Primavara, Anotimpul Promisiunii

Ceea ce indienii numeau auroră, grecii și alte popoare primitive varsta de aur, creștinii numesc paradisul. Indiferent de numele care i se dă acestui timp /spațiu sacru , oamneii n-au încetat să viseze la el, căci este un timp al fericirii, al luminii cu a cărui nostalgie au rămas până astăzi, , Primăvara este timpul promisiunii , al germenului In ea, regăsim latent întreaga abundență a verii

Dintre toate anotimpurile, cel dintâi, prima –vera răspunde în cea mai mare măsură nevoii omului de a (re)trăi în timpurile primordiale , de a regăsi paradisul pierdut. Prin cuvinte sau culoare, scriitorii și artiștii plastici și-au propus să recreeze un astfel de spațiu, ca o sfidare adresată timpului sau Demiurgului însuși. „

Sosită imediat după vârsta de fier a omenirii asimilată iernii ca anotimp al regresului , Primăvara înlocuiește iarna degenerescentă și anunță vara fecundă, împlinită, marchând reluarea ciclului , întoarcerea la epoca de aur , la acel fecund repetabil început ( în viziunea mitică) . Acum tăcerea iernii este înlocuită de simfonia de sunete și explozia vegetală ce-l înalță pe om. Întâlnirea (reintalnirea cu primăvara) este aproape in toate poeziile una plurisenzorială , în care peisajul este receptat vizual, dinamic olfactiv, auditiv și tactil (adieri, fălfăiri, ecouri). Domnește un suflu proaspăt care face ca ochiii și sufletiul nostru să se înalță pentru a urmări zborul ciorcăliilor sau ale rîndinunelelor. Din nou dă mireasmă pădurea. Ciocârliile, cu zborul lor, înalță cerul ( Rainer Maria Rilke. ) Gîndul se îndreaptă către proiecte Din mișcări/ versuri scurte , este surprinsă primăvara laTopîrcanu in tuse de argit, aur și albastru

Imaginile dinamice situează peisajul în zona înaltului. În opoziție cu acel cer al iernii în care atârna greu ziua neplină – vin ceasurile proaspete. (Dintr-un aprilie) Rainer Maria Rilke. )

Este perioada empatică a omenirii, căci acum apare o caldă intimitate între om și natură, între om și timp, creând un univers protector, purtător de semne ce se cer doar trăite , nu și descifrate. Auzi pe sub podgorii un câine care latră/ Te simți legat de toate (…)Ion Pillat. Primăvara este momentul cunoașterii senzoriale, al trăirii și nu al rațiunii : A iubi e primăvară: A cunoaște înseamnă iarnă( Blaga). Este anotimpul sufletului ” Iarna este capul meu, iar primăvara sufletul meu. Culorile acestui anotimp mărturisesc taine fără să distrugă misterul. Persistă albul, dar revalorizat prin metaforizare: A nins cu nea de floare pe prunii din livezi/Si munții de la Rucar cu iarna lor ii vezi (Mărțișor, de Ion Pillat)

Vizual, preponderența verdelui anunță regenerarea, revitalizarea Până și un poet nevrotic precum Bacovia înalță un imn acestei culori: Verde crud, verde crud! (Note de primăvară).

) Nu întamplător, momentul zilei cînd este surprins acest anotimp este cel al dimineții.

Regăsim, în poezia dedicată acestui anotimp analogia dintre primăvara naturii și renaștere raportată la o stare de sufle , sugestie realizată prin apariția cuvântului „mugur” Primăvara, ne poartă pe toți La umbra fetelor in floare , (Marcel Proust) ne umplem sufletul de mirosul păducelului și zumzetul albinelor căci are puterea de a eterniza o stare de suflet.

Este întreruptă acum tăcerea , încremenirea iernii printr-o serie de imagini auditive: fântână, fluier, mugur, gâlgăitul izvoarelor, zumzetul albinelor. Galgaitor, din iarba un sipot s-a trezit/ In tine si prin ramuri e cerul limpezit. Ion Pilat sau îngînînd prin vai taria
suna ramul, suna glia. *Blafga0

Desigur, renașterea este însoțită și de durere (Corpul ce întreg mă doare -Note de primăvară), căci moare vechiul trup, materia degradată. Pomii simt dureri de muguri.(Blaga

Primăvara devine o materie densă și vaporoasă în același timp, un timp al fericirii adamice, așa cum apare mai târziu, în Renaștere și în picturile alegorice ale lui Botticelli. Totul cheamă la pace, voioșie, bucurie a inimii și a spiritului. Renașterea preia, prin acea poezie a culorii care este pictura, viziunea echilibrată, mitologică clasică ce caracterizează un mode a trăi și de a privi viața în deplină empatie cu natura, așa cum se întALANEA îmn pozia antichității . Armonie, frumusețe, echilibru, grație, toate acestea sunt valori perene pe care arta Renașterii le preia și care se reflectă în modul în care apare primăvara în reprezentarea alegorică pe care o realizează Botticelli în Primăvara. Precum mai tarziu unul dintre pionerii poeziei romînești ( Iancu Văcaărescu așază în centru iubirea – reprezentată de Venus simbol al forței irepresibile a fecundității, dar nu ca rod, ci ca potențialitate. Lîngă ea, un mirt, plantă perenă care sugerează puterea vieții asupra morții și care simbolizează dragostea , fiind și cunună pentru poeți

