Prezentarea Stirilor cu Tematica Politica In Presa Scrisa Si Cea Electronica din Perspectiva Comparativa
Prezentarea știrilor cu tematică politică în presa scrisă și cea electronică din perspectivă comparativă.
Cuprins
Introducere
1. Caracteristica generală a știrii cu tematică politică în presa scrisă și cea electronică
1.1. Elemente definitorii ale știrii cu caracter politic
1.1.1. Știrea politică în presa scrisă
1.1.2. Știrea politică în presa electronică
1.2. Știrea politică – metodă de manipulare a opiniei publice
1.3. Etica versus știrea politică
1.4. Rolul știrii cu tematică politică în jurnalismul tradițional și cel online
2. Esența știrii politice în jurnalismul online și cel clasic
2.1. Avantajele și dezavantajele știrii electronice și celei din presa scrisă
2.2. Similitudini și elemente distinctive ale știrii electronice și celei din presa scrisă
2.3. Conceperea știrii politice din punct de vedere structural
2.4. Tehnici esențiale de redactare a știrii politice în presa scrisă și cea online
3. Prezentarea știrilor cu tematică politică în presa scrisă și cea electronică din perspectivă comparativă
3.1. Calea parcursă de știrea până la publicare
3.2. Modalități de scriere a unei știri politice de top
3.3. Știrea politică online și cea din presa scrisă între concurență și alternativă
Concluzii
Bibliografie
Introducere
Actualitatea temei. Nu voi greși dacă voi spune că domeniul politic este cel mai mediatizat, atât de presa scrisă, audiovizual, cât și de presa online. La moment, nu putem găsi un concurent pe potrivă din alt domeniu pentru știrile politice, care să le poate depăși la capitolul impact, influență, vizualizări, spectacuulozitate și importanță. Situația politică din R. Moldova, dar în special actorii politici, interacțiunea dintre aceștia și activitatea lor individuală și colectivă reprezintă nucleul informativ al oricărui ziar și portal online. Presa este, practic, de neconceput fără rubrica „politică”, iar jurnaliștii sunt fixați mai tot timpul anume pe acest domeniu. Prin urmare, tema pe care am ales-o să o desfășor este extrem de actuală, poate mai actuală ca niciodată, deoarece urmează să descriu nu doar știrile politice clasice, de pe paginile ziarelor, dar și cele online, care au împânzit spațiul virtual cu o rapiditate incredibilă, concentrând atenția unui public larg pe ceea ce se întâmplă cu clasa politică din țară și efectele acesteia asupra societății.
Scopul și obiectivele lucrării. Scopul principal pe care mi l-am propus în această lucrare este abordarea știrilor cu tematică politică din presa scrisă și cea online în perspectivă comparativă. Vreau să descriu și să argumentez faptul că, deși știrile politice vizează aceleași subiecte, utilizează tehnici asemănătoare de prezentare a informației, totuși aceste genuri prezită câteva elemente specifice, anume datorită canalului prin care ajung la cititor – ziarul și portalul online. Totodată, în calitate de obiective pe care mi le propun, pot menționa:
-Să descriu elementele definitorii ale știrlilor politice publicate pe Internet și în presa scrisă;
-Să deduc în ce măsură știrea cu tematică politică poate influența opinia publică;
-Să fixez avantajele și dezavantajele, similitudinile și diferențele pe care le prezintă știrea politică din ziare și cea online;
-Să pun accentul pe modul de tratare a informației de natură politică în presa scrisă și cea electronică;
-Să descriu tehnicile principale de redactare a știrilor politice și știrea politică din punct de vedere structural;
-Să fac o scurtă referire la încălcarea normelor etice în redcatarea știrilor cu tematică politică în presa scrisă și cea online;
-La final, vreau să deduc dacă știrea politică online poate înlocui în totalitate știrea tradițională.
Metodologia lucrării. Metoda generală pe care m-am bazat în această teze este compararea. Comparării am supus știrile politice de pe Internet și cele din ziare, pentru a deduce în ce măsură acestea diferă, se aseamănă sau se pot înlocui una pe alta. Altă metodă eficientă este observația. În baza propriilor observații am reușit să obțin câteva idei și argumente pe marginea cărora urmează să mă expun. Printre metodele clasice care mi-au servit la formarea unor ipoteze se numără: documentarea, lectura, analiza și sinteza informațiilor pe care le dețineam și a celor noi. Înainte să purced la scrierea lucrării, în decursul câtorva săptămmâni am citit știrile politice publicate pe diferite portaluri online și cele din ziare pentru a mă familiariza cu felul în care jurnaliștii abordează evenimentele și faptele politice din R. Moldova. De asemena, am încercat să recurg și la teoria pe care am învățat-o în decursul anilor de studii la universitate, dar și practica de licență pe care am făcut-o în perioada lunilor decembrie-ianuarie.
Noutatea temei. Evident, domeniul politic și articolele jurnalistice care vizează acest domeniu nu reprezintă o temă nouă, ba aș spune că e una dintre cele mai discutate teme, la care se pare că nu avem ce adăuga. Eu consider, însă, că indiferent de faptul cât de consumat nu ar fi un subiect întotdeauna vom găsi ceva nou. Așa este și în cazul știrilor politice, în special acum când acestea au împânzit mediul online și au devenit mult mai accesibile pentru cititori. În acest sens, voi incerca să descriu:
– modificările pe care le-a suportat știrea politică atunci când s-a mutat pe Internet;
– felul în care informațiile politice sunt abordate în prezent;
– măsura în care știrile politice pot forma sau mainipula opinia public;
– cu suferă calitatea știrilor politice atunci când presa scrisă și cea online se află într-o relație strânsă cu reprezentanții clasei politice;
– felul în care știrile tradiționale și cele online concurează între ele;
– tehnicile clasice și cele noi de redactare a știrilor politice și modul în care informația este tratată în funcție de ziar și portal informațional.
Structura proiectului de licență. Din punct de vedere structural, lucrarea este divizată în trei capitole, fiecare dintre care se referă la o idee de bază pe care vreau să o redau La rândul său, pentru comoditate, fiecare capitol este împărțit în cel mult patru subcapitole. La final voi veni cu o concluzie relevantă asupra celor expuse.
Capitolul I. În primul capitol mă voi axa pe rolul și funcțiile știrii politice, pe importanța acestea în cadrul jurnalismului tradițional și cel clasic. Chiar din start vreai să abordez știrea cu tematică politică ca fiind una dintre cele mai eficiente metode de formare a opiniei publice, de educare a unei culturi politice dar și manipulare a societății. De asemena, voi descrie succint dimensiunea etică a știrilor online și felul în care jurnaliuștii încalcă normele etice prevăzute de Codul deontologic în momentul în care își practică meseria.
Capitolul II. Dacă în primul capitol rolul și caracteristicile știrii politice vor fi în prim plan, atunci capitolul doi este dedicat comparării știrilor online și a celor din ziare după principiile asemănări și deosebiri, avantaje și dezavantaje. Totodată, îmi propun să analizez tehnicile de redactare a știrilor politice și structura pe care o capătă informația politică în procesul de editare (părțile componente ale unei știri).
Capitolul III. Ultimul capitol se referă nemijlocit la tema lucrării. Este capitolul în care urmează să descriu prezentarea știrilor cu tematică politică în presa scrisă și cea electronică. De asemenea, voi descrie calea pe care o parcurge o știre până ajunge să fie tipărită în ziar sau publicată pe portal, dar cel mai important, voi încerca să răspund la una dintre cele mai actuale întrebări: pot coexista știrile politice din presa scrisă cu cele din presa electronică sau între acestea există o concurență inegală care va duce într-un sfârșit la dispariția știrilor din ziare.
1. Caracteristica generală a știrii cu tematică politică în presa scrisă și cea electronică
Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române „Politica este știința și practică de guvernare a unui stat și reprezintă sfera de activitate social-istorică ce însumează relațiile, orientările și manifestările care apar între partidele politice, între diversele categorii și grupuri sociale, între națiuni ș.a. în vederea emancipării conceptelor proprii, în lupta pentru putere sau supremație ideologică etc. Politica reprezintă de asemeneaorientarea, activitatea, acțiunea propriu-zisă a unui partid sau a unor grupări exercitată in domeniul guvernării problemelor interne și externe” [26].
De partea cealaltă se află mijloacele de informare în masă, în special presa, fie aceasta scrisă sau electronică, care reprezintă totalitatea ziarelor, revistelor/portalurilor de știri, destinate colectării, prelucrării și publicării informațiilor. Factorul care stă la baza interacțiunii dintre cele două elemente – politica și presa – este cetățeanul de rând, care se transformă în public în momentul în care au loc diferite evenimente generate de actorii politici și mediatizate de către ziare și portaluri.
„Există o atracție fatală spre politică. Pâinea cotidiană a jurnalistului e politica, nu activitatea Parlamentului, văzută doar ca o expresie a deciziilor luate în prealabil în sediile partidelor”, remarcă cunoscutul cercetător italian Paolo Mancini. Jurnalistul, în viziunea lui, e de fapt, mai mult politician decât jurnalist, iar jurnalismul este mai mult intervenție decât cronica faptelor” [17, p. 25].
1.1. Elemente definitorii ale știrii cu caracter politic
Manualele de specialitate oferă zeci de definiții pentru știre, dar în esență, indiferent de domeniul abordat, aceasta presupune un text sau o relatare succintă în care se povestește despre un eveniment/fapt actual, semnificativ, cu efect asupra societății.
„Activitatea jurnalistului constă în transformarea evenimentelor sau a unor simple informații – în știri prin faptul că le publică” notează Gaillard. De multe ori publicul nu este interesat de eveniment, de informație, ci de mediatizarea acestora, de transpunerea lor în formă jurnalistică. Prin urmare, atât ziarele cât și portalurile de știri i-au format publicului un fel de deprindere, de a căuta și citi în permanență știri politice, pentru a fi la curent cu ultimele informații. În prezent, știrea nu mai reprezintă un eveniment/fapt, dar mai degrabă ceea ce se spune despre acest eveniment/fapt.
În încercarea de a da o definiție pentru știrea politică putem spune că este un gen jurnalistic succint, care vizează domeniul politic, actorii politici și politica în toate formele sale de manifestare, cu efecte semnificative asupra societății.
Știrea politică este una de larg consum. Cât nu am insista asupra faptului că jurnaliștii monitorizează în egală măsură toate domenii existene (economie, societate, sport, cultură, criminal, diverisment, tehnologii etc.) politica se bucură de cea mai mare popularitate, în mare măsură, datorită situației politice și a celei socio-politice în care se află Republica Moldova la etapa actuală. Portalurile online publică zilnic zeci de știri cu conținut politic, iar ziarele, practic, nu pot fi concepute pără această rubrică, care să cuprindă cel puțin două pagini. În acest sens, e nevoiă să specificăm care sunt elementele definitorii ale știrii politice:
– Vizează activitatea actorilor politici și a actului guvernamental;
– Generează opinii, reacții și idei în rândurile societății;
– Acoperă toate formele de manifestare a politicii: conferințe de presă, campanii electorale, alegeri, ședințe, comunicarea politică realizată prin intermediul site-urilor de partid, rețelelor sociale, blogurilor.
– Educă o cultură politică și familiarizează cititorii, care sunt străini de acest domeniu, cu aspectele vieții politice din țară;
– Are un impact colosal asupa societății, mult mai mare decât îl au știrile sociale, economice, sportive și cele de divertisment;
– De obicei își au locul în primele pagini ale zirului și în prima rubrică de pe portalurile informaționale, fapt caree, sport, cultură, criminal, diverisment, tehnologii etc.) politica se bucură de cea mai mare popularitate, în mare măsură, datorită situației politice și a celei socio-politice în care se află Republica Moldova la etapa actuală. Portalurile online publică zilnic zeci de știri cu conținut politic, iar ziarele, practic, nu pot fi concepute pără această rubrică, care să cuprindă cel puțin două pagini. În acest sens, e nevoiă să specificăm care sunt elementele definitorii ale știrii politice:
– Vizează activitatea actorilor politici și a actului guvernamental;
– Generează opinii, reacții și idei în rândurile societății;
– Acoperă toate formele de manifestare a politicii: conferințe de presă, campanii electorale, alegeri, ședințe, comunicarea politică realizată prin intermediul site-urilor de partid, rețelelor sociale, blogurilor.
– Educă o cultură politică și familiarizează cititorii, care sunt străini de acest domeniu, cu aspectele vieții politice din țară;
– Are un impact colosal asupa societății, mult mai mare decât îl au știrile sociale, economice, sportive și cele de divertisment;
– De obicei își au locul în primele pagini ale zirului și în prima rubrică de pe portalurile informaționale, fapt care denotă importanța acestora;
– Nu include o opinie a jurnalistului și doar o constatare a faptelor;
Nu vom greși dacă vom spune că știrea politică este cel mai vândut produs media. Așa era în epoca „jurnalismului clasic” și așa este acum, în cea a „jurnalismului online”. Chiar dacă nu ar fi existat platforma virtuală, aceasta ar fi fost inventată cu siguranță, doar pentru simplul motiv că acolo pot fi răspândite cu o rapiditate incredibilă știrile, asigurând un flux continuu de informație. Publicul vrea să știe cum aleșii săi conduc țara, ce legi, proiece și decizii au aprobat, cum interacționează cu politicienii de acasă și cei de peste hotare. La moment, viața politică din Republica Moldova este în vizorul mass-media, mai mult ca niciodată. În contextul în care alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014, au adus o nouă conducere a țării, care și-a început activitatea nu cu piciorul drept, toate acțiunile politicienilor vor constitui fapte de interes public, deoarece, într-un final, acestea se răsfrâng asupra societății.
Totuși, știrile nu abordează orice subiect de natură politică, deoarece nu fiecare mișcare a actorilor politici și a vieții politice în general reprezintă un fapt socialmente semnificativ. În linii generale, cele mai mediatizate teme din domeniul politic al țării, care devin știri, vizează de obicei:
-Campaniile electorale și alegerile locale/parlamentare;
-Actvitatea partidelor politice și interacțiunea dintre diferite formațiuni pe scena politică din R. Moldova;
-Decizii, hotărâri, acorduri, proiecte, reforme inițiate;
-Conflictul dintre liderii politici, ideologii și partide;
-Activitatea organului legislativ și a celui executiv;
-Influența domeniului politic asupra altor domenii;
-Societatea și clasa politică.
Acestea sunt temele de bază în jurul cărora oscilează produsele media din Republica Moldova. Totuși, acest fapt nu presupune că jurnaliștii se limitează doar la scrierea știrilor bazate pe subiectele date, în special acum, când jurnalismul s-a mutat și pe Internet, platoforma care permite, din păcate sau din fericire, o abordare mai largă și mai diversificată a domniului politic.
1.1.1. Știrea politică în presa scrisă
„Puterea vine, în primul rând, din faptul că presa are acces la o audiență (la un public) mult mai numeroasă decât o poate face oricare alt spațiu public (cafeneaua, teatrul, cinematograful, stadionul, piețele etc.). Toate celelalte puteri (pe care presa le supraveghează) își doresc să comunice cu acest public, deci au nevoie de presă” [27]. Forma clasică prin care presa s-a afirmat și s-a impus ca a patra putere în stat sau în calitate de câine de pasă al societății civile este anume presa scrisă. Ea a apărut întâi și, prin urmare, a reușit prima să fidelizeze publicul. Deși ne-am obișnuit să ne gândim la ziare atunci când auzim termenul „presă”, în această categorie se includ și alte mijloace de informare, astfel încât, unele manuale de specialitate și surse online, identifică presa cu mass-media.
„Presa este constituită din totalitatea elementelor de mass-media care se ocupă de furnizarea de știri. Acestea sunt ziare, reviste, radioul, televiziunea și mai nou internetul (publicații online și bloguri)” []. Și din această definiție putem nota că presa este fixată în special pe conceperea și publicarea știrilor, acestea devenind cartea de vizită a oricărei publicații.
Nu e nevoie să răsfoiești un ziar întreg pentru a da de rubrica „Politic”, deoarece aceasta se află de obicei chiar la început. Publicațiile periodice țin evenimentele de ordin politic în prim plan, astfel încât, cititorul, atunci când deschide un ziar, fie că este sau nu interesant de aceste subiecte, nu le va putea ignora. Din observațiile proprii, dar și din analizarea conținutului câtorva ziare care se vând în Republica Moldova („Timpul”, „Ziarul Național”, „Adevărul”, „Jurnal de Chișinău”, „Ziarul de Gardă”), pot menționa că știrile politice se află pe pagina 3 și nu întâmplător. Anume aceasta este prima pagină asupra căreia înți cade privirea imediat cum deschizi un ziar. Dacă în cazul știrilor electronice, jurnaliștii fac uz de imagini, titluri intrigante pentru a determina cititorii să acceseze materialul, atunci ziarele sunt mai reținute în această privință. Din moment ce o persoană cumpără acest ziar, nu mai e nevoie să recurgi la diferite tehnici pentru a-l convinge să vă citească. În acest sens, publicațiile dau titluri calme, maxim informative, și oferă mai mult text, divizat în câteva colonițe pentru a facilita receptarea. Uneori fotografiile lipsesc, iar atunci când acestea sunt incluse, sunt imagini simbol, sau poze care se referă nemijlocit la subiectul descris. Despre ziare, putem spune că oferă „o informație pură”, pe alocuri plictisitoare chiar. Totuși, anume datorită acestui fapt, publicațiile tipărite sunt considerate că aparțin jurnalismului clasic, dat fiind faptul că îndeplinesc rolul primordial al prsei și anume cel de a informa, în timp ce alte canale media, pun accentul pe spectaculozitatea evenimentelor.
