Prezente In Presa Vremii

Tia Peltz a pregatit ea insasi materialul documentar pentru aceasta monografie.

A adunat intre copertile de vinilin ale unor albume de fotografii , taieturi din ziare in care publicisti de renume ai vremurilor respective sau simpli incepatori in ale ziaristicii , comentau , de regula cu multe superlative , lucrarile care ilustrau unele articole sau faceau o trecere in revista a expozitiilor personale sau de grup la care marea artista era prezenta. Numai intamplarea a facut ca aceste “bucati” din presa vremii , care imi fusesera promise pe la mijlocul anilor ’70 ai secolului trecut , in loc sa se piarda , sa imi fie oferite spre a fi cumparate , oadata cu cea mai mare parte a lucrarilor ramase in posesia artistei pana la plecarea ei spre un loc mult mai linistit. Comentariile personale ale subsemnatului , vor fi adaugate textelor reproduse cu italice , pentru a fi mai usor deosebite de continutul extraselor din presa vremii.

Redam in continuare , in ordine cronologica , toate extrasele din presa vremii in care Tia Peltz semneaza desene , texte sau da interviuri.

In Almanahul evreiesc pentru anul 1943 , la pagina nr.54 este publicata prima lucrare a Ernestinei Peltz , intitulata “Cap de studiu”

(se intorduce in text scan 001)

1948

In suplimentul Flacara este publicat portretul unei UTM-iste.

(scan 002)

1949

Contemporanul – Primul articol ilustrat cu o lucrare ale Tiei Peltz , este cel publicat de catre Lelia Rudascu (1) , langa textul acestuia fiind inserate lucrarea proletcultista “Nunta la chiaburi”. (scan 003) Intr-un numar anterior , semnat Tya Peltz , aparuse un frumos portret de fetita intitulat “Pioniera”. (scan 004)

“Nunta la chiaburi” nu este prima lucrare de acest gen a Tiei Peltz . Exista cel putin alte doua lucrari executate in carbune si care au fost aratate publicului intr-o expozitie neconsemnata nici macar in insemnarile Tiei Peltz.

Este vorba de doua compozitii de mari dimensiuni , semnate cu numele de Tia Peltz Oinacu . Sunt singurele lucrari printre cele cateva mii care ne-au trecut prin mana , semnate in acest fel. Am incercat sa descoperim de ce “Oinacu” dar nici macar prietena ei foarte apropiata , marea scriitoare Tania Lovinescu , cu care a avut o legatura extraordinar de stransa , nu a stiut sa ne raspunda la aceasta intrebare .

Textul articolului nu poate fi considerat important pentru ceea ce a insemnat ulterior Tia Peltz pentru arta plastica romaneasca dar merita mentionat faptul ca este amintit si “raportul facut de tov.Maxy” .

1951

Ziarul Scanteia publica un grup de cinci portrete ale unor mineri .(scan 005)

1953

In revista Rezervele de munca , este preluata din Expozitia anuala de arta grafica din RPR , lucrarea intitulata “Portretul strungarului Batsita”. (scan 006)

1954

Revista Flacara din 15 iulie publica lucrarea “ Sint orb” – imagine a unui batran cu haine peticite , care cerseste avand pe piept agatat un carton pe care scrie I am blind. Desenul , cu tuse puternice, pare mai curand a fi un protest strecurat pe sub nasul cenzurii pentru ca poate fi citit si sub forma “ Nu vad ce faceti , dar lasati-ma sa traiesc “ mesaj izvorat din experienta inca proaspata a razboiului II mondial , in care – daca acceptam ca trasaturile sunt ale unui evreu – multi dintre ai lui au fost ucisi pentru mai putin. (scan 007)

Tot in revista Flacara , este preluat dintre lucrarile expuse de Tia Peltz la Expozitia anuala de arta grafica din RPR , portretul maestrului V.Maximilian. (scan 008)

In revista Contemporanul din 24 octombrie , sunt publicate , sub titlul generativ “Din plastica noastra” , trei portrete ale unor artisti amatori . In liniile acestor portrete se intrezareste viitoarea maestrie de a sesiza si imortaliza trasaturi definitorii ale fiecarui chip pe care il transpune pe hartie sau carton Tia Peltz . Este vorba despre portretele lui “Mihai Toth – un batran de peste 60 de ani , si Maria Varga , solisti ai echipei de dansuri a caminului cultural din satul Gheorghieni (regiunea Cluj) …si …Ludovic Grosz – presedintele sfatului popular…”

Dincolo de motivul publicarii celor trei portrete , trebuie remarcat desenul puternic , realizat cu efecte de lumina si umbra extraordinar de utile pentru a crea pe hartie expresia cat mai reala a fiecaruia dintre personaje , avand un rezultat ce seamana mult cu fotografia alb-negru a inceputului de secol XX. (scan 009)

1955

In revista Flacara din 15 noiembrie 1955 , la rubrica intitulata “Santier plastic “ se vorbeste despre “o nota de umor plin de lirism , proprie autoarei – o gasesti si in portretele Tiei Peltz.” Textul vorbeste in continuare despre experienta artistica a Tiei Peltz , traita pe meleagurile muscelene de la Boteni sau Valea Ursului , de unde “artista ne-a adus portretele catorva tarani care ne transmit emotia incercata de ea in fata acestor oameni…” , concluzionand cu o fraza definitorie si premonitorie pentru viitoarea cariera a Tiei Peltz :

“Remarcabile prin intelegerea subtila a psihologiei copilului crescut in mijlocl naturii , printre oamnei la fel de darji si puternici ca si muntii in mijlocul carora traiesc , sint cele trei portrete ale stranepotilor lui Mos Adam”. (se lipesc 011.1, 011.2, 011.3, 011.4, 011.5,011.6,011.7, 011.8,011.9)

In Gazeta Literara din 12 aprilie , sunt publicate 4 portrete de copii , sub titlul “Copii ai intovarasitilor din Dambovicioara” (scan 010)

In contemporanul , apar sub titlul “Schite dintr-o documentare” , trei portrete (012)

1956

Programul Radio publica portretul lui George Enescu semnat de Tia Peltz.(013)

Revista Indrumatorul cultural publica lucrarea “In culisele caminului cultural”(014)

Revista Flacara publica textul intitulat “Instantanee…” pe care il reproducem in continuare :

“ Daca treceti cumva prin Bariera Vergului , opriti-va cateva clipe in fata cladirii gradinitei “1 Mai”. Spectacolul pe care-l veti vedea este – va garantam – incantator. E de ajuns, de altfel , sa priviti aceste cateva instantanee surprinse de desenatoare : Gafton , protectorul recunoscut al Miutei , a pornit prin gradina , batand toba plin de importanta;Fanel , Gica si Mioara nu pot fi deslipiti de leaganul lor injeghebat ad-hoc; si in timp ce micutul Izu isi mai completeaza somnul , prietenul sau Miu Ling se gandeste plin de intelegere daca sa-l trezeasca sau nu… Si acestea sunt doar cateva imagini… Nu ne cereti sa va prezentam mai multe. Nici cuvantul , nici creionul nu pot cuprinde bogatia si farmecul vietii de astazi a copiilor nostrii…” (015)

Revista Flacara din 15 aprilie publica o pagina intitulata “ Cu Circul de stat nr.1 din Varsovia” , unde se regasesc chipurile unora dintre protagonistii spectacolului si scene din acesta . (016 si fotografia meciului de fotbal canin)

1957

La inceputul anului , in primul numar al revistei de specialitate Filatelia pentru lunile ianuarie-februarie , in cadrul unui interviu luat maestrului Constantin Silvestri (2) , filatelist pasionat , acesta remarca “ Portretul lucrat de o tanara portretista – Tia Peltz – careia nu i-am pozat , dar care m-a “prins” cu deosebita maiestrie…” , marcand si el talentul de portretista la Tiei Peltz , concretizat intr-un numar impresionant de astfel de lucrari realizate de-a lungul timpului.

In mai , revista Sateanca insereaza un grup de 6 portrete ale unor copii , cu urmatorul text insotitor :

“…Astfel , pictorita Tia Peltz , poposind odata intr-un sat , s-a vazut inconjurata de copii gazdei care-o priveau. Sase fiinte marunte si dragalase , sase chipuri asemanatoare , si totusi , fiecare cu expresia lui… Cum san le lasi sa se piarda in uitare?! Creionul a inceput sa alerge pe foile de hartie , in fuga (sic!) , parca grabit si el sa prinda luminile zambetului de pe chipurile copilaresti. Si astfel , cei sase frati n-au ramas uitati in satul unde i-a descoperit pictorita . Iata-i , sa ii cunoasteti si dumneavoastra!”

Cele sase chipuri de copii pe care le reproducem dupa o taietura din ziarul vremii , sunt intradevar , minunate si demonstreaza ca dragostea Tiei Peltz pentru copii nu a fost un subiect al varstei mature , ci exista in sufletul sau inca din tineretea fizica si artistica. (020.1,020.2 daca se poate lipite)

Revista Flacara publica patru portrete ale unor candidati ai FDP(Frontul Democratiei Populare) la alegeri , reprezentand un medic , un cadru didactic , un mecanic ITB si o muncitoare la fabrica de paine. (017.1,017.2,017.3,017.4 , daca se poate intr-un singur panou) ( de adaugat cateva inedite din colectia personala)

Revista Viata Noua publica un portret de femeie , al carui chip exprima orice in afara de viata noua .

Se poate observa usor bocceluta aflata pe umarul stang si traista de pe umarul drept iar ochii larg deschis deasupra obrajilor supti nu vor cu niciun chip sa sugereze bunastare , liniste sufleteasca , emotie revolutionara ci dimpotriva , te duc cu gandul la pribegie , saracie , foame si o nemasurata tristete.(018)

Revista Roumanie Nouvelle publica desenul reprezentand doua personaje de circ , probabil elemente ce vor fi reluate mai tarziu in ciclul intitulat de Tia Peltz “Circul” (019)

1958

In ianuarie , revista Flacara publica un desen deosebit de expresiv intitulat “Batran odihnindu-se” (038)

Tia Peltz organizeaza prima expozitie personala. Catalogul acesteia este prefatat de catre poetul Marcel Breslasu iar textul integral este reprodus in capitolul special dedicat cataloagelor de expozitie Tia Peltz.

Direct legata de prima expozitie personala a Tiei Peltz , in Revista Roumanie Nouvelle , apare in limba franceza , o scurta prezentarea a acestui eveniment artistic , insotita de o lucrare remarcabila – Portret de vietnameza . Textul este o preluare din catalogul de expozitie amintit mai sus , text semnat de Marcel Breslasu. Reproducem in traducere libera textul respectiv :

“Tia Peltz este departe de a fi o debutanta si expozitia sa ( prima expozitie personala ) rezuma o perioada de cautari care se intinde pe multi ani dintre cei putini ai varstei sale. Selectionate cu o rigoare care demonstreaza o mare maturitate , desenele si tablourile grupate in aceasta expozitie , ne ofera prima data o privire de ansamblu a unei opere care pana acum s-a strecurat prin diverse publicatii , expozitii colective sau ilustratii de carte.

Care este nota dominanta? Este fara indoiala , puternicul , neindestulatul interes manifestat de catre artista pentru chipul omenesc , pe care il cerceteaza cu minutiozitate dar din care nu reda niciodata decat esentialul : expresia interioara . Fie ca este vorba depsre portrete , categorie in care exceleaza , sau de studii , cum ar fi de exemplu ciclurile “victime ale razboiului” sau cele quasi-grotesti ale tipurilor umane vazute in contextul asemnarii lor cu animalele care le domina , Tia Peltz patrunde pana in esenta personajului pentru a-l reproduce printr-o redare adeseori frusta , de o simplitate si duritate surprinzatoare la o femeie. (024)

Revista Veac nou din 30 mai publica “Portretul unui batran” (033)

La 3 iunie , ziarul Informatia Bucurestiului , publica sub semnatura criticului de arta Horia Harsia urmatorul text pe care il consideram a fi surprinzator de bine motivat si surprinzand plusurile si minusurile momentului in opera Tiei Peltz :

“Tia Peltz , poseda darul de a impresiona de la prima vedere , prin verva patetica a imaginii. Aici e cheia succesului de public a primei sale expozitii. Arta ei e explicita si accesibila . Artista nu se simte inspirata decat in fata realitatilor extreme.

Intre tragismul gheto-ului (ilustratiile la romanele lui I.Peltz “Foc in hanul cu Tei” , “Calea Vacaresti” ) sau al “Victimelor razboiului “ si umorul gras din “Spectatori la circ” sau “Pretexte de satira” (in care intra si desene neintitulate asa , ca “Patron de balci” sau “Jucator de carti”) e o zona de indiferenta artistica, in care se plaseaza tot ce nu incita la ras sau la plans : cateva portrete , cateva ilustratii. Unele dintre acestea beneficiaza de expresia “tare” , particulara a artistei , care are o mare abilitate in fixarea unei psihologii si un arsenal incercat de efecte plastice : contraste dramatice de alb-negru , contorsiuni de linii , geometrizari , etc.

