Prezentul studiu a fost întocmit la c ererea Societății Comerciale COMCEREAL [626508]

INTRODUCERE

Prezentul studiu a fost întocmit la c ererea Societății Comerciale “COMCEREAL”
S.A. cu sediul în municipiul Vaslui, jude țul Vaslui. Scopul lucr ării este cunoașterea resurselor
de sol, evaluarea capacit ății productive a acestora și stabilirea măsurilor de folosin ță rațională,
conservare, protec ție și ameliorare a fondului funciar. Cartarea agrochimi că dă posibilitatea
cunoașterii stării de calitate a solurilor în vederea adopt ării strategiei generale de utilizare a
îngrășămintelor și a altor produse cu rol fertilizant în scopul amel iorării fertilității terenurilor
Lucrarea a fost executat ă la scara 1 : 10.000 de c ătre ing. Popovici Marius (faza de teren),
ing. Chișcă Claudia și ing. Gheorghe Ivan (faza de birou) de la Oficiul Județean de Studii
Pedologice și Agrochimice Vaslui. Suprafa ța luată în studiu în cadrul exploata ției este de
425 h a. Această suprafață este situată în următoarele parcele cadastrale: 1605; 1502 și 1469
din teritoriul administrativ Muntenii de Jos, parc elele 427; 435; 403 și 398 din teritoriul
administrativ Oltene ști. Parcelele men ționate sunt în administrarea fermei Târzii.
Studiu agrochimic const ă în ansamblu de lucr ări de delimitare a unor parcele
omogene în raport cu tipul de sol și planta de cultur ă, de recoltare a probelor medii
agrochimice din fiecare parcel ă astfel delimitat ă, de efectuare în laborator a analizelor
agrochimice și de reprezentare în func ție de acestea, pe cartograme, a suprafe țelor de teren cu
însușiri agrochimice asem ănătoare în vederea aplic ării diferențiate a îngrășămintelor și
amendamentelor. Prin studiu agrochimic se fundament ează folosirea îngrășămintelor care s ă
asigure obținerea unor produc ții economice și de calitate la toate folosin țele și culturile.
Îngrășămintele în func ție de dozele și condițiile în care sunt folosite pot influen ța
creșterea și dezvoltarea plantelor atât pozitiv cât și negativ. Din aceast ă cauză stabilirea
tipurilor și dozelor optime de îngr ășăminte precum și a condițiilor de folosire a acestora cu
eficiență maximă constituie o problem ă de o deosebită importanță.
În acest sens O.J.S.P.A. pe baza datelor și analizelor agrochimice a solurilor, face
recomandări de folosire diferen țiată a îngrășămintelor pe fiecare parcel ă în parte potrivit cu
cerințele plantelor, precum și cu starea concret ă de asigurare a solului în elemente nutritive.
Reușita unei culturi agricole pe soluri a c ăror însușiri fizico – chimice nu corespund în
totalitate cerințelor plantelor poate fi asigurat ă dacă pe lângă unele lucrări ameliorative, se

– 2 –
corectează atât reacția cât și aprovizionarea solului în substan țe nutritive asimilabile printr-o
fertilizare judicioas ă. Necesarul de substan țe nutritive ale plantelor este asigurat din: rezerv ele
de forme asimilabile existente în sol, din îngr ășămintele naturale (aplicate periodic) și din
îngrășăminte chimice. Toate acestea trebuie s ă completeze stocul de substan țe nutritive pân ă
la nivelul necesar pentru ob ținerea recoltelor economice. Studiul agrochimic con semnează
starea de calitate a solului și tendințele ei de modificare sub influen ța folosirii
îngrășămintelor, a refacerii înveli șului de sol prin lucr ări agropedoameliorative.Realizarea
ciclurilor de studiu agrochimic al terenurilor impu ne o periodicitate corespunz ătoare
diferitelor folosin țe și culturi care este de 4 – 5 ani la culturile de câ mp neirigate. Actualizarea
anuală a planurilor de fertilizare în intervalul dintre d ouă cartări va avea ca baz ă de orientare
elementele înscrise în cartogramele agrochimice ale ultimei cartări. Pe baza rezultatelor
obținute în urma cart ării se stabilesc dozele de fertilizare pentru anul următor celui în care a
fost efectuat studiul agrochimic.

– 3 –
Capitolul 1
Chimizarea agriculturii în contextual societ ății contemporane
1.1 Căi și mijloace de sporire a produc ției agricole
Creșterea exploziv ă a populatiei globului, pune cu seriozitate deosebi tă înainte de
toate, problema asigur ării hranei omenirii. Pentru rezolvarea problemei al imentației, căile
tehnologice de care dispune agricultura sunt urm ătoarele:

Extinderea substan țială și continuă a suprafețelor de teren agricol și în special
de teren arabil, prin luarea în cultur ă de noi terenuri;

Sporirea produc ției agricole pe suprafe țele de teren agricole existente, prin
masuri tehnologice a agriculturii (chimizare, iriga re mecanizare).
Referindu-ne la necesit ățile de sporire a produc ției agricole, cercet ările au arătat că în
climatul nostru temperat, pentru asigurarea hranei unei persoane sunt necesare urm ătoarele
suprafețe de teren agricol:

0,80 ha în conditiile practic ării unei agriculturi bazate numai pe fertilitatea
naturală a solului;

0,22 ha în condi țiile folosirii îngr ășămintelor chimice, pentru sporirea
fertilității solului;

0.17 ha în condi țiile agriculturii intensive, bazat ă pe îngrășăminte chimice,
irigații, mecanizare și soiuri de mare productivitate.
După studiile înreprinse de FAO, se estimeaz ă că în întreaga lume circa 30% din
alimentele de origine vegetal ă, se datoresc folosirii îngr ășămintelor chimice în agricultur ă. S-
a constat că gradul de intensivizare al agriculturii unei țări crește odata cu catitatea de
îngrășămant folosit la unitatea de suprafa ță. Așa se explică de ce țări ca Olanda, Belgia
Japonia, Anglia, care consum ă în medie 450 – 700 kg îngr ășăminte substanță activă la
hectar, au indicii valorii produc ției agricole cel mai ridicat din lume. Cre șterile de productie se
datoresc și intensificării celorlalți factori de produc ție, dar aceștia nu-și evidențiază efectul
atâta timp cât nu se folosesc îngr ășăminte în cantități satisfăcătoare și echilibrate.
Întrucât cre șterea producției agricole și a capacității solului de a asigura pentru plante

– 4 –
un mediu favorabil cre șterii și dezvoltării sunt procese complexe, de durat ă și cu reală
intercondiționare, se poate formula un cadru adecvat de m ăsuri ce duc la dezideratul urmarit:

măsuri de ordin general economic și social:
– pregătirea de cadre de speciali ști capabile să asigure agriculturii un nivel tehnic
și de cunoștințe adegvat cerin țelor practice și condițiilor de dezvoltare;
– reforme cu caracter agrar care s ă includă, nu numai o redistribuire a
terenurilor, ci și dotarea agriculturii cu mijloace materiale, tehni ce și materiale
ce pot asigura o activitate performant ă și profitabilă;
– cooperarea interna țională în dezvoltarea agriculturii și în comerțul cu produse
agricole și materii prime de provenien ță agricolă în scopul dezvolt ării
armonioase și echilibrate a zonelor agricole ale Terrei.

măsuri de natură tehnică și tehnologică:
– luarea în cultura de noi terenuri și extinderea suprafe țelor arabile și
agricole, acțiune valabilă pentru FAO, pentru circa 3,4 miliarde ha,
potențial amenajabile pentru agricultur ă, la nivelul globului;
– exploatarea judicioas ă și cu mare randament a p ământului prin culturi
rentabile, adaptate condi țiilor ecologice din zona respectiv ă, cultivarea de
soiuri și hibrizi cu mare capacitate de produc ție, măsură ce vizează
zonarea productiei agricole și crearea de genotipuri de plante de mare
performanță productivă;
– perfecționarea mecănizarii lucrărilor agricole prin utilaje și mașini
performante, ce duc la efectuarea unor lucr ări de calitate;
– măsuri de îmbun ătățiri funciare și irigație, pentru protec ția solurilor și
creșterea capacității de produc ție ale acestora (desec ări, lucrări
antierozionale);
– chimizarea prin îngr ășăminte, pesticide, erbicide și amendamente, ce
asigură sporuri cantitative și calitative de recolte, în condi țiile creșterii
fertilității solurilor și a protecției reale a agrosistemelor;
– aplicarea unei agrotehnici superioare și cu consum minim de energie.

mijloace de protecie a plantelor contra agentilor f itopatogeni, dăunătorilor și
buruienilor:

– 5 –
– prin protectia chimic ă se poate estima c ă se poate salva circa 35% din
recolta potențială.

1.2 Îngrășămintele,mijloc esen țial de sporire a produc ției agricole
Diferitele studii efectuate în mai multe țări de către F.A.O. eviden țiaza faptul că
îngrășămintele constituie mijlocul principal de sporire a producției agricole la hectar.Într-un
studiu efectuat în 41 de țări se evidențiază legătura strânsă dintre consumul de îngr ășăminte și
producția la hectar. Indicele valorii produc ției crește în cele 41 de țări analizate odat ă cu
cantitatea de îngr ășăminte folosită. Producția agricolă la unitatea de suprafa ță exprimată
valoric a fost mai mare în Belgia, Olanda și Japonia, țări cu un consum mediu de 400-500
kg/ha în timp ce în Thailanda, India, Siria, Indone zia, consumul mediu sc ăzut de îngrășăminte
la hectar arată și producția mică la unitatea de suprafa ță.
Alt studiu efectuat în S.U.A. pe o perioad ă de 85 de ani a stabilit ca între 1870 și 1914
(44 de ani) cre șterea producției la hectar s-a datorat lu ării în cultură de noi terenuri; între 1918
și 1940 (22 de ani) mecaniz ării, iar între anii 1940 și 1955, utilizării îngrășămintelor, soiurilor
selecționate, semințe hibrid și irigației (sporul îngr ășămintelor a fost dublu). Din datele
furnizate de F.A.O. rezult ă că 40-50 % din sporul de recolt ă revine îngrășămintelor, cu limite
de variații foarte largi de la o țără la alta.La noi în țară s-a stabilit că la aportul de produc ție
îngrășămintele contribuie cu 38%, lucr ările solului cu 34,5%, rota ția culturilor cu 15% și
sămânța selecționată cu 12,5%.
Un rol important în sporirea produc ției agricole îl au pesticidele. Se estimeaz ă că anual
pe glob, datorit ă bolilor și dăunătorilor se pierd circa 340 milioane tone cereale, c antitate
suficientă pentru a hrăni un miliard de locuitori timp de un an. Toate ace stea definesc cu
prisosință rolul și importanța agrochimiei ca factor decisiv în sporirea produc ției agricole.
Îngrășămintele chimice, constituie principalul mijloc de a asigura culturile agricole cu
elementele nutritive necesare. Dintre îngr ășămintele chimice cu azot, care aplicate singure
aduc sporuri mari de recolt ă. Îngrășămintele cu fosfor aduc sporuri mari de recolt ă atunci când
se folosesc alături de cele cu azot.
Îngrășămintele organice prezint ă o importanță deosebită deoarece sporesc con ținutul
materiei organice din sol și îmbunătățesc compoziția humusului, sporesc capacitatea de
retinere a apei și cea de schimb cationic, mic șorând pâna la anihilare tendinta de acidifiere,
activitatea biologic ă se intensifică pe toată durata de men ținere în sol a materialului organic

– 6 –
introdus ca îngr ășământ, atât ca urmare a faptului c ă populația microbiană introdusă în sol
odată cu gunoiul întrece pe cea existent ă, cât și a sursei de hran ă și energie care i se asigur ă.
1.3 Chimizarea agriculturii în contextu l crizei energetice
Amploarea cercet ărilor științifice, începând cu a doua jum ătate a secolului XX a permis o
sursă gigantică pentru sporirea productivit ății în agriculturăAceastă evoluție a devenit posibil ă
și datorită intensificării procesului de produc ție prin mecanizare și chimizare.În timp au
existat preocup ări pentru reducerea la strictul necesar a consumuri lor de energie și
combustibili atât în domeniul prelucr ărilor cât și în domeniul fertiliz ării solurilor. În general
agricultura de tip industrial se caracterizeaz ă printr-un consum ridicat de energie.La analiza pe
factori de produc ție a consumului de energie în agricultur ă mondială s-au constatat procentual
următoarele repartiții:

Chimizare (îngr ășăminte, pesticide) -34%

Mecanizare (arat, pr ăsit, recoltat) -20%

Transporturi (materiale, recolt ă) -17%

Irigare -11%

Creșterea animalelor -8%

Conservarea produselor -6%

Alte consumuri -4%

TOTAL 100%
Resursele energetice utilizate în agricultur ă sunt de două tipuri :
-resurse energetice fosile (conven țional limitate) în care se includ c ărbunii, petrolul,
gazele naturale, energia nuclear ă, ce se epuizeaz ă în timp;
-resurse energetice inoibile (neconvenîionale) rep rezentate prin energia solar ă, energia
eoliană, energia hidraulic ă.