Caracteristicile știrii politice din presa scrisă:
-Este personalizată: are un autor, care este specializat în jurnalismul politic;
-Nu interpretează;
-Pune accentul pe text, adică pe conținut și mesaj;
-Vizează doar cele mai actuale evenimente/fapte politice, dat fiind faptul că spațiul limitat în ziar nu permite publicarea unui număr mare de materiale, diverse ca subiect;
-Are o structură bine definită: titlu, lead (inserat cu bold), paragrafe, back-ground);
-Face uz de intertitluri, pentru a structura textul;
-Este amplasată în primele pagini ale ziarului și pe pagini diferite de politica externă;
-Răspunde în mod obligatoriu la cele șase întrebări fundamentale: Cine? Ce? Unde? Când? Cum? De ce?;
– Reprezintă un produs de calitată ca aspect, conținut și mesaj.
Un caz interesant îl constituie ziarele de partid. Aceste publicații, scriu de asemena știri politice, însă abordează subiectele exclusiv din punctul de vedere al partidului, încecând să creeze o imagine pozitivă a reprezentanlilor acesteia și să intimideze sau să critice activitatea altor formaiuni, în special cele aflate în opoziție. Știrile în astfel de ziare sunt pompoase, titlurile – promițătoare, iar fotografiile foarte „colorate”. Ziarele de partid sunt distribuite gratuit, de obicei direct la locuința cetățenilor, în cutia poștală. În această categorie putem menționa: „Stejarul” (PLDM), „Țara mea„ (Mișcarea Antimafie), „Socialiștii” (PSRM), „Ziarul Regiunilor” (Partidul Regiunilor), „Buletin informativ” (ziar la care PL a renunțat acum câțiva ani). singurul ziar de partid ce poate fi găsit în vânzare este „Comunistul”, editat de PCRM, în două limbi. Evindet, despre știrile publicate în astfel de ziare nu putem spune că sunt obiective, imparțiale și vizează strict aspectul informativ, însă ca produs media, au dreptul la viață. Chiar și aceste articole se bucură de o audiență, cel puțin în rândurile simpatizanților partidelor.
1.1.2. Știrea politică în presa electronică
„Având în vedere ritmul și viteza cu care evoluează tehnologia, este foarte probabil ca, în viitorul nu foarte îndepărtat, jurnalismul online să însemne altceva decât astăzi. Actualmente însă, prin jurnalism online se înțelege, în general, colectarea, redactarea și difuzarea de informații prin și/sau pentru Internet” [coman 636]. Putem spune că apariția Internetului a dat start unei noi epoci, cea a informației și accesului nelimitat. Cu siguranță, jurnaliștii nu ar fi putut trece pe lângă acest fapt, iar în rezultat am ajuns să vorbim despre jurnalismul virtual, care s-a dezvoltat rapid, multilateral, oferind publicului o alternativă reală de informare. „Fără a exista un consens unilateral cu privire la definiția jurnalismului online, există, totuși, câteva abordări care corespund unor etape în evoluția conjuncției dintre jurnalism și Internet. Astfel, la începuturile sale, legătura, timid articulată, între mediatra diționale și computerul conectat la rețea a dus la definirea jurnalismului online ca „jurnalism tradițional practicat și cu ajutorul Internetului”, sau „conținut generat în mod tradițional, publicat și online (shovelware), pentru ca mai apoi definiția să primescă conotații suplimentare, esențiale „conținut original, publicat numai online (new media)”[scribd, jurnalism online].
Din cele menționate mai sus, putem face o tangență cu tema lucrării. Prin urmare, evoluția noilor tehnologii a permis ca jurnaliștii să înceapă a utiliza eficient posibilitățile apărute. La început știrile puteau fi publicate pe site-ul electronic al unui ziar pentru a spori audiența, ulterior, unii jurnaliști s-au mutat definitiv în spațiul virtual pentru a activa doar acolo. Evident, aceeași știre politică a suportat anumite modificări, odată cu schimbarea canalului de transmitere: începând de la unghiul de abordare al evenimentelor politice, până la forma în care informația ajungea la cititor. Pentru a înțelege mai bine schimbările prin care a trecut știrea clasică în drumul ei spre știrea online, e nevoie să menționăm particularitățile celei din urmă. Așadar, caracteristicile știrii politice de pe portalurile informaționale sunt:
-Nu întodeauna are un autor, pentru că este publicată ca produs al portalului de știri;
-Întotdeuna este însoțită de o fotografie relevantă;
-Pe lângă text, îmbină fișiere video/audio, imagini, documente, galerii foto etc;
-Nu are o structură unică;
-Are un impact foarte mare;
-Este instantanee, ceea ce permite tipologizarea ei (Breaking new, Ultima oră, Flash etc).
Pentru a ne putea referi mai amănunțit la știrea politică predestinată platformei virtuale, e nevoie să subliniem că portalurile informaționale pot fi de trei tipuri, și anume:
1)Portalurile informaționale care reprezintă varianta electronică a unei insituții media. Aici vorbim despre site-urile posturilor TV, posturilor radio și ale publicațiilor periodice. La moment, practic fiecare instituție media are și adresă electornică, unde sunt plasate știrile. Astfel de portaluri au apărut din necesitatea de a distribui știrile și pe Internet, dat fiind faptul că acestea deja sunt difuzate/publicate la TV, radio și în ziare.
Site-urile posturilor TV/radio: publika.md, jurnaltv.md, prime.md, tv7.md, n4.md, eurotv.md, protv.md. trm.md, radiochisinau.md, voceabasarabiei.net.
Site-urile ziarelor: timpul.md, ziarulnational.md, zdg.md, jurnal.md.
2)Agențiile de presă specialzate în conceperea știrilor, care ulterior, sunt preluate de alte portaluri: ipn.md, infotag.md, interlic.md, moldpres.md;
3)Portalurile informaționale care activează exclusiv pe Internet: curentul.md, realitatea.md, noi.md, unimedia.info, moldova.org, deschide.md
Un număr atât de mare de portaluri informaționale acoperă practic toate evenimentele politice la zi. Anume datorită rapidității și accesibilității, știrile online au devenit atât de populare, încât au ajuns să concureze sau chiar să le depășească pe cele din presa sctisă, dar și audiovizual. Totodată, știrile online cu tematică poitică reprezintă „un mod diferit de tratare a informației și un mod diferit de organizare a conținutului. Structura nonlineară, link-urile, elementele care stimulează interactivitatea sunt câteva dintre atributele principale care disting media online de jurnalismul tradițional” [jurnalism online scribd].
1.2. Știrea politică – metodă de manipulare a opiniei publice
„Remy Rieffel consideră în lucrarea „Sociologia mass-media” că opinia publică este produsul unui auditoriu specific (un public cum este electoratul); ea este, apoi, o opinie împărtășită de un numar mare de persoane, o opinie comună; și, în sfârșit este o opinie adusă la cunoștința tuturor și supusă evaluarii – este facută publică. Nicolo Machiavelli este de părere că „opinia publică poate juca un rol important în ceea ce privește puterea politică, ea o poate distruge sau o poate susține. De asemenea, Nicolo Machiavelli a fost primul care a observat că opinia publică poate fi manipulată și a avertizat că puterea nu trebuie sa ignore forța opiniei publice”[scritube teorii ale influen’ei mass-media]. Dacă e să rezumăm în câteva cuvinte cele menționate, atunci opinia publică poate fi tratată ca o reacție a publicului la un eveniment sau fapt care se întâmplă în domeniul politic. Actorii politici iau decizii, inițiază activități, publicul care află despre acestea din ziare și portaluri online generează reacții de răspuns, își formează o opinie, adoptă un anumit comportament. În mijlocul acestui lanț format din trei verigi – politicul, mass-media, publicul – se află anume acele ziare și portaluri informaționale care constituie elementul cheie ce asigură legătura. La direct, actorii politici rar pot comunica cu publicul, dar mai ales cu fiecare cititor în parte. Prin urmare, ei o fac prin intermediul mijloacelor de informare, a știrilor publicate pe site-uri și tipărite în ziare. Iată unde o simplă știre politică capătă un rol colosal și devine o adevărată putere, deoarece anume de produsul media depinde cum anume va interpreta publicul o informație sau alta.
Este posibil ca mulți dintre cititori să nu realizeze adevărata forță și influență a știrilor asupra sa și esența binecunoscutei sintagme „Presa este puterea a patra în stat”. Presa a fost conepută pentru a fi independentă, imparțială, dar să activeze în interesele publicului. Dar ce se întâmplă atunci când relația unor ziare/portaluri informaționale cu reprezentanții politici este mult mai apropiată decât cu publicul? Are loc manipularea celui din urmă, în scopul obținerii unei opinii publici dorite, dar fără a se interveni direct. Cea mai simplă definiție găsită pe Internet pentru termenul manipulare este: „acțiunea de a determina un actor social (o persoană, un grup, o colectivitate) să gândească și să acționeze într-un mod compatibil cu interesele inițiatorului” [thor manipularea].
Puterea abolută a politicului este limitată de către cetățeni, dacă vorbim despre o țară bazată pe principii democratice. Din acest motiv, actorii politici utilizează produsele mass-media pentru a face societatea să interpreteze într-un mod anume activitatea lor, să-și creeze o imagine favorabilă sau una nefavorabilă politicienilor din opoziție. Cel mai mult, publicul este supus riscului manipulării înainte de alegerile locale/parlamentare, în capania electorală, în situația de criză, sau cea de conflict dintre reprezentanții politici.
Surprinzător sau nu, dar presa, atât cea scrisă cât și cea online, dispune de anumite tehnici prin care poate modifica opinia publică: prin maniera în care este redactată o știre, prin mesajul transmis, prin fel în care jurnaliștii vorbesc despre activitatea politicienilor, dar și prin simplu fapt că ignoră sau exagerează cu publicarea știrilor despre o anumită persoană.
Publicitatea mascată – Inserarea în știri a unor informații care promovează interesele sau activitatea cuiva, fără ca acestea să poarte însemnul „publicitate”. (Ex: Primarul Dorin Chirtoacă, care pe parcursul a două mandate a reușit să apropie capitala Republicii Moldova de ceea ce ne dorim să fie o capitală europeană, candidează pentru un al treilea mandat).
Persuasiunea – De multe ori ecest procedeu acționează asupra cititorului chiar înainte ca acesta să lectureze o știre. E suficientă imaginea ziarului/portalului informațional care se bucură de o anumită popularitate printre cititori și care și-a fidelizat deja publicul prin intermediul știri veridice, obiective și foarte bune, ca să te lași convins de ceva. Chiar și în cadrul știrilor, care nu presupun opinia autorului, jurnaliștii reușesc să conceapă un mesaj, prin evidențierea unor aspecte negative sau pozitive, astfel încât să-l determine pe cititor să ia o decizie sau să-și formeze o opinie. În linii generale, utilizând acest procedeu de manipulare, jurnaliștii scot în prim plan succesele unui politician pentru a-i crea o imagine pozitivă în raport cu alți actori politici; îl victimizează; menționează despre activitățile desfășurate în interesul societății pentru a crea sentimentul de datorie de a-l răsplăti; publică imagini în care acest actor politic interacționează cu societatea pentru a arăta că și politicienii sunt oameni etc.
Dezinformarea – „reprezintă orice intervenție asupra elementelor de bază ale unui proces de comunicare, intervenție ce modifică deliberat mesajele vehiculate cu scopul de a determina în receptori anumite atitudini, reacții, acțiuni dorite de un anumit agent social” [tehnici de manipulare scribd]. Altfel spus, dezinformarea se produce atunci când mesajul final nu corespunde cu cel inițial. Pin intervenția jurnalistului în știre, se produc modificări ale mesajului, ale citatelor utilizate, ale efectelor subiectului abordat. Uneori se pune accentul pe ceea ce politicianul a spus la repezeală, însă se omit careva declarații importante. Toate astea, pentru a duce cititorul în eroare și pentru a-i sustrage atenția de la tema de bază. „Dezinformarea se bazează în fapt pe o argumentare deturnată, voluntar travestită și falsă. Acolo unde propaganda poate câteodată să înșele cu informații exacte, dar parțiale, dezinformarea minte sistematic cu informații deliberat inexacte” (O introducere in presa scrisă p.189).
Intoxicarea cu informații – Presa, atât cea scrisă, dar mai cu seamă cea electronică ar trebuie să abordeze în egală măsură toate evenimentle politice și actorii politici. Uneori însă, putem observa trei, patru sau chiar mai multe știri publicate nejustificat, care au în prim-plan aceeași persoană. În acest caz, putem vorbi despre o „anesteziere” a opiniei publice. Totodată, dacă în cazurile anterioare, jurnaliștii puteau determina publicul să gândească într-un anumit mod, atunci în cazul intoxicării cu informații de acceași natură, dar diferită ca conținut, jurnaliștii îi determină pe cititori să gândească și să genereze opinii referitor la ceva anume.
Zvonurile – reprezintă o tehnică utilizată pe larg în cazul știrilor online. Deși cititorii înțeleg că informațiile nu sunt verificate, argumentate și confirmate prin intermediul unei surse, totuși aceștia ajung să interpreteze aceste subiecte, iar unii, chiar să le trateze la modul serios.
În cotext, putem menționa și manipularea prin: imagine/fotografii/materiale video/audio; refuzul de a aborda anumite subiecte în cadrul știrilor; publicitate electorală etc.
Manipularea se pare că a existat întotdeauna, dar odată cu apariția știrilor online, aceasta a evoluat, astfel încât publicul este expus riscului de a citi o informație falsă mult mai des decât de obicei. Totuși, există o metodă bună prin care cititorii se pot proteja de manipulare, chiar și fără să se dezică de a citi știrile. În primul rând e nevoie să dezvoltăm un spirit critic, să punem la îndoială orice informație și să nu ezităm să o verificăm sau să o comparăm cu cea din alte surse.
„Există o singură metodă sigură prin care puteți rezista manipulării prin presă sau cel puțin îi puteți diminua efectele: dezvoltarea spiritului critic. Acesta se realizează în timp și e inutilă oferirea rețetelor, formarea lui depinzând de cultura, de educația, de obișnuința de lectură a fiecăruia dintre noi pentru a ajunge să ne conturăm o poziție cât mai echilibrată în raport cu avalanșa informațiilor adevărate sau mai puțin adevărate. Micile trucuri prin care putem ajunge la un spirit critic necesar sunt cele care se aplică și în viața de zi ci zi: deprinderea capacității de a spune NU la un moment dat, de a putea reveni asupra unei decizii, de a pune la îndoială anumite lucruri analizându-le și cu mintea noastră” [wikipedia manipulare]
1.3. Etica versus știrea politică
„Etica nu este doar o chestiune de coduri de conduită, sau reguli care trebuie urmate, etica reprezintă o teorie a moralei și presupune posedarea unui set de principii generale (pe baza cărora se discerne binele de rău), analizarea faptelor concrete, a acțiunilor ori caracterelor, din perspectiva acestor principii. Etica ține de capacitatea fiecărui jurnalist în parte, de a respecta setul de valori în diferite situații limită și de a reda informațiile ținând cont de obiectivitate, adevăr și corectitudine. Etica se traduce și în profesionalismul deciziilor luate de jurnaliști și poate fi considerată ca o etică a comunicării, deoarece comunicarea este esența sistemului media” [sizlefizle]. Ca să rezumăm, etica jurnalistică și principiile deontologice țin de limitele pe care trebuie să le aibă această profesie. Editorii de știri își pot exercita activitatea atât timp cât această activitate nu deranjează pe altcineva, atât persoane publice, politicieni, oameni simpli, sursele și publicul. Regulile fundamentale ale jurnalismului sunt: echilibru, imparțialitatea, integritatea și independența. Iar acestea, la rândul lor, vizează acuratețea, bunul-gust, decența, corectitudinea, dreptul la viață privată, consimțământul – principii la care un știrist trebuie să se gândească în primul rând și nu doar atunci când redactează o știre, dar și în etapele premergătoare, în care colectează informațiile, discută cu sursele, obține declarații, interacționează cu alți jurnaliști etc.
