. Prezentarea Statului California din Statele Unite ale Americii

I. STATELE UNITE ALE AMERICII ÎN CIFRE

Despre Statele Unite ale Americii circulă atât de multă informație, încât subiectul pare a fi demult epuizat. Ceea ce se știe probabil mai puțin este din ce își câștigă americanii veniturile, pe ce cheltuiesc, în ce investesc, ce produc. Datele alăturate (din 1998-2000) demonstrează că America nu trăiește nici din, nici ca în filmele făcute la Hollywood. Și primul care poate depune mărturie este chiar americanul mijlociu, căruia nu-I poți stârni decât un zâmbet ironic sau indignarea, pomenindu-i de telenovele ca “Beverly Hills” sau “Melrose Place”.

Țara și oamenii

Suprafață: 3.537 milioane de mile pătrate. Densitatea populației: 79,6 persoane/mila pătrată.

Populație: 282 milioane de locuitori (creștere cu 13,1% în ultimul deceniu). Dintre aceștia, trei sferturi sunt albi, 12,3% sunt negri, 0,9% amerindieni, 3,6% asiatici, alte rase 2,5%, hispanici sau latino (inclusiv din categoriile anterioare) 12,5%.

Absolvenți de liceu: 119,5 milioane; de colegiu: 32.3 milioane.

Gospodării familiale: 92 milioane, numărul mediu de persoane per gospodărie: 2,63. Celibatari: 65,7 milioane. Proporția celor care sunt proprietarii locuiinței lor: 64,2%. Anual se vând cca. 900.000 de case, la un preț mediu de 200.000 USD (prețul median: 165.000 USD).

Venitul median anual per gospodărie (pragul care desparte gospodăriile populației, după venit, în două părți egale): 40.800 USD; creștere neîntreruptă în ultimii cinci ani (2,7% în 1999, în termeni reali).

Pragul sărăciei (venit mediu anual per gospodărie): 17.029 USD pentru gospodăriile cu patru membri, 13.290 USD pentru cele cu trei membri. Persoane aflate sub pragul sărăciei: 32,3 milioane (11,8%), cea mai scăzută din 1979 încoace. Copii sub pragul sărăciei: 19,9%.

Companiile si angajații

Organizații private (altele decât agricole)cu cel puțin un angajat: 6,9 milioane; fără angajați: 15,5 milioane. Firme private (neagricole): 108 milioane (creștere de peste 16% în ultimul deceniu). Firme aflate în proprietatea minorităților: cca 2 milioane; a femeilor: 5,9 milioane.

Dintr-un total de 360.264 de fabrici ale industriei prelucrătoare, cele mai multe firme procesează metale (62.242), sunt imprimerii sau legate de acestea (40.671), produc mașini-unelte (30.177) sau alimente (26.734).

Din totalul de 16,7 milioane de salariați, cei mai mulți sunt angajați în fabricile care produc echipament de transport (1,87 milioane persoane), articole de metal (1,8 milioane), electronice (1,62 milioane), alimente (1,44 milioane), mașini-unelte (1,4 milioane), articole de plastic și cauciuc (1,07 milioane). Cei mai puțini, în fabricile care produc pielărie și asimilate (74.000), petrol și cărbune (104.000), băuturi și tutun (167.000).

Anual, în industrie prelucrătoare se plătesc salarii de 600 miliarde USD, cele mai mari sume fiind încasate de ramurile care produc echipament de transport (86 miliarde), electronice (75), articole de metal (60), mașini-unelte (53), chimice (42), alimente (41).

Livrări produse industriale anuale: 3.842 miliarde. Vânzări en-detail anuale: 2.460 miliarde USD.

Investiții în bunurile de capital ale companiilor americane: 1.038 miliarde USD anual, dintre care 94% sunt echipamente noi și doar 6%, second hand.

Bugetul federal (fonduri și subvenții): 1.516 miliarde USD. Personalul administrației locale (echivalent normă întreagă): 10,2 milioane persoane.

II. STATUL CALIFORNIA – PREZENTARE GENERALĂ

Statul California este situat în partea de vest a Statelor Unite, la țărmul Oceanului Pacific. Al treilea stat ca mărime (suprafață), California acoperă o arie de o mare dicersitate, în care predomină înălțimile. Munții, dealurile, crestele și vârfurile flancului californian de pe linia țărmului. Se ridică până la 4.600 m în Siera Nevada, încercuind marele bazin fertil din Central Valley și în ciuda dominanței fizice și valorii economice ale reliefului înalt, zonele urbane ale Californiei și regiunile economice sunt concentrate în văi, cum ar fi uriașa regiune metropolitană a Los Angeles-ului, cel mai mare stat din California și al doilea din Statele Unite. Industria, agricultura și activitățile înrudite sunt principalele surse de venit. Sunt bazate în mare parte pe bogăția de resurse naturale, pe fermele productive, pe numeroasa și bine pregătita forță de muncă, pe abilitatea de a-și vinde produsele atât pe piața internă cât și pe cea externă.

Mărimea, complexitatea și productivitatea economică fac din California un stat de superlative.

California are cel mai jos punct geografic din țară, în Valea Morții și cel mai înalt, vârful Mount Whitney. Dintre cele 50 de state, are cel mai mare număr de parcuri naționale și păduri și unicii și giganții arbori sequoia. Valoarea anuală a produselor agricole este cea mai ridicată dintre valorile celorlalte state și conduce națiunea în ceea ce privește volumul anual de construcții și producția de mărfuri. California are mai mulți locuitori decât orice alt stat, ceea ce este valabil și pentru automobile, construcții aviatice civile, studenți înscriși la universități și colegii.

Între 1940 și 1980, rata creșterii și creșțerea a populației și a economiei au fost fenomenale în comparație cu alte state. Însă, această creștere a dat naștere sau a agravat câteva mari probleme cu care se confruntă locuitorii Californiei. Cele mai mari creșteri au avut loc în partea de Sud unde s-au pus în practică mari proiecte de aducere a apei din partea de Nord. Centrele urbane s-au extins în defavoarea fermelor, îndepărtându-le pentru totdeauna de sfera producției de bunuri agricole. Pe măsură ce populația continuă să crească, California se confruntă cu problema asigurării mai multor școli, autostrăzi, facilități de recreere și a altor servicii.

Numele “California” a fost folosit pentru prima dată pentru a denumi o regiune, în cadrul expediției spaniole condusă de Juan Rodriguez Cabrillo, în 1542. Numele deriva probabil dintr-o populară nuvelă spaniolă publicată în 1510, în care erau descrise fictivele insule paradis, numite California. “Porecla” oficială a statului este Golden State (Statul de Aur) și se referă la goana după aur, care a jucat un rol principal în intrarea Californiei în Uniune la 9 septembrie 1850, ca cel de-al 31-lea stat. De asemenea, numele sugerează și câmpurile aurii și razele de soare (strălucirea lor).

II.1. DATE GEOGRAFICE

California este al treilea stat din Uniune, are o întindere geografică de 411.469 km2, incluzând 6.926 km2 de ape intercontinentale și 575 km2 de ape la linia țărmului. Statul are o formă rectangulară, cu toate că 2/3 din partea de Sud sunt îndoite sub forma unui picior de câine spre Est. are o distanță maximă de la Nord la Sud de 1.052 km și de la Est la Vest de 945 km, cu toate că locațiile de la granița de Est sunt la mai puțin de 350 km de Ocean. Înălțimea medie a reliefului este de aproximativ 880 m.

