Prezentarea Situațiilor Financiare Anuale
PREZENTAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE ANUALE
Cuprins
INTRODUCERE
PREZENTAREA OBIECTIVULUI LUCRĂRII, A CADRULUI TEORETICO-METODOLOGIC PRIVIND SITUAȚIILE FINANCIARE ANUALE
Lucrarea de disertatie “Situațiile financiare anuale (IAS 1). Prezentarea situațiilor financiare anuale ” are un caracter investigativ, metodologic și teoretic, deoarece pune accent pe elementele teoretice fundamentale ale obiectului și metodei de cercetare, cu principiile, procedeele și instrumentele specifice utilizate pentru prezentarea stării, mișcării și transformării elementelor patrimoniale, precum și a rezultatelor obținute în urma analizelor realizate. De asemenea lucrarea de față are și un caracter practic, deoarece pune accent și pe concepte, principii și modele de analiză economico-financiară cu ajutorul cărora sunt explicate mecanismele de influență ale factorilor și a legaturilor cauzale dintre diverse fenomene și procese economice.
Lucrarea de față este elaborată pe baza prevederilor Legii Contabilității, a Regulamentului pentru aplicarea Legii Contabilității, a planului de conturi general și normele de utilizare a acestuia, a legislației în vigoare până la data elaborării ei.
Studiul de caz prezentat are ca obiect de analiză o serie de indicatori economico-financiari cheie, insistându-se îndeosebi asupra laturii sistemice a diagnosticării.
Realitățile prezente ne arată că dezvoltarea economiei de piață și sporirea gradului de complexitate a acesteia necesită asigurarea unei informații economice operative și complete. Astfel de informații economice ne oferă bilanțul contabil și ne ajută să cunoaștem și să controlăm modul de utilizare a resurselor materiale și umane în vederea luării deciziilor ce se impun.
În modelul elaborat de Ministerul Finanțelor, pe baza recomandărilor cuprinse în Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS), situațiile financiare au cinci componente:
– bilanțul contabil;
– contul de profit și pierdere;
– situația modificării capitalului propriu;
– situația fluxurilor de trezorerie;
– politici contabile și note explicative.
_______________________________________
O.M.F. Publice nr.3055/2009, pentru aplicarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele europene
Adoptarea în contabilitatea românească a terminologiei "bilanț contabil”este motivată de faptul că modelul propriu bilanțului caracterizează patrimoniul în totalitatea sa și asigură informația sintetică și analitică referitoare la situația financiar-patrimonială, integritatea și eficiența economică a folosirii resurselor titularului de patrimoniu. Celelalte părți componente ale bilanțului contabil au căpătat diverse conținuturi și denumiri în raport cu latura patrimoniului reprezentată și au rolul de a dezvolta în plan informațional indicatorii economico-financiari.
Prin conținutul ei lucrarea realizează o cercetare amanuntita a bilanțului contabil și a contului de profit și pierdere, derulată pe traseul: vocația informațională a bilanțului, istorie privind bilanțul, analiză pe bază de bilanț, decizia pe bază de bilanț, rolul și obiectivele verificării și certificării bilanțului contabil, conceptul de audit financiar – contabil, demersul general în auditul financiar contabil. Întreaga analiza este raportata la Directivele Uniunii Europene, fără a omite ceea ce este realizat în țara noastră.
Caracterul documentar și informativ economic al bilanțului a fost relevat “ca un instrument de control al înregistrărilor contabile și de cunoaștere a situației economico – financiară a întreprinderii”
În condițiile economiei de piață, datele conținute de bilanț pot oferi o imagine completa și reală asupra situației economice și financiare a fiecărei întreprinderi. Asemenea informații sunt la fel de utile atât pentru întreprinderea însăși, cât și pentru furnizori, clienți, bănci, investitori, concurenți și administrația de stat. Astfel, bilanțul contabil constituie o sinteza a informațiilor ce caracterizează la un moment dat elementele constitutive ale patrimoniului fiecărei întreprinderi în parte” și este „cel mai reprezentativ procedeu al metodei contabilității prin care se înfăptuiește dubla reprezentare a patrimoniului întreprinderii.
Standardul Internațional de Contabilitate revizuit înlocuiește IAS l – Prezentarea politicilor contabile, IAS 5 – Informații ce trebuie prezentate în situațiile financiare, și IAS 13 – Prezentarea activelor curente și a datoriilor curente, care au fost aprobate de Consiliu în versiuni reformulate în 1994. IAS 1 a fost aprobat de Consiliul Standardului Internațional de Contabilitate în iulie 1997 și a intrat în vigoare pentru situațiile financiare aferente perioadelor începând de la 1 iulie 1998.
În consecință lucrarea de față tratează într-un mod unitar concepte teoretice privind Situațiile Financiare Anuale și probleme ale analizei economico – financiare la nivel microeconomic punând accent pe tematica complexă privind: activitățile de producție și comercializare, prestarile de servicii, potențialul intern al întreprinderii, costurile și performanțele pe baza poziției financiare, rentabilității și a principalilor indicatori economico-financiari.
_______________________________________
Angela Răduți – Bazele contabilității, ediția a II-a revizuită, Editura Sylvi, București, 2005
CAPITOLUL I
PREZENTAREA TEORIEI PRIVIND SITUAȚIILE
FINANCIARE ANUALE
PREZENTAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE ANUALE
Acest Standard IAS 1 înlocuiește Standardele Internaționale de Contabilitate IAS 1 “ Prezentarea politicilor contabile “, IAS 5 “ Informații ce trebuie prezentate în situațiile financiare “ și IAS 13 “ Prezentarea activelor curente și a datoriilor curente “. IAS 1 a intrat în vigoare pentru perioadele contabile care încep introducerea la 1 iulie 1998 sau după această dată, deși se încurajează aplicarea Standardului anterior acestei date, întrucât cerințele sunt consecvente cu cele din Standardele existente.
Standardul actualizează cerințele din Standardele pe care le înlocuiește, în concordanță cu Cadrul General al Standardului Internațional de Contabilitate pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare. În plus, este menit să imbunatateasca calitatea situațiilor financiare prezentate, utilizând Standardele Internaționale de Contabilitate prin:
a. asigurarea conformității situațiilor financiare, care declară respectarea IAS, cu fiecare Standard aplicabil, inclusiv toate cerințele privind informațiile ce trebuie prezentate;
b. asigurarea limitării abaterilor de la cerințele IAS la cazuri extrem de rare (cazurile de neconformitate vor fi monitorizate și vor fi emise recomandări suplimentare la momentul corespunzător);
c. oferirea de recomandări privind structura situațiilor financiare, inclusiv cerințe minime pentru fiecare situație primară, politici contabile si note;
d. stabilirea de cerințe practice privind aspecte precum pragul de semnificație, continuitatea activității, alegerea politicilor contabile atunci când nu există un Standard, consecvența și prezentarea informațiilor comparative.
Pentru a veni în întâmpinarea cerințelor utilizatorilor pentru informații mai complete asupra "performanței", determinată într-un mod mai cuprinzător decât prin "profitul" din contul de profit și pierdere. Standardul stabilește o nouă cerință de a prezenta într-o situație financiară primară acele câștiguri și pierderi neprezentate în mod curent în contul de profit și pierdere. Noua situație poate fi prezentată printr-un tabel, ca o reconciliere "tradițională" a capitalurilor proprii pe coloane, sau ca o situație de sine stătătoare privind performanța.
Obiectiv
Obiectivul acestui Standard este de a prescrie baza pentru prezentarea situațiilor financiare generale, pentru a asigura comparabilitatea, atât cu situațiile financiare ale întreprinderii pentru perioadele precedente, cât și cu situațiile financiare ale altor întreprinderi. Pentru a realiza acest obiectiv, acest Standard prevede considerente generale pentru prezentarea situațiilor financiare, recomandări pentru structura acestora și cerințe minime privind conținutul situațiilor financiare. Recunoașterea, evaluarea și evidențierea tranzacțiilor și evenimentelor specifice sunt tratate în alte Standarde Internaționale de Contabilitate.
Aria de aplicabilitate
1. Acest Standard trebuie aplicat la prezentarea tuturor situațiilor financiare generale întocmite și prezentate în conformitate cu Standardele Internaționale de Contabilitate.
2. Situațiile financiare generale sunt acelea menite să satisfacă nevoile utilizatorilor care nu sunt în situația de a cere rapoarte adaptate nevoilor lor specifice de informații. Situațiile financiare generale sunt acelea care sunt prezentate separat sau în cadrul altui document public, cum ar fi raportul anual sau prospectul de emisiune.
Acest Standard nu se aplică informațiilor financiare interimare condensate. Acest Standard se aplică în egală măsură situațiilor financiare ale unei întreprinderi individuale și situațiilor financiare consolidate pentru un grup de întreprinderi. Totuși, aceasta nu împiedică prezentarea situațiilor financiare consolidate în conformitate cu cerințele Standardelor Ințernaționale de Contabilitate și situațiilor financiare ale societății-mamă în baza cerințelor naționale în cadrul aceluiași document, atâta timp cât baza pentru întocmirea fiecărei situații este clar evidențiată în notele privind politicile contabile.
3. Acest Standard se aplică tuturor tipurilor de întreprinderi, inclusiv băncilor și societăților de asigurări, în IAS 30 – Informații prezentate în situațiile financiare ale băncilor și ale instituțiilor financiare similare, sunt prevăzute cerințe suplimentare pentru bănci și instituții financiare similare, consecvente cu cerințele acestui Standard.
4. Acest Standard utilizează o terminologie corespunzătoare unei întreprinderi cu scop lucrativ, întreprinderile cu scop lucrativ din sectorul public pot, de aceea, să aplice cerințele acestui Standard, întreprinderile nonprofit, guvernamentale sau alte întreprinderi din sectorul public care
_______________________________________
Legea contabilității nr. 82/1991 republicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr 48/04.01.2005
urmăresc aplicarea acestui Standard ar putea fi nevoite să modifice descrierile utilizate pentru anumite elemente-rânduri din situațiile financiare și pentru situațiile financiare ca atare. Astfel de întreprinderi pot prezenta și componente suplimentare ale situațiilor financiare.
Scopul situațiilor financiare
5. Situațiile financiare sunt o reprezentare financiară structurată a poziției financiare a unei întreprinderi și a tranzacțiilor efectuate de aceasta. Obiectivul situațiilor financiare generale este de a oferi informații despre poziția financiară, performanța și fluxurile de numerar ale unei întreprinderi, utile pentru o gamă largă de utilizatori în luarea deciziilor economice. Situațiile financiare prezintă, de asemenea, rezultatele gestiunii resurselor încredințate conducerii întreprinderilor. Pentru a atinge acest obiectiv, situațiile financiare oferă informații despre:
(a) activele;
(b) datoriile;
(c) capitalurile proprii;
(d) veniturile și cheltuielile, inclusiv câșt coloane, sau ca o situație de sine stătătoare privind performanța.
Obiectiv
Obiectivul acestui Standard este de a prescrie baza pentru prezentarea situațiilor financiare generale, pentru a asigura comparabilitatea, atât cu situațiile financiare ale întreprinderii pentru perioadele precedente, cât și cu situațiile financiare ale altor întreprinderi. Pentru a realiza acest obiectiv, acest Standard prevede considerente generale pentru prezentarea situațiilor financiare, recomandări pentru structura acestora și cerințe minime privind conținutul situațiilor financiare. Recunoașterea, evaluarea și evidențierea tranzacțiilor și evenimentelor specifice sunt tratate în alte Standarde Internaționale de Contabilitate.
Aria de aplicabilitate
1. Acest Standard trebuie aplicat la prezentarea tuturor situațiilor financiare generale întocmite și prezentate în conformitate cu Standardele Internaționale de Contabilitate.
2. Situațiile financiare generale sunt acelea menite să satisfacă nevoile utilizatorilor care nu sunt în situația de a cere rapoarte adaptate nevoilor lor specifice de informații. Situațiile financiare generale sunt acelea care sunt prezentate separat sau în cadrul altui document public, cum ar fi raportul anual sau prospectul de emisiune.
Acest Standard nu se aplică informațiilor financiare interimare condensate. Acest Standard se aplică în egală măsură situațiilor financiare ale unei întreprinderi individuale și situațiilor financiare consolidate pentru un grup de întreprinderi. Totuși, aceasta nu împiedică prezentarea situațiilor financiare consolidate în conformitate cu cerințele Standardelor Ințernaționale de Contabilitate și situațiilor financiare ale societății-mamă în baza cerințelor naționale în cadrul aceluiași document, atâta timp cât baza pentru întocmirea fiecărei situații este clar evidențiată în notele privind politicile contabile.
3. Acest Standard se aplică tuturor tipurilor de întreprinderi, inclusiv băncilor și societăților de asigurări, în IAS 30 – Informații prezentate în situațiile financiare ale băncilor și ale instituțiilor financiare similare, sunt prevăzute cerințe suplimentare pentru bănci și instituții financiare similare, consecvente cu cerințele acestui Standard.
4. Acest Standard utilizează o terminologie corespunzătoare unei întreprinderi cu scop lucrativ, întreprinderile cu scop lucrativ din sectorul public pot, de aceea, să aplice cerințele acestui Standard, întreprinderile nonprofit, guvernamentale sau alte întreprinderi din sectorul public care
_______________________________________
Legea contabilității nr. 82/1991 republicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr 48/04.01.2005
urmăresc aplicarea acestui Standard ar putea fi nevoite să modifice descrierile utilizate pentru anumite elemente-rânduri din situațiile financiare și pentru situațiile financiare ca atare. Astfel de întreprinderi pot prezenta și componente suplimentare ale situațiilor financiare.
Scopul situațiilor financiare
5. Situațiile financiare sunt o reprezentare financiară structurată a poziției financiare a unei întreprinderi și a tranzacțiilor efectuate de aceasta. Obiectivul situațiilor financiare generale este de a oferi informații despre poziția financiară, performanța și fluxurile de numerar ale unei întreprinderi, utile pentru o gamă largă de utilizatori în luarea deciziilor economice. Situațiile financiare prezintă, de asemenea, rezultatele gestiunii resurselor încredințate conducerii întreprinderilor. Pentru a atinge acest obiectiv, situațiile financiare oferă informații despre:
(a) activele;
(b) datoriile;
(c) capitalurile proprii;
(d) veniturile și cheltuielile, inclusiv câștigurile și pierderile; și
(e) fluxurile de numerar ale întreprinderii.
Aceste informații, împreună cu alte informații din notele la situațiile financiare, ajută utilizatorii la estimarea viitoarelor fluxuri de numerar ale întreprinderii și, în special, a momentului și gradului de certitudine a generării numerarului și echivalentelor de numerar.
Responsabilitatea pentru situațiile financiare
6. Responsabilitatea întocmirii și prezentării situațiilor financiare revine consiliului de administrație și/sau altui organ de conducere al unei întreprinderi.
Componente ale situațiilor financiare
7. Un set complet de situații financiare include următoarele componente:
(a) bilanțul;
(b) contul de profit și pierdere;
(c) o situație care să reflecte fie:
(i) toate modificările capitalurilor proprii; fie
(ii) modificările capitalurilor proprii, altele decât acelea provenind din tranzacții de capital cu proprietarii și distribuiri către proprietari;
(d) situația fluxurilor de numerar; și
(e) politicile contabile și notele explicative.
_______________________________________
Legea contabilității nr. 82/1991 republicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr 48/04.01.2005
8. Întreprinderile sunt încurajate să prezinte, în afara situațiilor financiare, o analiză financiară efectuată de conducere care descrie și explică caracteristicile principale ale rezultatelor financiare și poziției financiare ale întreprinderii, precum și principalele probleme cu care se confruntă. Un astfel de raport poate include o analiză a:
(a) principalilor factori și influențe care determină performanța, inclusiv a modificărilor mediului în care întreprinderea își desfășoară activitatea, reacției întreprinderii la modificările respective și efectul acestora, precum și a politicii de investiții pentru a menține și îmbunătăți aceste performanțe, inclusiv politica de dividende;
(b) surselor de finanțare ale întreprinderii, politicii de îndatorare și politicilor de gestionare a riscului;
(c) punctelor forte și resurselor întreprinderii a căror valoare nu este reflectată în bilanț conform Standardelor Internaționale de Contabilitate.
9. Multe întreprinderi prezintă, în afara situațiilor financiare situații suplimentare, cum ar fi rapoartele asupra mediului și situațiile asupra valorii adăugate, în special în sectoarele în care factorii de mediu sunt semnificativi și atunci când angajații sunt considerați a fi un grup important de utilizatori.
Prezentarea fidelă și conformitatea Standardele Internaționale de Contabilitate
10. Situațiile financiare trebuie să prezinte fidel poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de numerar ale unei întreprinderi. Aplicarea corespunzătoare a Standardelor Internaționale de Contabilitate, cu informații suplimentare prezentate atunci când este necesar, are ca rezultat, în aproape toate cazurile, situații financiare care realizează o prezentare fidelă.
11. O întreprindere ale cărei situații financiare sunt conforme eu Standardele Internaționale de Contabilitate trebuie să evidențieze acest Situațiile financiare nu trebuie descrise ca fiind conforme cu Standardele Internaționale de Contabilitate, decât dacă satisfac toate căințele fiecărui Standard aplicabil și fiecărei interpretări aplicabile a Comitetului Permanent pentru Interpretări.
12. Tratamentele contabile neadecvate nu pot fi rectificate, nici prin evidențierea politicilor contabile utilizate, nici prin note sau material explicativ.