In expozitie se vede un efort tenace de a ancora in arta majora , abordand-o dinspre portretistica , pentru care Tia Peltz are o aptitudine categorica (si , deocamdata exclusiva ) si , in acelasi timp , efortul de a-si fixa stilul prea mobil . In prima tentativa e pe cale de a izbuti , impunandu-se ca o portretista patrunzatoare , spirituala si curajoasa care stie sa sondeze viata interioara si sa traduca in fizionomie trasaturile psihice esentiale ale modelului , interpretand pitorescul portretistic ca pe o exteririzare plastica a caracterului . Lucrul acesta o apropie adesea de caricatura , ca in “Moment de incordare la circ” plasat intre sarja si studiu realist , sau ca in portretele generice “Pretexte de satira” , in care defineste caractere prin aluzii la zoologie. In cealalta tentativa de a-si determina un stil , artista n-a izbutit inca , osciland intre formule contradictorii , ca maniera intelectualista din “Serb” si expresia spontana din “Caramidareasa” (spontaneitate in care vad cel mai bun corectiv al inclinarii artistei spre manierism).

Panoul de pictura vadeste acelasi efort spre expresivitatea cromatica . Unele lucrari interesante (portretele de femei “Batrana” , “Sighisoara”) dezbat probleme de culoare , rezolvate pana la urma cerebral (verdele afectat al epidermei din “Mariana” sau tonurile livide din “Batrana”). Clovnii pictati in mai multe exemplare , ca un obiect de studiu , sufera de un colorism exagerat , pictorita speculand un anume pitoresc trivial al motivului clovnesc. Culoarea e inca , la artista , in stadiu experimental , in timp ce grafica pare manifestarea fireasca a observatiei ei acute si incisive.”

Venite din partea unui pictor suficient de apreciat atat in epoca dar mai ales in zilele noastre , cometariile lui Horia Harsia reproduse mai sus , par sa puncteze foarte succint punctele tari dar si pe cele slabe ale creatiei Tiei Peltz de pana atunci.(022)

Revista Flacara din 14 iunie , sub semnatura St.B. – un critic pe care inca nu am reusit sa il identificam ca atare – , apare urmatorul text alocat ciclului de “portrete – fabula” ale Tiei Peltz :

“In ilustratiile Tiei Peltz , detaliul liniei si al umbrei au uneori fragezimea spontaneitatii , alteori vigoarea si pateticul studiului adnacit , dar mai intotdeauna acea analiza care dezgroapa fin , din varful creionului , cutele sufletesti cele mai ascunse . In capetele animaliere – prezente si ele in expozitia personala pe care a avut-o de curand artista – apare insa o alta latura a inspiratiei si exprimaii ei plastice . Acest desen caricatural satiric dezvaluie cu aspra luciditate dar si cu umor ceea ce caracterizeaza imaginea lumii interioare a unor fosile sociale . Nu ne aminteste oare de o bufnita chipul femeii care ofteaza dupa “altadata” , inchisa in ea , neincrezatoare , cu ochii bulbucati , care sub palaria mare se ascund parca de lumina? Sau de o maimuta , degeneratul sceptic , care lasa sa-i cada de pe buze “adevaruri” importate odata cu bascul din “pachet”? Nu aduce cu un buldog de paza chipul celui care-si apara cu indarjire pozitiile “principiale de speculant?

Tentatia de a asemui chipul uman cu cel al altor vietati nu e noua. Ilustratiile fabulelor au servit deseori ca pretext unor artisti pentru a imprumuta chipului unor animale trasaturi omenesti , sau de a cocota un cap de patruped pe un corp omenesc.Numerosi pictori s-au servit de pretextul asemuirilor pentru a reda in imagini halucinante , chipul unor vietati despre care nu iti dai seama daca sunt animale sau oameni , atat de multe expresii fiind comune unora si altora. Si in caricatura procedeul a fost intrebuintat adeseori , dar intotdeauna pentru a ridiculiza o anumita persoana.

Ceea ce constituie nota originala a acestei galerii de desene satirice este ca Tia Peltz stigmatizeaza nu persoane ci trasaturi morale comune unor categorii de tipuri. Ea reuseste cu indemanare si simt artistic , sa framante chipurile inrudite si sa le renasca intr-unul care lasa ambelor vietati esentialul , astfel incat sa se recunoasca si tipul de om si animalul cu care aduce portretul sau moral.”

Citind randurile de mai sus , daca nu as fi cunoscut-o pe Tia Peltz si daca nu as crede ca am inteles suficient de bine modul ei de a gandi si simti , poate ca m-ar tenta sa accept ca era un propagandist al ideologiei epocii , inca unul care ajuta regimul comunist sa isi disemineze directiile de actiune.. Cred insa cu tarie ca acest lucru este departe de adevar . Tia Peltz nu a uitat niciun moment faptul ca provine dintr-o familie cu radacini in clasa de jos a Bucurestiului de odinioara (bunica dinspre tata – cusatoreasa) , dar a fost pe deplin constienta , permanent si indiscutabil , ca oamenii sunt buni sau rai , nu neaparat prin ideologia imbratisata ( uneori amintea si de religie , ca o ideologie ea insasi) ci de structura sufleteasca a fiecaruia dintre noi , structura care permite “sa luam din viata , la fel ca albinele , nectar si sa il transformam in miere , sau sa ne multumim sa preluam si sa imprastiem matraguna” ( reproducere personala si aproximativa a unuia dintre crezurile Tiei Peltz). Iata de ce , recunosc ca nu m-am straduit suficient sa aflu cine a fost St.B. Intr-un fel , acesta i-a facut un serviciu Tiei Peltz , creand despre aceasta o falsa impresie de critic al trecutului si ramasitelor acestuia in prezentul vremii , astfel incat sa poata merge mai departe si sa isi dezvolte opera . Dar eu cred ca Tia Peltz ar fi fost aceiasi si fara acest tip de serviciu nesolicitat. ( de inserat cat mai alipite 035.1 la 035.7)

Scanteia Tineretului din 14 iunie publica – alaturi de portretul lui “Gheorhita” – sub semnatura M.H. pe care noi o consideram a fi a celui ce i-a fost o vreme profesor , indrumator si mai ales prieten , anume M.H.Maxy , este publicat sub titlul “O expozitie de debut “ urmatorul text :

“ Lucrarile reunite in sala din str.Brezoianu marcheaza expozitia persoanala de debut a tinerei pictorite si graficiene Tia Peltz . Artista facandu-se remarcata in special pe taramul ilustratiilor de carte si a desenelor cu caracter publicistic , este firesc ca elementul preponderent al primei expozitii , sa-l constituie lucrarile din aceasta categorie.

Remarcam in cadrul expozitiei ilustratiile in carbune la romanele “Calea Vacaresti” si “Foc in Hanul cu Tei “ de I.Peltz. Desenele pline de viata , constituie in majoritatea cazurilor , lucrari cu caracter dramatic , pe care le strabate pe alocuri si o unda de patetism. (Se remarca in special portretul mamei si imbratisarea dintre mama si fiu din seria “Foc in Hanul cu Tei” ). Datorita multiplelor calitati pe care le evidentiaza , consideram seria ilustratelor de carte drept elementele cele mai reprezentative , prin prisma carora se pot formula criterii de apreciere cu privire la maturitatea artistica si talentul Tiei Peltz.

Sarja este valorificata la un nivel ridicat , in special in portretele “fostilor” din galeria intitulata “Pretexte de satira” . Tipurile vechii lumi capitaliste sint aici caracterizate de o mentalitate sau un simtamant dominant: tembelism nobiliar , ipocrizie pioso-filantropica , amabilitate puhav-libidinoasa , “darnicie” camatareasca.

Grafica de sevalet si cele cateva tablouri in ulei expuse stau inca sub semnul cautarilor.

Ansamblul expozitiei releva o consecventa orientare realista care ofera elemente graitoare pentru a prevedea dezvoltarea pe linie ascendenta a artistei , ferind-o de alunecarea pe panta primejdioasa a formalismului care a patruns perfid in opera unora dintre tinerii artisti plastici.

Turul de orizont al lucrarilor expuse de Ta Peltz dovedesc insa ca artista nu s-a apropiat suficient de filoanele puternice de inspiratie ale societatii contemporane. Daca lucrarile infatisand scolarul si fetita din Boteni , desi nu releva o deosebita adancire a continutului tematic , sint spirituale , vioaie , portertele celor doua fetite , dintr-o casa de copii sint caricaturizate in mod suparator , dovedind opacitatea in fata semnificatiei temei.

Doream sa vedem doua figuri stralucind de bucuria copilariei , doua figuri inteligente , senine in mijlocul carora sa ilumineze privirile iscoditoare , gata sa se uimeasca in fata surprinzatoarelor descoperiri zilnice. Lucrarile insa ne-au deceptionat.

Amplificandu-si eforturile artistice pe linia reflectarii cu precadere a temelor sociale ale actualitatii , desfasurandu-si mijloacele realiste de expresie si adancind mestesugul specific graficei de sevalet si picturii , Tia Peltz se poate afirma in continuare ca o reprezentanta de nadejde a tinerei generatii de artisti plastici. “

Imi place sa cred ca este vorba de un text Maxy pentru ca , pe de o parte isi motiveaza pozitia de director al Muzeului National de Arta al Romaniei in epoca de inceput a oranduirii comuniste , facand comentarii cu privire la “tipurile vechii lumi” al carui reprezentant “convertit” era el insusi . iar pe de alta parte , subliniaza subtil , in cuvinte aparent inofensive , maiestria indiscutabila a Tiei Peltz . Comntariul subtil privind cele doua portrete de fetite dintr-o casa de copii , nu pot fi , cel putin in opinia mea , decat un avertisment dat Tiei Peltz despre faptul ca lasa , uneori , prea usor , sa iasa la suprafata ceea ce simte cu adevarat. Pentru Tia Peltz ar fi fost ingrozitor de greu sa descopere si sa redea bucurie si seninatate pe chipurile a doua orfane , lipsite prin natura situatiei lor de dragostea parinteasca , cea care aduce pe chipurile copiilor cele doua trairi. Tia Peltz nu ar fi putut niciodata sa accepte ca simpla oferta de cazare si masa la care se adauga si oarece educatie , poate inlocui in sufletele unor copii orfani , dragostea celor ce i-au adus pe lume . Nu din nestiinta sau din neintelegere Maxy subliniaza diferenta intre portretele unor copii aflati langa familiile lor , indiferent de conditiile materiale pe care acestea le pot oferi si porteretele a doua fetite orfane , ingrijite dar lipsite de dragostea ce li se cuvine tuturor copiilor . El subliniaza aceasta diferenta pentru a o avertiza pe Tia Peltz ca se lasa prea usor descoperita si ii sugereaza sa diminueze extrovertirea propriilor sentimente prin lucrarile oferite publicului consumator , pentru a se putea dezvolta in continuare. Tocmai aceasta subtilitate ma face sa cred cu tarie ca este vorba despre o creatie M.H.Maxy in care transmiterea mesajului secret s-a facut prin cuvinte si nu prin forma si culoare.In continuare vom reproduce un text al Tiei Peltz , care dovedeste ca a inteles mesajul si chiar fara placere , se pliaza vermurilor.( 023.1 si 023.2)

Revista Roumanie nouvelle din 01 iulie publica patru dintre “portretele-fabula” ale Tiei Peltz. (030)

In ziarul Flacara din luna iulie , Tia Peltz publica primul text propriu pe care l-am identificat ca atare . Sub titlul “Cu penelul prin Delta” – text si desene de Tia Peltz , apare urmatorul text :

“Ma aflu la Tulcea , in drum spre punctul pescaresc Sfantul Gheorghe. Inainte de revarsatul zorilor , la ceasul negurilor risipite de lumina care abia incepe sa inunde portul , privelistea poarta pecetea orei matinale : vapoarele , lotcile , barcile sint incremenite pe intinsul Dunarii. Pana si batranul fluviu pare ca doarme…

Dar iata ca totul incepe sa se miste . Ce s-a intamplat?

Dintr-o data s-a curmat tacerea in care om si natura se adancisera peste noapte : a sunat de cinci si portul a inceput sa freamate de viata. Pe tarm forfoteste lumea grabita. Marinarii si pescarii se pregatesc de drum.

Ma prinde si pe mine iuresul acesta matinal.

