Primul episod mitologic surprinde momentul îmbăierii zeiței Artermis ( Diana, în [631022]

Primul episod mitologic surprinde momentul îmbăierii zeiței Artermis ( Diana, în
mitologia romană, zeița vânătorii, protectoarea animalelor, paznicul pădurilor și al izvoarelor)
și întreruperea ritualului de către Acteon . Cadrul prezintă locul de îmbăiere, dar și principale
caracteristici ale spațiului aferent.
Localizarea zonei dedicată băilor este clar indicată. "Era o vale de cetini și de
chiparoși spinoși și deși, cu numele de Gargaphia, dragă vână toarei Diana "1 Descrierea
spațiului din preju rul punctului de îmbăiere, indică prezența unei limite . Limita , formată
dintr -un filt ru de copaci, prefiguerază existența unui înăuntru , marchează momentul în care
un "lucru își în cepe esența sa. "2 Traversarea primei bariere semnifică relevarea spațiului
interior. "În fundul acestei văi, în desișul pădurii este o peșteră nefăcută de mână
omenească. "3 Dacă pană acum spațiul dedicat băilor este cuprins în planul unui imagini
cuprinzătoare (undeva în zona Gargaphia), locul îmbăierii este lămurit și marcat precis odată
cu depă șirea primului prag. Acesta este amplasat " în fundul acestei văi " și este ocrotit de " o
peșteră " ce prefigurează construitul. Indicarea punctului consacrat î mbăierii, semnifică și
nașterea unu parcurs . Existența unui punct de plecare (i ntrarea -limita exterioară) și a unui
punct final (izvorul), reprezintă posibilitatea creeări unor trasee ce pot fi urmate în vederea
atingerii momentului final.
Apropierea de reginunea închinată băilor, scoate în evidentă caracteristici ale spațiului
interior. " Natura, prin talentul ei, imitase mâna meșteră a omului. Căci deasupra îi făcuse un
arc viu din piatră ponce și din tuf ușor. În dreapta șopotește un izvor limpede pe un prund
întins între maluri înverzite. Aci zeița pădurilor, obosită de vânat, obi șnuia să -și răcorească
corpul feciorelnic în cleștarul apei. "4 Dimensiunile spațiului sunt expuse prin descrierea
elementelor creeate. Astfel, arcul de piatră creionează o scară a lucrurilor și în același timp
realizează un reper. Ritualul îmbăierii și piesele necesare acestuia, își găsesc locul " în
preajma "5 acestei componente. Izvorul se așează în dreapta arcului, iar nimfele se odihnesc la
baza lui.

1 OVIDIU , Metamorfoze , traducere, studiu introductiv și note de David Popescu, Editura Științifică, București
1959 , p. 68
2 HEIDEGGER , Martin , Originea operei de artă, HUMANITAS, 1995, p. 185
3 OVIDIU, op. cit., p. 68
4 Ibidem, p. 69
5 HEIDEGGER , Martin , op. cit., p. 45

Cadrul surprinde materialitatea spațiului. Imaginea construitului este dată de duritatea
pietrei, dar în același timp este atenuată de prezența unui " tuf uș or". Textura apei este în
directă relație cu nisipul și malurile înverzite.
Parcurgerea și însușirea spațiului, preconizează inițierea ritualului. " Ajunsă acolo, dă
uneia dintre nimfele purtătoare de a rme și sulița, și tolba, și arcul destins. Alta primește
veșmintele pe care zeița și le scoate. Două îi scot încălțămintea din picioare. Mai
îndemânatică decât celelalte, Crocale, fiica fluviului Ismenos, îi strânge în coc părul revărsat
pe gât, deși ea în săși îl avea despletit. Nefele, Hyale, Rhamis, Psecas și Phiale iau apă și o
varsă din urnele lor încăpătoare. "6
Scena descrisă, indică ingenios anumite niveluri de intimitate , a priori locului de
îmbăiere. Actul de îndepărtare al veșmintelor se putea realiza doar într -un spațiu sigur,
departe de priviri străine. Astfel, suma de " cetini și de chiparoși spinoși și deși " simbolize ază
întâia limită de intimitate . Distanța de aici și până " în fundul acestei văi " adaugă un plus de
siguranță locului ascuns.
Cu toate acestea, întămplător, Acteon se rătăcește și descoperă ținutul tainic. " În timp
ce Titania se spăla în apa obișnuită, iată că nepotul lui Cadmus, care lăsase acum grija
vânatului și rătăcea la întâmplare prin pădurea necunoscută, ajunge la pește ra sfântă. Așa îl
purtau destinele! Îndată ce intră în peștera care picura rouă din cauza izvoarelor, nimfele,
goale cum erau, la vederea bărbatului își izbiră piepturile umplând toată pădurea de țipetele
lor, neașteptate și, adunându -se în jurul Dianei, o acoperiră cu corpurile lor. Cum e
culoarea norilor pătrunși din față de razele soarelui, sau cum e purpuria auroră, așa s -a
făcut la față Diana surprinsă fără îmbrăcăminte. Deși înconjurată de mulțimea însoțitoarelor
sale, ea se înclină și întoarse fața î n altă parte. Fiindcă n -avea la îndemână săgeți cum ar fi
vrut, a luat apă și a aruncat -o în fața bărbatului și, stropindu -i părul cu undele răzbunătoare,
a rostit aceste cuvinte premergătoare ale unei nenorociri apropiate: Poftim acum de
povestește că m -ai văzut dezbrăcată, dacă poți. "
Episodul se încheie cu metamorfozarea lui Acteon în cerb. Fără a avea o intenție de a
descoperi spațiul dedicat îmbăierii, vânătorul este surprins într -o circumstanță nefavorabilă.

6 OVIDIU, op. cit., p. 69

Din punct de vedere mitologic, cel de -al doilea episod este asemănător episodului
Acteon. Ilustrează momentul îmbăierii zeiței Pallas Atena și surprinderii ritualului de către
Tiresias. Fiind cuprinsă în poemul lui Callimachus, scena indică caracteristici spațiale diferite
față de episodul anterior.
Întrega zonă este prezentată într -o manieră fenomenologică. Cadrul îmbăierii se
descoperă treptat, alternând imagini cuprinzatoare și scene de detaliu . Spațiul din "preajma "
băilor este anunțat direct și primește o localizare în teritoriu . "Era aproape de arcul calului ,
în Helikon/ și cele două se scăldau în pârâul minunat. "7 Locul dedicat îmbăierii este deja
cunoscut. Este amplasat într -o regiune anume ( Helikon), și este în apropierea unui repe r
(arcul interpretat). De data aceasta, spațiul capătă alte dimensiuni. Daca în episodul precedent
scara umană era predominantă (arcul din piatră, izvorul), acum elementele sunt amplificate.
Discutăm despre un întreg pârâu, de un spațiu î ntins și vast. Limita nu are o materializare
fizică ci o natură virtuală, reprezentată de proximitatea reperului.
Versurile următoare implică o îndepărtare a cadrului. Prezentând o imag ine extinsă,
noi elemente sunt anunțate . "Era după -amiază pe deal , liniște apăsătoare , caldură înăbușit ă/
și ele se îmbăiau împreună . Miezul zilei. "8 Este introdusă o noua limită spațială. Acțiunea are
loc " pe deal ", departe de tot ce se află în vale, ascunsă de priviri curioase. Depărtarea de
restul așezărilor conferă un nivel de intimitate actului de îmbăiere. Limitele existente creează
un spațiu "protejat", un loc ce îndeplinește o anumita activitate. Astfel, se formează o serie de
direcții ce converg spre acest punct, conferindu -i o identitate.
Creearea atmosferei specifică bă ilor se realizează cu ajutorul simțurilor. Preconizând
caracteristicile încăperilor din viitoarele terme, atât elementul acustic, cât și cel termic
contribuie la îndeplinirea ritualului de îmbăiere.
Finalul episodului surpinde intrarea lui Tiresias și or birea acestuia de către zeița
Atena. " Dealul era cufundat într -o liniște absolută / Tiresias vâna, singur, acompaniant de
câinii lui/ călătorind pe dealul misterios/ Era tânăr, abia îi crescuse barba./ O sete uscată l -a
îndreptat spre râu./ Și a dat peste s cena interzisă./ Controlându -și mânia, Atena a vorbit în