Marea felie San Andreas se întinde pe 1.000 km de la Nord la Vest, de la Valea Imperială (Imperial Valley), la Point Arena, continuând în mare. Această felie a cauzat câteva cutremure notabile în istoria Californiei. Cel mai mediatizat a fost cel de pe 08 aprilie 1906, în urma căruia a fost istrus centrul orașului San Francisco.

II.2. REGIUNI NATURALE

California are 4 mari regiuni geografice (provincii): Pacific Border (Granița cu Pacificul). Sierra-Cascade, Basin and Range și Lowen Caifornian.

Provincia Pacific Border, denumită și Coastal Uplands (Tărâmurile Înalte) se întinde pe aproape toată lungimea părții de Vest a Californiei. Poate fi divizată în 4 secțiuni: Munții Kamath, Coat Ranges, Traverse Ranges și Great Central Valley (Marea Vale Centrală).

Munții Klamath ocupă colțul de Nord-Vest al Californiei. Acești munți include un număr de șiruri separate, cum ar fi Munții Solmon și Trinity și arii împădurite ce se ridică până la 2.700 m.

Coast Ranges sunt paralele cu Coasta Pacifică într-o înșiruire complexă de văi și șiruri. Singura regiune joasă este Golful San Francisco, care conduce apele celui mai mare fluvin din California (Fluviul Sacramento) în Oceanul Pacific, la Golden Gate. Lanțul muntos principal este Diablo Range care străjuiește Central Valley și se ridică la 1.500 m deasupra nivelului mării. Între Diablo Range șî Santa Lucia Range se află Valea Salinas.

Traverse Range, numite astfel pentru că sunt situate perpendicular (de la Vest la Est) pe Coast Ranges, orientate Nord-Sud. Ele cresc în înălțime spre partea de Est, unde Vârful San Gorgonio în Munții San Bernnandino se ridică la 3.505 m deasupra nivelului mării.

Great Central Valley este o vastă depresiune ce se întinde de la Nord la Sud pe 640 km. Valea este înconjurată de șiruri muntoase. Având o suprafață plată și un sol aluvional foarte fertil este una dintre cele mai productive regiuni agricole din lume. Partea nordică a văii este denumită Valea Sacramento iar cea sudică Valea San Joaquin.

Provincia Sierra-Cascade este, în California, o arie vastă ce se întinde de la Oregon la Traverse Rangers. Este împărțită în două secțiuni: Cascade Range de Sud și Sierra Nevada.

Cascade Range, situată în Nordul Californiei, este formată dintr-o centură de lanțuri muntoase care include vârfuri vulcanice și scurgeri de lavă. Muntele Shasta este un vulcan adormit ce se ridică la 4.317 m deasupra nivelului mării. Chiar la Sudul Parcului Național Lassen Volcanic, partea împădurită a șirului Cascade Range întâlnește Sierra Nevada.

Sierra Nevada este o impozantă barieră muntoasă care se întinde de-a lungul culmii estice a Văii Centrale. Cea mai înaltă porțiune, numită High Sierra include Mount Whitney ce se ridică la 4.418 m., fiindcel mai înalt vârf din Statele Unite, cu excepția regiunii Alaska. Partea vestică este acoperită de suprafețe întinse de pădure. La capătul sudic al Sierra Nevada, Munții Tehachapi se curbează de la Sud la Vest pentru a se uni cu Coast Ranges și Traverse Ranges.

Provincia Basin și Range este o zonă aridă de vârfuri muntoase, văi și deșerturi. În California este reprezentată în principal de părți din Marele Bazin și Deșertul Sonoran. În interiorul Marelui Bazin este situată Valea Morții, care cu 86 m. sub nivelul mării este cel mai jos punct din Emisfera Vestică. Deșertul Sonoran este caracterizat de numeroase câmpii plate separate de șiruri muntoase joase, incluzând Deșertul Mahane și Deșertul Colorado.

Provincia Lowen California este extensia nordică a Peninsulei Baja California din Mexic. Este dominată de vârfuri ocazionale dar, în general, predomină văile lanțurilor peninsulare. Capătul nordic al Lanțurilor Peninsulare culminează cu Vârful San Sacinto (3.293 m.).

II.3. RÂURI ȘI LACURI

Principalul sistem de râuri al Californiei este format din râurile Sacramento și San Joaquin și afluenții lor, care irigă Marea Vale Centrală. Sacramento, cel mai mare râu din Statele Unite al Americii, curge în general spre Sud, pe o lungime de 607 km, de la Sursa sa la baza Muntelui Shasta, în Sudul Munților Cascade, la joncțiunea cu San Joaquin. Râul Pit este cel mai lung afluent al lui Sacramento, dar afluenții mai mici cum ar fi Feather și American au volume mai mari de apă. Râul San Joaquin izvorăște în Sierra Nevada, lângă Parcul Național Yosemita și curge spre Nord pe o lungime de 560 km., pentru a se uni cu râul Sacramneto. Râurile San Joaquin și Sacramento se unesc pentru a forma o mare deltă în interiorul continentului, ce se varsă în Golful Suisun, brațul estic al Golfului San Francisco. Numeroase izvoare montane coboară din Sierra Nevada pentru a se uni cu cele două râuri. Un număr mic de râuri izvorăsc din flancul estic al Șirului Țărmului, dar de obicei seacă înainte de a ajunge în râurile respective.

Râurile din Sirul Țărmului sunt, în general, scurte ca lungime, cu excepția Râului Klamath (400km.) ce izvorăște în Oregon șî curge în partea de Nord-Vest a Caliorniei. Spre Sud, râul Salinas izvorăște în Șirurile Țărmului și curge spre Nord, paralel cu țărmul.

Cel mai mare râu din Sudul Californiei este râul Colorado, unul dil Californiei este râul Colorado, unul dintre cele mai mari din Vestul Statelor Unite. Urmărește linia de graniță Arizona-California înainte de a se vărsa în Golful California, în Mexic.

California are câteva mii de lacuri, majoritatea fiind mici. Cel mai mare lac este Marea Salton, un lac sărat în Sud, aflat la 71 m. sub nivelul mării și acoperind 943 km2. Lacul Tahoe, aflat în înălțimile Sierra Nevada, este situat la granița California – Nevada și este unul dintre cele mai adânci lacuri din Statele Unite. Numeroase alte lacuri au fost formate prin baraje. Acestea include: Rezervorul Folsam pe Râul American, Lacul Orovilhe pe Râul Pană și Rezervorul Plat al Pinului pe Râul Regilor, toate în Sierra Nevada și Lacul 900 pe Râul Trinity, în Munții Klamath. Lacul Shasta, în spatele Barajului Shasta în amontele Râului Sacramento, este cea mai mare acumulare de apă din S.U.A. și împreună cu Lacul 900 și Lacurile Wiskeytown formează una din cele mai mari areale de recreere din lume.

II.4. ȚĂRMURI ȘI INSULE

Țărmul Californiei este de 1.352 km lungime. Dacă se iau în considerare toate inrânduirile și insulițele, țărmul are lungimea de 5.515 km. Singura porțiune fragmentată de-a lungul coastei este formată de Golful San Francisco și golfurile aferente lui. Singurul golf aproape izolat (închis) în continent este legat de Ocean prin Strâmtoarea Golden Gate și este unul din cele mai apreciate porturi de pe țărmul cu Pacificul al Americii de Nord. Alte gofuri: San Diego, San Pedro, Monteney și Humboldt.