13. În cazurile extrem de rare în care conducerea ajunge la concluzia că respectarea unei cerințe dintr-un Standard ar induce în eroare și, prin urmare, este necesară o abatere de la o cerință în scopul obținerii unei prezentări fidele, întreprinderea trebuie să prezinte următoarele:
(a) concluzia conducerii că situațiile financiare prezintă fidel poziția financiară, performanța
_______________________________________
Legea contabilității nr. 82/1991 republicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr 48/04.01.2005
financiară și fluxurile de numerar ale întreprindem;
(b) conformitatea, sub toate aspectele semnificative, cu Standardele Internaționale de Contabilitate aplicabile, cu excepția abaterii de la un Standard pentru realizarea unei prezentări fidele;
(c) Standardul de la care s-a abătut întreprinderea, natura abaterii, inclusiv tratamentul cerut de Standard, motivul pentru care tratamentul ar induce în eroare în circumstanțele respective și tratamentul adoptat;
(d) impactul financiar al abaterii asupra profitului net sau pierderii nete, activelor, datoriilor, capitalurilor proprii și fluxurilor de numerar pentru fiecare perioadă prezentată.
14. Situațiile financiare au fost uneori descrise ca fiind „bazate pe” sau „conforme cu cerințele semnificative ale” sau „în conformitate cu cerințele contabile ale” Standardelor Internaționale de Contabilitate. Adeseori nu există alte informații, deși este clar că nu sunt satisfăcute cerințe semnificative de prezentare a informațiilor sau chiar cerințe contabile. Astfel de situații induc în eroare, deoarece reduc credibilitatea și inteligibilitatea situațiile financiare. Pentru a se asigura că situațiile financiare sunt conforme cu Standardele Internaționale de Contabilitate și că acestea îndeplinesc cerințele utilizatorilor pe plan internațional, acest Standard include cerința generală ca situațiile financiare să ofere o prezentare fidelă, recomandări privind modul de respectare a cerintei privind prezentarea fidelă și recomandări suplimentare pentru determinarea cazurilor extrem de rare în care este necesară o abatere. De asemenea, se cere o descriere foarte clară a circumstanțelor care determină o abatere. Existența unor cerințe naționale conflictuale nu este suficientă, în sine, pentru a justifica o abatere a situațiilor financiare întocmite conform Standardelor Internaționale de Contabilitate.
15. În aproape toate cazurile, o prezentare fidelă este realizată prin conformitate cu Standardele Internaționale de Contabilitate aplicabile, sub toate aspectele semnificative. O prezentare fidelă solicită:
(a) buna alegere și aplicarea politicilor contabile;
(b) prezentarea informațiilor, inclusiv a politicilor contabile într-o manieră care oferă informații relevante, credibile, comparabile și inteligibile;
(c) furnizarea de informații suplimentare atunci când cerințele din Standardele Internaționale de Contabilitate sunt insuficiente pentru a permite utilizatorilor să înțeleagă impactul tranzacțiilor și evenimentelor particulare asupra poziției financiare și rezultatelor financiare ale întreprinderii.
16. În cazuri extrem de rare, aplicarea unei cerințe specifice dintr-un Standard Internațional de Contabilitate ar putea avea drept consecință situații financiare care induc în eroare. Va fi cazul numai atunci când tratamentul cerut de Standard este în mod clar neadecvat și astfel nu poate fi realizată o prezentare fidelă prin aplicarea Standardului sau numai prin prezentarea de informații.
_______________________________________
Legea contabilității nr. 82/1991 republicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr 48/04.01.2005
suplimentare. Abaterea nu este justificată doar pentru că un alt tratament ar oferi, de asemenea, o prezentare fidelă.
17. Atunci când se apreciază necesitatea unei abateri de la o cerință specifică din Standardele Internaționale de Contabilitate, trebuie avute în vedere:
(a) obiectivul cerinței respective și de ce anume obiectivul respectiv nu este realizat sau nu este prezentat în circumstanțele respective;
(b) modul în care circumstanțele întreprinderii diferă de acelea ale altor întreprinderi care urmează cerința respectivă.
18. Deoarece circumstanțele care solicită o abatere sunt extrem de rare, iar necesitatea abaterii va fi obiectul unei dezbateri considerabile și al unui raționament subiectiv, este important ca utilizatorii să fie conștienți că întreprinderea nu a respectat sub toate aspectele semnificative Standardele Internaționale de Contabilitate. Este important ca acestora să li se ofere suficiente informații pentru a le permite să emită un raționament dispunând de informații corespunzătoare asupra necesității abaterii și să calculeze ajustările necesare pentru a respecta Standardul. IASC va monitoriza situațiile de neconformitate care sunt aduse în atenția sa (de întreprinderi, de auditorii și de organele de reglementare ale acestora, de exemplu) și va lua în considerare necesitatea clarificării prin interpretări sau amendamente la Standarde, după cum este cazul, pentru a se asigura că abaterile rămân necesare numai în cazuri extrem de rare.
19. Atunci când, în concordanță cu dispozițiile specifice din Standardul respectiv, un Standard Internațional de Contabilitate este aplicat înainte de data intrării în vigoare, faptul acesta trebuie evidențiat.
_______________________________________
O.M.F. Publice nr.3055/2009, pentru aplicarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele europene
1.1.1. Prezentarea situațiilor financiare anuale armonizate cu Directiva a IV-a a Consiliului European si cu Standardele Internaționale de Contabilitate.
Standardul Internațional de Contabilitate IAS 1“Prezentarea situațiilor financiare“, formalizează discursul normator al contabilității privind întocmirea și prezentarea situațiilor financiare anuale de interes general. Obiectivul situațiilor financiare este de a furniza informații despre poziția financiară, performanțele și modificările poziției financiare ale întreprinderii, informații utile unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor economice. Este un Standard care invită la raționamentul profesional din perspectiva pragului de semnificație și a costului informației.
Concepția adoptată de Standard, ca de altfel de către toate standardele pentru producția și comunicarea de informații, este cea a emancipării sau profesională cu privire la conținutul, forma, întocmirea, prezentarea și utilizarea situațiilor financiare. Este concepția libertăților proprii, raționamentului profesional cu privire la valorile ce trebuie formalizate și prezentate în situațiile financiare cu scop general.
Alăturându-se cerințelor din Cadrul General, IAS 1 “Prezentarea situațiilor financiare anuale”, este un Standard destinat ghidării responsabililor cu întocmirea unui raport care să reflecte activitatea societății și care să răspundă nevoilor unei game largi de utilizatori. Pentru a raporta în conformitate cu IAS 1 “Prezentarea situațiilor financiare anuale”, întreprinderile au obligația de a întocmi situații financiare anuale care să prezinte corect situația și realizările lor financiare, precum și fluxurile de numerar rezultate din desfășurarea activității întreprinderii. În majoritatea cazurilor, raportarea corectă presupune respectarea tuturor prevederilor cuprinse în Standardele Internaționale de Contabilitate. Pentru ca raportarea să fie în totalitate corectă, poate deveni necesară prezentarea unor informații care depășesc cadrul celor cerute în mod expres de Standarde.
Normalizarea situațiilor financiare intr-un Cadru conceptual pornește de la obiectivul urmărit de acest cadru, acela de a genera informații despre poziția financiară, performanțele și modificările poziției financiare, astfel încât să răspundă nevoii de informare a unei sfere mari de utilizatori.
_______________________________________
O.M.F. Publice nr.3055/2009, pentru aplicarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele europene
Prevederile Cadrului general sunt completate de politicile care apar în IAS 1 “Prezentarea situațiilor financiare”, și anume:
politicile privind clasificarea curent/termen lung în bilanțul contabil, respectiv politicile privind clasificarea natură/destinație în Contul de profit și pierdere;
politicile privind structura situațiilor financiare;
politicile privind structura dezvoltată a situațiilor financiare; și
politicile de subclasificare și prezentare a informațiilor. La politicile de mai sus se adaugă:
elementele privind recunoașterea și evaluarea, urmărindu-se politicile generale care se regăsesc în Cadrul General pentru pregătirea și prezentarea situațiilor financiare; și
evidențierea tranzacțiilor și evenimentelor specifice impuse de standardele aplicabile și de interpretările Consiliului Permanent pentru Interpretarea Standardelor.
Recunoașterea este definită ca proces al încorporării în Bilanț sau în Contul de profit și pierdere a unui element care îndeplinește următoarele criterii: – este probabil ca orice beneficiu economic viitor asociat să intre sau să iasă din întreprindere;
are un cost sau o valoare care poate fi evaluată în mod credibil.
Acest proces implică descrierea în cuvinte a respectivului element și asocierea unei anumite sume, precum și includerea respectivei sume în totalul Bilanțului sau al Contului de profit și pierdere.
_______________________________________
O.M.F. Publice nr.3055/2009, pentru aplicarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele europene
1.1.2. Caracteristicile calitative ale situațiilor financiare
Caracteristicile calitative ale situațiilor financiare sunt atributele de bază care dau importanta utilității informației contabile. Acestea sunt:
Inteligibilitatea reprezintă calitatea informațiilor de a fi ușor înțelese de utilizatori, în vederea atingerii cu ușurință a scopurilor pentru care se apelează la aceste informații.
Relevanța se pune în evidență atunci când informațiile influențează deciziile economice, contribuind la evaluarea evenimentelor istorice, prezente sau prognozate de către utilizatori confirmând sau corectând evaluările anterioare. Relevanța informației este influențată de natura sa și de pragul de semnificație. O informație devine semnificativă dacă omisiunea sau declararea ei eronată ar putea influența sensul unei decizii.
Credibilitatea unei informații asigură utilizatorii că nu se expun riscurilor apelând la informații care conțin erori semnificative și care sunt părtinitoare, oferindu-le acestora siguranță în folosirea lor. Pentru a fi credibilă, informația trebuie să reprezinte cu fidelitate tranzacțiile și operațiunile descrise.
Prevalența economicului asupra juridicului presupune prezentarea trazacțiilor și operațiunilor în concordanță cu realitatea economică și nu în exclusivitate cu forma lor juridică.
Neutralitatea informației presupune eliminarea oricăror forme de influență care ar determina un rezultat sau obiectiv predeterminat.
Prudența presupune luarea în considerare a unui grad de precauție în exercitarea raționamentelor necesare cu ocazia estimărilor unor evenimente în condiții de incertitudine, pentru ca elementele de activ și pasiv să nu fie supraevaluate sau subevaluate.
Integralitatea presupune o informație completă, în limitele rezonabile ale pragului de semnificație și ale costului obținerii ei.
Limitele privind informația relevantă și credibilă sunt determinate de :
Oportunitate – prezentarea informațiilor cu întâzieri majore conduce la pierderea relevanței;
Raportul cost-beneficiu – presupune că beneficiile aduse de furnizarea unor noi informații contabile trebuie să fie mai mari decât costul legat de acestea.
Echilibrul între caracteristicile calitative. Importanța relativă a caracteristicilor în diferite cazuri ține de domeniul raționamentului profesional.
Comparabilitatea presupune posibilitatea de analiză pe baza informațiilor furnizate de situațiile financiare în raport de evoluția în timp a activității (rol determinant avându-l principiul permanenței metodelor) precum și compararea cu stituațiile financiare ale diverselor entități de același tip pentru a evalua corect poziția financiară, performanțele și modificările acestora.
Situațiile financiare se elaborează ținând cont de două concepte de bază:
Contabilitatea de angajament
Principiul continuității activității
Sistemul contabil românesc funcționează având la bază principiile:
continuitatea activității;
permanența metodelor;
prudența;
independența exercițiului;
intangibilitatea bilanțului;
necompensarea;
prevalența economicului asupra juridicului;
evaluarea separată;
importanța relativă – determinarea pragului de semnificație.
Situațiile financiare prezintă rezultatele financiare ale unei entități grupate pe categorii de informații conform caracteristicilor economice denumite generic “structurile situațiilor financiare”care sunt direct legate de evaluarea poziției financiare (activele, datoriile și capitalul propriu) și a performanței (veniturile și cheltuielile).
Activele reprezintă resursele controlate de către o entitate ca rezultat al unor evenimente trecute și de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare.
Datoriile reprezintă obligațiile actuale a entității ce decurg din evenimentele trecute și prin decontarea cărora se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care încorporează beneficiile economice.
Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al acționarilor în activele unei entități după deducerea tuturor datoriilor sale.Valoarea capitalului propriu din bilanț depinde în mod direct de modul de evaluare a activelor și a datoriilor.
Veniturile constituie creșteri ale beneficiilor economice înregistrate într-un
exercițiu financiar (perioada dată) sub formă de intrări sau creșteri ale activelor sau descreșteri ale datoriilor cu influență directă în creșterea capitalului propriu, altele decât contribuția acționarilor.
Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate într-
un exercițiu financiar sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor, care se concretizează în diminuarea capitalului propriu, altele decât distribuirea acestora către acționari.
_______________________________________
Angela Răduți – Bazele contabilității, ediția a II-a revizuită, Editura Sylvi, București, 2005
1.1.3. Auditarea sau verificarea situațiilor financiare anuale
Situațiile financiare anuale ale entităților se auditează de către una sau mai multe persoane fizice sau juridice autorizate în condițiile legii.
Auditorii financiari își exprimă o opinie referitoare la gradul de conformitate a raportului administratorilor cu situațiile financiare anuale pentru același exercițiu financiar.
Raportul auditorilor financiari cuprinde:
a. menționarea situațiilor financiare anuale care fac obiectul auditului financiar, împreună cu cadrul de raportare financiară care a fost aplicat la întocmirea acestora;
b. o descriere a ariei auditului financiar, respectiv a standardelor de audit conform cărora a fost efectuat auditul financiar;
c. o opinie de audit care exprimă în mod clar opinia auditorilor financiari potrivit căreia situațiile financiare anuale oferă o imagine fidelă conform cadrului relevant de raportare financiară și, după caz, dacă situațiile financiare anuale respectă cerințele legale; opinia de audit este făra rezerve, cu rezerve, o opinie contrară sau, dacă auditorii financiari nu au fost în măsură să exprime o opinie de audit, imposibilitatea exprimării unei opinii;
d. o referire la aspectele asupra cărora auditorii financiari atrag atenția, printr-un paragraf distinct, fără ca opinia de audit să fie cu rezerve;
e. o opinie privind gradul de conformitate a raportului administratorilor cu situațiile financiare anuale pentru același exercițiu financiar.
Raportul se semnează de către auditori financiari, persoane fizice, în numele acestora sau al auditorilor persoane juridice autorizate, după caz, și se datează.
_______________________________________
O.M.F. Publice nr.3055/2009, pentru aplicarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele europene
1.1.4. Aprobarea, semnarea și publicarea situațiilor financiare anuale
Situațiile financiare anuale se întocmesc și se publică, potrivit legii, în moneda națională.
Situațiile financiare anuale au înscrise clar numele și prenumele persoanei care le-a întocmit, calitatea acesteia (director economic, contabil șef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție, persoană autorizată potrivit legii, membră a Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România), precum și numărul de înregistrare în organismul profesional.
Situațiile financiare anuale, însoțite de raportul administratorilor pentru exercițiul financiar în cauză, sunt supuse aprobării Adunării Generale a acționarilor sau asociaților, potrivit legislației în vigoare.
Situațiile financiare anuale, aprobate în mod corespunzător, și raportul administratorilor, împreună cu raportul de audit sau raportul de verificare, după caz, se publică în conformitate cu legislația în vigoare.
Ori de câte ori situațiile financiare anuale și raportul administratorilor se publică în întregime, acestea trebuie să fie reproduse în forma și conținutul pe baza cărora auditorii financiari sau persoanele care au efectuat verificarea, după caz, și-au întocmit raportul lor. Acestea trebuie să fie însoțite de textul complet al raportului de audit sau al raportului de verificare, după caz.
Dacă situațiile financiare anuale nu se publică în întregime, trebuie să indice faptul că versiunea publicată este o formă prescurtată și trebuie să se facă trimitere la oficiul registrului comerțului la care au fost depuse situațiile financiare anuale. În cazul în care situațiile financiare anuale nu au fost încă depuse, acest lucru trebuie prezentat.
Raportul de audit nu se publică, dar se menționează dacă a fost exprimată o opinie de audit fară rezerve, cu rezerve sau contrară, sau dacă auditorii financiari nu au fost în măsură să exprime o opinie de audit. De asemenea, se menționează dacă raportul de audit face referire la aspecte asupra cărora auditorii financiari atrag atenția printr-un paragraf distinct, fără ca opinia de audit să fie cu rezerve. Împreună cu situațiile financiare anuale trebuie publicată propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii contabile.
Distribuirea profitului sau acoperirea pierderii contabile se prezintă în notele explicative.
_______________________________________
O.M.F. Publice nr.3055/2009, pentru aplicarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele europene
1.2. PROBLEME CONCEPTUALE PRIVIND SITUAȚIILE
FINANCIARE ANUALE
1.2.1. Bilanțul Contabil
Bilanțul reprezintă un instrument contabil de mare importanță în procesul conducerii, fiind necesar atât pentru fundamentarea deciziilor privind alocarea, finanțarea, utilizarea și recuperarea fondurilor, organizarea controlului asupra realizării deciziilor luate, precum și pentru stabilirea unor drepturi și obligații, a unor răspunderi și cointeresări provenite din activitatea de gospodărie și dezvoltare a patrimoniului.
Deși bilanțul este cunoscut și utilizat de mult timp, în practica contabilă, el a devenit obiectul unor cercetări deosebite abia la sfârșitul secolului trecut. Cecetările în legătură cu rolul și funcțiile bilanțului s-au accentuat foarte mult, rezultând astfel din aceste cercetări numeroase teorii ale bilanțului. Toate teoriile bilanțului sunt considerate ca fiind teorii ale evaluării sau teorii ale funcțiilor bilanțului.
Fiecare dintre aceste teorii prezintă importanță pentru practica contabilă punând în evidențe rolul diferit și fincțiile multiple ce pot fi atribuite bilanțului “un neajuns al acestor teorii constă în faptul că atunci când se pune întrebarea ce este bilanțul, ce este genera și sensul cognitiv în procesul cunoașterii, răspunsurile sunt foarte diferite, atribuind bilanțului o semnificație foarte largă”.
