul 2009 au urcat și au bucurat spectatorii Alexandru Arsinel si Stela Popescu. Zilele cetătii sunt zilele de sărbătoare pentru toate comunitățile localnice ale orașului precum sârbii și bulgarii, chiar și familiile originare din zona moldovei, și cu toții sunt valorificați si indrăgiți în egală masură cu tradiția muntenească locală. Babel F.A.S.T se bucura deja de a8-a ediție, după o pauză nedorită pe perioada 2009-2014, acest eveniment revine în forță și își lansează invitația către actori și membrii de teatru din toate țările, să vină să fructifice alături de organizatori variile moduri de exprimare scenică: teatru de artă, teatru de păpuși, dans tradițional, balet, dans contemporan, arta plastică și sculptură sonoră, muzică, teatru de stradă. Începând cu această revenire, spectatorii au ocazia să observe șiș a se bucure de modalități noi de redare a spectacolului și artei, în afară de cele tradiționale, din alte orașe precum Sibiu, Cluj, Constantă, dar și de forme ale teatrului interpretat și abordat în țări precum Franța, Italia, Portugalia, Danemarca.

Acestea sunt câteva din evenimentele locale ce favorizează turismul aflat în plină dezvoltare. Să nu uităm și de activitățile școlare care constau în excursii organizate și schimburi de experiență. Acestea ajuta elevii să-și dezvolte capacități de comunicare și schimb de informații.

În vederea realizării acestei lucrări am avut ocazia de al cunoaște pe domnul dr. arh Cornelui Ionescu, care mi-a oferit materiale și informații cu ajutorul cărora am conturat această lucrare. În multiplele discuții legate de istoria și evoluția orașului, dumnealui mi-a oferit accesul la lucrarea “Târgoviște Reședința Voievodală 1400-1700” al cărui autor este și el împreună cu Petru Diaconescu și Venera Rădulescu, coordonați de către arhitectul Nicolae Constantinescu. În această carte, domnul Ionescu a dedicat un întreg capitol, turismului care se pare că a existat în Târgoviște încă din perioada voievodală. Capitolul se intitulează “Călătorii străini despre curtea din Târgoviște. Aici, autorul, în urma cercetărilor sale, demonstrează că orașul Târgoviște a fost popas pentru mulți călători ai perioadei voievodale, iar aceștia au consemnat în scrierile lor atât despre Curtea Domnească și arhitectura sa, cât și despre împrejmuirile acesteia.

“Câțiva călători străini au lăsat notații succinte despre Curtea Domnească din Târgoviște. Venind din culturi diferite de cea românească, și având diferite pregătiri, diferite misiuni, și diferite interese, ceea ce vedeau aici înțelegeau într-o măsură mai mare sau mai mică, notau ceea ce înțelegeau și de multe ori ceea ce își aminteau, izbiți că nu găseau nimic asemănător cu realitățile de unde veneau ei.”

Citatul anterior reprezintă însăși introducerea capitolului despre “călători străini” al domnului Ionescu. El subliniază impactul pe care îl lăsa acest ansamblu asupra pelerinilor prin unicitatea capodoperei arhitecturale prezente în perioada secolului al XVI-lea. În cercetarea sa, domnul arhitect menționează scrieri primordiale din perioada 1532-1574 continuând călătoria până în anul 1714 când reședința voievodală se mută la București. În 1584, genovezul Franco Sivori, scrie despre curtea domnească în perioada domniei lui Petru Cercel astfel: “Palatul principelui, clădit de strămoșii săi, este de proporții mari și de o arhitectură îngrijită”.

Dacă despre vizitele pelerinilor din perioada istorică avem lucrări și mărturii scrise la care putem face refirire în vederea demonstrării unui potențial turistic, din punct de vedere al prezentului găsim statistici oficiale care demonstrează miscarea populației turistice la nivelul orașului Târgoviște. Conform site-ului oficial de statististici naționale, www.insse.ro, Se poate observa o creștere considerabilă anuală a numărului de turiști, începând cu anul 2010 și până în prezent. Această creștere se datorează activităților culturale și amplasamentelor istorice ce în prezent au caracter de muzeu.

2.2 Universitatea și generațiile viitorului

Târgoviște este orașul unde se găsesc multiple școli și licee care se ridică la nivelul celor mai bune instituții de învățământ din țară. Pe lângă toate acestea Târgoviștea oferă și posibilitatea susținerii studiilor superioare în cadrul instituției Universitare Valahia. Aceasta este atestata, prin hotărârea Guvernului, în anul 1992, la început având doar două facultăți, 14 specializări și capacitatea de a găzdui anual 700 de studenți.

Din dorința de dezvoltare, autoritățile locale se implică cu privire la evoluția Universității Valahia, aceasta având parte in anul 2014 de un nou campus construit și dotări moderne. Capacitatea Universității a crescut la 10.000 de studenți anual, și oferta universitară diversificându-se și ajungând la un nurmar de 9 facultăți, 32 de profile de licență si multiple programe de master.

Din pacate, pe plan local, Universitatea Valahia nu are un success dupa cum era asteptat. Nivelul educatiei raportat la media de varsta si capacitatea institutiei universitare este in scadere. Din 2007 pana in prezent s-a ajuns ca doar 27% din totalul tinerilor localnici sa urmeze studiile universitare din oferta locala. Unul din pricipalele motive ale acestei scaderi este lipsa locurilor de munca pe plan local, tinerii considerand ca nu-si pot asigura un viitor cu oferta de studii prezenta. Cu alte cuvinte, Universitatea Valahia s-a specializat, in timp, conform dezvoltarii industriale ce a aparut la nivelul orasului si a comandei sociale, dar odata cu disparitia lor si scaderea locurilor de munca, s-a micsorat si interesul tinerilor asupra posibilitatii studiilor locale.

Universitatea a pus la dispozitie pentru studentii care vin din alte orase posibilitatea de locuri de cazare cu dotari moderne, situate in imediata apropiere a campusului. Dar nici acest factor, nici oferta universitara ampla pe care institutul o ofera catre potentialii studenti, nu sunt sufieciente motive. In prezent Universitatea Valahia se confrunta cu lipsa unui numar suficient de mare de candidati astfel incat locurile disponibile pentru studii sa fie ocupate in proportie de 100%.