În afară de micuța insulă Farallon aflată la 50 km vest de Golden Gate și care este considerată Refugiu Național a Vieții Sălbatice, celelalte mari insule sunt situate în afara țărmului Californiei de Sud. Sunt două grupuri: Insulele Santa Barbara Channel care sunt o continuare în mare a Lanțurilor Muntoase Transverse și insulele Santa Catalina sau Clemente și San Nicolas, ce sunt asociate geologic cu Lanțul Muntos Peninsular. Spre deosebire de insulele Channel, Santa Catalina, cu portul oraș Avalon, au o populație rezidentă, ca și alte câteva insule.

II.5. CLIMATUL

Climatul Californiei este caracterizat de ierni răcoroase spre blânde și veri calde spre fierbinți. Anul este divizat într-un într-un sezon ploios și unul secetos (uscat). Ploile cad în special în perioada octombrie-aprilie. Vârfurile muntoase îndreptate spre Vest sunt mai umede decât cele spre Est datorită faptului că vânturile umede dinspre Pacific se condensează pe măsură ce ajung deasupra munților. În general, California de Nord are temperaturi mai joase și precipitații mai abundente decât California de Sud. Condițiile climaterice variază mult dintr-un loc într-altul și de la an la an.

Majoritatea curenților de aer circulă pe direcția Vest-Est. Ei, nu numai că aduc furtuni pe timpul iernii dar și alimentează cea mai mare rețea de energie eoliană. Localizate la altamont (Estul Golfului San Francisco) și la pasurile (trecătorile) Tehachapi și San Gorgonio, în Sudul Californiei, cele mai mari centrale producătoare de energie eoliană alimentează cu electricitate câteva sute de mii de reședințe, atunci când vântul depășește 23km/h.

În zona țărmurilor, la Nord de Point Conception, media temperaturilor în luna iulie este de 16 0C. În ianuarie, temperaturile variază între 40 și 100C. Precipitațiile cresc de la 380mm. lângă Point Conception la peste 1.800mm. la Crescent City, lângă granița cu Oregon. De-a lungul țărmului este întâlnită frecvent ceața, mai ales în timpul verii. Țărmul din partea sudică a Point Conception sunt mai uscate iar aici sunt întâlnite în medie temperaturi mai ridicate. Temperaturile medii în ianuarie sunt între 100C și 160C, în iulie variază între 210C și 270C, ajungându-se frecvent la 300C.

În Central Valley, temperatura medie este de 270C în iulie și 70C în ianuarie. Precipitațiile variază de la peste 760mm pe an în nordul văii la 150mm în partea sudică.

În partea nordică a Californiei, iernile sunt friguroase. Partea de vest a Munților Klamath, cea mai umedă regiune a statului, primește mai mult de 2.500mm precipitații pe an. În multe vârfuri în Sierra Nevada, căderile de zăpadă ating 13.000mm, echivalentul a 1.300mm de ploaie.

Marele Bazin și Deșertul Mojave sunt porțiuni ale Californiei foarte aride. În Valea Morții, media precpitațiilor este mai mică de 50mm/an, iar în unii ani nici măcar nu plouă. Aceste regiuni de deșert sunt zonele cele mai aride din stat și din S.U.A. Temperaturile în luna iulie în Valea Morții depășesc uneori 300C, cea mai ridicată temperatură înregistrată în Statele Unite fiind aici (570C).

În Valea Centrală, zonele lipsite de îngheț sunt între 240 și 280. Această perioadă permite cultivarea unor recolte ce sunt foarte sensibile la îngheț.

II.6. SOLURILE

Solurile cele mai productive de pe teritoriul Californiei sunt cele din Valea Centrală și din Imperial Valley, San Fernando și văile din Santa Clara. Aceste soluri, formate din aluviunile din împrejurimile muntoase, pot fi intensiv cultivate dacă sunt irigate.

Solurile regiunilor deșertice au un conținut scăzut de materie organică. Deși sunt productive dacă sunt irigate, zonele deșertice sunt folosite pentru pășunat deoarece apa pentru irigat nu este de ajuns. Largi suprafețe din stat sunt acoperite de soluri ce nu sunt indicate pentru cultivat pentru că se află în zone aride, muntoase. Totuși, în partea de Nord-Vest, aceste soluri sunt acoperite de vaste întinderi de păduri de conifere.

II.7. FLORA

Pădurile acoperă 39% din suprafața Californiei. Cele mai dense păduri se găsesc în Munții Klamath, Coast Ranges și Sierra Nevada. Pădurile de lemn roșu sunt întâlnite în regiunile montane joase de-a lungul țărmului între Lanțul Santa Lucia, la sud de Golful Monterey și linia statului Oregon. Arborele roșu este arborele oficial al statului și crește la peste 60m. Cel mai înalt arbore roșu este de 111m., în Parcul Național Redwoods. Alți arbori sunt: bradul Douglas, cedrul canoe, cedrul Port Orford, arțarul Oregon și câteva specii de stejar. În Munții Klamath și Coast Ranges, la peste 1.500m., predomină pinul ponderosa.

Giganții Sequoia cresc în zona Sierra Nevada, unii dintre ei având mai mult de 2.000 de ani, în timp ce unii pini păroși din Munții Albi au vârste de peste 4.500 ani. Aceștia se numără printre cele mai în vârstă ființe vii de pe Pământ. Pinul galben sau ponderosa este coniferul de cea mai mare valoare, situat ca valoare în urma bradului roșu și a pinului Jeffrey.

În partea de Sud a orașului San Francisco în Lanțurile Muntoase Coast și în regiunile muntoase din jurul Văii Centrale, predomină pășunile ce acoperă aproape toată Valea Centrală. Macul auriu, floarea oficială a statului, crește din abundență în Valea Centrală.

II.8. FAUNA

Ursul grizzly, animalul statului California, a dispărut cu desăvârșire în 1920. Majoritatea animalelor de talie mare, cum ar fi puma și râsul sunt adesea văzute în zonele împădurite cu toate că abia mai există căprioare. Mai des pot fi văzuți ursul neggru, elanii, căprioarele wapiti, elanul Roosevelt, oile bighorn, castorul, ratonul, vulpea roșie, nevăstuica, veverița gri. Vulpea originară de Sierra Nevada poate fi văzută numai în această regiune, în timp ce vulpea roșie poate fi întâlnită pe toată întinderea statului. Deși unii prădători naturali, cum ar fi ursul grizzly, au dispărut de mult, alți prădători, cum ar fi puma, au rămas în număr constant sau chiar au crescut la număr. Stabilă a rămas și populația de căprioare.

Vulturul auriu și cel pleșuv pot fi văzuți în înălțimile din Sierra Nevada. Pasărea oficială a statuluii este prepelița californiană. În sălbăticie, în munții din Santa Barbara, mai poate fi văzut specimenul sălbatic al celei mai mari păsări din America: condorul californian.

Reptilele din California include numeroase specii de șerpi, șopârle și țestoase, care sunt mult mai abundente în zona deșertică.

Apele cu temperaturi medii adăpostesc o mare varietate de viețuitoare marine. Balenele Gray vizitează în mod constant aceste ape. Insulele stâncoase sunt adevărate fortărețe ale leilor de mare și a câtorva colonii de foci, iar adâncurile oceanului sunt poopulate de o foarte mare varietate de pești și crustacee.

Multe specii de pești de apă dulce populează lacurile și râurile. Păstrăvul este originar din Parcul Național Sequoia iar păstrăvul curcubeu își are originea în Parcul Național Lassen Volcanic. Păstrăvul de pârâu și cel maroniu au fost folosiți pentru a popula izvoarele din California. Somonul înoată deasemenea în izvoarele și râurile din California. Numărul peștilor migratori a scăzut foarte mult datorită construirii barajelor, a poluării și, nu în ultimul rând, a pescuitului sportiv.