– 7 –
Luând în considerare toate formele de energie cons umate la un hectar pentru cultura
plantelor rezult ă în medie, o cantitate de 20-25GJ (1GJ=109J), însem nând ca la nivelul
întregii noastre țări, aceasta reprezinta o cantitate de 200-250 milio ane GJ, chimiz ării
revenindu-i 61,6 %, fapt ce impune în contextul cr izei energetice, luarea unor m ăsuri care să
ducă la imbunătățirea tehnologiilor de producere, de aplicare și de eliminare a oric ărei forme
de risipă . În același context, se impune și stabilirea rațională a sortimentului de îngr ășăminte
având în vedere consumurile energetice diferen țiate, necesare producerii lor. Astfel pentru
producerea unui kg de îngr ășăminte cu azot s.a. se consum ă 60 MJ, pentru 1kg fosfor s.a. se
consumă 9,6 MJ . Consumurile energetice variaz ă în funcție de materiile prime folosite la
fabricarea îngr ășămintelor și de sortimentul de îngr ășăminte. La noi în țară, tehnologia
fabricării îngrășămintelor cu azot se bazeaz ă pe folosirea gazului metan.
În cazul fabric ării pesticidelor, consumurile de energie sunt mult mai ridicate
comparativ cu îngr ășămintele. Erbicidele se ob țin cu un consum de energie de circa 10 ori mai
mare față de îngrășăminte.Din totalul energiei consumate pe întreaga ec onomie, energia
consumată pentru îngrășăminte reprezint ă circa 1%. Pe totalul agriculturii, consumul de
energie reprezint ă circa 3,5% din energia conven țională utilizată în economia țării noastre.
După studiile intreprinse, se estimeaz ă că în întreaga lume circa 30% din alimentele de
origine vegetal ă se datorează folosirii îngrășămintelor chimice în agricultur ă. În medie, o
cantitate de 100.000 tone îngr ășăminte, aduce un spor de produc ție care echivaleaz ă cu recolta
ce se obține de pe suprafa ța de 400.000- 500.000 ha.
S-a constatat ca gradul de intensivizare al agricu lturii unei țări crește odată cu
cantitatea de îngr ășăminte folosită la unitatea de suprafa ță. Un rol important în sporirea și
asigurarea produc ției agricole îl au pesticidele. Se estimeaza ca anu al pe glob, datorita bolilor
și dăunătorilor, se pierde la cereale o cantitate de 340 mi lioane tone, cantitate suficienta
pentru a hrăni un miliard de oameni pe timp de un an. Pierderi importante de recolt ă se produc
și datorita buruienilor, impotriva carora se utilize aza erbicidele. Aceste pierderi se ridic ă la 5-
10% din recolta poten țiala a plantelor. Asupra rolului chimiei în viitoru l omenirii au existat și
păreri eronate.
Astfel, chimistul francez Charmpagnat, americanul W. Alsberg, au ajuns la concluzia
că pe viitor rolul agriculturii va sc ădea, dezvoltându-se în acela și timp chimia ca ramur ă de
producție. Trebuie în țeles faptul că, chimia ajută agricultura fără a-i diminua rolul sau
primordial în a asigura hrana necesara pentru omeni re.

– 8 –
Capitolul 2
Caracterizarea condi țiilor naturale din cadrul fermei S.C. COMCEREAL
S.R.L
2.1 Caracterizarea condi țiilor naturale
2.1.1 Poziția geografică
Din punct de vedere administrativ, teritoriile cerc etate aparțin comunelor Muntenii de
Jos și Oltenești.
Acestea sunt situate în partea central ă a județului Vaslui. Comuna Muntenii de Jos se
învecinează astfel:
– la nord teritoriul administrativ Vaslui și teritoriul comunei Tanacu;
– la est teritoriul comunei Oltene ști;
– la sud teritoriul comunei Albe ști;
– la vest teritoriile comunelor Deleni și Lipovăț.
Comuna Oltene ști se învecineaz ă astfel :
– la nord teritoriul teritoriul comunei T ătărăni;
– la est teritoriul comunei Cre țești;
– la sud teritoriul comunelor Hoceni și Albești;
– la vest teritoriile comunelor Muntenii de Jos și Tanacu.

2.1.2 Gemorfologia
Din punct de vedere fizico – geografic teritoriile sunt situate în Podi șul Central
Moldovenesc. Aspectul actual al reliefului se dator ează interacțiunii factorilor endogeni
(structura geografic ă, alcătuirea petrografic ă) cu cei exogeni (condi țiile climatice, re țeaua
hidrografică, vegetația, influența antropică). Din punct de vedere geomorfologic teritoriul
studiat se afl ă situat în Depresiunea Hu și, parte component ă a Podișului Central
Moldovenesc, ce se încadreaz ă în Podișul Bârladului.
Depresiunea Hu și s-a format printr-un lung proces de eroziune dup ă retragerea apelor
Mării Sarmatice în postglacial. Este o subunitate geo grafică bine individualizat ă, a cărei

– 9 –
geneză este legată de activitatea sculptural ă a câtorva artere hidrografice mici (Dr ăslavăț –
Huși, Recea, Gura V ăii, ș.a.). Ea este m ărginită la vest de Culmea Lohanului, care o domin ă
cu 100 – 200 m, la nord este limitat ă de Cuesta Pietr ăriei, dezvoltată pe dreapta Văii Moșna,
la sud, de Cuesta Dr ăslavățului, iar la est se deschide larg spre Lunca Prutul ui.
2.1.3 Hidrografia și hidrologia
Din punct de vedere hidrografic terit oriul cercetat apar ține bazinului hidrografic
Crasna inferioar ă. Râul Crasna reprezint ă principala arter ă hidrografică a zonei, restul
pâraielor având o importan ță minoră, dintre acestea remarcându-se pârâul Lohan. Condi țiile
de relief influen țează și regimul hidric. Astfel, pe suprafe țele plane infiltrarea apei în sol se
produce în condi ții normale fiind determinat ă de cantitatea de precipita ții și permeabilitatea
solului.
Pe versan ți o parte din apa de precipita ții scurgându-se la suprafa ță, solificarea are loc
în condiții de umiditate mai mic ă, care determin ă o eluviere pe profil mai redus ă, o scurtare a
profilului, orizonturi genetice de sol mai slab dif erențiate. Cu cât unghiul de înclinare a
pantelor este mai mare, cu atât cre ște intensitatea eroziunii solului. În sezoanele plo ioase pe
firele de vale afluente se formeaz ă cursuri de apă cu caracter temporar care colecteaz ă apa
scursă de pe versanții colinari din microbazinele hidrografice respecti ve. Debitul acestora este
variabil în func ție de cantitatea de precipita ții căzute. Profilul longitudinal al unui curs de ap ă
este alcătuit din trei sectoare sau cursuri: superior, mijlo ciu și inferior. Sectorul sau cursul
superior se caracterizeaz ă prin pantă mare, eroziune activ ă, luncă inexistentă sau slab
dezvoltată și lipsa proceselor de sedimentare.
Sectorul sau cursul mijlociu se caracterizeaz ă prin pantă moderată, acțiune de eroziune
redusă, acțiune predominant ă de transport a aluviunilor, dar și apariția fenomenului de
depunere ceea ce face ca lunca s ă se dezvolte. Sectorul sau cursul inferior se carac terizează
prin pantă slabă, lipsa acțiunii de eroziune, sc ăderea importan ței acțiunii de transport și
predominarea ac țiunii de depunere. Este sectorul de dezvoltare maxi mă a luncii, de
sedimentare intens ă și repetată a materialului aluvionar. Toate pâraiele inund ă în funcție de
cantitatea de precipita ții, iar băltirile sunt frecvente în luncile lor. Sursa de ali mentare a rețelei
hidrografice o constituie precipita țiile, iar cel mai important consumator este
evapotranspira ția.
Sursele de suprafa ță (constituite din ploi și zăpezi) reprezint ă forma principal ă de
alimentare cu ap ă a rețelei hidrografice. Din volumul scurgerii anuale, ap ortul surselor de

– 10 –
suprafață oscilează între 70-90%. Sursele subterane particip ă la formarea scurgerii lichide
într-o măsură mai mică decât cele superficiale variind între 10-30% din v olumul anual.
Scurgerea lichid ă este caracteristica hidrologic ă ce evidențiază rezervele de ap ă
transportate de re țeaua hidrografic ă.Variația scurgerii în timpul anului depinde de cantitatea și
calitatea surselor de alimentare, ca și modul lor de combinare de la anotimp la anotimp, de la
lună la lună. Iarna, datorit ă condițiilor create de vreme, în formarea scurgerii predom ină
sursele subterane. Prim ăvara scurgerea lichid ă crește de 3 – 4 ori în raport cu iarna. Vara, prin
plasarea maximului pluviometric la începutul anotim pului volumul de ap ă transportat de
cursurile de ap ă este încă ridicat. În anotimpul de toamn ă alimentarea superficial ă fiind redusă
și cantitatea de ap ă transportată este mică.
Viiturile au genez ă pluvială în cca 90% din cazuri. În perimetrul cercetat ele se produc
mai ales vara fiind generate de ploile toren țiale.
2.1.4 Aspectul climatologic
2.1.4.1 Regimul temperaturilor
Clima este temperat continental ă cu precipitații anuale de 527,2 mm, iar temperatura
medie a aerului este situat ă în jurul valorii de 9,60 C.
Luna cea mai rece a anului este ianuarie cu o medi e de –2,40C iar luna cea mai
călduroasă este iulie cu o temperatur ă medie de 21,00C, astfel valorile medii oscileaz ă între
19,5 și 21,00 .Relieful influen țează și regimul termic al terenurilor. Astfel, versan ții cu
expunere sudic ă, cât și cei cu expunere estic ă și vestică se încălzesc mai mult și sunt mai
uscați decât cei cu expunere nordic ă. Această situație influențează și activitatea
microorganismelor de la partea superioar ă a solului. Din fi șa climatologică anexată la lucrare
reiese faptul că luna cea mai rece a anului este ianuarie cu o medi e de –2,3°C și un minim
absolut de –26,8°C înregistrat în anul 1985. Luna cea mai călduroasă este iulie cu o
temperatură medie de 21,7°C. Din înregistr ările efectuate la sta ția meteo se constat ă că în
timpul anului temperatura aerului înregistreaz ă variații sezoniere, lunare și diurne. Iarna
temperatura medie a aerului este negativ ă, oscilând între –0,5°C și –2,3°C. Prim ăvara prin
creșterea radiației solare, temperatura medie anual ă oscilează între 3,8°C și 16,6°C. Vara
temperatura medie oscileaz ă între 20,0°C și 21,7°C.

– 11 –
Graficul temperaturilor decadale Tabelul 2.1
Temperaturi decadale
-50510152025
ianuarie
februarie
m artie
aprilie
m ai
iunie
iulie
augus t
s eptem brie
oc tom brie
noiem brie
dec em brie
m ediag rade C elsiu sdecada I
decada II
decada III

Graficul temperaturilor medii Tabelul 2.2
Temperatura medie
-50510152025
ianuarie
februarie
m artie
aprilie
m ai
iunie
iulie
august
septem brie
octom brie
noiem brie
dec em brie
m edie
anualagrade C

– 12 –
2.1.4.2 Regimul precipita țiilor
Umiditatea relativ ă a aerului constituie unul din parametrii ce scot î n evidență
caracteristicile climatului. Astfel media anual ă a umidității aerului este de 79 % (dup ă
higrometru). În timpul anului umiditatea relativ ă este maximă iarna și minimă vara. Regimul
climatic depinde de o serie de factori cum ar fi: f ormele de relief și expoziția terenului, apele
freatice și de suprafață, apropierea bazinelor hidrografice și a râurilor, sistemul de iriga ții sau
drenaj, caracterul rocilor parentale, altitudinea. Clima acestei zone, de și prezintă niște
fenomene negative, favorizeaz ă totuși productivitatea culturilor agricole.
Pentru caracterizarea climatic ă a perimetrului s-au folosit datele climatice ale s tațiunii
meteorologice Hu și. Media multianual ă a temperaturii este de 9,9°C, iar media multianual ă a
precipitațiilor este de 427 mm. Brumele de prim ăvară sunt mai frecvente în lunile martie și
aprilie. În prim ăvară brumele afecteaz ă întreaga vegeta ție din vii, livezi și grădini de legume
compromițând aproape în totalitate recolta. Toamna, brumele au efect negativ mai ales în
grădinile de legume.
Precipita țiile anuale au valori de 427 mm, acestea oscilând c antitativ de la o lun ă la
alta. Astfel, cele mai mari cantit ăți de precipitații se înregistreaz ă vara, iar cele mai mici iarna.
În sezonul cald, respectiv în intervalul aprilie – septembrie, precipita țiile înregistrate
reprezintă 70,02% din suma anual ă. Cantități mari de precipita ții căzute în timp scurt (ploi
torențiale) sunt frecvente în acest perimetru, contribuin d la accelerarea procesului de eroziune
a solului. Alte fenomene negative legate de regimul pluviometric sunt seceta și
grindina.Grindina se produce mai ales în lunile iul ie – august.Grindina poate distruge aproape
în întregime recolta din anul respectiv, iar în vii și livezi are efect remanent și în anii următori
prin distrugerea mugurilor de rod.
Umiditatea relativ ă a aerului constituie unul din parametrii ce scot î n evidență
caracteristicile climatului. Astfel media anual ă a umidității aerului este de 75% (dup ă
higrometru). În timpul anului umiditatea relativ ă este maximă iarna și minimă vara.