7 Corform http://hpb.narod.ru/tph/C_BATHPA.HTM , consultat la 3.18.2018, "It was by Horse Spring, on
Helikon/ and the two were bathing in the beautiful creek." – Aici, "spring" face referire la înțelesul geometric al
cuvântului. Reprezintă o suprafață în formă de tu b spiralat, generat de o mișcare a unui cerc în jurul unui traseu
prestabilit.
8 Ibidem , "It was noon on the hill, dead calm, silent heat/ and ther were bathing together. High noon."

cele din urmă./ Un zeu -care, fiul lui Everes? – ti-a oferit un drum dur cu o întoarcere oarbă./
Și odată cu ale ei cuvinte, noaptea a pus stăpânire pe ochii băiatului. "9

Ultimul episod prezintă întoarcerea lui Ulise la Penelopa și momentul îmbăierii lui de
către bătrâna doică. Reprezentând o scenă cu o încărcătură simbolică importantă, decorul
prezintă un grad ridicat de intimitate a spațiului.
"Voi, fetelor, spălați -l pe picioare
Și puneți -i un pat cu așternuturi,
Cu cergă și cu -nvelitori curate
Și cu velinți și perne sclipitoare,
De cald să -i fie până dimineața.
Apoi pe mânecate dați -i baie,
Miresme și unsori de curățire,
(…)
Luă un lucitor lighean și prinse
Să-l spele pe picioare; apă rece
Turnă într -însul multă, apoi fierbinte
Și cum ședea Ulise lângă vatră,
El repede se -ntoarse spre -ntuneric,
Căci se temu ca nu cumva spălându -i
Picioarele să -i vadă rana veche
Și ea să -l dea de gol. Dar dânsa merse
Mai lângă el și se grăbi să -l spele.
Ci-ndată cunoscu ea urma ranei
Ce i-o făcuse un mistreț odată (…)
De rana -i veche dete -acum bătrâna
Și pipăind o cunoscu îndată,

9 Ibidem " The hillside was steeped in awesome quiet/ and Tiresias was hunting, alone with his dogs/ roaming
that eerie hill./ He was young, just bearded./ Dry thirst led him down to the creek./ And he stumbled upon the
forbidden scene./ Controlling her anger, Athena spoke evenly: Some god – which one, son of Everes? – / has l ed
you a rough road with a eyeless return./ And with her words night took the boy's eyes."

Lăsă să -i cadă în lighean piciorul,
Se răsturnă și zurui ligheanul
Și apa fu vărsată jos (…)
Tu, fătul me u, ești negreșit Ulise ”10

Dacă în episoadele precedente, îmbăierea se realiza într -un cadru natural, asemănator
sau nu , unuia constru it, scena din Odiseea lui Homer se petrece înăuntru , într -un spațiu
interior. Locul dedicat băi nu este amplasat într -o im agine generală, nu sunt prezentate
relațiile cu alte spații, sau cu un în afară . Singurul reper indicat este vatra ; " Și cum ședea
Ulise lângă vatră ". Reprezentând singurul element c onstruit, acesta devine componenta
principal ă a scenei. Înfățișează axul vertical, locul care " strânge laolaltă "11. Activități le și
lucrurile prezente în acest spațiu, îș i gasesc așezarea în jurul lui (Ulise își are locul de odihnă
și de îmbăiere langă vatră, ustensilele necesare actului sunt amplasate în același loc).
Spațiul descris prezintă o anumită autonomie. Fiind un loc ascuns, definit și închis,
oferă un grad de intimitate asupra întregului ritual. Cu toate că percepția asupra unui cadru
exterior nu este indicată, o limită ce separă cele două lumi este a priori existentă. Trecerea
primului prag, ce semnifică și primul nivel de intimitate, înseamnă relevarea încăperii în care
acțiunea se desfășoară. Spațiu dedicat îmbăierii prezintă o a doua limită, un al doilea grad de
ascun dere. Având un caracter virtual, aceasta face distincția între o zonă aflată în întuneric și
o zonă luminată. " Și cum ședea Ulise lângă vatră/ El repede se -ntoarse spre -ntuneric ." Un
ultim criteriu ce contribuie la atingerea inti mității este reprezentat de numă rul redus de
persoane prezente în spațiul consacrat băi.
Ca și în cazul episodului Tiresias, atmosfera este semnalată cu ajutorul simțurilor.
Atât componenta vizuală, cat și conținutul tactil dau sens întregului scenariu.

*
Episoadele mitologice prezintă ipostaze și relații ale spațiului aferent cadrului
îmbăierii. Având un caracter premergător, acestea reprezintă punctul de plec are în studiul
spațialității termelor, dar și încercarea de indicare a atmosferei specifice. Capitolele
urmatoare aprofundează diferite aspecte ale spațiului, și modul în care sunt regăsite în
interiorul băilor publice.

10 Homer, Odiseea , traducere de George Munuru, Editura Univers, București 1979, cântul XIX:417 -621
11 HEIDEGGER , Martin , op. cit., p. 184

Un prim caracter al spațialității trebuie înțeles ca un rezultat între spațiul propriu -zis și
împrejurimle lui. O analiză a ac estuia, este necesar să inceapă cu investigarea elementelor ce
contribuie la creearea relației interior – exterior.
Momentul în care spațiile interacționează cu împrejurimile aferente, ia naștere
problem atica unui înăuntru și în afară .12 Bineînteles, a fi în interior reprezintă laitmotivului
spațiului, concepția de a fi undeva, departe de ce este în exterior.
"Și deodată se naște un interior și un exterior. Cineva poate să fie înăuntru
sau în afară . Sclipitor! Și asta înseamnă la fel de sclipitor! – aceste: praguri,
treceri, tranziția aproape imperceptibilă între interior și exterior, o
incredibilă percepție a locului, un sentiment incredibil de concentrare când
deodată devenim conștienți de faptul ca suntem închiși, că ceva ne
inconjoară, ne ține împreună – chiar dacă suntem mai mulți sau singuri. " 13
Pentru a fi definit ivat ca interior, un spațiu cere o închidere. Orice formă inchisă
trebuie să conțină o intrare, iar orice intrare estre precedată de un traseu, de o direcție.14
Unind înăuntru și în afară , direcția "întinde interiorul catre exterior"15 și în același timp
exteriorul străpunge interiorul, creând o zonă de tranziție. Zona creeată reprezintă un gol, o
deschidere. Orice gol aplicat asupra închiderii ce premerge un sp ațiu, oferă acestuia o
existență pentru că facilitează interacțiunea cu imprejurimile.
Încă din cele mai cele mai vechi timpuri ușa și fereastra au reprezentat principalele
metode de realizare a unei deschideri. Reprezentând locul de trecer e, "ușa poate inchide sau
deschide, poate uni sau separa ".16 Odată realizată deschiderea, o limită este creeată. " Limita
face să nască interiorul și exteriorul ".17 Reprezentând î n același timp separația și legatura,
bariera și trecerea, discontinuitatea și continuitatea, limita și zonele de tranziție devin la
rândul lor locuri.18