2.3 Publicul țintă, cultura și resuscitarea creativă la nivel local

Orașul Târgoviște are parte de o creștere considerabilă a populației în jurul anului 1992. Acest lucru se datorează procesului de dezvoltare industriala care la acea vreme avea loc la nivel national. Din pacate orasul nu a avut parte de acest privilegiu foarte mult timp, si odata cu privatizarea industriilor si micsorarea numarului locurilor de munca s-a putut observa o scadere treptata ce continua si pana in prezent.

In urma unui studiu amanuntit se observa ca diminuarea populatiei locale are loc in randul celor cu media de varsta 15-35 ani. O pirma cauza a acestei scaderi este, in primul rand, sporul natural negativ care apare inca de acum 10 ani. Populatia tanara ezita in ceea ce priveste intemeierea si dezvoltarea unei familii datorita lipsei de siguranta pe care o are cu privire la situatia financiara si a locului de munca. O alta cauza a scaderii populatiei este fenomenul migratiei, fenomen recunoscut la nivel national. In acest oras, aceasta problema prezinta o evolutie alarmanta doar in ultimii 2 ani de zile. In anul 2003 orasul Targoviste s-a infratit cu orasul Castellon in urma Numărului mare de emigranți care s-au stabilit în această regiune, populația romana reprezentând 30% din totalul locatarilor.

Hub-ul în orașul Târgoviște va avea că public țintă persoane cu media de vârsta 15-35 de ani, că o formă de resuscitare cultural-creativă. În ciuda datelor prezentate despre situația demografică, un spațiu tip HUB ar putea aduce multiple beneficii orașului, printre care și încurajarea tinerilor către dezvoltarea carierelor aproape de orașul natal. Un spațiu tip HUB dedicat industriilor creative naște în primul rând noi locuri de muncă în domenii ce sunt prezente în oraș la un nivel redus, dar care ar putea prezenta un anume interes pentru tineri. Acest spațiu crează o comuniune armonioasă dintre latura culturală a orașului și dezvoltarea industriilor creative.

Creativitatea reprezintă abilitatea de a privi lumea în moduri diferite, de a găsi variante și modele noi, de a putea stabili legături între elementele aparent diferite.

În ceea ce privește industriile creative, primul rând trebuie să înțelegem că sunt un concept relativ nou. A căpătat recent o definiție clară prin care activitățile ce sunt în strânsă legătură cu înclinațiile artistice formează în prezent componența acestor industrii. În al doilea rând, creativitatea se regăsește și în economie, tehnologie și științe.

Datorită creativității și tradiției, precum și datorită participării publicului, Târgoviște are un adevărat succes în ceea ce privește evenimentele culturale. Nu putem spune același lucru și despre industriile creative locale care, momentan, se mențin la nivelul microintreprinderilor. Dacă domeniile economice, sociale, tehnologice și științifice se studiază în Târgoviște, și există, sau au existat, industrii care s-au dezvoltat în strânsă legătură cu acestea, cum rămâne cu domeniul creativ și industria dedicate acestuia?

Potrivit European Cluster Obersvatory, România se afla în prima jumătate a clasamentului ca număr de angajați în cadrul industriilor creative. Acest lucru demonstrează faptul că există unpotential la nivel la national ,de dezvoltare si sustinere a acestui domeniu.

CAPITOLUL III – Târgoviște în istoria industrială a Romaniei

3.1 Resedința Voievodală (1400-1700)

Cărțile de istorie menționează Târgoviștea ca fiind cetatea unde au condus tara majoritatea domnitorilor, 33 la număr. În perioada lui Mircea cel Bătrân (1386-1418) este atestata Curtea Domnească, iar odată cu trecerea timpului aceasta evoluează, conducând de pe scaunul ei și Vlad Țepeș (1448-1476) și Petru Cercel (1583-1585) și mulți alții.

În jurul anului 1431 Târgoviștea este menționată oficial ca fiind capitală a Țării Românești, iar zidurile de fortificație deja existente demonstrau că evoluția așezării a fost plănuită pentru a se obține această atestare. De asemenea există scrieri care atestă importanta Târgoviștei în mediul miliar al țării, precum una datată în noiembrie 1476 ce face prima mențiune asupra existenței unui pârcălab

Din punct de vedere urbanistic, se presupune că Târgoviște a fost atestat că oraș încă de la mijlocul secolului al XIV-a, dovada fiind locuințele ce s-au descoperit că fiind construite în acea perioadă. Locuințele ce în prezent fac parte din Muzeul Curtea Domnească, față de care am făcut și o mențiune anterioară, sunt prezentate în lucrarea “Târgoviște Reședința Voievodala 1400-1700” ca fiind structuri arhitecturale ce depășeau clar nivelul rural și asigurau stabilirea meșteșugarilor și negustorilor. În ceea ce privește populația orașului, în aceeași lucrare se menționează că tot prin scrierile călătorilor ce au trecut prin Târgoviște în perioada secolelor XIV-XV găsim informații care atestă existența unui număr de câteva mii de locuitor încă din acea vreme, și de asemenea faptul că acest număr variază în funcție de evenimentele la care este supusă această așezare orășeneasca.

3.2 Secolele XIX-XX – dezvoltare urbană

Dacă istoria voievodală a orașului Târgoviște prezintă o multitudine de evenimente care au influențat și format tara pe care o cunoaștem în prezent, cea timpurie marchează mai mult evoluția directă a localității.

In perioada secolului XIX conducătorii României transfera reședința de capitală de la Târgoviște, la București. Cu toate acestea Târgoviște are parte de o acțiune de modernizare a societății care duce la un mare avânt economic, în mod deosebit în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Acest lucru se demonstrează prin iluminarea orașului la 1863, inaugurarea cursei de diligența și apoi de cale ferată București-Târgoviște. Târgoviște are parte și de înființarea primei întreprinderi industriale – Arsenalul Armatei și construirea rafinăriilor de petrol.

Domnul arhitect Cornelui Ionescu, în urma discuțiilor care au avut loc pe tema acestei lucrări, mi-a oferit informații și documente ce m-au ajutat să înțeleg procesul de evoluție al orașului.