II.9. CONSERVAREA

Activitățile de conservare sunt îndreptate spre controlarea și împiedicarea inundațiilor, prevenirea eroziunilor solului, conservarea pădurilor, protejarea vieții sălbatice, reducerea poluării aerului. Agențiile Federale ce mențin programele de conservare în California inclu Serviciul de Conservare a Resurselor Naturale, Serviciul Păduri, Serviciul Resurselor de Apă, Serviciul Parcurilor Naționale, Serviciul Vieții Sălbatice și a Peștilr și Corpul de Ingineri ai Armatei. Agenția din resurse din California este responsabilă pentru programul de conservare a statului. Sunt de asemenea și câteva grupuri private: “Salvați Pădurea Roșie” și “Consiliul de Conservare a Californiei”.

Numeroși conservaționiști consideră creșterea urbană în defavoarea terenurilor agricole ca principala problemă, în special, în jurul orașelor din Sud ce se extind extrem de rapid. Sunt făcute eforturi pentru a evita desfășurarea hazardată a extinderii regionale. Poluarea aerului, o problemă urbană esențială, este foarte serioasă în zona Los Angeles, zona Golfului San Francisco și Valea Centrală.

Una dintre cele mai mari probleme ale Californiei este asigurarea necesarului de apă pentru populația aflată într-o expansiune continuă. O abundentă rezervă de apă este aflată în nordul Californiei, dar cererea este mai mare în zonele dens populate și mult mai secetoase din centrul și sudul Californiei. Ca și cum nu ar fi de ajuns, au loc inundații în timpul primăverii și iernii, debitul fiind foarte neregulat. Obiectivul major este redistribuirea și reglarea surselor de apă.

Proiectul federal Valea Centrală, sponsorizat de Biroul de Reclamații al Statelor Unite în 1940, reprezintă un sistem de baraje, rezervoare și canale de irigații care aprovizionează Valea Centrală cu apă pentru irigații și uz urban. Proiectul include de asemenea controlul inundațiilor și generarea energiei electrice. Unitățile centrale include barajele Shasta, Friant, Trinity și San Luis și canalele Delta-Mendota și Friant-Kern.

Proiectul Statului California pentru Apă urmărește asigurarea unui debit constant al apelor în Valea Centrală și în sudul Californiei. Unitățile cheie include: Proiectul Râului Pană și uriașul baraj Oroville în nordul Californiei, Apeductul California și Lacul Perris în ținutul Riverside.

San Francisco primește majoritatea resurselor de apă de la râul Tuolumne din Sierra Nevada, prin intermediul apeductului Hetch Hetchy. O mare parte din rezerva de apă a Los Angeles-ului este transportată de apeduct de la râul Owens, regiunea Mono Lake și estul Sierra Nevada. Apa purtată de apeduct coboară din Bazinul Mono, de la o înălțime de 1.945m. spre sud, către Bazinul Los Angeles, aproape de nivelul mării. Toate celelalte mari proiecte folosesc pompe pentru a ridica apa peste terenul înalt. Un alt proiect este aducerea apei către sudul Californiei prin Apeductul Râului Colorado. Canalul All-American transportă apa pentru irigații de la Barajul Imperial pe Colorado spre Valea Imperială. Apa din râul Colorado, de o mare importanță pentru sudul Californiei, este disponibilă în cantități limitate în acord cu Arizona și alte state din Bazinul Râului Colorado.

Utiilizarea neadecvată a apelor subterane în sudul Californiei a dus la scăderea nivelului acestora. Ca rezultat, apele sărate din Ocean au pătruns în pânza de apă freatică, amenințând rezervele locale de apă. Totuși, oceanul constituie și el o sursă de apă potabilă. Costul plătit pentru apa desalinizată este de multe ori mai ridicat decât furnizarea apei potabile prin proiecte de redistribuire. Datorită consumului mare de energie este improbabil ca desalinizarea să devină o soluție viabilă de rezolvare a problemelor pe care le întâmpină California.

Totuși, s-a făcut un progres în eforturile de a reduce poluarea. În perioada 1995-1998, volumul materialelor toxice deversate în mediu s-a redus cu 24%.

III. ACTIVITATEA ECONOMICĂ

De la stabilirea în regiune a spaniolilor în secolul al XVIII-lea, agricultura a fost vitală pentru economia Californiei. Goana după aur de la mijlocul secolului al XIX-lea a fost urmată de exploatarea intensivă a zăcămintelor de petrol și a altor minerale. Pe măsura creșterii populației, pescuitul și activitatea forestieră au devenit importante iar spre sfârșitul secolului al XIX-lea s-a dezvoltat producția de mărfuri. Diversificarea industrială a avut loc la începutul secolului XX. Industria cinematografică, radio-ul, televiziunea au adăugat o altă dimensiune economiei. Al doilea război mondial (1939-1945) a accelerat dezvoltarea industrială și a deschis drumul industriei aerospațială. Serviciile guvernamentale și educaționale s-au extins rapid după război, asemeni turismului și altor servicii industriale. Economia a suferit o recesiune la începutul anilor `90, alimentată de eșecurile din industria aerospațială și cea militară, cuplată cu sistarea construcțiilor de locuințe. Până la sfârșitul anilor `90, California și-a relansat economia, arătând o creștere în sfera producției și locurilor de muncă.

California avea o forță de muncă de 17.091.000 de persoane în anul 2000.

Dintre aceștia, cea mai mare parte (39%) lucrau în diferite sectoare din sfera serviciilor, cum ar fi restaurante sau programarea computerelor. Alții (21%) lucrau în comerțul en-gros și cu amănuntul; 5% în guvernământ (federal, de stat sau local), inclusiv cei din armată; 13% în producția de mărfuri; 6% în finanțe, asigurări sau imobiliare; 4% în ferme (inclusiv serviciile de agricultură), în domeniul forestier, în domeniul piscicol; doar 0,2% lucrau în minerit. În anul 2000, 16% din muncitorii californieni aparțineau unui sindicat al muncii.

III.1. AGRICULTURA

Printr-un număr de măsuri diferite, California a fost timp îndelungat pe locul întâi în domeniul agriculturii. În 1997, California conducea în fruntea celorlalte stat cu vânzări de produse agricole de 23 miliarde $. California producea o mare varietate de recolte și era pe locul întâi în cadrul fiecărei categorii de produse.

Fermele din California se numără printre cele mai productive din lume. De exemplu, cea mai mecanizată și automatizată industrie a orezului genera un beneficiu de trei ori mai mare decât în Asia. Productivitatea ridicată se bazează în cea mai mare parte pe solurile fertile și lungimea sezonului de creștere, în regiune, pe tehnologiile avansate folosite de ferme și pe gradul mare de disponibilitate al apei. Majoritatea fermelor erau situate pe teritoriul uscat din Valea Centrală și zonele sudice ale statului unde fermierii erau dependenți de proiectele de irigații, cum ar fi Proiectul Văiii Centrale pentru Apă. Cu mici excepții, majoritatea culturilor sunt cultivate pe terenuri irigate.

În anul 2000 erau aproximativ 87.500 ferme în California. Aproape 50% dintre ele aveau un venit anual de mai mult de 10.000$. Fermele ocupau 11,3 milioane de hectare (27,8 milioane acri), dinter care 38% erau terenuri cultivate. Aproape 75% din terenurile cultivate ale Californiei erau irigate artificial.