„Jurnalistul își exercită profesia în scopul servirii ineresului public, conform propriei sale conștiințe și în acord cu principiile prevăzute în Codul deontologic” [cod deontologic]
Dacă e să comparăm care știri deviază cel mai des de la noreme etice, cele din presa scrisă sau cele online, atunci balanța se înclină spre ultimele. Într-adevăr, jurnaliștii care scriu știri cu tematică politică pentru portalurile informaționale trec uneori cu vederea principiile deontologice. Motivul este foarte simplu. Concurența dintre site-urile de știri a devenit într-atât de mare încât aceste au ajuns să se întreacă în publicarea materialelor. În acest sens, pentru a veni cu ceva nou, spectaculos sau exclusiv, jurnaliștii își permit să publice informații care se dovedesc a fi nefondate, neveridice; plagiază; dezinformează intenționat, încalcă dreptul la viață privată. Și știrile din presa scrisă nu sunt fără de păcat, acestea fiind deseori scrise la comandă politică. În calitate de cititor fidel al portalurilor și ziarelor, pot menționa despre câteva principii etice și norme morale care sunt încălcate des de către jurnaliști, atunci când editează știri politice.
Acuratețea. „Publicarea unor informații incorecte sau false poate distruge credibilitatea jurnalistului și a instituției de presă pentru care lucrează. Acuratețea este întotdeauna mai importantă decât rapiditatea. E mai bine să fii al doilea și să dai informația corectă, decât să fii primul și să oferi o informație greșită (ghid presa online). Încălcarea acestui principiu presupune:
-Publicarea unor informații politice a căror veridicitate nu a fost demonstrată, cum sunt zvonurile, presupunerile și acele informații provenite anonim pe adresa redacției;
-Citarea incorectă a surselor sau lipsa totală a surselor;
-Existența unor forme de interpretare din partea autorului știrii;
Dreptul de autor. „Jurnalistul respectă dreptul de autor. Preluarea fără cost a materialelor jurnalistice se realizează în limită maximă de 500 de semne, dar fără a depăși jumătate din articolul sau știrea preluată. În mod obligatoriu, în acestr cazuri, trebuie citată sursa și autorul informațieie, iar în cazul portalurilor informaționale trebuie indicat linkul direct la sursă” (Cond deontologic). Încălcarea acestui principiu presupune:
-Plagierea parțială sau în totalitate a știrilor fără să fie specificată sursa originală;
-Preluarea fotografiilor și a materialelor video fără indicarea suresei, sau scoaterea intenționată a sursei;
-Traducerea unor știri din altă limbă și atribuirea acestora la portalul de știri pentru care activează jurnalistul.
Imparțialitate/obiectivitate/corectitudine. „Fiecare jurnalist duce cu sine un bagaj de atitudini și vederi asupra lumii. Dar cititorii noștri așteaptă informații obiective. Ei ne citesc ziarul pornind de la premiza că informația este de încredere. Oamenii despre care scriem au și ei dreptul să fie tratați corect” (ghid de stil). Uneori, jurnaliștii, chiar și neintenționat, tratează într-o manieră specială un politician sau altul, criticându-l sau apreciindu-l indirect, prin maniera și stilul de scriere.
Prezumția nevinovăției. „Jurnalistul respectă prezumția de nevinovăție și consideră că orice persoană este nevinovată până la pronunțarea unei sentințe definitive și irevocabile împotriva sa” (cod deontologic). Încălcările acestui principiu presupun:
-Jurnaliștii utilizează (din greșeală) cuvântul „inculpat” sau „vinovat” în loc de „învinuit” sau „acuzat”. De asemenea, unii editori de știri nu fac o distincție clar între termenii „persoană suspectată”, „anunțată în urmărire”, „condamnat”, „reținut”, „arestat preventiv”, fapt care duce la interpretare greșită de către cititori a mesajului știrii;
-Uneori, jurnaliștii se grăbesc a spune că un politician sau altul se face vinovat de ceva, fără să posede dovezi, o decizie judecătorească sau argumente fondate.
Sursele. În general, o știre se bazează pe surse. Dacă dispunem de o singură sursă, e ca și cum nu am avea niciuna. E de datoria jurnaliștilor de a prezenta chiar și în cea mai succintă știre online, dar mai cu seamă în cea de ziar o informație completă, argumentată cel puțin din două surse independente. Altfel, îi oferim publicului un produs neterminat, incomplet, deci necalitativ. Încălcările la acest capitol includ:
-Citarea parțială sau selectivă a surselor;
-Utilizarea în exces a surselor anonime;
-Neacordarea dreptului la replică, din moment ce o sursă a lansat careva declarații la adresa unui politician.
Viața privată. În special cea a politicienilor constituie un subiect de interes major pentru jurnaliștii care se află mereu în căutarea sanezționalului și exclusivului. Totuși, interesul jurnalistului nu întotdeauna corespunde cu interesul public, dar de cele mai multe ori, ajunge să mai încalce și câteva puncte din codul deontologic.
Neapartenența politică. Posibil una dintre cele mai mari și mai frecvente încălcări ale principiilor Codului deontologic. Atunci când presa este cumpărată/finanțată, afiliată sau simpatizează un lider politic, mai mulți reprezentanți sau un partid, acea presă nu mai este independentă, obiectivă și imparțială, deoarece din acel moment, va activa nu în interesele publicului, dar în interesele politice, fapt care face din presă o forță puternică de influențare a societății.
1.4. Rolul știrii cu tematică politică în jurnalismul tradițional și cel online
Am menționat anterior că știrea politică constituie un produs obligatoriu al presei, atât a celei scrise, cât și a celei online, dat fiind faptul că cei mai mulți cititori sunt interesați anume de acest domeniu. Dacă publicul poate ignora cu ușurință o știre socială despre restricțiile de circulație, dar mai cu seamă una economică despre prognozele BNM pentru anul curent, atunci este practic imposibil să rămână necitită o știre despre desemnarea candidaților la funcția de primar general al mun. Chișinău. Știrea politică are o importanță majoră și datorită faptului că se poate răsfrânge asupra altor domenii, deoarece dacă bugetul de stat nu va fi aprobat de către Parlament, atunci va apărea imediat nevoia de a scrie o știre economică despre consecințele care ar putea urma, iar dacă în vizită în R. Moldova va veni un oficial european, atunci la rubrica „social” va apărea o știre despre restricțiile de circulație în capitală, în legătură cu această vizită.
Pe lângă importanța sa colosală în jurnalismul tradițional și cel virtual, știrea cu tematică politică, are câteva roluri esențiale:
-De informare: aceasta este funcția de bază a mass-media în general, dar în special a știrilor, care reprezintă nucleul jurnalismului de informare. O știre politică va aduce la cunoștința publicului cele mai actuale evenimente/fapte de natură politică;
-De a structura infromațiile colectate pentru a le face mai accesibile pentru cititori;
-De educare a unei culturi politici: În funcție de știrile lecturate, societatea trebuie să înțeleagă în ce relații vrea și trebuie să se afle cu puterea – să se supună, să participe, să fie interesată de politica națională sau doar de cea locală;
-De formare a opiniei publice: În sensul bun al cuvântului, o știre trebuie să genereze opinii, reacții și atitudini în rândurile societății;
-De a monitoriza activitatea liderilor politici și a reprezentanților diferitor partide;
-De a familiariza publicul cu: termeni specifici domeniului politic; denumiri de instituții; legi constituționale;
-De a contura un tablou al situației politice pe plan intern;
-De a declanșa acțiuni sociale: mitinguri, proteste, întruniri ale societății civile etc.
2. Esența știrii politice în jurnalismul online și cel clasic
În capitolul precedent am descris știrea politică ca fiind un puternic mijloc de formare și influențare a opiniei publice, despre rolul și locul acesteia în cadrul jurnalismului clasic și cel virtual. Dar pe lângă faptul că șirea politică este un gen publicistic foarte important, ba mai mult, se bucură de o popularitate semnificativă în raport cu știrile care tratează alte domenii, întâi de toate știrea este informație. Orice știre transmite un mesaj predestinat publicului. Iată de ce este absolut necesar să înțelegem cu anume tratează jurnaliștii informația activând la ziare și la portaluri de știri, prin ce diferă și prin ce se aseamnă această informație, pentru a putea, ulterior, deduce, care mijloc media oferă cititorului un produs calitativ din toate puntele de vedere.
„Publicul este asaltat de o enormă cantitate de mesaje venind în acelașii timp din partea candidaților și dinspre mass-media, pe care trebuie să le trieze și să le interpreteze dacă vrea să se poată orienta în jungla evenimentelor și în hățișul luărilor de poziții”
2.1. Avantajele și dezavantajele știrii electronice și celei din presa scrisă
Trebuie să începem de la faptul că existența unui gen jurnalistic precum știrea politică deja reprezintă un avantaj major pentru societate, deoarece permite publicului să fie informat despre persoanele care se află la cârma țării, despre cum aleșii poporului își exercită activitatea și care este situația politică. În aceste condinții, când cititorul este informat despre ceea ce se întâmplă, acesta nu rămâne un simplu spectator, dar poate participa nemijlocit în procesele politice, manifestându-și nemulțumirea prin organizarea diferitor proteste sau încurajând și oferind susținerea politcienilor.
Un lucru important îl constituie și faptul că presa scrisă și cea electronică prezintă anumite avantaje una în raport cu cealaltă, astfel încât publicul își alege în cele din urmă un anumit mijloc pentru a se informa. În cele ce urmează, voi menționa care sunt avantajele și dezavantajele știrii scrise și ale celei online în perspectivă comparativă, pentru a deduce într-un final, care este cel mai eficient și accesibil mijloc de informare.
Avantajele știrii politice online în raport știrea din presa scrisă:
Absența limitelor. Se pare că cel mai evident plus al știrilor de pe portaluri îl reprezintă cantitatea în care acestea apar. Internetul este un spațiu benefic pentru jurnalism, deoarece nu presupune limitarea conținutului, astfel, jurnaliștii pot scrie atât timp cât le permite inspirația și fluxul de informație obținut. Zilnic, zeci de portaluri publică zeci de materiale pentru fiecare rubrică, începând de la cele mai importante evenimente, până la cele predestinate unui public limitat. De asemenea, Internetul nu pune limite asupra spațiului. Pe lângă faptul că o știre poate să conțină o informație descrisă cu lux de amănunte, care să să se întindă pe câteva paragrafe bune, aceste știri mai pot fi arhivate într-o cantitate nelimitată pe același portal de știri. Tot ce trebuie să faci ca să ai acces la articole mai vechi, este să dai un search în motorul de căutare inclus (de obuicei) în bara de meniuri cu titlul sau cuvintele-cheie ale materialului dorit.
Libertatea în alegere. În ziare citim acele știri politice care ni se oferă, iar pe site-urile online citim ceea ce dorim, ceea ce ne interesează. Anume alegerea pe care ne-o oferă știrile online este unul dintre avantajele de bază. Acest avantaj este susținut și de diversitatea materialelor online. Jurnaliștii care avtivează în cadrul portalurilor de știri acoperă o gamă largă de subiecte, creând un content eterogen, pentru diferite categorii de cititotri, persoane de diferite vârste și orientări politice.
Diversitatea formei și a conținutului. Foarte des, jurnaliștii experimentează cu știrile politice online, redându-le un aspect inedit, cu inserarea elementelor video/foto, a unor grafice sau documente, în timp ce știrea clasică își păstrează structura și forma tradițională, devenită deja monotonă. În acest sens, știrile online sunt mult mai atrăgătoare vizual, iar acest fapt convinge utilizatorii Internetului să le acceseze.
Accesibilitatea informației. Jurnaliștii care activează pentru portalurile online conferă de multe ori informației un caracter inteligibil, în special dacă este vorba despre informații care se supun greu explicării și interpretării. Acesta pot apărea, spre exemplu, sub formă de tabele, grafice, infografice, fotografii și imagini speciale prin care jurnalistul „traduce” informația în felul în care publicul o va înțelege imediat. Spre exemplu, noua componență a Parlamentului, va arăta mult mai bine sub forma unui infografic, în care apar fotografiile deputaților și alte informații importante despre aceștia, decât sub forma de text, unde for fi doar nominalizați. La acest capitol, știrile politice online câștigă clar.
Prețul și accesul. Nu voi insista asupra acestui avantaj, însă trebuie menționat faptul că pentru știrile din ziar cititorul trebuie să plătească, iar pentru cele online nu sunt gratuite. Mai mult, pentru a putea citi materialele politice din presa scrisă e nevoie să mergi la chioșcul cu ziare, în timp ce presa electronică poate fi accesată fără a părăsi locuința, evident în cazul în care cititorul are un computer cu acces la Internet. Totodată, obișnuiesc să spun că cititorul „poate lua știrile cu el pentru a avea acess la acestea oriunde (în stradă, în transport, la serviciu, la studii) prin intermediul tabletelor, laptop-urilor, smartphone-urilor, care îți oferă avantajul de a citi cele mai proaspete știri. Și ziarul îl poți lua cu tine, însă acesta nu permite actualizarea știrilor.
Intervenția în știre. Posibil cel mai mare plus pentru jurnaliști este faptul că aceștia pot scrie o știre politică,aflându-se la o conferință de presă. O vor publica pentru a face cunoscută informația de ultimă oră, iar ulterior poate reveni în această știre deja publicată pentru a adăuga alte declarații și date pe care a reușit să le obțină. Astfel de știri se numesc „știri în desfășurare” și permit jurnalistului să editeze un singur articol referitor la un subiect în schimpul a zece articole despre una și aceeași temă care se actualizează.
Mai mult, în cazul în care jurnalistul a greșit ceva și a dat știrea spre publicare, acesta poate produce cu ușurință orice modificări, corectări asupra textului. Ziarele nu permit un asemenea lux. Odată tipărită cu greșeli știrea online va imortaliza și neprofesionalismul jurnalistului.
Totodată, e nevoie să menționăm că știrile politice online pot și șterese cu ușurință dacă jurnalistul consideră necesar acest lucru.
Impactul. Fără îndoială, impactul pe care îl au știrile online este mult mai mare decât a celor din presa scrisă. Prin intermediul rețelelor de socializare, știrile online se răspândesc cu o rapiditate incredibilă, acumulând zeci și chiar sute de mii de vizualizări, ceea ce rar se poate întâmpla în cazul ziarelor.
Caracterul exclusiv. Știrea politică online este lider la capitolul exclusivitate. De cele mai dese ori, publicul care urmărește portalurile de știri are acces la informații unice în cantități foarte mari. Site-urile informaționale, practic se întrec în obținerea și publicarea datelor cu caracter unic, dar și politicienii foarte des aleg să facă declarații exclusive pentru un anumit portal de știri, care, ulterior, este citat de restul site-urilor. În acest sens, știrile din ziare, foarte rar ajung să publice informații despre care nu s-a auzit nimic anterior.
Feedback-ul. Conexiunea inversă reprezintă un avantaj incontestabil al știrilor politice electornice. Jurnalistul are posibilitatea de a citi opiniile publicului și a vedea reacția acestuia imediat după publicarea materialului, prin intermediul comentariilor sau a aprecierilor și distribuirilor.
Dezavantajele știrii politice online în raport știrea din presa scrisă:
Manipularea. Fără îndoială, publicul este expus mult mai mult riscului de a fi manipulat atunci când lecturează știrile politice pe Internet, deoarece multe știri de acest gen sunt concepute la comandă și vizează interesul politic, dar nu cel social. Știrea din ziar reprezintă un produs calitativ în acest sens.
Plagiatul. Este un dezavantaj major al știrilor politice online, doarece unul și acelașii articol îl putem vedea pe mai multe portaluri informaționale, în timp ce știrea dintr-un ziar este unică și prin urmare personalizată.
Greșelile. Posibil unul dintre cele mai mari dezavantaje ale știriilor politice online este faptul că acestea, foarte des, sunt publicate conținând numeroase greșeli, începând de la titlu și terminând cu background-ul. Evident, jurnaliștii pot să corecteze aceste greșeli, însă de multe ori, odată cu publicarea, aceștia nu o revizualizează pentru a identifica scăpările, astfel încât materialul ajunge să fie citit de public. Poate din acest motiv mulți cititori rămân fideli ziarelor, cel puțin acolo, calitatea informației și a textului este la cel mai înalt nivel.
Goana după audiență. Cea mai mare problemă a știrilor politice de pe platforma virtuală cănstă în faptul că acestea suferă din punct de vedere calitativ și prezintă de foarte multe ori informații neverificate, anume pentru că sunt publicate în grabă, cu scopul de a fi primele care relateasă despre un anumit eveniment. De asemenea, unii jurnaliști ajung să publice informații cu titlul „scandalos” sau „șocant” despre politicienii sau evenimentele politice din țară doar pentru a rupe audiență și a fi în top. Acest fapt generează o dezamăgire în rândul publicului și îi determină pe cititori să opteze netreu știrile din ziare, care informează în conformitate cu interesul public și nu cu cel al jurnalistului.