Pornim spre Sfantul Gheorghe pe vasul pescaresc “Victoria Deltei”. Am aflat de la oameni de ce folosesc acest mijloc de tramnsport : vasul de pasageri care circula pe aceasta linie a intrat in reparatie. Si acum toti pasagerii trebuie sa calatoreasca cu un vas pescaresc , pentru ca Navromul n-a avut grija sa inlocuiasca vasul scos din circulatie. Aceasta inseamna ca oamenii trebuie sa circule pe Dunare cu un vas ce nu le ofera alt adapost decat o punte expusa ploii si arsitei. E drept ca pescarii sint invatati si cu si cu arsita. Aceasta insa nu scuteste Navrom-ul de o critica severa din partea lor…

Dar sa trecem peste acest episod neplacut. Vasul descarcase in ajun lazi voluminoase cu peste strans in diferite puncte pescaresti. Se intoarce acum plin de oameni , iar pe parcurs lazile goale sint inapoiate punctelor pescaresti , urmand ca la noapte sa fie din nou reluate pline.

Privesc la calatori. Toti sint muncitori ai apelor. Intru in vorba cu unul din ei, Eftimov Laurente , fost pescar , acum mecanic la uzina.

O sa va placa comunanoastra – imi spune el si surade. O sa va laca pentru ca azi Sft.Gheorghe e de la un capat la altul schimbat. Cine a trait aici pe vremuri stie ca n-aveam de nici unele . casele noastre erau niste cutiute subrede. Cand se isca furtuna , le acoperea pe toate cu nisip. Dar ce sa va mai spun : o sa vedeti si dumneavoastra ce s-a facut aici de la 23 August 1944 incoace.

Si intr-adevar am vazut!

Sft.Gheorghe e azi o comuna mare si cu adevarat intinerita.

Nimerisem intr-o duminica. Sa redai in cuprinsul acestor insemnari fugare infatisarea noua a comunei , e foarte greu . Am vrut sa cunosc oamenii , locurile si viata lor. Am pornit cu caietul de schite prin comuna. Figuri deschise , priviri prietenesti. Barbati si femei in haine de sarbatoare – si tineri, o multime de tineri. Am intalnit mai la tot pasul case noi , bine ingrijite , case care s-ar potrivi oricarui oras. Gradini in care rad soarelui flori de taote culorile . Creionul si-a luat parca de la sine drum spre foaia de hartie si imaginea s-a fixat. O vedeti aici.

Pai daca e vorba sa desenati – imi spune insotitorul – apoi poftiti aici.

Si ma conduce pe strada principala , spre magazinele de tot felul: Alimentara , Textila , Brutarie , Restaurant. Ne oprim in fata unei banci.

Ii vedeti ? – ma intreaba insotitorul , aratand spre grupul de batrani care stateau la sfat . Dumnealor sunt pescari pensionari.

Am facut ochii mari. Cand si unde s-a mai pomenit la noi , in trecut , ca pescari ajunsi la varsta inaintata sa primeasca rasplata muncii lor?

Uite , tovarasul Agachi M.Ion e si decorat – mi se spune.

Si fac cunostiinta cu simpaticul pensionar pe pieptul caruia straluceste Medalia Muncii.

In timp ce priveam la grupul de pensionari , sunt invitata sa particip la unul dintre cele doua meciuri de fotbal dintre echipele locale si cele din Sulina si Crisana , organizate in cinstea Festivalului Mondial al Tineretului. Refuz , ca sa nu scap prilejul de a portretiza pe batranii pescari. Am tinut apoi sa iau parte la serbarea de la caminul cultural, unde se desfasura concursul intercomunal al echipelor de artisti amatori. Cladirea Caminului Cultural e impresionanta : sala de conferinte cu o scena mare de teatru , amenajata cu cabine pentru actori si reflectoare , sala de sport , sala pentru prescolari , biblioteca si , in sfarsit , o mica sala de expozitie. Fireste , ma opresc mai mult aici , unde sunt expuse reproduceri dupa lucrarile unor pictori sovietici . Printre cei care le admira sint – iata-i aici , prinsi in creion – doi copilandrii , cuceriti de culoare si maiestrie.

Inainte de a parasi , a doua zi in zori , comuna , insotitorul meu tine sa-mi prezinte una din brigazile fruntase de tineri pescari. Se cuvine sa insemn aici numele tovarasilor Efimov Zaharia si Cernamoret F.Simion , despre care ni s-a spus ca au depasit planul lunar pe barca cu 131 la suta.

Pe mal , pescarii isi asteapta randul sa iasa in larg la pescuit.

…Alta dimineata de aur infasoara meleagurile Deltei . Rasuna de la un capat la altul al regiunii cantecul muncii , precum rasuna pe intreg cuprinsul patriei.” (039.1 si 039.2)

Revista Flacara din 2 august publica “Portretul unui nemultumit” (032)

Revista Flacara publica “Sirul durerii” (040)

Ziarul Scanteia publica un portret intitulat “Baciul Urdei” . (027)

Gazeta literara publica desenul intitulat “Ramadan” (037)

Revista URSS azi reproduce o ilustratie realizata de Tia Peltz pentru un volum de Maxim Gorki. (036)

Revista pentru copii Cravata Rosie publica o lucrare extraordinar de draga Tiei Peltz , anume “Prima zi de scoala” , republicata in mai multe randuri in alte ziare si reviste , colorata cu tempera in multe variante de combinatii si daruita unor persoane apropiate si , mai tarziu unor prieteni din Israel. Lucrarea a fost expusa si la Expozitia anuala de grafica . (025 – de inserat si fotografia unui exemplar colorat)

Scanteia Tineretului reia “Prima zi de scoala” (029)

Revista Luceafarul publica lucrarea “La fabrica de sticla din Bucuresti “ (034)

Revista contemporanul din noiembrie publica desenul intitulat “Pif – fruntasul gradinitei din Lunca (Muscel) , de asemenea o lucrare foarte draga Tiei Peltz . (028)

Revista bilunara Luceafarul publica la 1 decembrie pe prima pagina , lucrarea “Film pentru copii in comuna Boteni Muscel” (041)

Revista Contemporanul din 5 decembrie , reia lucrarea “Prima zi de scoala” (026)

Scanteia publica la randul sau “Prima zi de scoala” (031)

1959

Revista Flacara publica desenul “El si ea” (042)

Revista Flacara publica pe 21 februarie colajul “Pe spuse , pe vazute si pe auzite” (043)

La 8 martie , Scanteia publica “ Puiul mamei I” (047)

Revista Flacara publica desenul “Puiul mamei II” (045)

Revista Luceafarul publica desenul “In stana cooperativei de la muntele Colt” (049)

Revista Luceafarul publica o lucrare cu un puternic impact emotional : ”La stapan ” (046)

La 23 mai , ziarul Scanteia publica lucrarea “Angajare de servitoare” din ciclul “Vremuri de altadata” . Este de asemenea o lucrare realizata in multe variante coloristice si daruita adeseori impreuna cu “Petitoarea” , realizata mai tarziu , prietenilor de pretutindeni (044)

Revista Gazeta Literara publica “Pregatire pentru nunta” (048)

Revista de limba maghiara Utunk reia lucrarea “Prima zi de scoala” (051)

In octombrie , revista Gazeta Literara publica “Spectacol pentru copii”(050)

1960

Revista Gazeta Literara publica lucrarea “Fara speranta” si “Din lagar” , ambele facand parte din ciclul “Fabrica mortii”. (052)( de adaugat reproducerea unei variante avand in prim plan un ofiter neamt in locul chipului de femeie )

Revista Gazeta Invatamantului publica “Prima zi de scoala”

Revista Gazeta literara publica “Eichman si acuzatorii lui”

La 31 iulie , Scanteia Tineretului publica articolul “Creatia artistica si pasiunea noului “ , un interviu-ancheta din care vom omite raspunsurile compozitorului Dumitru Bughici si ale regizorului Horea Popescu :

“ Continuand ancheta noastra in randul tinerilor creatori , ne-am adresat compozitorului Dumitru Bughici , pictoritei Tia Peltz si regizorului Horea Popescu , rugandu-i sa raspunda intrebarilor noastre .

Al III-lea congres al Partidului Muncitoresc Roman a dezbatut planuri uriase de dezvoltare a tarii noastre in anii viitori. Care sint principalele invataminte pe care le desprindeti din documentele Congresului pentru creatia voastra?

Documentele Congresului al III-lea al partidului , raspunde Tia Peltz , mi-au confirmat odata mai mult si cu mai multa pregnanta , necesitatea de a persevera pe drumul artei realist-socialiste , de a ma stradui mai mult sa surprind in imagini infaptuirea socialismului si pe constructorii noii lumi. Sunt constienta ca aceasta presupune multiple si neintrerupte eforturi , intre care acela de a fi la curent (si nu pur si simplu informativ) cu tot ceea ce este nou si reprezentativ pentru transformarile revolutionare din jurul nostru. Artistul care nu este , cu toata ascutimea sesnsibilitatii lui, in preajma noului, nu are nici ce , nici pentru cine sa lucreze.

Catre care laturi ale dezvoltarii tarii noastre economice si spirituale te simti atras si intentionezi sa le oglindesti in creatia dumitale? Ce-ti propui sa faci pentru a cunoaste mai bine viata oamenilor muncii?

In mod deosebit , raspunde Tia Peltz , ma preocupa aspectele concrete , cu potential plastic , legate de ridicarea nivelului de trai si de culturalizarea oamenilor muncii de la orase si sate. Este greu de a prezenta in cuvinte , si inca sub titlul de proiect , ceea ce ochiul desenatorului vede pana la detaliu ; Iata totusi cateva exemple. O lucrare intitulata “In vacanta” va cauta sa ofere , sintetic , o imagine a noului : pe ulita satului studenta se indreapta spre casa , alaturi de mama ei , o simpla taranca. O tema ca “Mobila noua la sat” va cauta sa puna in valoare bucuria si demnitatea omului muncitor de pe ogoare pe care numai socialismul l-a ridicat la o viata omeneasca. Continuand o anumita experienta castigata , proiectez o suita de desene cu subiete critice la adresa manifestarilor obscurantiste si retrograde , specifice vremurilor apuse : “La facatoarea de minuni” , “Petitul” , etc. Dar principala mea stradanie va avea drept obiectiv , bineinteles , infatisarea eroilor inaintati ai vietii noastre. Voi fi fericita sa aduc chipurile lor in expozitii , ca si in paginile ziarelor noastre , iar pentru aceasta voi colinda neobosita orasele si satele patriei.

Realitatile etapei desavarsirii constructiei socialiste necesita mijloace artistice superioare , capabile sa le infatiseze in intreaga lor complexitate si maretie. Cum te pregatesti sa faci fata acestor cerinte si exigente deosebite?

TIA PELTZ : Pentru artistul plastic , carnetul de schite reprezinta aproximativ ceea ce este reportajul pentru romancier : o vasta rezerva de material uman viu. A surprinde chipuri in miscare , a creiona tocmai dinamica muncii oamenilor , a reda “la cald” , ca sa spun asa , cat mai mult posibil din mobilitatea spirituala care ii caracterizeaza pe cei ce muncesc , iata marile sarcini pe care le poarta carnetul de schite, pentru ca mai tarziu , in atelier , sa inceapa procesul desavrasirii imaginei plastice. Sint hotarata sa cutreier cu carnetelul de schite diferite regiuni realizand cit mai multe , nenumarate notari directe. Vreau sa patrund mai adanc decat pana acum in sufletul contemporanilor nostrii , in asa fel incat desenul sau gravura mea sa prezinte publicului nu un model oarecare , ci imaginile purtand amprenta constructiei socialiste , minunatii constructori ai epocii de desavarsire a socialismului , oameni a caror frumusete interioara se rasfrange pe chipurile lor.

Ce raspunderi revin tinerei generatii de creatori in abordarea problemelor actuale ale societatii noastre in opere artistice ?

TIA PELTZ : Ce sarcini revin tinerei generatii de creatori? Sa patrunda , prin conduita si intelegere , in vastul proces efervescent al muncii poporului. Sa dea o mana de ajutor pentru infrumusetarea cadrului in care traiesc oamenii – in primul rand infrumusetarea locurilor de munca.Sa educe gustul estetic al maselor muncitoare. Sa fie multilateral dezvoltati : un plastician trebuie sa fie si un propagandist infocat la muzicii , si invers. Se intelege ca pentru toate acestea trebuie sa invatam , sa ne dezvoltam necontenit noi insine. Nici un moment sa nu fim simpli spectatori. Sa militam pentru frumos , pentru umanismul socialist , sa fim ca oameni si ca artisti demni de epoca noastra.”