12 NORBERG – SCHULZ , Christian , Existence, Space & Architecture, Praeger Publisers, 1971,p.25
13 ZUMTHOR ,Peter, Atmospheres , Die Deutsche Bibliothek, 2006, p. 45 – "And suddenly there's an interior
and an exterior. Once can be inside or outside. Briliant! And that mean – equa ly briliant! – this: theresholds,
crossings, the almost imperceptibile transation between the inside and the outside, and increbile sense of place ,
an unbelievable feeling of concentration when we suddenly become aware of being enclosed, of something
envel oping us, keeping us together – whether we be many or single. "
14 NORBERG – SCHULZ , Op. cit . ,p.25
15 NORBERG – SCHULZ , Op. cit . ,p.25 " it is stretched towards the outside"
16 Ibidem , p.25" The door cand close off or open up, it can unite and separate."
17 PIERRE VON MEISS, De la formă la loc + tectonica, București: Editura Capitel Avangarde, 2015, p.215
18 18 Ibidem , p.215

"Pragul este cel care relevează natura limitei."19 Analizănd discursul lui Pierre von
Meiss din De la forma la loc + tectonica , descoperim trei roluri pe care le poseda pragul –
vazut ca instrument al limitei .
În primul rând acesta deține un rol strict funcțional. Dovedindu -se preze nt în
majoritatea situațiilor, îndeplinește doar o parte utilitară, nu ia parte la creearea acelui loc
unde se rastoarnă lumea20. Cea de -a doua tipologie de prag este reprezentată de:" Un rol
prote ctor: trecere controlată prin uș ă, selecție a vederii și alegerea de a fi expus sau nu
privirii din exterior, pentru fereastra. Adecvarea acestei dispuneri depinde întâi și întâi de
diferența care există între lumea exterioară și cea din interior. .. Astfel, pentru a conserva
intimitatea locului îl protejăm de un exterior vazut periculos, agresiv, zgomotos,urat sau, pur
și simplu anonim."21
Triada pragului este indeplinită de o componentă mai degrabă simbolică. Rolul de
primire este revelat prin intermediul elementelor de arhitectură și prin prezența obiectelor.
Această ultimă caracteristică reprezintă modul de indicare și de descoperir e a pr iori a
interiorului, anunț ând astfel necesitatea unei pregă tiri anterioare intrării și apropierii spațului
interior.
Fiind percepute într -un sens unidirecțional , vorbind despre prealuarea dintr -un spațiu
și arucarea în altul, tipurile de praguri menționat e oferă posibilitatea de trecere a unei
discontinuități și sunt legate de miscare.22 În continuarea discursului, Pierre von Meiss
introduce conceptul de "praguri fără trecere "23, referindu -se la ferestre ori la elemente
asemănătoare. Conceptul implică o inve rsare a relațiilor – dacă anterior destinația era
reprezentată de spațiul interior, iar l imitele pregăteau tranziția spre acestea, acum deschiderile
facilitează percepția din înăuntru către în afară . Proximitatea ferestrei devine un loc
important în interacțiunea spațiului interior cu spațiul exterior. Transparența creeată permite
urmărirea exteriorului, îngăduie perceprea spațiului interior, permite patrundera luminii.
Pentru ilustrarea conceptulu i amintim filmul lui Alfred Hitchcock – "Rear Window ".
"Viața transpusă înt r-o fereastra, vazută din afara. Un clasic. Vezi această femeie într -o

19 Ibidem , p. 215
20 Ibidem , p. 215
21 Ibidem , p. 216
22 Ibidem , p. 221
23 Ibidem , p. 221

fereastră luminată, purtând o rochie roșie și nu ai idee ce are de gând. Dar apoi – da, vezi
ceva! "24
*
Vom examina câteva ca zuri de tranziție între înăuntru și în afară , exemple ce oferă,
fiecare în mod diferit, un dozaj particular de interacțiune și deschidere.
Primul exemplu descrie relația interior – exterior prezentă în cadrul vechilor bă i
publice din Pomp eii, una dintre cele mai bine pastrate din perioada romană .
Clăd irea cuprinde un dublu set de bă i, unul ded icat femeilor și unul dedicat bărbaților.
Prezintă șase (6) intrări, dintre care una (b) permite accesul în secțiunea consacrată
persoanelor de sex feminin. Restul acceselor reprezintă praguri între spațiul termelor și
proximitatea imprejurimilor. Doua dintre ele ( c și c2) comunică direct cu încăperile destinate
cuptoarelor și instalațiilor de încălzire , iar limitele (a3, a2 și a) stau în raport dir ect cu
incăperile destinate îmbăierii.25
Analizând intrarea principală (a) observăm întâia relație între spațiul interior și spațiul
din afară. Prima limită este anunțată neașteptat. Oarecum ascuns, a ccesul își gasește loc la

24 ZUMTHOR ,Peter, op. cit., p.47 "Life in a window observed from without. A classic. You see this woman in
a lit window wearing a red dress, and you've got no idea what she's up to. But then – yes, you do see
somwthing."
25 Conform http://www.crystalinks.com/romebaths.html , consultat la 3.14.2018