Profesorul Spiridon Iacobescu și Al. Sorescu ocupându-se de această problemă reproduc peste 35 de definiții date bilanțului și examinând aceste definiții constată că bilanțul este privit într-un fel de doctrină contabilă și în alt fel de cea juridică.
Indiferent de explicația dată cuvântului, noțiunea de bilanț are același sens, simbolizând o balanță cu două talgere, aflată permanent în echilibru.
Analiza pe bază de bilanț este cea de diagnostic, fiind orientată spre dezvăluirea poziției financire a întreprinderii, capacitatea acesteia de a genera lichidități, performanța prin profitabilitate și evaluarea riscurilor pentru condițiile concrete ale întreprinderii.
Implicarea bilanțului în procesul decizional se desfășoară pe următoarele segmente: decizii ale politicii de investiții, decizii cu privire la structura financiară și costul capitalului, precum și decizii cu privire la distribuirea dividendelor.
_______________________________________
Ioan Oprean – Întocmirea și auditarea bilanțului contabil (Sinteze și valorificarea informației contabile), editura Intelcredo, Deva, 1997
Dacă bilanțul apare ca un instrument contabil, reflectând patrimoniul unității și rezultatele activității desfășurate în cursul unui exercițiu financiar, cu timpul, noțiunea se extinde, utilizându-se un limbaj curent într-un sens larg, fiind definit ca “rezultatul activității pe o anumită perioadă”.
Prin conținutul său, bilanțul contabil oferă informațiile necesare pentru aprecierea gestiunii financiare a întreprinderii, precum și pentru stabilirea valorii acesteia, caracterizând mărimea resurselor și a utilizărilor la care a recurs un agent economic în cursul unei perioade de gestiune.
Bilanțul contabil are rolul de a generaliza periodic datele contabilității curente și de a stabili pe această cale o serie de indicatori economico-financiari sintetici, ceea ce îi conferă caracterul de model contabil și informațional, dar și de model de gestiune a valorilor materiale și bănești delimitate patrimonial.
Conceperea bilanțului ca model de calcul și de descriere a situației patrimoniului reprezintă accepția cea mai des întâlnită în literatura de specialitate.
Ca instrument de lucru, bilanțul contabil este un document de sinteză cu ajutorul căruia pot fi prezentate într-o structură dorită sau impusă de reglementările contabile, activele și pasivele patrimoniale.
Practica contabilă a impus ca formă de bază a bilanțului contabil, balanța de verificare în care activul este egal cu pasivul.
În conformitate cu Standardele Internaționale de Contabilitate, Legea Contabilității din țara noastră stabilește că bilanțul contabil este documentul oficial de sinteză al tuturor unităților patrimoniale. În acest context, bilanțul contabil se definește ca documentul de sinteză cel mai important, care asigură centralizarea și generalizarea datelor agenților economici și instituțiilor publice, într-o formă sistematică și unitară, care permite o prezentare de ansamblu, o analiză detaliată și un control al activității derulate și rezultatelor obținute la sfârșitul fiecărei perioade de gestiune.
Din punctul de vedere al analizei financiare, bilanțul contabil constituie documentul de sinteză cu ajutorul căruia se prezintă situația patrimonială a întreprinderii la un moment dat, adică bunurile economice, drepturile și obligațiile reflectate în activul, respectiv pasivul bilanțului.
_______________________________________
Ioan Oprean – Întocmirea și auditarea bilanțului contabil (Sinteze și valorificarea informației contabile), editura Intelcredo, Deva, 1997
1.2.1.1 Funcțiile bilanțului
Ideea centrală de logică internă a bilanțului și rolul sociologic al contabilității se manifestă prin influența spiritului contabilității asupra gândirii exacte a omului (hommo economicus), care are nevoie de certitudini.
Bilanțul îndeplinește, în primul rând, o funcție tehnico-contabilă, manifestată prin închiderea și deschiderea conturilor și, respectiv, prin controlul înregistrărilor în partidă dublă.
Funcția de reflectare realizează că bilanțul constituie un sistem de indicatori economico-financiari cu caracter rezultativ prin care se consolidează și se reprezintă informațiile referitoare la alocarea și finanțarea, producția și reproducția capitalurilor distincte din punct de vedere patrimonial. Prin generalizare se înțelege faptul că indicatorii dau expresie trăsăturilor comune ale elementelor de patrimoniu avansate și consumate în circuitul economico-financiar.
Funcția de control și analiză se manifestă în procesul de urmărire și interpretare a modului de realizare a obiectivelor programate privind angajarea și utilizarea capitalurilor delimitate patrimonial, determinarea abaterilor de la indicatorii economico-financiari prevăzuți, stabilirea măsurilor necesare, precum și a deciziilor corespunzătoare pentru îmbunătățirea activității de gospodărire. Realizarea deplină a acestei funcții are loc cu prilejul analizei pe bază de bilanț a activității economico-financiare a agenților economici.
Funcția de echilibru economico-financiar se manifestă în cunoașterea, dirijarea și stăpânirea relațiilor bilanțiere dintre activ și pasiv, cheltuieli și venituri. Acest echilibru este reflectat, controlat și reglat atât din punct de vedere dimensional (la nivelul patrimoniului), cât și structural (pe părți componente ale patrimoniului).
Funcția de decontare a patrimoniului se realizează la sfârșitul perioadei de gestiune, de regulă, la închiderea anului financiar. În acest scop, bilanțul este folosit ca instrument de justificare a recuperării cheltuielilor din venituri sau finanțărilor destinate în acest sens, precum și de stabilire a răspunderilor și cointeresărilor materiale privind asigurarea relației de conservare și creștere a patrimoniului.
Abordarea bilanțului contabil poate fi făcută în mai multe moduri, în funcție de cele două concepții, procedând de o manieră similară celor mai sus prezentate referitor la conceptul de patrimoniu.
_______________________________________
Dumitru Rusu – Bazele contabilității, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980
Angela Răduți – Bazele contabilității, ediția a II-a revizuită, Editura Sylvi, București, 2005
Lucrări premergătoare bilanțului
Indiferent de conținutul bilanțului proiectat, de natura activității a cărei situație o reflectă sau de timpul la care se referă, la întocmirea lui este necesar să se respecte o serie de reguli și principii, care să-i asigure un conținut real și o funcționalitate eficientă în procesul de administrare a patrimoniului.
Principiile care stau la baza întocmirii bilanțului contabil, sunt:
Principiul întocmirii bilanțului pe baza informațiilor existente în documentele primare;
Principiul întocmirii bilanțului pe baza informațiilor prelucrate de sistemul conturilor;
Principiul întocmirii bilanțului pe baza inventarierii patrimoniului;
Principiul întocmirii bilanțului pe baza calculației costurilor și a rezultatului exercițiului
Omogenizarea prin evaluare a elementelor patrimoniale.
În ceea ce privește respectarea acestor principii, la structurarea bilanțului contabil se au în vedere următoarele: posturile înscrise în bilanț trebuie să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situația reală a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului; compensările între conturile ce se înscriu în bilanț și respectiv între veniturile și cheltuielile din Contul de „Profit și pierdere” nu sunt admise.
La întocmirea bilanțului există o serie întreagă de reguli foarte precise, fiind obligatorie parcurgerea unor lucrări premergătoare a căror executare se desfășoară într-o ordine logică, și anume:
Înregistrarea în conturi a tuturor operațiilor economice și financiare ale unității, care au avut loc în perioada pentru care se întocmește bilanțul contabil în vederea stabilirii complete a rulajului lor debitor și creditor.
Verificarea exactității rulajelor și soldurilor înregistrate în conturile sintetice ale contabilității generale și punerea de acord a evidenței sintetice cu cea analitică. Această operație se asigură cu ajutorul balanțelor de verificare, ce permit nu numai identificarea eventualelor erori de înregistrare, ci și corelarea lor în vederea stabilirii concordanței necesare între conturile sintetice și analitice.
Inventarierea generală a patrimoniului administrat, precum și a surselor de proveniență a capitalului societății, a dreptului de creanță și a obligațiilor, acțiune urmată de punerea în acord a datelor evidențiate cu realitățile constatate la inventariere, prin rezolvarea minusurilor sau a plusurilor existente.
Stabilirea rezultatelor financiare, a profitului brut, a profitului net obținute de societatea comercială lună de lună și, prin cumulare și regularizare la finele exercițiului financiar când se încheie bilanțul.
_______________________________________
Ioan Oprean – Întocmirea și auditarea bilanțului contabil (Sinteze și valorificarea informației contabile), editura Intelcredo, Deva, 1997
A doua verificare a datelor contabilității în scopul asigurării exactității înregistrării în conturi a tuturor operațiilor economice, deci inclusiv a celor intervenite pentru regularizarea rezultatelor inventarierii și stabilirea rezultatelor finale.
Pe baza datelor evidențiate în conturi și în ultima balanță de verificare, se procedează apoi la întocmirea propriu – zisă a bilanțului, adică la completarea formularelor de bilanț după o machetă unică pentru toți agenții economici.
Întocmirea propriu – zisă a bilanțului
După executarea lucrărilor premergătoare, se trece la întocmirea propriu – zisă a bilanțului, adică la completarea formularului de bilanț. Potivit reglementărilor în vigoare, toți agenții economici cu personalitate juridică au obligația întocmirii și raportării anuale a bilanțului contabil, a contului de profit și pierdere și a anexelor la bilanț, inclusiv a raportului de gestiune pentru închiderea exercițiului financiar. Întocmirea propriu – zisă a bilanțului necesită respectarea anumitor norme metodologice.
_______________________________________
Ioan Oprean – Întocmirea și auditarea bilanțului contabil (Sinteze și valorificarea informației contabile), Editura Intelcredo, Deva, 1997
1.2.1.3. Abordări contemporane privind bilanțul contabil
Abordarea patrimonială a bilanțului contabil
O primă grupă de abordări sunt concentrate pe conceptul de patrimoniu. Determinarea, structura și cunoașterea patrimoniului se realizează cu ajutorul bilanțului. Patrimoniul este format din ansamblul bunurilor (corporale și necorporale), al drepturilor și obligațiilor ce caracterizează situația unei entități patrimoniale la un moment dat. În literatura de specialitate, autohtonă și străină, au fost formulate mai multe accepții ale conceptului de patrimoniu (juridică, economică și economico-juridice).
Din punct de vedere economic, bilanțul prezintă capitalurile titularului de patrimoniu. Capitalurile sunt reprezentate atât sub aspectul originii lor, respectiv resursele (aporturi la capital, rezerve, datorii, beneficii etc.), cât și al modului de utilizare (bunuri economice, creanțe, pierderi etc.). Acest mod de interpretare generează ecuația bilanțieră de tip economic:
Utilizări = Resurse
Pe plan procedural, forma cea mai simplă de regăsire a ecuației bilanțiere este:
Active = Pasive
Din punct de vedere juridic, un bilanț reflectă: drepturile de proprietate și de creanță, clasificate într-o ordine rațională, datoriile întreprinderii față de terți (creditori) și datoriile ei față de aporturi de capitaluri pe bază de risc (asociați), clasificate într-o ordine rațională.
Potrivit concepției patrimoniale privind întreprinderea, aceasta apare ca o entitate juridico-economică ce posedă un patrimoniu inventariat în activul bilanțier (bunuri și creanțe), datorii și capitaluri proprii.
La data închiderii exercițiului, expresia valorii patrimoniale privind întreprinderea o reprezintă activul net contabil, respectiv capitalurile proprii determinate ca diferență între activul total (exclusiv activele fictive) și datoriile totale contractate sau prin însumarea capitalului social, a rezultatelor și a rezervelor ce se cuvin acționarilor.
______________________________________
Gheorghe Lepădatu și colab – Elemente de contabilitate și drept contabil național, internațional și corporatist. Implicațiile dreptului contabil și ale contabilității în economia întreprinderii moderne, Editura Științifică, București, 2006
Pornind de la abordarea juridică a bilanțului, analiștii financiari utilizează conceptul de situație netă, care reprezintă valoarea drepturilor pe care le posedă proprietarii asupra entității patrimoniale, altfel spus, valoarea datoriilor întreprinderii față de proprii asociați:
Situația netă = Active – Datorii față de terți
Situația netă evidențiază sumele ce vor reveni asociaților sau acționarilor în caz de lichidare, dacă cesiunea elementelor de activ (exclusiv nonvalorile) asigură lichidități la un nivel corespunzător valorii nete bilanțiere a acestora și dacă nu apar datorii necontabilizate. În literatura de specialitate, se întâlnesc drept termeni echivalenți patrimoniul și, mai ales patrimoniu net.
Abordarea funcțională a bilanțului contabil
Dacă analiza financiară pe baza bilanțului patrimonial poate fi considerată ca având un caracter static, care nu permite evidențierea legăturilor semnificative dintre resurse și nevoi, concepția funcțională a bilanțului răspunde exigențelor unei analize dinamice, deoarece se bazează pe ipoteza continuității activității.
Abordarea de tip funcțional presupune tratarea bilanțului contabil prezentat de întreprindere, prin regruparea funcțiilor acesteia. Potrivit acestei concepții, activitatea unei întreprinderi este analizată pe cicluri de operațiuni, luând în considerare rolul fiecărui ciclu în funcționarea acesteia.
Analiza bilanțului funcțional își propune să verifice nevoile întreprinderii și modul de finanțare al acestora, prin realizarea unui tablou al derulării difertelor cicluri.
Elementele bilanțului funcțional trebuie reclasificate după criteriul duratei (cu durata peste un an și, respectiv, cu durata sub un an), fapt ce permite trecerea de la bilanțul funcțional la bilanțul financiar.
Abordarea bilanțului contabil potrivit concepției anglo-saxone și nord-americană.
Potrivit concepției anglo-saxone, care exclude judecățile patrimoniale, bilanțul contabil este documentul de sinteză care prezintă situația financiară a firmei. În contabilitățile anglo-saxone, domină principiul prelevanței economicului asupra juridicului.
_______________________________________
Gheorghe Lepădatu și colab – Elemente de contabilitate și drept contabil național, internațional și corporatist. Implicațiile dreptului contabil și ale contabilității în economia întreprinderii moderne, Editura Științifică, București, 2006
Complementar rolului său de a completa informațiile privind „compoziția beneficiului”, bilanțul contribuie la furnizarea bazei informaționale privind evaluarea structurii capitalului, calcului ratei de randament și de determinare a lichidității și flexibilității financiare a întreprinderii. Modelele de prezentare și de întocmire a bilanțului variază de la o țară la alta. Principalele elemente care diferențiază prezentarea bilanțului în diferite țări sunt: ordonarea activelor și pasivelor, și modul de înscriere a rezultatului în bilanț. Ordonarea activelor după lichiditatea lor și a pasivelor după exigibilitatea acestora constituie o opțiune universală. Această opțiune este aplicată după două modalități distincte în diferite țări. O primă modalitate de prezentare constă în clasarea elementelor de activ în ordinea lichidității crescătoare și a elementelor de pasiv în ordinea exigibilității crescătoare (Franța, Belgia, Germania). Ce-a de-a doua modalitate de prezentare, utilizată de țările anglo-saxone, clasează elementele de activ după lichiditatea descrescătoare, iar elementele de pasiv după exigibilitatea descrescătoare, ceea ce evidențiază faptul că accentul este pus pe lichiditățile și exigibilitățile imediate.
La întreprinderile nord-americane, bilanțul contabil poate fi prezentat fie în format orizontal (în cont), fie în format vertical (în listă). Indiferent de formă de prezentare, bilanțul include trei mase valorice: activele, datoriile și capitalurile proprii.
Formatul orizontal probează o dată în plus importanța elementelor pe termen scurt, în timp ce prezentarea verticală pune în evidență prioritatea terților (creditorilor) față de proprietari. Situația netă (capitaluri proprii) are semnificația unei „părți reziduale”.
Analiza lichiditate-exigibilitate se sprijină, pe de o parte, pe concepția patrimonială a întreprinderii, iar, pe de altă parte, pe criteriile de clasificare a posturilor bilanțiere.Analiza bilanțului prin prisma lichidității/exigibilității și flexibilității financiare permite evaluarea riscului și a mișcărilor viitoare de trezorerie.
Lichiditatea exprimă capacitatea unui activ de a fi transformat într-un interval de timp în disponibilități, iar exigibilitatea se referă la perioada de timp necesară pentru ca o datorie să poată fi achitată. Flexibilitatea financiară reprezintă capacitatea de adaptare financiară a firmei la schimbări, respectiv aptitudinea acesteia de a proceda la modificarea valorilor și a calendarului mișcărilor de trezorerie, în scopul satisfacerii unor nevoi și situații neprevăzute.
_______________________________________
Liliana Feleagă , Niculae Feleagă – Contabilitate financiară, Editura Infomega, București, 2005
Formatul bilanțului contabil
Bilanțul reflectă situația financiară a unei entități la un moment dat și se prezintă astfel:
Active imobilizate
Imobilizări necorporale
Cheltuieli de constituire
Cheltuieli de dezvoltare
Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și active similare dacă acestea au fost achiziționate cu titlu oneros
Fondul comercial, în măsura în care a fost achiziționat cu titlu oneros.
Avansuri și imobilizări necorporale în curs de execuție
II. Imobilizări corporale
Terenuri și construcții
Instalații tehnice și mașini
Alte instalații, utilaje și mobilier
Avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție
III. Imobilizări financiare
Acțiuni deținute la entitățile afiliate
Împrumuturi acordate entitaților afiliate
Interese de participare
Împrumuturi acordate entităților de care compania este legată în virtutea intereselor de participare.
Investiții deținute ca imobilizări
Alte împrumuturi
B. Active circulante
Stocuri
1. Materii prime și materiale consumabile
2. Producția în curs de execuție
3. Produse finite și mărfuri
4. Avansuri pentru cumpărări de stocuri
Creanțe
(Sumele care urmează să fie încasate după o prioadă mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element.)