Dumnealui menționează că în perioada secolului al XIX-lea evoluția orașului Târgoviște stagnează datorită organizării administrative a țării (în acea perioadă orașul făcea parte din raionul Prahova al cărei reședință era orașul Ploiești). Acest lucru se demonstrează printr-un studiu istoric realizat în 2007 în care putem observa pe harta orașului cele 2 etape de evoluție ale orașului, cea din a doua jumătate a secolului XIX, în comparație cu prima jumătate a secolului XX. (Fig.16)

C.Ionescu continua povestea cu anul 1968 când România trece din nou printr-o reorganizare administrativă, revenindu-se la “împărțeala” pe județe. Astfel orașul Târgoviște a devenit, din nou, reședință pentru județul Dâmbovița. Tot în această perioadă, conducerea țării din acea vreme se concentrează pe dezvoltarea industrială a României. Domnul Ionescu susține că față de Târgoviște a însemnat readucerea relativă a orașului la nivelul importanței pe care o avea și în perioada în care a fost capitala. El spune că, ce a fost înainte Arsenalul Armatei, se dezvoltă și devine astfel unul dintre cele mai mari combinate de producție a utilajelor de foraj petrolier din țară, se deschid combinatele de oteluri speciale și oțel inox-uri de aduc posibilitatea în total la în jur de 25.000 de locuri de muncă în aceea vreme, o fabrică de sticlă, o fabrică de lactate, și multe altele. Menționează de asemenea faptul că această evoluție industrială influențează și dezvoltarea urbanistică. Astfel iau naștere blocurile de locuințe și clădirile cu caracter adiministrativ și cultural al orașului.

Explicându-i în conversația noastră domnului Ionescu scopul vizitei mele, dumnealui se hotărăște să-mi ofere și un scurt istoric despre clădirile cu scop cultural din această perioadă.

Casa de cultură a Sindicatelor a fost construită în anii 1974-1975, desenele de proiectare fiind concepute de domnul arhitect Nicolae Vlădescu în jurul anilor 1970-1973. Concepută pentru spectacole și cercuri creative, aceasta dispune de două săli tip amfiteatru: sala Mare cu o disponibilitate de 600 de locuri, și sala Mică cu doar 100 de locuri. Doresc să adaug câteva mențiuni în legătură cu situația prezentă a clădirii: este închiriată și utilizată de întreprinderi cu domenii de activitate diferite față de destinația clădirii (showroom de mobilier în foyer-ul clădirii, instituții de atestare profesională și șomaj undeva pe la etaj) iar atunci când se organizează, devine gazda principal a festivalului National de interpretare si creatie “Crizantema de Aur”. Cladirea se afla in centrul orasului, la intrarea in Parcul Mitropoliei Targoviste.

Referitor la cinematograful orașului, domnul arhitect mi-a stârnit curiozitatea în momentul în care îmi atrage atenția că orașul a avut parte de fapt de 3 cinematografe. Primul este “Cinematograful Victoria” ce s-a construit în perioada primului Război Mondial în stilul “arhitecturii clasicizante”. Acesta dispunea de aproximativ 100 de locuri, iar în prezent, fiind situată la periferia zonei centrului vechi, este utilizată ca spațiu de închiriat pentru evenimente din partea Universității Valahia. Al doilea este “Cinematograful Popular” construit în jurul anilor 1930-1935, unde domnul Ionescu își amintește cu plăcere de faptul că acesta dispunea de “o grădină foarte frumoasă unde vară se puneau proiecții în aer liber”, dar trist adăugă: “era lângă primărie, dar au dărâmat-o ca să construiască blocuri”.

Cel de-al treilea cinematograf, “Cinematograful Independența” este o clădire independentă, situată în centrul orașului, în prezent în spatele consiliului județean.În copilăria mea am apucat chiar să vizitez sală și să iau parte la câteva proiecții, iar după mențiunea celorlalte două amplasamente de acest tip. Am aflat că aceasta a fost construită în jurul anilor 1976-1978 de către arhitecții Pintea Gheorghe și Nitescu Dan, în urma unui proiect tip dar cu adaptări ale exteriorului clădirii, este și în prezent cea mai mare sală de proiecții din oraș cu aproximativ 600 de locuri, dar, din păcate, în prezent clădirea este dezafectata, pare chiar abandonată, și deja intra într-un proces accelerat de degradare.

.

Teatrul “Tony Bulandra” s-a inaugurat în acest amplasament în anul 2002. Clădirea a fost construită în jurul anilor 1960-1963, pe vremea când Târgoviștea făcea încă parte din raionul Prahova. A fost proiectată la Ploiești și inițial a fost sediul echipei sportive de fotbal a Prahovei, Club Petrol. Amplasamentul acestei clădiri se afla pe Bulevardul Castanilor (fost Regele Carol I) în apropiere de gara orașului.

Casa de cultură a tineretului, în prezent denumită “Clubul Studenților” a fost construită în anul 1972, proiectată de domul arhitect Tomescu Dan. A fost de asemenea realizată pentru spectacole și cercuri creative, dar pentru tineret. În prezent este utilizată tot pentru spectacole și activități pentru tineri, dar o parte este închiriată pentru firme precum Școala de arte marțiale, sala de fitness, școala de șoferi. Dacă celelalte clădiri sunt amplasate în puncte cheie ale orașului, aceasta este situată între blocurile unui cartier. În momentul în care l-am întrebat pe domnul Ionescu cărui fapt i se datorează locația, acesta mi-a răspuns zâmbind simplu: “acolo a fost loc”, ulterior a adăugat “acest proiect nu a fost în planurile inițiale de dezvoltare a orașului, iar în momentul în care a apărut cerința pentru el, acolo a fost singurul teren disponibil din acea vreme”.

Din punct de vedere cultural-sportiv, Sala Polivalenta a orașului își menține și în prezent destinația inițială. Acum este locul pentru antrenamentele echipei de baschet feminine a orașului (care a ajuns la performanțe marcante în evenimentele sportive ale țării). Sala Polivalenta a fost proiectată de arhitectul Pintea Gheorghe și construită în jurul anilor 1979-1980 și este amplasată în partea de Vest a orașului, la periferie.

Am încheiat acest subiect cu următoarea întrebare: “Cărui fapt se datorează acest destin relativ tragic pentru clădirile despre care mi-ați povestit?” iar dumnealui îmi răspunde cu un ton împăcat “… a dispărut comanda socială, oamenii și-au pierdut interesul… dar, din păcate, acest lucru este valabil pentru toate orașele țării…”.

Tema aleasă pentru această lucrare fiind în strânsă legătură cu domeniile creative, domnul Ionescu a fost bucuros să vorbim și despre câteva din clădirile care în prezent sunt spații de studiu și aprofundare pentru tinerii cu înclinații artistice.