– 13 –
Graficul precipita țiilor medii anuale Tabelul 2.2
Precipitatii medii anuale
0100200300400500
ianuarie
februarie
m artie
aprilie
m ai
iunie
iulie
augus t
septem brie
oc tom brie
noiem brie
dec em brie
m edie
anualam m

Graficul precipita țiilor decadale Tabelul 2.4
Precipitatii decadale
020406080100120140160
ianuarie
februarie
m artie
aprilie
m ai
iunie
iulie
august
septem brie
octom brie
noiem brie
decem brie
m ediam mdecada I
decada II
decada III

– 14 –
2.1.4.3 Regimul eolian
Regimul eolian este prezentat în fi șa climatologică și reflectă o intensitate și frecvență
mai mare pentru vânturile din nord și nord-vest urmate de cele din sud în lunile decemb rie,
ianuarie, februarie, martie și aprilie. În lunile de var ă vânturile din vest și nord-vest au o
frecvență mai mare. Conform observa țiilor de până acum înghețul de declanșează de regulă în
a treia decadă a lunii octombrie și se manifestă până în mijlocul lunii aprilie. Num ărul de zile
fără îngheț în care lucrările agricole se pot desf ășura în cele mai bune condi ții sunt în anii
normali de 180-190.
Roza vânturilor Tabelul 2.5
ROZA VÂNTURILOR
0246810N
NE
E
SE
SSVVNV
INTENSITATEA
FRECVENȚA

Regimul vânturilor Tabelul 2.6
REGIMUL VÂNTURILOR
DIRECȚIA N NE E SE S SV V NV CALM
FRECVENȚA 18 3 2 6 11 2 3 15 42
INTENSITATEA 5,3 3,1 2,8 3,2 4,4 3,4 3,0 5,2 –

– 15 –
2.1.5 Principalele tipuri genetice de sol
Diversitatea tipurilor de sol de pe teritoriul comu nelor Muntenii de Jos și Oltenești
este rezultatul unei anumite îmbin ări sau asocieri a factorilor pedogenetici locali. Z onele
cercetate sunt dominate de cernisoluri.
Clasa Cernisoluri cuprinde soluri cu acumulare evident ă de materie organic ă având
orizont molic (Am) și orizont intermediar (AC, Bv, Bt).
Cernoziomurile – CZ – sunt soluri cu orizont A molic, orizont intermed iar AC, orizont
C calcic, sau concentr ări de pudră friabilă de carbonați secundari în primii 125 cm. Sunt soluri
a căror răspândire este practic asociat ă depozitelor relativ recente, bogate în carbona ți, cum
sunt loessurile, al ături de un relief acumulativ tân ăr, covor vegetal ierbos și condiții climatice
reprezentate printr-un bilan ț radiativ ridicat, evapotranspira ție cu valori mari și precipitații
moderate.
Faeoziomurile – FZ – sunt soluri formate în condi ții relativ apropiate
cernoziomurilor, materiale parentale asem ănătoare, dar mai pu țin carbonatice și o vegetație
specifică zonelor de silvostep ă.
Morfologic prezint ă următoarea succesiune de orizonturi: Am, AC și orizont Cca, care
poate să apară la adâncimi mai mari de 125 cm. Orizonturile de bi oacumulare sunt închise la
culoare și au grosimi de 30-40 cm, sau mai mult. Urmeaz ă un orizont intermediar AC, cu o
structură în general prismatic ă. Sub acest orizont se afl ă un orizont de acumulare a
carbonaților de calciu, ce apar sub form ă de micelii la partea superioar ă și sub formă de
concrețiuni la partea inferioar ă a acestuia, la adâncimi de peste 125 cm Faeoziomur ile sunt
predominant lutoase, cu permeabilitate bun ă pentru apă și aer și aprovizionare bun ă cu
elemente nutritive.
Borceagurile se pot cultiva atât pe soluri u șoare, nisipoase cât și pe soluri grele. Pe
soluri sărăturate se obțin producții satisfăcătoare. Producții bune se obțin pe solurile mijlocii,
fertile, bine aprovizionate cu elemente nutritive.
Porumbul de siloz are cerințe mari față de apă, datorită densității mari. Se cultiv ă cu
bune rezultate pe soluri profunde, fertile.

– 16 –
2.1.6 Vegetația spontană și cultivată
Vegetația spontană lemnoasă este reprezentat ă prin păduri de carpinete și acerinee.
Plantațiile silvice de salcâm sunt pe terenurile degradate de ravene situate pe pantele cele mai
înclinate. Silvostepa este caracteristic ă pentru restul teritoriului și este reprezentat ă prin resturi
ale pâlcurilor de p ăduri. Vegetația arborescentă cultivată este reprezentat ă de: meri, peri,
pruni, caiși, vișini, zarzări, nuci.
Vegeta ția ierboasă spontană este reprezentat ă în teritoriu de asocia ții de silvostepă în
care predomină gramineele.Pe por țiunile înalte și însorite, cu sol s ărac și erodat apar asocia ții
de Bothriochloa ischaemum (bărboasa), Stipa pennata și lessingiana , Agropyrom
pectiniforme (pir crestat). Pe p ășuni apar asocia ții de Festuca (păiuș) și Agropyrum (pir),
precum și asociații de Festuca pseudovina, Festuca valesiaca, Agropyron re pens, Cynodon
dactylon, Poa pratensis, Bromus inermis. Vegetația palustră este formată din plante hidrofile.
Dintre ele se remarc ă: rogozul ( Carex riparia ), pipirigul ( Scirpus sylvaticus ) papura ( Typha
latifolia ), stuful ( Phragmites cominis ), coada calului ( Equisetum palustre). Buruienile cele mai
întâlnite în paji ști sunt: Euphorbia cyparissias , Carduus acanthoides, Xanthium strumarium,
Eryngium campestre, Achillea millefolium, Artemisia absinthium.
Vegetația cultivată-în ceea ce prive ște structura culturilor s-a ținut cont că vegetația
este unul dintre principalii factori care condi ționează eroziunea solului.
Vegetația segetală – ca buruieni în cultur ă se menționează: Cirsium arvense, Setaria viridis,
Convolvulus arvensis, Chenopodium album, Amaranthus retroflexus, Sinapis arvensis și
altele. Prin aplicarea erbicidelor și efectuarea lucr ărilor de întreținere la timp, aceste buruieni
pot fi combătute.
Formațiunea vegetală ierboasă lasă în sol o mare cantitate de resturi organice, mai a les
rădăcini, pe seama c ărora se formeaz ă cea mai mare parte a humusului în care predomin ă
acizii humici.
2.1.7 Fauna solului
Sistematica datelor privind via ța faunei în sol se refer ă la: microfaun ă, mezofaună,
macrofaună și megafaună.
Microfauna este constituit ă din organisme foarte mici, respectiv mai mici de 0 .2 mm,
care nu pot trăi în apă și au forme foarte efilate care le permite penetrare a prin capilarele
solului. Diferite specii de microfaun ă prezintă adesea forme rezistente la secet ă. Protozoarele

– 17 –
și nematodele constituie baza microfaunei.
Mezofauna are reprezentan ți cu dimensiuni de 0.2 – 8.0 mm și este constituit ă din
animale dependente sau nu de umiditate. Dou ă mari grupe de Microartrope, respectiv
Colembolele și Acarienii, formeaz ă cea mai mare parte a mezofaunei.
Macrofauna cuprinde animale cu dimensiuni cuprinse între 8 și 80 mm cum sunt
Lumbricidele sau râmele, insectele superioare, Miri apodele, precum și numeroase ordine de
Arahnide, Molu ște, Crustacei.
Megafauna cuprinde animale cu talie mai mare de 8 – 10 cm, a căror activitate vital ă
se limitează la mișcarea materialelor din sol.
Protozoarele sunt prezente la suprafa ța solului umed cât și în primii 15 cm.
Umiditatea este o condi ție esențială pentru existen ța formelor active, în perioada
uscată organismele trecând în forme imobile de chist.
Dintre toate organismele pluricelulare, nematodele sunt cele mai abundente. Ele
îmbunătățesc structura solului, capacitatea de re ținere a apei și drenajul. Râmele determin ă
creșterea aportului de nutrien ți, având în vedere faptul c ă se hrănesc cu resturi de plante și sol,
sistemul lor digestiv concentreaz ă substanțele organice și minerale. Excrementele pe care le
produc sunt mai bogate în nutrien ți decât solul din jur. Canalele s ăpate de râme permit
rădăcinilor plantelor s ă pătrundă la adâncimi mai mari unde pot g ăsi condiții mai bune,
umiditate mai mare. Canalele efectuate de râme dete rmină creșterea porozității și a
permeabilității solurilor, îmbun ătățind drenajul. Nematodele prin talia lor redus ă pot penetra
prin cele mai fine capilare ale solului și se pot întâlni în resturile vegetale în curs de a lterare.
Râmele contribuie prin amestecul resturilor vegetal e cu pământul la stabilirea acizilor humici
în complexe coloidale care contribuie la formarea h umusului de tip mull. Efectele impactului
animalelor au fost grupate într-o serie de procese în funcție de rezultatele ac țiunii lor asupra
solului (mușuroaie, amestecul solului, formarea de galerii și goluri, formarea și distrugerea
agregatelor structurale, reglarea eroziunii solului , a mișcării apei și aerului în sol).
Mușuroaiele de cârti ță se întâlnesc pe p ășunile de pe valea Ruginoasa și valea Barahoi.
Acțiunea faunei în evolu ția solurilor este foarte diferen țiată și este în corela ție atât cu tipurile
de sol, cât și cu grupele faunistice existente. În timpul humif icării fauna poate interveni
favorabil prin dejec țiile și cadravele sale la îmbog ățirea solului în compu și azotați și enzime.
În același timp, ea neutralizeaz ă solurile acide și eliberează substanțele humice incluse în
litiere.Se poate conchide în mod cert c ă, fauna din sol influen țează cantitativ și calitativ
humificarea resturilor vegetale din sol.

– 18 –
Capitolul 3
Cartarea agrochimic ă a solurilor
3.1 Modul de lucru
3.1.1 Faza preg ătitoare
În faza premerg ătoare ieșirii în teren s-a preg ătit baza topografic ă și pedologică. În
acest scop s-a utilizat un plan la scara 1 : 10.000 . Pe acest plan s-au trasat cu o linie continu ă
limitele unităților cartografice de sol și s-au înscris elementele necesare identific ării lor,
corespunzător legendei solurilor. Pe acela și plan s-au delimitat parcelele de recoltare a
probelor agrochimice de sol.
În aceast ă etapă pregătitoare cartării propriu-zise se intocme ște baza topografic ă și
pedologică pentru lucrul în teren și se pregătesc materialele necesare la recoltarea probelor de
sol.
Pregătirea bazei topografice const ă din urmatoarele ac țiuni:
-Obținerea unei copii pe ozalid a bazei topografice pro priu-zise la scara
corespunzătoare;
-Trasarea tarlalelor topografice dup ă evidența O.C.O.T.A.
-Trasarea cu o linie continu ă groasă de 1mm cu tu ș verde sau carioc ă, a limitei
unităților cartografice de sol sau a grupelor de unita ți de sol.
Baza topografic ă servește la trasarea parcelelor de recoltare a probelor a grochimice de
sol. Tot în perioada preg ătitoare activita ții de teren se face preg ătirea și condiționarea
materialelor de lucru pentru recoltarea probelor de sol agrochimice și anume:
-L ăzi
-Cutii de carton pentru minim 300g sol (numerotat e și parafinate )
-Sonde agrochimice
-Supor ți metalici.
Aceste materiale se trimit la unitatea beneficiar ă.

– 19 –
3.1.2 Faza de teren
Realizarea fazei de teren are drept scop delimita rea pe plan a parcelelor de recoltare.
Trasarea pe hart ă a parcelelor de recoltare definitive se face în fu ncție de toate informa țiile cu
privire la sol, folosin țe, culturi și tratamente. Parcela de recoltare astfel alc ătuită reprezintă
suprafața de sol omogen ă care constituie obiectul recolt ării unei singure probe medii
agrochimice.
Probele par țiale s-au recoltat de pe întreaga suprafa ță a parcelei de recoltare în mod
sistematic, pe adâncimea 0-20 cm, revenind câte o p robă medie agrochimic ă pentru fiecare
parcelă de recoltare.
Mărimea parcelei de recoltare în cazul de fa ță este de 4,77 hectare.
Pentru întocmirea prezentului studiu s-au recoltat în luna martie 2009, un num ăr de 89 probe
medii agrochimice de sol de pe suprafa ța de 425 ha arabil .
Suprafe țele de teren de pe care s-au format probele de sol sunt reprezentate pe
cartograme prin linii și poartă în mod conven țional denumirea de parcele de recoltare.
Fiecare prob ă medie de sol recoltat ă în teren poart ă un număr care este înscris în
partea de jos a fiec ărei parcele de recoltare, exemplu parcela cu num ărul 1 cuprinde proba
1001; parcela cu num ărul 10 cuprinde proba 1010.
3.1.3 Faza de laborator și faza de birou
Probele de sol recoltate au fost anal izate în cadrul laboratorului Oficiului Jude țean de
Studii Pedologice și Agrochimice Vaslui de c ătre ing. Frunză Angela.
Aprecierea caracteristicilor chimice a solurilor a fost realizată în baza următoarelor
analize:
– reacția solului (pH) 89 analize;
– conținutul în fosfor asimilabil 89 analize;
– conținutul în potasiu asimilabil 89 analize;
– conținutul în humus 25 analize.

