Prima atestare documentara a localitatii Baile Olanesti dateaza din 19 iulie 1527.Apele minerale de [615540]

BAILE OLANESTI
Prima atestare documentara a localitatii Baile Olanesti dateaza din 19 iulie 1527.Apele minerale de
la Olănești sunt menționate prima dată într-un hrisov din 1760 și sunt numite ape tămăduitoare, acestea
aflându-se pe moșia clucerului Toma Olănescu care construiește primele camere de băi.In privinta
denumirii localitatii Olanesti, parerile sunt impartite. Unele izvoare sustin ca numele statiunii provine de
la cavalerii armatei austriece. Acestia se numeau "olane", respectiv "ulani". Altii sunt de parere ca numele
se datoreaza in mare parte boierilor locului, cum ar fi Toma Olanescu. Vestea efectului tămăduitor a fost
intarita chiar de conducătorul revoluției din 1821, Tudor Vladimirescu, care se retragea aici, pe moșia
Olanestilor impreuna cu grupul sau de boieri.Primele analize ale acestor ape au fost facute de dr. Karl
Friedrich Siller in anul 1830 ceea ce a determinat cresterea numarului de beneficiari ai tratamentului de
aici. In anul 1853-1854 se face a doua analiza de catre Petrache Poenaru, iar mai târziu , de profesorul de
chimie Alexe Marin.În urma cererii generalului dr. Carol Davila, care vizitase statiunea împreuna cu elevii
scolii de medicina din Bucuresti, în anul 1869, d-rul chimist Bernath Lendway face o noua analiza a
izvoarelor si comunica rezultatul în ziua de 14 iunie 1869 printr-o telegrama in care isi manifesta
surprinderea si incantarea, numind apele ca fiind “de natura extraordinara“.În anul 1873 apele minerale de
la Olanesti sunt trimise la Expozitia din Viena, unde sunt din nou examinate, obtinand Medalia de
Aur.Dupa lucrarile chimice, analitice, comparatice, apele minerale de la Olanesti, s-au comparat cu mai
multe surse straine si s-a constatat ca studiile geologice si hidrologice efectuate de dr.Knott, inspector
general al apelor minerale din Austria, ca si analizele chimice ale tuturor izvoarelor minerale facute de
prof. Krizan de la Institutul Chimic din Praga au permis ca în anul 1922 sa poata începe captarea, dupa
cele mai noi tehnici ale vremii, a 22 surse de ape minerale. Actiunea a beneficiat si de sprijinul casei
Rumpel A.G. din Viena, specializata în astfel de lucrari.
Băile Olăne ti ș este un ora în ș jude ul Vâlceaț a ezat aproximativ în partea centrală aș
sa, România. Localitatea mai este supranumită i ș „Izvoarele de aur” , nume datorat izvoarelor minerale
iodurate, bromurate, sodice, calcice, sulfuroase i clorurate, hipotone sau izotone. ș
Ora ul este relativ nou, aici neaflându-se terme romane sau altceva care să ducă la concluzia căș
este o a ezare veche (nu acela i lucru se poate spune de localitatea acum componentă, Olăne ti – sat). Se ș ș ș
află a ezat pe ș valea Olanestiului (cunoscută mai mult sub denumirea de râul Olăne ti) afluent al ș Oltului,
înconjurat de mun ii Gerea, Folea i Căprărea aț ș ț din Carpa ii Meridionali ț al căror înăl imi se pierd în ț
dealuri împădurite. Aceasta face ca iernile să fie blânde i verile răcoroase. ș
Vechimea ora ului se identifică cu existen a descoperii izvoarelor. Apele minerale de la Olăne ti ș ț ș
sunt men ionate ț prima datăîntr-un hrisov din 1760 i sunt numiteș ape tămăduitoare, acestea aflându-se pe
mo ia cluceruluiș Toma Olănescu care construie te primele ș camere de băi. De aici i numele de ș Băile
Olăne ti ș.