Creanțe comerciale
2. Sume de încasat de la entitățile afiliate
3. Sume de încasat de la entitățile de care compania este legată în virtutea intereselor de participare.
4. Alte creanțe
5. Capital subscris și nevărsat
Investiții pe termen scurt
Acțiuni deținute la entitățile afiliate
Alte investiții pe termen scurt
IV. Casa și conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an .
Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea de obligațiuni convertibile
Sume datorate instituțiilor de credit
Avansuri încasate în contul comenzilor
Datorii comerciale- furnizori
Efecte de comerț de plătit
Sume datorate entităților afiliate
Sume datorate entităților de care compania este legată în virtutea intereselor de participare
Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale și datoriile privind asigurările sociale
E. Active circulante nete /datorii curente nete
F. total active minus datorii curente
G. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea de obligațiuni convertibile
Sume datorate instituțiilor de credit
Avansuri încasate în contul comenzilor
Datorii comerciale- furnizori
Efecte de comerț de plătit
Sume datorate entităților afiliate
Sume datorate entităților de care compania este legată în virtutea intereselor de participare
Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale și datoriile privind asigurările sociale
H. provizioane
Provizioane pentru pensii și obligații similare
Provizioane pentru impozite
Alte provizioane
I. Venituri în avans
J. Capital și rezerve
Capital subscris
1. Capital subscris și vărsat
2. Capital subscris nevărsat
Prime de capital
Rezerve din reevaluare
Rezerve
Rezerve legale
Rezerve statutare sau contractuale
Alte rezerve
Profitul sau pierderea reportat(ă)
Profitul sau pierderea exercițiului financiar
Dacă un activ sau datorie are legături cu mai mult de un element de activ din formatul de bilanț prezentat mai sus, relația sa cu alte elemente trebuie prezentată în notele explicative, în vederea îmbunătățirii acurateței informației respective.
În cazul angajamentelor sub forma garanțiilor de orice fel, când nu există obligația de a le prezenta ca datorii, ele se prezintă în mod clar în notele explicative, făcându-se distincția între diferitele tipuri de garanții practicate și recunoscute de legislația în vigoare.
Modelul bilanțului contabil este prezentat în anexele nr.1, nr. 3 și nr. 5.
1.3.1.5. Prevederi referitoare la elementele de bilanț
a. Prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de scopul căruia îi sunt destinate.
b. Activele imobilizate cuprind acele active destinate utilizării pe o bază continuă, în scopul desfășurării activităților entității.
c. – Mișcările diverselor elemente de imobilizări se prezintă în notele explicative. În acest scop, se prezintă distinct, începând cu prețul de achiziție sau costul de producție, pentru fiecare element de imobilizare, pe de-o parte creșterile, cedările și transferurile în cursul exercițiului financiar, iar pe de altă parte, ajustările cumulate de valoare la începutul exercițiului financiar și la data bilanțului, precum și rectificările efectuate în cursul exercițiului financiar asupra ajustărilor de valoare din exercițiile financiare precedente. Ajustările de valoare se prezintă în bilanț ca deduceri clare din elementele corespunzătoare.
– Dacă, atunci când situațiile financiare anuale se întocmesc conform prezentelor reglementări pentru prima oară, prețul de achiziție sau costul de producție al unei imobilizări nu poate fi determinat fără cheltuieli sau întârzieri exagerate, valoarea reziduală de la începutul exercițiului financiar poate fi tratată drept preț de achiziție sau cost de producție. Orice aplicare a acestei prevederi trebuie prezentată în notele explicative.
– Atunci când se efectueaza reevaluarea imobilizărilor corporole,
mișcările diverselor elemente de imobilizări se prezintă începând cu prețul de achiziție sau costul de producție, rezultat din reevaluare. În acest scop, valoarea reevaluată se substituie valorii de intrare a imobilizărilor corporale.
d. Drepturile asupra proprietăților imobiliare și alte drepturi similare, așa cum sunt definite de legislația națională, trebuie prezentate la “Terenuri și construcții”.
e. În sensul prezentelor reglementări, prin interese de participare se înțelege drepturile în capitalul altor entități, reprezentate sau nu prin certificate, care, prin crearea unei legături durabile cu aceste entități, sunt destinate să contribuie la activitățile entității. Deținerea unei părți din capitalul unei alte entități se presupune că reprezintă un interes de participare, atunci când depășește un procentaj de 20%. f. – Cheltuielile efectuate în cursul exercițiului financiar, dar care sunt aferente unui exercițiu financiar ulterior, trebuie prezentate sub titlul de “Cheltuieli în avans”.
– Veniturile care, deși se referă la exercițiul financiar în cauză, nu se încasează până la expirarea acestuia, trebuie prezentate la “Creanțe”.
În cazul în care astfel de venituri sunt semnificative, acestea trebuie prezentate și în notele explicative.
g. – Ajustările de valoare cuprind toate corecțiile destinate să țină seama de reducerile valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanțului, indiferent dacă acea reducere este sau nu definitivă.
– Ajustările de valoare pot fi: ajustări permanente denumite în continuare amortizări, și/sau ajustările provizorii denumite în continuare ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare, în funcție de caracterul permanent sau provizoriu al ajustării activelor. h. Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită și care la data bilanțului este probabil să existe, sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce privește valoarea sau data la care vor apărea.
i. Provizioanele nu pot fi ufilizate pentru ajustarea valorilor activelor.
j. – Veniturile de încasat înainte de data bilanțului, dar care se referă la un exercițiu financiar ulterior, trebuie prezentate sub titlul de “Venituri în avans”.
– Cheltuielile care, deși se referă la exercițiul financiar în cauză, se vor plăti numai în cursul exercițiului financiar ulterior, trebuie prezentate la “Datorii”. În cazul în care astfel de cheltuieli sunt semnificative, ele trebuie prezentate și în notele explicative.
_______________________________________
O.M.F. Publice nr.3055/2009, pentru aplicarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele europene
Contul de profit și pierdere
Raport financiar al unei companii care prezintă veniturile, cheltuielile și profitul net în timpul unui exercițiu financiar.
Bilanțul contabil este considerat documentul ce descrie poziția unei înteprinderi la un moment dat, indicând și mărimea rezultatului. Apare însă necesara prezență a unui alt instrument de modelare contabilă care să explice modul de constituire a rezultatului și să permită desprinderea unor concluzii legate de performanțele activității înteprinderii. Acest instrument este cea de-a doua componentă a situațiilor financiare și anume contul de profit și pierdere.
În această optică, înteprinderea devine un centru de calcul economic, calculul având la bază:
– valorile produse și vândute pe piața clienților,denumite generic venituri;
– valorile utilizate pentru obținerea unor venituri, care sunt constituite în costuri angajate pe alte piețe, denumite cheltuieli. Aceasta reprezintă, în fapt, renumerarea factorilor de producție.
Din comparara celor două mărimi valorice se obține un rezultat. Acesta poate fi o mărime valorică pozitivă, denumită profit, atunci când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, sau o mărime valorică negativă, denumită pierdere, atunci când veniturile sunt mai mici decât cheltuielile.
În contextul economiei de piață, înteprinderea are ca obiectiv obținerea profitului. Astfel, profitul poate fi considerat o îmbogățire, deci o resursă, pe când pierderea este o sărăcie, fiind asimilată unor utilizări fără asigurarea unui contraechivalent valoric.
În prezentarea contului de profit și pierdere sunt conturate două modele de expunere a cheltuielilor și veniturilor: unul ia în considerare natura economică a acestora, iar celălalt pleacă de la funcțiile sau activitățile unei înterprinderi (deci de la destinația veniturilor și cheltuielilor).
Ca formă, contul de profit și pierdere se poate prezenta astfel:
– sub formă de tabel bilateral sau formă de cont (schema orizontală);
– sub formă de listă (schema verticală).
Contul de profit și pierdere sintetizează fluxurile economice, respectiv veniturile și cheltuielile perioadei de gestiune.
Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de îmbogățire a întreprinderii legate sau nu de activitatea sa normală și curentă. Partea preponderentă a veniturilor o reprezintă cifra de afaceri realizată de înteprindere în cursul exercițiului.
Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de înteprindere în cursul exercițiului.
_______________________________________
Dumitru Rusu – Bazele contabilității, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980
Dacă bilanțul contabil permite o cunoaștere a poziției financiare a întreprinderii, contul de profit și pierdere oferă informații asupra activității înteprinderii, a modului cum aceasta își gestionează afacerile prin dimensiunea veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor pe care le generează.
Directiva a IV a Europeană privind documentele contabile de sinteză ale societăților de capitaluri instituie scheme obligatorii pentru prezentarea contului de profit și pierdere. Totuși, datorită diferențelor de cultură și tradiție contabilă din țările comunitare, obligativitatea prezentării standardizate a contului de rezultate se manifestă prin posibilitatea de opțiune între mai multe scheme de cont de profit și pierdere.
Așadar, contul de profit și pierdere este un tablou al veniturilor și cheltuielilor unei perioade, având ca și sold rezultatul net. Acesta este determinat în cascadă, pe următoarele nivele:
Rezultatul curent (alcătuit din rezultatul de exploatare și rezultatul financiar);
Rezultatul excepțional și
Impozitul pe profit.
_______________________________________
Angela Răduți – Bazele contabilității, ediția a II-a revizuită, Editura Sylvi, București, 2005
1.2.2.1. Formatul contului de profit și pierdere
Formatul contului de profit și pierdere este următorul:
Cifra de afaceri netă
Variația stocurilor de produse finite și a producției în curs de execuție
Producția realizată de entitate pentru scopurile sale proprii și capitalizată
Alte venituri din exploatare
a). Cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile
b). Alte cheltuieli externe
Cheltuieli cu personalul
a). Salarii și indemnizații
b). Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii
a). Ajustări de valoare privind imobilizările corporale și imobilizările necorporale
b). Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul în care acestea depășesc suma ajustărilor de valoare care sunt normale în entitatea în cauză.
Alte cheltuieli de exploatare
Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obținute de la entitățile afiliate.
Venituri din alte investiții și împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu indicarea distinctă a celor obținute de la entitățile afiliate.
Alte dobânzi de încasat și venituri similare, cu indicarea distinctă a celor obținute de la entitățile afiliate
Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și investițiile deținute ca active circulante
Dobânzi de plătit și cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor privind entitățile afiliate
Profitul sau pierderea din activitatea curentă
Venituri extraordinare
Cheltuielile extraordinare
Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară
Impozitul pe profit
Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus
Profitul sau pierderea exercițiului financiar.
Modelul contului de profit și pierdere este prezentat în anexele nr. 2, nr. 4 și nr. 6.
1.2.2.2. Prevederi referitoare la elementele din contul de profit și pierdere
a. Cifra de afaceri netă cuprinde sumele rezultate din vânzarea de produse și furnizarea de servicii care se înscriu în activitatea curentă a entității, după deducerea reducerilor comerciale și a taxei pe valoarea adăugată precum și a altor taxe legate direct de cifra de afaceri.
În cazul entităților al căror obiect principal de activitate îl constituie activitatea de leasing, în cifra de afaceri netă se include și dobânda cuvenită acestor contracte, aferentă perioadei de raportare.
b. Veniturile și cheltuielile care apar altfel decât în cursul activităților curente ale entității trebuie prezentate la „Venituri extraordinare” și “Cheltuieli extraordinare”.
Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzacții ce sunt clar diferite de activitățile curente ale entității și care, prin urmare, nu se așteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat.
c. În întelesul prezentelor reglementări, prin activități curente se întelege orice activități desfășurate de o entitate, ca parte integrantă a afacerilor sale, precum și activitățile conexe în care aceasta se angajează și care sunt o continuare a primelor activități menționate, incidente acestora sau care rezultă din acestea.
d. Pentru a stabili dacă un eveniment sau o tranzacție se delimitează clar de activitățile curente ale entității, se are în vedere, mai degrabă, natura elementului sau a tranzacției aferente activității desfășurate în mod curent de entitate, decât frecvența cu care se așteaptă ca aceste evenimente să aibă loc.
Prin urmare, un eveniment sau o tranzacție poate fi extraordinară pentru o entitate, dar nu și pentru o alta, datorită diferențelor dintre activitățile curente ale acelor entități.
De exemplu, pierderile rezultate în urma unui cutremur pot fi calificate de către o entitate ca element extraordinar.
e. Exemple de evenimente sau tranzacții ce dau naștere, în general, la elemente extraordinare în cazul majorității entităților sunt exproprierea activelor, un cutremur sau un alt dezastru natural. f. Cu excepția cazului în care veniturile și cheltuielile sunt nesemnificative pentru evaluarea rezultatelor, în notele explicative trebuie prezentate explicații despre valoarea și natura acestora. Aceeași prevedere se aplică veniturilor și cheltuielilor legate de un alt exercițiu.
Entitățile trebuie să prezinte în notele explicative proporția în care impozitul pe profit afectează “Profitul sau pierderea din activitatea curentă” și “Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară”.
_______________________________________
O.M.F. Publice nr.3055/2009, pentru aplicarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele europene
Situația fluxurilor de trezorerie
Standardul Internațional de Contabilitate IAS 7 „Situațiile fluxurilor de numerar” stabilește cerințe pentru prezentarea situației fluxurilor de numerar și informațiile care trebuie prezentate. Acest Standard afirmă că informațiile privind fluxurile de numerar sunt folositoare utilizatorilor situațiilor financiare, oferind o bază pentru evaluarea capacității întreprinderii de a genera numerar și echivalente de numerar, precum și a necesităților întreprinderii pentru utilizarea fluxurilor de numerar respective.
Deciziile economice luate de către utilizatori impun o evaluare a capacității unei întreprinderi de a genera numerar sau echivalente de numerar, precum și a momentului și siguranței concretizării acestora.
O întreprindere trebuie să întocmească o situație a fluxurilor de numerar în conformitate cu cerințele acestui Standard și să o prezinte ca parte integrantă a situațiilor sale financiare, pentru fiecare perioadă pentru care sunt prezentate situațiile financiare.
Situația fluxurilor de numerar trebuie să prezinte fluxurile de numerar din cursul perioadei, clasificate în activități de exploatare, investiție și finanțare.
O întreprindere prezintă fluxurile sale de numerar din activitățile de exploatare, investiție și finanțare într-o manieră care corespunde cel mai bine activității sale. Clasificarea în funcție de activități furnizează informații ce permit utilizatorilor să stabilească impactul respectivelor activități asupra poziției financiare a întreprinderii, precum și valoarea numerarului și a echivalentelor de numerar. Aceste informații pot fi folosite, de asemenea, pentru a evalua relațiile ce apar între activitățile respective.
O tranzacție poate include fluxuri de numerar care sunt clasificate diferit. De exemplu, când rambursarea în numerar a unui împrumut include atât dobânda, cât și principalul, elementul dobândă poate fi clasificat drept activitate de exploatare, iar elementul de capital, drept activitate de finanțare.
Atunci când este utilizată împreună cu restul situațiilor financiare, situația fluxurilor de numerar furnizează informații care permit utilizatorilor să evalueze modificările în activele nete ale unei întreprinderi, structura sa financiară (inclusiv lichiditatea și solvabilitatea sa), precum și capacitatea întreprinderii de a influența valoarea și momentul de apariție a fluxurilor de numerar, în vederea adaptării la circumstanțele și oportunitățile în continuă schimbare. Informațiile referitoare la fluxurile de numerar sunt folositoare la stabilirea capacității unei întreprinderi de a genera numerar și echivalente de numerar și dau posibilitatea utilizatorilor să dezvolte modele de evaluare și comparare a valorii actualizate a fluxurilor de numerar viitoare ale diferitelor întreprinderi.
De asemenea, aceste informații sporesc gradul de comparabilitate al raportării rezultatelor din exploatare între diferite întreprinderi deoarece elimină efectele utilizării unor tratamente contabile diferite pentru aceleași tranzacții și evenimente.
Prezentarea separată a fluxurilor de numerar provenite din activități de finanțare este importantă deoarece este utilă în previzionarea fluxurilor de numerar viitoare așteptate de către finanțatorii întreprinderii.
Atunci când se prezintă o investiție într-o întreprindere asociată sau filială pe baza metodei punerii în echivalență sau a costului, investitorul limitează informațiile raportate în situația fluxurilor de numerar la acele fluxuri de numerar generate între el și întreprinderea în care s-a investit, de exemplu, la dividende și avansuri.
Prezentarea separată a efectelor fluxurilor de numerar generate în urma achiziției sau cedării de filiale și alte unități comerciale, ca elemente-rânduri distincte, împreună cu prezentarea separată a valorii activelor și obligațiilor achiziționate sau înstrăinate, ajută la distingerea fluxurilor de numerar respective de fluxurile de numerar provenite din alte activități de exploatare, investiție și finanțare. Efectele fluxurilor de numerar ale înstrăinărilor nu sunt deduse din acelea ale achizițiilor.
Valoarea cumulată a numerarului plătit sau încasat drept contraprestație a achizițiilor sau vânzărilor este raportată în situația fluxurilor de numerar, după deducerea numerarului și a echivalentelor de numerar achiziționate sau cedate.
Prezentarea separată a fluxurilor de numerar care reprezintă creșteri ale capacității de exploatare de fluxurile de numerar necesare menținerii capacității de exploatare este folositoare, oferind posibilitatea utilizatorilor să determine dacă întreprinderea investește în mod adecvat pentru menținerea capacității sale de exploatare. O întreprindere care nu investește în mod adecvat în menținerea capacității sale de exploatare poate prejudicia profitabilitatea sa pe viitor pentru lichiditatea curentă și repartizările către acționari.