– 20 –
Pe baza analizelor de laborator și ținând seama de limitele de interpretare s-au
întocmit trei cartograme:
– cartograma st ării de reacție a solului în func ție de pH;
– cartograma st ării de aprovizionare a solului cu fosfor mobil;
– cartograma st ării de aprovizionare a solului cu potasiu mobil.
În baza acestor cartograme s-au întocmit situa țiile sintetice agrochimice
privind starea de reac ție a solului și de asigurare cu elemente nutritive.
Faza de birou cuprinde activit ățile ce se execut ă în sectorul de
cartografie și sectorul de studii, compartimentul agrochimie din momentul primirii buletinelor
de analiză până la definitivarea studiului agrochimic.
3.2 Indici agrochimici ce caracterizeaz ă starea de fertilitate a solului
3.2.1 Reacția solului (pH)
Reacția solului a fost determinat ă la un număr de 89 probe medii de sol, în suspensie
apoasă prin metoda poten țiometrică cu electrod de sticl ă și are valori cuprinse între 5,6 și 8,0.
Reacția solului este una din însu șirile fundamentale de care depinde fertilitatea. Ea este dată
de capacitatea solului de a disocia în ap ă ioni de hidrogen sau hidroxil și este definită prin
valoarea numeric ă a indicelui p H.
Reacția solului este rezultatul ac țiunii reciproce dintre sol, clim ă și vegetație, în urma
căreia a avut loc alterarea mineralelor primare, sp ălarea parțială a bazelor și a argilei din
orizontul de la suprafa ță.
Concentra ția ionilor de hidrogen și a ionilor hidroxil determin ă aciditatea sau
bazicitatea solului.
Pentru considerente practice, solurile luate în c ultură pot fi grupate în șase categorii
de pH, care prezint ă la rândul lor caracteristici bine diferen țiate cu importante consecin țe
asupra creșterii plantelor:
a) soluri puternic acide cu un pH sub 5,0;
b) soluri moderat acide cu un pH cuprins între 5,1 – 5,8;
c) soluri slab acide cu un pH cuprins între 5, 9 – 6,8;
d) soluri neutre cu un pH cuprins între 6,9 – 7,2;
e) soluri slab alcaline cu un pH cuprins între 7,3 – 8,4;
f) soluri moderat alcaline cu un pH între 8,5 – 9,0.

– 21 –
Plantele cu importan ță agricolă găsesc condiții favorabile de cre ștere și dezvoltare pe
solurile cu pH cuprins între 6,3 și 7,2.
Plantele de cultur ă au o amplitudine destul de mare în ceea ce prive ște exigența față
de pH, totuși există pentru fiecare specie un interval optim, iar dep ășirea lui duce la sc ăderea
recoltelor.
Intervalul de varia ție al pH-ului suportat de plante depinde și de alți factori cum ar
fi:
– con ținutul în humus;
– specia;
– soiul;
– însu șirile fizice ale solului.
Cunoa șterea pretențiilor speciilor fa ță de pH-ul solului d ă posibilitatea repartiz ării
pe teren a celor mai corespunz ătoare forme de îngr ășăminte precum și a stabilirii măsurilor de
corectare a pH-ului solului. Dintre factorii de sol cel mai important în selectarea formei de
îngrășământ este pH-ul.
Intervalul optim de pH pentru principalele plante de cultură este:
– grâu 5,5 – 7,5;
– sfeclă 7,0 – 7,5;
– floarea-soarelui 6,0 – 7,5;
– soia 6,0 – 7,0;
– porumb siloz 5,5 – 7,5 ;
– borceag 6,5 – 7,0 ;
– rapiță 5,8 – 6,7.
Din analiza rezultatelor de laborator în ce privește reacția solului reiese urm ătoarea
situație:
– soluri moderat acide (pH = 5,0 – 5,8) 53 ha ( 12 ,47 %)
– soluri slab acide (pH = 5,9 – 6,8) 234 ha ( 55,0 6 %)
– soluri neutre (pH = 6,9 – 7,2) 62 ha ( 14,59 %);
– soluri slab alcaline (pH =7,3 – 8,4) 76 ha ( 17,8 8 %).

– 22 –
Pe cartograma anexat ă lucrării reacția solului este reprezentat ă astfel:
– reacția moderat acid ă culoare roz;
– reacția slab acidă culoare galben ă;
– reacția neutră culoarea verde;
– reacția slab alcalină culoare bleu.
3.2.2 Caracterizarea st ării de aprovizionare cu N și P
Azotul este elementul chimic cel mai important în nutri ția plantelor, fiind considerat
pivotul fertilizarii în agricultur ă.
Solul con ține azot în cantit ăți care variazî în limite destul de mari în stratul de la
suprafața pe adancimea de 0-20 cm, con ținutul total în azot variaz ă între 0,09-0,34%; în
straturile mai adânci de la 20-40 cm, con ținutul de azot scade la 0,01-0,20%. Aceste valori
corespund unei rezerve medii de azot total de 2-6 t /ha în stratul arabil cuprins între 0-20 cm și
de 1,5-5 t/ha în stratul cuprins între 20-40 cm. Di n această rezervă azotul potențial accesibil
plantelor reprezint ă numai 25-50 kg/ha, cantitate suficient ă pentru realizarea de produc ții mari
la plante.
În sol, azotul se gase ște sub forma mineral ă și organică. Azotul mineral este
reprezentat prin s ărurile de amoniu, nitra ți și nitriți. Azotul amoniacal (NH 4+) se gasește sub
formă schimbabilă sau neschimbabil ă, în sol azotil schimbabil are o existent ă limitată
deoarece este repede transformat în organisme nitri ficatoare în nitrati sau este consumat ca
atare.
Formele neschimbabile se întâlnesc frecvent în sol și sunt reprezentate de ionii de
NH 4+ inclusiv în silica ții primari. Cantit ățile de azot schimbabil sunt mai mici decât cel
neschimbabil.
Nitriții (NO 2-) au o existen ța scurta în solurile agricole lucrate bine, arate și cu
umiditate suficient ă.
Nitrații (NO 3-) rezultă în sol prin oxidarea biochimic ă a formelor amoniacale de azot.
Azotul organic constituie circa 80-90% din cantitatea total ă de azot din sol.
Aminoacizii reprezint ă forma de azot organic cea mai r ăspândită în sol, găsindu-se sub forma
de proteine și peptide.

– 23 –
Compușii cu azot organic din sol provin din urm ătoarele surse:
– resturi de organisme vegetale și animale nedescompuse sau pe cale de
descompunere;
– humus, care con ține 0,8-5,6% azot;
– substanțe proteice provenite din plasma microorganismelor.
Aproape 90% din azotul organic se afl ă în compuși humici, iar cuplarea lor cu
molecula humic ă este posibilă numai după descompunerea materialului vegetal și trecerea
acestuia printr-o serie de procese de depolimerizar e, decarboxilare, etc. Se apreciaz ă că azotul
organic din sol este o form ă relativ stabilă, deoarece mai pu țin de 1% din cantitatea de humus
este supusă anual mineraliz ării.
Pierderile de humus prin mineralizare sunt compens ate de cantități de azot care
mobilizează în sol.
Pentru caracterizarea st ării de aprovizionare cu azot se folose ște indicele de azot (IN).
Indicele de azot s-a determinat prin calcul în func ție de conținutul în humus și gradul de
saturație în baze (V%) în scopul aprecierii orientative a gradului de asigurare cu azot a
solului. Indicele de azot se folose ște pentru evaluarea statistic ă a capacității potențiale a
solului de a asigura plantele cu azot în urma proce sului de mineralizare a materiei organice și
se calculează dupa formula:

I.N=
100% % V humus ×

– 24 –
Interpretarea indicelui azot se face dup ă următoarea scară
Scara indicilor de azot Tabelul 3.1
Indicele de azot
I.N. Starea de asigurare a solurilor
cu azot
Sub 2 SLABĂ
2.1-4.0 MIJLOCIE
4.1-6.0 BUN Ă
Peste 6.1 FOARTE BUN Ă

La probele analizate, valoarea indicelui azot este cuprinsă între 1,3-1,4, rezultând o
stare foarte slab ă de asigurare a solului cu azot. Starea de aproviz ionare a solurilor cu azot
mineral depinde nu numai de con ținutul solului în materie organic ă și humus, care intr ă în
calculul valorii indicelui azot, ci și în condițiile în care are loc mineralizarea materiei organic e
din sol sub influen ța microorganismelor. Activitatea microorganismelor este influențata de
diferiți factori ce depind de sol, clim ă, plantă, etc, respectiv de cei trei parametri esen țiali
(umiditate, temperatur ă, aerație) în realizarea proceselor de amonificare și nitrificare procesul
prin care azotul organic din humus devine accesibil plantelor. De
aceea, la aprecierea nevoii de îngra șământ cu azot se vor avea în vedere și alți factori ca:
planta de cultur ă, plante premergatoare, raportul care trebuie s ă existe între azot și fosfor,
nivelul fertilizării cu fosfor, potasiu și îngrășăminte organice, cât și dupa rezerva de umiditate
din sol la pornirea în vegeta ții a plantelor.
Conținuțul solului în fosfor asimilabil fost dozat la toat e cele 89 probe medii de sol recoltate
în teren prin metoda Egner-Riehm-Domingo , în soluție de acetat lactat de amoniu.
Valorile sunt exprimate în ppm (p ărți pe milion) sau în P/Kg (miligrame fosfor pe kg
sol) și sunt înscrise cu numere întregi în partea din mij loc din interiorul fiec ărei parcele de
recoltare.
Ele sunt cuprinse între 4 ppm și 119 ppm.Plantele iau fosforul din sol sub form ă de
ioni disociați ai acidului fosforic. Ionii fosfa ți sunt într-un echilibru dinamic cu compu șii

– 25 –
minerali ai fosforului în stare solid ă și se regenereaz ă pe măsura consumului lor de c ătre
plante. Procesul de regenerare precum și cantitatea de ioni fosfa ți din soluția solului depind
de condițiile fizico – chimice și biologice din sol. Fosforul se g ăsește în sol sub form ă de
combinații minerale și organice în propor ție aproape egal ă, cu un grad redus de solubilitate. În
solurile slab acide sau neutre fosfa ții se mențin mai bine în stare solubil ă fiind accesibili
plantelor. Pe m ăsura creșterii alcalinității solului scad fosfa ții solubili. De aceea trebuie
acordată multă atenție la alegerea solurilor pe care urmeaz ă să se fertilizeze cu cantit ăți mari
de fosfor folosind metoda stoc ării acestora în sol pentru aprovizionarea de durat ă mai lungă.
Conținutul total de fosfor pe adâncimea de r ăspândire a masei principale de r ădăcini este mai
ridicat în orizonturile superioare și mai scăzut în orizonturile inferioare.
Pentru cunoa șterea stării de asigurare a solului cu fosfor s-au luat de b ază limitele de
grupare a solurilor în func ție de valorile ob ținute în ppm ale acestuia.
Solurile pot fi grupate în cinci categorii de con ținut în fosfor care prezint ă importante
consecințe asupra creșterii plantelor:
– soluri foarte slab aprovizionate în fosfor cu c onținut de mai mic de 8 ppm;
– soluri slab aprovizionate în fosfor cu con ținut cuprins între 9 – 18 ppm;
– soluri moderat aprovizionate cu fosfor cu con ținut între 19 – 36 ppm;
– soluri bine aprovizionate cu fosfor cu un con ținut între 37 – 72 ppm;
– soluri foarte bine aprovizionate în fosfor cu u n conținut de peste 73 ppm.
Situația aprovizionării cu fosfor a solurilor din perimetrul studiat se prezintă după
cum urmează:
– soluri foarte slab aprovizionate 38 ha adic ă 8,94%;
– soluri slab aprovizionate 229 ha adic ă 53,89%;
– soluri mijlociu aprovizionate 148 ha adic ă 34,82%;
– soluri foarte bine aprovizionate 10 ha adic ă 2,35 %.
Cea mai mare parte a suprafe ței este slab aprovizionat ă cu fosfor, rezultând
necesitatea aplic ării îngrășămintelor ce con țin acest element.
Alături de azot, fosforul este unul din elementele fun damentale ale nutri ției plantelor.

– 26 –
Borceagurile necesită mai multe îngr ășăminte fosfatice pe care le valorific ă bine în
acțiune directă, iar porumbul siloz valorifică mai bine rezerva de fosfa ți din suprafața solului
creată prin îngrășămintele aplicate anterior. Cea mai bun ă absorbție a fosforului se realizeaz ă
pe solurile cu reac ție neutră.
Rolul fosforului în creșterea și dezvoltarea plantelor:
– o nutri ție satisfăcătoare cu fosfor m ărește rezistența la secetă, ger, contrabalanseaz ă
excesul de azot, favorizeaz ă o mai bună înrădăcinare;
– particip ă la reacțiile chimice ce au loc în timpul fotosintezei, mai ales în funcțiile
clorofiliene care duc la sinteza glucidelor;
– favorizeaz ă înfrățirea plantelor și dezvoltarea sistemului radicular;
– purtător al informației genetice.
Carența de fosfor
– sistemul radicular se dezvolt ă slab, partea aerian ă crește lent, tulpinile sunt sub țiri,
semințele nu se formeaz ă;
– întârzie înfloritul și fructificare;
– frunzele cap ătă culoare violet ă spre roșietică deoarece se acumuleaz ă clorofilă
puțină;
– scade sinteza A.R.N. cu efecte negative asupra formării proteinei.
Corectarea st ării de aprovizionare a solului în fosfa ți solubili se poate realiza prin
aplicarea sistematic ă a îngrășămintelor, în care cea mai mare parte a fosforului e ste sub formă
de combinații solubile în ap ă.
Întrucât fosforul accesibil pentru r ădăcinile plantelor din îngr ășământ este puternic
reținut de sol și nu se deplaseaz ă decât foarte pu țin de la locul de încorporare, eficacitatea
îngrășămintelor cu fosfor este mai redus ă.
Pe cartograma anexat ă lucrării starea de aprovizionare cu fosfor este redat ă astfel:
– aprovizionare foarte slab ă culoarea roșie;
– aprovizionare slab ă culoarea roz;
– aprovizionare mijlocie culoare galben ă;
– aprovizionare foarte bun ă culoare albastr ă.