Mi-este foarte greu sa nu zambesc citind asa zisele raspunsuri , atat alei Tiei cat si ale lui Dumitru Bughici si Horea Popescu. In pofida sintagmelor stereotipe cu care ,noi , cei mai in varsta , am fost invadati , racaiti , striviti uneori de catre regimul comunist prin adevaratii lor propagandisti , provocand cititorul de peste decenii sa le disece si sa le analizeze pe cele atribuite celor trei , pe atunci , tineri creatori de arta, vom observa usor ca niciunul dintre ei nu si-a respectat promisiunile , devenind nume cu rezonanta in cultura romaneasca , atat atunci cat si acum . Perenitatea lor dovedeste tocmai neputinta si nedorinta de a se plia exclusiv acelor directive. Intr-o discutie , cu peste 25-30 de ani in urma , Tia a spus la un moment dat ca Maxy i-a deschis ochii spre lumea in care traia. Obisnuia sa se exprime adeseori metaforic si n-am dat foarte multa atentie , atunci , spuselor ei. Recitind randurile din acest articol-interviu-ancheta , imi place sa cred ca Maxy a invatat-o sa se plieze vremurilor pentru a-si putea realiza visul de a desena , picta , grava , inventa . Exemplul lui a fost probabil covarsitor pentru ca Tia avusese suficeint timp si ocazii sa il observe cu atentie si sa desprinda ceea ce era important din spusele si faptele maestrului. Insa dovada covarsitoare privind realizarea “intocmai” a angajamentelor “tinerei plasticiene” o constituie soarta uneia dintre promisiuni : a creat intradevar o gravura cu care regimul sa se poata lauda ca infiereaza obiceiurile unor vremuri apuse , din ciclul “Petit” , a carei circulatie internationala , indeosebi in tarile capitaliste si aprecierile obtinute pentru aceasta lucrare , dovedesc ca Tia Peltz a fost intradevar o “demna propagandissta” a oranduirii. Lucrarea cunoscuta sub diverse titluri dintre care eu l-as alege pe cel de “Coana Ani , petitoarea , denumire sub care a fost prezentata in mai multe expozitii din Israel si nu numai , cunoscand un succes deosebit care a determinat-o pe Tia Peltz sa o traga in multe exemplare , colorand undele dintre ele cu o maiestrie indiscutabila. ”(“Par de aur, maini de aur , voinicuta ca un taur” este o alta varianta de denumire a aceleiasi gravuri , viu colorata si pe care Tia Peltz a adaugat si foita de aur , pentru a obtine motivatia titlului.)(054.1,054.2)

Revista Gazeta Literara din 20 octombrie publica portretul lui Mihail Sorbul(053)

Revista Flacara publica acuarelele “La poarta taberei de pionieri” si “Se amenajeaza tabara de pionieri Budila” alaturi de tusul “Cimpoierul Stanciu Dumitru” (II/03 un singur panou si trei reproduceri foto ale originalelor )

1961

Revista Gazeta Literara publica “Chipul durerii” (II/04)

Revista Gazeta Literara din 01 iunie publica “Mama si odorul” (II/05)

Revista Gazeta Literara publica in spetembrie “ Din lagar” (II/06)

Revista Gazeta Literara publica in 14 decembrie “Colectivista” (II/07)

1962

Revista Flacara publica “Fara speranta” (II08)

Ziarul Scanteia publica Instantanee in creion : “Saptamana economiei” , “Prestidigitatie la circ” si “Iesirea prin Sarindar…”(II 09)

Revista Gazeta Literara publica reproducerea unei ilustratii la un roman de Franz I.Bulhardt (II 11)

Revista Gazeta Literara publica la 12 aprilie “Copil de colectivist” (II 10)

Revista Flacara publica in iulie “A scrie – scriere “ , un grup de patru desene umoristice color(II 12 )

Ziarul Scanteia Tineretului publica in iulie “Vitrina cu curiozitati” , un grup de 5 caricaturi cu subiectul “coafura-frizerie” (II 13)

1963

La 12 ianuarie , ziarul Scanteia publica trei desene sub titlul :”Instantanee in penita” : “Sanatoasa , maica , sanatoasa” , Gateala de sarbatoare” si “Vecine “bune”” . (II 29)

In revista ARTA PLASTICA , numarul X din aprilie 1963 , este publicat articolul “ TIA PELTZ – SIMEZE” cu urmatorul text :

“ Tia Peltz e cunoscuta publicului de vreo cincisprezece ani , acesta intalnindu-i adeseori desenele – mai ales ilustratii pentru schite si reportaje , portrete , compozitii independente , grupate uneori in cicluri (intre cele mai recente amintim seriile de <<Instantanee>>) – publicate in diverse reviste si ziare.

Publicul a intalnit-o apoi pe Tia Peltz la expozitiile de stat – in special anualele de grafica , pentru ca in 1958 artista sa-i ofere o prezentare de ansamblu a activitatii , la prima sa expozitie personala. Actualitatea , viata de astazi a copilariei si adolescentei fericite , ca un capitol special , precum si amintirea cruntelor exploatari , impilari si asupriri din timpul burghezo-mosierimii , toate acestea se oglindesc in unele din lucrarile pe care Tia Peltz le prezinta la a doua sa expozitie personala , la aceasta noua confruntare cu publicul. Expozitia are caracterul unui bilant al activitatii anilor din urma.

Cercetand ansamblul expozitiei , se contureaza ca in centrul preocuparilor artistei este omul , reprezentarea lui in imagine artistica , si in special reprezentarea copiilor. Fata de copii artista manifesta o simpatie evidenta care o indeamna sa-i studieze indeaproape .

Unul dintre ei (<<Curiozitate>>) , cu obrajii bucalati si numai ochi , sprijint pe o balustrada , priveste spre noi cu intreaga sa fiinta . Altul (<<Prima zi de scoala>>) paseste increzator spre salile de clasa . De obicei , fiecare personaj este un tip aparte , transmitand privitorului un anume gand , un anume sentiment : <<Cristian>> , o personalitate in devenire , cu bucuria copilariei inaintea sa , <<Elevi din Lunca-Boteni>> , doi pusti , surprinsi instantaneu cu umor , <<Nota 10 >> , din nou doi copii , de data aceasta o fetita secundandu-l pe fericitul cu nota 10 . Lucrarile amintite vadesc interesul artistei pentru picturalitatea imaginii. Amintim , de asemenea , <<Primavara>> , o compozitie simbolica plina de sentiment. Abordand monotipul , dar nestapanindu-i inca pe deplin tehnica , la aceste lucrari in culori se remarca diferenta de nivel in ceea ce priveste maiestria – si in consecinta in ceea ce priveste mesajul artistic.

Tia Peltz vadeste insa o reala evolutie in ceea ce priveste stapanirea litografiei . In lucrari executate recent ca <<Bancuta>> , <<Lilica>> , <<Surorile>> , <<Copil>> , <<Fetita>> , <<Spectacol>> , litografia e lucrata cu mai mult mestesug , se remarca treceri nuantate de la alb la negru , favorizand expresivitatea unor linii pronuntate (de obicei de contur) , care evidentiaza volume si forme.

In expozitie , alte lucrari oglindesc aspecte luate din viata cotidiana , atentiei privitorului impunandu-i-se si imaginile cu subiecte inspirate din spectacolele bienalei artistilor amatori , desfasurate anul trecut.

Ultimele pregatiri pentru spectacol , asteptarea intrarii in scena sau chipurile acestor entuziasti ai muncii culturale constituie tot atatea prilejuri pentru artista de a-si largi gama de preocupari.

Manifestand variate preocupari , artista prezinta , intr-o serie de litografii , crimpee ale unei lumi apuse – ciclurile<<Vremuri trecute>> si <<Orori fasciste>> – unde umorul este inlocuit prin sarcasm , gingasia prin dramatism , imaginea poetica printr-o compozitie expresiva , zguduitoare. Amintirea trecutului ca si actualitatea , cotidianul , ofera sursele principale de inspiratie ale artistei . – H.H. (Horia Harsia)” NB: alaturi de text sunt reproduse doua litografii alb-negru “Bancuta” si “Lilica”.

Probabil ca nemultumirea provocata de comentariile colegului de breasla privind inca nestapanirea tehnicii monotipului , a determinat-o pe Tia Peltz sa coloreze manual , in culori uneori puternic antagonice , litografii realizate cu aceleasi subiecte ce nu ii reusisera suficient in alb-negru sau monotip. Aceste litografii colorate in acuarela sau culori de ulei si uneori chiar cu carioca , sunt puncte de referinta pentru modul in care artista intelegea sa transmita emotia , socand prin culoare . Daca la o litografie cu subiectul preferat al Tiei Peltz – copilul – culorile nu sunt niciodata dure ci numai ciudate , la lucrari din ciclul “Vremuri apuse “ culoarea este ea insasi purtatoarea de mesaj , subliniindu-l , facandu-l greu de ocolit , de ignorat.

La 24 martie , ziarul Scanteia Tineretului publica articolul intitulat “ Expozitia de grafica TIA PELTZ “ semnat de criticul de art Petru Comarnescu. Il reproducem in continuare :

“Ceea ce vizitatorii retin in primul rand din expozitia de grafica a Tiei Peltz este prezenta unei sentimentalitati autentice , orientata spre adevaratele valori ale existentei. Mai toate imaginile expuse in sala de pe Calea Victoriei 132 sint strabatute de o calda si vie dragoste de om si tocmai aceasta le cofera darul de a emotiona si a prilejui o cunoastere mai directa a realitatii.

Nu-i vorba de sentimentalitate usoara , lipsita cumva de discernamant. Privitorii inteleg imediat ce fel de oameni admira si pretuieste artista si deduc lesne gama de sentimente ce-i insufletesc imaginile , realizate in diferite tehnici. De la admiratie si duiosie si de la bucuria in fata noului , sub diversele lui aspecte , Tia Peltz poate trece la reconstituirea cu umor a unor moravuri daunatoare ale trecutului sau la evocarea plina de revolta , a ororilor fasciste.

Insesi aceste sentimente si atitudini , patrunse de constiinta luptei de clasa , a contrastului intre nou si vechi , dintre bine si rau sunt nuantate si diferentiate in functie de continuturile de viata oglindite.

Uneori duiosia se imbina la ea cu umorul , cand priveste si reda figuri de copii mai marisori , care iau atitudini de oameni maturi , spre deosebire de alti copii , infatisati cu candoarea si incantarea varstei lor fragede. O buna parte din imaginile expozitiei sint , de altfel , consacrate copilariei si demna de remarcat socotim acea compozitie in alb si negru , mai precis litografie , in care se infatiseaza , pe aceiasi banca , mai multi copii de la gradinita vlastarelor de lipoveni din Brailita (lucrare intitulata “Bancuta”) , sau imaginea cu un baietas si o fetita asistand la un spectacol in comuna Boteni-Muscel.

In asemenea imagini , ingenios compuse , fara detalii inutile , concentrand , dimpotriva totul asupra expresivitatii chipurilor , Tia Peltz reda cu mult adevar si gingasie crimpeie din viata fericita a copiilor din tara noastra. Inlesnirile traiului mai bun , ale unei educatii ce incepe inca din anii prescolari , participarea copiilor la spectacole si festivitati , care le imbogatesc mintea si sensibilitatea , se rasfring cu semnifcatia cuvenita in imaginile artistei .

Si aici gama de oglindiri psihologice este remarcabila , deoarece – departe de a-i infatisa doar exterior – graficiana oglindeste starile lor sufletesti , le scormoneste viata launtrica , desprinzand bucuria , meditatia , incantarea , zburdalnicia. Demn de mentionat este portretul in alb si negru facut unei fetite , “Lilica din Boteni-Muscel” , in care este accentuata candoarea meditativa. Conturata si modelata cu linii accentuate si vibrante , fetita este surpinsa in meditatie , cautand parca sa patrunda , cu ochii ei mari si ganditori , realitatea.

Mai cu sema ochii copiilor , privirile lor intrebatoare , caracterizeaza micile personaje ale artistei , care descopera noi aspecte ale acelei nevoi de dumirire, caracteristica pentru copii , si pe care pictorul si graficianul Tonitza a valorificat-o primul si la un nivel artistic de valabilitate mondiala.

Singura lucrare in tempera , deci mai apropiata de pictura , infatiseaza un baietas mai mare , “Cristian din Boteni-Muscel” , si aici expozanta a adancit psihologia deja mai complexa , din care nu lipsesc o anumita seriozitate si gravitate. Aici , alaturi de duiosie se iveste si umorul – mai exact un suras cald din partea artistei , care da importanta cuvenita micului erou.

O alta serie de imagini , lucrata in tehnica monotipului , cu un colorit viu si cu linii mai picturale , infatiseaza adolescenti si oameni maturi , colectivisti in satele pe care le-a cutreierat graficiana spre a consemna aspecte ale noului. Tot colectivisti sint si personajele din ciclul “Bienala Teatrului de amatori 1962” . Pe unele personaje de la tara , Tia Peltz le infatiseaza in diferite actiuni sau in miscare , pe altele le reda static , pentru a le portretiza. Si intr-un caz si in celalalt , numeroase sunt tipurile surprinse cu aerul lor specific , cu autenticitatea lumii in care muncesc ori participa la activitati culturale.