nivelul trotuarului î ngust ce inconjoară cladirea. Pragul este for mat de data aceasta din gangul
stâns ce facilitează intrarea, dar si de cele trei trepte ce separă nivelul străzii de nivel ul
termelor. Se creează astfel di ntâia zonă de tranziție între lumea exterioar ă și spațiul bă ilor.
Definirea primului prag, cel utilitar, este marcată odată în plus prin amplasarea latrinei în
imediata apropiere a accesului.
Trecerea în cel de -al doilea spațiu interior, dar exterior în același timp, capătă o
nuanță de spectacol. Din zona stransă și obscură, spațiul se deschide spre un portic acoperit
(g) ce inconjoară pe trei părți o curte deschisă (atrium, A). Aceasta era porțiunea de vestibul
(vestibulum balnearum) în care servitorii așteptau. Spațiul descris creează a doua deschidere,
așadar și o a doua limită. "Colonada porticului definește spații explicite deși cantitatea de vid
este superioară celei a materiei. Prin alinierea coloanelor percepem o limită care separă,
fiind în același timp un filtru26" Dacă prima străpungere avea un caracter apare nt neînsemnat,
a doua zonă de tranziție este de o alta natură. Prezentul spațiu implică o trecere controlată, o
selecție a vederii, dar și o alegere în a fi expus sau nu. Pragurile cu rol protector și rol de
primire vin în încheierea și pregă tirea trecerii înăuntru .
Cel de -al doilea caz studiat prezintă anumite similarități cu cel anterior. Astfel,
termele din Vals, exemplu contemporan de interpretare a vechilor băi romane pune în
evidență praguri succesiv e și intecțiuni diferite între spațiu l interior și cel exterior.
"…aceasta este legătura subterană spre cladirea principală a complexului
hotelier, al carui nivel subteran servește drept intrare către băile termale. "27
Deși prima limită nu este marcată prin intermediul unei uși, intrare a, la fel ca și în
cazul bailor din Pompeii , este ascunsă și se realizează prin intermediul unui tunel îngust și
întunecat. Trecerea din prima zonă de tranziție catre spațiul dedicat îmbăierii, se articulează
prin intermediul pragului utilitar – zona consa crată vestiarelor. Odată parcursă porțiunea
funcțională, spațiul interior se descoperă prin intermediul unei platfome înguste ce permite
vederea asupra spațiului dedicat bă ilor, facilitează diferite perspective, dar nu îngăduie
percepția exteriorului în mo d direct.28

26 PIERRE VON MEISS, op. cit., p. 131
27 Zumthor, Peter, Therme Vals, BK -Productionz'11, 2008 , p. 30 "..this is the underground link to the main
building of the hotel complex whose basement le vel serves as the entrance to the thermal bath."
28 Ibidem , p. 30

Privirea către în afară se produce treptat, în funcție de locul ocupat î n spațiu. Peisajul
este încadrat de suprafețe vitrate generoase. Amplasate în relație cu spațiul interior, acestea
oferă posibilitatea de a vedea fără a fi vazut.
"Și apoi merg din partea înal tă a muntelui către zona de vale , din umbră catre
lumină, din zone ascunse și intime către minunatele priveliști ale văi, unde
blocurile de piatră sunt aliniate într -o lungă secvență, oferindu -mi atât o
priveliște cât și o imagine de ansamblu. Un peisaj încadrat. Pe partea opusă a
văi, panta, peisajul, patrund în cladire. Vedem imagini mari, împietrite. "29

Contrar celor două exemple studiate anterior, Băilor Imperiale Austriece dispun de o
intrare de cu totul altă natură. Accesul principal este conturat prin intermediul unui portal
acoperit, pe sub care se află strada.

29 Ibidem , p. 73 "I then mo ve from the mountainside to the valley side, from the shadows into the light, from
introspective passages to the great vist as facing the valley, where the blocks are aligned in a long sequence
offering me bath a view end an overview. A fra med landscape. The slope on the other side of the valley, the
landscape, reaches into the building. We see large, silent images."

A fost arătat în capitolul anterior că spațiul implică un interior și un exterior. Nașterea
unui înăuntru este precedată de o deschidere, de o s trapungere , iar la rândul ei deschiderea
este rezultatul unei direcții, sau al unui traseu. Orice spațiu creeat nu poate fi înteles într -o
izolare absolută , ci este încadrat într -o imagine cuprinzătoare.30
"Orice loc, în definitiv, conține direcții. Singurul loc care poate fi imaginat
eliberat de orice direcție, este o sferă ce plutește liberă în spațiul Euclidian. "31
Momentul străpungerii învelișului ce conturează un spațiu interior, de catre un traseu
exterior, unidirecționat , marchează constituirea unui reper, unui centru. Din acest punct,
direcția anterioară se poate fragmenta într -o rețea de parcu rsuri ce stră bat spațiul. Reperul
creeat devine o zonă de o importanță semnificativă. Reprezintă poziția de plecare din care
spațiul se relevă și este luat în stăpânire. Odată cu descoperirea graduală a spați ului, reperele
se pot multiplică , însă referința predominantă ramane intrarea .32
"Mai mult, se pare că pentru securitatea sa în teritoriu puțin cunoscut sau
necunoscut, omul încearcă să nu se piardă în raport cu punctul său de
plecare: este drumul lui de fuga, singurul pe care îl cunoaște! "33
Rețeaua de direcții posible poate fi t ranspusă într -un plan orizonatal, străpuns de un ax
vertical semnificând centrul, sau punctul de referință. Câmpul creeat poate căpăta o serie de
trasee în funcție de modul în care se dorește a fi parcurs spațiul, sau în funcție de modul în
care aceasta este perceput. Pierre von Meiss punctează existența unor arhietipuri sau modele
de organizare spațială ce au fost deja însușite în urma experi ențelor anter ioare și pe baza
cărora se poate evalua și străbate un spațiu necunoscut.34 Pe de altă parte C. Norberg – Schuz
aminește în discursul său de așa numitul " hodological space ".35 Însemnând direcții posibile
de mișcare, hodological space, vizează parcursurile fa vorite din interiorul unui spațiu.
Contrar cu ideea expusă de Pierre von Meiss, aceste direcții posibile nu țin cont de un traseu
geometric sau indicat, ci mai degrabă se referă la descoperirea unui spațiu prin mijloace
propri i.

30 NORBERG – SCHULZ , Christian , op. cit., p . 20
31 NORBERG – SCHULZ , Christian ,op. cit., pp. 20 -21 " Any place, in fact, contains directions. The only place
that can be imagined without directions, is a sphere freely floating in Euclidian space."
32 PIERRE VON MEISS, op. cit., p. 230
33 Ibidem , p. 230
34 Ibidem, p. 230
35 NORBERG – SCHULZ , Christian , op. cit., p. 22

O direcție implică un pun ct de pornire și o destinație. "… o direcție fara o destinație
devine fară de sens "36 Direcțiile se intersec tează, creează o rețea formată din elemente pl ine
(traseul ) și ele mente neocupate ( compartimente ). În funcție de modul în care sunt amplasate
și tratate, compartimentele implică diferite nive luri de intimitate . Suprapunând treseele
realizate cu ajutorul mișcării umane, obținem un pattern de direcții interconectate. Astfel se
naște o rețea a dinamicitații spațiului.
În discursul său din Lost in Space, George Harpău face o incursiune în scrierile lui
Heidegger pentru a se apropia de problematica spațialității și a orientării. Fragmentul contrazice
poziția lui Pierre von Miess și neagă conceptul arhietipurilor cu ajutorul carora orientarea într-un
spațiu necunoscut devine posibilă.
" Cel mai limpede apare înțelegerea heideggeriană referitoare la orientare
când este amintită concepția kantiană asupra acestui obiect. Preocupat de
fenomenul orientării, Kant încearcă să lămurească deosebir ea dintre stănga ș i
dreapta prin experimentul mental al unei camere obscure în care obiectele ce
se aflau în dreapta au fost mutate în stânga; în această situaț ie un subiect nu
se poate orienta printr -un „sentiment a l unei deosebiri” între stânga ș i
dreapta, întrucât obiectele păstrate în memorie din cameră ș i-au schimbat
amplasarea, ci numai, ar spune Kant, printr -un principiu subiectiv apriori ."37
*
Pentru a facilita o anumită flexibilitate a spațiului, fostele băi public e romane nu erau
organizate după un anumit pattern . Deși, din punct de vedere funcțional, există un anumit
mod de parcurgere a spațiilor – baia fierbinte urmată de o tranziție catre un spațiu cald,
continuând cu îmbăierea în zona destinată băilor cu apă rece – direcțiile d e parcurgere a
termelor pot fi difere în funcție de dorințele și nevoile utilizatorului.
Un bun exemplu ce descrie acest tip de flexibilitatea a spațiului, este materializat în
vechile terme Aquae Tauri.
Cea mai veche pis cină (B), situată în partea de v est a complexului, era accesibilă din
diverse direcții. Spre sud, se facea legătura cu o alt ă incăpere (F) ce conținea o pis cină placată
cu mozaic. Spre vest, (camera D) accesată prin intermediul unui co ridor strâmt, beneficia de