A început să-mi vorbească despre “Casa pionierilor”, ce acum este intitulată “Palatul copiilor”. Este dedicată copiilor din ciclul de învățământ pregătitor și clasele I-V, și oferă posibilitatea ca aceștia să-și dezvolte înclinații artistice precum muzică, desen, teatru,etc. A fost construită în jurul anului 1930 (într-adevăr, arhitectura locului nu se aseamănă cu celelalte clădiri culturale) și a aparținut “unui boier pe nume Bendic”. Destinația actuală a clădirii este datorată unei acțiuni controversate din perioada conducerii comuniste: aceasta a fost confiscata iar în incinta ei s-au organizat cercuri artistice pentru pionieri.

“Școala populară de arte” este instituție cu caracter privat și oferă posibilitatea tinerilor (începând cu vârsta de 14 ani) de a participa la cursuri de aprofundare artistică. Acest spațiu este ceva mai diversificat, se găsesc clase de muzică dedicate pentru anumite instrumente precum pian, chitară, nai, o clasă de canto, o clasă de balet, două de arte vizuale, una pentru pictură și cealaltă pentru grafică, și chiar un clasa de design vestimentar. S-a format astfel abia în jurul anului 1970, în urma reformării sistemului de învățământ, inițial fiind “Școala Nr.1 de băieți”. Construită în jurul anilor 1910-1915, este amplasată în centrul vechi al orașului.

Am întrebat și despre “Liceul de arte Bălașa Doamnă”. Situat în vecinătatea liceului “Constantin Carabella”, acesta și-a pornit evoluția din clădirea ce a reprezentat chiar locuința soților Carabella. În anul 1955, după decesul proprietarilor, clădirea a fost confiscata și s-au pus bazele “școlii de arte plastice și muzica” ce avea activitate restrânsă, dar funcționa după regimul de învățământ din acea vreme. Ulterior, în jurul anilor 1987-1988, în urma desenelor de proiectare ale arhitectului Radu Stroe, se construiește o clădire anexa mai mare și se înființează “Școala gimnaziala de muzică și arte plastice”. Odată cu trecerea timpului, acest loc a evoluat, devenind “liceul de arte al orașului”. Acesta găzduiește foarte mulți adolescenți care își dezvoltă pasiunile, dintre care majoritatea își doresc să-și construiască o carieră pe baza acestora.

3.3 Dispariția comenzii sociale și efectele acesteia

Ce am concluzionat împreună cu domnul Ionescu ca fiind principala cauză în lipsa dezvoltării industriei creative pe plan local, ce am citat anterior: “dispariția comenzii sociale”. Orașul oferă posibilitatea tinerilor să își dezvolte latura creativ-artistică din copilărie până la încheierea studiilor de liceu. Mai departe sunt nevoiți să aleagă studii în cadrul universităților cu astfel de profile din alte orașe, însă nu toți au posibilitatea. Se pierde astfel șansa de a rămâne aproape de locul natal și confortul și stabilitatea necesară pentru că un student să poată avea un randament și o atenție mai mare cu privire la studiile și viitorul său.

Cinematografia, atelierele de artă dedicate tinerilor începând cu vârsta majoratului, sălile de concerte, și-au încetat activitatea odată cu regimul comunist, nici nu s-a resimțit nevoia creării etapelor universitare dedicate acestor domenii. Automat s-au diminuat și șansele apariției industriilor de acest tip. Cu alte cuvinte, tot ce se realizează în oraș, (firme de producție, organizări de evenimente, redări de spectacole) se face în baza persoanelor cu experiență, care au revenit către orașul natal după încheierea studiilor universitare. Dar cum rămâne cu populația tânără, la început de drum, cei ce doresc să-și construiască la rândul lor o carieră în acest sens?

Astfel, am ajuns la prima idee clară cu privire la scopul acestei lucrări: crearea unui spațiu dedicat tinerilor pasionați de domenii artistice, în vederea oferirii șansei de a căpăta experiența necesară și conturării unei cariere.

3.4 Clădirea Arsenalului – povestea din istoria industrială a orașului.

Am ales că amplasament pentru un spațiu de tip HUB o clădire veche, parte din “Uzina UPET”, amplasată în centrul orașului. Spun “veche” pentru că din primele cercetări asupra acestei clădiri, am aflat că este încadrată în lista monumentelor istorice ca fiind “Clădire industrială-monument în categoria B” cu codul din lista monumentelor istorice DB-II-a-B-17182 .

Inițial nu am reușit să găsesc documentația necesară pentru a afla povestea acestei clădiri, astfel, apelând la autoritățile locale responsabile cu patrimonial orașului, am fost pusă în legătură cu domnul Cornelui Ionescu, care a fost mai mult decât bucuros să mă ajute cu informațiile istorice și documentele pe care le căutam. Domnul arhitect Corneliu Ionescu a absolvit studiile în cadrul Universității de Arhitectură “Ion Mincu” în anul 1973 și este, în urma certificării Ministerului Culturii, responsabilul principal cu privire la patrimoniul cultural al județului Dâmbovița.

Am menționat anterior despre o parte din conversația pe care am avut-o cu dumnealui, și continui în acest capitol cu momentul în care am deschis subiectul Clădirii Arsenalului, întrebându-mă unde doresc să realizez acest concept.

Povestea incepe cu originile cladirii. Cu “Planul Condurateanu” (Fig.25) in fata, plan al orasului-document istoric, realizat in anul 1886,despre care domnul arhitect spune: “a fost construita in anul 1864, conform planurilor unui ahitect francez”.

Motivele pentru care Târgoviștea a fost aleasă ca amplasament pentru această clădire au fost precizate ca fiind “decizia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în grădina Mitropoliei, căci acolo au fost și bazele primei fabrici de tunuri din perioada domniei lui Petru Cercel”. Demonstrăm această afirmație, prin redactarea detaliată a istoriei Arsenalului Armatei regăsita în “Enciclopedia Municipiului Târgoviște”, lucrare realizată de Primăria Municipiului Târgoviște în anul 2012. Aici regăsim informații despre procesul de construire al acestui ansamblu, care a fost complet și inaugurat în anul 1872. Pe baza “Planului Condurateanu” putem observa că acest ansamblu denumit inițial “Fonderia din Târgoviște” era compus din două clădiri identice, fiecare fiind alcătuită din câte 3 clădiri unite dispuse în formă de “U”. Între aceste două clădiri așezate paralel se afla și un furnal de topire a metalului. Datorită activității care se desfășura în această fabrică (producerea de armament) dar și datorită personalităților militare ce sunt desemnate să coordoneze de-a lungul timpului activitatea de aici, ansamblul capăta numele de “Arsenalul Armatei”.