III.2. CULTURILE

În California sunt cultivate o mare varietate de recolte, în special fructe și zarzavaturi. California producea aproape toată producția de nuci, nectarine, măsline, smochine, rodii și conducea în producția de zarzavaturi, inclusiv salată, roșii, brocoli, conopidă, țelinămorcovi, fasole lima, spanac și, de asemenea, caise, grapefruit, struguri, lămâi, căpșuni, prune, piersici, avocado și pepene galben. California este de asemenea pe locul II în producția de orez, portocale, grapefruit, mere, pere, porumb dulce și asparagos. Aproape fiecare cultură ce crește în Statele Unite este reprezentată de câmpurile din California. Recoltele reprezintă aproximativ 73% din venitul anual al fermelor, restul provenind din producția animală. Zarzavaturile sunt cultivate, în general, în Văile Centrală, Imperială și Salivas. Bumbacul este cultivat în sudul Văii San Joaquin. Producția de citrice este concentrată în sudul Californiei și în sud-estul Văii San Joaquin. Strugurii, piersicele, cartofii sunt cultivați, în general, în Valea San Joaquin; orezul și perele sunt cultivate în Valea Sacramento.

California este în topul țărilor producătoare de ouă și lapte, fiind cotată foarte bine în ceea ce privește bovinele, ovinele, puii, curcanii, mieii, etc. Bovinele și ovinele sunt crescute în zonele deluroase din Valea Centrală.

III.3. INDUSTRIA PISCICOLĂ

Între 1940 și începutul anilor 1950, producția de pește (în valoare și volum) era mai mare decât cea a oricărui stat. În anii `60, California a căzut pe locul II, după Alaska, în ceea ce privește exporturile; în 1999, valoarea peștelui prins era de 145 milioane dolari. Printre cele mai importante specii de pește prinse în California se numără: somonul, anchovy, macroul, etc. Crustaceele care trăiesc în apele californiene sunt: crabul, crevetele și homarul.

III.4. INDUSTRIA FORESTIERĂ

California se situează pe locul al III-lea, după Oregon și Washington în producția de cherestea și bușteni. Industria de cherestea este liderul economic în Sierra Nevada și Nord-Vestul Californiei. Bradul Douglas și lemnul roșu sunt speciile cu cea mai mare importanță comercială în partea de nord-vest. Pinul ponderosa și pinul galben sunt principalele specii comerciale în Sierra Nevada. Aproximativ 2/5 din fondul forestier este clasificat drept pădure comercială iar mai mult de jumătate din pădurea comercială este sub controlul Serviciului Forestier al Statelor Unite.

III.5. MINERITUL

Statul California se situează pe locul IV în producția anuală după Texas, Louisana, Alaska. Petrolul nerafinat și gazul natural reprezintă 2/3 din valoarea bogățiilor subsolului din California. Statul California este pe locul III în S.U.A., în ceea ce privește producția de petrol, după Texas și Louisana. Câmpurile petroliere de la Kenn County și Los Angelessunt cele mai importante. Petrolul este produs de asemenea și pe rafinăriile din largul Oceanului. Zăcămintele de gaz natural pot fi găsite în Valea Sacramento și în toate zonele în care se produce petrol. Rezervele de gaz natural sunt însă foarte reduse astfel încât pentru consumul anual, statul trebuie să importe.

California conduce în producția de nisip și pietriș pentru construcții, ciment de Portland, azbest și sulfat de sodiu. Alte minerale găsite aici sunt: titanium, magneziu, aur, gips, piatră, talc, argint, sare, cupru. În ciuda marilor cantități de minerale găsite în California, cantități imense trebuiesc importate pentru a îndeplini nevoile Californiei, stat care este liderul în ceea ce privește consumul de minerale.

III.6. PRODUCȚIA DE MĂRFURI

California este situată pe locul întâi în ceea ce privește venitul generat din activitățile industriale. În 1996, sectorul de producere de mărfuri a contribuit cu 10 procente în totalul producției de mărfuri și aproximativ 2 milioane de persoane erau angajați în producția de mărfuri.

Industria conducătoare este cea a echipamentelor electronice și electrice. Cele mai puternice firme erau cele producătoare de semiconductori radio și TV, circuite și telefoane.

La înălțime se află și industria computerelor și a echipamentelor înrudite, fiind incluse și pompele, motoarele, turbinele și mașini pentru industria serviciilor. Multe companii producătoare de computere sunt localizate în Silicon Valley, în zona San Jose-PaloAlto.

Procesarea mâncărurilor care include: uscarea, înghețarea și ambalarea fructelor, zarzavaturilor, peștelui și produselor lactate este de asemenea una dintre cele mai mari industrii. În acest sector este inclusă industria vinului, aflată pe locul 4-5 în producția anuală de vin. Producția de instrumente contribuie semnificativ, fiind condusă de firme care produc instrumente medicale și chirurgicale, precum și echipament fotografic.

Producția de echipamente de transport este de mult timp importantă pentru economia Californiei. Cel mai mare număr de angajați sunt în cadrul firmelor de aeronautică, producând aparate de zboe civile și militare, rachete teleghidate și vehicule folosite în explorarea spațiului. Alte activități include repararea vaselor și asamblarea automobilelor.

Industria aeronautică este acumulată în Los Angeles și San Diego și se bazează în cea mai mare parte pe cheltuielile federale militare. Ansamblatorii de automobile sunt situați lângă Los Angeles, în Valea San Fernando și în Fremont. Constructorii de nave sunt în San Diego. În Sacramento, Stockton, Bakersfield și alte orașe din Valea Centrală găsim mari producători de alimente. În San Francisco întâlnim o gamă foarte diversificată de producători: procesarea alimentelor, asamblarea de automobile, constructorii de nave, producția de chimicale, tipărituri și publicitate, etc. Industria calculatoarelor și cea electronică este centrată în Silicon Valley care este cunoscută oficial sub numele de Valea Santa Clara.

III.7. ELECTRICITATEA

În 1999, facilitățile hidroelectrice asigurau 22% din electricitatea generată în California, 48% erau asigurate prin energia termică rezultată în urma arderii cărbunilor iar 18% proveneau de la reactoarele nucleare, două la Canionul Diablo, la vest de San Luis Obispo și două la San Onofre, la Sud-Est de San Clemente. Orașul Los Angeles aduce energie de la centrala de cărbune din Arizona, Nevada și Utah. Surse noi de energie, cum ar fi generatoarele de energie eoliană, energie geotermală (folosesc căldura Pământului pentru a produce aburi) reprezentând 12% din producția de energie în 1999.

III.8. INDUSTRIA CINEMATOGRAFICĂ

Sudul Californiei, însorit tot timpul anului, cu o varietate de peisaje, excelente facilități tehnice, a determinat industria cinematografică din 1920. Numele Hollywood este sinonim de foarte mult cu cinematografia. Din 1940, centrul Los Angeles-ului a devenit centrul major a industriei de televiziune americană.

III.9. INDUSTRIA TURISTICĂ

California este gazda a milioane de vizitatori în fiecare an, mulți californieni fiind angajați în oferirea acestor servicii. Turiștii sunt atrași de peisajul magnific al statului și de facilitățile de recreere, de orașe cum ar fi: Los Angeles, San Diego și San Francisco, care sunt centre populare.

Vizitatorii din California cheltuie 50 miliarde $ pe cazare, închirieri de mașini și alte nevoi, fiind cea mai mare sumă cheltuită dintre toate statele.

III.10. TRANSPORTURI

Camioanele, autobuzele și automobilele joacă un rol major în viața economică și socială a Californiei. Automobilele sunt cele mai importante mijloace de transport a pasagerilor. Sunt mai multe automobile decât în orice alt stat (aproape o mașină pentru 2 persoane).