– 27 –
3.2.3 Caracterizarea st ării de aprovizionare cu K
Conținutul solului in potasiu asimilabil a fost dozat l a toate cele 89 probe medii de sol
recoltate în teritoriu prin aceea și metodă, citirile făcându-se la fotometru cu flac ără.
Valorile sunt exprimate în ppm și sunt înscrise cu numere întregi în mijlocul fie cărei
parcele de recoltare. In teritoriu cercetat con ținutul de potasiu variaz ă de la 80 ppm la 180
ppm. Solurile luate în cultur ă pot fi grupate în patru categorii de con ținut în potasiu care
prezintă importante consecin țe asupra creșterii plantelor:
– soluri slab aprovizionate în potasiu care au un conținut < de 66 ppm;
– soluri mediu aprovizionate în potasiu care au un conținut de 66-132 ppm;
– soluri bine aprovizionate în potasiu care au un conținut de 133-200 ppm;
– soluri foarte bine aprovizionate în potasiu cu u n conținut > de 200 ppm.
Situația aprovizionării în potasiu a solurilor din perimetrul cercetat se prezint ă astfel :
– soluri mediu aprovizionate în pota siu 181 ha adic ă 42,59%;
– soluri bine aprovizionate în potasi u 244 ha adică 57,41 %.
Se constată că 57,41 % din suprafa ța studiată este bine aprovizionat ă.
Rolul potasiului în creșterea și dezvoltarea plantelor:
– este un element nutritiv care intervine în numeroase procese biochimice: fotosinteza,
metabolismul azotului, migrarea glucidelor, sinteza proteinelor, economia apei în plante,
mărirea rezistenței plantelor la condi ții de mediu nefavorabile (secet ă, ger, atacuri de boli) etc;
– favorizeaz ă migrarea substan țelor elaborate din frunze c ătre organele în care se
formează rezerve;
– faptul c ă este întâlnit în cantit ățile cele mai mari în organele tinere (meristeme)
demonstrează participarea la procesul de cre ștere;
S-a stabilit c ă absorbția potasiului cre ște în mod treptat începând cu pornirea în
vegetație până la începutul cre șterii intense dup ă care scade.

– 28 –
Carența de potasiu perturbă metabolismul azotului, al hidra ților de carbon și a apei,
precum și activitatea enzimatic ă și procesul de fotosintez ă. În caz de caren ță în potasiu
plantele își încetinesc ritmul de cre ștere, micșorează rezistența plantelor la boli criptogamice.
Având în vedere influen ța reciprocă dintre potasiu și azot, se impune stabilirea și
menținerea unui raport corespunz ător între cele dou ă elemente.
Controlul st ării de aprovizionare cu potasiu se realizeaz ă prin analiza foliar ă, iar
aceasta este bine s ă fie însoțită de analize de sol care pot furniza date foarte imp ortante în
vederea fertiliz ării cu îngrășăminte pe bază de potasiu.
Prin aplicarea sistematic ă a îngrășămintelor potasice la suprafa ța solului se
aprovizionează și straturile situate mai în adâncime în func ție de puterea absorbant ă a solului,
de gradul inițial de saturație în potasiu și de cantitate de ap ă infiltrată.
Pe cartograma anexat ă lucrării starea de aprovizionare cu potasiu este redat ă astfel:
– aprovizionare mijlocie culoare galb enă;
– aprovizionare bun ă culoare bleu.
3.2.4 Caracterizarea con ținutului în humus a solului
Continutul in humus a fost determinat la un număr de 25 probe medii de sol prin
metoda Schollenberger și este exprimat în procente având valori cuprinse î ntre 0,73 și 3,19.
Solurile luate în cultur ă pot fi grupate dup ă conținutul în humus astfel:
– soluri cu un con ținut foarte mic – sub 1 % humus;
– soluri cu un con ținut mic – 1 – 2 % humus;
– soluri cu un con ținut moderat – 2 – 3 % humus;
– soluri cu un con ținut mare – 3 – 5 % humus.
Humusul constituie în condi ții naturale principala surs ă de azot pentru plante. Între
conținutul solurilor în humus și azotul din sol exist ă o strânsă corelație.

– 29 –
Situația aprovizionării în humus (materie organic ă) a solurilor din perimetrul cercetat
se prezintă astfel:
– 51 ha din suprafa ța cartată are un conținut foarte mic în ceea ce prive ște
aprovizionarea cu humus;
– 102 ha din suprafa ța cartată are un con ținut mic în ceea ce prive ște
aprovizionarea cu humus;
– 238 ha din suprafa ța cartată are un conținut moderat în ceea ce prive ște
aprovizionarea cu humus;
– 34 ha din suprafa ța cartată are un con ținut mare în ceea ce prive ște
aprovizionarea cu humus.
Suprafața de 238 ha are un con ținut moderat în humus ceea ce înseamna c ă indicele de
conținut în humus este în jur de 2 – 3 %.

– 30 –
Capitolul 4
Stadiul cercet ărilor cu privire la fertilizarea principalelor cult uri agricole .
4.1 Particularita țile de nutriție ale principaleleo culture agricole din ferm ă
Pentru aplicarea corect ă a îngrășămintelor trebuie cunoscute pe de o parte însu șirile
solului, iar pe de alt ă parte cerințele specifice ale plantelor în elemente nutritive, rolul
fiecăruia dintre acestea, specificul interac țiunii fiecărui element la nivelul sol – plant ă. În
funcție de cunoașterea acestor interac țiuni complexe și de rolul fiecărui element în parte, în
baza analizelor sol – plant ă se aleg formele, dozele și epocile de încorporare a îngr ășămintelor
chimice și organice. Un mare rol în sporirea eficien ței îngrășămintelor chimice îl au metodele
și epocile de aplicare. În principiu trebuie urm ărit ca substanțele nutritive să se afle cât mai
mult în zona rădăcinilor active ale plantelor. Dozele prea mici de î ngrășăminte nu au efectul
scontat iar cele prea mari pe lâng ă faptul că nu sunt eficiente economic pot introduce st ări
negative de exces și toxicitate. Plantele de cultur ă preiau din sol un num ăr mare de elemente
minerale din care 15 sunt indispensabile. Dintre ac estea, cele necesare în cantit ăți relativ
ridicate, denumite elemente majore sau macroelement e sunt în număr de șase: azot (N), fosfor
(P), potasiu (K), calciu (Ca), magneziu (Mg) și sulf (S).
Elementele de nutri ție menționate sunt utilizate cu eficien ță maximă în creșterea și
dezvoltarea plantelor numai în cazul în care se afl ă într-un raport optim în sol și plantă.
Prezența în cantități prea mari sau absen ța oricăruia dintre ele, duce la dezechilibru fiziologic,
chiar dacă efectul negativ nu se exteriorizeaz ă imediat, datorit ă faptului că plantele pot s ă
compenseze un timp limitat excesul sau lipsa acesto ra.
Pentru stabilirea sistemului de fertilizare, este necesară cunoașterea modului în care se
desfășoară procesele de nutri ție ale plantelor, în raport cu fazele de vegeta ție. Aprovizionarea
cu substanțe nutritive într-un an poate influen ța rezultatele în urm ătorii 2 – 3 ani.
Îngrășarea suplimentar ă se face diferen țiat în raport cu specia, soiul, și producția
preconizată.

– 31 –
4.2 Stadiul cercetarilor cu privire la fertilizare a organic
4.2.1Gunoiul de grajd
Folosirea îngrășămintelor organice contribuie la îmbun ătățirea proprietăților fizico –
chimice și biologice ale solului atât prin aportul în humus cât și de elemente fertilizante. Pe
lângă substanțele nutritive pe care le con ține, gunoiul de grajd îmbun ătățește structura solului,
mărește permeabilitatea pentru ap ă, puterea de reținere a acesteia și reduce aciditatea din sol.
Se recomandă aplicarea unor doze de 20 – 40 to la hectar, o sin gură dată la 3 – 4 ani.
Acest ritm de administrare a gunoiului de grajd, as ociat cu îngrășăminte chimice asigur ă cele
mai mari și mai economice produc ții. Perioada cea mai bun ă de aplicare a gunoiului de grajd
este toamna, iar adâncimea de încorporare este apre ciată în funcție de tipul de sol și este de
aproximativ de 15 – 20 cm. Produc țiile la borceaguri și porumb siloz pot fi mult sporite prin
administrarea gunoiului de grajd și a îngrășămintelor chimice.
Urina și mustul de gunoi de grajd – sunt îngrășăminte azoto-potasice, urina
conținând 0.1-1.0% N si 0.4-0.5% K 2O, iar mustul de gunoi de grajd 0.2-0.8% N și 0.4-0.6%
K2O. Epoca optim ă de aplicare a mustului de grajd este primavara dev reme, la topirea
zăpezii.
Tulbureala de grajd – este un îngr ășământ reprezentat de un amestec între dejec țiile
lichide și solide ale animalelor și apa folosită la curățirea adăposturilor. Îngr ășămintele se
colectează în bazine speciale unde fermenteaz ă timp de 3-4 săptămâni.
Dupa cercetările efectuate de V.Popescu în 1969 în culturile de borceag și porumb
din țara noastră aplicarea a 20t/ha tulbureal ă a sporit produc ția cu 43.5%, iar la 30t/ha
compost alcătuit din 50% gunoi și 50% turbă, cu 149.1%.

4.3 Stadiul cercet ărilor cu privire la fertilizarea chimic ă
4.3.1 Fertilizarea chimic ă cu azot
Aplicarea îngr ășămintelor chimice se recomand ă a se efectua pe întreaga suprafa ță.
Dintre factorii de sol, cel mai important în select area formei de îngr ășământ este pH-ul.
Având în vedere situa ția reacției solului în cazul studiat, sunt indicate majorit atea
îngrășămintelor chimice cu azot: azotat de amoniu, ureea ș.a.

– 32 –
La alegerea metodei de aplicare a îngr ășămintelor cu azot trebuie s ă se ia în
considerare o serie de factori importan ți cum sunt:
– tipul de sol;
– planta de cultur ă;
– tipul de îngrășământ.
Aplicarea îngr ășămintelor prin împr ăștiere este folosit ă în majoritatea cazurilor, fiind
însă condiționată uneori de încorporarea imediat ă a acestora în sol pentru a se evita pierderile
prin volatilizare.
Din punct de vedere al eficien ței, perioada în care se aplic ă îngrășământul este mult
mai important ă decât forma sub care este administrat. Problemele epocii de aplicare a
îngrășământului cu azot sunt în strâns ă dependență cu momentele din cursul dezvolt ării
plantelor, când necesit ățile lor nutritive sunt foarte ridicate.
După studiile efectuate de Velicia Davidescu în 1981 consumul de azot și ritmul de
metabolizare al acestuia în celula vegetal ă sunt mai ridicate în perioadele de înfr ățire, înainte
de înflorire, sau de formare a bobului. La toate ac estea trebuie ținut cont și de precipitațiile
din perioada toamn ă-iarnă sau aprilie-mai ce au influen ță asupra epocii de aplicare. De aceea
la borceagul de prim ăvară aplicarea îngr ășămintelor cu azot se efectueaz ă concomitent cu
semănatul.
La borceagul de toamn ă, epocile de aplicare a îngr ășămintelor cu azot vor fi
următoarele:
– toamna o dat ă cu lucrările de pregătire a patului germinativ ½ din doz ă,
– prim ăvara devreme pe solul înghe țat ½ din doză.
La porumbul pentru siloz , se aplică de regulă în două epoci:
– la sem ănat ½ din doză;
– la ultima pra șilă ½ din doză.
Îngr ășămintele cu azot constituie una dintre cele mai impo rtante surse de
completare a deficitului de azot din sol. Azotul di n sol se poate pierde pe urm ătoarele căi:

– deplasarea pe profilul solului prin intermediul apei din precipita ții sau irigație;

– 33 –
– ridicarea o dat ă cu recoltele;
– volatilizarea sau fixarea amoniului în forme n eschimbabile.
La 1979 Borlan Z , demonstreaz ă că dozele mari și neuniforme de azot aplicate de regul ă
primăvara influențează negativ sistemul radicular al plantelor prin cre șterea presiunii
osmotice a solu ției solului mai ales în condi ții de secetă. Aplicarea de îngr ășăminte cu azot
toamna (pentru culturile sem ănate în toamnă) borceag în propor ție de o treime și restul de 2/3
din doză primăvara este cea mai eficient ă. Dozele mari de azot se valorific ă numai în măsura
în care există și un nivel ridicat de potasiu. Echilibru N K este i mportant pentru cre șterea
rezistenței plantelor la boli și dăunători.
4.3.2 Fertilizarea chimic ă cu fosfor
Compușii cu fosfor au accesibilitate ridicat ă la un pH cuprins între 5,5 – 7,0.
Textura și structura solului influen țează descompunerea materiei organice și eliberarea
fosforului cât și toate procesele metabolice legate de cre șterea plantei. Structura solului
influențează indirect accesibilitatea fosforului prin efectul a erării, întrucât crescând
compactitatea este împiedicat ă penetrarea rădăcinilor rezultând o slab ă aprovizionare cu
fosfor. Umiditatea solului influen țează sensibil mobilitatea fosforului și efectul
îngrășămintelor cu fosfor asupra plantelor. O dat ă cu creșterea cantității de apă din sol crește
și cantitatea de fosfa ți solubilizați.
În 1984 Hera C. dovedea ca temperatura influen țează în mod direct, constatându-
se o îmbunătățire a nutriției cu fosfor pe m ăsura creșterii acesteia. În prim ăverile răcoroase și
relativ secetoase e posibil s ă apară semne ale caren ței de fosfor chiar pe soluri cu con ținut
satisfăcător de fosfor accesibil datorit ă creșterii forței de reținere a ionilor fosfat în faza solid ă
a solului. Efectul îngr ășămintelor cu fosfor se manifest ă și în anii următori (efect remanent
mai ridicat ca la îngr ășămintele cu azot) în raport de doza folosit ă și felul îngrășământului.
Din totalul îngr ășămintelor fosfatice plantele utilizeaz ă în medie 1/10 – 1/2, iar restul se
acumulează în sol în compu și greu solubili și mai greu accesibili plantelor.
Îngr ășămintele pe baz ă de fosfor se aplic ă de regulă toamna prin împr ăștiere
la suprafața solului înaintea execut ării arăturii atât pentru porumb siloz cât și pentru borceag.
Îngr ășămintele cu fosfor se pot prezenta sub form ă pulverulentă sau granulată.
Forma granulat ă este recomandat ă pentru îngrășămintele cu fosfor u șor solubile în ap ă.
Amestecarea îngr ășămintelor fosfatice cu gunoi de grajd, ori cu mrani ță duce la
creșterea coeficientului de utilizare a fosforului.

