Prima ediție a romanului Groapa scris de Eugen Barbu apare in [601314]

1
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂN T: ZI

Referat
Analiza romanului
Groapa de Eugen Barbu

COORDONATOR : LECTOR UNIV. DR. SIMONA IACOB
STUDENT: [anonimizat], 201 9-2020

2
Prima ediție a romanului Groapa scris de Eugen Barbu apare in
1957 după treisprezece transcrieri si modificări făcute de autor. Revizuirea
operei a continuat cu fiecare reeditare , forma sa finală fiind publicată , după
moartea scriitorului (7 sept embrie 1993).
Așa cum mărturisește Eugen Barbu în „Jurnal”, în 1974, ideea de
a scrie acest roman s -a născut într-o toamnă, într -o sâmbătă seara în
momentul în care trecea prin fața unei frizerii care avea scris cu degetul pe
geamul aburit mesajul „ treci și te tunde! ”. Deschiderea ușii frizeriei pe
fundalul cântecului unui sticlete bătrân reprezintă momentul în care în
mintea autorului a încolțit sămânța acestei opere.
Tema romanului este reprezentată de popularea gropii de gunoi
Cuțarida și de formarea unui cartier cu oameni săraci , obligați să traiască la
marginea societății ; opera lui Barbu devenind astfel o monografie a
mahalal ei românești interbelice.
Titlul ne duce cu g ândul la „jos”, la „cădere” , la „mizerie” care se
răsfrânge și asupra trăsăturilor oamenilor , este o „groap ă morală ” care
simboli zează sărăcia si decadența în care trăiesc mahalagii Cuțaridei.
Incipitul textului prezintă geneza lumii de la marginea gropii , primii
locuitori ai acesteia fiind gunoierul Grigore și Aglae, sotia lui, ei devenind
martorii umplerii maidanului cu „lume nevoiașă, ceferiști de lucrau la stat,
meseriași pe banii lor, niște zidari, plini de copii, cu muieri frumoase și
parșive, un negustor care ridica se odăi de zid și deschisese cârciumă la
rampă, un frizer, un croitor cu atelier și ucenic ” (Groapa p. 3).
Romanul este alcătuit din mai multe capitole – fiecare capitol are
un alt protagonist și o altă temă – în care se succed întâmplări atât din viața
locuitorilor Groapei , dar și din cadrul bandei de hoți , conturându -se astfel o
lume complexă și nenumărate destine .

3
Pe de o parte este prezentată viața mahalalei ierarhizată și
statificată cu figuri diverse : gunoieri , ghicitoare, lucrători la abator, la
morgă , lăutari, zidari , popi, etc. din cadrul cărora se evidențiază mos
Grigore și Aglaia, cârciumarul Stere dornic de îmbogățire și nevasta lui
Lina, frizerul Tilică, croitorul Gogu, Veta fata lui Aristică și a coanei
Marioara , Sinefta, Nea Fane care lucr ează la morgă , etc. Sunt descrise
toate toate evenimentele din viața unei comunități: nunta lui Stere cu Lina ,
botez ul copilului lor , moarte a și priveghi ul lui Bică-Jumate , incendiul din
mahala pentru că cei mici au răsturnat în joacă un felinar de bostan și
stradani ile locuitorilor de a -l stinge, etc.
Pe de altă parte este prezentată banda de hoți și membri acesteia:
Paraschiv, Gheorghe, Oacă , Sandu Mână -mică , în frunte cu Bozoncea,
șeful lor . Sunt narate întâmplările prin care trec tâlharii , viața care o duc
conform principiului „Trăiește clipa !”, întâlnirile lor cu poliția si închisoarea,
certurile dintre ei și uneori chiar moartea unora. Pasiunea lui Paraschiv
pentru Didina, țigancă frumoasă și „gagica” lui Bozoncea , lupta pentru
conducere dintre cei doi și moartea șefului, preluarea conducerii de către
cel mai tânăr hoț sunt imagini relev ante din existența tâlharilor.
Personajele reprezentative ale acestei mahalal e origi nale sunt
Stere și Bozoncea. Stere este tipul arivistului abil, dotat cu o notă de
servilism și dornic de îmbogățire care are un singur ideal – banii . El
construiește o cârciumă întu necată , în mijlocul unei lumi mizere care devine
mijlocul său de înavuțire , lăsând în aparența impresia unui o m cinstit și
muncitor . Bozoncea este exponentul răului, se distinge prin dorința de
putere și avere și reprezintă legea în cadrul hoților cărora le interzice să -i
jefuiască pe săraci și le impune un cod „moral” ce include supunerea în fața
stăpânului , afișarea unei atitudini bărbătești și chiar eleganța hainelor.

4
Astfel romanul este o construcție în mozaic care prezintă
descrieri poetice alături de scene grotești , fără subtilități, fără metafore,
autorul având rolul de a transcrie, ca un observator realist întâmplările si
evenimentele care se petrec în Cuțarida , care devine asemenea Hanului
sado venian „rama povestirilor”. Se observă dubla atitudine naratorială, de
apropiere și de distanțare , Barbu creând o întreag ă civilizație înfățișată sub
toate aspectele ei cu intenția de a de a de scoperi "un timbru uman autentic,
sub învelișuri degradante" (Eugen Simion) .
Fiind o descriere a unei zone mărgi nașe a capitalei, l imbajul este
cel folosit la c olț de stradă , se remarcă oralitate a, fiind reproduse expresii
ale hoților , ale babelor din cartie r, cuvinte aparținând argoului sau modul de
exprimare al omului simplu și needucat. Personajele si naratorul vorbesc
in acelasi fel. Romanul este foarte ușor de citit, fiind alcătuit aproape doar
din dialoguri , se observă frazarea scurtă, sacadată dar si concizia care
conferă aceste i opere autenticitate.
Groapa e o carte ce s -ar putea numi la fel de bine „o sută de ani
de singurătate colectivă ”

5
BIBLIOGRAFIE:

1. Barbu, Eugen (2011) Groapa , Editura Curtea Veche , București;
2. Simion , Eugen (1978 ) Scriitori rom âni de azi , vol. I, Editura Cartea
Rom âneasc ă, p. 544;