La 1876 “Arsenalul Armatei” își restructurează activitatea de producție (când România se află sub influența dictatoriala a Rusiei) se cere ca procesul de fabricare al tunurilor să fie transferat la București (se presupune că această decizie a fost luată pentru că industria să fie “mai ușor de supravegheat și de influențat de către ruși” – C.Ionescu). În urma acestei mutări, clădirea Arsenalului își restrânge activitatea la fabricarea de piese anexe pentru artilerie și reparații.

După al II-lea Război Mondial, perioada pe care o atribuim evoluției industriale a țării, clădirea Arsenalului devine parte din U.M.T-Uzina metalurgica Târgoviște, dedicată pentru producția utilajelor de extracție petrolieră a orașului, secția “Mașini-Unelte”.

În jurul anului 1991-1992, “U.M.T” devenit în prezent “Upet”, își restrânge activitatea în urma deprecierii industriale din acea perioadă, iar activitatea din “Arsenalul Armatei” este suspendată, ulterior aceasta fiind declarată monument istoric. Menționez că în prezent, din întregul complex al “Arsenalului Armatei” descris anterior, mai există o singură clădire compusă din cele 3 corpuri conform planurilor originale. Cealaltă clădire precum și furnalul de topire a metalului au fost demolate în urma pagubelor create de cel de-al II-lea Război Mondial.

Fig.26 – Cladirea Arsenalului – 2017 – arhiva personala

La un moment dat, această clădire devine proprietate privată, și a fost foarte aproape de a avea un destin tragic. Din dorința de a se învești într-o construcție nouă pe acest teren, clădirea Arsenalului a fost supusă unui incendiu cu intenția presupusă de a fi transpusa într-o situație irecuperabilă din punct de vedere restaurativ. Se presupune că aplicarea legii patrimoniului cultural nu ar mai fi fost un impediment cu privire la planurile de investiție. Spre norocul Municipiului Târgoviște, acest incendiu a fost oprit în scurt timp, pagubele apărute fiind doar la nivelul acoperișului unuia din corpurile componente. Actul de proprietate a fost transferat către altă persoană, “cineva din Cluj”, dar la momentul actual nu au loc demersuri de restaurare și conservare a mărturiei începuturilor industriale în Târgoviște.

CAPITOLUL IV – “HUB”-inovație internațională

4.1 De la idee la realitate

Un spațiu tip “HUB”, a apărut ca o primă idee în urmă cu 23 de ani în Berlin. Pe atunci era văzut doar ca un loc pe care mai mulți pasionați de tehnologie l-au folosit pentru a se întâlni ca să lucreze împreună.

Cu toate că vorbim de anul 1995 ca anul în care debutează acest concept, el prinde contur abia în jurul anului 2005 în Statele Unite, mai exact în San Francisco datoria lui Brad Neuberg. Acesta început această mișcare în urma nevoii de a schimba ceva în bine. Mai exact, pe blog-ul sau, povestește că a observat cât de dificilă poate să fie independentă în momentul inițial al dezvoltării unei afaceri. A dorit să vină în ajutorul altor tineri freelanceri și din afaceri start-up, pentru a le crește șansele de reușită. Brad Neuberg menționează pe blogul faptul că succesul spațiului de co-working situat la “Spiral Muse” s-a format printr-un noroc, pentru simplul fapt că suficiente persoane au fost curioase să vină să vadă despre ce e vorba, a avut sprijinul de a promova acest loc online că o comunitate, și după un an de zile a avut ocazia de a schimba și îmbunătății locația.

Pornind de la ideea ce a apărut în urma experienței personale, s-a format un concept care a inovat și a încurajat dezvoltarea afacerilor și întreprinderilor, și ca urmare, numărul spațiilor de tip hub ce apar, se dublează de la an la an. În urma evoluției acestui concept, s-a putut contura și o definiție mai exactă: un HUB este un spațiu flexibil care oferă posibilitatea microintreprinderilor și lucrătorilor freelanceri, chiar și celor ce lucrează de acasă, de a avea un loc pentru lucru, un birou atunci când este nevoie. Aceste spații în general sunt compuse din birouri open space, săli de întâlniri formale și informale, echipamente necesare de specialitate, adaptate in funcție de domeniile carora este dedicat spațiul.

Hub-urile sau conturat ca fiind locuri cu facilități profesionale a căror membrii sunt liberi să le folosească atunci când consideră și cât considera de cuviință. Putem vorbi de o utilizare inteligentă a spațiului datorită faptului că poate găzdui mai multe tipuri de afaceri simultan. Ele oferta un mediu de lucru relaxat care încurajează potențială interacțiune între posesorii de afaceri și crearea de relații între utilizatori și afacerile lor, încurajează un lucrător independent să se îndepărteze de tentația de izolare și în același timp îl conduce către schimbul de idei, sfaturi și servicii pe care aceștia le înțeleg că venind în mod firesc și benefic.

Astfel de spații sunt coordonate de persoane cu experiență. Aceștia oferă sfaturi și sprijin, ei înțelegând ce întreprinderile mici au nevoie și încurajează munca flexibilă. De multe ori pot chiar susține cursuri de formare profesională în acest sens.

În organizarea internă, spațiile de tip HUB sunt transformate în zone de lucru atipice și flexibile și datorită facilitaților “snack-bar” ce îi oferă beneficiarului posibilitatea de a procura ușor o cafea, ceva răcoritor, sau o gustare, în imediata apropiere și comoditate a punctului de lucru

De asemenea, timp de 23 de ani, perioada în care s-a dezvoltat conceptul , “HUB”-ul s-a și diferențiat în funcție de domeniile cărora i se dedică, astfel încât, în prezent, este de mai multe tipuri. Poate fi un spațiu dedicat domeniului financiar-bancar, definit în special prin conferințe și cursuri de formare în vederea abilitaților de comunicare, co-working și implementare de idei; sau poate fi un hub creativ, ce este dedicat persoanelor pasionate de arte și meșteșugărit. Acesta se caracterizează prin dotările cu aparatură profesională specializată pentru prelucrarea materialelor, spații pentru studii și creații muzicale, locuri de știință și cercetare.

4.2 “HUB”-ul pe glob

Desi aceasta idee a aparut prima data in Berlin, acesta s-a definitivat in Statele Unite, si timp de 23 de ani s-a raspandit la nivelul tuturor continentelor lumii.

In Australia s-au dezvoltat deja peste 1000 de spatii de acest tip,insa multe dintre ele nefiind utilizate la capacitatea lor maxima. HubAustralia este reprezentativ pentru acest continent, avand sedii deschise in Sydney, Melbourne, Adelaide.