– 34 –
4.3.3 Fertilizarea chimic ă cu potasiu
Îngrășămintele cu potasiu î și manifestă efectul atât asupra cre șterii producției cât și
asupra calității. Cercetarile efectuate de Borlan Z. în 1973 dovedesc faptul c ă îngrășămintele
pe bază de potasiu se aplic ă de regulă în aceleași condiții ca și cele fosfatice atât pentru
borceag cât și pentru porumb siloz. În cantitate mic ă îngrășămintele cu potasiu pot fi
administrate și în timpul vegeta ției în cazul în care nu a existat posibilitatea apl icării acestora
toamna sau prim ăvara devreme. Îmbog ățirea solului în potasiu în forme accesibile se poat e
realiza prin aplicare de îngr ășăminte chimice și organice.
4.4 Sisteme de fertilizare recomandate și folosite în unit ățile de producție
Fertilizarea borceagurilor și a porumbului siloz se organizeaz ă ținându-se seama de
complexul factorilor pedoclimatici, felul îngr ășămintelor, dozele și epoca de administrare,
modul de folosin ța a culturii și eficiența economică. Se alcătuiesc scheme pentru fiecare tip de
cultura pe o perioad ă mai îndelungat ă de timp, pe baza cunoasterii factorilor sta ționări și a
vegetației, a remanen ței îngrășămintelor, la baza acestor sisteme stând și rezultatele
experimentale ob ținute în zona respectiv ă.
Davidescu D. în 1981, emite criterii pe baza c ărora se poate stabilii eficien ța
îngrășămintelor și anume:

Sporul de substan ță uscată, 1kg s.a. de îngr ășământ;

Cantitatea de protein ă brută ce revine la 1kg s.a. de îngr ășământ;

Recuperarea substan țelor nutritive din îngr ășământul aplicat, urm ărindu-se
creșterea continuă a coeficientului de folosire a îngr ășămintelor;

Costul de produc ție al unei unita ți de furaj realizat ă în plus prin administrarea
îngrășămintelor;

Costul de produc ție al unei unita ți de proteină raportată la costul de produc ție al
unei unități de proteină din nutrețurile concentrate.
Efectul complex al îngr ășămintelor folosite pe culture și diferențiate după felul,
doza, epoca de aplicare, dup ă remanența, etc. , impune ca îngr ășarea borceagurilor și
porumbului siloz s ă fie făcută în cadrul unei rota ții în timp și în spațiu. În cadrul acestei
rotații, pe aceeași parcelă, îngrășarea diferă de la un an la altul și totodată, în același an,
parcelele sunt fertilizate diferen țiat deoarece se realizeaz ă o mai mare eficien ța economică în

– 35 –
condițiile obținerii aceleași producții. Acest aspect reprezint ă o mare importan ță practică
pentru unitățile agricole, de aceea fertilizarea borceagurilor t rebuie conceput ă numai în cadrul
unei rotații în timp și în spațiu pe durata de 4-6 ani.
Sistemul de fertilizare se stabile ște pe fiecare tarla în cadrul producerii de furaj. În
acest caz rotația sistemului de fertilizare va cuprinde un num ăr de ani care s ă reprezinte un
divizor al num ărului de tarlale.
Aplicarea schemelor de fertilizare pe o perioad ă îndelungată de timp necesit ă
întocmirea unor planuri de tranzi ție. Aceste planuri trebuie s ă fie cât mai scurte pentru a trece
la schema definitiv ă de fertilizare. De asemenea, se pot alc ătui scheme mai complexe cu
aplicarea fracționată a îngrășămintelor cu azot.

– 36 –
Cpitolul 5
Stabilirea dozelor de îngr ășăminte chimice în func ție de principalii indici
agrochimici
Stabilirea dozelor de îngr ășăminte chimice ca și activitatea practic ă de utilizare a
acestora trebuie încadrate în contextul general al tehnologiilor de cultur ă, de aceea problema
în sine nu este o activitate strict agronomic ă ci are un profund con ținut și interes agronomic.
Un program eficient de fertilizare și calcul al dozelor de îngr ășăminte trebuie s ă aibă
la baza realizarea urm ătoarelor obiective:
1. Îngrășămintele să se calculeze și apoi să se utilizeze numai nivelul dozelor optime
din punct de vedere agrochimic, adic ă ce pot determina produc ții și sporuri de
producție superioare cantitativ și calitativ, în condi ții de eficiență economică ce se
poate obține prin maximizarea venitului net la unitatea de s ubstanță activă sau de
suprafață.
2. Calculul dozelor și aplicarea îngr ășămintelor trebuie f ăcute în contextul
armonizării acestora cu al ți factori de vegeta ție, trofici și tehnologici în scopul
optimizării ecosistemului respectiv prin dirijarea rela ției sol-plantă-îngrășăminte.
3. Acest sistem trebuie optimizat și practicat să devină funcțional în ambele sensuri,
adicaă să se obțină prin îngrășăminte efecte sporite, de calit ăți superioare la
plante, dar în condi țiile în care mediul de nutri ție și în primul rând solul s ă
realizeze o optimizare și o evoluție agrochimic ă ce îi asigură o fertilizare
superioară acestuia, în continu ă evoluție.
5.1 Principii de stabilire a dozelor de îngr ășăminte chimice pentru principalele
culturi
Necesarul de substan țe minerale nutritive al plantelor se acoper ă din rezervele
existente în sol în forme efectiv sau potential asi milabile, din îngr ășăminte organice aplicate
periodic și din îngrășămintele chimice produse industrial.În cazul azotulu i, la aceste surse se
mai adaugă compuși organici și minerali și azotul rezultat din sol în urma activita ților
microorganismelor simbiotice fixatoare a azotului d in aer.
Cu îngr ășămintele chimice se completeaz ă cantitațile de substanțe minerale nutritive
pe care culturile le pot ob ține din sol, din îngr ășămintele organice și din compușii azotului

– 37 –
rezultați în sol pe cale biologic ă până la necesarul optim pentru formarea recoltei sconta te
(Rs) cantități și calitativ precum și pentru sporirea sau men ținerea fertilității solului ca baz ă a
obținerii unor recolte crescânde în viitor.
a) Reutilizarea substan țelor minerale nutritive ca îngr ășăminte organice și prin
întroducerea în sol a tuturor resturilor vegetale c are nu pot fi utilizate economic în
furajare sau ca a șternut în grajduri, ori ca materie prim ă în industrie.
b) Lucrările de fertilizare și amendare trebuie sa fie organic integrate în tehn ologiile
specifice ale culturilor din fiecare zon ă și microzonă pedoclimatică. Se constată ca
îngrășămintele și amendamentele nu pot compensa urm ările negative ale
neaplicării unor măsuri agrotehnice obligatorii. De aceea, aplicarea c onsecutivă a
tuturor verigilor tehnologice este o alt ă condiție de bază pentru normarea a
necesarului de îngr ășăminte și pentru obținerea eficienței scontate a fertiliz ării.
c) Dată fiind complexitatea mare a influen țelor pe care le au factorii și condițiile de
vegetație în interactiunea lor asupra nutri ției minerale și a necesarului de
îngrășăminte a culturilor, procedeul de stabilire a dozelo r de îngrășământ trebuie
să aibă la bază datele experimentale din câmp, care reprezint ă rezultanta final ă a
integrării acestor influen țe pe parcursul intregii perioade de vegeta ție.
d) Funcție de ponderea cheltuielilor cu fertilizarea în cad rul baremurilor tehnologice
ale culturilor, normarea con ținutului de îngr ășăminte poate fi f ăcută la nivelul
dozelor optime din punct de vedere economic, care a sigură maximizarea venitului
net la hectar, când cheltuielile cu fertilizarea în conjunctură actuală de costuri,
reprezintă 10% din totalul cheltuielilor cu tehnologia lucr ărilor la nivelul dozelor
optime experimentale care corespund ob ținerii unor produc ții ridicate și de calitate
în condițiile păstrării unei stări fiziologice și fitosanitare bune ale plantelor.
Atat D.O.E. cât și cele optime experimental (D.O.Exp) trebuie corela te la nivelul
recoltelor care se scontez ă a se obține (Rs) și cu insușirile agrochimice ale solurilor.
e) Creșterea dozelor optime economice (D.O.E.) și a dozelor optime experimentale
(D.O.Exp), odat ă cu creșterea recoltei scontate (Rs), are loc dup ă curbe cu
convexitatea in sus, care tind sa se plafoneze la n ivele foarte ridicate ale recoltei
scontate.(Rs).
Raportate la ton ă recoltă, consumul de îngr ășăminte scade treptat dup ă o curbă pe
măsură ce crește recolta scontat ă (Rs) determinând o eficien ță sporită de valorificare a

– 38 –
substanțelor nutritive la formarea recoltelor. Aceste varia ții ale dozelor și consumurilor
specifice de îngr ășăminte se explic ă prin referiri la:
– Faptul că formarea recoltelor este rezultatul ac țiunii tuturor factorilor și
condițiilor de vegetație;
– Optimizarea și armonizarea factorilor și condițiilor de vegeta ție, fac
posibilă obținerea unor recolte ridicate;
– Gradul de interac țiune pozitivă a factorilor biologici, fizici și chimici de
vegetație, crește în general, cu nivelul recoltelor scontate (Rs), rolul acestor
interactiuni pozitive în ob ținerea unor recolte mari și foarte mari fiind
precumpănitor față de prezența cantitativă a factorilor și condițiilor de
vegetație luați în parte;
– Faptul că interacțiunea pozitivă a factorilor și condițiilor de vegeta ție
conduce la consumuri specifice de îngr ășăminte care scad treptat odat ă cu
nivelul recoltei scontate (Rs), datorit ă metabolizării complete în plante a
elementelor nutritive și încorporării lor în substan țe organice utile de
constituție și de rezervă.
– Optimizarea printr-o agrotehnic ă superioară a factorilor biologici și fizici,
determină o mai bună mobilizare a substan țelor nutritive din rezervele
latente existente în sol și o valorificare superioar ă a acestora în pant ă,
totodată crescând și grosimea stratului de sol explorat de r ădăcini, astfel
încât, la acelea și stări agrochimice de asigurare a solului cu substan țe
nutritive, aportul la satisfacerea necesarului de h rană minerală pentru
formarea recoltelor cre ște odată cu nivelul recoltelor scontate (Rs).
f) Dozele de îngr ășăminte scad treptat pe m ăsură ce se îmbun ătățește starea de
asigurare a solului cu substan țe nutritive în forme efectiv sau par țial asimilabile
pentru plante.
Funcție de nivelul recoltei scontate (Rs) și de valoarea acesteia, doza optim ă
economică (D.O.E.), pe m ăsură ce se îmbunătățește starea de asigurare a solului cu elemente
nutritive reflectate prin indici agrochimici, poate avea loc până la zero, în cazul unor recolte
scontate mici și de valoare redus ă sau numai pân ă la un anumit nivel invariabil, când se pot
sconta recolte mari și de valoare economic ă ridicată.
Scăderea dozelor de îngr ășăminte pe măsură ce cresc indicatorii agrochimici ai solului
se explică prin aceea că:

– 39 –
– Concentrațiile ionilor nutritivi în solu ția solurilor și refacerea acestora dup ă
epuizarea lor de c ătre plante, corelez ă pozitiv cu valoarea indicilor
agrochimici.
Aporturile de substan țe nutritive din sol la formarea recoltelor sunt în funcție directă și
de însușirile chimice ale solurilor, prin aceea c ă : efectul îngrășămintelor scade treptat dup ă o
curbă ce îmbunătățește starea agrochimic ă de fertilitate a solului.
În acela și timp, faptul c ă dozele de îngr ășăminte pentru nivelul dat al recoltei scontate
scad treptat nepropor țional, pe măsură ce crește conținutul de substan țe nutritive mobile în
sol, după care tinde spre un nivel minimal invariabil, se ex plică prin aceea că:
– Spre deosebire de extractan ții chimici folosi ți în laboratoarele de analiz ă a
solului, perișorii absorbanți și în general, rădăcinile active ale plantelor nu
explorează direct decât o parte a suprafe țelor particulelor de sol care con țin
în stare adsorbtiv ă substanțele nutritive;
– În solurile aflate în a șezare naturală, sub plante, contactul particulelor de
sol cu soluția ce conține ioni nutritivi în forme direct asimilabile pent ru
plante este parțial, fiind limitat de a șezarea matricial ă a solului;
– În solurile bine aprovizionate cu forme conven țional mobile ale
elementelor nutritive pot avea loc reduceri importa nte a concentra ției
ionilor nutritivi în solu ție în perioada de vegeta ție a plantelor.
Dacă aceste scăderi intervin în momentele de exigen ța maximă a plantelor, stresarea
nutriției se poate repercuta negativ asupra recoltei.
Mobilizarea substan țelor nutritive prin activitatea microorganismelor c a și procesele de
difuzie și migrare a ionilor nutritivi din sol, sunt puterni c influențate de factorii dinamici, cu
dinamica imprevizibil ă în decursul vegetat ției plantelor.
g) Normarea consumului de îngr ășăminte la nivelul optimului economic în vederea
maximizării venitului net la 1 leu cheltuit cu procurarea și aplicarea
îngrășămintelor, implic ă neaparat, luarea în considerare a conjuncturii pre țurilor
care se pot ob ține la produsele agricole vegetale și a costurilor unitare la
îngrășămint. Dozele optime din punct de vedere economic su nt o funcție continuă
și simultană de recoltă scontată (Rs) a se obține, indicii agrochimici ai solului (IA)
și raportul VUR/CUI, pre țul realizat pe unitatea de recolt ă și costul
îngrășămintelor pe unitatea de substan ță activă