Daca omul este in centrul preocuparilor expozantei si personajele sunt foarte rare , totusi , in anumite compozitii natura serveste drept fundal poetic si , in acest sens , interesant conceputa este ilustratia colorata a poemului lui Eugen Frunza “Azi batem iar cararea” . Acest poem de dragoste a prilejuit pictoritei o metafora ingenioasa : cei doi indragostiti – plutind de fericire – sint proiectati pe un fundal de vegetatie , vazuti de jos in sus , parca de pe banca de gradina , ce serveste drept baza a imaginii ovale.

Cu spirit critic , cu arma satirei sint lucrate scenele din ciclul “Vremuri trecute” prin care expozanta combate moravurile si superstitiile lumii apuse , amintind totodata de inumanele conditii de munca ale trecutului. Sunt de remarcat concizia compozitiei si ascutimea satirei .

Zguduitoare , prin tragismul oglindit pe chipurile si in atitudinea victimelor fascismului , sunt imaginile din ciclul “Ororile fasciste”. Aici , patrunderea psihologica cunoaste cea mai mare adancire , aratand ce mari posibilitati are Tia Peltz de a aminti combativ nedreptatea , barbaria , suferinta nemeritata. Ciclul este alcatuit doar din trei compozitii dar este suficient pentru a zgudui constiinta privitorului si a-l mobiliza.

Fata de expozitia anterioara , de acum patru ani , Tia Peltz se afla in vadit progres si asteptam ca in viitoarele ei manifestari sa-si dezvolte coordonatele si nuantele autenticului sau talent , folosind insusirile semnalate in imagini si cicluri inca de mai mare suflu. Important este ca ea face parte din categoria acelor artisti care pun suflet in tot ce oglindesc .” (II 22)

La 5 aprilie , ziarul Scanteia , al carei colaboratoare suficient de prezenta era Tia Peltz , publica sub titlul “Expozitia Tia Peltz” , urmatorul articol :

“ Peltz este o graficiana cu activitate , autoare a unor ilustratii si desene care au aparut adesea in paginile ziarelor si publicatiilor noastre. Expozitia sa din sala Fondului Plastic din Calea Victoriei 132 , aduce lucrari din ultimii ani, multe dintre ele executate in tehnica monotipului. Unele evoca ororile fascismului , altele aduc marturii din viata celor saraci in vremea oranduirii burghezo-mosieresti (“Angajare de servitoare” , “La stapan” )sau surprind satiric moravuri din vremuri trecute (“Madam Any – petitoarea , “La ghicit”) .

Un loc mai mare il ocupa in expozitie lucrarile care oglindesc aspecte din realitatile de astazi ale constructiei noastre socialiste,locuri si oameni pe care artista i-a cunoscut in drumurile ei prin tara , (“Scoala populara de arta din Braila” , “Amator” , “Pregatire de sarbatoare “ , “Sarbatoare”) . Un ciclu in care intalnim figuri de colectivisti este acela intitulat “Bienala teatrului de amatori 1962” . Iar unele din cele mai interesante lucrari infatiseaza cu umor si intelegere crimpeie din viata copiilor de la noi : figura unei fetite “Lilica” , “Fiica pescarului “ , “Cristian” , “Curiozitate” , chipuri de micuti de la o gradinita , “Prima zi de scoala “ , “Elevi din Lunca –Boteni” , “Nota 10 “ s.a.

Iata o imagine din expozitie : “Bancuta”. (II 15)

La 6 aprilie ziarul Romania Libera publica un articol intitulat “Expozitiile Vasile Melica si Tia Peltz “ semnat de Amelia Pavel . Reproducem in continuare numai fragmentul in care este vorba de Tia Peltz :

“Tanara graficiana Tia Peltz a repurtat cu expozitia de gravura – monotipuri si litografii – un remarcabil succes de public. Faptul e simptomatic si merita sa fie retinut. Brio-ul temperamental , fantezia , inventivitatea si umorul fin sint calitati care atrag , fara indoiala. Dar lucrarile Tiei Peltz nu ofera numai atat. Interesanta este insasi amplitudinea in registrul de extreme pe care stie sa le atinga. De la jucausele imagini de copii – incantator colorate – si scenele pitoresti surprinse in timpul bienalei teatrului de amatori din 1962 , pana la dramaticele momente din ciclul “Orori fasciste” , sau causticele litografii din ciclul “Vremuri trecute” , nascute dintr-o aspra viziune monumentala , scara are trepte numeroase si autoarea imaginilor le parcurge cu dibacie . Tia Peltz nu se repeta si nu cade in maniera; nu se “complace” in propriul ei fel de a vedea si de a lucra , de aceea si este mereu apta de reinnoiri.

Cred ca secretul acesta , foarte pretios , sta in spontaneitatea si increderea cu care porneste la asaltul realului.Prin aceasta Tia Peltz defineste , odata cu propriul ei stil de munca , perspectiva si aspiratii mai general valabile pentru orice artist care se reazima neabatut pe certitudinile mereu la dispozitie ale adevarului vietii.” (II 16)

Textul Ameliei Pavel , este fara indoiala si de departe , cel mai profund , desi relativ succint ca intindere. Amelia Pavel a avut avantajul de a o cunoaste pe Tia Peltz mai bine decat oricare alt confrate . intrucat era adeseori prezenta si schimba ganduri nu neaparat legate numai de arta , cu prietena ei – Tia , la intalnirile unei elite a culturii bucurestene ce se reunea in serile pline de parfumul unor vremuri apuse , la o margine a Caii Vacaresti , in casa scriitorului Isac Peltz. Din nefericire , nimeni n-a consemnat macar in parte , discutiile ce nu puteau fi decat interesante ale celor prezenti si nici nu a facut liste de prezenta , care ne-ar fi permis comentarii suplimentare vis a vis de o epoca de tranzitie intre cultura ante si post 1944.Am mari indoieli ca aveau aceiasi pondere dialogurile despre tarele dinaintea insurectiei armate si ororile fascismului . De aceea , poate , si diferenta de forta in redarea acestor subiecte de catre Tia Peltz . Numai la prima vedere “Angajare de servitoare” si “Ciorba” pot parea a fi din aceiasi categorie . Prima lucrare putea exista si ar fi existat cu certitudine , si in lipsa momentului insurectiei armate , pentru ca este vorba de o actiune marginala a unei reprezentante a societatii burgezo-mosieresti , nespecifica intregii acelei societati . Nenumarati oameni bogati din acea vreme , isi tratau angajatii in conditii pe care uneori le regretam si astazi . Exceptia bogatasei care alege dintre sarmane , crezandu-se deasupra tuturor , nu face decat sa intareasca regula.Este un avertisment adresat celui/celor care nu stiu sa pretuiasca omul , indiferent de locul acestuia pe scara sociala. In schimb , daca vom privi lucrarea intitulata “Ciorba” , vom observa imediat ca se constituie nu intr-o critica adusa cuiva anume ci intr-un avertisment adresat tuturor ; “Daca veti mai permite ca niste dementi sa conduca destinele lumii , si voi veti putea ajunge sa mancati o ciorba pe genunchii acoperiti cu zdrente , dintr-un castron de lut.”

La 11 aprilie , Gazeta Literara , la rubrica intitulata “Carnet plastic” publica sub titlul “TIA PELTZ” urmatorul text , cu referire la aceiasi expozitie :

“Cititorul gazetelor de literatura cunoaste numele Tieie Peltz, autoare a numeroase desene publicate in paginile lor; el stie ca unul din domeniile de investigatie preferate de autoare este lumea copiilor, – dar stie , de asemeni , ca talentul ei se manifesta si in imaginile satirice care condamna tarele unei lumi azi disparute.

Expozitia actuala , la Galeriile Fondului Plastic din Calea Victoriei , a doua pe care o deschide autoarea , cuprinde monotipuri si litografii , lucrari in tempera si tus. Ele se inscriu tematic in sferele de care vorbeam mai sus. In portretele de copii , autoarea dovedeste putinta de a sesiza o gama variata de sentimente si atitudini. Delicatetea si gingasia cu care sunt desenate “Surorile” – ca sa vorbim de una din lucrarile alb-negru ce produc o buna impresie in expozitie – ne fac sa ne gandim ca poate ar fi fost mai potrivit ca in locul multor lucrari in culori , sa fi putut privi unele ca aceea pe care am pomenit-o mai sus . Pe langa seria de portrete , Tia Peltz ne prezinta un ciclu grafic realizat la Bienala teatrelor de amatori in 1962 , ciclurile “Vremuri trecute” si “Orori fasciste” .

Desenul “Amator” in care personajul e vazut din spate , in fata sevaletului , are haz. Revenirile cu penita , intr-o lucrare ca “Distractie duminicala” dauneaza poate plasticitatii create prin saturatia de negru . Observam unghiurile mai putin comune si paginatia aparte din “Ultimul drum” si “Ciorba”. (este reprodusa “Surorile” – foto din ca) (II 17)

La 24 aprilie , Scanteia Pionierului (?) publica un nou text semnat Tia Peltz , intitulat “Cateva cuvinte pentru voi” si ilustrat cu trei desene , anume “Nota 10” , “Prima zi de scoala” si “Surorile” . Redam in continuare randurile Tiei Peltz:

“M-am gandit , dragi copii sa va povestesc in cateva cuvinte cate ceva din viata celor mici din expozitia mea. Sunt copii ca si voi , colegi de-ai vostrii din satele si orasele patriei.

Iata “Nota 10”! Care dintre voi n-a fost mandru si , mai ales bucuros , cand , dupa o straduinta serioasa , a reusit sa obtina nota 10 ? Elevul meu , din comuna Boteni-Muscel , avea mai de mult o nota mai mica , dar colega lui l-a ajutat , el a invatat cu seriozitate si acum are nota 10. In sfarsit , va duce acasa la parinti o bucurie. E fericit si isi propune ca de acum incolo sa invete numai bine.

Si acum ceva despre “Prima zi de scoala”.

Ce sa va mai spun , stiti si voi mai bine ce insemnatate are prima zi de scoala , prima servieta noua , primul succes , prima nota buna. S-a terminat cu gradinita. Copilul din lucrarea mea vine acasa multumit ca e elev si dornic sa invete in asa fel , incat sa faca cinste scolii si familiei lui.

In incheiere , iata doua surioare micute dintr-o gradinita de copii. Ce frumos se uita la voi , cu ochii mariti si cu admiratie , caci voi sunteti scolari. Le doresc ca in viitor sa le desenez pe bancuta scolii din comuna , sa creasca mari si sanatoase si sa devina pioniere destoinice!

Iar voua , dragi copii , va urez note bune , NOTA 10!” (II 23 si foto din col a)

Ziarul Informatia Bucurestiului , publica articolul intitulat “Expozitia de grafica : TIA PELTZ” pe care il reproducem mai jos:

“Intotdeauna am deslusit in lucrarile Tiei Peltz – prezente la expozitii , dar mai cu semana in coloanele ziarelor si revistelor – un desen sigur si constructiv , expresia vie si viguros conturata a chipurilor umane , adancimea observatiei strabatuta de o calda si vibranta dragoste pentru frumos. Evident , Tia Peltz este inzestrata cu un talent ce vadeste sensibilitate si discernamant in fixarea nuantata , plina de gingasie , a diverselor aspecte contemporane . Multe din lucrarile sale atesta o conceptie unitara , un limbaj plastic in care gravitatea se impleteste cu gratia juvenila , cu manuirea acelor elemente menite sa carcterizeze o miscare , o atitudine si sa confere imaginii artistice incarcaturi afective majore.