Conducătorul revolu iei din ț 1821, Tudor Vladimirescu , se retrăgea aici, pe mo ia Olăne tilor, cu ș ș
un grup de boieri fideli i astfel s-a răspândit vestea ș efectului tămăduitor al apelor miraculoase în araȚ
Românească.
Primele analize ale apelor s-a făcut pe la 1830, punându-se în eviden ă prezen a ț ț iodului.
În 1868 dr. Carol Davila împreună cu un chimist, Bernath Lonway, fac analiza chimică a apelor,
eviden iind 40 de izvoare. Se ridică primele stabilimente de tratament. ț
Anul 1873 se poate socoti anul apari iei sta iunii ț ț, deoarece în acest an apele locului duse la diferite
expozi ii ale ț Europei, revin cu medalii de aur (Expozi ia Interna ională de la ț ț Viena), astfel că a ezare intră ș
în aten ia lumii, fiind comparată cu tratamentele de la Baden-Baden, Karlovy-Vary i Aix de Bains. ț ș
Însă anul 1895 va aduce sta iunii uitarea pentru aproape 30 de ani. În acest an fatidic, o rupere de nori ț
provoacă mari torente de apă care astupă izvoarele. Acestea vor fi regăsite i destupate după ș primul război
mondial, recaptate, iar sta iunii i se dă o nouă via ă. S-au făcut noi amenajări hoteliere, s-au amenajat ț ț
izvoarele i s-a construit un ș pavilion de băi minerale cu apă sulfuroasă , s-au făcut analizarea izvoarelor
noi descoperite, cel mai important i totodată renumit ș izvorul nr.24 (descoperit prin anii 1950). Se spune
că sta iunea are ț treizeci de "vene" ale sale care sunt ra iunea existen ei sale. ț ț
Aceste izvoare binefăcătoare au dus la construc ia în anii ț 1950 a unei baze de tratament pentru
ocupan ii sovietici i nomenclatura comunistă, cunoscută ca ț ș "Vila 1 Mai". Ulterior, după 1970 din nu se
tie ce ra iuni s-au admis i al i turi ti, totu i destul de selec iona i, familii de activi ti comuni ti înș ț ș ț ș ș ț ț ș ș
general. Intrarea a fost păzită de trupele de securitate până la 1989. După 1989 a fost dată M.Ap.N.-lui un
timp, după care a devenit sec ie a spitalului ț „Elias” din Bucure ti ș.
Tot în aceasta zonă a fost construită una din vilele destinate so ilor Ceau escuț ș, terminată în vara
anul 1989, astăzi vilă de protocol.
Un mare necaz s-a abătut asupra ora ului în vara anului ș 1969, când o rupere de nori pe versant a
dus la formarea unui torent care nu numai că a îngropat o serie de izvoare.
În următoarea perioadă, izvoarele au fost dezgropate i reamenajate. De asemenea, s-a mărit baza ș
de tratament prin construc ia unui mare complex hotelier cu bază de tratament, ț Parângul. Sta iunea a ț
continuat să se dezvolte, chiar i în ultimii ani fiind construite numeroase clădiri pentru a asigura cazarea ș
unui număr cât mai mare de turi ti ș

Din cele relatate mai sus reiese că activitatea de bază a ora ului este ș turismul, activitate care este i ș
a localită ii componente țOlăne ti ș.(numită colocvial Olăne ti-sat). Alte activită i ale locuitorilor sunt ș ț
pomicultura i cre terea animalelor, mai ales în localitatea componentă ș ș Cheia.
Conform recensământului efectuat în 2011 , popula ia ora ului Băile Olăne ti se ridică la 4.186 ț ș ș
de locuitori, în scădere fa ă de ț recensământul anterior din 2002 , când se înregistraseră 4.610 locuitori.
[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (95,87%), cu o minoritate de romi (1,22%). Pentru 2,82% din
popula ie, apartenen a etnică nu este cunoscută. ț ț[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor
suntortodoc i ș (96,51%). Pentru 2,84% din popula ie, nu este cunoscută apartenen a confesională. ț ț
Băile Olăne ti – evolu ia demografică ș ț
IZVOARELE DE AUR DIN BAILE OLANESTI
Stațiunea Băile Olănești este una dintre puținele localități din țară care întrunește în chip armonios
doi factori naturali de cură: factorul climatic și topoclimatic local, și factorul hidromineral constituit din
apele minerale. Băile Olănești ocupă primul loc printre stațiunile balneoclimaterice din România în ceea
ce privește numărul de izvoare, debitul total zilnic al acestora, ca și varietatea compoziției și a
concentrației apelor minerale. În stațiune se găsesc peste 35 surse hidrominerale, atât ca izvoare naturale,
cât și ca rezultat al unor lucrări de foraje și miniere (puțuri și galerii). Un număr de 15 izvoare minerale
sunt captate pentru cura internă. Două izvoare minerale și patru sonde cu apă minerală sunt folosite pentru
cura externă (balneație).
Primele analize ale apelor s-au făcut pe la 1830, punându-se în evidență prezența iodului. În 1868
dr. Carol Davila împreună cu un chimist, Bernath Lonway, fac analiza chimică a apelor, evidențiind 40 de
izvoare. Se ridică primele stabilimente de tratament. În anul 1873 la îndemnul dr. Carol Davila au fost