Fiind inca proiect tanar, acesta nu s-a axat pe un domeniu specific, ci s-a dedicat facilitarii muncii de birou, lucrul pe care oricine il poate desfasura avand doar un laptop la dispozitie. Principalul motiv pentru care finantatorii au ales aceasta abordare este incurajarea relatiilor de interdependenta si crearea posibilelor parteneriate intre persoanele care practica meserii diferite dar se pot ajuta reciproc.

Asia este si el un continent puternic in ceea ce priveste numarul de spatii tip hub pe care il gazduieste. Conform publicatiilor Forbes, majoritatea sunt dedicate industriilor tehnologice, lucru de asteptat, dat fiind tendintele si inovatiile tehnologice pe care Asia le implementeaza anual. Naked Hub, cu sediul in Shanghai, a ajuns la posibilitatea de a oferi birouri de lucru pentru freelanceri in 21 de spatii deschise in mai multe orase. Dedicat tehnologiei, si datorita ariei mari de raspandire, acest hub asigura si imbunatateste comunicarea de la distanta, incurajand stabilirea de relatii de co-working intre participiantii situati in birouri din orase diferite.

America este continentul care întotdeauna a îmbrățișat ideile inovație. Gazda primului spațiu oficial de acest tip (în urma inițiativei lui Brad Neuberg), astfel de idei sunt susținute din partea tuturor. În 2009, la scurtă vreme după ce acest concept a început să prindă printre locuitori, în zona de golf din Oakland, este deschis un nou spațiu tip HUB, Tech Liminal, chiar de către o româncă. Anca Mosoiu. Ea s-a stabilit împreună cu familia în Oakland în Urma emigrării din România 1983 când avea 9 ani. Ulterior a devenit consultant tehnologic, și o mare parte din cariera a petrecut-o călătorind și lucrând din camerele de hotel. Tech Liminal s-a născut în urma experiențelor personale, ca un hub dedicat domeniilor tehnologice, primul de acest gen în Oakland, pentru a ajuta lucrătorii “călători” ce au nevoie de un birou atunci când vizitează orașul.

După povestea cu Berlinul de la 1995, la nivelul Europei, Franța este prima țară care inaugurează un spațiu tip HUB în anul 2007 la Marseilles, apoi alte două în 2008 la Paris. În prezent, Anglia este gazda celui mai mare număr de astfel de locuri deschise cu cea mai mare concentrație în Londra.

Pentru Europa putem ca exemplu Impact HUB, concept început din anul 2005 care a dat naștere unei comunități dezvoltată pe plan mondial. Asia găzduiește 12 birouri din acest lanț, continentul American 35, iar în Europa sunt cele mai multe, 41 la număr, dintre care 9 sunt în Germania. România are 4 astfel de spații amplasate în diferite zone ale Bucureștiului. Impact HUB, față de alte proiecte de acest tip, s-a dedicat educației și studierii ecosistemelor, iar principalul scop este mișcarea de reciclare și ecologizare.

4.3 “HUB” pentru Romania

Restrângând subiectul asupra României, aceasta are parte de o evoluție relative timpurie cu privire la acest concept. În prezent principalele orașe ale țării, nouă la număr, au fost și sunt obiectivele ținta pentru spații de “muncă colectivă”. București, Constantă, Brașov, Oradea, Timișoara, Cluj, Galați, Iași, Sibiu, în care sunt amplasate hub-urile românești, și oferă facilități pentru multiple domenii precum cele dedicate eco-sistemului, financiarului, industriilor creative, sau spații de conferințe pentru formare și îmbunătățirea abilitaților profesionale.

NOD Makerspace este cel mai tânăr spațiu de tip HUB de care se bucura România, mai exact tinerii pasionați de industrii creative (aceștia fiind locuitori ai Bucureștiului). Inaugurat în anul 2005, acest spațiu a fost inițial dedicat tinerilor studenți ai universității de arhitectură. Până atunci, categoria de hub-uri dedicate industriilor creative nu era tocmai bine conturată în România.

Ideea de “makerspace” face referire la spațiile de lucru în colaborare, unde pot veni să lucreze împreună persoanele cu interese comune, din sectorul tehnologiei, științei, artei. De regulă makerspace-urile sunt caracterizate prin accesul la o gamă variată de instrumente și tehnologii de specialitate. Acestea facilitează realizarea unor proiecte ce pot implica ceva mai mult decât lucratul pe calculator.

NOD Makerspace, autoproclamat prima “bibliotecă de materiale din București”, a avut ca principal scop facilitarea accesului la informații despre cât mai multe tipuri de materiale prime cu care aceștia ar putea să-și implementeze proiectele prototip către tinerii și studenții pasionați de orice are legătură cu design și producție. În același timp, acest spațiu a reușit să introducă în cadrul sau o gamă variată de utilaje și aparatură, și să obțină sprijinul a multiple persoane cu experiență, astfel încât orice tânăr, pe lângă materiile prime, să poată învăța și bazele prelucrării lor.

Am oferit acest exemplu întrucât este cel mai relevant exemplu real față de ideea pe care eu doresc să o implementez și să o susțin în această lucrare.

CAPITOLUL V – Creative HUB Târgvoșite

5.1 Ce planuim să fie?

Într-un spațiu cu o suprafață de aproximativ 2700 mp, clădirea Arsenalului din Târgoviște, cea a cărei istorie am prezentat-o anterior, este realizată pe o structură cu stâlpi de susținere din beton, poziționați pe conturul perimetral al clădirii într-o tramă regulată cu interax de 5,27m longitudinal și 4.73m lateral, și oferă în interiorul sau un spațiu liber, fără alte compartimentări, cu o înălțime liberă de 7.77m, aspect ce facilitează libertate în organizarea spațiului pentru a putea atinge cele mai optime soluții și realizarea unor porțiuni de etaje. Ferestrele clădirii, din rama de fier și cu ochiuri de sticlă dese, sunt poziționate între stâlpii de susținere și majoritatea sunt înalte, aproape de dimensiunea peretelui; în același timp se regăsesc pe acoperiș și câteva porțiuni cu luminatoare. Accesul în clădire la momentul de actual este prevăzut prin capetele corpurilor lungi paralele ale clădirii. În ceea ce privește terenul pe care este amplasată clădirea, acesta are o suprafață de aproximativ 22 de hectare, este nivelat și oferă posibilitatea realizării unor amenajări exterioare ce pot veni în folosul conceptului ce se dorește a fi implementat.