III.10.1. DRUMURI (AUTOSTRĂZI, ȘOSELE)

Începând cu anul 1940, statul a început construcția de autostrăzi și autobande. Dependența de șosele a dat acestui stat cel mai congestionat trafic din S.U.A. Până în 1999, erau 267.067 km de șosele în California, inclusiv 3.904 km de șosele interstatale.

III.10.2. LINII FERATE

Câteva căi ferate majore leagă orașele din California de centre urbane din alte state mai dinspre Est. În 1998, statul era străbătut de 10.324 km de cale ferată. Corporația Națională a Căilor Ferate pentru Pasageri servește nevoilor statului și în California este cel mai mare număr de pasageri ai căilor ferate, cu excepția New-York-ului. Sistemul de legături între căile ferate asigură transportul de persoane în San Francisco și Los Angeles.

III.10.3. AEROPORTURI

Statul California se situează pe locul întâi în ceea ce privește numărul aparatelor de zbor înregistrate și pe locul III, după Texas și Ilinois, în ceea ce privește numărul de aeroporturi și câmpuri de aterizare, având un număr de 546 în 1997. Los Angeles, San Francisco și San Diego sunt deservite de cele mai aglomerate aeroporturi din țară.

În urma atentatelor din 11 septembrie 2001, transportul aerian civil a avut de suferit în Statele Unite, inclusiv în California. S-au consemnat pierderi însemnate, de ordinul miliardelor de dolari, datorită scăderii numărului de călători și creșterii cheltuielilor de asigurare a aparatelor de zbor.

III.10.4. PORTURI

Cele două regiuni portuare principale sunt porturile combinate ale Los Angeles-ului și Long-Beach-ului și cele din Golful San Francisco.

În zona golfului, principalele porturi sunt: San Francisco, Oakland, Alameda, Richmond și Redwood City. Alte porturi maritime din California include San Diego care este o majoră bază navală, Crescent City și Eureka, în Nordul Californiei. În partea de jos a râului Sacramento și a râului San Joaquin sunt câteva căi de acces pe apă în interiorul continentului. Produsele pe care obișnuiau să le transporte spre Golful San Francisco sunt transportate acum cu camioanele. Navele și barjele au fost construite în orașe din Valea Centrală (Stockton și Sacramento). Aceste porturi în interiorul continentului deserveau la transportul produselor industriale și agroalimentare, transportând absolut orice, de la orez la cherestea.

III.11. COMERȚUL

California conduce națiunea în ceea ce privește comerțul en-gros și comerțul cu amănuntul. Ca valoare și volum, Los Angeles este unul din cele 3 mai mari centre de comerț din S.U.A. Alte centre de comerț sunt: San Francisco, San Diego, Sacramento, Fresno, San Jose și Stockton. Porturile californiene sunt angajate în export extensiv marin.

III. LOCUITORII DIN CALIFORNIA

A. POPULAȚIA

Populația Californiei a crescut foarte repede în a doua jumătate a secolului XX. Creșterea poate fi datorată migrației din alte state și alte continente (țări). Mulți oameni au fost aduși să lucreze in fabrici din California, ce au fost construite în timpul celui de-al doilea război mondial, alții s-au stabilit acolo după ce au văzut statul în timpul efectuării serviciului militar; mulți s-au mutat în California deoarece le-a plăcut climatul cald și stilul de viață. Mai recent, numărul populației a crescut datorită imigrării din alte țări. În California s-au stabilit mai mulți imigranți legali decât în orice alt stat, dar tot atât de mulți imigranți ilegal.

În anul 2000, California avea 33.871.648 locuitori, mai mult decât orice alt stat. Aceasta a fost o creștere cu 13,8% peste valoarea din 1990, de 29.700.021 și cu 30% mai mare decât în anul 1980. În 2000, densitatea medie era de 84 persoane/km2.

Majoritatea populației trăiește în Sudul Californiei, zona Golfului San Francisco și Valea Centrală. California este cel mai urbanizat stat, cu 93% din populație locuind la oraș, în 1990. Marea majoritate locuiesc în doar 3 zone metropolitane: Los Angeles-Larg Beach; San Francisco-Oakland și San Diego – de-a lungul coastei. Suprafețe întinse din regiunile montane sau deșertice sunt nelocuite.

Albii sunt majoritari în rândul populației reprezentând 59,5% din populație. Asiaticii sunt 10,9%, negrii 6,7%, americanii nativi 1%, hawaienii nativi și alți locuitori ai insulelor Oceanului Pacific 0,3% iar cei de rase amestecate sau etniile neraportate 21,5%. Hispanicii dețin 32,4% din populație.

B. PRINCIPALELE ORAȘE

Metropola Los Angeles-Riverside-Orange County avea o populație de 16,4 milioane în 2000 sau ½ din întreaga populație a Californiei.

Orașul Los Angeles avea în anul 2000, 3.694.820 rezidenți. Fondat în 1781, Los Angeles, în cel de-al 1000-lea an al existenței sale, depășea Chicago, ca al doilea oraș ca mărime din lume. Zona metropolitană include numeroase comunități cu o populație foarte mare. Long Beach, cel mai mare oraș după Los Angeles, avea 461.522 locuitori în anul 2000. Alte mari orașe erau: Anaheim (328.014), Riverside (255.166), San Bernardino (185.401), Torrance (137.946), Pomona (149.473) și Ventura (100.910). Zona este un centru economic și cultural.

Întreaga zonă metropolitană San Francisco – Oakland – San Jose avea în 2000 a populației de 7 milioane.

San Francisco – “Orașul Porții de Aur” – era cel mai mare oraș al Californiei, din timpul febrei aurului (1850-1920). Orașul cu influență în domeniul finanțelor, comerțului internațional, cultura (mai mult decât orice stat de mărimea lui). San Francisco avea 776.733 de locuitori în anul 2000. San Jose avea 894.943 locuitori și Oakland – 399.484. San Jose este un foarte important centru economic, aflându-se în inima Silicon Valley. Oakland este un important port economic. În regiunea metropolitană se află și Berkeley, care avea 102.743 rezidenți în 2000.

San Diego, cu o populație de 1.233.400 în anul 2000, este centrul metropolei (2,8 milioane în 2000). Orașul este un important centru naval și port comercial și servește ca major centru de comerț pentru Valea Imperială cu Estul.

Sacramento, capitala statului, avea o populație de 407.018 în anul 2000. Este un centru administrativ, comercial și economic.

Fresno, cu o populație de 427.652, și micuțele orașe Stockton (243.771) și Bakersfield (247.057) sunt centre în industria alimentară în Valea Centrală. Cele mai mari state la Nord de Sacramento sunt Radding, un centru turistic pentru zona montană, cu 80.865 locuitori;Chico – centru comercial și de servicii cu 59.954 locuitori și Eureka – port la mare, centru de pescuit și producător de cherestea, cu 26.128 locuitori.

C. RELIGIA

Călugării franciscani au pătruns în California, în San Diego în 1769, pentru a stabili stăpânirea spaniolă în regiune și a transforma pe nativii americani în romano-catolici.

Până în 1823, ei au construit un lanț de 23 de misiuni de-a lungul Coastei, de la San Diego până în Sonoma. Religia protestantă a fost introdusă în California până în momentul stabilirii noilor americani în 1830. Membri ai Bisericii lui Hristos sau Mormoni, au venit în Statul California din Utah în secolul al XIX-lea iar muncitorii din China și Japonia au introdus religia estică. Primul templu budist din Statele Unite a fost construit la San Francisco și este în fruntea Bisericilor Budiste din America. Sunt moschee în numeroase orașe californiene.