trimise mostre ale apelor minerale de la Olănești la Expoziția Internațională de la Viena, unde a obținut
medalia de aur.
Primele studii chimice asupra apelor minerale de la Olănești au fost efectuate în anii 1829 -1830 de
către dr. Karl Friedrich Siller, ceea ce a determinat creșterea numărului de beneficiari ai tratamentului de
aici. În anul 1868 dr. Carol Davila l-a îndemnat pe chimistul Bernath Lonway să execute studiul chimic al
apelor minerale din Olănești. Renumitul chimist a evidențiat 40 de izvoare minerale și a analizat un număr
de 23 de surse hidrominerale distribuite în 4 zone: Valea Olănești, Valea Tisei, Valea Buduroiu și Valea
Râpuroasă.
În 1910 dr. Ion Puturianu a grupat izvoarele minerale în mai multe categorii după compozi ia chimică i ț ș
ac iunea lor asupra organismului:ț
14 izvoare iodurate
6 izvoare sulfurate i clorurat sodice ș
4 izvoare cu ape diuretice
1 izvor bicarbonat, cu emana ii abundente de gaze ț
2 izvoare purgative
2 izvoare feruginoase
2 izvoare având compozi ie mixtă ț
În anii 1920-1922 hidrogeologul dr. Knetl de la firma „Rumpel” din Viena în urma studiilor efectuate la
Băile Olănești, a ajuns la concluzia că debitul și temperatura apelor minerale rămân constante sau variază
foarte puțin. Au fost cercetate 30 de surse hidrominerale situate pe Valea Olănești (izvoare minerale nr: 1,
2, 3, 4, 5, 19, 20, 24, 30) pe Valea Tisei (izvoare minerale nr: 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17,18).
Odată terminată captarea, sursele hidrominerale au fost supuse investigațiilor fizice și chimice de către dr.
Krizon din Praga, chimiștii Meta și Schwartz de la Institutul Geologic, dr. V. Bianu, dr. C. Mihăilescu, dr.
L. Alexiu, dr.P.Petrescu.
În urma analizelor, în 1926 izvoarele minerale din Olănești după concentrație au fost clasificate în 3 grupe:
ape hipotone (izvoarele minerale nr: 24,12,11,14,10,6)
ape izotone (izvoare minerale nr: 5,7,30)
ape foarte ușor hipertone ( izvoare minerale nr: 19,3,20).
În urma studiilor comprative cu alte ape minerale din Europa, s-a constatat că izvorul mineral nr. 24 din
Băile Olănești, egalează sau depășește efectele apelor de la Contrexville, Karlsbad, Martingni, Vittel,

Evian, Tahanon; izvoarele minerale nr. 3 și nr. 9 au calități similare apelor minerale de la Ems, Eaux
Bonnes.
Izvorul mineral nr. 2 are acțiune egală ori superioară a apelor minerale de la Eaux-Bonnes, Barroger,
Aix-les-Bains, Baden, Weisbaden, Achen; sursa minerală nr. 20 (folosită pentru băi) depășește calitățile
celor din Hall, Salies de Beaurn, Bax, Eaux Bonnes.
Elementul cu cea mai mare valoare biologică este hidrogenul sulfurat, care este instabil, dând naștere fie
sulfului elementar, fie acizilor polisulfhidrici și sărurilor lor. Activitatea biologică este legată de viteză cu
care sunt acaparați aceștia de organism. În ceea ce privește potabilitatea apei, în urma carcetărilor
efectuate de Institutul de Științe Biologice din București, s-a dovedit că analizele biochimice indică
cvasiabsen a activităților enzimatice, germenii patogeni lipsesc, apele înscriindu-se în limitele de ț
potabilitate admise de legislația în vigoare. Stațiunea se găsește printre puținele locuri din țară unde se
efectuează tratamente pentru desensibilizarea organismului la bolnavii cu diverse afecțiuni alergice, prin
injecții cu apă minerală sulfuroasă izotonă direct de la sursă.
Afecțiunile ce pot fi tratate la Olănești sunt:
afecțiuni digestive: esofagite, gastrite cronice hipoacide și hiperacide, duodenite cronice, ulcer
cronic, enterocolopatii cronice nespecifice, stomac operat;
afecțiuni renale și ale căilor urinare: litiază renală neoperată sau operată, litiaza căilor urinare,
pielonefrită cronică, glomerulonefrita cronică, cistită cronică;
afecțiuni cronice ale ficatului și căilor biliare: dischinezie biliară,colecistită cronică necalculoasă
sau calculoasă (cu calculi nemobilizabili), tulburări după ficat operat (colecistoctemie), hepatită
cronică stabilizată, pancreatită cronică;
afecțiuni respiratorii: rinosinuzite cronice alergice, bronșită cronică astmatiformă, astm bronșic
alergic, noxe profesionale, stări după pneumopatii microbiene netuberculoase sau virolice,
bronșite cronice, traheobronșite cronice, bronșectazie;
afecțiuni metabolice și de nutriție: diabet zaharat, dislipidemii, hiperuricemii, gută, obezitate;
afecțiuni dermatologice: psoriazis, ihtioze incipiente, keratodermii eczeme cronice, neurodermite,
dermatite seboreice, acnee, piodermite;
afecțiune alergice: de diferite tipologii (alimentare, medicamentoase, bacteriologice) și cu
manifestări diferite (respiratorii, digestive, cutanate: urticarii cronice, prurituri, dermite alergice
decontact, eczeme profesionale);
boli profesionale: intoxicații cu metale grele: Pb, Hg, As;
afecțiuni cardiovasculare: hipertensiune arterială stadiul 1 și stadiul 2, arteropatii periferice;

afecțiuni asociate: afecțiuni reumatismale degenerative, afecțiuni reumatismale abarticulare, stări
posttraumatice, osteoporoză, boli ale sistemului nervos periferic, pareze, paralizii, nevroză
astenică;
afecțiuni endocrine ;
afecțiuni ginecologice cronice.