Grupul mitologic se află într-o livadă cu portocale, simbol al fecundității, pe care-l regăsim și în celebra Noapte de mai a lui Al Macedonski

Alături de ea, Flora,cu o cunună de flori pe frunte, veghează asupra lumii vegetale , sporind-o printr-un gest plin de grație, în care , ea însăși îmbrăcată într-o rochie diafană, singura împodobită cu flori, azvârle cu generozitate, împestrițează pământul mișcare imortalizată, gest eternizat . Pe jos, explozie de flori, acea risipă proprie oricărui început, oricărei promisiuni. Să ne aducem aminte decelebra replică a aNnei Karenina .Prim,ăvara este timpul să ne facem proiecte și planuri Și versurile lui Blaga, ca într-un dialog peste ani, dau imaginii sonoritățea cuvintelor Risipei dse ddedă florarul. În stânga, se află cele trei Grații , surprinse într-un dans plin de rafinamnet, arhetipuri ale frumuseții și protectoare ale poeților Tînărul din stanga , zeul Mercur este mesagerul dintre oamenei și zei care aducea vestea cea bună (Bunăvestirea).El are în mînă caduceul ( acel baston la vărf cu două aripioare pe care se incolăcesc doi șerpi) ca semn al stapînire raționale a cosmosului, alungînd norii, deschizand astfel drum vieții

Chipurile personajelor sunt prezentate în culori deschise, luminoase, prin contrast cu fondul intunecat clar obscur. Lumea este în sărbătoare, floarea mărului încă nu a devenit fruct și omul, nu se teme , nu are interdicția de a intinde către el. Lumina nu ucide deoarece face parte, pătrunde, în esența personajelor , le transfigurează. Sunt „ceasurile proaspete însorite cu aur,! Din luna lui Aprilie (Dintr-un aprilie Rilke)

Problematizarea nu există la popoarele primitive care acceptă o coabitare firească, o integrare perfectă cu ritmurile naturii Timpul nu este perceput ca durată, căci în viziunea mitică el este reversibil

Primăvara este percepută muzical, auditiv mai degrabă aluziv. Lipsesc stridențele d e orice fel. Revenirea la viață este anunțată prin galgîirea izvoarelor, cîntecul cucului și al privighetorii această pasăre care alungă uratul, boala (Deodată, o muzică dulce intră prin fereastra deschisă. Era privighetoarea adevărată, care auzise de boala împăratului și venise să îi cânte. Privighetoarea cântă despre primăvară, despre vremea când mugurii se sparg în frunze verzi și bobocii florilor se deschid. (Oscar Wilde) Reînvierea naturii aduce după sine reînvierea omului. Lângă ziduri căzute-n ruină/ Curând înfloresc viorelele./ Sfios înverzește și tâmpla solitarului. George Trakle (în primăvară)

Purtăm fiecare dintre noi, experiența, sensul unei anume primăveri, a unui anume peisaj devenit stare de suflet, identificându-l uneori cu o poezie sau o pictură.

Există, însă niște constante care unifică toate reprezentările personale. Cu mici diferențe, în epoci, scenarii, culturi diferite primăvara este anotimpul liniștii , al păcii, al regenerării anotimpul salvator. Simțim liniștea pe care ne-o aduce și rostim vercuriel O, și primăvara ar înțelege -, că nu există vreun loc/ care să nu poarte sunetul Bunei-Vestiri. Mai întâi / acea firavă izbucnire întrebătoare, în jurul căreia, cu larguri
de liniști crescânde o domolește o zi pură ce-ncuviințează. R M

Psalmodiem fericiți, sub blândeeța soarelui de primăvară … Ne lăsm vrăjiți de farmecul delicat și oarecum misterios al picturilor lui Claude Monet, Copaci pe malul apei, Primăvară la Giverny, în care peisajul este redat independent de orice referire la mitologie, accentul căzînd asupra felului în care se reflectă lumina solară, cu un cacater difuz, merteu schimbătoare în apa Adevărate un instantaneu în care a fost imortalizată o scene specifică acestui anotim

a simplității și senintății pec are le paortă în soine acest anotimp

Frumusețea și simplitatea anotimpului anotimpului este însoțită de o umbră de troistețe Alteori bucuria este vag umbtiytă de conștiința fragilității , așa cum apare ea în piicturile florașe ale Lui Ștefan Luchian Energia emanată din roșul intens și verdele diminuat în strălucire, irizările de galben (aur ) și violet stimns crează un adevărat poem cromatic „cele cîteva petale picate sunt o sugestie delicată a fragilității și efemerității acestor flori, acestui anotimp. : iriși, narcise albe și galbene, zambile și lalele