Acest concept a mai fost odată menționat și în introducerea acestei lucrări. Propun realizarea unui Hub dedicat industriilor creative în orașul Târgoviște, în interiorul clădirii descrise, Arsenalul Armatei. Principalele scopuri pentru care propun acest proiect sunt: efectul de revitalizare urbană care ar diminua migrarea populației la nivel local, coagularea socială pe care spațiul ar putea să o producă ceea ce va determina un nivel de comunicare benefic atât între beneficiarii localnici cât și turiști, să fie un spațiu ce încurajează tinerii din oraș, pasionați de industrii creative, să aprofundeze cunoștințe, să capete experiența și să implementeze proiecte și idei noi la nivel local.

Clădirea aleasă pentru acest concept de spațiu ca fiind potrivită. Odată pentru suprafață pe care ne-o pune la dispoziție, dar și pentru readucerea la viața a scopului pentru care a fost construită. O clădire industrială ce a făcut parte importantă din istoria României, acum ar putea fi gazda pentru industriile de viitor, iar tinerii ce o vor folosi vor beneficia de scopul pentru care a fost creată, și anume: productivitate, inovație și evoluție.

5.2 Cui il oferim?

Dedicând acest HUB industriilor creative, în primul rând să “trecem în revistă” domeniile pe care le propun să funcționeze în acest spațiu. Începem cu artele vizuale și astfel aș dori să amenajez spații pentru cei care vor să profeseze sau să-și dezvolte pasiunile în domeniile de grafică și pictura, graphic design, fotografie și film. Pe partea de manufactură asigurăm posibilitatea prezenței celor ce vor să implementeze proiecte de tip design de produs, mobilier, scenografie, sculptură, ceramică, producție publicitară, dar și pentru cei ce vor să practice hobby-uri apropiate de meșteșugărit precum țesătorie, butaforie, olărit, etc. În ceea ce privește sunetul și mișcarea, doresc să ofer posibilitatea accesului în săli de repetiții pentru amatorii de muzică, dans și teatru.

În urma experienței acumulate, atât prin implicarea în organizarea de evenimente în adolescent dar și în prezent, cât și prin locurile de muncă că proiectant în cadrul unor firme de producție de mobilier ,publicitară, am ajuns la concluzia că munca în echipa asigura rezultatele dorite într-un timp eficient, dar și ca un proiect complex presupune ,de cele mai multe ori, comuniunea mai multor domenii, fiecare având importanta specifică, dar care împreună pot contura un produs, sau un eveniment a cărui identitate va avea rezultatul mult dorit.

Cel mai bun exemplu pe care îl pot da cu privire la acest lucru este prezentul. Am ajuns parte din echipa unei firme ce organizează în mod special festivaluri de muzică în aer liber. În acest loc am descoperit partea de birou, unde câțiva colegi asigura booking-ul pentru muzicienii ce sunt doriți la un eveniment, am descoperit partea de grafică ce crează identitatea vizuală a evenimentului de la afișe la stickere, bilete și brățări de acces, și am contact și cu partea de producție ce are în componența sa depozitele de materiale de structură și corturi de dimensiuni mari care sunt folosite în amenajarea scenelor și a cadrului în care se desfășoară evenimentul, croitoria ce se ocupă cu detaliile decorative, și punctul de debitare pe router CNC și router cu fir încins pentru polistiren cu ajutorul cărora producem elementele decorative speciale. Rolul meu în această firmă este aceea de proiectant, și asigur o organizare optimă a circulației și amplasamentelor construcțiilor componente, mă ocup de cantități de materiale necesare, dar și de dezvoltarea conceptelor și a punctelor de originalitate pe care fiecare festival le are în parte. Toată echipă formată ce realizează aceste proiecte este într-adevăr formată din persoane cu vârste cuprinse în 20 și 40 de ani, o medie de vârsta ce asigură comunicarea ușoară și bine înțeleasă, astfel încât informația să fie transmisă și cât mai bine înțeleasă, dar și formarea unor prietenii ce ajută la prezența unei atmosfere cât mai plăcută atât în mediul de lucru cât și în timpul liber.

Prin cele prezentate susțin că nu este nimic greșit în a încuraja adunarea sub același acoperiș a mai multor domenii ce, chiar dacă par atât de diferite, pot colabora cu foarte mare ușurință în vederea producerii a ceva frumos. ?Și media de vârsta căreia dedicăm acest spațiu, 15-35 de ani, este ideală în ceea ce privește o activitate cât mai plăcută, ce favorizează socializarea și schimbul de idei într-un mediu modern amenajat, pentru gusturile actuale.

5.3 Cum ni-l imaginam?

Accesul principal se va realiza prin cadrul unei recepții, info-point, ce, amplasat într-un hol principal pe unde se va efectua și accesul, în cel de-al treilea corp al clădirii, cel perpendicular, are rolul de a asigura informarea și organizarea optimă a tuturor celor ce doresc să beneficieze de clădirile acestui spațiu.

Tot în zona recepției, deasupra, se vor amenaja câteva spații de cazare în regim de hostel, pentru orice ar putea însemna grupuri de turiști, studenți, elevi, actori, muzicieni, artiști ce vor să experimenteze activitatea dintr-un hub pe o durată mai mare de timp.

Alăturate recepției, propun a fi amplasate o zonă de restaurant, dar și o bibliotecă în a cărei liniște te pot retrage pentru a aduna documentații necesare în vederea realizării proiectelor propuse.

Cele două clădiri paralele vor fi în principal gazdele a tot ce înseamnă activitatea propriu zisă. Într-una dintre ele, la parter, vor fi amenajate atelierele ce facilitează implementarea proiectelor prototip. Fiecare atelier va avea în dotare depozit de materiale și aparatură specifică pentru prelucrare. Se propune realizarea spațiilor pentru grafică și pictura, dar și pentru sculptură. Acestea vor avea acces și din grădina interioară a spațiului. Pentru categoriile de design și producție se vor pune la dispoziție aparatura de debitat și prelucrat materiale de natură lemnoasă, aluminiu ușor, plexiglas, forex; puncte de montaj, zona de prinț și colantare, tapițare și vopsitorie. Deasupra acestor ateliere se vor amenaja puncta de lucru open space pentru calculator și spații de cafea și snack bar. Cealaltă clădire va fi gazda a doua săli multifuncționale pentru eventuale spectacole și evenimente, săli de repetiții, atelier de design vestimentar, ateliere și depozite pentru butaforii și elemente scenografice. De asemenea la etajul acestei clădiri vor fi amenajate spații de lucru pentru calculatoare, puncta de cafea și snack-bar. Printre toate acestea se vor asigura zone de expoziții și promovare a ceea ce tinerii realizează în acest spațiu, și circulații de legătură între diferitele departamente pentru a facilita eventualele colaborări.