Prezentarea pe segmente a fluxurilor de numerar oferă utilizatorilor posibilitatea de a obține o înțelegere mai bună a relațiilor dintre fluxurile de numerar ale societății, pe ansamblu, și acelea ale părților sale componente, pe de o parte, și gradul de disponibilitate și variabilitate a fluxurilor de numerar pe segmente, pe de altă parte.
_______________________________________
O.M.F. Publice nr.3055/2009, pentru aplicarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele europene
1.2.3.1. Formatul situației fluxurilor de trezorerie
Formatul situației fluxurilor de trezorerie este următorul:
1. Fluxuri de trezorerie din activități de exploatare:
a. Încasări de la clienți
b. Plăți către furnizori și angajați
c. Dobânzi plătite
d. Impozit pe profit plătit
e. Încasări din asigurarea împotriva cutremurelor
f. Trezorerie netă din activități de exploatare
2. Fluxuri de trezorerie din activități de investiție:
a. Plăți pentru achiziționarea de acțiuni
b. Dobânzi încasate
c. Dividende încasate
d. Trezorerie netă din activități de investiție
3. Fluxuri de trezorerie din activități de finanțare:
a. Încasări din emisiunea de acțiuni
b. Încasări din împrumuturi pe termen lung
c. Dividende plătite
d. Trezorerie netă din activități de finanțare
4. Creșterea netă a trezoreriei și echivalențelor de trezorerie
5. Trezorerie și echivalențe de trezorerie la începutul exercițiului financiar
6. Trezorerie și echivalențe de trezorerie la sfârșitul exercițiului financiar
Situația modificărilor capitalului propriu
Situația modificărilor capitalului propriu este prezentată ca o componentă separată a situațiilor financiare, care să evidențieze:
(a) profitul net sau pierderea netă a perioadei;
(b) fiecare element de venit și cheltuială, câștig sau pierdere care, așa cum este cerut de alte Standarde, este recunoscut direct în capitalurile proprii, și totalul acestor elemente; și
(c) efectul cumulativ al modificărilor politicii contabile și corecția erorilor fundamentale.
În plus, întreprinderile trebuie să prezinte, fie în situația modificărilor capitalurilor proprii, fie în notele explicative:
(d) tranzacțiile de capital cu proprietarii și distribuțiile către aceștia;
(e) soldul profitului cumulat sau al pierderii cumulate la începutul perioadei ‚șl la data bilanțului, precum și modificările pe parcursul perioadei; și
(f) o reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei clase de capitaluri proprii, prime de capital șl fiecărei rezerve la începutul șl sfârșitul perioadei, prezentând distinct fiecare modificare.
Modificările în capitalurile proprii ale întreprinderii între două date ale bilanțului reflectă creșterea sau reducerea activului net sau a avuției în cursul perioadei, în baza principiilor particulare de evaluare adoptate și prezentate în situațiile financiare. Cu excepția modificărilor rezultate din tranzacțiile cu acționarii, cum ar fi aporturile de capital și dividendele, modificarea globală a capitalurilor proprii reprezintă câștigurile și pierderile totale generate de activitățile întreprinderii pe parcursul perioadei.
Standardul Internațional de Contabilitate – IAS 8 „Profitul net sau pierderea netă a perioadei, erori fundamentale și modificări ale politicilor contabile”, cere ca toate elementele de venituri și cheltuieli recunoscute într-o perioadă să fie incluse în determinarea profitului net sau a pierderii nete a perioadei, cu excepția cazului în care un Standard Internațional de Contabilitate nu cere sau nu permite altceva. Alte Standarde cer ca pierderile și câștigurile, cum ar fi deficitele și surplusurile din reevaluare și anumite diferențe de curs valutar să fie recunoscute direct ca modificări ale capitalurilor proprii împreună cu tranzacțiile de capital și cu distribuțiile către proprietarii întreprinderii. Întrucât este importantă luarea în considerare a tuturor câștigurilor și pierderilor la evaluarea modificărilor poziției financiare a unei întreprinderi între două date ale bilanțului, acest Standard solicită o componentă distinctă a situațiilor financiare care să evidențieze câștigurile și pierderile totale ale unei întreprinderi, inclusiv pe cele care sunt recunoscute direct în capitalurile proprii.
_______________________________________
O.M.F. Publice nr. 3055/2009, pentru aplicarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele europene
1.2.4.1. Formatul situației modificărilor capitalului propriu
Formatul situației modificărilor capitalului propriu este următorul:
1. Capital subscris
2. Patrimoniul regiei
3. Prime de capital
4. Rezerve din reevaluare
5. Rezerve legale
6. Rezerve statuare sau contractuale
7. Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare
8. Alte rezerve
9. Acțiuni proprii
10. Câștiguri legate de instrumentele de capitaluri proprii
11. Pierderi legate de instrumentele de capitaluri proprii
12. Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat sau pierderea neacoperită
13. Rezultatul reportat provenit din adoptarea pentru prima dată a IAS, mai puțin IAS 29
14. Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile
15. Rezultatul reportat provenit din trecerea la aplicarea Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV a comunităților Economice Europene
16. Profitul sau pierderea exercițiului financiar
17. Repartizarea profitului
18. Total capitaluri proprii
1.2.5. Politicile contabile și notele explicative
1.2.5.1. Prezentarea politicilor contabile
Secțiunea politicilor contabile din notele la situațiile financiare trebuie să descrie următoarele:
(a) baza (bazele) de evaluare utilizate la întocmirea situațiilor financiare; și
(b) flecare politică contabilă specifică necesară pentru o înțelegere corespunzătoare a situațiilor financiare.
În plus față de politicile contabile specifice utilizate în situațiile financiare, este important ca utilizatorii să cunoască baza de evaluare utilizată (costul istoric, costul curent, valoarea realizabilă, valoarea justă sau valoarea actualizată), deoarece aceasta formează baza de întocmire a situațiilor financiare ca întreg. Atunci când este utilizată mai mult de o bază de evaluare te situațiile financiare, de exemplu, atunci când sunt reevaluate anumite active imobilizate, este suficientă indicarea categoriilor de active și datorii la care se aplică fiecare bază de evaluare.
La alegerea prezentării sau nu a unei politici contabile specifice, managementul ia în considerare dacă astfel utilizatorii ar putea fi ajutați la înțelegerea modului în care tranzacțiile și evenimentele se regăsesc în performanța și poziția financiară raportate. Politicile contabile pe care o întreprindere le-ar putea avea în vedere cuprind, dar nu se limitează la, următoarele:
(a) recunoașterea veniturilor din activitățile curente;
(b) principiile de consolidare, inclusiv în ceea ce privește filialele și întreprinderile asociate:
(c) combinările de întreprinderi;
(d) asocierile m participație;
(e) recunoașterea și amortizarea activelor corporale și necorporale;
(f) capitalizarea costurilor îndatorării și a altor cheltuieli;
(g) contractele de construcție;
(h) investițiile imobiliare;
(i) instrumentele și investițiile financiare;
(j) operațiunile de leasing;
(k) costurile de cercetare și dezvoltare;
(l) stocurile;
(m) impozitele, inclusiv impozitele amânate;
(n) provizioanele;
(o) costurile cu beneficiile de pensionare datorate angajaților;
(p) conversia valutară și acoperirea riscului valutar;
(q) definirea segmentelor de activitate și a zonelor geografice și baza de alocare a costurilor pe segmente;
(r) definirea numerarului și a echivalentelor de numerar;
(s) contabilitatea de inflație; și
(t) subvențiile guvernamentale.
Alte Standarde Internaționale de Contabilitate solicită în mod specific prezentarea politicilor contabile în multe dintre aceste domenii.
Fiecare întreprindere are în vedere natura activității sale și politicile pe întreprindere. De exemplu, se așteaptă ca toate întreprinderile din sectorul privat să prezinte politica contabilă a impozitelor pe profit, inclusiv impozitele amânate și creanțele privind impozitele amânate. Atunci când o întreprindere are activități în străinătate sau tranzacții în valută într-un volum semnificativ, se așteaptă prezentarea politicilor contabile de recunoaștere a câștigurilor și pierderilor de curs valutar, precum și de acoperire a riscului unor astfel de câștiguri sau pierderi. În situațiile financiare consolidate, este prezentată politica utilizată la determinarea fondului comercial și a interesului minoritar.
O politică contabilă poate fi semnificativă chiar dacă valorile prezentate pentru perioada curentă sau cele anterioare nu sunt semnificative.
_______________________________________
Liliana Feleagă , Niculae Feleagă – Contabilitate financiară, Editura Infomega, București, 2005
1.2.5.2. Prezentarea notelor explicative
Notele explicative prezintă natura și scopul comercial ale angajamentelor entității, care un sunt incluse în bilanț și impactul financiar al acelor angajamente asupra entității, atunci când riscurile sau beneficiile provenind din asemenea angajamente sunt semnificative și în măsura în care prezentarea unor asemenea riscuri sau beneficii este necesară pentru evaluarea poziției financiare a entității.
Notele explicative la situațiile financiare ale unei întreprinderi trebuie:
(a) Să prezinte montări despre bazele de întocmire a situațiilor financiare șt despre politicile contabile specifice selecționate și aplicate pentru tranzacții șl evenimente semnificative;
(b) Să prezinte informațiile cerute de Standardele Internaționale de Contabilitate care nu sunt prezentate în altă parte în situațiile financiare; și
(c) Să ofere informații suplimentare care nu sunt prezentate în situațiile financiare, dar care sunt necesare pentru o prezentare fidelă.
Notele la situațiile financiare trebuie prezentate într-un mod sistematic. Fiecare element din bilanț, contul de profit și pierdere și situația fluxurilor de numerar trebuie să facă trimitere la toate informațiile aferente din note.
Notele la situațiile financiare includ descrieri narative sau analize mai detaliate ale stimelor prezentate în bilanț, contul de profit și pierdere, situația fluxurilor de numerar și situația modificării capitalurilor proprii, precum și informații suplimentare, cum ar fi angajamentele și datoriile contingente. Ele includ informațiile cerute și încurajate a fi prezentate de Standardele Internaționale de Contabilitate și alte prezentări necesare pentru o prezentare fidelă.
Notele sunt în mod normal prezentele în următoarea ordine care ajută utilizatorii la înțelegerea situațiilor financiare și compararea acestora cu situațiile altor întreprinderi:
(a) declarația conformității cu Standardele Internaționale de Contabilitate;
(b) prezentarea bazei (bazelor) de evaluare și a politicilor contabile aplicate;
(c) informații care stau la baza elementelor – rânduri prezentate în fiecare situație financiară în ordinea în care este prezentat fiecare element – rânduri și fiecare situație financiară; și
(d) alte prezentări, inclusiv:
(i) contingențe, angajamente și alte informații financiare; și
(ii) informații nefinanciare.
______________________________________
Liliana Feleagă , Niculae Feleagă – Contabilitate financiară, Editura Infomega, București, 2005
În anumite condiții, poate fi necesară sau de dorit schimbarea ordinii anumitor elemente din note. De exemplu, informațiile despre rata dobânzii și ajustările la valoarea justă pot fi combinate cu informațiile asupra scadenței instrumentelor financiare, deși primele sunt prezentări pentru contul de profit și pierdere, iar ultimele se referă la bilanț. Totuși, se poate menține o structură sistematică a notelor atâta timp cât este posibil.
Informațiile despre baza întocmirii situațiilor financiare și politicilor contabile specifice pot fi prezentate ca o componentă separată a situațiilor financiare.
Informații ale notelor explicative referitoare la elementele de bilanț
Notele explicative trebuie să cuprindă:
a) duratele de viață utilă sau ratele de amortizare utilizate;
b) metodele de amortizare utilizate;
c) creșterile de valoare a imobilizărilor, cu indicarea separată a acelora apărute din procesul de dezvoltare internă;
d) valoarea imobilizărilor necorporale în curs.
Informații ale notelor explicative referitoare la elementele din contul de profit și pierdere
Notele explicative trebuie să cuprindă informații privind cifra de afaceri netă, defalcată pe segmente de activități și pe piețe geografice, în măsura în care aceste segmente și piețe diferă substanțial unele față de altele, ținând seama de modul de organizare a vânzării de produse și a furnizării de servicii rezultate din activitățile curente ale entității.
De asemenea, se include reconcilierea dintre rezultatul contabil al exercițiului financiar și rezultatul fiscal, așa cum este prezentat în declarația de impozit pe profit.
_______________________________________
O.M.F. Publice nr.3055/2009, pentru aplicarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele europene
1.3. STANDARDUL INTERNAȚIONAL DE RAPORTARE FINANCIARĂ (IFRS 1): ADOPTAREA PENTRU PRIMA DATĂ A STANDARDELOR
INTERNAȚIONALE DE RAPORTARE FINANCIARĂ
Obiectiv
Obiectivul acestui Standard Internațional de Raportare Financiară este de a se asigura că primele situații financiare ale standardelor internaționale de raportare financiară ale unei entități precum și rapoartele financiare interimare pentru o anumită parte a perioadei la care se referă respectivele situații financiare conțin informații cu următoarele caracteristici:
a. sunt transparente pentru utilizatori și comparabile pentru toate perioadele prezentate;
b. oferă un punct de plecare pentru contabilitatea ulterioară a entității în conformitate cu
Standardele Internaționale de Raportare Financiară;
c. pot fi generate la costuri mai mici decât beneficiile utilizatorilor.
Aria de aplicabilitate
1. O entitate va aplica Standardele Internaționale de Raportare financiară în următoarele cazuri:
a. în momentul întocmirii primelor situații financiare ale standardelor internaționale de raportare financiară; și
b. pentru toate rapoartele financiare interimare pe care le întocmește în conformitate cu IAS 34
“Raportarea financiară interimară” pentru o parte din perioada la care se referă primul set de
situații financiare ale standardelor internaționale de raportare financiară.
2. Primul set de situații financiare ale standardelor internaționale de raportare financiară ale unei entității îl reprezintă situațiile financiare anuale pentru care entitatea adoptă standardele internaționale de raportare financiară ca bază a contabilității, printr-o declarație explicită și fără rezerve în respectivele situații financiare de conformare la standardele internaționale de raportare financiară. Situațiile financiare sunt considerate primele situații financiare ale standardelor internaționale de raportare financiară ale unei entității dacă, de exemplu, entitatea:
(a) a prezentat cele mai recente situații financiare anterioare:
în conformitate cu reglementările naționale care nu sunt conforme cu standardele internaționale de raportare financiară din toate punctele de vedere;
în conformitate cu standardele internaționale de raportare financiară din toate punctele de
_______________________________________
Standarde Internaționale de Raportare Financiară incluzând Standardele Internaționale de Contabilitate și interpretările lor la 01.I.2009
vedere, cu excepția faptului că situațiile financiare nu au conținut o declarație explicită și fără rezerve că acestea sunt conforme cu standardele internaționale de raportare financiară;
în care a inclus o declarație de conformare parțială și nu totală la standardele internaționale de raportare financiară;
în conformitate cu reglementările naționale, utilizând unele standardele internaționale de raportare financiară individuale pentru a înregistra în contabilitate elemente pentru care nu existau reglementări naționale; sau
în conformitate cu reglementările naționale, cu o reconciliere a unor sume cu sumele stabilite în conformitate cu standardele internaționale de raportare financiară;
(b) a întocmit situații financiare conforme cu standardele internaționale de raportare financiară exclusiv pentru uz intern, fără să le pună la dispoziția proprietarilor entitățiii sau a altor utilizatori externi;
(c) a întocmit un pachet de raportare conform standardelor internaționale de raportare financiară în scopul consolidării, fără să întocmească un set complet de situații financiare, conform prevederilor IAS 1 “Prezentarea situațiilor financiare”;
(d) nu a prezentat situații financiare pentru perioade anterioare.
3. Acest Standard Internațional de Raportare Financiară se aplică în cazurile în care o entitate adoptă standardele internaționale de raportare financiară ca nouă bază a contabilității. O entitate nu adoptă o nouă bază a contabilității când, de exemplu, entitatea:
a. încetează să prezinte situații financiare în conformitate cu reglementările naționale, așa cum a procedat anterior precum și un alt set de situații financiare care au conținut o declarație explicită
și fără rezerve de conformare la standardele internaționale de raportare financiară ;
b. a prezentat situații financiare în anul anterior în conformitate cu reglementările naționale iar
respectivele situații financiare au cuprins o declarație explicită și fără rezerve de conformare la standardele internaționale de raportare financiară ;
c. a prezentat situații financiare în anul anterior care au conținut o declarație explicită și fără
rezerve de conformare la standardele internaționale de raportare financiară , chiar dacă auditorii au emis o opinie cu rezerve în raportul de audit asupra respectivelor situații financiare.
4. Acest Standard Internațional de Raportare Financiară nu se aplică în cazul modificării politicilor contabile de către o entitate care aplică deja standardele internaționale de raportare financiară.
_______________________________________
Wiley IFRS – 2007, Interpretarea și aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate și Raportare Financiară BMT Publishing House, București, 2007
CAPITOLUL II
PREZENTAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE ANUALE
LA SOCIETATEA COMERCIALĂ
„ DOUBLE M SYSTEM SRL „
2.1. PREZENTAREA SOCIETĂȚII
Scurt istoric al societății
SC. DOUBLE M SYSTEM SRL este o societate cu răspundere limitată, cu doi asociati, funcționează din anul 1993 și are ca obiect de activitate conform clasificației Codului Activității Economice la Nivel Național, Prelucrarea datelor, administrarea paginilor web, si activitati conexe ( cod CAEN 6311 ).
Servicii oferite: – Realizarea de web-site-uri pt clienti persoane fizice si juridice; – Optimizarea SEO a paginilor web; – Servicii de publicitate online; – Comercializare de solutii “la cheie” de prezentare online a produselor si serviciilor.