IV. INSTITUȚII EDUCAȚIONALE ȘI CULTURALE

IV.1. EDUCAȚIA

Primele școli din California au fost construite de misionarii franciscani în a doua jumătate a sec. XVIII. În 1840, americanii au început să-și construiască propriile școli. În anul 1800, școala progresivă de drept asigura educația elementară gratuită pentru orice copil și stabilea un avantajos sistem de stat educativ. Liceele și colegiile au fost reorganizate ca parte a sistemului secundar de școală, în 1917. Școlile cu program permanent erau obligatorii pentru copiii între 6 și 18 ani. 10% din copii alegeau școlile private.

În anul școlar 1998-1999, California a cheltuit 5.462 $ pentru educarea fiecărui student, comparat cu un venit național de 6.734 $. Erau 21 de studenți pentru fiecare profesor (media națională era de 6,5). California avea numărul cel mai mare de clase din S.U.A. Din rândul celor peste 25 ani, 80,4% aveau diplomă de liceu, comparată cu o medie națională de 82,8%.

IV.2. EDUCAȚIA ÎNALTĂ

Universitatea din California, cea mai mare din lume, avea campusuri la Bekeley, Irvine, Santa Cruz, Los Angeles, Davis, Santa Barbara, San Diego și Riverside. Sistemul mai include un campus concentrat pe programe de sănătate în San Francisco, Instituția de Oceanografie în La Jolla și mai mult de 500 de centre de cercetare în întreg statul. Era fondat în 1855 ca un colegiu privat al Californiei, în Oakland și ca universitate privată în Berkeley, în 1868. În afară de Universitatea din California, în 2000, sistemul statului în ceea ce privește studiile superioare includeau Sistemul Universitar al Statului California, care avea 22 de campusuri de la San Diego la Humboldt County și 107 colegii comunitare. În tot statul erau 142 de instituții publice și 261 de instituții private.

Multe dintre colegiile timpurii din California erau instituții private stabilie de instituțiile religioase. Cele mai vechi școli din Statele Unite, ambele datând din 1851 sunt Universitatea Pacificului fondată de metodiști ca, Colegiul California Wesleyan și Universitatea Santa Clara, fondată de romano-catolici, sub numele de Colegiul Santa Clara. Printre cele mai notabile instituții se numără Universitatea Stanford, în Stanford; Universitatea Californiei de Sud, în Los Angeles; Institutul Californian de Tehnologie, în Pasadena; Colegiile Claremont, un consorțiu de 7 școli, în Claremont; Colegiul Mills, în Oakland și Colegiul Whittier, în Whittier.

IV.3. LIBRĂRII

Sunt 172 de librării publice în California. San Francisco și Los Angeles sunt notabile pentru sistemul municipal de librării. Cele mai renumite librării sunt cele menținute de Universitatea din California. La Universitatea Stanford este Institutul Librărie și Arhivă Hoover. Colecții extensive de materiale și istoria statului le găsim la Librăria Universității din California, Berkeley; în Librăria de Stat California din Sacramento și în librăria Societății Istorice din San Francisco.

IV.4. COMUNICAȚII

În anul 2000, erau 117 ziare publicate zilnic în California. Primul ziar din California a fost “The Californian” care a început prin a funcționa în Monterey, în 1846. Compania “Chico Enterprise – Record” fondată în 1853 ete una din cele mai vechi publicații apărute în Statele Unite. Cele mai mare ziar al S.U.A. este “Los Angeles Times”, cu o medie zilnică de 1,1 milioane de cititori. Alte ziare zilnice: Orange County, Register, Santa Ana, San Diego Union-Tribune; Sacramento Bee; San Francisco Chronicle.

IV.5. MUZICA ȘI TEATRELE

Începând cu jumătatea secolului al XIX-lea, când companiile teatrale ambulante vizitau taberele miniere din California, teatrul a reprezentat o parte importantă a vieții culturale californiene. În plus, dezvoltarea industriilor filmului și televiziunii în secolul XX au atras mulți actori și a stimulat dezvoltarea producțiilor de teatru.

Există orchestre simfonice bune în multe orașe din California. Cea mai remarcabilă este San Francisco Simphony, fondată în 1903 și Filarmonica din Los Angeles, fondată in 1919. În San Francisco există și un conservator renumit.

IV. 6. LOCURI DE INTERES ÎN CALIFORNIA

Recrearea în aer liber a jucat mult timp un rol important în viața californiană și numerosele facilități recreative sunt folosite atât de vizitatori cât și de rezidenți. Multe dintre aceste facilități se găsesc in parcurile naționale, în pădurile naționale, parcurile municipale și alte zone înființate pentru folosul public de către guvernele federale de stat și guvernele locale. Astfel, vânatul și pescuitul sunt reglementate în aceste zone dintre care unele sunt rezervații sunt ocrotite prin legile federale.

A. PARCURI NAȚIONALE

Printre cele 8 parcuri naționale din California se află câteva care sunt cele mai frecvent vizitate parcuri din țară.

Parcul Național Yosemite se întinde pe o suprafață de 3.100km2, cu terenuri sălbatice pitorești, inclusiv sălbăticie alpină, 3 păduri cu copaci sequoia uriași și Valea Yosemite sculptată într-un mod deosebit, cu cascadele, falezele și formațiunile sale stâncoase impresionante.

Parcul Național Sequoia, aflat în centrul Californiei, adăpostește arborele sequoia General Sherman, înalt de 84m. (275 picioare), considerat drept cel mai masiv copac din lume. Circumferința lui măsurată chiar deasupra pământului este de 25m. (83 picioare). Câțiva dintre cei mai înalți copaci din lume cresc în Parcul Național Redwood, în partea de Nord-Vest a statului.

Parcul Național Joshua Tree cuprinde o platformă reprezentativă de copaci Joshua și altă vegetație de deșert. În contrast total cu restul parcurilor este Parcul Național Death Valley (Valea Morții) care cuprinde cea mai joasă suprafață de pământ din Emisfera de Vest și locul unde s-au înregistrat temperaturi record.

Înainte de erupția din 1980 a Muntelui Saint Helens din Washington, vârful Lassen, aflat în Parcul Național Volcanic Lassen, a fost vulcanul activ cel mai recent din cele 48 de stat învecinate, erupând periodic din 1914 până în 1921. Alte semne de activitate vulcanică incusiv coșuri de cenușă, peșteri formate de lavă și cratere se găsesc în Monumentul Național Lava Beds, lângă granița cu Oregon, și în aria montană Mammoth din estul orașului Sierra Nevada. Monumentul Național Devils Postpile, tot lângă Muntele Mammoth, conține coloane de lavâ înalte de până la 18 metri (60 picioare) și Monumentul Național Pinnacles, în Diablo Range, conține spirale de stâncă, peșteri și o varietate de particularități vulcanice.

5 dintre cele 8 insule din canalul Santa Barbara cuprind Parcul Național Channel Islands. O porțiune din parc este sub apă și asigură un habitat pentru o viață marină de la plonctoni microscopici până la cea mai mare vietate din lume, balena albastră. Plaja Națională Point Reyes, de asemenea, ocrotește mediul de coastă al Californiei cam 60 km (40 mile) la Nord de San Francisco.

Alte monumente naționale comemorează bogata istorie a Californiei. Monumentul Național Cabrillo din San Diego marchează punctul unde în 1542 europenii au pus piciorul pentru prima dată pe ceea ce este acum California. Monumentul Istoric Național Fort Point care este o parte a Zonei de Recreere Națională Golden Gate conține fortăreața construită la jumătatea secolului XVIII, pentru a impiedica orice flote ostile să intre în Golful San Francisco.