2.2. Similitudini și elemente distinctive ale știrii electronice și celei din presa scrisă
Doar la prima vedere știrile din ziare și cele online reprezintă unul și acelașii lucru. De obicei, publicul califică știrile politice ca fiind „aceleași peste tot”, însă așa susțin doar cititorii care preferă un singur canal de informare, vorbim despre utilizatorii Internetului, care au acces la nenumărate portaluri de acasă și de peste hotare printr-un simplu click și cititorii fideli ziarelor, care s-au obișnuit să meargă la chioșc pentru a cumpăra ultimul număr al săptămânalului său preferat. Însă publicul care se informează din ambele surse poate supune comparării și analizei știrile politice pe care le vede în ziar și cele care apar în cantități enorme pe Internet. O simplă analiză de acest gen aduce în prim-plan câteva elemente esențiale prin care știrile politice din ziar se deosebesc de cele online și viceversa. Prioritar, însă, e nevoie să fixăm care sunt asemănările dintre aceste două produse media, identice ca genuri, dar diferite ca mijloc de difuzare:
Știrile politice online și cele tradiționale, mai mult sau mai puțin, le putem încadra în aceeași definiție: o relatare actuală, scurtă și obiectivă despre un subiect/eveniment/fapt de natură politică, care prezintă interes social semnificativ.
Știrile politice din ziare și de pe portaluri îndeplinesc acelașii rol – de a relata publicului despre cele mai noi și importante evenimente de natură politică, și aceleași funcții: de informare, de monitorizare a vieții politice; de formare a opiniei publice; de educare a unei culturi politice etc.
Știrile politice se află de obicei în primele pagini ale ziarelor și în prima rubrică din cadrul portalurilor online;
Inforația este structurată sub formă de titlu, lead, paragrafe descriptive și background, pentru a o face mult mai accesibilă pentru citiori;
Atât știrile politice din ziare, cât și cele de pe portalurile informaționale sunt editate de către jurnaliști specializați care sunt la curent cu toate evenimentele de pe scena politică din țară, cunosc reprezentanții clasei politice, denumirele de partide, organizații, legislația. Un jurnalist care nu este inițiat în acest domeniu nu poate concepe un material politic, deoarece nu poți relata unui public larg despre lucrurile pe care nu le înțelegi singur.
De obicei, ziariștii și știriștii care activează pentru o platformă online lucrează cu aceleași surse, sau se infoermează din surse identice: conferințe de presă, briefinguri, declarații ale politicienilor, comunicate de presă, ședințe, anunțuri etc.
Ambele tipuri de știri vizează aceleași exigențe de redactare: acuratețea, corectitudinea, veridicitatea, interesul social, proximitatea, actualitatea.
Este mult mai ușor să vorbim despre asemănările dintre știrea politică tradițională și cea online, datorită faptulului că aceste asemănări se rezumă la câteva aspecte esențiale. Totuși, ceea ce le deosebește semnificativ este canalul prin care acest produs ajunge la public și anume ziarele și Internetul. Fie că este vorba despre două știri identice, concepute în baza aceluiași subiect și utilizând surse similare, o știre online va fi diferită de cea timpărită anume din cauză că materialul este predestinat pentru două canale media diferite. În acest sens, trebuie să menționăm care sunt cele mai importante deosebiri care separă clar o știre online de una publicată în ziar:
Așadar, elementul de bază prin care se deosebesc știrile online și cele scrise este mijlocul de informare pentru care acestea sunt predestinate și anume publicațiile periodice și cele electronice;
Datorită faptului că Internetul scoate limitele spațiale și temporale, știrile online se publică în cantități foarte mari, depășind de zeci și chiar de sute de ori numărul știrilor care văd lumina tiparului. O simplă privire în ziar și vom vedea că paginile în format A3 permit plasarea câtorva articole, în funcție de mărimea acestora. În cazul portalurilor de știri, materialele pot fi publicate practic în fiecare minută, deoarece acestea se arhivează. Știrile noi le înlocuiesc pe cele vechi, astfel încât la accesarea unui site, vom puteam citi ultimele știri, dar și cele care au fot publicate puțin mai devreme;
Stilul și limbajul în care sunt editate știrile online de cele mai dese ori diferă de cel utilizat în editarea știrilor de ziar. Este vorba despre un limbaj mai relaxat, mai puțin formal, care apelează la titluri interesante, intrigante, jucăușe, toate astea concepute pentru a oferi cititorului o informație ușoară și accesibilă;
Practic tot timpul, știrile din ziare au un autor, în timp ce știrile politice online pot fi scrise și din numele portalului de știri, fără ca editorul să-și lase semnătura;
Știrile din ziar au un aspect standard, alcătuit din text, titlu și o fotografie sugestivă (care, uneori, poate să și lipsească). La acest capitol, știrile electronice au avansat semnificativ, adăugând la textele simple și monotone galerii foto, imagini, fișiere video sau audio, documente și alte atașări;
Știrile online se supun unei tipologii aparte precum: „Ultimă oră”, „Breaking news”, „Flash”, pentru a marca informațiile apărute recent, a căror importanță este majoră. Știrile politice din ziare nu au o tipologie anume, fiind știri obișnuite, de larg consum, actuale, însă care nu necesită o publicare imediată.
2.3. Conceperea știrii politice din punct de vedere structural
Unul dintre cele mai importante elemente privind prezentarea știrilor cu tematică politică în presa scrisă și cea electronică este structura. Deși știrea este cel mai succint gen jurnalistic, aceasta se bazează pe reguli obligatorii de structurare a informației. De fapt, ceea ce deosebește o știre politică de un interviu politic sau un reportaj poltic este bine cunoscuta stuctură a celei dintâi, în care datele sunt divizate în titlu (pentru că și titlul este un element de structură), lead, câteva paragrafe și finalul. Aceste componente esențiale constituie o carcasă a știrii pe care, ulterior, este pusă informația. Așadar, pentru ca informația să nu se transforme într-un haos total, e nevoie de acel element care o va susține și pe care se va baza – structura. Jurnaliștii care activează la ziare și portaluri de mai mult timp, atunci când obțin niște date, și-au format deprinderea de a le structurează imaginar, pentru a-și ușura munca: caută informația de bază care va constitui esența mesajului, după care caută argumente și surse care vor demonstra această informație, fără să piardă timpul de date de prisos.
Referitor la structura știrii politice trebuie neapărat să menționăm că întotdeuna se bazează pe principiul piramidei inversate, acesta fiind considerat una dintre cele mai eficiente modalități de organizare a textului. „Organizarea în acest fel a materialului informațional prezintă avantaje de necontestat. O știre redactată în această formă este asemenea șopârlei. Poți să tot tai din coada reprilei fără ca jivina să piară. Poți reduce succesiv paragrafele de background sau alte paragrafe de dezvoltare, mergând până la lead, singurul element ireductibil al știrii” (Coman 197). Așadar, de aici deducem că o știre care tratează un eveniment politic va fi structurată după criteriul relevanței. Prin urmare, nu vom începe un material despre dezbaterile care au avut loc în Parlament privind reforma Procuraturii, la care au participat doar 58 de deputați, când mesajul de bază este că proiectul de reformă a fost respins. În acest sens, jurnaliștii o iau de la capăt, și derulează în ordine invers cronologică evenimentul, pentru a reveni într-un final și la informația sus-menționată, că dezbaterile au avut loc doar cu participarea a 58 de parlamentari, într-o atmosferă de maximă tensiune și replici tăiase. Este important de reținut că, odată ce publicul s-a lăsat intrigat de titlu, acesta accesează știrea/deschide ziarul pentru a afla informația imediat, fapt pentru care jurnaliștii nu-și pot permite să testeze răbdarea cititorului său prin plasarea mesajului esențial la mijloc sau la sfârșit de știre. Anume aici se impune importanța structurii știrii. Totul este conceput pentru a facilita interpretarea informației și totodată, pentru a ușura munca jurnaliștilor. Din moment ce ai o structură care îți cere anumite reguli, ești concentrat pe acestea și știi ce date trebuie să cauți.
Titlul. Primul element structural de o importanță majoră este titlul, care reprezintă de obicei un rezumat, o concluzie, sau o idee despre faptul descris sau un mesaj incitativ. De exemplu, „PSRM ar putea înainta o moțiune de cenzură împotriva Guvernului condus de Chiril Gaburici” face parte din ultima categorie de titluri și datorită informației puse la îndoială („ar putea înainta”), curiozitatea cititorului va fi atinsă. „Obiectivitatea și calitatea informației difuzate de presă pornește, indiscutabil, de la formularea – cu impact major asupra publicului – a titlurilor care precedă informația concretă, de la așezarea în pagină, de la repartizarea pe pagini a titlurilor de articole, inclusiv de la alegerea caracterelor tipografice care pot capta atenția cititorului” (Coman 145). Trebuie să menționăm aici că titlurile știrilor politice din ziare diferă colosal de cele ale știrilor electronice. Cele din urmă sunt concepute într-o manieră foarte incitativă, în timp ce titlurile de ziar au rolul doar de a deschide o știre printr-o informație relevantă. Spre exemplu, dacă în ziar știrea poate fi întitulată „Noul prim-ministru Chiril Gaburici și-a publicat declarația pe venituri”, atunci pentru o știre online un asemenea titlu ar fi prea plictisitor, iar jurnalistul ar opta mai degrabă pentru un titlu de genul: „Cu averea la vedere! Vezi ce venituri a avut noul premier în 2014”. De menționat că ziarele rar utilizează titluri duble sau prea lungi, în timp ce pentru o știre politică online acestea sunt practic obligatorii.
Lead-ul. „Primul paragraf al textului dezvoltă și concretizează informația din titlu, răspunzând la întrebările Cine? Ce? Când? Unde? Cum? De ce?. În lead informațiile privind cauzele evenimentului sunt vagi, ceea ce menține curiozitatea cititorului; în ansamblu, însă, lead-ul oferă suficiente informații pentru ca un cititor cu o strategie de lectură să decidă dacă va citi textul în continuare sau nu” (optdolari). De la facultate am învățat că un lead bun și atractiv din punct de vedere vizual este constituit dintr-o frază care nu include mai mult de două propoziții, sau 30 de cuvinte. Dacă ar fi să alcătuim un lead pornind de la titlul menționat mai sus, respectând aceste rigori, atunci am obține un astfel de exemplu: „Cu o zi înainde de data limită, premierul Chiril Gaburici și-a declarat averea și veniturile, informație care a fost publicată și pe site-ul Guvernului. Potrivit documentului, în 2014, șeful Executivului a obținut 604 mii de dolari aflându-se în funcția de director al companiei „AzerCell”.
Paragrafele. Numărul de paragrafe variază de la o știre la alta, dar în cazul știrilor politice din presa scrisă acesta nu este mare, din cauza spațiului limitat. Pentru știrile politice online, jurnaliștii utilizează paragrafele de desfășuare până nu consumă subiectul. O regulă care se impune la acest capitol este că fiecare paragraf trebuie să vizeze un singur gând, o singură idee. Rolul esențial al paragrafelor este cel de precizare și desfășurare a mesajului cuprins în lead. Drept exemplu, la intro-ul alcătuit mai sus, paragrafele descriptive vor viza alte informații importante din declarația de venit a premierului care se impun atenției: „Chiril Gaburici este deținătorul unui apartament, a trei case de locuit și unui garaj, valoarea totală a cărora depășește suma de opt milioane de lei. Premierul a mai declarat două automobile și o motocicletă cu o valoare totală estimată la 70 mii de euro. De asemenea, prim-ministrul are deschise pe numele său 16 conturi bancare unde păstrează peste 30 de mii de euro, 180 de mii de lei și 61 de mii de lei”. De obicei, averea politicienilor din R. Moldova reprezintă un subiect de interes public, astfel încât o asemenea știre, a cărei valabilitate este îndelungată, poate fi plasată și pe un portal informațional și într-un ziar săptămânal.
„Raporturile paragraf – enunț sunt similare, la un nivel superior de organizare a textului, ca acelea dintre cuvânt și enunț. Așa cum în enunț trebuie să apară cuvântul cheie – magnetul în jurul căruia se ordonează celelalte cuvinte – în paragraf este necesară apariția unui enunț cheie. El cuprinde fie ideea principală, fie elementul factual esențial al paragrafului” (cf popescu 83).
Finalul (Background-ul). Ultimul paragraf dintr-o știre poltică, indiferent dacă acesta este publicată în ziar sau pe un portal online, trebuie să fie unul memorabil pentru a fixa în mintea cicitorului o idee importantă. Background-ul poate să fie constituit chiar și din mai multe paragrafe, în funcție de multitudinea de date pe care vrem să o transmitem cititorului. Și la acest capitol, putem constata câteva diferențe majore pentru știrea online și cea din presa scrisă. În primul rând, o știre online practic nu poate fi concepută fără background deoarece acesta reprezintă partea care corelează știrea de față cu o altă știre mai veche din arhivă, care se referă la subiectul descris și a cărei informație este actuală anume în contextul știrii date. Această legătură se face prin intermediul link-urilor (legăturilor electronice), care se diferențiază de restul textului după culoarea și caracterul literelor. Totodată, pentru știrile online este utlizată practica background-ului grafic, în care în loc de paragraful final apare un document, o imagine sau un tabel care conține date importante, referitoare la subiectul vizat. În cazul de față, am putea utiliza o astfel de structură pentru știrea privind declarația pe avere a premierului, unde în loc de background-ul text va apărea un background sub formă de document. Până la urmă informațiile descrise și cifrele prezentate au nevoie de un argument sau de o dovadă. Declarația pe venituri și avere va constitui totodată o sursă veridică pentru știre și un background original. În situațiile clasice, când nu avem ce atașa la material, background-ul va reprezenta o scurtă informație de amintire, actualizare, precizare a unor date referitoare la subiect. În cazul de față, un final de știre alternativ poate fi o frază de precizare a faptului că „Chiril Gaburici a fost învestit în funcția de prim-ministru la data de 18 februarie curent, prin votul a 58 de deputați din Parlament. Până a deveni șeful Executivului, Chiril Gaburici a fost directorul companiei de telefonie mobilă „AzerCell” din Azerbaidjan”.
În cazul știrilor politice din ziar, background-ul îndeplinește același rol – de amintire și precizare a unor detalii adăugătoare sau desfășurate anterior. Ziariștii utilizează doar background-ul tradițional, iar în cazurile rare, când materialul este însoțit de o imagine a unui document, atunci acesta apare ca element de structură independent.
Ceea ce trebuie să reținem despre structura știrilor politice din ziare și de la portalurile online este că jurnaliștii o redau într-un mod în care s-ar putea ușor de renunțat la ultimele paragrafe. În special acum, când publicul mai tot timpul este grăbit și nerăbdător să afle până la cele mai mici detalii despre noile proiecte de lege, știriștii includ esența în lead și primul paragraf, pentru ca cititorul să afle cel puțin că o atare nouă lege a fost aprobată și ce anume acesta prevede. Interesant este că dacă am renunța la lecturarea background-ului și a penultimului paragraf, știrea încă va avea sens, iar în cazul în care leadul nu a răspuns la întrebările de bază, atunci am putea renunța la întregul material, ca fiind unul incomplet.
Imaginile și materialele video. Fotografiile și fișierele video reprezintă de asemenea un element de structură. Deși știrile clasice sunt tipărite uneori doar ca simplu text și evident, nu pot fi însoțite de materiale video, în cazul știrilor online, acestea sunt obligatorii. Mai mult de atât, aspectul vizual al știrilor politice online este asigurat în cea mai mare parte de fotografiile/video-urile de la evenimentele politice, cele care au fixat momente interesant sau semnificative care au în prim plan liderii politici și alți reprezentanți ai clasei politice, imagini sau înregistrări de la ședințe, conferințe de presă, briefinguri etc. Indiferent de unde au fost împrumutate aceste imagini/materiale video (sau fie ele ale portalului de știri respectiv), jurnaliștii indică sursa originală, sau cel puțin ar trebui să o indice, principiu ca de multe ori este ignorat. Sursa se indică în unele cazuri direct pe fotografie/video, în alte cazuri, în josul paginii, după text. Dacă e să vorbim despre știrile din ziar, atunci acestea și o legendă la fotografii în care sunt indicate numele persoanelor care apar în prim-plan (cu specificarea de la dreapta la stânga sau de la stânga la dreapta, dacă în imagine sunt mai mulți politicieni), a unor cuvinte cheie sau descrieri succinte a acțiunii prezente în imagine. Spre exemplu: „Președintele Nicolae Timofti, la întâlnirea cu omologul său român Kalus Iohannis” sau „PL, la lansarea oficială a partidului în campania electorală”. Ziariștii, de asemenea, specifică sursa cărei îi aparține fotografia, iar dacă fotografia aprține publicației, atunci, uneori, aceasta nu este indicată, ca fiind subînțeleasă.