La baza acestei evoluții a stat preocuparea constantă a managementului firmei privind: – specializarea personalului și politica de salarizare; – investițiile în tehnica de calcul de ultimă generație; – consolidarea relației cu furnizorii; – perfecționarea serviciilor oferite clienților. Cifra de afaceri a cunoscut o creștere de la an la an în toată perioada parcursă de la apariția pe piață.
1993 – Se pun bazele afacerii, numărul de angajați fiind 2, toți având activitate în domeniul realizarii de web site-uri. Preocupări pentru identificarea de clienti pentru serviciile firmei.
1999 – Se extinde activitatea de vânzare a serviciilor prin diversificarea acestora si gasirea de noi solutii pentru realizarea unor produse competitive.
2001 – Double M Sistem SRL își mută sediul în Str. Moldoveni nr. 1 sector. 4 București, și se consolidează poziția firmei pe piața locală. Are loc specializarea personalului în vederea ridicării nivelului calității deservirii clienților.
2002 – Se realizează investiții din surse proprii și atrase pentru crearea de condiții optime procesului de vânzare a serviciilor web. Crește numărul personalului angajat de la 2 la 3.
Se perfectează și se încheie contracte cu diverși clienți – societăți de asigurare, revânzători, se înființează noi departamente și se reorganizează cele existente.
2004 – Crearea de condiții optime de desfășurare a activității manageriale și de vânzare a serviciilor. Preocupări intense pentru extinderea numărului de clienti noi și consolidarea relațiilor cu cei existenți. Creșterea solutiilor oferite clientilor. Numărul de angajați crește la 5.
2010 – 2011 – S-a finalizat modernizarea parcului auto. Nr. furnizorilor și nr. clienților a crescut, precum și nr. angajaților. Se realizeaza deplasari la sediile clentilor pt oferirea de solutii “la fata locului”
2.1.2. Date de identificare ale societății
Forma juridică, denumirea și sediul societății
Societatea comercială ”DOUBLE M SYSTEM SRL”, este persoană juridică română, funcționând pe principiile unei societăți cu răspundere limitată, cu doi asociati, potrivit legii române.
Denumirea societății este Societatea Comercială “DOUBLE M SYSTEM SRL”, conform Certificatului de Înregistrare emis de Registrul comertului cu nr. J 40/13200/1993, CUI RO8745974.
În orice act, scrisoare sau publicație emanând de la societate, trebuie să se rnenționeze denumirea, forma juridică, sediul social, codul unic și capitalul social.
Sediul societății este în București, Str. Moldoveni, nr.1, ap. 15, Sector 4. Sediul astfel stabilit este cel principal. Acesta poate fi schimbat în alt loc din România, pe baza Hotararii Adunarii Generale a Asociatilor, potrivit legii.
Structura acționariatului
Societatea comercială “DOUBLE M SISTEM SRL” s-a infiintat, cu respectarea Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, cu modificările și completările ulterioare, de către asociatii – V. Daniel, si V. Alina cetățeni români care sunt si .
Reprezentantii legali ai acestei societăți sunt administratorii ei. Reprezentarea este generală, urmând a fi exercitată în raporturile cu alte societăți, cu organele financiar-bancare, cu organele statului și ale justiției, precum și în raporturile cu partenerii contractuali și cu salariații societății. Atribuțiile legate de administrarea societății “DOUBLE M SISTEM SRL” vor fi îndeplinite de V. Daniel, si V. Alina administratori cu mandat pe perioada nedeterminata.
Scopul și obiectul de activitate
Domeniul principal de activitate:
6311 – “Prelucrarea datelor, administrarea paginilor web, si activitati conexe ”.
Activitățile cuprinse în obiectul de activitate se vor putea desfășura și în cadrul sucursalelor, filialelor, punctelor de lucru, ce se vor inființa pe teritoriul României și în străinătate.
Societatea poate să-și desfășoare activitatea în puncte de lucru si birouri organizate în spații închiriate, luate în locație de gestiune, dobândite sau construite.
Obiectul de activitate al societății nu este limitativ, el poate fi extins prin Hotatarea Adunarii Generale a Asociatilor
Capitalul social
Capitalul social al “DOUBLE M SYSTEM SRL”, este în valoare de 500 lei, în urma majorării capitalului social la data de 18.01.20011. Capitalul social se divide în 10 părți sociale, fiecare cu o valoare de 50 lei.
Părțile sociale ale capitalului social aparțin în totalitate și exclusiv asociatilor carora le apartinîi aparțin, de asemenea, în totalitate și exclusiv beneficiile societății, precum și toate riscurile și consecințele pierderilor, până la limita capitalului social, astfel: Daniel V.: aport la capitalul social de 250 lei; număr acțiuni / părți sociale: 25; participare la beneficii / pierderi 50%.
Alina V.: aport la capitalul social de 250 lei; număr acțiuni / părți sociale: 25; participare la beneficii / pierderi 50%.
Capitalul social poate fi majorat prin aport, în numerar și în natură, pe baza Hotatarii Adunarii Generale a Asociatilor , cu respectarea prevederilor legale cu privire la constituirea societății comerciale cu răspundere limitată. Capitalul social poate fi redus pe baza Hotatarii Adunarii Generale a Asociatilor, numai până la limita minimă prevăzută de lege pentru acest tip de societate.
Activitatea Societății
Exercițiul economico-finaciar începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie al fiecărui an. Primul exercițiu financiar începe la data constituirii societății.
Societatea va ține evidența contabilă și va întocmi bilanțul și contul de profit și pierdere în conformitate cu legislația în vigoare.
Din beneficiile societății se va putea prelua în fiecare an cel puțin 5% pentru formarea fondului de rezervă, până ce acesta atinge 20% din capitalul social.
Pentru dezvoltarea activității și creșterea profitului, societatea va avea dreptul să contracteze împrumuturi bancare.
Asociatii vor hotări reinvestirea beneficiilor, în totalitate sau în parte, pentru obiective care sunt necesare desfășurării activității.
Administratorul va depune bilanțul societății în termen de 15 zile de la aprobarea lui pentru a fi menționat în registru și publicat în Monitorul Oficial.
Amortizarea mijloacelor fixe se face prin aplicarea normelor legale în vigoare.
Societatea poate angaja personalul necesar desfășurării activității cu contract de muncă, cu durata nelimitata/limitata, norma intreaga sau timp partial, respectând reglementările legale în vigoare.
Salarizarea se va face prin liberul acord al părților, cu respectarea limitelor impuse de lege.
Toate cheltuielile ocazionate de constituirea societății vor fi contabilizate și se vor
suporta din veniturile deținute de aceasta.
Obligațiile societății sunt garantate cu patrimoniul social. Acesta nu poate fi grevat de datorii sau obligații personale ale asociatilor.
Bunurile dobândite de societate intră în proprietatea acesteia.
2.1.3. Nomenclatorul de produse și servicii
Descrierea codului CAEN
Codul CAEN reprezintă prezentarea schematică a clasificării activităților din economia națională.
Societatea DOUBLE M SYSTEM SRL are ca domeniu principal de activitate
6311 – “Prelucrarea datelor, administrarea paginilor web, si activitati conexe ”.
2.1.4. Structura organizatorică a societății
Organigrama societății
Structura personalului firmei
1. Golofca Viorel – Director general
2. Grigoraș Ion – Director vânzări
3. Golofca Adrian – Șef producție
4. Sfinteș Mirela – Contabil
5. Stoian Marian – Electrician- mecanic
6. Isfan Dumitru – Muncitor
7. Baltag Adrian – Muncitor
2.1.5. Elemente cu privire la piața societății comerciale
Furnizori:
Morava Serv SRL
Slatina Internațional
Uzum Comtrans SRL
Lukoil România
Simcom Prod
Comprest SRL
Regata SRL
Crigo Comtrans SRL
Metal 2000
Real SRL
ADPP 4
Rombeton SA
Furnizori de marfă – fier
Clienți:
Persoane fizice
Persoane juridice: – Remayer SA
Accidutizu Com SRL
LG Metal
As Metal Com SRL
Eastern Securities SA
Concurenți:
A.L.P. DISTRIBUȚION SRL
ALMET IMPEX'96 SRL
ANDRADA SERVEXIM SRL
ALEX METAL COMPANY SRL
AGROPROMPT 93 IMPEX SRL
2.2. ANALIZA SITUAȚIEI FINANCIARE PE BAZA
BILANȚULUI CONTABIL
2.2.1. ANALIZA RATELOR DE STRUCTURĂ FINANCIARĂ
Ratele de structură financiară permit aprecierea structurii financiar-patrimoniale a întreprinderii, respectiv a proporțiilor dintre diferitele elemente patrimoniale, precum și a modului de finanțare a activității firmei.
2.2.1.1. Analiza ratelor de structură ale activului
Ratele de structură ale activului reflectă apartenența sectorială și depind de natura activității întreprinderii.
Rata activelor imobilizate măsoară gradul de investire a capitalului fix.
r=
Evoluția ratei activelor imobilizate în perioada 2010-2012
Tabel nr. 1
– ron –
Tabel nr. 2
– % –
Rata imobilizărilor corporale reflectă indirect intensitatea capitalistică.
r=
Evoluția ratei imobilizărilor corporale în perioada 2010- 2012
Tabel nr. 3
– ron –
Tabel nr. 4
– % –
Rata activelor circulante exprimă ponderea în totalul activului a capitalului circulant.
r=
Evoluția ratei activelor circulante în perioada 2010- 2012
Tabel nr. 5
– ron –
Tabel nr. 6
– % –
Rata stocurilor depinde de sectorul de activitate și durata ciclului de producție
r=
Evoluția ratei stocurilor în perioada 2010- 2012
Tabel nr. 7
– ron –
Tabel nr. 8
– % –
Rata creanțelor depinde de durata termenelor de plată convenite cu clientela
r=
Evoluția ratei creanțelor în perioada 2010- 2012
Tabel nr. 9
– ron –
Tabel nr. 10
– % –
Rata disponibilităților reflectă esența trezoreriei.
r=
Evoluția ratei disponibilităților în perioada 2010- 2012
Tabel nr. 11
– ron –
Tabel nr. 12
– % –
2.2.1.2. Analiza ratelor de structură ale pasivului
Ratele de structură ale pasivului reprezintă aprecierea principalelor strategii și politici referitoare la tipurile surselor de finanțare, iar în optica bilanțului financiar grupează posturile după criteriul scadenței, vizează raportul între capitalurile proprii și datorii , pasivul fiind egal cu suma:
Pasiv = Capitaluri proprii + Datorii ,
în care:
D = Datorii pe termen lung (durata peste 1 an) + Datorii termen scurt (sub 1 an):
Pasiv = Capital permanent (Cp) + Datorii pe termen scurt.
Rata stabilității financiare reprezintă cât din patrimoniul total este finanțat pe seama
capitalurilor permanente.
r =
Capital permanent = Capital propriu + Datorii pe termen mediu și lung
Evoluția ratei stabilității financiare în perioada 2010- 2012
Tabel nr. 13
– ron –
Tabel nr. 14
– % –
Rata autonomiei financiare globale reprezintă gradul de finanțare a elementelor de activ pe seama resurselor proprii.
r=
Evoluția ratei autonomiei financiare globale în perioada 2010- 2012
Tabel nr. 15
– ron –
Tabel nr. 16
– % –
Rata de îndatorare globală măsoară ponderea datoriilor întreprinderii în total resurse
și exprimă dependența întreprinderii de diverși creditori, precum și șansele de rambursare a datoriilor.
r=
Evoluția ratei de îndatorare globală în perioada 2010- 2012
Tabel nr. 17
– ron –
Tabel nr. 18
– % –
ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR
Echilibrul pe termen lung – se compară resursele permanente cu utilizările permanente; se folosește indicatorul "fond de rulment“ (FR);
Echilibrul pe termen scurt – se compară resursele temporare cu utilizările temporare; indicatorul folosit este "nevoia de fond de rulment“ (NFR);
Echilibrul curent – se urmărește nivelul trezoreriei (TN), prin compararea disponibilităților cu nivelul creditelor bancare temporare.
Fondul de rulment (FR) reprezintă excedentul de resurse financiare permanente asupra activelor permanente, folosit pentru acoperirea nevoilor curente.
FR = Active circulante – Datorii pe termen scurt
Evoluția fondului de rulment în perioada 2010- 2012
Tabel nr. 19
– ron –
Tabel nr. 20
– ron –
Pentru aprecierea nivelului fondului de rulment se utilizează următoarele rate:
Rata de finanțare a capitalului circulant =
Evoluția ratei de finanțarea capitalului circulant în perioada 2010- 2012
Tabel nr. 21
– ron –
Tabel nr. 22
– % –
Rata de acoperire a stocurilor =
Evoluția ratei de acoperire a stocurilor în perioada 2010- 2012
Tabel nr. 23
– ron –
Tabel nr. 24
– % –
Nevoia de fond de rulment (NFR) este acea partea din activele circulante care trebuie acoperită din capitalul permanent.
NFR = Stocuri + Creanțe – Obligații pe termen scurt
Evoluția nevoii de fond de rulment în perioada 2010- 2012
Tabel nr. 25
– ron –
Tabel nr. 26
– % –
Trezoreria netă (TN) – reflectă soldul final al ansamblului de fluxuri de încasări și plăți.
TN = Fond de rulment – Necesarul de fond de rulment
Evoluția trezoreriei nete în perioada 2010- 2012
Tabel nr. 27
– ron –
Tabel nr. 28
– % –
Cash-flow (CF) – reprezintă variația (fluxul) trezoreriei nete de la începutul până la sfârșitul exercițiului financiar. Sintetizează variațiunile rezultate din toate operațiunile de gestiune și cele de capital ale firmei.
CF = TN = FR – NFR
Evoluția cash-flow-ului în perioada 2010- 2012
Tabel nr. 29
– ron –
Tabel nr. 30
– ron –
2.2.3. ANALIZA LICHIDITĂȚII ȘI SOLVABILITĂȚII
2.2.3.1. Analiza ratelor de lichiditate
Lichiditatea patrimonială caracterizează capacitatea unei firme de a-și onora la termen, cu mijloacele bănești de care dispune, obligațiile scadente pe termen scurt.
Rata lichidității generale reprezintă capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile pe termen scurt (de exploatare) din activele de exploatare.
r =
Evoluția ratei lichidității generale în perioada 2010 – 2012
Tabel nr. 31
– ron –
Tabel nr. 32
– % –
Rata lichidității reduse reprezintă capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile pe termen scurt din activele circulante care pot fi transformate relativ rapid în disponibilități.
r=
Evoluția ratei lichidității reduse în perioada 2010 – 2012
Tabel nr. 33
– ron –
Tabel nr. 34
– % –
Rata lichidității curente reflectă capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile pe termen scurt din plasamente și disponibilități.
r=
Evoluția ratei lichidității curente în perioada 2010- 2012
Tabel nr. 35
– ron –
Tabel nr. 36
– % –
Rata lichidității imediate caracterizează capacitatea întreprinderii de a rambursa prompt datoriile, ținând cont de disponibilitățile existente.
r=
Evoluția ratei lichidității imediate în perioada 2010 – 2012
Tabel nr. 37
– ron –
Tabel nr. 38
– % –
2.2.3.2. Analiza ratelor de solvabilitate
Solvabilitatea reprezintă aptitudinea întreprinderii de a face față angajamentelor sale în caz de lichidare și capacitatea unei firme de a-și achita obligațiile pe termen lung.
Rata solvabilității patrimoniale – reprezintă gradul în care capitalul social asigură acoperirea obligațiilor pe termen mediu și lung.
r =
Evoluția solvabilității patrimoniale în perioada 2010 – 2012
Tabel nr. 39
– ron –
Tabel nr. 40
– % –
Rata solvabilității globale – indică posibilitatea acoperirii datoriilor totale cu active. Valoric este egală cu activul net contabil, respectiv, capitalurile proprii.
r =
Evoluția solvabilității globale în perioada 2010 – 2012
Tabel nr. 41
– ron –
Tabel nr. 42
– % –
ANALIZA SITUAȚIEI FINANCIARE PE BAZA CONTULUI DE
PROFIT ȘI PIERDERE
2.3.1. ANALIZA VENITURILOR
Analiza mărimii și structurii veniturilor totale
a. Date bilanțiere
Tabel nr. 43
– ron –
Se ia ca an de bază, sau an de referință , anul 2010. Vom avea anii 2010-2011-2012.
Datele aferente, datorită faptului că anul 2010 îl considerăm an de bază, ramân neschimbate ( totul se va compara la anul de referință 2010 ).
Anul 2011 : = ( C – coeficient ).
Datele aferente anului 2011, se vor împărți la coeficientul C1=1,06
Anul 2012 :
Datele aferente anului 2012, se vor împărți la coeficientul C2=1,12 pentru a se aduce la aceeași rată a inflației pe 2010.
b. Date comparabile
Tabel nr. 44
– ron –
c. Dinamica veniturilor totale în perioada 2010- 2012
Tabel nr. 45
d. Structura veniturilor totale în perioada 2010 – 2012
Tabel nr. 46
– % –
2.3.2. ANALIZA CHELTUIELILOR
Analiza mărimii și structurii cheltuielilor totale
a. Date bilanțiere
Tabel nr. 47
– ron –
Se ia ca an de bază, sau an de referință , anul 2010. Vom avea anii 2010-2011-2012.
Datele aferente, datorită faptului că anul 2010 îl considerăm an de bază, ramân neschimbate ( totul se va compara la anul de referință 2010 ).
Anul 2011 : = ( C – coeficient ).