Monumentul Istoric Național Manzanar aflat în sudul Văii Owens din California de Est, comemorează începutul concentrării în lagăre, în 1942, a americanilor de origine japoneză, în timpul celui de-al doilea război mondial. Regiunea din Sudul Manzanar-ului de-a lungul Dealurilor Alabama până la Lone Pine este una din cele mai cunoscute amplasări din lume pentru realizări de filme și acum găzduiește Festivalul de Film Lone Pine, în fiecare octombrie.

Monumentul Istoric Național Eugene O`Neill din Danville, comemorează singurul dramaturg câștigător al Premiului Nobel din Statele Unite al Americii și, în același timp, arhitectul teatrului modern american.

B. PĂDURI NAȚIONALE

Cele 18 păduri naționale din California sunt administrate de Serviciul Forestier al Statelor Unite. Pădurile naționale acoperă 8,3 milioane de hectare (20,6 milioane acri). În pădurile naționale există un număr de regiuni sălbatice, peșteri și refugii pentru flora și fauna sălbatică. Pădurea Națională Los Padres, cea mai întinsă pădure din stat, acoperă 688.000 hectare (170.000 acri) în Vestul Californiei. Majoritatea celor mai mari păduri naționale din California se află în părțile de Nord și Nord-Est ale statului. Pădurea Națională Shasta-Trinity din California de Nord se află într-o regiune vulcanică ce culminează prin Muntele Shasta, frumos acoperit de zăpadă.

C. PARCURI NAȚIONALE

Sistemul de parcuri ale statului California include circa 128 de parcuri naționale. Cea mai mare întindere o are Parcul Statal Anza-Borrego Desert, acoperind 243.000 hectare (600.000 acri) de deșert și regiune muntoasă în California de Sud. Parcul Național Humboldt Redwoods, situat în Nord-Vest, este cel mai cunoscut dintre parcurile care protejează câteva dintre cele mai înalte platforme rămase cu conifere (sequoia). Parcul de Stat Calaveras Big Trees, situat în Sierra Navada, este vestit pentru frumoasele sale platforme cu arbori înalți.

V. ADMINISTRAȚIA LOCALĂ

Prima Constituție a statului California a fost ratificată prin vot popular în noiembrie 1849, aproape cu un an înainte de declararea suveranității statale. Cea de-a doua și actula constituție a fost adoptată în 1879. Un amendament la Constituție poate fi propus de către legislatură, la inițiativa alegătorilor sau o convenție constituțională. Ca să fie ratificat un amendament trebuie aprobat de către majoritatea Camerelor care votează acest lucru.

V.1. EXECUTIVUL

Puterea executivă principală o deține guvernatorul care este ales pentru o perioadă de 4 ani. Guvernatorul numește câțiva dintre oficialii statului și este responsabil pentru pregătirea bugetului de stat. Guvenatorul are drept de veto în ceea ce privește adoptarea legilor, dar legislatura statului poate să nu ia în seamă veto-ul, prin votul a 2/3 din membrii aleși ai Camerei Legislative. De asemenea, guvernatorul are drept de veto sau poate reduce din articolele individuale ale proiectelor de legi financiare. Ceilalți oficiali aleși în staff-ul executivului sunt vice-guvernatorul, secretarul de stat, procurorul general, trezorierul, inspectorul învățământului public, comisarul în domeniul asigurărilor și cei membri ai Comisiei de mediere. Aceștia sunt aleși pentru o perioadă de 4 ani.

V.2. LEGISLATIVUL

Legislativul Californiei cuprinde Senatul care are 40 de membri și Assembly cu 80 de membri. Senatorii de stat sunt aleși pe timp de 4 ani și membrii Assembly pe timp de 2 ani. Legislatura California\ei se întrunește pe unul din cele mai lungi mandate din lume. Sesiunile încep în prima luni din decembrie a fiecărui an par. Guvernatorul poate să ceară o sesiune specială a legislaturii. Cetățenii Californiei pot aproba legi direct sau prin puterea lor de inițiativă sau pot împiedica votarea unei legi prin cererea organizării unui referendum.

V.3 JUSTIȚIA

Cea mai înaltă curte de justiție a statului California este Curtea Supremă. Aceasta este formată din judecătorul suprem și 6 judecători asociați. Judecătorii de la Curtea Supremă cât și judecătorii Curții de Apel de Stat, sunt aleși în funcție timp de 12 ani. Ei sunt inițial numiți de guvernator, cu aprobarea Comisiei special înființate. La expirarea mandatului unui judecător, acesta poate candida fără a exista restricții în acest sens.

De asemenea, Statul California mai dispune de curți superioare, curți municipale și diferite curți inferioare, cu judecători aleși pentru un mandat de 6 ani.

V.4. GUVERNUL LOCAL ȘI REPREZENTAREA NAȚIONALĂ

Majoritatea celor 58 de regiuni din California sunt guvernate de un comitet alcătuit din 5 membri supraveghetori aleși pe o perioadă de 4 ani. Majoritatea municipalităților au ca formă de guvernământ Consiliul și conducătorul orașului.

California alege 2 senatori pentru Statele Unite și 52 de membri pentru Camera Reprezentanților . Statul dispune de 54 de voturi electorale în alegerile prezidențiale.

VI. CALIFORNIA ÎN SECOLUL XXI

La începutul secolului XXI, California s-a confruntat cu o criză gravă de energie. Timp de mai multe zile din 2001, mare parte a Californiei a suportat întreruperi de curent electric succesive, datorită faptului că statul nu putea satisface necesarul de energie în creștere. Problemele legate de energia electrică ale Californiei au fost rezultatul deciziei Guvernului de Stat să reducă restricțiile privind industria energiei electrice, în 1996. În planul de reducere a restricțiilor, companiile utilitare ale Californiei au trebuit să vândă uzinele generatoare de curent electric companiilor private și apoi să cumpere curent electric de pe piața specifică acestui domeniu.

În vara anului 2000, prețul curentului electric pe piață a crescut dramatic datorită faptului că încălzirea vremii a mărit cererea. Totuși, condițiile reducerii restricțiilor interziceau utilităților să practice prețuri mai mari privind consumatorii până în anul 2002. Drept urmare, utilitarii au început să rămână fără bani pentru a cumpăra energie electrică. Băncile au început să ezite tot mai mult să le împrumute bani. Astfel, uzinele generatoare de curent electric s-au împotrivit vânzării curentului către utilitari pentru că acestia nu puteau plăti.

Statul s-a străduit să lupte cu criza de energie. Pe lângă problemele utilitarilor, multe uzine electrice au fost închise la începutul anului 2001 pentru reparații și întreținere. În plus, în California nu se construise nici o altă uzină electrică ca să compenseze populația în creștere și industria tehnologică în dezvoltare. Statul a făcut apel guvernului federal să pună o limită prețurilor de pe piață, dar acesta a refuzat. Totuși, Comisia Utilităților Publice din California a inițiat ajustări de prețuri, în ciuda înghețării acestora până în 2002, ținând cont de gravitatea situației și de legislația adoptată de legislatura statului. Statul California a luat în considerare o varietate de alte soluții, inclusiv grăbirea construcției unor noi uzine electrice și negocierea unor contracte pe termen lung între utilități și uzinele generatoare de energie electrică, pentru a controla caracterul variabil al prețurilor.

BIBLIOGRAFIE:

“The would book encyclopedia”, Volume III edited by Would Book Inc.

Microsoft Encarta de Luxe Enciclopedia.

Constantin Sasu – “Marketing Internațional”, Editura Polirom, Iași.

Adrese Internet:

www. worldatlas.com

www.geographic.com

www.encyclopedia.com

www.encarta.com

www.state.ca.us

www.market.com

www.business.com