Cred că ne putem imagina cu ușurință în urma celor descrise cum ar putea să funcționeze această locație. Orice persoană ce dorește să utilizeze hub-ul și dotările sale se poate înscrie, în limita locurilor disponibile, și va achita lunar o sumă de chirie, desigur mai mică decât cea a unui spațiu normal de birou sau producție, prin care va putea avea acces la departamentele existente în funcție de nevoile sale. În măsura evoluției proiectului sau, va fi liber să caute sprijin din partea celorlalți în vederea obținerii rezultatelor dorite. În momentul în care prezența sa în hub se apropie de final, i se va oferi posibilitatea de a face prima promovare a realizărilor sale fie prin organizarea unei expoziții sau a unui eveniment sau conferință, în funcție de natura proiectului său și dorința asupra acestuia, toate acestea fiind susținut de comunitatea din care a ajuns să facă parte.

CAPITOLUL VI – Efecte și concluzii

6.1 Evoluția și succesul conceptului

Ideea de hub, indiferent de natura lui, a fost adesea discutată între oameni, iar dintre aceștia au fost suficienți curioși în ceea ce privește studiul efectelor acestui tip de spațiu asupra beneficiarilor.

Căutând informații despre acest lucru, vreau să menționez în primul rând ce se întâmplă la nivelul forțelor de muncă pe plan mondial în urma apariției acestui concept de spațiu.

În prezent 42 milioane de persoane utilizează spațiile tip co-work și hub, aspect de reprezintă 30% din totalitatea forței de muncă de pe glob, acest procent prezentând în continuare tendințe de creștere. 12,700 de astfel de spații amenajate la ora actuală, și există toate șansele ca acestea să se înmulțească în continuare datorită cererii. Într-adevăr, media de vârsta a celor ce utilizează cel mai mult aceste spații co-working sunt cei cu vârste cuprinse între 15-35ani dintre care majoritatea sunt freelanceri, și angajați ce doresc să schimbe mediile de lucru. Înainte ca aceste spații co-working să fie create, majoritatea freelancerilor fie lucrau de acasă, fie în coffee-shop-uri, sau birouri tradiționale închiriate temporar. La o primă idee, aceste locuri puse laolaltă în funcție de nevoile fiecăruia au dus la nașterea conceptului de hub. În ceea ce privește succesul acestui concept, majoritatea celor ce folosesc acest spațiu, o fac de mai mult de 5 ori pe săptămână, iar zona cu cea mai bună utilizare sunt punctele de lucru open space ce facilitează diversitatea și comunicarea. Astfel de locuri s-a ajuns să fie amenajate pe suprafețe cu medii cuprinse între 5.000 și 9.000 mp fără a fi vreo problemă până acum de utilizare gestionare sau organizare a unei suprafețe atât de mari.

6.2 Efectele unui hub asupra beneficiarilor

Pe lângă faptul că un spațiu de tip co-working, hub, presupune costuri reduse de utilizare și îi încurajează pe beneficiari cu privire la economiile financiare, acestea au de asemenea efecte benefice în ceea ce privește evoluția și modul în care își desfășoară activitatea un tânăr freelancer.

Legat de muncă, studiile arată că, în medie, 84% din persoanele ce utilizează aceste spații au devenit mult mai dedicați și motivați, 67% au căpătat experiența profesională mult mai repede, iar 69% se simt încă din timpul desfășurării activității în acest spațiu că au deja mai mult succes.

În ceea ce privește evoluția și colaborarea, 82% și-au reorientat activitatea și s-au expandat activitatea către mai multe domenii cu ajutorul cărora ar putea avea succesul dorit, 80% au început să accepte sprijinul și ajutorul pe care îl pot primi de la cei din jur, iar pentru 64% munca în medii de co-working a devenit importantă sau foarte importantă.

Evoluția și experiența sunt și ele dezvoltate datorită acestor spații, 68% dintre cei ce folosesc astfel de locuri admit faptul că abilitățile de învățare, ocaziile de a înțelege modalități noi de lucru, și perfecționarea celor deja existente, sunt principalele efecte pe care ei le resimt în urma petrecerii timpului de lucru într-un hub, față de un birou tradițional.

Pe lângă efectele față de activitatea și locul de muncă, studiile arată că acestea influențează și viața personală și socială a unui beneficiar. 87% dintre utilizatori au ca principal scop întâlnirea altor membrii pentru a putea purta conversații diversificate, brainstorming sau relaxante, nu neapărat “work-related”, 54% păstrează legătura și în afara mediului de lucru. Iar legat de viață personală, 89% au recunoscut că sunt mult mai relaxați și fericiți, și se pot concentra mai ușor șip e alte activități împreună cu prietenii și familia, fără a sta cu vreo grijă legată de proiectul său job-ul în desfășurare.

6.3 Concluzii

Curiozitatea și pasiunea m-au determinat să scriu această lucrare deoarece, în același timp, este un proiect de pe urma căruia mi-ar plăcea să beneficiez și eu.

Cei de la HERA HUB spun astfel: “Nu este un spațiu de muncă, este un stil de lucru. Ce implică un spațiu de lucru comun, dar în care îți poți desfășura activitatea independent.”

Este un spațiu la care visez pentru orașul natal, să adune la un loc tot ce înseamnă creativitate, artă, productivitate, inovație, spectacol. Și ar fi numai bine că toți ce am ales să ne urmăm pasiunile să ne putem strânge în același loc, aproape de casă, pentru a putea realiza ceva ce se potrivește cu tradițiile orașului dar merge mâna în mână cu tendințele actuale.

Adam Grant, expert în psihologia personalității, în urma unei conferințe susținute recent la TED despre principalele 4 caracteristici ale persoanelor creative, încheie prin a spune următoarele: “Să fi original nu este ușor, dar n-am nici o îndoială despre asta: este cea mai bună modalitate de a îmbunătății lumea din jurul nostru”.

Iar în urma cuvintelor sale doresc să admit următorul lucru: un hub este modalitatea cea mai bună pentru a îmbunătății creativitatea din orașul Târgoviște.