Ceea ce trebuie memorat despre structura știrilor cu tematică politică din presa scrisă și cea electronică este că această structură are rolul de a prezenta informația în cea mai accesibilă formă, astfel încât publicul să-și satisfacă curiozitatea încă din lead, putând cu ușurință să renunțe chiar la restul paragrafelor. „A organiza informațiile în structura piramidei inversate înseamnă a livra informația esențială în primul paragraf, lăsându-i receptorului posibilitatea de a alege continuarea sau renunțarea la lectură, în funcție de starea și de interesele sale de moment. În felul acesta, se manifestă considerație față de receptor, stabilindu-se o relație bazată pe respect și încredere reciprocă între emițător și cititor” (optdolari)
2.4. Tehnici esențiale de redactare a știrii politice în presa scrisă și cea online
Întâi de toate știrea cu tematică politică reprezintă o informație, o constatare, o concluzie, o relatare a unui fapt semnificativ pentru publicul larg. Iată de ce jurnaliștii de la portaluri și ziariștii acordă o atenție deosebită felului în care această informație ajunge la cititor. Este evindent faptul că „textul jurnalistic nu oferă o informație brută așa cum o oferă, de exemplu, procesul-verbal. Ea este în prealabil tratată ca „filtrată” de jurnalist în așa fel încât să răspundă așteptărilor publicului” (coman 110) Putem spune că jurnaliștii prelucrează și filtrează o informație prin intermediul unor tehnici esențiale de redactare. Acest fapt presupune că jurnalistul va interveni în text pentru ai reda o formă inteligibilă și un stil aparte, însă nu va modifica sensul mesajului inițial.
Până a vorbi despre tehnicile de redactare, e nevoie să menționăm știrile se spunun unei tipologii speciale. Este cazul știrilor online, deoarece știrile din presa scrisă capătă de cele mai dese ori forma știrii obișnuite, adică un material de actualitate care relatează despre un fapt concret într-o maieră succintă/detaliată și cel a cărui importanță este de lungă durată. Niciodată nu vom găsi în ziare o știre politică de genul „Ultimă oră! Parlamentul s-a convocat în ședință cu ușile închise. Cu detalii vom reveni în curând”, aceasta este prioritatea știrilor online. Ziarele publică doar acele știri care au o finalitate. Prin urmare, s-ar putea ca a doua zi să identificăm pe paginile unui ziar că „Parlamentul a decis formarea unei comisii de anchetă privind cazul BEM, vineri, în cadrul unei ședințe cu ușile închise”. Aceasta se datorează faptului că ziarele se tipăresc într-un timp stabilit, în timp ce portalurile activează practic non-stop, iar știrile pe care acestea le publică și le distribuie diferă de multe ori după tip și felul în care informația este concepută. Așadar, printre cele mai importante tipuri de știri cu tematică politică, care pot fi urmărite pe portalurile informaționale se numără:
Știrile de ultimă oră. Aceste știri sunt numite și „breaking news”, adică știri imediate, care nu supărtă amânare. De obicei, sunt materiale scurte care anunță o informațație apărută recent și care este prea importantă pentru a aștepta alte detalii de completare. Spre exemplu: „Ultimă oră! PLDM, PD și PL s-au întâlnit din nou la masa de negocieri”, este o știre care anunță despre inițierea unui dialog între cele trei fracțiuni parlamentare cu orientare pro-europeană. Prin urmare este un eveniment de interes public, despre care cititorii trebuie să afle că se produce în aceste momente. Totodată, o astfel de știre determină publicul să revină pe portal pentru a afla care este rezultatul întâlnirii și al negocierilor. Știrile de acest tip, apr întotdeuna pe pagina principală a site-ului și sunt distribuite în grabă pe diferite rețele de socializare.
Știri care se defășoară la moment. Aceste știri vizează un eveniment care se produce în timp real: o ședință a Parlamentului, o ședință de Guvern, o conferință de presă de durată etc, la care se discută mai multe suboecte de importanță majoră, mediatizarea cărora este practic obligatorie. În acest sens, pentu ca jurnalistul să nu editeze mai multe materiale, acesta completează un singur material cu ultimele informații care apar. Aceste știri sunt organizate sub forma paragrafelor de actualizare, cu specificarea timpului ultimei actualizări (De exemplu: „Update 11:53”), iar lead-ul în acest caz îndeplinește rolul de background și este plasat la sfârșitul știrii. Prin urmare, dacă un cititor acceseasă un aticol de acest gen, trebuie să înceapă lecturarea nu în modul tradițional, de sus în jos, ci de jos în sus, pentru a putea înțelege un eveniment în desfășurarea lui cronologică.
Știrile flash. Aceste știri sunt limitate în informație și de cele mai dese ori se reduc la un simplu paragreaf în care se anunță despre un eveniment care s-a produs recent, însă despre care jurnalistul nu a obținut suficientă informație pentru a edita o știre obișnuită, sau despre un eveniment care abia umrează să se producă în timpul apropiat, spre exemplu: „Fracțiunea PSRM a anunțat că va înainta astăzi o moțiune de cenzură împotriva Guvernului”, sau „În timpul ședinței plenare a Parlamentului deputații s-au luat la bătaie”. Ulterior aceste știri sunt completate du detalii și chiar capătă forma știrilor obișnuite, însă la momentul inițial, când informația abia a părut, aceasta poate fi publicată sub forma unui flash, ca fiind o informație succintă și incompletă.
Știri real-time. Uneori, portalurile de știri publică materiale care au încorporat un video player care transmite în timp real/live o ședință de Parlament/Guvern/Primărie, o conferință/briefing, un protest/miting. Aceste materiale au un lead introductiv în care se anunță despre natura evenimentului și importanța acestuia, iar ulterior se atașează o transmisiune în direct (live stream) preluată de la un alt portal de știri sau realizată de portalul de știri respectiv, pentru a propune cititorului să fie martor la cele ce urmează să se întâmple. Astfel de știri sunt publicate doar în cazuri de importanță majoră despre care se știe cu ceva timp înainte și vizionarea cărora este mult mai importantă decât un simpu text, spre exemplu: ședința de Parlament în care se discută modificarea Constituției, o conferință de presă în care un deputat anunță că va părăsi fracțiunea și partidul din care face parte, prima ședină a noului Cabinet de miniștri etc.
Acestea sunt tipurile de știri specifice mediului online care nu pot fi întâlnite în ziare. În celelalte cazuri, știrile clasice din publicațiile periodice și cele electonice se supun unei tipologii similare: Știri post-factum (relatează despre un eveniment care a avut loc), știri care anticipează (anunță despre un aveniment care urmează să se desfășoare), știri raport (relatează despre concluziilem, urmările, consecințele unui eveniment de natură politică), știri complexe (descriu cu lux de amănunte un anumit eveniment oferit cititor o informație complexă), știri în exclusivitate (mai des pentru portalurile online, dar acceptate și în ziare; relatează despre un fapt obținând detalii și declrații unice despre care nu s-a scris anterior și pot fi date cu titlul de exclusiv).
Ceea ce diferențiază o știre publicată în ziare sau pe portaluri de faptul sau evenimentul politic inițial este că prima apare într-o formă „filtrată”, „tradusă” pentru public, adică inteligibilă. Posibil domeniul politic nu este atât de complex și îndepărtat de cetățeni ca să nu poată fi înțeles, dar totuși, informația pe care o obțin jurnașiștii are nevoie practic întotdeuna de o intervenție, o modificare de aspect și conținut. Plus la toate, jurnalistul trebuie să definească orice termen necunoscut, să explice, să specifice funcțiile politicienilor, partidele dinc are fac parte, să intervină cu date, cifre relevante etc. Fără îndoială, informația este prețioasă, da stilul jurnalistic prin filtrul căruia aceasta trece este de neprețuit. Până la urmă, nu orice fapt sau eveniment devine știre, iar dacă devine, atunci materialul va fi un produs al impactului dintre informație și munca jurnalistului asupra acesteia. Aici, e nevoie să menționăm care sunt trăsăturile stilului jurnalistic utilizat la editatea știrilor cu tematică politică:
– Utilizarea unui limbaj politic, alături de limbajul literar și cel cotidian pentru a face știrea inteligibilă pentru public dar păstrând și tonul formal;
– Utilizarea unor clișee lingvistice atunci când e cazul, dar evitarea figurilor de stil;
– Folosirea unui limbaj accesibil determinat de varietatea publicului țintă căruia i se adresează: excluderea unor noțiuni ștințifice și explicații de strictă specialitate;
– Apeluri la procedee menite să capteze atenția cititorului cum ar fi: titluri, subtitluri incitante, utilizarea unor imagini și ilustrații grafice (culoarea).
Orice știre, dar mai degrabă cea cu tematică politică are anumite exigență, fără de care nu am putea spune că e un text jurnalistic:
Corectitudinea și credibilitatea. Felul în care jurnalistul abordează informația este esențial. În acest sens, prin felul în care scrie, jurnalistul trebuie să convingă publicul că informația este una veridică, verificată și corespunde realității, în caz contrar ziarul și portalul de știri riscă să-și piardă cititorii, în condițiile în care aceștea sunt dezamăgiți sau nemulțumiți de conținutul materialelor.
Relevanța. Este o regulă de care țin cont în special ziarele, pentru că uneori portalurile de știri își permit să publice informații de tot genul indiferent de faptul cât de relevante sunt acestea. Cât de importantă este această noutate? Are o influență majoră asupra societății? Merită atenția publicului? Acestea sunt întrebarile ajutătoare care pot permite jurnalistului să verifice relevanța materialului său. Până la urmă nu tot evenimentul poate deveni știre, unele fapte chiar trebuie trecute cu vedere și de jurnaliști.
Claritatea. Jurnaliștii care scriu despre domeniul politic țin cont de faptul că știrea este predestinată tuturor categriilor de cititori, însă nu totți cititorii pot fi la curent cu anumiți termeni, fapt pentru care informația trebuie „tradusă” într-un limbaj clar și accesibil pentru public. În acest sens, editorii de știri trebuie să știe că un material politic nu este o teză științifică, ci un text de larg consum, care trebuie înțeles dintr-o dată, de către toate persoanele cu o cultură generală, fără ca aceștia să apeleze la dicționare explicative sau de neologisme.
Coerența. Este o exigență care ține de repectarea unui linii logice de idei, fără abateri de la temă. Pentru a asigura coerența unui text jurnalistul trebuie să țină cont de unghiul de abordare ales, fără a devia de la el cu detalii în plus. Cel mai bun loc pentru toate informațiile auxiliare, care urmăresc o altă ordine de idei este backgroundul.
Concizia. Odată ce am menționat că știrea este cel mai succint gen jurnalistic, atunci cu siguranță știrea nu reprezintă acel material în care putem include prea multă informație pe care o vom descrie cu lux de amînunte. Dacă putem vorbi despre același subiect politic sau eveniment utilizând mai puține cuvinte, atunci e cazul să o facem anume în știre. Cititorii grăbiți, nu întotdeauan au timp să pătrundă în esența textului, chiar dacă acesta este scris bine. Din acest motiv jurnaliștii tind să facă economie de timpul publicului și de spațiu pe paginile din ziar.
Proximitatea. Desigur este foarte important dacă în Italia s-a ales un nou președinte, însă principiul proximității presupune ca jurnaliștii să scrie mai întâi despre ceea ce se petrece în țară, deaorece evenimentele de peste hotare nu vizează scietatea din R. Moldova, în timp ce lansarea campaniei electorale pentru alegerile locale este un fapt foarte important despre care trebuie să se anunțe imediat. În acest sens, portalurile de știri își pot permite să acopere ambele informații, în timp ce ziarul, va da publicării doar știrea ce ține de planul național.
Actualitatea. Această exigență ține cont de principiul aici și acum și vizează evenimentele de importanță socială majoră. Spre exemplu, implicarea reprezentanților clasei politice în jaful de proporții de la Banca de Economii este un subiect cât se poate de actual.
Neprevăzutul. Știriștii întotdeuna vor căuta să provoace cititorilor reacții puternice de genul „nu m-aș fi așteptat la așa ceva”, pentru ai stârni curiozitatea și a-i demonstra că evenimentul care tocmai s-a produs, nimeni nu l-a planificat, nu l-a anticipat și nu a anunțat despre producerea acestuia însă portalurile informaționale deja au reușit să dea o știre de ultimă oră, ba mai mult, cu citarea a două surse și o galerie foto. Asemenea știri presupun o mediatizare imadiată, caracteristică pentru site-urile electronice, însă ziarele nu vor ignora aceste subiecte, doar din simplul motiv că presa online l-a parcurs deja în lung și în lat. Un principiu ce ține de concurența între mijloacele media nu constă doar în faptul că acestea se întrec în a fi primele în publicarea unor știri, dar și acoperirea tutror subiectelor de importanță majoră, fie că despre acestea s-a spus deja. De obicei, știrile politice care tratează un fapt neprevăzut apar pe Internet, după care în buletinele de știri radio și TV, iar cel mai degrabă, în dimineața zilei următoare ziarele dau același material în primele pagini. Chiar și în contextul unei diversități a canalelor de transmitere a informației, există public care va afla despre o noutate abia în ziua următoare și posibil chiar din ziare.
Evident, nu fiecare eveniment sau fapt poate devni știre. Și la acest capitol, jurnalistul va trece informațiile prin filtrul importanței și a efectului asupra societății. Există câteva criterii care deosebesc un eveniment de un fapt divers și anume:
-Noutatea. Ceea ce apare pentru prima dată întotdeauna se va bucura de interesul publicului. Prin urmare, o nouă lege aprobată de către Parlament, apariția unui nou bloc electoral sunt fapte care merită și trebuie aduse la cunoștința cititorilor.
-Conflictul. Se pare că ecest criteriu este cel mai popular. Posibil toți vor ignora o știre în care se anunță despre o ședință a Guvernului pentru a citi un material în care se relatează despre un conflict între doi deputați care s-a sfârșit cu o bătaie generală în plenul Parlamentului.
-Neobișnuitul. Ceea ce este ieșit din comun, straniu, indedit sau poate deviază de la normalitate poate deveni chiar o știre de deschidere pentru un ziar și știrea zilei pe pagina principală a unui portal de știri.
-Protagoniștii evenimentelor. Nu contează circumstanțele atât timp cât în ele s-a pomenit un lider politic, un ministru, un candidat la funcția de primar sau poate chiar președintele. Uneori personalitatea protagonistului bate toate celelealte criterii și devine știre.
-Interesaul public. Chiar dacă un jurnalist a tratat de nenumărate ori un subiect, acesta va rămâne concentrat pe el pentru a obține noi detalii și a căuta informații ascunse despre acest subiect pentru a satisface interesul public. Atât timp cât există o cerere, oferta trebuie să apară. Spre exemplu, implicarea politicienilor în fraudarea sistemului bancar sau diplomele false de studii ale premierului Chiril Gaburici reprezintă subiecte de interes public, fapt pentru care jurnașiștii le vor ține în vizorul cititorilor.
Cele menționate mai sus nu reprezintă de fapt tehnici de redactare a știrilor cu tematică politică însă constituie un element obligatoriu premergător procesului de editare a materialelor, este ceea de la ce începe munca jurnalistului aupra unei informații. Ceea ce ajută jurnalistul să transforme o informație într-un text care se încadrează în categoria genului jurnalistic știre, sunt tehnicile de redactare – un ansamblu de metode, procedee și reguli aplicate în editare:
Titrarea. „Pentru autor, de multe ori, redactarea textului sfârșește cu fixarea titlului. Pentru cititor însă, totul începe cu titlul. Cu titlul rubricii, cu suratitlul, cu subtitlul, eventual, cu șapoul. Alteori, privirea îi alunecă mai întâ, pe intertitlu. În funcție de acest prim impact, de cele mai multe ori, lectura textului începe sau nu” (C. F. Popescu 145).
„Manualele de jurnalism recomandă titlul clar, ușor de decodat, a cărui construcție să valorifice cât mai puțin procedeele ambiguității (în materialele strict informative mai ales). Tema anunțată de titlu trebuie să fie dezvoltată în corpul textului, nu rareori însă titlul este spectaculos- înșelător” (spiruharet.ro) Așadar, importanța titlului este una crucială, în special în cazul știrilor politice online. La moment, concurența dintre site-urile informaționale a devenit una aprigă, astfel încât portalurile încearcă să cucerească atenția publicului prin titluri șocante și imagini incitatente. Prin urmare, dacă ziarele dau titluri maximal informative, atunci portalurile publică titluri intrigante. Spre exemplu: „Serafim Urechean este candidatul PLDM pentru funcția de primar general al mun. Chișinău” este un titlu bun pentru paginile unui cotidian, în timp ce portalurile de știri vor alege un astfel de titlu: „Vezi cine este candidatul surpriză al PLDM pentru funcția de primar general al mun. Chișinău”. Voltarie spunea „Secretul de a fi plictisitor constă în a spune tot” – este un citat cât se poate de potrivit pentru titlurile știrilor politice online. De asemenea, titlurile pot fi divizate în câteva categorii, după felul în care mesajul esențial al știrii este transmis către cititor. Trebuie să menționăm aici că o regulă importantă pentru conceperea titlurilor pentru materialele cu tematică politică este criteriul informativ, prin urmare, se exclud din start titlurile-cuvânt, titlurile-sintagmă, titlurile-figura de stil, deoarece acestea nu transmit un mesaj concret, iar cititorul își poate pierde cu ușurință interesul pentru un articol intitulat așa. Cele mai potrivite titluri pentru știrile politice, care captează atenția, informează și totodată evită să dea cărțile pe față chiar de la început sunt următoarele:
Titlurile interogative. Acestea fac apel la curiozitatea cititorului și vin cu o întrebare în adresa acestuia, însă îi propun totodată să afle imediat răspunsul prin lecturarea știrii. De exemplu: „Ce salarii au membrii Cabinetului de miniștri și premierul R. Moldova?”.