– 40 –
5.2 Modele matematice de stabilire a do zelor optime de îngr ășăminte pentru
principlele culture.
În orice condi ții naturale și de cultură agricolă, recoltele cresc odat ă cu gradul de
optimizare și de armonizare a tuturor factorilor de vegeta ție, inclusiv a însu șirilor
fizice,chimice și biologice ale solului. De aceea recolte mari, sta bile și de calitate pot fi
obținute numai prin interac ționarea pozitiv ă a tuturor factorilor și condițiilor de vegeta ție,
asigurate la niveluri optime.
O expresie a celor spuse mai sus este “legea ac țiunii factorilor de vegeta ție”. În acord
cu această lege, se verific ă urmatoarea rela ție matematică propusă în 1918 de B.Bocele:

R = R m (1-eCa(NS+Ni)) (1-E-Cf(Ps+Pi)) (1-eCp(Ks+Ki)) în care:
R = o recoltă oarecare, în kg/ha;
Rm = o recoltă maximă care se poate ob ține când factorii de vegeta ție se află în optim
tehnic;
e = baza logaritmului natural (e = 2,718)
Ca, Cf, Cp = coeficien ții de acțiune ai azotului, fosforului și potasiului din rezervele
existente în sol și din îngrășămintele aplicate;
Ns, Ps, Ks = cantit ățile de N, P 2O5, K 2O în kg/ha pe care cultura le poate ob ține din
rezervele existente în sol;
Ni, Pi, Ki = cantit ățile de azot, fosfor și potasiu, introduse în sol prin îngr ășăminte, hg
s.a./ha.
Atunci când se realizeaz ă menținerea la nivel optim al azotului, fosforului și potasiului
din sol, termenii din rela ția lui Boule se apropie de valoarea 1 și deci R tinde c ătre Rm. Când
se reușește optimizarea numai a dou ă din cele trei elemente(fosforul și potasiul), R va depinde
practic numai de varia ția sub nivelul optim a celui de al treilea element (azotul).
R= Rm (1-e-Ca(Ns+Ni)) (1)

– 41 –

Formula de stabilire a dozelor optime din punct de vedere economic.(D.O.E.):

D.O.E., kg N, P 2O5, K 2O/ha = ( )
CeEs CeCUiVURpRs Ce g × − ×3 , 2 1

VURp= prețul de desfacere a produsului principal (lei/kg).
Cui= costul îngr ășămintelor pe unitatea de substan ță activă (lei/kg);
Rs= recolta scontat ă;
Ce= coeficienții de acțiune utilă a elementelor nutritive din sol (CN pentru azot, C P
pentru fosfor, CK pentru potasiu);
Es= aportul cantitativ de substan țe nutritive din sol;
Estimarea cantit ăților de substan țe nutritive ce provin din sol (Es) se face în
funcție de însușirile agrochimice ale solului (IA) și de mărimea recoltelor planificate
(Rs).
Es, kg N, P, K/ha= (a+b) (IA) – C (IA2) + dRs.
Es, kg N, P, K/ha= A (1-10-(IA))+dRs

Es, kg N, P, K/ha=a-b/IA+dRs

IA= indicii agrochimici ai solului exprima ți cantitativ la ha;
D= cantitatea maxim ă de elemente nutritive ob ținute din rezerva solului;
a,b,c,d= coeficien ții de regresie estima ți prin metoda celor mai mici p ătrate.

– 42 –

Coeficienții de acțiune utilă ai elementelor nutritive rezult ă din relația:
Ce = a +Rsb
Valorile a și b stabilite experimental variaz ă în funcție de cultură și de felul
elementului.
Stabilirea dozelor de îngr ășăminte organice
Materia organic ă a solului îndepline ște un rol fundamental în definirea însu șirii de
fertilitate.
Stabilirea dozelor de îngr ășăminte organice dup ă criteriul asigur ării integrale sau
parțiale a uneia sau mai multora dintre elementele nece sare nutriției plantelor, se face folosind
mai multe procedee. De obicei îns ă, se consideră că azotul este elementul principal din
îngrășământul organic, func ție de aceasta stabilindu-se doza care trebuie aplic ată solului.
Pentru culturi de câmp se folose ște formula valabil ă pentru gunoiul de grajd mediu
fermentat:

)4 , 0)( )( (}/ {Ng AgdcINba hat Doza − + =

a,b,c,d= parametrii experimentali stabili ți pentru grupe de culturi și anumite măsuri
tehnologice;
IN= stabilit pe baza con ținutului de humus (H%) și a gradului de satura ție în baze
(V%)
IN = H × V/100;
Ag = conținutul în argilă în stratul arat; a=15 ;b=30;c=1.35;d=8.
Ng = conținutul total de azot din îngr ășământul organic pentru care se efectueaz ă
calculul; 0.4 = con ținutul mediu de azot din gunoiul de grajd clasic;

– 43 –
5.3 Îngrășăminte chimice folosite
5.3.1 Îngrășăminte chimice cu azot
Nitrocalcarul (NH 4NO 3•CaCO 3) – este un îngr ășământ pe bază de azotat de amoniu
realizat în scopul reducerii higroscopicit ății, capacității de aglomerare, reac ției fiziologic
acidă a azotatului de amoniu. Se ob ține industrial prin amestecul solu ției de azotat de amoniu
cu carbonat de calciu m ăcinat, raportul lor fiind de 60-40, urmat de granul area produsului.
Nitrocalcarul se prezint ă granulat, de culoare alb-cenusie, galben ă sau verde. Co ținutul în
substanță activă este de 28% azot amoniacal și 50% azot nitric. Are o reac ție fiziologică
bazică. Se recomandă la toate culturile.
Azotatul de amoniu (NH 4NO 3) – este cel mai utilizat îngr ășământ, la toate culturile.
Procesul de ob ținere se bazeaz ă pe neutralizarea unei solu ții de acid azotic cu amoniac. În
acest proces de armonizare se ob ține o soluție cu concentra ție de azotat de amoniu 60-80%.
Este o sare de culoare alb ă, ușor gălbuie, granulată sau cristalizată. Într-o sută părți de
apă se dizolvă 118,5 părți îngrășământ. Conținutul în substan ță activă este cuprins între 33-
34,5%, din care 50% reprezentat de azotul nitric și 50% azotul amoniacal.
Este un îngr ășământ higroscopic, cu reac ție fiziologică acidă. Se poate aplica toamna,
primavara sau în perioada de vegeta ție.
Ureea [CO(NH 2)2] – este diamida acidului carbonic. Este o substan ță de culoare alb ă,
ușor roză, fără miros, cu însu șiri în folosirea ob ținerii îngrășămintelor lichide pe baz ă de uree.
Are o higroscopicitate foarte redus ă și un conținut în substan ță activă de 46,6% fiind
sortimentul solid cu cel mai mare procent în substa nță activă.
5.3.2 Îngrășăminte chimice cu fosfor
Superfosfatul simplu – este un fosfat monocalcic în amestec cu gips înso țit în cantități
foarte mici de acid fosforic liber. Materiile prime utilizate în ob ținerea superfosfatului simplu
sunt roca fosfatat ă și acidul sulfuric.
Se prezint ă fie ca o pulbere de culoare cenu șie închisă sau cenușie-deschisă, fie sub
formă de granule. Are miros caracteristic și este unsuros, când con ține resturi de acid sulfuric
și fosforic. Când acizii sunt bine neutraliza ți nu mai prezint ă miros.Prezint ă o reacție
fiziologic acid ă, atunci când aceasta se determin ă în laborator, însa în câmp, din punct de
vedere a reacției fiziologice se comport ă ca un îngrășământ cu reacție neutră. Are un conținut

– 44 –
de 16.5-19% P 2O5 substanță activă.În vederea cre șterii eficienței superfosfatul simplu se
recomandă să se aplice împreun ă cu gunoiul de grajd.
Superfosfatul concentrat – comparativ cu superfosfatul simplu are avantajul ca este
lipsit de gips, care constitue un balast ce m ărește cheltuielile de p ăstrare, transport,
manipulare și încorporare în sol.Este un îngr ășământ cu un con ținut de 38-50% P 2O5
substanță activă.Se obține prin amestecarea rocii fosfatice cu acidul fosf oric de concentra ție
45-55%, după care se granuleaz ă și se ambalează.Este o sare de culoare alb ă sau gălbuie cu
38-50% P 2O5 asimilabil, din care cea mai mare parte sub form ă de Ca (H 2PO 4)2 •H2O. Restul
de fosfor (1-3%) este sub form ă de Ca HPO 4•2H2O și sub formă de fosfați complecși de fier
și aluminiu. Con ține 1.5-2% acid fosforic liber și 2-4% apă.
5.3.3 Îngrășăminte cu potasiu
Sarea potasică este îngrășământul potasic cu cea mai larg ă răspândire în lume. Se
obține din amestecul clorurii de potasiu cu s ăruri naturale brute, fie m ărunțite. În acest scop se
folosește: silvinit (KCl.NaCl) sau kainit (KCl •MgSO 4•H2O). Are culoare alb-cenu șie cu
cristale roșii, roz sau gălbuie, în funcție de culoarea s ărurilor brute ad ăugate. Conține 38-44%
K2O, este slab higroscopic ă, puțin aglomerabil ă. Se poate folosi pe toate tipurile de sol.
Având în constitu ția sa ioni de Na+, are efecte superioare la culturi la care Na+ joacă rol de
element esențial în nutriție.
5.3.4 Îngrășăminte chimice complexe
Nitrofosfații – sunt îngrășăminte chimice complexe ob ținute prin prelucrarea fosfa ților
naturali cu acid azotic. Nitrofosfa ții conțin azot sub forma nitric ă și sub forma amoniacal ă,
fosfor sub form ă de compuși ușor solubili în ap ă precum și sub formă amoniacală, fosfor sub
formă de compuși ușor solubili în ap ă precum și sub formă de compuși greu solubili și potasiu
sub formă de azotat de potasiu sau clorur ă de potasiu.
C:22:22:O – conține 8% azot nitric și 14% azot amoniacal, din totalul fosforului 15,8% este
solubil în apă. Este un nitrofosfat u șor levigabil și este recomandat pe toate tipurile de sol și la
toate culturile.
Fosfații de uree (NH 2) COH 3PO 4 (17-14-0). Se ob țin în urma neutraliz ării acidului fosforic
cu uree. Este o sare cristalin ă de culoare alb ă, cu stabilitate mare, solubil ă, nehigroscopic ă. Se
poate aplica înainte de preg ătirea patului germinativ cât și cu apa de iriga ții. Cele două
componente ale îngr ășământului ureea și acidul fosforic, ac ționează independent dup ă

– 45 –
solubilizare în solu ția solului. Ureea sufer ă procesul de hidroliz ă în prezența apei și a ureazei
eliberând amoniac și CO 2, iar acidul fosforic formeaz ă săruri cu cationii din solu ția solului sau
din faza solidă.
5.3.5 Amendamente calcaroase folosite
Piatra de var m ăcinată – reprezintă principalul produs utilizat în ameliorarea reac ției
solurilor acide.Piatra de var este o roc ă sedimentară de culoare alb-cenu șie sau gălbuie care
conține, pe lângă calcită (CaCO 3) drept constituient principal, anumite cantit ăți de MgCO 3
nisip și argilă. Ingredientele pot varia între 5-50%. În vederea folosirii ca amendament, piatra
de var se macin ă fin, astfel încât 90% din material s ă treacă prin sita cu ochiuri având
diametrul de 0,15 mm și 99% prin sita cu ochiul de 1mm. Cu cât solul pe care se aplic ă făina
de calcar este mai argilos cu atât materialul trebu ie să fie mai fin măcinat.
Varul nestins (CaO) rezultă prin calcinarea pietrei de var în cuptoare la 950-
12000C.Aplicarea varului nestins se face cu cel pu țin o săptămână înaintea semănatului. Se
lucrează sub formă de făină fin măcinată
5.4 Epoci și metode de aplicarea a îngr ășămintelor
Borceagurile și porumbul siloz se găsesc în condiții ecologice foarte variate și sunt alcătuite
din specii cu cerin țe diferite fața de substanțele nutritive, unele reac ționând puternic, altele
reacționând mai slab la îmbun ătățirea de hrană. Îngrășămintele chimice cu azot se
administrează anual, atât în regiunile umede cât și în cele uscate. Administrarea fractionat ă a
acestor îngrășăminte este conditionat ă de regimul aprovizion ării cu apă. În stațiunile uscate nu
dau rezultate, în cele umede se administreaz ă în primavară în cazul porumbului siloz dar și în
perioada de vegetatie iar in cazul borceagurilor de toamna fertilizarea se face și la semanatul
culturilor.
Îngrășămintele cu fosfor se administreaz ă împreună cu cele cu azot sau cu azot și
potasiu în cantit ăți ce variază în funcție de aprovizionarea solului cu aceste elemente. Ca și
îngrășămintele cu azot acestea sunt necesare pe toate cult urile, având rol însemnat nu numai
în sporirea produc ției ci și în îmbunătățirea calității nutrețului in cazul borceagurilor în
realizarea unui raport optim între calciul și fosforul din plant ă.Îngrășămintele chimice cu
potasiu, în doze moderate sunt necesare pe culturil e cu porumb din sta țiunile umede.
Pe cernoziomuri se aplic ă numai când se folosesc doze mari de îngr ășăminte cu azot și
fosfor.