Regăsim mai tarziu, la poeți minori viziunea. Primăvara apare dintr-un rai nezărit de pămînteni, cu alai de toporași/îngerași (G Topîrceanu)

O viziune bucolică a naturii campestre, luminoase și grațioase a primăverii apre în picturile florale ale lui Luchian sau în poeziile lui Topîrceanu

Fragilitate și rafinament, armonie dar și dezordine emoțională coexistă în perceperea acestui anotimp în „Noapte de mai” de Macedonski

Cu o exaltare susținută prin repetarea versului: “Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit poetul amestecă impulsiuni frenetice morale și fizice ( prezența unor plante puternic marcate odorific sau chiar narcotizanrte precum criinii ) asociazăî peisajul clasic, ( naiadelor , faunilor, amfore etc) clasicizant al cu o idee, cea a poeziei văzute ca foc sacru ce poate restabili echilibrul . Poezia este dătătoare de sens, are valoare ontologică. Și-i spuse dealului să cînte și dealul nu mai pregetă ( ideea întâlnită și la Rainer Maria Rilke, în poezia „Apolo timpuriu”)

În Noapte de mai regăsim simultan primăvara neutră, descriptivă, idilică a perioadei clasice, cu o viziune inspirație romantică simbolistă, în care este subliniat caracterul vitalist al acestui anotimp Folosirea repetată a prefixului re (a recobori, a reinnoi a renaste) invită la o întoarcere la „vârstă de aur”, ca singură posibilitate de a ieși din nevroză, dem a se salva de alienărea . provocată de sentimentul pe care l incearcă omul care se simte captivul timpului. Și dacă între oamenei există doar jalnice nevroze…recoborâți-vă între roze/. Prin contactul direct cu o natură regenerată și regeneratoare, primăvara apare ca soluție salvatoare.

Impresia de aglomerare, de explozie cantitativă amintește picturile lui Poussin , Triumful Florei și Primăvara, care cuprind scene de mare amploare , un dans parcă imortalizat, încremenit în timp, cu dfemei, fauni, bărăbați, copii , chipuri seminude Totul in tabloul lui Poussin simbolizează victoria. În centru picturii Primăvara se află Venus. Dragostea plutește și deasupra Florei (Triumful Florei) Alte puncte de incidențe ale poziei lui Al Macedonski 1Noapte de mai sunt referirile la Arcadia mult dorită, la mitologia unei naturi ce se opune umanității decăzute, supuse erodării sub forța nevrozei.

O natură luxuriantă, cu “roze”, “câmpenești virginități”, “liliac înflorit”, “codru adânc”, “columbe albe” susține construirea unui discurs al exaltării, al bunei dispoziții create de primăvară, al “renașterii naturii”  o reîntoarce la condiția adamică

Lipsită de opulența din noapte de mai a lui Macedonski , primăvara lui Bacovia tulbură simțurile dezordonat, vizual și olfactiv și dinamic vibrări de violet, parfumuri și culori puternice , angosoante Spațiul în care pătrunde este strmpt, lipsindu-i grandoarea clasică sau rusticitatea Erosul este prezent, dar inaccesibil. Trece și Ea,dar nu pot să o salut.

Între cele trei trepte ale cunoașterii ce-i stau la îndemană omului: rațiunea, intuiția ,primăvara este cea care se asociază cunoașterii prin iubire , prin comuniune cu natura, un transfer de stări, omul devine purtător de semnificații mitice:

A iubi – aceasta vine
tare de departe-n mine.

Primăvara cucerește auditiv: olfactiv , vizual , prin bodăția detaliilor Natura in ideile pastorală, linii fine, gratioase:Este încantare mulțumire sufletească, eliberare sau exuberanță Este , poate imaginea multora despre spațiul și timpul ideal, cel a risipei se dedă florarul.

Este împăcarea cu timpul Este momentul cînd unii iși fac proiecte și planuri , cînd toți avem sentimentul că suntem înveșmantați în grații albe și putere , siortiți să fim imotrtaizați

Cochetarii si gratii albe, si roze gesturi, dulci arome,  Asa-s în clipa asta toate,

Peisajul imanent este echivalent cu "o stare de suflet" ("Le paysage est un etat d'âme" – după cunoscuta definiție a lui Aniel).

Bibliografie

 Petru Comarnescu, „Luchian” Ed. a II-a, p. 269

http://www.revistamagazin.ro/content/view/8755/

Dicționar de simboluri literare,Michael Ferber Edit Cartier, Cambridge University ,2001Presse,traducere din engleză de Florin Sicoe