Titlurile exclamative. Acestea fac apel la importanța mesajului care nu suportă amânare și trebuie citit imediat. De exemplu: „Dorin Chirtoacă a renunțat la funcția de deputat!”
Titlurile enunț (tradiționale). Reprezintă un mesaj scurt, strict informativ care dezvăluie în întregime esența știrii. De exemplu: Parlamentul a votat în primă lectură reforma Procuraturii”.
Titlurile intrigante. Acestea incită publicul la lecturare deoarece vin cu un mesaj interesant, format prin combinarea unor cuvinte-cheie. De exemplu: „Ex-premierul Iurie Leancă și-a decis viitorul politic”.
Titlul citat. Posibil unul dintre cele mai populare tipuri de titluri, utilizat pe lar și în cazul ziarelor și în cazul portalurilor online, unde din declarația unui lider politic se extrage un citat semnificativ, provocator, șocant, straniu, critic care devine titlu. De exemplu: Gaburici către Medvedev: „Alegerea vectorului pro-european nu este o alegere contra Rusiei”.
Am spus că știrea este cel mai concis gen jurnalistic, însă uneori, textul acesteia poate să devină unul de proporții din cauza informațiilor ample, dar importante. În acest sens, jurnaliștii utilizează un element structural menit să organizeze materialul mai bine – intertitlurile. Intertitlurile divizează de obicei un subiect de altul, în cadrul unei și aceleiași știri și fac știrea bine structurată, plăcută la aspect și foarte accesibilă, astfel încât dacă cititorul va dori să revină mai târziu asupra unei informații din text, acesta va memora intertitlul paragrafului unde sunt menționate informațiile respective și ulterior le va identifica cu ușurință.
Lead-ul. „Pentru a construi un bun început de text, talentul trebuie să tindă să concilieze mai multe imperative, aparent, puțin conciliabile: să anunțe tema, să atragă atenția cititorului, să îl facă să-și dea seama că subiectul poate să-l intereseze, dar să lase destul mister, pentru ca să nu aiba impresia că a aflat tot din primul paragraf. Să-i spui destul pentru a-I trezi curiozitatea, dar puțin, pentru a dori să continue lectura” (CF Popescu 84).
„Oricare ar fi tipul paragrafului de început ales, el trebuie să conțină mesajul esențial. În cazul textului factual (de informare), mesajul esențial cuprinde răspunsurile la întrebările cine – ce – când – unde – cum – de ce? Dacă toate aceste răspunsuri sunt prezente, ceea ce este oarecum dificil, prin raport cu ceința fluenței textului, este obligatoriu că se răspundă de la bun început, la acea întrebare sau la acelea fără de care tema textului nu poate fi înțeleasă” (cf popescu 85). Există mai multe tipuri de lead-uri prin care jurnaliștii fac informația să fie interesantă și conving astfel cititorul să nu se oprească din lecturare. În acest sens trebuie să menționăm:
Lead-ul rezumat. Este cel mai frecvent utilizat. În acest caz, paragrafele de dezvoltare nu fac decât să dezvolte informațiile anunțate în lead, completându-le cu detalii.
Lead-ul bombă. Are drept scop captarea atenției cititorului printr-o singură frază care rezumă întregul subiect al știrii.
Lead-ul narativ. Poate descrie pe scurt o idee a știrii, o concluzie sau premizele evenimentului abordat în material.
Lead-ul citat. De obicei nu se recomandă să se înceapă o știre printr-un citat, dar în cazul în care acest citat are o importanță deosebită și în jurul său se construiește textul, atunci astfel de lead-uri au dreptul la existență.
Lead-ul raport. De obicei relatează despre consecintețe unei decizii, rezultatele unor negocieri, întruniri, ședințe etc.
Lead-ul analiză. Formulează ipoteze sau evaluează consecințele legate de un anumit eveniment.
Paragrafele de dezvoltare. „Paragraful este locul pentru lucrurile care stau împreună. Altfel spus, același fragment factual, aceeași ordine de idei formează un paragraf, repetabil și prin așezarea în pagină. Din perspectiva descifrării semnificației de către cititor, paragraful – ca unitate de bază a textului – îi asigură acestuia din urmă, coerența. Pe de altă part, aspectul grafic (rând mai scurt, albitură mai mare) îi oferă cititorului un moment de respiro și, totodată, posibilitatea să survoleze întreaga suprafață tipărită a textului, așa cum un tablou este văzut dintr-o singură privire”. (cf popescu 83) Prin urmare, paragrafele de desfășurare, pe lângă faptul că oferă cititorului o informație în cascadă, accesibilă și inteligibilă din punct de vedere logic, dar reprezintă și un element grafic conceput pentru comoditatea publicului. În cadrul portalurilor de știri, paragrafele sunt divizate pe orizontală, în timp ce în ziare, știrile sunt structurate pe verticală. În altă ordine de idei, trebuie să menționăm regula de bază a paragrafelor – fiecare dintre ele desfășoară o singură idee. Numărul de paragrafe poate varia în funcție de cantitatea de informație pe care vrea jurnalistul să o transmită. De obicei, paragrafele durează până când subiectul este desfășurat în întregime și au mai rămas doar câteva elemente adăugătoare, care își găsesc locul în paragraful final (background-ul).
Paragraful final (background-ul). „Unele dintre paragrafele de dezvoltare ne comunică elemente de context, ceea ce înseamnă, în esență, acele date care alcătuiesc contextul unui fapt: evenimente precedete, posibile consecințe, alte întâmplări similare, noutatea sau semnificația pe cxare o aduce, modul în care se încadrează într-un șir de fapte asemănătoare sau, simpotrivă, contrastante ș.a.m.d” (coman 201) – acesta este background-ul sau finalul știrii, felul prin care jurnalistul își încheie materialul frumos, cerând impresia unei informații complete. În cazul știrilor politice online, backround-ul este patagraful perfect pentru a menționa despre știrile scrise anterior despre acest subiect prin indicarea unor link-uri directe. Spre exemplu, dacă știrea vizează un proiect de lege aprobat în lectură finală de către Parlament, atunci în paragraful final se indică legătura electronică la știrea în care se anunța despre acest proiect de lege, dezbaterea proiectului în plen și aprobarea în primă lectură. Iar dacă știrea relatează despre scandalul privind actele de studii ale premierului, atunci în background se va menționa neapărat evenimentele premergătoare acestui scandal. Totodată, dacă dorim să corelăm știrea cu un interviu politic realizat de către portalul nostru de știri sau de către o altă sursă, putem lua ciupituri din acel interviu, menționând și link-ul la materialul întreg. „De multe ori, jurnalistul folosește, în articol, doar una sau două fraze dintr-un interviu care a consumat zeci de minute de bandă de reportofon sau coli întregi de text. Internetul însă nu cunoaște restricții legate de spațiul tipografic, pentru că spațiul virtual nu are practic, limite, iar cititorul este liber să-și organizeze lectura sau vizualizarea documentelor după bunul-plac. Aceasta înseamnă că un articol online, chiar dacă va folosi numai un anumit fragment dintr-un interviu larg, va putea conține un link care, odată activat, să trimită utilizatorul la un document cuprinzând întreaga discuție dintre jurnalist și sursă” (Coman 652). În acest sens, știrile politice din ziar nu pot utiliza link-urile, însă prin intermediul unui background consistent poate reaminti, actualiza, accentua cititorului premisele faptului descris.
3. Prezentarea știrilor cu tematică politică în presa scrisă și cea electronică din perspectivă comparativă
În capitolele anterioare am descris esența știrilor cu tematică politică din ziare și de la portalurile de știri și rolul acestora în cadrul jurnalismului. Ceea de ce trebuie să ținem cont este faptul că în funcție de canalul mediatic prin care informația ajunge la consumator influențează colosal aspectul și conținutul știrilor, iată de ce pentru a putea delimita clar știrile tradiționale din publicațiile periodice și știrile online care au împânzit Internetul e nevoie de o analiză comparativă a felului în care ambele produse media sunt prezentate cititorilor în funcție de mijlocul de informare.
3.1. Calea parcursă de știrea până la publicare
Până a ajunge la publicarea unui material finit pe portal sau pe paginile unui ziar, jurnaliștii parcurg câteva etape prin care informația se trasnformă în știre. Activitatea acestora curpinde: căutarea evenimentului, documentarea, lucrul cu sursele, redactarea și apoi doar publicarea materialului. Se spune că știrea este unul dintre cele mai ușoare genuri deoarece jurnalistul este chemat doar să reflecte realitatea prin cuvinte simple și într-o manieră obiectivă. În realitate însă, activitatea știriștilor nu se limitează doar la oglindire a faptelor și evenimentelor din domeniul poltic, deoarece însuși domeniul este unul mai mult sau mai puțin complex, care presupune o pregătire anumită a jurnalistului, susținută de o documentare aparte pentru fiecare subiect tratat, lucrul cu diferite surse de la care poți obține o informație unică (element de neprețuit pentru publicațiile care se confruntă cu concurența), alegerea unui unghi de abordare interesant sau poate chiar original și utilizarea unor tehnici de prelucrare, filtrare, selectare a informațiilor. La prima vederea, posibil este chiar prea multă muncă pentru un gen jurnalistic atât de succint, însă jurnaliștii parcurg zilnic aceste etape, aducându-le până la un nivel automatizat, ceea ce reprezintă de fapt profesionalismul. Practicarea îndelungată a meseriei și exercițiul scrisului cotidian prin deprinderea unui set de reguli fac activitatea juralistică mul mai ușoară. Așadar, să luăm etapele prin care trece o știre până să ajungă pe site-uri și paginile din ziar:
Ideea. Totul începe de la o simplă idee și de la inițiativa jurnalistului de a aborda un anumit subiect. Dacă scopul a fost fixat, atunci jurnalistul își va îndrepta tot efortul întru realizarea acestuia. Ideea poate să apară din senin, spontan, să fie discutată la o ședință de redacție sau să fie propusă de către redactorul-șef.Indiferent de sursa ideei, aceasta generează activitatea jurnalistului.
Evenimentul sau faptul care generează informația. După ce jurnalistul s-a ales cu o idee pentru o știre politică bună, acesta va căuta să participe la eveniment, de unde va colecta informația. De obicei evenimentele care vizează domeniul poltic sunt: conferințele de presă, briefingurile, lansările în campanie electorală, protestele antiguvernamentale. Aici, trebuie să menționăm că știrile (în special cele online) pot apărea și în lipsa unui eveniment anume, dar la apariția unei informații de interes public.
Informația. Ea este nucleul oricărei știri, deoarece în baza unei informații obținute, jurnalistul creează un text pe care ulterior îl publică. Informația poate apărea în orice moment, de la diferite surse, dar jurnalistul o poate căuta și individual prin intermediul unor metode de colectare și anume: documentarea, observația și intervievarea, care pot fi utilizate separat, dar și în ansamblu.
Sursele. Deși informația constituie elementul fundamental al oricărei știri, aceasta nu este veridică până când nu este confirmată și argumentată de către o sursă credibilă. Regula de aur a știrilor spune că un material nu poate fi conceput fără a cita cel puțin două surse, pentru că altfel, textul i-ar fi atribuit jurnalistului în cazul în care acesta nu face o referire la o persoană, instituție sau document anume. Știrile care tratează subiecte politice de importanță socială cer fapte, nu presupuneri, citiorul nu este obligat să-l creadă pe ziarist pe cuvânt. Am menționat anterior că jurnaliștii de la portaluri și cei de la ziare utilizează surse similare, cu singura excepție că știrile online pot cita alte portaluri informaționale și chiar publicații periodice tipărite, în timp ce știrile din ziar nu citează alte ziare, optând pentru surse instituționale, oficiale și alte surse credibile. Lucrul cu sursele reprezintă o etapă importantă în drumul știrii spre public, fapt pentru care e nevoie să le menționăm: există surse directe, pe care jurnaliștii le contactează direct de la un eveniment politic și surse indirecte, pe care jurnaliștii le preiau de la o agenție de știri, citează alte publicații. Dacă luăm în calcul statutul sursei, atunci acestea pot fi: instituționale (Guvernul, Parlamentul, Primăria, Partidele politice), oficiale (liderii politici, reprezentanții formațiunilor politice, membrii Cabinetului de miniștri, președintele, prim-ministrul, primarul general, purtătorii de cuvânt), umane (persoane participante la evenimentele politice, martori), scrise (baze de date, alte publicații, anunțuri, comunicate).
Alegerea unghiului de abordare. Putem egala unghiul de abordare cu o cale pe care junrnalistul alege să o urmeze în descrierea unui subiect. De fapt, fiecare eveniment sau fapt de natură politică poate avea unul sau mai multe unghiuri de abordare și rămâne la discreția jurnalistului pe care dintre acestea îl va alege. Un factor important care influențează această decizie este politica editorială adoptată de redacția ziarului sau a portalului.
Editarea. Pentru fiecare jurnalist în parte procesul de editare a știrilor decurge în mod diferit. În linii generale, acesta începe cu selectarea informațiilor. De multe ori jurnalistul este nevoit să renunțe la unele informații colectate deoarece acestea nu se încadrează în șirul logic al descrietrii. Urmează conceperea unei prime variante ale ștrii unde informația este structurată pe idei, iar ideile capătă forma paragrafelor așezate după principiul piramidei inversate, cu informația de bază la începutul materialului. La această etapă, jurnalistul scrie textul, îl modifică, îi adaugă sau îi scoate anumite detalii, își poate schimba opinia în privința lead-ului, va schimba cu locurile paragrafele, va interveni în background și la final, va crea un produs finit, cu titlu, lead, paragrafe, background și imagine.
Revizuirea textului. O știre nu poate ajunge la cititor fără să fie verificată și reverificată, fie de către editorul de știri, fie de către corector, sau de redactorul-șef. În acest sens, știrea parcurge mai multe filtre, obține aprobarea redactorului-șef (dacă este cazul) și poate merge într-un final spre publicare. De obicei, ziarele angajează un corector – persoană specializată care verifică, corectează și perfectează materialele. Rolul acestuia este esențial, deoarece el trebuie să observe micile scăpări ale editorului, eventuale greșeli gramaticale pentru a le înlătura. Portalurile de știri nu au corectori, astfel, responsabilitatea de a-și autoverifica știrea îi revine editorului. Ulterior, materialul ajunge și în fața redactorului-șef, dacă este un material foarte important. În cazurile obișnuite, jurnaliștii de la portaluri dau informația direct la publicare, unde au posibilitatea să o revadă pe site și să intervină în cazul în care observă careva greșeli, în timp ce ziariștii, odată ce știrea a fost tipărită, nu mai pot schimba nimic. Iată de ce în cazul ziarelor, această etapă este una cruzială, obligatorie și minuțioasă.
Machetarea/pregătirea spre publicare. Machetarea reprezintă o etapă caracteristică pentru știrile din presa scrisă. De fapt, editorul aici nu mai are nicio implicațe, activitatea lui încheindu-se odată cu redactarea finală a știrii. Textul își găsește locul în pagina de ziar anume datorită machetatorului care, prin intermediul unui program specializat, organizează materialele. În cazul portalurilor de știri, jurnalistul este implicat în toate etapele pe care le parcurge știrea, el fiind responsabil și de pregătirea pentru publicare, previzualizarea meterialului pe site pentru a-l vedea cum arată din punct de vedere structural, dar și al aspectului. Putem spune că jurnaliștii care activează pentru mediul online nu se despart de știrea lor nici pentru o secundă.
Publicarea. Această etapă reprezintă momentul în care o știre este tipărită în ziar sau plasată pe un site informațional. Odată publicată, aceasta devine accesibilă pentru publicul larg. Dacă în cazul portalurilor de știri, materialul se publică printr-un simplu click, atunci, știrea politică din presa scrisă parcurge o cale mai îndelungată până ajunge în chișcul de ziare, prin abonamente, în cutiile poștale, iar apoi abia la cititor.
Conexiunea inversă. Deși este o etapă care are loc abia după ce știrea a fost publictă, importanța acestea nu poate fi trecută cu vederea. De menționat că fed-back-ul imediat este caracteristic doar pentru știrile politice de pe portaluri, fapt prin care între jurnalistul care a editat materialul și cititorul acestuia se crează un dialog indirect. Internetul permite ca publicul să reacționeze, să își expună părerea, să scritice sau să aprecieze, să comunice și să analizeze împreună cu alți cititor informația publicată prin intermediul comentariilor direct pe portalul de știri. Foarte des, materialele cu tematică politică sunt fistribuite și pe rețelele de socializare, unde utilizatorii crează dicuții întregi pe marginea subiectului abordat. Feed-back-ul este un element semnificativ pentru jurnalist deoarece prin intermediul acestuia, el află părerea, dorința, reacția cititorului, dar și pentru cel din urmă, care prin intermediul unui feed-back eficient și constant evoluează de la un simplu consumator de informații, la un public participativ.