Datele aferente anului 2011, se vor împărți la coeficientul C1=1,06
Anul 2012 :
Datele aferente anului 2012, se vor împărți la coeficientul C2=1,12 pentru a se aduce la aceeași rată a inflației pe 2010.
b. Date comparabile
Tabel nr. 48
– ron –
c. Dinamica cheltuielilor totale în perioada 2010 – 2012
Tabel nr. 49
d. Structura cheltuielilor totale în perioada 2010 – 2012
Tabel nr. 50
– % –
2.3.3. ANALIZA SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE
Marjele de acumulare
Pe baza contului de rezultate se pot determina o serie de indicatori valorici privind volumul și rentabilitatea activității întreprinderii. Construcția în trepte a indicatorilor a daterminat denumirea lor de solduri intermediare de gestiune, iar fiecare sold intermediar reprezintă rezultatul gestiunii financiare pe treapta respectivă. Soldurile intermediare de gestiune au ca obiectiv să explice formarea rezultatului întreprinderii în scopul analizei evoluției gestiunii sale.
Principalele marje de acumulare sunt următoarele :
a. Marja comercială (MC) – este un indicator de gestiune indispensabil și esențial pentru întreprindere, fiind suplimentul de valoare adusă de întreprindere prin activitatea de prestari servicii (produse și servicii cumpărate și revândute), este un element al valorii adăugate și se determină cu ajutorul relației:
MC = Venituri din vânzarea serviciilor – Cheltuieli cu serviciile
Evoluția marjei comerciale în perioada 2010 – 2012
Tabel nr. 51
– ron –
Tabel nr. 52
– ron –
b. Producția exercițiului (PE) – cuprinde bunurile și serviciile produse de întreprindere în cursul exercițiului, indiferent de destinație, fiind egal cu suma a trei elemente: producția vândută, producția stocată și producția de imobilizări :
PE = Producția vândută + Producția stocată + Producția de imobilizări
Evoluția producției exercițiului în perioada 2010 – 2012
Tabel nr. 53
– ron –
Tabel nr. 54
– ron –
c. Valoarea adăugată (VA) – reprezintă creșterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producție, îndeosebi a factorilor muncă și capital. Se determină astfel:
VA = Producția exercițiului + Marja comercială – Consumuri externe de la terți
Evoluția valorii adăugate în perioada 2010 – 2012
Tabel nr. 55
– ron –
Tabel nr. 56
– ron –
d. Excedentul brut al eploatării (EBE) – exprimă acumularea brută din exploatare și este rezultatul realizat din activitatea curentă a întreprinderii, care permite să se măsoare capacitatea de a genera și conserva fonduri în condiții de funcționare, fiind independent de politica financiară, fiscală și în domeniul amortizării. Se determină astfel:
EBE = Valoarea adăugată + Subvenții de exploatare – Impozite și taxe – Cheltuieli de personal
Evoluția excedentului brut al exploatării în perioada 2007 – 2009
Tabel nr. 57
– ron –
Tabel nr. 58
– ron –
e. Profit înainte de dobânzi și impozite (EBIT) – reprezintă profitul obținut înainte de remunerarea ștatului prin impozitul pe profit plătit și a creditorilor prin dobânzile plătite.
EBIT = Profit brut + Cheltuieli cu dobânda
Evoluția profitului înainte de dobânzi și impozite în perioada 2010 – 2012
Tabel nr. 59
– ron –
Tabel nr. 60
– ron –
f. Profit înainte de impozite (EBT) – este determinat de rezultatul exploatării, cât și de cel al activității financiare și excepționale.
EBT = Profit înainte de dobânzi și impozite – Dobânzi
Evoluția profitului înainte de impozite în perioada 2010 – 2012
Tabel nr. 61
– ron –
Tabel nr. 62
– ron –
g. Rezultatul din exploatare (RE) – este rezultatul corespunzător activității normale a întreprinderii, și exprimă mărimea absolută a rentabilității activității de exploatare prin deducerea tuturor cheltuielilor din veniturile exploatării calculate indiferent dacă sau plătit respectiv încasat. Se determină astfel:
RE = Excedentul brut al eploatării
+ Reluări asupra provizioanelor (venituri din provizioane privind activitatea de exploatare)
+ Alte venituri din exploatare
– Amortizări și provizioane (cheltuieli de exploatare privind amortizările și provizioanele)
– Alte cheltuieli de exploatare
Evoluția rezultatului din exploatare în perioada 2010 – 2012
Tabel nr. 63
– ron –
Tabel nr. 64
– ron –
h. Rezultatul curent al exercițiului (RC) este determinat atât de rezultatul exploatării cât și al activității financiare, fiind rezultatul aferent activităților cu caracter repetitiv și normal. Se determină astfel:
RC = Rezultatul din exploatare + Venituri financiare – Cheltuieli financiare
Evoluția rezultatului curent al exercițiului în perioada 2010 – 2012
Tabel nr. 65
– ron –
Tabel nr. 66
– ron –
i. Rezultatul extraordinar (REX) – provine din activitatea neobișnuită a întreprinderii, nefiind legat de activitatea curentă și se determină astfel:
REX = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare
Evoluția rezultatului extraordinar în perioada 2010 – 2012
Tabel nr. 67
– ron –
Tabel nr. 68
– ron –
j. Rezultatul net al exercițiului (RNE) – exprimă mărimea absolută a rentabilității financiare cu care sunt remunerați acționarii. Acesta urmează să se distribuie sub formă de dividende sau pentru dezvoltare. Se determină astfel:
RNE = Rezultatul curent + Rezultatul extraordinar – Impozitul pe profit
Evoluția rezultatului net al exercițiului în perioada 2010 – 2012
Tabel nr. 69
– ron –
Tabel nr. 70
– ron –
Capacitatea de autofinanțare (CAF)
Capacitatea de autofinanțare reprezintă un surplus monetar care se obține ca rezultat al tuturor operațiunilor de încasări și plăți efectuate de întreprindere, într-o perioadă de timp, având în vedere și incidența fiscală. Pentru determinarea capacității de autofinanțare trebuie avute în vedere atât variabile economice cât și financiare.Variabilele economice pornesc de la previziunile de vânzări și previziunile asupra costurilor, în timp ce variabilele financiare au în vedere politica de împrumut promovată de întreprindere, care ocazionează cheltuieli financiare, politica de amortizare care poate încărca diferit costurile pentru anumiți ani și politica de repartizare a profiturilor care dimensionează volumul dividendelor distribuite acționarilor, al fondului de dezvoltare, al majorării fondului de rezervă, etc.
Capacitatea de autofinanțare se poate determina prin două metode:
metoda deductivă;
metoda aditivă.
Metoda deductivă are în vedere excedentul brut din exploatare care este corectat succesiv cu celelalte cheltuieli plătibile și venituri încasabile de către întreprindere.
CAF = (venituri încasabile – venituri din cedarea activelor imobilizate )-cheltuieli plătibile = EBE + (alte venituri din exploatare încasabile – venituri din vânzarea activelor) – alte cheltuieli din exploatare plătibile + venituri finaciare încasabile – cheltuieli finaciare plătibile + venituri extraordinare – cheltuieli extraordinare – impozitul pe profit.
Metoda aditivă are în vedere calculul CAF pornind de la rezultatul net al exercițiului.
CAF = rezultatul net al exercițiului + cheltuieli calculate (neplătibile) – (venituri calculate – venituri din cedarea activelor imobilizate ) = rezultatul net al exercițiului + amortizări și provizioane calculate + valoarea contabilă netă a activelor cedate -reluări asupra provizioanelor – subvențiile pentru investiții virate la venituri – venituri din cedarea activelor imobilizate
Concluzionând, CAF exprimă un surplus financiar degajat de activitatea rentabilă a întreprinderii și care are doar un caracter potențial, dacă nu este susținută cu mijloace financiare efective.
Evoluția capacității de autofinanțare în perioada 2010 – 2012
Tabel nr. 71
– ron –
Tabel nr. 72
– ron –
2.4. ANALIZA FINANCIARĂ PE BAZA BILANȚULUI CONTABIL ȘI CONTULUI
DE PROFIT ȘI PIERDERE
2.4.1. ANALIZA RATELOR DE GESTIUNE (ROTAȚIE)
Cu ajutorul acestor rate este caracterizată viteza de rotație a activelor și capitalurilor întreprinderii, precum și implicațiile eficienței acestora asupra activității economico-financiare.
Rata de gestiune a ctivelor totale exprimă numărul de rotații al activelor totale într-o perioadă de timp.
r=
Evoluția ratei de gestiune a ctivelor totale în perioada 2010 – 2012
Tabel nr. 73
– ron –
Tabel nr. 74
– % –
Rata de gestiune a stocurilor arată rapiditatea cu care stocurile trec prin toate stadiile până se reîntorc în formă bănească inițială.
• numărul de rotații într-o anumită perioadă (nr) – exprimă de câte ori activele circulante au parcurs toate stadiile circuitului economic în cursul unei perioade de timp determinată.
nr =
• durata în zile a unei rotații (dz) – exprimă mărimea intervalului de timp necesar parcurgerii de către activele circulante a circuitului economic.
dz =
Evoluția ratei de gestiune a stocurilor în perioada 2007 – 2009
Tabel nr. 75
– ron –
Tabel nr. 76
– zile –
Rata de gestiune a furnizorilor arată în câte zile întreprinderea își achită obligațiile sale față de furnizori.
dz=
Evoluția ratei de gestiune a furnizorilor în perioada 2007 – 2009
Tabel nr. 77
– ron –
Tabel nr. 78
– zile –
Rata de gestiune a clienților arată în câte zile își încasează întreprinderea contravaloarea livrărilor de la clienți.
dz =
Evoluția ratei de gestiune a clienților în perioada 2007 – 2009
Tabel nr. 79
– ron –
Tabel nr. 80
– zile –
2.4.2. ANALIZA RATELOR RENTABILITĂȚII
Rentabilitatea reprezintă capaciatea firmei de a obține profit, în scopul extinderii activității acesteia, dar și al remunerării capitalurilor.
Rata de rentabilitate este un raport între o formă de exprimare a profitului și active sau capitaluri (proprii, permanente), sau un flux de activitate (cifra de afaceri).
Rata rentabilității economice măsoară performanțele activului total al întreprinderii.
Re =
Evoluția ratei rentabilității economice în perioada 2007 – 2009
Tabel nr. 81
– ron –
Tabel nr. 82
– % –
Rata rentabilității financiare măsoară performanța capitalului propriu, iar în mod indirect, oportunitatea menținerii acestuia în afacere.
Rf =
Evoluția ratei rentabilității financiare în perioada 2007 – 2009
Tabel nr. 83
– ron –
Tabel nr. 84
– % –
Rata rentabilității comerciale exprimă corelația dintre profitul total aferent vânzărilor și cifra de afaceri, dând expresie politicii comerciale a întreprinderii.
Rc =
Evoluția ratei rentabilității comerciale în perioada 2007 – 2009
Tabel nr. 85
– ron –
Tabel nr. 86
– % –
2.5. ANALIZA DISCRIMINANTĂ A RISCULUI DE FALIMENT
Metoda scorurilor are drept obiectiv punerea la dispoziție a unor modele pentru evaluarea riscului de faliment, pe baza ratelor.
Rezultatul obținut în urma aplicării modelului trebuie perceput ca fiind orientativ, un semn adițional la o situație premergătoare sau chiar iminentă.
Modelul Altman (Modelul “Z”) este un model de prognoză a stării de faliment (profesorul Altman, SUA, 1968).
Z = 1,2 x1 + 1,4 x2 + 3,3 x3 + 0,6 x4 + 1,05 x5
unde,
x1 = , reprezintă rata activelor circulante și exprimă gradul de flexibilitate al firmei.
x2 = , reprezintă rata profitului reinvestit și reflectă posibilitatea finanțării activelor din profit.
x3 = , reprezintă randamentul activelor totale și exprimă capacitatea firmei de a obține profit.
x4 = , reprezintă gradul de îndatorare și măsoară posibilitatea firmei de a-și rambursa datoriile.
x5 = , reprezintă eficiența utilizării activelor și reflectă eficiența utilizării activelor în cadrul firmei.
x1 = = 0,46
x2 = = 0,63
x3 = = 0,75
x4 = = 0,19
x5 = = 3,99
Z = 1,2 0,46 + 1,4 0,63 + 3,3 0,75 + 0,6 0,19 + 1,05 3,99 =
= 0,552 + 0,882 + 2,475 + 0,114 + 4,189 =
= 8,212
Z > 3 firma este stabilă și are mari șanse de a-și desfășura în continuare activitatea.
CAPITOLUL III
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
3.1. CONCLUZII
Situațiile financiare sunt o reprezentare financiară structurată a poziției financiare a unei întreprinderi și a tranzacțiilor efectuate de aceasta. Obiectivul situațiilor financiare generale este de a oferi informații despre poziția financiară, performanța și fluxurile de numerar ale unei întreprinderi, utile pentru o gamă largă de utilizatori în luarea deciziilor economice. Situațiile financiare prezintă, de asemenea, rezultatele gestiunii resurselor încredințate conducerii întreprinderilor. Pentru a atinge acest obiectiv, situațiile financiare oferă informații despre:
– activele;
– datoriile;
– capitalurile proprii;
– veniturile și cheltuielile, inclusiv câștigurile și pierderile; și
– fluxurile de numerar ale întreprinderii.
Aceste informații, împreună cu alte informații din notele la situațiile financiare, ajută utilizatorii la estimarea viitoarelor fluxuri de numerar ale întreprinderii și, în special, a momentului și gradului de certitudine a generării numerarului și echivalentelor de numerar.
Situațiile financiare anuale din perioada analizată sunt constituite din:
– Bilanțul Contabil;
– Contul de profit și pierdere;
– Situația modificărilor capitalului propriu;
– Situația fluxurilor de trezorerie;
– Politici contabile și note explicative.
Principalele elemente care se regăsesc în situațiile financiare menționate și care
configurează tabloul poziției economice a societății sunt următoarele:
2007 2008 2009
– Cifra de afaceri 108.421 lei 332.843 lei 615.677 lei
– Active totale 106.747 lei 149.862 lei 154.125 lei
– Capitaluri proprii 10.701lei 32.752 lei 97.612 lei
– Rezultatul net al exercitiului 48.830 lei 114.825 lei 197.102 lei
Responsabilitatea privind întocmirea situațiilor financiare menționate precum și a
informațiilor corespunzătoare revine conducerii societății. De asemenea, situațiile financiare
constituie declarații ale conducerii. Întocmirea unor astfel de situații presupune din partea conducerii efectuarea unor estimări și raționamente contabile semnificative, precum și determinarea principiilor și metodelor contabile corespunzătoare utilizate în pregătirea unor astfel de documente.
Raportul de gestiune elaborat constituie o prezentare fidelă a dezvoltării și performanței activității societății și a pozitiei sale financiare. În același timp, reprezintă o analiză echilibrată și cuprinzătoare a dezvoltării și performanței activității entității și a poziției sale financiare, corelată cu dimensiunea și complexitatea activităților. Raportul de gestiune reflectă conformitatea cu situațiile financiare aferente exercițiului încheiat.
Analiza cuprinde indicatori financiari și nefinanciari, referiri și explicații privind sumele
raportate în situațiile financiare.
Cu privire la situațiile financiare întocmite, acestea prezintă cu fidelitate sub toate aspectele semnificative poziția financiară a societății pe perioada analizată, și anume 2007-2009, a activelor, datoriilor, rezultatului financiar pentru perioada analizată în conformitate cu cadrul general de raportare.
Societatea nu are stabilite politici contabile proprii, dar urmărește respectarea dispozițiilor legale privind efectuarea înregistrărilor în contabilitate, chiar dacă uneori au existat și abateri de la reglementările legale.
În urma analizelor efectuate se observă că, conturile anuale dau o imagine fidelă în aspectele semnificative a situației financiare a întreprinderii pe perioada analizată și în urma analizei bilanțului contabil se apreciază că situațiile financiare prezentate dau o imagine fidelă a patrimoniului și situației financiare a SC. DOUBLE M SYSTEM SRL. pe perioada analizată .
Pe baza datelor și informațiilor furnizate de bilanțul contabil și contul de profit și pierdere s-a procedat la determinarea principalilor indicatori financiari ce caracterizează activitatea desfășurată, iar concluziile ce se desprind sunt următoarele:
Note asupra bilanțului contabil
a. Evoluția ratelor de structură ale activului bilanțier:
Rata activelor imobilizate a avut o evoluție oscilantă în perioada analizată (7,65% în anul 2007, 57,24% în anul 2008 și 54,355 în anul 2009), iar valorile obținute reflectă un grad mare de investire a capitalului în cadrul firmei, cu o tendință de creștere în anul 2008 față de anul 2007 (cu circa 50 de puncte procentuale) și de scădere în anul 2009 față de anul 2008 (cu circa 3 puncte procentuale).
Un nivel, de asemenea mediu și cu tendință de creștere în anul 2008 față de anul 2007, dar cu o tendință de scădere în anul 2009 față de anul 2008 (7,65% în anul 2007, 57,24% în anul 2008 și 54,355 în anul 2009), înregistrează rata imobilizărilor corporale, fenomen care, asemeni celui anterior, poate fi apreciat drept favorabil din punct de vedere al flexibilității societățății, respectiv al capacității sale de a dispune de lichidități și al capacității sale de a se adapta la schimbare.
Nivelul acestei rate ne arată că întreprinderea investește cu prioritate pentru dezvoltarea potențialului tehnic intern.
Rata activelor circulante a avut o evoluție oscilantă în perioada analizată (92,35% în anul 2007, 42,76% în anul 2008 și 45,65% în anul 2009). Rata a înregistrat valori mari, fapt ce exprimă o pondere crescută a activelor circulante în total active. După scăderea cu circa 50 de puncte procentuale în anul 2006 față de anul 2007, în anul 2009 rata activelor circulante înregistrează o creștere cu circa 3 puncte procentuale față de anul 2008, dar și o scădere cu circa 47 de puncte procentuale față de anul 2007, situație determinată în principal de reducerea stocurilor, a căror rată înregistrează o tendință accentuată de scădere: 78,23% în anul 2007 la 5,71% în anul 2009.