36 Ibidem, p. 24 "..a path without a goal becomes rather meaningless."
37 AUGUSTIN , Ioan, Lost in Space, New Europe College, 2003, p. 78

o pis cină cu dimensiuni re duse. Cu ajutorul adăugări ulterioare a încăperii C pe latura de est,
comunicarea între sălile de dimensiuni mari (B și C) devine mult mai facilă datorită
deschiderilor dintre coloane și piloni. 38
Deși conceperea unui plan arhitectural care să corespundă nevoilor teraputice a fost
un criteriu important, alți factori au influențat dispunerea încăperilor. Localizarea izvoarelor
termale și traseul apei curative a fost unul din principal ele motive pentr u amplasarea
piscinelor sub această formă.39 Astfel, a fost oferită o libertate a direcți ilor, dar în același timp
au fost puse la dispoziție și facilitățile necesare tratamentelor. Rețeaua traseelor este creeată
așadar printr -o îmbinare a factorului tehnic cu cel al accesibilității.
Anali zând odată î n plus termele din Vals, de data aceasta din punct de vedere al
dinamicii parcursului, observăm ca și în cazul băilor studiate anterior, o flexibilitate a
direcțiilor în interiorul spațiului.
Spațiul băilor es te definit de poziționarea în plan a blocurilor de piatră. Compoziția
arhitecturală oferă doua tipuri de spații: pe de o parte spațiu l liber format între blocuri, iar de
cealaltă parte spațiul introvertit din interiorul lor. Zona ce inconjoară blocurile este în directă
relație cu toate direcțiile ce se formează în interiorul termelor. Reprezentând un întreg
teritoriu în care se poate circula, strucutra spațiului este asemenea unei țesături. Fiecare alege
un anumit traseu, parcurge diferite praguri, strapu nge limite, descoperă spații.40
Cercetând discursul lui P. Zumthor descoperim inte nțiile creeări unui astfel de spațiu.
"Era incredibil de important pentru noi să introducem un sens liber de
mișcare, un mediu pentru plimbare, o stare care are mai puțin de -a face cu
direcționarea oamenilor decât cu seducerea lor. De exemplu, coridoarele unui
spital vorbesc despre direcționarea oamenilor, dar există de asemenea și o
artă blâ ndă de seducere , de a face oamenii să se liniștească , de a hoinări, și
asta zace in puterile arhitectului…Acestea erau spații în care intrai și în care
incepeai să simți că ai putea rămane – că nu ești doar în trecere…Sentimentul

38 TANA JOY ALLER, Roman Healing Spas in Italy: A study in Desing and Function , Edmonton, Alberta,
1998, p. 80
39 Ibidem, p. 81
40 Zumthor, Peter, Therme Vals, BK -Productionz'11, 2008 , p. 73

că nu sunt direcționat, dar pot să hoinăres c in voie. Și este un fel de călă torie
de descoperire . "41

41 ZUMTHOR ,Peter, op. cit., pp. 41 -43 " It was incredibly important for us to induce a sense of freedom of
movement, a milieu for strolling, a mood that had less to do with directing people than seducing them.Hospital
corridors are all about directing people, for exemple, but there is also th e gentler art of seducing, of getting
people to let go, to saunter, and that lies within the powers of an architect….These were spaces you would enter
and begin to feel you could stay there – that you are not jus passing through….The feeling that i am not being
directed but can stroll at will. And it's a king of voyage of discovery. "

În capitolele trecute a fost studiat modul de apariție a relației interior – exterior, dar și
maniera de creeare a unei rețele de parcursuri. După cum a fos t indicat, intersecția direcțiilor
aferente unui spațiu interior, dă naștere unor spații interstițiale. Natura acestor spații, dar și
modul lor de tratare preconizează anumite niveluri de intimitate.
Direcțiile împart spațiul în arii ce sunt mai mult sau mai puțin cunoscute . Denumite
"domenii " sau "locuri "42, acestea se definesc prin intermediul proximității și al închiderii.43
Alături de patternul parcursurilor, domeniile dau coerență spațiului. Reprezentând locuri ce
au ca scop diferite activități, acestea structurează spațiul si creea ză o serie de filtre și limite.
Domeniile pot fi delimitate în diverse feluri. În funcție de limitele pe care le creează,
aceastea sunt demarcate printr -o frontieră clară și vizibilă – pereți, uși, elem ente mobile -, ori
printr -o margine subtilă – pardoseală, lumină, transparență. De multe ori, locurile se
conturează și se invidualizează pe baza anumitor activități.44
Examinând discursul lui Pierre von Meiss în legătură cu tipurile de relații spațiale și
caracteristicile elementelor de definire spa țială, descoperim noțiunile de juxtapunere și
interpenetrare spațială.45
"Juxtapunerea insistă asuprea autonomiei. "46 Concepul anunțat se raportează asupra
unui spațiu bine definit și închis. Referindu -se la o anume intimitate a spațiului, legătura cu
alte zone se realizează de fiecare dată prin intermediul unor instrumente clar definite.47
Juxtapunerea implică o limită precisă .
În cazul interpenetrării distincția între două spații se realizează diferit . Fiind realizată
cu un plan virtual, ".. diviziunea amorsează închiderea fără a o realiza în mod real: o
traversă, o coloană ,…diferența de textură a unei suprafețe, etc. joacă rolul unui indice
sugerând o diviziunea spațială perceptibilă, însă nu dominantă. "48 Concepul propunere
interacțiunea sp ațiilor pe baza componentei vizuale. Astfel continuitatea spațiului se poate
creea prin prelungirea anumitor elemente de închidere, ori prin folosirea mijloacelor mai
subtile -textură, lumină, etc. Folosirea limitelor estompate crește gradul de vizibiltate , dar
scade gradul de intimitate.