3.2. Modalități de scriere a unei știri politice de top
Nu putem spune cu singuranță că există materiale jurnalistice perfecte din toate punctele de vedere, în special când e vorba despre o știre cu tematică politică. Uneori, jurnaliștii lucrează mult asupra conținutului, însă structurează informația stângaci, fapt care îi afectează aspectul. Alteori, știriștii pierd ore în șir pentru a redacta o galerie foto, însă conținutul informațional este unul sărac, nemaivorbind despre știrile politice online care sunt publicate în cea mai mare grabă pentru ca portalul să fie primul care a anunțat despre un subiect. Pe lângă toate acestea, există însă câteva modalități esențiale și foarte simple, prin care jurnaliștii reușesc să ofere publicului un produs calitativ. Aceste modalități țin de felul în care jurnalistul își organizează activitatea, de spiritul său de inițiativă și originalitatea pe care o posedă, de viziunea, de modul în care se documentează, selectează și verifică și de atitudinea față de ceea ce face. În baza unei analize riguroase a portalurilor informaționale autohtone și a câtorva ediții de ziare am reușit să identific câteva „ingrediente” importante pentru pregătirea unei știri politice de top:
-Jurnalismul a devenit un domeniu în care concurența e la ea acasă. Zeci de publicații se întrec în plasarea unor știri cu temtică politică pentru a reuși la timp să anunțe despre un eveniment, un fapt, o întâmplare referitoare la actorii politici. Graba strică treaba, spune un proverb românesc care poate fi atribuit cu ușurință în cazul dat. Jurnalistul care conștientizează că nu este gonit de nimeni și poate zăbovi câteva minute pentru a revedea textul, a corecta anumite gafe (care cu siguranță sunt), a găsi o imagine potrivită și a alcătui un titlu mult mai inspirat, va avea întotdeauna succes. Niciodată nu vei fi primul, însă ai toate șansele să fii printre puținii care vor oferi cititorilor o știre corectă. Valabil mai mult pentru portalurile online, de multe ori jurnaliștii, anume pentru că se grăbesc, dau greșit numele politicienilor, funcțiile acestora, denumirile de partide, datează greșit sau pur și simplu publică o informație incorectă din cauza lipsei de timp pentru verificare.
-De multe ori poți găsi una și aceeași știre, scrisă identic și publicată pe mai multe portaluri de știri. Pentru a nu ne grăbi să acuzăm jurnaliștii de plagiat, trebuie să luam în calcul că aceștia se inspiră foarte des din unele și aceleași surse: comunicate de presă, anunțuri de partid, declarații ale liderilor politici etc. În asemenea cazurui, jurnalistul nu trebuie să se limiteze la o simplă preluare a textului, care nu necesită practic nici un efort, dar va căuta să-și pună în joc originalitatea. Una și acceași știrea poate fi publicată în zeci de moduri diferite, utilizânt anumite procedee. Un simplu titlu incitant, face cât o știre întreagă. Ceea ce trebuie neapărat să menționăm despre titlul unei știri politice este:
Să nu alegem niciodată titlul înainte de a redacta textul chiar dacă pentru moment ne-a venit o idee aparent genială;
Să evităm titlurile prea lungi sau prea scurte. În acest sens, se practică abrevierile de partid sau instituții, evitarea specificării funcțiilor unor politicieni etc. Atunci când jurnalistul alcătuiește un titlu, acesta trebuie să țină cont că mai are și corpul știrii pe care de asemenea trebuie să-l completeze cu informații, fapt pentru care ar trebui să renunțe la titlurile lungi. Totodată, printr-un titlu scurt, jurnalistul riscă să rămână în general fără atenția citiorului, ca fiind neînțeles.
Un titlu bun este un titlu inteligibil. Nu se recomandă utilizarea unor cuvinte sau fraze ambigue, care pot fi interpretate în mai multe moduri. De asemenea, un titlul nu este cel mai potrivit loc pentru figuri de stil, determinative sau expresii din altă limbă.
Titlul nu trebuie să trezească așteptări false. Regula numărul unu a titlurilor este ca acestea trebuie să corespundă în totalitate textului și să nu mintă cititorul. Relația dintre titlu și text trebuie să fie una incontestabilă. Dacă cititorul va vedea pe prima pagină din ziar că „Oamenii au aruncat cu roșii în liderii PLDM, PD și PCRM”, acesta se va grăbi să citească materialul, de unde va afla că defapt este vorba despre un act de protest organizat în fața Parlamentului, unde un grup de tineri au lipit fotografiile politicienilor pe niște urne, iar apoi au aruncat cu roșii în acestea, manifestându-și astfel nemulțumirea față de actuala guvernare. Publicul va rămâne cu sentrimentul de dezamăgire.
-Separarea evenimentelor cu adevărat importante, de faptele diverse. „În bibliografia de specialitate, editorii sunt desemnați prin sintagma „păzitori de porți” (gatekeepers). Aceasta înseamnă că ei controlează și regularizează fluxul de informații și de materiaele care invadează redacția, stabilind: 1) ce corespunde și ce nu corespunde profilului și intereselor acesteia; 2) ce elemente, din totalul celor selectate, trebuie să ocupe o poziție prioritară și ce poate rămâne în masa globală și oarecum anonimă a celorlalte știri și articole” (coman 47). Jurnaliștii ar trebui să dea prioritate evenimentelor cu adevărat importante, ce vizează interesul public, îndepărtându-se de subiectele scandaloase, șocante sau tot felul de zvonuri. Din păcate, portalurile online sunt invadate de știri politice în care se relatează despre un scandal izbucnit pe Facebook între doi lideri politici, ce costume și ce cravate poartă membrii Cabinetului de miniștri, cu cine a luat masa președintele Parlamentului etc. În acest sens, jurnalistul trebuie să-și amintească de fiecare dată că o știre are anumite exigență, care îi oferă această calitate: obiectivitatea, acuratețea proximitatea, interesul public, actualitatea, noutatea, incredibilul, etc.
-Fapte, nu presupuneri. „Știrile politice pot fi mai mult speculative decât faptice, pot necesita citirea între rânduri. Subiectele politice creează multe controverse; în acest caz, trebuie prezentate nu numai toate aspectele unui eveniment, ci și întregul spectru al punctelor de vedere aparținând celor implicați. Mai ales atunci când mijlocul de informare pretinde independența, imparțialitatea sa ori își atribuie rolul de serviciu public” (ulim politic 29). În această ordine de idei, trebuie să ne amintim de surse și importanța colosală pe care acestea o au. Cel mai reușit mijloc princ are redai credibilitate și veridicitate unei știri este confirmarea acestea de către o sursă oficială sau insituțională. Jurnalistul trebuie să tindă spre a-și face niște surse permanente de la care va putea obține o informație, astfel încât, după mai mult timp de activitate în domeniu, sursele vor ajunge să-l contacteze individual pentru a-i oferi niște detalii semnificative.
-Conștientizarea necesităților publicului. Jurnalistul scrie o știre nu pentru sine și nici pentru cei despre care șcrie (politicieni, concurenți electorali, miniștri). El o face pentru public și prin urmare își va direcționa efortul spre conceperea unui material coalitativ: maximal informativ, care îi va răspunde la cât mai multe întrebări, pe lângă cele șase întrebări clasice (Cine? Ce? Unde? Când? Cum? De ce?), plăcut la aspect, bine structurat și cu un limbaj clar, concis și inteligibil. Este foarte important ca jurnalistul să-și formeze deprinderea de a da informația sub forma unor idei succinte structurate în funcție de importanța mesajului predestinat pentru cititor. „Dacă n-ai reușit să prinzi cititorul cu prima frază, poți să consideri că ai scris degeaba tot textul. Primele 30 de cuvinte sunt vitale pentru a câștiga atenția celui care citește. Tehnica piramidei răsturnate constă în prezentarea celor mai importante informații în chiar introducerea știrii, după care urmează date explicative, complementare, de context și alte detalii. Redactarea știrii sub forma piramidei răsturnate este o soluție adecvată cititorului modern, mereu sub presiunea timpului, care vrea să afle repede ce s-a întâmplat și după aceea, dacă mai are timp, să afle de ce și cum s-a întâmplat” (ghid de jurnalism).
-Stilistica și gramatica textului jurnalistic. E greu de identificat un element care afectează mai rău calitatea unei știri decât greșelile de stil și cele gramaticale, care pur și simplu împiedică parcurgerea textului și crează impresia că materialul aparținei unui amator și nicidecum unui specialist în domeniu. Chiar dacă jurnalistul a obținut niște declarații în exclusivitate, sau a participat la un eveniment cu public limitat, prețul informației scade din moment ce aceasta îmbracă forma unui text stâlcit, lipsit de semne de punctuație, greșeli gramaticale, repetinții în exces și o topică dezordonată. Textul jurnalistic, fie că acesta se publică sau se tipărește, trebuie să fie unul impecabil.
3.3. Știrea politică online și cea din presa scrisă între concurență și alternativă
Pe lângă faptul că presa scrisă și cea online reprezintă două mijloace de informare în masă extrem de importante, nu putem să omitem concurența dintre acestea. Probabil această concurență s-a născut imediat după ce știrile s-au transferat și pe Internet și au evoluat de la „jurnalism amatoricesc” la „jurnalism de calitate”, care poate mediatiza simultan zeci de evenimente, într-o manieră similară cu cea pe care o adoptă ziariștii. Întrebarea, totuși, rămâne a fi actuală? Pot știrile politice online să concureze la toate capitolele cu cele din presa scrisă, ca mai apoi să ajungă să le înlocuiască? Da, pot. De fapt acest proces a început. Însă nu trebuie să ne grăbim să spunem că rezultatul lui va fi „moartea” presei scrise, deoarece presa scrisă o reprezintă și jurnalismul online, doar că e difuzat către public prin intermediul unui alt mijloc de informare – Internetul – un canal care aduce foarte multe avantaje și argumente în favoarea știrilor electonice și în detrimentul celor tipărite.
Dacă e să vorbim despre dipariția presei, atunci nu neapărat știrile electronice al fi de vină, ci simplul motiv că necesitățile consumatorilor de informație au crescut și au devnenit mult mai diversificate. Publicul nu mai poate fi mulțumit cu o știre despre un un protest, când în aceeași zi se produc alte câteva zeci de evenimente politice importante: lansarea partidelor în campania electorală; ședința de Guvern; conferință de presă în care liderii politici vin cu declarații despre un nou proiect de lege; briefingul premierului privind inițierea reformei organelor de drept a statului etc. Cine va relata despre toate aceste fapte, dacă o pagină de ziar predestinată tubricii politice permite publicarea a nu mai mult de trei materiale, dar cu condiția că acestea nu vor fi însoțite și de fotografii? În momentul în care, un suport media nu face față nici fluxului continuu de informații, nici cerințelor cititorilor, cei din urmă își vor îndrepta atenția spre alte surse media mai accesibile. Trebuie să menționăm că știrile din presa scrisă au ținut piept apariției radioului și a televiziunii, reușind că coexiste cu acestea în armonie și chiar păstânduși fidel o mare parte din public.
Odată cu apariția Internetului și, respectiv, a știrilor electronice, produsele celor trei mijloace media menționate pot fi înglobate cu ușurință, propunând publicului un gen jurnalistic hibrid.
Așadar, să analizăm ce stă la baza concurenței dintre știrile politice tipărite și cele online. Consider că este vorba despre o concurență unilaterală și inutilă. Dezavantajele știrilor din presa scrisă sunt evidente. Aici putem menționa:
-Știrile din ziar sunt contra plată;
-Acestea sunt dificil de arhivat;
-Prezintă dezavantaje ecologice;
-Nu reușesc să acopere în întregime toate evenimetele la zi/săptămână;
-Au un aspect modest, chiar și cele în format color;
-Nu pot fi însoțite de galerii foto/materiale video/alte elemente grafice;
-Nu pot fi corelate cu materiale mai vechi sau alte surse etc.
Am spus că știrea politică online o va înlocui pe cea din ziar în viitorul nu atât de îndepărtat, însă acest fapt va duce la transformarea știrilor din ziare și nu la dispariția completă a acestora. Evident, ziarele au înțeles că platforma virtuală scoate orice limite asupra accesului la informație, fapt pentru care, în prezent, putem vorbi de site-urile electronice ale publicațiilor periodice. Practic toate ziarele au și un portal informațional, unele dintre ele devenite foarte populare deja (ziarulnational.md, timpul.md, jurnal.md, zdg.md). Aceasta reprezintă singura formă viabilă prin care ziarele pot concura cu portalurile online, dar totodată și o înfrângere a celor dintâi, dat fiind faptul că au acceptat mediul virtual pe marginea căruia și s-a dat lupta.
Totuși, dacă ar fi să vorbim despre știrile politice online și cele tipărite ca reprezentând o alternativă unele pentru altele, atunci, o relație decentă între acesta ar trebui să fie construită în felul următor:
– Știrea politică tipărită ar trebui să ofere altceva decât știrea electronică. Până la urmă, după cum am menționat anterior, evenimentele se ântâmplă atât de des încât acestea uneori riscă să rămână nemediatizată. Iată în baza acestui fapt, ziarele ar trebuie să aleagă pentru publicare anumele acele informații despre care s-a relatat puțin sau poate deloc pe Internet. „Când spun „diferit”, nu mă refer neapărat la informația în sine, ci la modul în care este tratată, la unghiul de abordare, la profunzimea acestuia. Vreau ca site-ul să îmi ofere informația, iar ziarul să o pună în context, s-o analizeze, s-o explice, să îmi spună care sunt cauzele, care sunt consecințele” (ghid de jurnalism)
– Păstrarea știrilor exclusive pentru ediția tipărită. Un ziar poate fi promovat cu ușurință dacă publicul știe că acesta vine tottimpul cu știri exclusive din domeniul politic. În acest sens, site-urile online ale ziarelor pot publica o știre anunț în care cititorului i se aduce la cunoștință despre materialul exclusiv pe care îl poate citi doar în ediția de mâine a ziarului. „După ce o dau pe site, există oportunitatea ca exclusivitatea să fie preluată de televiziuni, de radio, de alte site-uri. Toate (aproape) vor cita ca sursă ziarul meu. Chiar dacă exclusivitatea va fi preluată și de concurență (dacă va avea timp să reacționeze), oamenii știu, în acest moment, că mâine vor putea citi mai multe în ziarul meu” (imbdem);
– O documentare mai profundă pentru știrile politice din ziar. Dacă ești perseverent și sapi mai adând, ai șanse să obții niște date cu adevărat prețioase care vor merge în știrea pentru ziar. Chiar dacă portalurile online au reușit deja să mediatizeze pe larg subiectul despre care te-ai documentat, informațiile noi pe care le-ai obținut vor constitui nucleul știrii și prin urmare va fi ceva diferit de ceea ce au publicat site-urile electronice.
– Promovarea știrilor din ziare în cadrul portalurilor online.
Putem spune cu siguranță că procesul de tranziție pentru știrea tipărită a început, acesta fiind din start inevitabil. Jurnalismul, ca fiind unul dintre cele mai dinamice și flexibile domenii, pur și simplu nu poate sta pe loc atunci când tehnologiile avansează și aduc la dispoziția știriștilor o varietate de posibilități și o minimalitate de restricții. Dispariția știrilor tipărite este un fenoment care se va întâmpla, însă nu din vina mediului online, ci pentru că cititorul se va dezvolta, iar odată cu el și necesitatea de a fi informat. Până atunci însă, atât știrile politice tipărite cât și cele electronice pot coexista și reprezenta o alternativă unele pentru altele.
Concluzii
Un putem să negăm faptul că politica a devenit domeniul cel mai mediatizat atât în presa scrisă, cea electronică și audiovizual, ba mai mult, jurnaliștii contribuie să promoveze scena politică din Republica Moldova asigurând publicul cu un flux continuu de informații. În momentul în care mă documentam pentru scrierea tezei de licență, am întâlnit pe un blog românesc o opine a unui jurnalist care spunea că despre politică presa vorbește atunci când într-o țară acest domeniu este în criză, fiind marcat de foarte multe evenimente negative și atunci când populația un-și încurajează guvernarea dar se poziționează împotriva acesteia. În țările în care totul este bine, presa scrie despre societate, economie, cultură, sport etc. Prin urmare, faptul că politica este cel mai tratat subiect al mass-media vorbește un doar despre o relație strânsă dintre acestea două sau despre interesul public, dar și despre unele probleme reale care vizează situația socio-politică internă. Totuși, voi face abstracție de acești factori pentru a veni cu niște argumente finale asupra știrilor politice ca produs al presei virtuale și ale celei tradiționale.