– 46 –
Gunoiul de grajd se administreaz ă culturile din sta țiunile umede și pe soluri erodate,
împreună cu fosforul în primul caz și cu îngrășăminte chimice complexe în al doilea caz.
Îngrășămintele se încorporeaz ă în sol sau se împr ăștie la suprafa ță, cu toate acestea,
coeficientul de folosire este mai ridicat decât la plantele de cultur ă de pe terenuri arabile.În
stratul superficial al solului se acumuleaz ă cantități mari de substan ță organică cu influență
negativă asupra condițiilor de viață a microorganismelor aerobe, care mineralizeaz ă substanța
organică și pun la dispozi ție plantelor elemente nutritive mobile.
5.5 Stabilirea necesarului de îngr ășăminte chimice
La stabilirea necesarului de îngr ășăminte și amendamente se ține seama de
următoarele:

Cultura ce urmeaz ă să fie fertilizată;

Planta premerg ătoare;

Valorile indicilor agrochimici (pH(H 2O),P-AL(ppm), K-AL(ppm)), con ținutul în
humus H(%), Ah (m.e./100g sol).
Pentru tarlaua fermei TARZII unde s-a efectuat cart area agrochimic ă, la stabilirea
necesarului de îngr ășăminte s-a ținut seama de cultura premergatoare care au fost ra piță și
floarea soarelui . Fertilizarea s-a facut cu azotat de amoniu și îngrășăminte complexe. În
funcție de valorile indicilor agrochimici se întocme ște planul de fertilizare și se stabilește
nevoia de îngr ășăminte. Pentru paji ștea cercetată se recomand ă următoarele cantități de
îngrășăminte:
Îngrășăminte chimice 58639 kg substanță activă din care:

Îngrășăminte pe bază de azot 24642 kg ceea ce revine 58 kg/ha ;

Îngrășăminte pe bază de fosfor 24357 kg , ceea ce revine 57 kg/ha ;

Îngrășăminte pe bază de potasiu 9640 kg , ceea ce revine 23 kg/ha .

– 47 –
Capitolul 6
Întocmirea planului de fertilizare
6.1 Indici agrochinmici rezulta ți din cartare
6.1.2 Indicele de azot
Se obține prin înmulțirea conținutului procentual de humus (H) cu gradul de satur ație
în baze (V) conform formulei: IN = H x V/100. În pe rimetrul studiat valorile indicelui azot
sunt cuprinse între 0,21 și 3,80. Indicele de azot a fost calculat în func ție de conținutul solului
în humus și gradul de satura ție în baze în scopul aprecierii orientative a grad ului de asigurare
cu azot al solului.
Indicele azot se folose ște pentru evaluarea statistic ă a capacității potențiale a solului
de a asigura plantele cu azot prin mineralizarea ma teriei organice.
Interpretarea acestui indice se face dup ă următoarea scară:
– IN mai mic de 2% (humus mai mic de 3 % ) asigurare slab ă;
– IN cuprins între 2 – 4% (humus între 3 -6 % ) asigurare mijlocie;
– IN cuprins între 4 – 6% (humus mai mare de 6 %) asigurare bun ă.
În perimetru studiat valorile sunt cuprinse între 0,70 și 3,06.
Pentru stabilirea cantit ăților de îngrășăminte cu azot este necesar a se corela
acest indice cu:
– nivelul de fertilizare cu fosfor și potasiu;
– conținutul solului în aceste elemente;
– raportul care trebuie s ă existe între fertilizarea cu azot și fosfor.
Rolul azotului în creșterea și dezvoltarea plantelor :
– azotul este unul dintre constituen ții cei mai importan ți ai celulei vegetale, fiind
prezent în proteine (14 -20 %), enzime, fosfatide și clorofilă;
– azotul se mai g ăsește în acizii ribonucleic și dezoxiribonucleic, în alcaloizi,

– 48 –
vitamine și alți compuși organici din celule;
– frunzele plantelor anuale au un con ținut mai mare de azot decât tulpina, fructele sau
rădăcina;
– plantele bine aprovizionate rezist ă bine la boli și dăunători;
– este element esen țial al creșterii plantelor, al suprafe ței foliare.
Carența :
– întârzie diviziunea celular ă ducând la creșterea slabă a plantelor;
– reduce num ărul de frunze, activitatea fotosintetic ă, conținutul de glucide și
de protein;
– când plantele duc li ps ă de azot acestea încep s ă devină galben-închis
datorită insuficienței formării cloroplastelor;
– produce moartea prematur ă a frunzelor bătrâne.
Excesul:
– un exces de azot în sol poate determina acumula rea acestora în plante sub
formă de nitrați, cu acțiune dăunătoare asupra organismului animal, în cazul folosiri i plantelor
ca furaj;
– prelunge ște perioada de vegeta ție, întârzie maturarea mai ales când este
aplicat ca îngrășământ singur fără fosfor și potasi;
– reduce rezisten ța la cădere și secetă;
– cre ște sensibilitatea la boli
6.2 Dozele optime economice de îngr ășăminte recomandate
Pe baza datelor luate din tare, precum și a celor analizate din planul de fertilizare, a
rezultat că pe culturile de porumb siloz și borceag sunt necesare urm ătoarele cantități de
îngrășăminte:
– Total N:P:K 58639 kg substan ță activă din care:

N 24642 kg
P 24357 kg
K 9640 kg

– 49 –
Revin pe un hectar agricol de porumb siloz un total de 132 kg substan ță activă din care :
N 56 Kg
P 55 Kg
K 21 Kg
Revin pe un hectar agricol de borceag un total de 6 Kg substanță activă din care :
N 2.7 Kg
P 1.8 Kg
K 1.5 Kg

Revin pe un hectar agricol de porumb siloz și borceag un total de 138 kg s.a. din care:
N 58 kg
P 57 kg
K 23 kg

– 50 –
CONCLUZII ȘI RECOMAND ĂRI

Studiul agrochimic efectuat la ferma S.C. COMCERE AL S.R.L. VASLUI care are o
suprafata de 425 ha, urmare ște testarea stării de fertilitate a solului, in vederea elabor ării
planului de fertilizare.
1. Prin cartarea agrochimic ă efectuată la cererea S.C COMCEREAL S.R.L de c ătre
OFICIUL JUDE ȚEAN DE STUDII PEDOLOGICE ȘI AGROCHIMICE Vaslui s-a realizat
caracterizarea st ării potențiale de aprovizionare a solului cu principalele ins ușiri agrochimice:
conținutul in humus, azot, fosfor, potasiu și reacția solului.
2. Din punct de vedere geomorfologic teritoriul studi at se află situat în Depresiunea
Huși, parte component ă a Podișului Central Moldovenesc, ce se încadreaz ă în Podișul
Bârladului iar din punct de vedere administrativ se află în județul Vaslui.
3. Zona in care este situata ferma prezint ă un climat temperat cu un caracter
continental, in care temperatura medie este de 9,60 C si suma precipita țiilor medii anuale
este de 527,2 mm, ceea ce confer ă o condiție bună pentru creșterea si dezvoltarea
principalelor culturi agricole din ferm ă și anume porumb siloz și borceag.
4. Solurile sunt reprezentate în cea mai mare parte d e cernoziomuri cambice și soluri
argiloiluviale precum și soluri pseudogleice. Borceagurile se pot cultiva atât pe soluri u șoare,
nisipoase cât și pe soluri grele. Pe soluri s ărăturate se obțin producții satisfăcătoare. Producții
bune se obțin pe solurile mijlocii, fertile, bine aprovizionat e cu elemente nutritive. Porumbul
de siloz are cerințe mari față de apă, datorită densității mari. Se cultiv ă cu bune rezultate pe
soluri profunde, fertile.
5. În urma analizei de laborator s-au stabilit valori le indicilor agrochimici:
a) Reacția solului (pH-ul) – are valori cuprinse între 6.1_ 7.7 de unde rezult ă că 17%
din suprafață sunt soluri cu reac ție slab alcalin ă, 83% sunt soluri cu reac ție cu
reacție slab acidă.
– pentru solurile cu reac ție slab acidă azotul se va asigura cu azotat de amoniu și
îngrășăminte complexe.
– pentru acoperirea necesarului de azot se recomand ă fertilizarea cu 24642 kg pe
suprafața de 425 ha respectiv 58 kg hectar.
b) Aprovizionarea solului în fosfor mobil se prezint ă astfel: 38% din suprafa ță sunt
soluri slab aprovizionate ; 62% soluri moderat apro vizionate

– 51 –
– pentru acoperirea necesarului de fosfor se recoma ndă fertilizarea cu îngr ășăminte
pe bază de fosfor 24357 kg respectiv 57 kg/ha.
c) Conținutul solului în potasiu mobil se prezint ă astfel:; 36% sunt soluri moderat
aprovizionate și 64 % sunt soluri bine aprovizionate.
– se recomand ă fertilizarea solurilor cu aprovizionare în potasiu mobil , cu
îngrășăminte pe bază de potasiu 9640 kg din care 23 kg pe hectar.
d) Analizele speciale s-au efectuat în scopul fundamen tării măsurilor de fertilizare și
s-a deteminat humusul cu valorile 1- 3 % si anume :
– 51 ha din suprafa ța cartată are un conținut foarte mic în ceea ce prive ște
aprovizionarea cu humus;
– 102 ha din suprafa ța cartată are un conținut mic în ceea ce prive ște
aprovizionarea cu humus;
– 238 ha din suprafa ța cartată are un conținut moderat în ceea ce prive ște
aprovizionarea cu humus;
– 34 ha din suprafa ța cartată are un conținut mare în ceea ce prive ște
aprovizionarea cu humus.
6. Prin fertilizarea chimic ă a culturilor de porumb si borceag se realizeaz ă o restituire
parțială a elementelor nutritive extrase de plante din sol; modificarea compozi ției chimice a
plantelor (protein ă brută, fosfor, potasiu, microelemente) și creșterea digestibilit ății
substanțelor nutritive din plant ă;
Nu se recomand ă utilizarea în mai mul ți ani (>10 ani) a azotatului de amoniu pentru c ă
duce la o reacție acidă a solului.

– 52 –
BIBLIOGRAFIE

1. Avarvarei Ioan, 1991- Îndrumător pentru recunoasterea și controlul calit țtii
amendamentelor de sol și a îngrășămintelor chimice , Iași
2. Avaravarei Ioan, Goian M., Velicica Marinescu, Moca nu M., Rusu M., 1997-
Agrochimie , Editura Sitech Craiova
3. Avarvarei Ioan. și colab. 1997 , Agrochimie, Ed. Sitech, Craiova.
4. Budoi Gh. , 2000, Agrochimie, Editura Didactic ă și Pedagogică. București
5. Borlan Z., Hera C., 1973 – Metode de apreciere a st ării de fertilitate a solului în
vederea folosirii ra ționale a îngrășămintelor, Editura Ceres Bucure ști
6. Borlan Z., Hera C. și colab., 1982 – Tabele și nomograme agrochimice, Editura
Ceres București
7. Borlan Z., Hera C., 1984 – Optimizarea agrochimic ă a sistemului sol-planta, Editura
Acad. R.S.R. Bucuresti
8. Borlan Z., Hera C., Dornescu D., Rusu M., Buzdugan I., 1994 – Fertilitatea și
fertilizarea solurilor, Editura Ceres, Bucure ști
9. Chirița D., 1974 , Ecopedologie cu baze de pedologie generala, Ed. C eres, Bucuresti.
10. Davidescu D., 1970 – Îndrumator pentru folosirea îngr ășămintelor și
amendamentelor Editura Ceres, București
11. Davidescu D. și Davidescu V., 1981 , “Agrochimia modern ă”, Ed. Academiei RSR
12. Davidescu D. și Davidescu V., 1992, Agrochimie horticol ă, Ed. Academiei Române,
13. Davidescu D., Velicia Davidescu, 1972 – Testarea stării de ferilitate prin plant ă și
sol, Editura Academiei R.S.R. Bucure ști
14. Davidescu D., Velicia Davidescu, Calancea L., Marga rata Handra, Petrescu O.,
1976 – Azotul în agricultur ă , Editura Academiei R.S.R. Bucure ști
15. Davidescu D., Velicia Davidescu, 1979 – Potasiu în agricultur ă, Editura Academiei
R.S.R. București
16. Davidescu D., Velicia Davidescu, Calancea L., Lixa ndru Gh., Tardea C., 1981-
Agrochimie, Editura Didactic ă și Pedagogică București

– 53 –
17. Davidescu D., Velicia Davidescu, 2002- Secolul XX: Performan țe în agricultur ă,
Editura Ceres, Bucure ști
18. Hera C., Borlan Z., 1980 – Ghid pentru alc ătuirea planurilor de fertilizare, Editura
Ceres București
19. Irina Vintila, Borlan Z., Rauta C., Daniliuc D., 1984 – Situația agrochimică a
solurilor din România , Editura Ceres, Bucure ști
20. Rusu Mihai și colab. 2005 , Tratat de Agrochimie , Ed. Ceres, Bucure ști