42 NORBERG – SCHULZ , Christian , op. cit., p. 23
43 Ibidem, p. 23
44 Ibidem, p. 24
45 PIERRE VON MEISS, op. cit., p. 139
46 Ibidem, p. 139
47 Ibidem, p. 139
48 Ibidem, p. 139

"Tema continuității spațiale evocă un priciu dinamic cu planuri care ghidează
și fac să se ghicească urmarea, creând, în același timp, surprize prin
ambiguitatea între ascuns și vizibil, prezent și viitor. "49
Conceptele analizate prefațează anumite caracteristici ale nivelurilor de intimitate. În
funcție de tipul închiderii, ori de continuitatea spațiilor, o zonă se poate etala sau dimpotrivă,
se poate ascunde. Instrumentul folosit în realizarea intimității, es te limita. Utilizată în
concretizarea zonei de tranziție între înăuntru și în afară, o limită gestionează î n același timp
separația și legătura între două spații interioare. Modul în care aceasta este tratată și
explicitată – "suprafață continuă, formând o frontieră, sau dimpotrivă constituită doar din
cateva repere "50 – realizează o sumă de niveluri de intimitate. Conturează raportul
componentei vizuale între un spațiu și un altul, dar și modul de însușire a unei încăperi.
In discursul său C. Norberg – Shulz face o distincție clară între conceptul de
teritorialitate privit în sensul unui spațiu personal și locul individual al unei persoane în
cadrul unui complex cu funcțiune publică.51 În cadrul aces tor zone comune, menite să aducă
la un loc, fiecare individ își creează, prin intermediul spațiului, o anumită intimitate. În
același sens, dar într -o alta manieră, regăsim problematica în lucrarea lui Vintilă Mihăilescu:
"Spațiul intimității -…-era astfel delimitat, pe de o parte , de secret, pe de altă parte, de
expunere: intimitatea nu avea rost -și nu trebuia -să fie ascunsă ca un secret personal, dar nu
putea fi nici total și permanent transparentă, expusă oricând și oricum, ci doar în cadrele
unor ritualuri și practici consfinți te. Tot in termeni recenți, am putea spune că intimitatea nu
trebuia să cadă nici in perversitatea secretului, nici în obscenitatea transparenței. "52
P. Zumthor leagă problematica intimității de scara spațiului și de proximitatea
obiectelor.53 Modul în care sunt conformate intrările sau încăperile în raport cu scara umană,
dar și numărul de oameni prezenți într -un spațiu, contribuie la atingerea intimității.
*
În cazul termelor din Vals, orchestrarea nivelurilor de intimitate a fost o preocupare
clară. Construcția relevă trei tipuri de spații menite să ofere percepții și relații diferite. Prima
tipologie se regăște între blocurile de piatră – blocurile reprezint ă domeniile explicate

49 Ibidem, p. 139
50 Ibidem, p. 130
51 NORBERG – SCHULZ , Christian , op. cit., p. 20
52 MIHĂILESCU, Vintilă . Apologia pîrleazului, Polirom, 2015, p. 30
53 ZUMTHOR ,Peter, op. cit ., p. 51

anterior. " Spațiul dintre blocuri "54 este unul interconectat și deschis. Perceptibil încă din
momentul traversării primul prag ( zona de vestiare – concept indicat în capitol ul dedicat
relației interior -exterior ), spațiul propune limit e ce au o natură mai degrabă virtuală. Astfel,
zona nu capată nuanțele unei intimități absolute ci din contră, îndeamnă la promenadă, la
descoperire. În același spațiu, o intimitate de nivel redus, se creează în momentul așezării în
apropierea domeniilor. Datorită pozițiilor pe care le ocupă în plan, aceste cutii de piatră
realizează o suită de spații ce interacționează cu restul construcției, dar care în același timp
prezintă și un grad de ascundere ( zona piscinei interioare, zonele dintre blocuri ce ofer ă
perspectivă asupra peisajului exterior ). Reprezină spații ale interpenetrăr ii.
În legătură directă cu spațiul fluid din interior, se află zona piscinei exteriore. Dacă
locurile indicate anterior beneficiau de o limită ce contura o intimitate față de împrejurimi,
spațiul exterior deține o vizibilitate mult amplificată. Vizibilă atât din interior cât și din
exteriorul construcției, piscina devine locul de expunere, permanent transparent.
În antiteză se situează spațiile dinăuntru blocurilor. Situate in aria conceptului de
juxtapunere , reprezintă locuri ascunse, locuri de retragere. Închise total, având o limită clară
ilustrează nivelul maxim de intimitate obținut în cadrul termelor. Dimensiunile reduse ale
spațiului și n umarul redus de oameni ce se pot afla simultan în locul respectiv, contribuie la
creșterea privatului.
Termenele Forumului din Pompeii prezintă relații de intimitate ușor diferite față de
cazul expus anterior. Anazilat succesiv – pornind de la o imagine globală și ajungând la
conexiunea încăperilor -, complexul relevă anumite grade de intimitate.
Întâia limită clară se manifestă prin închiderea totală spre exterior. Bordată de alte
clădiri, sau de strazi adiacente, componenta vizuală este clar întreruptă ( atât din exterior spre
interior, cât și dinăuntr u spre în afară). O altă relație de intimitate specifică vechilor băi
romane este d ată de o limită socială . Organizate pe sexe, termele erau sitematizate încât
fluxurile nu se intersectau, intrările erau poziționate diferit , camerele de îmbăiere erau
separate. Tot astfel sunt aranjate spațiile și în cazul exemplului din Pompeii. O intrar e
deservește spațiul de îmbăiere dedicat persoanelor de sex feminin, iar alte trei servesc zona
dedicată persoanelor de sex masculin.

54 Zumthor, Peter, Therme Vals, BK -Productionz'11, 2008 , p. 73

Intrările în cadrul complexului accentuează intimitatea față de stradă. Reprezentând
un spațiu de tranziție, accesul se r ealizează prin intermediul unor ganguri strâmte. Primul
spațiu aferent intrării este atriumul. Materializat printr -o curte deschisă, zona este
asemănătoare cu spațiul dintre blocurile lui P. Zumthor. Folosită ca vestibul, zona atriumului
prezintă locul cu cel mai mic grad de intimitate. Dispuse în relație cu porticul, camerele
dedicate îmbăierii restabilesc un grad de particularitate. Prin dimensiuni, limite și numar de
oameni prezenți simultat, încăperile în discuție devin autonome, definite și închise.

În capitol ele precedente , studiul spaț ialității s-a realiza t treptat, de la o imagine
generală, la o scară umană. Analiza caracterului materialelor și a ambianței creeate prin
intermediul acestora, reprezintă ultimul prag în întelegerea percepției asupra spațiului.
"În definirea unui loc , formele își joacă rolul prin intermediul materiei.55"
Particularitățile fiecărui material -rezistență, fragilitate, suprafața, opulența, austeritatea -,
împreună cu modul în care sunt aplicate asigură temperatura și cara cterul încăperii.56
Analizând discursul lui J. Pallasmaa identificăm importanța materialității în
perceperea unui spațiu și în creearea unei atmosfere. " Dar ochiul atinge de asemenea;…Poate
ar trebui sa ne gandim la atingere ca la o privire inconștientă. Privirea noastră se lovește de
suprafețe îndepărtate, de contururi și margini, și senzația inconștientă de tactili tate
determină bucuria sau neplă cerea unei experiențe. "57
În studiul lui asupra tectonicii, Pierre von Meiss privește problematica materia lului
dintr -o perspectivă pragmatică. Criticând produsele finite de proveniență industrială, pune în
discuție textura, apereiajul și modenatura . Un perete de cărămidă sau de piatră explică triada
menționată. Format dintr -o serie de elemente fixe, cu dimensiuni clare, zidul capătă o textură.
Aceasta reprezintă o " memorie a actului construcției. "58 În funcție de modul de tratare a
spațiul dintre elementele fixe, este obținut apereiajul . Îmbinarea celor doua componente,
privite într -o imagine globală, cre ează modenatura.
*
Spațiul interior prezen t în fostele băi romane prezintă o măreție și o eleganță aparte.
Pereții erau placaț i cu diferite tipuri de marmură , iar pardoseala era îmbrăcată cu mozaic.
Întreaga scenografie a materialității miza pe somptuozitate.
Camerele de îmbăiere aferente termelor din Pompeii erau atent decorate. Încăperea
dedicată bailor cu apa rece ( frigidarium) conține o piscină din marmură albă în jurul careia
sunt amplasate banci din piatră. Fiind în directă legătură atat c u încăperea destinată băilor
reci, cât și zona destinată bailor calde, tepidarium reprezenta un spațiu de tranziție. Fără a
avea o sursă de apă, camera era străbătută de un aer cald. Avea rolul de a facilita trecerea spre