De asta data , tanara graficiana expune la Galeriile de arta din calea Victoriei un numar de lucrari care fac sa sesizam si mai pregnant verva notatiei si inventivitatea cu care ataca noi si interesante subiecte din cea mai vie actualitate. Privirea vizitatorului este solicitata deopotriva de prospetimea inspiratiei ca si de valoarea lirica cu exagerarea fina umoristica cu care artista imbraca imaginile sale. Urmarind mai mult mobilitatea formei decat un rezumat al liniei , Tia Peltz se opreste mai ales la impresie, cele mai multe dintre lucrarile sale reusind sa indice resurse de apreciabila emotivitate – mai cu seama in prezentarea chipurilor de copii. De fapt explorarea “universului” , a diferitelor stari sufletestei ale micilor sai eroi vazuti in diferite ipostaze , intr-un ton cand grav , meditativ , cand plin de candoarea varstei lor fragede- a inspirat lucrari executate fie in tehnica monotipului , fie in litografie , care surprind noul in infatisrea si psihologia copiilor de azi . Sint adevarate poeme in imagini , inchinate copilariei fericite , vietii noi din patria noastra. Asemenea imagini ca “Surorile” , “Prima zi de scoala” si “Bancuta” sint ingenios realizate prin ritmul viu , prin atitudinea demna , diferentiata , prin bucuria sau importanta seriozitatii care se citesc in ochii mari si iscoditori ai micilor personaje cu trasaturi individualizate. Interesante sunt si monotipurile colorate , in care Tia Peltz consemneaza cu simplitate si adevar chipuri de colectivisti , participanti la “Bienala teatrului de amatori 1962” . In toate acestea , in luminozitatea cromatica ca si in linia clara , judicios compusa , simtim nevoia artistei de a depasi limitele simplei contemplatii , a pitorescului in sine. Multe din acestea raman insa in stadiul de schita . Mai reusite din acest punct de vedere ne apar acele lucrari pe care autoarea le-a intitulat “Vremuri trecute “ si “Orori fasciste” . Atacand cu vehementa racilele vechii societati , chipul hidos al razboiului , Tia Peltz realizeaza in aceste lucrari imagini ample , generalizatoare , cu valoare combativa stairica autentica. In aceasta privinta ele reprezinta o noua si interesanta latura a artei sale. Dorim sa credem ca tanara graficiana Tia Peltz va solicita mai mult in lucrarile sale viitoare conciziunea desenului si sinteza plastica , indepartand detaliile inutile si o obisnuinta care incepe sa devina maniera.” Textul este ilustrat cu lucrarea “Lilica (Boteni-Muscel). (II 18)

Revista Cravata Rosie , nr 12 , publica desenul “Fetita cu trandafir rosu” (II 19)

La 12 mai , in ziarul Scanteia Tineretului , Traian Cosovei , semneaza articolul “Pictura sa circule” din care reproducem fragmentul ce o priveste pe Tia Peltz:

“Iata pentru ce mi se pare de o mare frumusete si cu un profund inteles moral faptul ca muncitorii Uzinelor “Republica” din Bucuresti au chemat la ei in uzina expozitia pictoritei Tia Peltz , Frumos si plin de aceleasi semnificatii bune este si gestul pictoritei care, la aceasta chemare a uzinei , si-a strans repede tablourile din sala modesta de pe Calea Victoriei si s-a dus cu ele la uzina. Acolo , la uzina , pictorita cu expozitia ei s-au aflat ca la inceputul unui drum mare si revelator. In primul rand , dragostea, si grija , si atentia cu care au fost primite si gazduite tablourile ei. Prin munca lor si cu priceperea lor , muncitorii au organizat in foaierul teatrului din uzina un salon de expozitie mai frumos , mai elegant si mai luminos decat toate salile de expozitie din Bucuresti. Aceasta era prim apreciere si pretuire data de muncitori picturii. P urma , au urmat timp de trei saptamani , celelalte revelatii : valurile de muncitori veniti sa vada expozitia; muncitori de la “23 August” – veniti si ei sa vada aceasta expozitie; muncitori de pe santierul Vatra Luminoasa – au venit si ei sa vada expozitia. Interes , pasiune , dragoste , bucurie petru pictura , pregatire , capacitate , simt al artei , atractie pentru pictura. Pictura este a acestor oameni ai muncii , pentru ca ea se afla in ei , printre cerintele lor firesti . Suntem datori sa le-o dam.

Pictorita s-a intors de acolo cu doua mari caiete pline cu schite , cu lucrari facute acolo , cu chipuri si idei luate de acolo. S-a intors mult imbogatita , inspirata.”

La 14 mai 1963 , ziarul Romania Libera publica articolul “Consumatorii de frumos” – “Pe marginea unei expozitii personale la uzina “Republica” semnat de Tia peltz , articol in care se face vorbire despre expozitia organizata la Uzinele Republica si pe care il redam in continuare:

“Confruntarea ca artist plastic cu uzina nu o fac pentru prima oara.Am avut nenumarate ocazii sa lucrez in uzine pentru diverse publicatii , sa duc discutii despre arta si sa cunosc preocuparile oamenilor.

Am fost la uzinele “Tudor Vladimirescu”, “23 August” , “1 Mai” , “Steagul Rosu” , “Grivita Rosie” , “Vasile Roaita” si altele. In general am facut portretele celor mai buni oameni din uzina si astfel am reusit sa cunosc ceva din sufletul celor ce mi-au pozat , din gandurile lor.

Nu trebuie sa insist asupra bucuriei ce am simtit-o cand mi s-a comunicat dorinta tineretului de la uzina “Republica” de a aduce expozitia personala la ei in uzina.

Expozitia a fost deschisa in uzina intre 22 aprilie si 9 mai a.c. O noua confruntare cu publicul , un public sincer , direct si pretentios. Cred ca am castigat mult ca plastician din aceasta expozitie. Am avut intalniri cu muncitorii uzinei “Republica” , uzinei “23 August” si cu un grup de constructori de pe santierul Mihai Bravu.

Sincer vorbind , dupa ce am auzit parerile a foarte multi tovarasi , am reflectat mai mult la ceea ce am de facut , la problemele artei noastre.

Vreau in urma experientei castigate in uzina sa lucrez in asa fel , ca oamenii carora ma adresez sa-mi inteleaga tablourile si intentiile. Consider un esec cand esti intrebat in fata unui tablou ce ai vrut sa spui in el , ce reprezinta si tu sa traduci , sa faci eforturi sa leexplici.

Oare cand vorbesti curent si ai de spus o idee , nu trebuie ca prin putine cuvinte sa fii explicit?

Am intalnit in uzina adevarati iubitori de frumos , muncitori ce fac teatru , canta , picteaza , prieteni sinceri si devotati celor ce le castiga prietenia , celor ce le infrumuseteaza viata prin arta lor.

Am vazut frumosul cotidian. Tov.Ancuta Gheorghita avea pe o masuta langa masina o vaza cu lalele. Toarasul Popa , a gasit o vrabiuta care isi rupsese o aripa si o ingrijeste s-o vindece pentru a-i reda libertatea , la vara. Ii aduce mancare , i-a facut si penicilina , o scoate zilnic la aer. Mai e nevoie sa-i descriu sufletul? Mi-a ramas imaginea unei maini mari , puternice , mana ce stie sa munceasca , facuta pumn ca sa tina in ea cea mai plapanda vietate – o pasarica. Un om ca acesta cred ca stie sa se poarte si cu suflete omenesti. Sau Constantin Simion , brigadier pe santierul de constructii Mihai Bravu cu care am stat mai mult de vorba , mi-a pomenit de tablourile ce si le-a cumparat pentru casa si ma rugat sa viu sa le vad.

Acum imi continui documentarea in uzina “Republica”. Nu mai am probleme in gasirea temelor de lucru. Tot ce e frumos e tematic . Munca , odihna , dragostea , arta , totul e tema , tot ce e sincer e tema.

Imi propun sa fiu receptiva in arta ce o fac , sa dau noilor mei prieteni lucrari pe care sa poata sa-si odihneasca ochii , dupa munca , cateva clipe.

Ciclul la care lucrez va purta titlul “Consumatorii de frumos”. Prin contrast voi avea si un subtitlu : “Unii vizitatori de expozitie” , unde voi satiriza , o anume categorie de asa-zisi “pretiosi”.

Inchei multumind tovarasilor din uzina , pentru ajutorul pretios , artistic , ce l-am castigat la ei.”

Revista Sateanca publica lucrarea “La scoala” (II 24)

La 31 mai , Revista “Grivita Rosie” publica desenul “Puiul mamei II”(II 25)

Revista Sateanca publica trei desene intitulate “Chivuta” , “Mariana” si “Lilica”. (II 26-27-28 plus foto ca)

Ziarul Scanteia Tineretului publica desenul “ Copii” (II 30)

Ziarul Scanteia publica “Instantanee in penita” , respectiv desenele “Mustarie” si “Artisti amatori” (II 31)

Ziarul Scanteia publica sub titlul “Instantanee” trei desene : “Tanara muncitoare pe un santier de constructii” , “Cimpoier” si “Copil din Humulesti” (II 32)

Revista Magazinul nr.29 publica desenul “Copii din Arges” ( publicat si sub titlul “Mariana”) (II 33)

Revista Luceafarul publica desenul “Pribegie” (II 34)

Revista Sateanca publica desenul “ La drum spre scoala din Lunca –Muscel) (II 37)

1964

Revista Gazeta Literara publica desenul “Asteptare grea” (II 35)

La 22 februarie , revista Flacara publica desenul “Batrana langa franghia de rufe “ ca ilustratie la schita lui Erskine Caldwell intitulata “John Craddock si baba lui”.(II 36)

La 27 februarie , revista Agricultura socialista publica desenul “La odihna “ (II 38)

In septembrie , Scanteia Tineretului publica sub semnatura D.Adrian , articolul “Vernisaj plastic : Tia Peltz – La Casa de cultura a raoinului “23 August” cu urmatorul text :

“Intr-una din salile casei de cultura din raionul 23 August a avut loc de curand vernisajul expozitiei graficianei Tia Peltz. Faptul merita consemnat in calendarul plastic din ultima vreme prin interesul pe care-l starnesc lucrarile expuse si prin initiativa demna de lauda de a se organiza expozitii personale ale pictorilor , graficienilor si sculptorilor nostri nu numai in consacratele saloane de arta , ci si in lacasurile de cultura.

Un numar mare de vizitatori au fost prezenti din prima ora a deschiderii expozitiei. Ciclul de lucrari de grafica ce atrage in mod deosebit atentia si aprecierea este cel inchinat universului copilariei. Sunt expuse , in linii delicate si inspirate , chipuri de copii in cele mai variate ipostaze ale existentei lor. Tinerete , bucurie , gingasie , duiosie , – iata cateva din expresiile acestor lucrari. In expozitie , ca o antiteza a frumusetii viitorului ce-l reprezinta acesti copii , prin ciclul “Orori fasciste” sint evocate amintirile tragice ale razboiului. Linia capata acum duritatea si crisparea momentului ; gravura se intuneca , e sumbra ; in fata ei traiesti senzatii dureroase.

Penita artistei lasa pe coala de hartie notatii caustice , grotesti , atunci cand infatiseaza tipurile anacronice , jalnice , ale universului burghez. Ultimul cilcu al expozitiei , care reprezinta comentariul plastic al artistei pe marginea Bienalei teatrului de amatori din 1962 , dezvaluie alte coordonate ale talentului ei. Tia Peltz este aici un fin colorist , cu o bogata si sensibila paleta cromatica.

Tineri si varstnici , veniti de la lucru sau in drum catre treburile lor cotidiene , se opresc in lacasul de cultura si traiesc cateva clipe frumoase , condusi de pictorita Tia Peltz. Interesul pe care l-a suscitat din prima zi expozitia afirma inca o data cat de bine este venita initiativa de a se organiza si pe mai departe asemenea expozitii personale in lacasurile de cultura des frcventate de oamenii muncii.” (II 39)

1965

La 15 aprilie revista Gazeta Literara publica desenul “Fata din Muscel” (II40)

La 1 iunie , ziarul Scanteia publica un grup de trei desene reprezentand trei fetite in trei ipostaze diferite.

1966

Ziarul Informatia publica la rubrica “Vernisaje” articolul “TIA PELTZ – grafica” ilustrat cu desenul “Cura la mare” , text pe care il redam mai jos :

“Aflata la cea de a treia expozitie personala , al carei vernisaj va avea loc in ziua de 8 aprilie la sala din str.Brezoianu 23-25 , Tia Peltz a izbutit sa-si stabileasca un profil artistic distinct care pastreaza de la fostul profesor – maestrul M.H.Maxy – inclinatia catre o riguroasa constructie si punere in pagina , alte ori inclinatia catre radiografia sociala. Cele 51 de lucrari , monotipuri , tusuri colorate si schite , se organizeaza in trei cicluri deosebite : imagini din arena circului , un ciclu in care primeaza metafora (“Animal fugarit” , “Copaci” , “Inclestare”) si tragismul retinut din portretele inspirate de volumul “Fabrica mortii” . In schitele expuse , artista vadeste continuitatea preocuparii sale privind si satira ca , de pilda , in savurosul “Cura la mare”.

Expozitia va putea fi vizitata zilnic intre orele 10-19.(II 51)

Informatia marcheaza la 8 aprilie , deschiderea efectiva a expozitiei de la sala “Universul” , textul fiind ilustrat cu desenul Tiei Peltz intitulat “Cura la mare” si datat 1965(II45)

Flacara publica urmatorul text :

“Sala “Universul” : Tia Peltz agreata de publicul expozitiilor pentru desenul satiric si desenul duios , ofera acum lucrari mai dificile : umorul indrazneste sa fie amar in chip franc , fara comic crispat pentru “galerie” , duiosia indrazneste sa fie senzuala , fara siropul privirilor preacurate de copil. Aceasta reculegere in zone grave a adus un spor remarcabil de expresie. “Circul” e de data asta explorat poetic , fara micile sociologisme conventionale : burlesc si gratios , psihologic si plastic , volubil si pictural , ciclul de monotipuri are cel putin trei piese remarcabile. Surpriza : peisaje vaporoase , nu fara o spontana nuanta patetica de magie a naturii care absoarbe ca o apa vrajita. In toata expozitia verva e insa timida , timorata de nesigurante , n-are acea energie expresiva pentru care e evident dotat acest sensibil si inteligent creator.”