În primul rând e nevoie să subliniem faptul că știrea cu tematică politică a devenit un gen obligator pentru toate canalele de informare, un ziar sau un portal informațional, fiind practic de neconeput fără o rubrică aparte în acest sens. Dacă publicul solicită, adică înaintează o cerere, jurnalistul a cărui rol este să servească interesului public, trebuie să vină imediat cu o ofertă. Din fericire sau din păcate, evenimentele de natură politică se întâmplă în peramnență, iar presa este mereu conectată pe această frecvență, astfel încât poate asigura cititorii cu știri „proaspete” practic în regim non-stop, evident, vorbim despre portalurile online, deoarece ziarele sunt limitate în asemenea libertăți.
Scopul fundamental al lucrării era să fac o analiză comparativă a felului în care știrile politice apar în paginile ziarelor și pe site-urile portalurilor de știri. La acest capitol constat o diferență colosală, pornind de la aspectul viziual al materialelor, structură, tehnicile esențiale de redactare, unghiul de abordare și nu în ultimul rând, calitatea știrilor. Pornind inițial de faptul că știrile politice din presa tipărită și de pe Internet au foarte multe elemente în comun, iar cea mai mare deosebire a lor este canalul prin care ajung la publicul larg, am dedus în rezultat că mijlocul de informare este, de fapt, mai mult un factor decisiv în baza căruia apar celelalte deosebiri, decât un element distinctiv în sine. Prin urmare, pot spune convins că știrile cu tematică politică diferă nu din cauza mijlocului media, dar mai degrabă datorită unor elemente specifice ce țin de aceste mijloace.
Internetul reprezintă o „invenție” revoluționară pentru știrile politice. Libertatea și facilitățile pe care acesta le oferă presei aduc jurnalismul la un alt nivel, unul bineînțeles superior jurnalismului tradițional. Posibil ar fi cazul să spunem că am pășit cu adevărat în epoca informațională, unde accesul este nelimitat și se impune printr-o varietate de posibilități și oferte. Cel mai simplu argument pe care l-am putut găsi pentru a justifica popularitatea știrilor electronice este faptul că acestea oferă dreptul la alegere. Publicul este în drept să citească acele informații de care este interesat, fără să fie „impus” să dea lecturii un subict care un-i trezește nicio emoție, doar pentru faptul că ziarul său preferat nu-i oferă astăzi alte noutăți. Plus la asta, trebuie să menționăm și faptul că presa scrisă este considerată a fi una serioasă, posibil chiar pera serioasă, în timp ce portalurile online publică știri pentru toate categoriile de cititori, evitând monotonia textelor obișnuite din paginile ziarelor și venind cu un produs pecare l-am numit anterior „hibrid”. Printre altele, acest produs hibrid s-a dovedit a fi pe placul tuturor. Publicul este tentat zilnic să citească aceleași știri politice care ar putea apărea în ziar, la care mai sunt atașate și diferite materiale interactive caracteristice pentru audiovizual, toate astea la distanță de un simplu click și într-o cantitate enormă. Iată motivul din care cititorii au deventi foarte sceptici în privința știrilor tipărite, mai mult, unii susțin că existența acestora un ar mai fi justificată.
O altă concluzie ține de transformarea publicului de consum într-un public participativ. În prezent, cititorii nu doar percep informațiile dar generează și reacții, opinii, vin cu propuneri, comunică între ei, în special asupra temelor care vizează viața politică. În acest sens, Internetul s-a transformat într-o adevărată comunitate virtuală, în care utilizatorii citesc, distribuie și comentează știrile politice. Nu de puține ori, anume datorită unor știri politice publicate de către portalurile informaționale, societatea a inițiat acțiuni de protest, mitinguri, pentru a-și manifesta nemulțumirea. Publicul vrea și poate să participe în viața politică, dar mai mult, cititorii sunt interesați în monitorizarea permanentă a actorilor politici și a procesului guvernamental pentru a fi la curent cu direcția și intențiile pe care le adoptă aleșii poporului. Fără îndoială, știrile electronice pot fi interpretate ca un raport amănunțit al acestei monitorizări.
Aspectul plăcut bate informația. Foarte des cititorii se lasă convinși de felul în care arată un produs, până a ajunge să-i cunoască esența. Acesta este exact cazul știrilor politice electronice. În timp ce ziariștii lucrează asupra conținutului informațional, prezentând o informație amplă, detaliată, calitativă, site-urile optează pentru crearea unui mesaj care se va vinde, un mesaj care va convinge și în fața căruia consumatorul de informații un va putea rezista. La capitolul aspect, știrile electronice dețin poziția învingătoare, deoarece nicăieri în altă parte, dar mai cu seamă în ziare, un vom putea identifica o știre politică care va conține textul, fotografii relevante, un video cu declarațiile sursei, un document atașat care confirmă cele scrise, referiri la alte materiale, surse, precum o fac știrile electronice. Cititorul grăbit și nerăbdător va căuta să se informeze asupra unui subiect imediat și complet, fapt care îl oferă, după mine, doar materialele online.
În mod evident, știrile politice publicate în mediul virtual un sunt perfecte și unele categorii de public continuă să le interpreteze ca materiale scrise de amatori, preferând paginile ziarelor, ca fiind surse veridice, demne de încredere și serioase. Nu putem să contrazicem această ipoteză, deoarece în procesul de documentare pentru scrierea lucrării am supus analizei activitatea mai multor portaluri de știri autohtone și în rezultat am constatat că cititorul este mult mai expus riscului de a fi dezinformat sau manipulat prin intermediul materialelor online, decât în cazul știrilor din ziare. Avantajul privind informațiile dinamice, intrigante și foarte plăcute la aspect ale știrilor electronice este unul incontestabil, dar trebuie de menționat faptul că uneori jurnaliștii care activează pentru portaluri urmăresc întâi de toate scopul de a atrage cititorul prin orice mijloace, exagerând în privința titlurilor, a conținutului, publicând date neverificate, diferite zvonuri și presupuneri, doar pentru a fi primul care dă această știre și a câștiga audiență. O simplă parcurgere a textului unei știri tipărite și a unei știri electronice scrise despre unul și același subiect poate demonstra cât de mult diferă prezentarea acestora în funcție de suportul pe care apar. Ziarul care și-a consolidat statutul de presă clasică, tradițională și adevărată, abordează temele de natură politică din perspectiva strict informativă, ținând cont de interesul publicului, în timp ce știrea electronică face uz de elementele de persuasiune. Un titlu intrigant, o fotografie de profil personalizată și foarte sugestivă (care neapărat trebuie să explice titlul și să transmită o emoție), un text combinat cu elemente grafice, este ceea ce vom vedea pe fiecare portal de știri.
În lucrare am abordat și pericolul pe care îl reprezintă știrile politice online pentru cele tipărite, anume datorită faptului că primele sunt tratate ca fiind perfecte din toate punctele de vedere, iar cele din urmă – demodate. În realitate, de ce am trebui să privim ambele genuri ca fiind rivale sau într-o competiție continuă, când acestea ar putea coexista armonios până în momentul când ziarele se vor muta complet pe Internet. Subliniez, anume se vor muta, dar un vor dispărea complet. Cum ar putea publicul să-și aleagă un mijloc de imformare preferat dacă nu ar avea această alegere și ar exista doar Internetul? Nicicum, pentru că știrile trebuie să fie diverse, diferite ca mod de abordare a subiectului, ca mesaj și aspect, distribuite cititorilor prin canale diferite, astfel încât acesta să poată avea un acces cu adevărat nelimitat la informații.
În final, cea mai importantă concluzie pe care am făcut-o este că publicul reprezintă elementul cheie al știrului politică – presa – publicul, deoarece mesajul și comunicarea politică este predestinată cititorului, precum și textul jurnalistic realizat în baza acestui mesaj. Cititorul însă trebuie să fie selectiv, să pună la îndoială, să un se mulțumească cu o știre citită doar într-un singur ziar sau pe un singur portal de știri. Cititorul trebuie să-și lărgească orizontul de percepție și interpretare a cantităților enorme de informație care vin zilnic către el. Până la urmă, pe lângă prezentarea știrilor în ziare și felul în care acestea sunt concepute, nucleul oricărui material politic este mesajul, care indiferent de mijlocul media trebuie să fie transmis publicului în cea mai veridică, sinceră, onestă, obiectivă, imparțială și originală manieră.
Bibliografie
Asociația Presei Independente. Ghid de stil cu norme etice, Ediția a III-a. Chișinău: Editura Bons Offices, 2011. 96 p.
Bertrand Cl.-J. O introducere în presa scrisă și vorbită. Iași: Editura Polirom, 2001. 264 p.
Briggs A., Burke P. Mass-media. O istorie socială. De la Gutenberg la Internet. Iași: Editura Polirom, 2005. 344 p.
Cabin Ph., Dortier J.-Fr. (coordonatori). Comunicarea. Perspective actuale. Iași: Editura Polirom, 2010. 342 p.
Coman M. (coordonator). Manual de jurnalism, Ediția a III-a. Iași: Editura Polirom, 2009. 685 p.
Consiliul de presă. Codul deontologic al jurnalistului din Republica Moldova. Chișinău: 2011. 20 p.
DeFleur Melvin L., Bal-Rokeach S. Teorii ale comunicării de masă. Iași: Editura Polirom, 1999. 368 p.
Dinu M. Comunicarea. Repere fundamentale. București: Editura Științifică, 1999. 362 p.
Dobrescu P., Bârgăoanu A. Mass media și societatea. București: Editura SNSPA, Facultatea de Comunicare și Relații Publice, 2001. 298 p.
Frigioiu N. Imaginea publică a liderilor și instituțiilor politice. București: Editura comunicare.ro, 2003. 184 p.
Guțu D. New media. Bucureșri: Editura Tritonic, 2008. 177 p.
Halimi S. Noii câini de pază. București: Editura Meridiane, 1999. 111 p.
Hartley J. Discursul știrilor. Iași: Editura Polirom, 1999. 208 p.
Keeble, Richard. Presa scrisă. O introducere critică. Iași: Editura Polirom, 2009. 382 p.
Lochard G., Boyer H. Comunicarea mediatică. Iași: Editura Institutul European, 1998. 120 p.
Mocanu G. (coordonator). 100 cele mai presante probleme probleme ale Republicii Moldova în 2007. Chișinău: Editura Bons Offices, 2007. 235 p.
Moraru V. (coordonator). Mesajul și impactul informației. Chișinău: Editura C.C.R.E. Presa, 1998. 58 p.
Mouillaud, Maurice, Tétu, Jean François. Presa cotidiană. București: Editura Tritonic, 2003. 224 p.
Popa D. Mass-media, astăzi. Iași: Editura Institutul European, 2002. 250 p.
Popescu C. F. Manual de jurnalism. București: Editura Tritonic, 2003. 234 p.
Preda S. Tehnici de redactare în presa scrisă. Iași: Editura Polirom, 2006. 224 p.
Randall D. Jurnalistul universal. Iași: Editura Polirom, 1998. 261 p.
Roșca L. Producția textului jurnalistic. Iași: Editura Polirom, 2004. 232 p.
Ștefănescu P. Internet și societate. București: Editura Ars Docendi, 2007. 240 p.
Teodorescu B. (coordonator). Marketing politic și electoral. București: Editura SNSPA, Facultatea de Comunicare și Relații Publice, 2001. 232 p.
Zelizer B. Despre jurnalism la modul serios. Iași: Editura Polirom, 2007. 278 p.
Surse online:
www.dexonline.ro (vizitat 03.05.2015)
www.ghidjurnalism.ro (vizitat 25.03.2014)
www.ro.wikipedia.org (vizitat 25.03.2014)
www.scribd.com/doc/230814737/Jurnalismul-Online (vizitat 15.04.2015)
www.ijc.md/Publicatii/resurse/jurnalistica_grigoryan_ro.pdf (vizitat 17.04.2015)
www.citatepedia.ro (vizitat 29.03.2015)
www.scribd.com/doc/77012943/Jurnalism-Politic-Note-de-Curs-Asist-Univ-Tanase-Tasente (vizitat 25.03.2014)
www.scribd.com/doc/47481055/Comunicarea-politica (vizitat 25.03.2014)
www.scritub.com/management/marketing/Introducere-in-comunicare-poli11238222.php (vizitat 25.03.2014)
www.ulim.md/assets/files/masmed/doc/Mesajul%20si%20impactul%20informatiei.pdf (vizitat 25.03.2014)
www.scribd.com/doc/98784601/Mass-Media-Si-Viata-Politica (vizitat 25.03.2014)
www.scribd.com/doc/231762770/Jurnalism-tematic (vizitat 25.03.2014)
http://optdolari.blogspot.com/2011/02/structura-textului-jurnalistic.html (vizitat 25.03.2014)
Bibliografie
Asociația Presei Independente. Ghid de stil cu norme etice, Ediția a III-a. Chișinău: Editura Bons Offices, 2011. 96 p.
Bertrand Cl.-J. O introducere în presa scrisă și vorbită. Iași: Editura Polirom, 2001. 264 p.
Briggs A., Burke P. Mass-media. O istorie socială. De la Gutenberg la Internet. Iași: Editura Polirom, 2005. 344 p.
Cabin Ph., Dortier J.-Fr. (coordonatori). Comunicarea. Perspective actuale. Iași: Editura Polirom, 2010. 342 p.
Coman M. (coordonator). Manual de jurnalism, Ediția a III-a. Iași: Editura Polirom, 2009. 685 p.
Consiliul de presă. Codul deontologic al jurnalistului din Republica Moldova. Chișinău: 2011. 20 p.
DeFleur Melvin L., Bal-Rokeach S. Teorii ale comunicării de masă. Iași: Editura Polirom, 1999. 368 p.
Dinu M. Comunicarea. Repere fundamentale. București: Editura Științifică, 1999. 362 p.
Dobrescu P., Bârgăoanu A. Mass media și societatea. București: Editura SNSPA, Facultatea de Comunicare și Relații Publice, 2001. 298 p.
Frigioiu N. Imaginea publică a liderilor și instituțiilor politice. București: Editura comunicare.ro, 2003. 184 p.
Guțu D. New media. Bucureșri: Editura Tritonic, 2008. 177 p.
Halimi S. Noii câini de pază. București: Editura Meridiane, 1999. 111 p.
Hartley J. Discursul știrilor. Iași: Editura Polirom, 1999. 208 p.
Keeble, Richard. Presa scrisă. O introducere critică. Iași: Editura Polirom, 2009. 382 p.
Lochard G., Boyer H. Comunicarea mediatică. Iași: Editura Institutul European, 1998. 120 p.
Mocanu G. (coordonator). 100 cele mai presante probleme probleme ale Republicii Moldova în 2007. Chișinău: Editura Bons Offices, 2007. 235 p.
Moraru V. (coordonator). Mesajul și impactul informației. Chișinău: Editura C.C.R.E. Presa, 1998. 58 p.
Mouillaud, Maurice, Tétu, Jean François. Presa cotidiană. București: Editura Tritonic, 2003. 224 p.
Popa D. Mass-media, astăzi. Iași: Editura Institutul European, 2002. 250 p.
Popescu C. F. Manual de jurnalism. București: Editura Tritonic, 2003. 234 p.
Preda S. Tehnici de redactare în presa scrisă. Iași: Editura Polirom, 2006. 224 p.
Randall D. Jurnalistul universal. Iași: Editura Polirom, 1998. 261 p.
Roșca L. Producția textului jurnalistic. Iași: Editura Polirom, 2004. 232 p.
Ștefănescu P. Internet și societate. București: Editura Ars Docendi, 2007. 240 p.
Teodorescu B. (coordonator). Marketing politic și electoral. București: Editura SNSPA, Facultatea de Comunicare și Relații Publice, 2001. 232 p.
Zelizer B. Despre jurnalism la modul serios. Iași: Editura Polirom, 2007. 278 p.
Surse online:
www.dexonline.ro (vizitat 03.05.2015)
www.ghidjurnalism.ro (vizitat 25.03.2014)
www.ro.wikipedia.org (vizitat 25.03.2014)
www.scribd.com/doc/230814737/Jurnalismul-Online (vizitat 15.04.2015)
www.ijc.md/Publicatii/resurse/jurnalistica_grigoryan_ro.pdf (vizitat 17.04.2015)
www.citatepedia.ro (vizitat 29.03.2015)
www.scribd.com/doc/77012943/Jurnalism-Politic-Note-de-Curs-Asist-Univ-Tanase-Tasente (vizitat 25.03.2014)
www.scribd.com/doc/47481055/Comunicarea-politica (vizitat 25.03.2014)
www.scritub.com/management/marketing/Introducere-in-comunicare-poli11238222.php (vizitat 25.03.2014)
www.ulim.md/assets/files/masmed/doc/Mesajul%20si%20impactul%20informatiei.pdf (vizitat 25.03.2014)
www.scribd.com/doc/98784601/Mass-Media-Si-Viata-Politica (vizitat 25.03.2014)
www.scribd.com/doc/231762770/Jurnalism-tematic (vizitat 25.03.2014)
http://optdolari.blogspot.com/2011/02/structura-textului-jurnalistic.html (vizitat 25.03.2014)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Prezentarea Stirilor cu Tematica Politica In Presa Scrisa Si Cea Electronica din Perspectiva Comparativa (ID: 107662)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.