55 PIERRE VON MEISS, op. cit., p. 247
56 Ibidem, p .296
57 Steven Holl / Pallasmaa Juhani / Alberto Perez -Gomez, Questions of perception – Phenomenology of
Architecture,William Stout Publisher, 2006 , p. 34, "But the eye also touches;…Perhaps, we should thik of touch
as the unconscios on vision. Our gaze strokes distant surfaces, contours and edges, and the unconscios tactile
sensation determines the agreebless or unpleanstness of the experience."
58 PIERRE VON MEISS, op. cit., p. 299

camera băilor cu apă fierbinte, or i în sens contrar de a pregăti ieșirea în exterior.
Reprezentând un loc de stat, de așezat , tepidarium -ul prezenta cel mai mare grad de
decorație. Pardoseala era acoperită cu mozaic, tavanul arcuit era împodobit cu stucco și cu
diverse picturi, iar pereții erau vopsiți într -un roșu aprins. Spațiul era umplut cu bănci din
bronz. Caldarium – încăperea băilor calde, prezenta cel mai mic nivel de decorație. Datorită
aburilor fierbinți bazinele erau ori din marmură, ori din argint solid. 59
Termele Aque Tauri erau constituite în același principiu cu cele din Pompeii. Pi scina
principală, împreună cu pereții laterali și băncile aferente era acoperită cu marmură albă, în
timp ce pardoseala era acoperită de mozaic alb -negru. Pereții erau decorați cu marmură
speci ală, soclul era realizat din marmură albă, iar cornișa era formată din ipsos roșu.60
În cazul termelor din Vals, materialitatea este speculată atât la interior cât și la
exterior. Matarialele folosit e la executarea fațadei exprimă vechimea și istoria locului .
Folosindu -se de textură , apereiaj și modenatură , fața exterioară a construcției relevă
sentimentul unei cladiri construire piesă cu piesă. Forma geo metrică austeră, împreună cu
plăcile d e piatră ală turate, creează o senzație de echilibru între materialul static și modul
dinamic de prezentare al acestuia.61 Materialul expus pe fațada exterioră se pastrează și în
cadrul spațiului interior. Alăturarea texturilor de granit și apă, contribuie la perceperea și
însușirea spațiului. Un alt element important este r eprezentat de folosirea culorilor. Fiecare
zonă dedicată îmbăierii este tratată într -o altă nuanță, semnalizănd tipul de baie specific
încăperii. Contradicția formată între nuanța închisă a materialului și lumina colorată, rezultă
într-o atmosferă consacra tă.

59 Conform http://www.crystalinks.com/r omebaths.html , consultat la 3.16.2018
60 TANA JOY ALLER, op. cit., p. 58
61Conform https://www.academia.edu/30674328/ARCHITECTURE_AND_PHENOMENOLOGY_ZUMTHOR
_S_THERME_VALS_SPA_EXAMINED_WITH_A_PHENOMENOLOGICAL_APPROACH , consultat la
3.16.2018

Spațiul interior este demarcat de limitele sale exterioare. Îmbinarea limitelor creează
un spațiu construit. O constr ucție nu poate fi amplasată în eter. Ea se așează într -un anumit
context, creează relații cu împrejurimile, impune direcții, determină repere.
Primul layer al unui spațiu construit este reprezentat de pământul pe care se
amplasează. Oricare prim layer se situează într -un teritoriu . Fiecare teritoriu prezintă
caracteristici a priori construcției. Oferă posible zone propice integ rării construitului,
semnalează direcții eventuale și împarte peisajul în diverse domenii . Momentul întrunirii
însușiril or oportune, semnifică pos ibilitatea începeri unei activități.62 O activitate impune un
construit, un construit impune o așezare în terit oriu, iar așezarea poate semnifica apariția unui
loc.
Analizând problematica locului, Christian Norberg -Schulz indică trei caracteristici
prin care construitul se raportează la teritoriul în care este amplasat. În primul rând
construcția vizualizează și împrumută din particularitățile sitului. Limitele, topografia sau
centralitatea imprejurimilor dictează modul în care clădirea este alcătuit ă. În al doilea rând,
însușirile peisajului sunt transmis e spațiului construit. Având un caracter simbolic, i mplică o
întelegere a te ritoriului și transpunerea lui în modul de edificare. În ultimul rând, construcția
rezultată semnifică un microcosmo s, un spațiu de adunare și în același timp nașterea unui loc.
63
Studiind opera lui Heidegger, descoperim prezența caracteriticilor menționate , în
problematica podului: " Ușor și trainic, podul se lansează peste fluviu. El face mai mult decât
să lege două maluri deja existente. Abia în trecerea podului malurile ies în evidență ca
maluri. Podul le lasă anume să se opună unul altuia. Partea de dincolo se desprinde prin
mijlocirea podului de cea de dincoace. Apoi malurile nu se întind ca două hotare indiferente
ale ținutului ferm de -a lungul fluviului. Odată cu malurile, podul aduce înspre fluviu când
una când cealaltă dint re vastitățile care se întind dincolo de maluri. "64
Podul , reprezentând construitul, simbolizează apariția locului. Repereul creeat
înfățișează locul de adunare, locul de întâlnire al " tetradei".65 Până atunci ascuns, teritori ul
capătă un sens odată cu amplasarea podului. Deși format dintr -o serie de locuri pos ibile,