Revista Contemporanul publica la 22 aprilie , sub semnatura lui Radu Ionescu , articolul Tia Peltz pe care il reproducem :

“Cei trei ani care despart actuala expozitie a Tiei Peltz de ultima sa personala din martie 1963 ne obliga a face , de la inceput , o constatatre: unele din lucrarile prezentate atunci mai dainuie inca in amintirea noastra , fapt revelatoriu pentru posibilitatile artistei de a fixa chipuri sau scene , punand in lumina ceea ce acestea au mai deosebit , deci mai caracteristic. Inzestrata cu asemenea calitati , Tia Peltz a amplificat nu atat perimetrul sau de observatie ci , mai ales , participarea sa la procesul de decantare a imaginilor culese.

Actuala expozitie impune vizitatorului impartirea lucrarilor in trei categorii bine distincte , ierarhizate cronologic , nu dupa data calendaristica ci in raport cu procesul de creatie . In prima categorie se includ paginile de caiete de schite , un fel de jurnal al peregrinarilor artistei, inzestrat cu virtutile de spontaneitate si veridicitate pe care i le cunoastem. Figuri surprinse in fuga creionului , atitudini , uimiri , tristeti sau accese de exuberanta , forfota unei multimi , amaraciunea unei singuratati , etc. Unicul mijloc de redare a acestor notatii este linia simpla , nervoasa , conturand volumele si insistand doar asupra amanuntelor definitorii pentru personaj. Subiectele tratate sunt multe insa , in mare , tema este unica : faptul cotidian.

A doua categorie grupeaza acele lucrari care , avand acelasi punct de pornire cu primele , au fost supuse unui proces de elaborare mai complex , mai indelungat , concentrand astfel rodul consistentului material de observatie . Schitele spontane facute la circ au dat nastere suitei de clovni , acelea rezultate din sudierea celor mici – portretelor de copii , iar scenele de targ sunt atat de dense datorita bogatiei si varietatii tipurilor umane care le anima. Daca mai adaugam si ciclul de portrete ale unora dintre victimele fascismului – portretul de batran este , fara indoiala , una dintre cele mai profund emotionante creatii ale artistei – credem a fi epuizat in mare si aceasta a doua categorie de lucrari.

O ultima categorie sunt lucrarile cu caracter mai personal , marturii ale unor stari sufletesti , bogate in metafore , mai feminine prin delicatetea cromatica. Ele ne dezvaluie o artista cu o problematica spirituala bogata , incercand sa dea raspunsuri , in acest fel , unor intrebari care o framanta. “ (II 52)

La 22 aprilie 1966 , gazeta Romania literara publica sub semnatura lui Petru Comarnescu , articolul “ Expozitiile Florica Cordescu – Tia Peltz – Ion Minoiu” din care reproducem fragmentul ce o priveste pe Tia Peltz :

“ O alta expozitie de grafica merita de asemenea atentia iubitorilor de arta. Tia Peltz se prezinta mai concentrata ca oricand in mijloacele ei de expresie si , in acelasi timp , cu variate viziuni si interpretari ale vietii contemporane (Sala Nicolae Cristea , str.Brezoianu 2325). Expune mai ales monotipuri si lucrari in tus , fie colorate fie numai in alb si negru. Se disting patru mari preocupari cu continuturi si viziuni diferite. De o parte evocari pline de verva ale orasului si naturii , unde apar spiritul de observatie si o vie notatie. Lirismul predomina in diferite imagini din lumea circului , interpretate cu candoare cu un aer fabulos (Grup de clovni , Clovn , Dresura de ursi s.a). Un autentic dramatism caracterizeaza ciclul de imagini pe marginea cartii “Fabrica mortii” , unde chipuri de copii , fetite , batrani , chinuiti in salbaticia unui lagar , se arata in adanca lor suferinta. Tia Peltz are darul de a adanci psihologia umana , simtind pateticul , fara a trece la un grotesc discutabil . In fine , alta categorie de imagini o reprezinta desenele satirice , cu o fina ironie si unde notatiile , sub forma de schite liniare , au o vie si pregnanta calitate expresiva.

Graficiana se afla intr-un vadit progres prin imbogatirea tematicii , – variata si trezind mereu interesul – si printr-o concentrare , simplificare , sensibilizare a mijloacelor de expresie . Mai mult ca oricand , liniile ei , coloritul fluid , vaporos , sugestiv , ne-au emotionat. Credem ca acum se afla pe calea cea mai rodnica pentru talentul si aspiratiile ei.” (II 48)

Revista Munca publica la rubrica “Dalta si penel” articolul intitulat “Ritmul liniei “ semnat de conf.univ.Alexandru Tohaneanu :

“Prin expozitia deschisa nu de mult , TIA PELTZ se afirma ca o experimentata graficiana.

Lucrarile expuse impresioneaza de la prima vedere – prin varietatea tematica si prin bogatia mijloacelor tehnice : monotip , tempera , tus colorat , tus negru si litografie.Gama afectiva , ce se desprinde din ansamblul lucrarilor , este to asa de variata. De la tragismul imaginilor din ciclul pe marginea cartii “Fabrica mortii “ , privirea trece la lucrari de o agreabila ingenuitate , cu sunt :Intalnire cu visul” , “Cap de papuse” si altele , sau , de la incantarea in fata elegantei ondulatii a liniei din lucrarea “Pe ganduri” ochiul trece la notarile grafice “Din caietul de schite” , de un discret umor.

In multe monotipuri , artista foloseste cu ingeniozitate si suplete formele pe care le ia laviul : capriciul unor combinatii cromatice trezeste viziuni imaginative care dau sens figurativ unor intamplatoare imbinari a tentelor (“Halucinatie” , “Animal fugarit” , “Prada” , etc.). Accidentul nu devine impediment ci se transforma in elementul constructiv , “Trei femei” , fiecare cu gandul ei , asteapta undeva pe o banca ; in schimb o bine realizata grupare compozitionala ce reprezinta in acelasi timp un elan comun al personajelor – intalnim in lucrarea “Repetitie in cor”. Spontaneitatea si ritmul liniei , prin cares e caracterizeaza mai cu seama ciclul “Din caietul de schite” aduc in expozitie prospetime de viata.” (II 49)

Ziarul Informatia publica sub semnatura Gabrielei Bucur , articolul “ Expozitie de grafica “ , ilustrat cu desenul intitulat “Copil” :

“Numele Tiei Peltz ne este cunoscut. L-am intalnit ca semnatura pe multe reusite ilustratii de carte sau desene aparute in presa , in cadrul unor manifestari colective de arta plastica si cu prilejul celor doua expozitii personale anterioare.

O selectie din lucrarile ultimilor trei ani face acum obiectul expozitiei de grafica , deschisa in sala din str.Brezoianu nr.23-25.

O stiam pe artista osciland intre linia viguroasa , de o fermitate aproape aspra si lirismul , duiosia exprimate in grafica inchinata copiilor. Acum Tia Peltz ne ofera intreaga gama dintre cele doua extreme. Un manunchi de desene ilustreaza scene din Campulung Muscel – “La piata “ , “Targ” . Atmosfera este parca saturata de caldura soarelui dogoritor , care desi nu se vede , se simte; in targ e galagie , agitatie ; unii pierd timpul palavragind , altii scotocesc curiosi pretutindeni , vanzatorii isi lauda marfa; lucrarile au culoare , dinamism. Aceiasi preocupare de a reda dintr-o singura trasatura de penita o stare sufleteasca , un caracter sau o preocupare , o gasim si in crochiurile din caietul de schite. Notarile lapidare au surprins trepidatia vietii , redand cu umor dus uneori pana la satira incisiva , scene de viata (“Cura la mare” , “Local” , “Bar de zi” , “La cura” , “Trei femei”).

Interesante sunt si desenele ilustrand scene de circ. Schite de compozitie ce inchid in ele reflectii asupra eforturilor facute pentru ca totul sa para executat fara efort , ganduri pentru aceasta lume de artisti care se straduieste sa ne amuze si ne uimeste prin curaj si indemanare.

Tia Peltz nu renunta la chipurile de copii. Ochii lor mari privesc lumea curiosi , usor uimiti , scanteiand poznasi. Lirismul isi gaseste o cale optima de exprimare , prin monotip. Artista il foloseste cu pricepere . In noul ciclu de portrete inspirate din cartea “Fabrica mortii” , privirile pline de tensiune sunt ale unor oameni care au suferit in lagare , au cunoscut chinuri si torturi , dar inca sperau intr-o viata senina , inca luptau pentru ea. Atmosfera apasatoare e spulberata insa prin alt gen de folosire a monotipului – in ciclul de metafore. Formele sunt numai sugerate , figurile se intrevad , sensurile se interpatrund. Culorile pastelate vibreaza de caldura . Padurile astfel redate par ca fosnesc , starnind racoare , savantul porneste in cucerirea cosmosului , viata are aspecte de lupta si de zbatere , fetele viseaza , oamenii iubesc.(“Dans” , “Intalnire cu visul” , “Inclestare” , “Peisaj”).

Expozitia Tiei Peltz este o prezenta placuta in paleta manifestarilor de arta plastica din aceasta luna , dezvaluind o artista care stie sa-si foloseasca experienta , spiritul de observatie si talentul cu ironie , cu combativitate dar – atunci cand e cazul – si cu lirism de bun gust.”(II 50)

Flacara publica urmatorul text :

“Sala “Universul” : Tia Peltz agreata de publicul expozitiilor pentru desenul satiric si desenul duios , ofera acum lucrari mai dificile : umorul indrazneste sa fie amar in chip franc , fara comic crispat pentru “galerie” , duiosia indrazneste sa fie senzuala , fara siropul privirilor preacurate de copil. Aceasta reculegere in zone grave a adus un spor remarcabil de expresie. “Circul” e de data asta explorat poetic , fara micile sociologisme conventionale : burlesc si gratios , psihologic si plastic , volubil si pictural , ciclul de monotipuri are cel putin trei piese remarcabile. Surpriza : peisaje vaporoase , nu fara o spontana nuanta patetica de magie a naturii care absoarbe ca o apa vrajita. In toata expozitia verva e insa timida , timorata de nesigurante , n-are acea energie expresiva pentru care e evident dotat acest sensibil si inteligent creator.”

In 23 aprilie , ziarul Informatia Bucurestiului publica o nota intitulata “ Expozitie Tia Peltz la clubul Uzinelor “Republica” . O redam in continuare :

“ Ieri s-a deschis la clubul Uzinelor “Republica” , expozitia graficienei Tia Peltz . Sunt expuse 40 de lucrari – prototip si litografii – reprezentand portrete din ciclurile “Copii de tara” , “Bienala teatrului de amatori” si “Din vremuri trecute”

Cu prilejul acestei expozitii vor avea loc convorbiri intre graficiana si tineri din diferite profesii din raion. Prima actiune de acest gen va avea loc joi , 25 aprilie , ora 18 , la clubul Uzinelor “Republica” , cand tinerii care lucreaza pe santierele de constructii ale raionului 23 August vor discuta cu graficiana Tia Peltz.”

La 2 iulie , revista Flacara publica un ciclu de 7 desene sub titlul “ Cum oare voi arata la batranete?” (II43)

La 2 august , in revista Colocvii , la pag.17 este publicata reproducerea unei lucrari executata in ulei pe carton , intitulata “De ziua mamei” (II44)

Informatia publica la 8 aprilie , cu prilejul deschiderii expozitiei de la sala “Universul” , desenul Tiei Peltz intitulat “cura la mare” si datat 1965(II45)

Flacara publica urmatorul text :

“Sala “Universul” : Tia Peltz agreata de publicul expozitiilor pentru desenul satiric si desenul duios , ofera acum lucrari mai dificile : umorul indrazneste sa fie amar in chip franc , fara comic crispat pentru “galerie” , duiosia indrazneste sa fie senzuala , fara siropul privirilor preacurate de copil. Aceasta reculegere in zone grave a adus un spor remarcabil de expresie. “Circul” e de data asta explorat poetic , fara micile sociologisme conventionale : burlesc si gratios , psihologic si plastic , volubil si pictural , ciclul de monotipuri are cel putin trei piese remarcabile. Surpriza : peisaje vaporoase , nu fara o spontana nuanta patetica de magie a naturii care absoarbe ca o apa vrajita. In toata expozitia verva e insa timida , timorata de nesigurante , n-are acea energie expresiva pentru care e evident dotat acest sensibil si inteligent creator.”

Revista Magazinul din 8 octombrie 1966 publica articolul “De vorba cu Tia Peltz – Preocupari de grafician , sub semnatura lui Gh. Buzoianu si ilustrat cu caricatura din caietul de schite “La bar” . Redam in continuare textul :

“ – Expozitia dv.de arta grafica s-a bucurat de un binemeritat succes. Va rugam sa ne spuneti cateva cuvinte in legatura cu aceasta expozitie.