Rata creanțelor a avut o evoluție ascendentă în perioada analizată (10,68% în anul 2007, 14,91% în anul 2008 și respectiv 26,61 în anul 2009), valorile obținute exprimând o pondere crescută a creanțelor în totalul activelor firmei, ceea ce semnifică un aspect negativ și o înrăutățire a relațiilor de decontare cu clienții.
Rata disponibilităților banești înregistrează o valoare de 3,45% în anul 2007 și scade la 0% în anul 2008, însă crește cu un procentaj de 13,33% în următorul an. În perioada 2007 – 2008 rata ramâne sub valoarea optimă (10%) aceasta reflectând folosirea eficientă a disponibilităților banești, însă în anul 2009 rata depașește valoare optimă, ceea ce înseamnă că în acest an disponibilitățile bănești nu au fost folosite eficient.
b. Evoluția ratelor de structură ale pasivului bilanțier:
Rata stabilității financiare (rata capitalului permanent) a avut o evoluție oscilantă în perioada analizată (84,61% în anul 2007, 21,01% în anul 2008 și respectiv 76,50% în anul 2009). Rata a înregistrat valori mari, fapt ce exprimă că o parte foarte mare a capitalului total este finanțat pe seama capitalurilor permanente.
Rata autonomiei financiare globale a avut o evoluție crescătoare (ascendentă) în perioada analizată (8,69% în anul 2007, 21,015 în anul 2008 și 76,50% în anul 2009), fapt ce relevă eficiența utilizării capitalului propriu al firmei. Nivelul acestei rate este satisfăcător pentru asigurarea echilibrului financiar, însă nu se încadrează în testul de situație favorabilă ( capitalurile proprii cu o treime din pasivele firmei), deoarece capitalurile proprii sunt mai mici decât pasivele firmei.
Rata de îndatorare globală înregistrează o ușoară scădere în perioada analizată (91,31% în anul 2007, 78,98% în anul 2008 și 23,50% în anul 2009), ca o altă exprimare mai cuprinzătoare a capacității sale de a fi finanțată din alte surse (împrumuturi) decât din fondurile proprii, ea se menține în limite normale, dacă avem în vedere valoarea testului limită de situație favorabilă (<100%), neconstituind un semnal de alarmă, dar reclamând o anumită prudență pentru perspectivă, ținând seama de tendința de creștere din anul 2007.
c. Evoluția echilibrului financiar:
Din datele prezentate în tabelul nr. 20 rezultă că firma a înregistrat un fond de rulment pozitiv în anii 2007 și 2009 (79.623 și 40.365), ceea ce semnifică un excedent de lichidități potențiale sau o marjă de siguranță față de riscurile activității viitoare, însă în anul 2008 a înregistrat valori negative (-59.017), ceea ce semnifică un minim de de lichidități potențiale sau o marjă de siguranță față de riscurile activității viitoare.
Întrucât în teoria și practica financiară se consideră ca fiind normale valorile ratei de finanțare a capitalului circulant de 50% și cele ale ratei de acoperire a stocurilor de 2/3 din valoarea acestora și având în vedere că în cazul SC. DOUBLE M SYSTEM SRL. valorile celor două rate se situează cu mult peste 50% în anii 2007 și 2009 (80,77% și 95,35% și respectiv 57,37% și 458,95%) și cu mult sub 50% în anul 2008 (-92,10% și -141,44%), se poate aprecia că situația firmei este favorabilă din acest punct de vedere în anii 2007 și 2009 și nefavorabilă în anul 2008.
Nevoia de fon de rulment a înregistrat valori pozitive în anul 2007 și în anul 2009 (75.944 și 19.820), ceea ce înseamnă că necesitățile temporare sunt mai mari decât sursele temporare posibile de utilizat, însă în anul 2008 a înregistrat valori negative (-59.017), ceea ce înseamnă că necesitățile temporare sunt mai mici decât sursele temporare posibile de utilizat.
Trezoreria netă a înregistrat valori pozitive în anii 2007 și 2009 (3.679 în anul 2007 și 385 în anul 2009), ceea ce reprezintă că firma are autonomie financiară pe termen scurt, însă în anul 2006 trezoreria netă nu a înregistrat nici o valoare.
Se observă că societatea înregistrează în anul 2008 față de anul 2007 (-3.679) un cash-flow negativ. Putem afirma, pe baza acestui rezultat că au fost făcute alocări de fonduri din trezoreria firmei pentru efectuarea de investiții. Însă acest cash-flow negativ mai poate fi explicat și prin lipsa unui flux de lichidități către acționari. În acest caz este necesară o atragere de noi capitaluri de la aceștia sau găsirea de noi surse prin contractarea de datorii financiare sau credite de trezorerie pentru acoperirea golurilor existente în casă. În anul 2009 față de anul 2008 cash-flow-ul a înregistrat valori pozitive (20.545).
d. Evoluția ratelor de lichiditate și solvabilitate:
Rata lichidității generale nu se situează în intervalul admis de testul limită de situație favorabilă (200-250%) în anii 2007 și 2008 (519,97% și respectiv 52,06%), fapt ce relevă că firma nu are capacitatea de a-și onora obligațiile pe termen scurt. Însă în anul 2009 având valoarea de 234,60%, rata se situează în intervalul testului limită, fapt ce relevă că firma are capacitatea de a-și onora obligațiile curente exigibile pe termen scurt din activele de exploatare.
Situată în primii doi ani sub nivelul testului limită de situație favorabilă (80%r100%), respectiv 79,52%în anul 2005 și 18,16 în anul 2008, rata lichidității reduse relevă, de asemenea, capacitatea redusă a societății, în acești ani, de a-și acoperi datoriile pe termen scurt (furnizori, salarii, impozite și taxe către bugetul de stat) prin transformarea activelor circulante în lichidități, fără a apela la vânzarea stocurilor. În anul 2009, nivelul acestui indicator (205,27%) s-a situat însă mult peste cel al testului limită, ceea ce exprimă o situație favorabilă din punct de vedere al solvabilității firmei.
În primii doi ani, rata lichidității curente se situează la un nivel redus (19,40% în anul 2007 și respectiv 0% în anul 2008) în raport cu cel considerat normal (>30%), ceea ce reflectă capacitatea relativ scăzută de a-și onora datoriile pe termen scurt din plasamentele și disponibilitățile bănești de care dispune. În anul 2009 (68,51%) rata depașește cu mult nivelul normal și astfel firma are o capacitate mare de a-și onora datoriile pe termen scurt, ținând cont de disponibilitățile existente.
În primii doi ani, rata lichidității imediate se situează la un nivel redus (19,40% în anul 2007 și respectiv 0% în anul 2008) în raport cu cel considerat normal (>30%), ceea ce reflectă capacitatea relativ scăzută de a-și rambursa datoriile din disponibilitățile bănești de care dispune, însă în anul 2009 (68,51%) rata depașește cu mult nivelul normal și astfel firma are o capacitate mare de a-și rambursa datoriile, ținând cont de disponibilitățile existente.
Rata solvabilității patrimoniale se situează sub valorile testului limită de situație favorabilă (>50%) în anii 2007 și 2008 (10,02% și respectiv 21,85%), ceea ce reflectă că, capacitatea de autofinanțare a firmei este foarte scăzută, însă în anul 2009(63,33%) nivelul ratei se situează deasupra valorilor testului limită, ceea ce înseamnă că firma are o capacitate de autofinanțare mare și în această perioadă firma s-a aflat într-o situație bună în ceea ce privește autonomia sa financiară.
Rata solvabilității globale a avut o evoluție crescătoare în perioada analizată (94,89% în anul 2007, 121,74% în anul 2008 și respectiv 513,955 în anul 2009), ceea ce înseamnă că firma a avut o capacitate foarte ridicată de a-și acoperii datoriile totale cu activele.
Note asupra contului de profit și pierdere
a. Evoluția veniturilor totale:
Veniturile din exploatare (99,998 % în anul 2007; 99,98 % în anul 2008; 99,996 % în anul 2009) au avut ponderea cea mai semnificativă în total venituri, în perioada analizată fiind urmate de veniturile financiare (0,002 % în anul 2007; 0,02 % în anul 2008; 0,004 % în anul 2009) și de veniturile excepționale care nu au influențat cu nimic veniturile totale, deoarece nu au înregistrat valori în nici un an.
Evoluția cheltuielilor totale:
În totalul cheltuielilor ponderea cea mai semnificativă au avut-o cheltuielile din exploatare (99,95% în anul 2007, 100% în anul 2008 și 100% în anul 2009), fiind urmate de cheltuielile excepționale (0,05 %) și de cheltuielile financiare care nu au influențat cu nimic veniturile totale, deoarece nu au înregistrat valori în nici un an.
Evoluția soldurilor intermediare de gestiune:
Marja comercială a înregistrat o valoare negativă în anul 2007 (-49.164 lei), ceea ce arată că există o insuficiență în activitatea comercială a unității, adică veniturile nu acoperă cheltuielile în ceea ce privește vânzarea de mărfuri. Însă în următorii doi ani a înregistrat valori pozitive (151.986 lei în anul 2008 și 255.636 lei în anul 2009), ceea ce înseamnă că există un excedent privind vânzarea de mărfuri în raport cu costul acestora, adică firma obține profit din activitatea comercială desfășurată.
Evoluția descrescătoare a producției exercițiului de la 108.421 în anul 2007 la 0 în anii 2008 și 2009 s-a datorat atât scăderii producției vândute, cât și neexistenței producției stocate și a producției imobilizate.
Conform analizelor făcute valoarea adăugată a înregistrat valori pozitive în perioada analizată, lucru care poate însemna creșterea vânzărilor sau aprovizionări mai puțin importante (sau mai puțin scumpe). Creșterea valorii adăugate de la 59.257 în anul 2007 la 255.636 în anul 2009 a fost consecința creșterii mai rapide a marjei comerciale în raport cu producția exercițiului și consumurile intermediare.
Excedentul Brut din Exploatare a avut o evoluție crescătoare în perioada analizată (48.782 în anul 2007, 119.230 în anul 2008 și respectiv 225.224 în anul 2009). Această evoluție s-a datorat creșterii valorii adăugate, pe seama cheltuielilor cu personalul și a altor impozite și taxe.
Valorile pozitive ale excedentului brut din exploatare arată că firma dispune de resurse financiare necesare menținerii sale sau creșterii acesteia. Existența excedentului brut din exploatare demonstrează performanța economică a unității, independența politicii financiare, a politicii de investiție și a celei de devidend.
Creșterea profitului înainte de dobânzi și impozite de la 13.717 în anul 2007 la 115.967 în anul 2009 s-a datorat creșterii profitului brut în raport cu cheltuielile cu dobânda care nu au înregistrat valori în nici un an.
Creșterea profitului înainte de impozite de la 13.717 în anul 2007 la 115.967 în anul 2009 s-a datorat valorii în creștere a profitului înainte de dobânzi și impozite creșterii în raport cu dobânzile care nu au înregistrat valori în nici un an.
Evoluția crescătoare a rezultatului din exploatare pe perioada analizată (48.782 lei în anul 2007, 114.773 lei în anul 2007 și 215.674 lei în anul 2009) ne arată că firma obține profit din activitatea de exploatare exprimând rentabilitatea activității curente rezultată din deducerea tuturor cheltuielilor din veniturile de exploatare.
Rezultatul curent al exercițiului a înregistrat valori pozitive și, de asemenea, destul de mari în perioada analizată (48.830 lei în anul 2007, 114.825 lei în anul 2008 și 215.697 lei în anul 2009), ceea ce înseamnă ca activitatea financiară aduce o îmbunătățire asupra randamentului financiar al întreprinderii, mai ales la sfârșitul perioadei, unde valoarea înregistrată este mai mare decât în ceilalți doi ani, aspect observabil prin aceea că activitatea financiară face ca rezultatul curent să înregistreze o valoare mai bună decât rezultatul din exploatare.
Rezultatul extraordinar nu a înregistrat valori în nici un an, ceea ce înseamnă că firma n-a avut venituri sau cheltuieli extraordinare.
Pe perioada analizată rezultatul net al exercițiului financiar a înregistrat valori pozitive (48.830 lei în anul 2007, 114.825 lei în anul 2008 și 197.102 lei în anul 2009), ceea ce înseamnă că firma n-a avut venituri sau cheltuieli excepționale. Creșterea valorii rezultatului net al exercițiului de la un an la altul demonstreză faptul că firma s-a redresat din punct de vedere economic.
Capacitatea de autofinanțare a înregistrat valori negative în perioada analizată (-59.594 lei în anul 2007, -215.290 lei în anul 2008 și -409.298 lei în anul 2009) ceea ce înseamnă că întreprinderea înregistrează plăți mai mari decât încasări și a obținut pierdere în acești ani. Firma nu dispune de mijloace financiare necesare activității de menținere a potențialului productiv și nici pentru activitatea de expansiune – efectuarea de investiții. Asta înseamnă că în anul următor întreprinderea va fi nevoită să contacteze credite, acțiune care va duce inevitabil la creșterea cheltuielilor financiare a firmei.
Note asupra bilanțului contabil și a contului de profit și pierdere
a. Evoluția ratelor de gestiune (rotație):
Rata de gestiune a ctivelor totale a avut o evoluție crescătoare în perioada analizată (1,01% în anul 2007, 2,22% în anul 2008 și 3,99% în anul 2009), fapt ce exprimă numărul de rotații în creștere al activelor totale.
Rata de gestiune a stocurilor a avut o evoluție oscilantă în perioada 2007 – 2009 (7,83%, 17,94% și 16,44% și respectiv 45,99%, 20,06% și 21,89%), fapt ce semnifică accelererarea vitezei de rotație. Nivelul acestei rate ne arată rapiditatea stocurilor de a se întoarce în formă bănească inițială.
Rata de gestiune a furnizorilor reflectă o situație favorabilă având o evoluție descrescătoare în perioada analizată (9,68% în anul 2007, 4,06% în anul 2008 și 0,60% în anul 2009) și astfel obligațiile întreprinderii față de furnizori au fost achitate la timp.
Rata de gestiune a clienților a avut o evoluție descrescătoare în perioada analizată (23,44% în anul 2007, 6,03% în anul 2008 și respectiv 5,32% în anul 2009), astfel debitorii și-au achitat la timp datoriile către întreprindere și aceasta reflectă eficacitatea întreprinderii în colectarea creanțelor sale. Nivelul acestei rate ne arată că întreprinderea nu are probleme legate de controlul creditului acordat clenților.
b. Evoluția ratelor de rentabilitate:
Evoluția crescătoare a ratei rentabilității economice (12,85% în anul 2007, 28,35% în anul 2008 și 75,24% în anul 2009) reflectă îmbunătățirea eficienței utilizării activelor societății.
Rata rentabilității financiare a avut o evoluție ascendentă în perioada 2007-2009 (94,75% în anul 2007, 99,27% în anul 2008 și 99,75% în anul 2009). Acest fenomen pune în evidență utilizarea eficientă a capitalului propriu și ,de asemenea, performanța și menținerea lui în afacere.
Cu toate că înregistrează o ușoară scădere în anul 2009 față de anul 2008, rata rentabilității comerciale are valori cu foarte mult deasupra valorii recomandate de 15%, (114,48% în anul 2007, 114,61% în anul 2008 și 123,20% în anul 2009), ceea ce se datorează sporirii vânzărilor, accelerării vitezei de rotație și optimizării cheltuielilor.
3.2. PROPUNERI
Din analizele întreprinse în capitolul anterior s-au desprins o serie de concluzii privind eficiența, dar și disfuncționalitățile activității desfășurate în cadrul S.C. DOUBLE M SYSTEM S.R.L.
De aceea, obiectivul acestui capitol este de a formula propuneri și recomandări strategico-tactice de eliminare a deficiențelor și de valorificare superioară a atuurilor interne ale firmei, în vederea creșterii capacității sale de răspuns la cerințele mediului extern și, desigur, a potențialului său de viabilitate economică și managerială. În acest sens avem în vedere:
misiunea firmei, ce vizează comercializarea în continuare a serviciilor web, a realizarii web site-urilor, a publicitatii online adresându-se în special consumatorilor interni, ale căror exigențe își propune să le satisfacă cât mai bine și în condiții competitive de preț, în vederea menținerii segmentului său de piață și chiar extinderii acestuia;
obiectivele strategice ale firmei pentru perioada următorilor 4 ani și anume:
1. Creșterea cifrei de afaceri cu 25% pânâ la finele perioadei;
2. Creșterea profitului cu 5%, în fiecare an din intervalu previzionat;
3. Reducerea costurilor de exploatare cu 10% față de anul precedent pe parcursul întregii perioade;
4. Îmbunătățirea imaginii firmei;
5. Îmbunătățirea continuă a calității serviciilor.
3.3. RECOMANDĂRI STRATEGICO – TACTICE
Principalele recomandări strategico-tactice care pot contribui la îmbunătățirea potențialului de viabilitate cconomică și managerială și la creșterea capacității strategice de acțiune a Societății Comerciale DOUBLE M SYSTEM S.R.L. sunt prezentate în tabelul următor:
Tabel nr. 87
Recomandări strategico-tactice privind creșterea capacității strategice de acțiune a
S.C. DOUBLE M SYSTEM S.R.L.
ANEXA Nr. 1
BILANȚ PRESCURTAT
la data de 31.12.2010
– lei –
ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,
ANEXA Nr. 2
CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE
la data de 31.12.2010
– lei –
ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,
ANEXA Nr. 3
BILANȚ PRESCURTAT
la data de 31.12.2011
– lei –
ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,
ANEXA Nr. 4
CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE
la data de 31.12.2011
– lei –
ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,
ANEXA Nr. 5
BILANȚ PRESCURTAT
la data de 31.12.20012
– lei –
ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,
ANEXA Nr. 6
CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE
la data de 31.12.2012
– lei –
ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Prezentarea Situațiilor Financiare Anuale (ID: 145010)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.