62 NORBERG – SCHULZ , Christian , op. cit., p. 28
63 NORBERG – SCHULZ , Christian , The phenomenon of place, Architectural Association Quarterly, Vol. 8, Nr.
4, 1976, p. 419
64 HEIDEGGER , Martin , op.cit., pp.182 -183
65 HEIDEGGER , Martin , op.cit., p.180

peisajul este articulat abia atunci când elementrul construit își găsește așezarea. Odată cu
alăturarea celor două maluri, anumite direcții sunt creeate. Fie că sunt convergente în punctul
nou creeat, fie că se desprind din el, acestea facilitează relația construcției cu împrejurimile.
Odată realizat momentul de tranziție, spațiul interior capătă sens.
Urmărind discursul lui Pierre von Meiss, întâlnim aceeași concepție asupra formării
unu lo c. Teritoriul se lasă încărcat de valori odată cu amplasarea unui obiect ce schimbă
sensul existentului.
"În imensitatea și confuzia universului anumite porțiuni de spațiu iau valoare
de loc. Ele sunt identificabile, desemnabile de către alții și suger ează
comportamente specifice. Anumite locur i sunt destinate mișcărilor și
schimburilor noastre, altele invită l a retragere sau izolare; locul
propune întodeauna un tip de oprire sau acțiune, chiar daca aceasta nu este
decât mentală. "66
"Pentru a deveni convenție, locul are nevoie de stabilitate temporală și de
caracteristici fizice reconoscibile care sugerează experiențe socio -culturale precise. "67
Teritoriile se află într -o continuă schimbare. Astfel, locurile creeate necesită o anume
stabilitate în vederea realizării arcului peste timp. Capacitatea de a se adapta diferitelor
caracteristici ale împrejurimilor este un element esențial în creerea și menținerea identității
locului.68
*
Analizat din perspectiva problematicii locului, situl studiat în parcursul proiectului de
diplomă se situează în simbolistica podului lui Heidegger. Amplasat într -un teritoriu cu o
topografie accentuată, situl nu beneficiază de vecinătăți construite în ime diata apropiere.
Așezarea unui construit în acest peisaj devine cu atât mai semnificativă. Locul creeat poate
reprezenta u n șablon pentru viitoarele elemente edificate și cu atât mai mult, datorită
unicității momentane, reprezintă locul de adunare . Apariți a implicită a limitei naște direcții ,
realizează spații interioare, iar teritoriul cândva pustiu, capată o serie de valori.

66 PIERRE VON MEISS, op. cit., p. 193
67 FRANTON, Kenneth, On reading Heirdegger, Oppositions nr. 4, MIT Press, oct. 1974
68 NORBERG – SCHULZ , Christian , The phenomenon of place, Architectural Association Quarterly, Vol. 8, Nr.
4, 1976, p. 422

Situat la o altitudine însemnată, terenul este perceptibil din diverse puncte ale
localității și a unităților administrative conexe . Așezarea privilegiată oferă sitului rol de reper
și realizează viitoare locuri vazute ca suport al identității.
*
Momentul descoperirii unui teritoriu ce prezintă caracteristici proprice așezării,
semnifică posibilitatea apariției unui loc. Astfel, d atorită necesității unei cantități mari de apă,
termele erau amplasate de obicei în proximitatea unor izvoare curative. Un alt element
important era reprezentat de calitățile climaterice ale zonei. În general situate în teritorii ce
prezintă o anumită priveliște, băile reprezentau puncte importante în definirea locurilor.
Un prim peisaj folosit , era cel în care putea fi prezentă o imagine asupra apei. Pe
langă previliște, se miza pe caracterul benefic al climatului aferent. Termele din Aquae Tauri
sunt situate într -un astfel de teritoriu. Deși există o distanță considerabilă între ochiul de apă
și elementul construit, complexul beneficiază de această priveliște. Situații asemnănătoare se
întălnesc în cadrul termelor din Baiae, sau în cazul băilor din V icarello ce beneficiau de o
vedere asupra lacului Bracciano.69
Un alt teritoriu întălnit în amplasarea termelor era reprezentat de zonele aflate la o
altitune înaltă. În lipsa ochiului de apă, peisajul posedă alte caracteristici importante. Datorită
cotei terenului, caracterul climatic era benefic în anotimpurile calde, iar priveliștea reprezenta
un avantaj.70 Un astfel de loc este creeat în cazul termelor din Vals. Situat la baza elementelor
muntoase, complexul împrumută caracteristicile sitului și creeaz ă diferite relații cu
împrejurimile . Profitând de topografia terenului, construcția se așează terasat, realizând o
serie de conexiuni vizuale cu peisajul existent. În al doilea rând, caracteristicile teritoriului
sunt transpuse în cadrul proiectului. Materia lele folosite își au originea în zonă. Astfel,
legătura dintre însușirile locului și construcția creeată este solidificată. Situat în relație cu
vechiul complex hotelier, proiectul lui P. Zumthor oferă locului o nouă identitate , echivalentă
cu semnificația nașterii unui loc .
Atunci când peisajul nu juca un rol important, băile publice erau situate în apropierea
izvoarelor curative. Deși nu erau așezate în teritorii cu vădite caracteristici estetice, termele
deveneau un reper și furnizau locului o serie de valori.

69 TANA JOY ALLER, op.cit., pp.49 -50
70 Ibidem, p.50

Studiile din capitolele anterioare au analizat succesiv ipostazele spațiului interior, dar
și relațiile ce se creează între acestea. Realizarea unui înăuntru necesită o limită și o direcție
exterioră. O dată creeat, interiorul dezvoltă o serie de interacțiuni spațiale (parcursuri, nivele
de intimitate, percepții, ș.a.m.d.). A priori concretizării spațiului construit există un teritoriu .
Momentul așezări construitului în teritoriu, semnifică nașterea unui loc . În momentul
definirii locului și ediciului, poate fi studiat spațiul din "preajma "71 complexului, dar și o
identitate a locului.
Cercetând discursurile lui M. Heidegger, sesizăm car acteristici ale raportării " locului
la spațiu "72. Odată cu amplasarea construitului în teritoriu și implicit nașterea locului, se
creează un spațiu în proximitatea acestuia. Imaginat ca un plan orizonal, dispus în jurul un ax
vertical ce semnifică locul abia realizat, acesta "..poartă în sine felurite z one aflate mai
aproape sau mai departe.. ."73 Spațiul oferit odată cu așezarea construitului, se poate
categorisi în " spatium" și în " extensio".74 Bazându -se pe distanțe între o serie de puncte
(spatium ), sau pe relații analitico -matematice ( extensio )75, nici una dintre cele doua
componente ale spațiului intermediar nu poate defini adevărata esență ce inconjoară locul. În
vederea definiri unei identități a locului și a spațiului aferent, trebuie studiată relația dintre
loc și elementul uman.
Purtând diverse d enumiri ( topofilia, caracterului locului, spiritul locului76), această
relație se bazează pe a bilitatea unui loc de a fi recunoscut, de a fi asociat cu o anumită
activitate. Posedând o serie de caracteristici (mărime, proporții, diversitate, istorie), un loc și
spațiul aferent acestuia capată o identitate.77 Aceasta sprijină creerea unei imagini colective
asupra duetului enunțat.
Relația studiată este dobândită prin intermediul unor factori. Fără a studia elementele
ce țin de o percepție subiectivă ( ata șament, istorie, satisfacție), discutăm în primul rând
despre activitatea desfăsurată în spațiul respectiv. Reprezentând o componentă majoră a
locului , activitățile , fie că este vorba de lucru, odihnă sau loisir, realizează o conexiune între

71 HEIDEGGER , Martin , op.cit., p.45
72 Ibidem, p.186
73 Ibidem, p.186
74 Ibidem, p.186
75 Ibidem, p.186
76 NAJAFI , Mina, The concept of place and sense of place in Architectural studies, World Academy of Science,
Engineering and Technology, No 80, 2011 , p. 1101
77 Ibidem, pp.1102 -1103

elementul uman și loc.78 În al doilea rând, particularitățile naturale ale teritoriului contribuie
la caractetul de reprezentare al zonei.
*

78 Ibidem, p.1104