Am deschis a treia expozitie personala dorind o noua confruntare cu amatorii de arta , pentru verificarea mea ca artist . M-am prezentat cu mai multe cicluri , dintre care unul foarte dramatic , intitulat “Orori”.

Acest ciclu infatisa chipuri din lagarele hitleriste . Subiectul ma obsedeaza , il consider inca neepuizat si imi propun sa il reiau intr-o lucrare mai vasta. Alt ciclu era format dintr-o serie de lucrari exprimate prin simbol : Prada , Vis , Animal fugarit , etc. Unul dintre peretii expozitiei reprezenta imagini din viata artistilor de circ precum si spectatori de circ. Expozitia mai cuprindea portrete de copii , nuduri si o serie de schite din caiet , cu sarje de pe litoral sau din localuri si baruri.

Cum a reactionat publicul?

In general m-am bucurat constatand ca am reusit sa ma fac inteleasa de catre amatorii de arta. Consider deci ca scopul expozitiei a fost atins. Am cautat sa ma prezint intr-o forma noua , dar personala. Confruntarea cu publicul , adica expozitia personala , este adeseori foarte necesara pentru evolutia unui artist.

Se stie ca de cele mai multe ori aveti predilectie catre sarja. Ne puteti spune ce va determina sa folositi acest procedeu?

Dragostea fata de om. De altfel aceasta se observa si din preocuparea mea permanenta , avand ca subiect omul. Surprind anumite momente din viata de toate zilele si pentru a le sublinia mai puternic intrebuintez sarja. Subiectele mi le aleg din clipele dramatice ale vietii , sau din cele foarte satiricie. Ca sa intaresc cele spuse mai sus , as vrea sa amintesc un ciclu de desene satirice pe o tema destul de grava. De pilda , pornind de la un autoportret , imi pun intrebarea : cum voi arata batrana? Aleg opt tipuri de batrane , reprezentand opt sisteme diferite de viata , dintre care sapte cu destule defecte iar a opta , destul de cumsecade , cu speranta ca aceea voi fi eu.

La ce lucrari in momentul de fata ?

Deocamdata umblu cu caietul de schite prin localuri , surprinzand in unele cazuri aspecte destul de negative ale unor tineri care isi petrec multe ceasuri prin astfel de locuri , mimand o plictiseala si o blazare nejustificata de experienta si varsta lor.Deasemenea ma preocupa cazurile unor vrastnici care pierd multa vreme prin restaurante considerand paharul elementul principal din existenta lor. Urmarind procesul de metamorfoza provocat de excesul de alcool, ma intreb daca aceasta transformare ramane numai la suprafata. Incerc un regret constatand ca toate eforturile oamenilor de cultura de a le infrumuseta viata , nu ajung pana la ei . As dori sa reiasa clar faptul ca sunt impotriva acelora ce-si fac un lacas permanent din asemenea locuri si un prieten devotat din pahar , insa nicidecum impotriva celor ce vin sa se destinda in mod firesc. In lucru mai am schite din viata artistilor si spectatorilor de circ. De asemenea lucrez portrete de copii , mai ales din mediul rural. Totodata ma pasioneaza asemanarea dintre viata naturii si viata oamenilor . Exemplific aceasta asemanare , desenand pomi.

Sunteti cunoscuta si in domeniul graficei ilustrative . In prezent ilustrati vreo carte ?

Ilustrez o carte a scriitoarei Sarina Cassvan , o reeditare pe care si in prima forma am ilustrat-o tot eu. Am convingerea ca nu exista delimitare intre grafician ilustrator , desenator de sevalet , pictor , sculptor sau orice alta ramura a artei plastice si ca fiecare dintre noi putem sa ne exprimam in diverse etape ale vietii noastre , fie cu ajutorul graficei , fie cu dalta.” (II

La 24 noiembrie , revista Flacara publica doua desene din caietul de schite al Tiei Peltz : “Vacanta” si “Prietenul meu , paharul” . (II 53)

1967

Scanteia Tineretului publica desenul “Sedinta prelungita”. (54)

Scanteia Tineretului din 28 martie publica desenul “ Bodega” (66)

La 1 aprilie , Scanteia publica desenul “La cofetarie” (60)

La 21 mai , Scanteia Tineretului publica un reportaj de calatorie al Tiei Peltz , intitulat “In linii simple” , ilustrat cu 3 desene , anume “In Buda” , “Cladiri din centrul Budapestei” si “La Muzeul National” . Redam in continuare textul :

“In orice anotimp e frumos sa vezi un oras nou ; cred totusi , ca primavara e cel mai frumos .

Am nimerit la Budapesta , in plina luna mai , in iste zile insorite , luminoase si deloc zgarcite in culori. Ce m-a impresionat mai mult la Budapesta , e acel amestec de arhaism cu case in stil gotic si baroc , cu cartiere ce-ti amintesc de evul mediu pe de o parte , iar pe de alta , in contrast cu vechiul , cartiere noi , case moderne cu toate avantajele epocii noastre : termoficare , scoli moderne , magazine mari si bine utilate.

Dunarea joaca la Budapesta , un rol foarte important. Mandra , ca imparte orasul in doua , pe drepta ei un cartier de vile inconjurate de verdeata si dealuri ; pe stanga gasim Pesta cu o viata pulsanta de metropola. Iar intre Buda si Pesta ,cunoscuta insula Margareta , cu stranduri , bai termale si terenuri sportive. De altfel ,loc de mare atractie pentru turisti.

E greu de insirat toate frumusetile acestui oras , unde cupolele lucesc in soare ca niste castele din visurile copilariei mele , unde Dunarea cu podurile ei vechi , e vecina cu autobaze moderne si unde dealurile intind mana apei.

In cele trei zile cat am stat la Budapesta , n-am stiut ce sa vad mai intai : impresionanta arhitectura a orasului vechi , eleganta celui nou , monumentele istorice , podurile , bogatul muzeu din Piata Eroilor , teatrele sau micile bistro-uri ce se gasesc la tot pasul si care nu sunt lipsite de poezie si pitoresc.

Din multimea notatiilor pe care le-am facut , (desigur , cu uneletele artistului plastic) am desprins cateva pe care le ofer azi , privirilor.” (65)

La 1 iunie , Scanteia Tineretului publica 4 desene din ciclul “Portrete de copii”. (55)

In aceiasi zi Scanteia publica desenul “Portret de fetita” (57)

La 15 iulie Scanteia publica desenele “In parc” si “La inghetata” (58)

In august , Scanteia Tineretului publica desenul “La bar” (56)

La 24 septembrie , saptamanalul Viata noua din Galati publica desenul “La santierul naval Galati , dintr-un ciclu amplu de schite si desene realizate in acest oras-port la Dunare.(59)

La 19 octombrie Scanteia Tineretului publica desenul “In port” din ciclul realizat

la Galati. (61)

Gazeta Literara publica sub semnatura Tiei Peltz o ilustratie la un text de Ion Baiesu , ce poate fi intitulata “El si ea , citadini” (64)

La 22 octombrie Scanteia Tineretului publica stirea “vernisajul unei expozitii:

“Luni la ora 12 in foaierul Teatrului de comedie , va avea loc vernisajul expozitiei de desene si monotipuri apartinand cunoscutei graficiene Tia Peltz.” (62)

La 25 octombrie Saptamana culturala publica articolul “La Teatrul de comedie :Tia Peltz – grafica si N.V.Ghinea – pictura” din care reproducem in continuare :

“Odata cu deschiderea noii stagiuni , Teatrul de Comedie isi continua ciclul de expozitii de arte plastice deschise in foaier si menite sa faca din sala de spectacol un complex act de cultura. Profilul de indraznete cautari si de inalta tensiune intelectuala al spectacolelor de pe scena constituie criteriul de selectie si al expozitiilor pe care teastrul le gazduieste , trasaturi caracterizante si pentru lucrarile celor doi artisti prezenti actualmente in foaier.

TIA PELTZ demonstreaza inca o data cu grupul numeros de desene in tus si desene colorate (tehnica mixta) de data recenta ca drumul sau este cel al unui temperament liric , sensibil si sentimental (marturisit ca atare in “Portretul de fetita”) , care si-a impus premeditat o privire critica asupra lumii inconjuratoare. Prin insasi alegerea temelor , Tia Peltz isi pune pavaza impotriva trasaturilor sale primordiale. Restaurantul si plaja , trecatorii grabiti invita la ironia in sarja caricaturala care se desprinde dintr-o precisa descriere a atmosferei careia nu-i este straina o aura poetica . Linia desenelor e nervoasa , fluenta si denota emotia directa a notatiei in fata subiectului. Culoarea il invioreaza cu o nota de prospetime cu totul imbucuratoare pentru ochi.” (63)

1968

La 4 februarie , Scanteia Tineretului publica desenul “Clovni” (67)

La 1 iunie , Scanteia publica desenul “Portret de fetita” (68)

La 28 septembrie , Informatia Bucurestiului publica sub semnatura Gabrielei Bucur , articolul “De la grafica la pictura” pe care il redam in continuare :

“O camera mare , cu ferestre largi ; doua fotolii , catvea scaune , o canapea , o masuta; si peste tot panze – sprijinite de perete , de mobile , pe sevalet. Suntem intr-un atelier de pictura. Culori crude , mult rosu , verde , oranj . Linia desenului are ceva de “deja vu”. Nici nu e de mirare , caci subiectele tratate au suscitat intotdeauna interesul artistei – localuri , copii , etc. E in aceste uleiuri o forta , o vitalitate care irumpe din cadru.

E neasteptat s-o intalnesti insa pe Tia Peltz in postura de pictor. Ii cunoastem , atat din expozitii cat si din publicatii , interesul deosebit pentru grafica , pentru precizia desenului , pentru experimentarea tuturor tehnicilor , de la monotip la litografie.

– De ce ati tradat grafica ?

– Artistul nu tradeaza , experimenteaza. De aceea n-am abandonat o clipa pensula , chiar daca am cochetat atat de mult cu grafica.

In adevar , privindu-i ultimile creatii intelegi ca scoala graficii a servit-o. Numeroasele compozitii pe care le vazusem in caietele de schite , lucrate in tus , acum sunt redate in ulei. Linia n-a mai pus probleme. Rezolvarea ramanea cautata in culoare; ea trebuia sa creeze atmosfera , sentimentul , incarcatura emotionala. Tia Peltz gandeste mult o lucrare , o compune , o studiaza , revine , reface. Desi poseda cu prisosinta tehnica culorii , nu se lasa furata de facil , de frumusetea in sine a curcubeului de pe paleta. Ea iubeste figurativul exprimat in formele cele mai sintetice si nu renunta la el. Il foloseste aproape intotdeauna insa simbolic; iar culoarea sonorizeaza imaginea , o face sa cante , sa planga. Tia Peltz , in pofida cromaticii violente folosite , ramane o nostalgica , o insingurata. Dar indrageste oamenii si cauta sa-i inteleaga. Iar copiii , reprezentanti(sic!) deosebit de reusit in lucrarile de grafica , constituie si in cele in ulei un subiect predilect. Lucrarile sunt masive , impunatoare prin sinteza liniilor si prin culorile nete folosite. Chiar daca uneori te duc cu gandul la Chagall sau Matisse , la Rouault sau Daumier , compozitiile Tiei Peltz raman deosebit de personale.

Ce intentionati cu toate aceste panze … secrete?

Sa nu mai fie secrete. Pregatesc o expozitie de atelier. Voi selectiona insa numai pe acelea ce ma reprezinta cel mai bine. Voi pune la dispozitia publicului si studiile din caietele de schite.” (69)

1969

Suplimentul editorial Carti noi din luna mai , publica o ilustratie – “Tanara pe ganduri “ – realizata de Tia Peltz pentru volumul “Dor” – poezii de dragoste de Mihu Dragomir. (70)

La 21 mai , in Tribuna Ialomitei este publicat desenul intitulat “Pasi de inceput…”(71)

La 1 iunie , Scanteia Tineretului publica desenul “Trei papusi” . (72)

Rudascu Delia – critic de arta cu bogata activitate in epoca ; printre lucrarile sale se numara : – Probleme de arta plastica , ESPLA 1955 ; – Nicolae Grigorescu , ESPLA 1955 ; scenariul filmului documentar “Caminele de zi ale aprarii patriotice , 1945 ; a facut parte din comitetul de redactie al revistei Studii si cercetari de istoria artei ; colectiv de autori Revista Fundatiilor Regale – 1947 ;

Silvestri Constantin – (n. 31 mai 1913, București – d. 23 februarie 1969, Londra) – dirijor, compozitor și pianist român, stabilit în Anglia din 1957 și naturalizat ca cetățean britanic din 1967.

Marcel Breslasu – ( Marcel Breliska , n.1903 – d.1966) – poet , fabulist , compositor si traducator roman , de origine evreiasca. Doctor in drept , a practicat sporadic avocatura si a ocupat functii importante in Ministerul Artelor si Stiintelor si ca rector al Institutului de teatru Ion Luca Caragiale.