Prezentarea Sectorului Energetic Si a Intreprinderii

Importanța energiei în viața economică și socială este determinantă. Interesul continuu de asigurare a bazelor energetice pentru fiecare țară poate fi asemănat cu o luptă continuă pentru supraviețuirea societății industriale. Producerea energiei electrice din surse clasice și neconvenționale este continuu stimulată de creșterea consumului de energie în general și de energie electrică în special. Pe măsura creșterii producției de energie electrică s-au găsit soluții eficiente și constructive legate de transportul și distribuția acesteia. Sursele de energie primară sunt constituite din combustibili solizi, lichizi sau gazoși, din energia apelor, a soarelui, a vântului sau cea geotermală. Ca forme secundare ale energiei se remarcă energia electrică și căldura.

2.1. Evoluții ale sectorului energetic la nivel internațional și tendințe pentru viitor

Energia a devenit un factor strategic în politica globală, o componentă vitală și un factor de cost pentru dezvoltarea economică și progresul societății în ansamblu, generând o serie de preocupări majore la nivel mondial.

Având în vedere rolul energiei pentru societate, precum și pentru toate ramurile economice, dezvoltarea acestui sector se realizează sub supravegherea statului, prin elaborarea și transpunerea în practică a unei strategii sectoriale, iar pe termen scurt prin implementarea unei politici corelate cu documentul strategic.

Obiectivul general al strategiei sectorului energetic îl constituie asigurarea condițiilor pentru satisfacerea necesarului de energie pe termen mediu și lung, la un preț accesibil, adecvat unei economii moderne de piață și unui standard de viață civilizat, în condiții de calitate, siguranță în alimentare, cu respectarea principiilor dezvoltării durabile.

În situația limitării resurselor primare de energie, pentru a se atinge durabilitatea în acest domeniu este nevoie ca energia să se producă, să se furnizeze și să se consume într-un mod mai eficient decât până acum. Dacă nu sunt realizate schimbări în privința producerii, transportului și consumului energiei, omenirea s-ar putea confrunta cu o criză energetică majoră în următoarele decenii.

Dacă actualele legi și politici energetice rămân neschimbate de-a lungul perioadei până în 2035, cererea mondială de energie va crește cu aproape 50% comparativ cu anul 2007. Ponderea cea mai mare în creșterea consumului de energie până în 2035 o vor avea țările din afara Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (țări non-OECD), de 84%, comparativ cu doar 14% pentru țările OECD. Iar cererea mondială pentru petrol va fi cu circa 46% mai mare. Rezervele certe cunoscute de petrol pot susține un nivel actual de consum doar până în 2040, iar cele de gaze naturale pana în 2070, în timp ce rezervele mondiale de huilă asigură o perioadă de peste 200 de ani chiar la o creștere a nivelului de exploatare. Previziunile indică o creștere economică, ceea ce va implica un consum sporit de resurse energetice. Figurile 2.1 și 2.2 prezintă cererea de energie primară la nivel mondial în perioada 2012-2035 și creșterea cererii totale de energie primară în perioada 1987-2035.

Sursa: World Energy Outlook 2013, London, 12 November

Din punct de vedere al structurii consumului de energie primară la nivel mondial, evoluția și prognoza de referință realizată de Agenția Internațională pentru Energie (IEA) evidențiază pentru următoarea decadă o creștere mai rapidă a ponderii surselor regenerabile (sunt incluse energia hidroelectrică, eoliană, solară, geotermică, bioenergia), dar și a gazelor naturale (care va depăși cărbunele). Se estimează că, aproximativ un sfert din nevoile de resurse energetice primare, la nivel global, vor fi acoperite în continuare de cărbune. Concomitent cu creșterea consumului de energie va crește și consumul de cărbune. În figura 2.3. este evidențiată evoluția cererii de energie, la nivel mondial.

Figura 2.3. Evoluția cererii mondiale de energie

Sursa: WEO 2014, OECD/IEA 2014

Creșterea cererii de energie, combinată cu factori geopolitici, în special situația din Orientul Mijlociu, au determinat în prima decadă a secolului XXI creșterea prețului țițeiului care a indus și creșteri ale prețurilor gazelor naturale. Un alt factor care a determinat creșterea prețului la produse petroliere pe plan mondial a fost lipsa capacitaților de rafinare, problema care necesita identificarea unor soluții pe termen mediu și lung. La toate acestea s-a adăugat și tendința manifestată de unele state, de suplimentare a stocurilor, pentru a face față situațiilor de criză.

În ce privește producția de energie electrică, deși recesiunea economică a încetinit rata de creștere a consumului mondial de energie electrică în 2008 și 2009, acesta este estimat să crească de la 18.800 TWh în 2007 la 35.200 TWh în 2035, respectiv cu 87%.

Se estimează o creștere continuă pentru producerea de energie electrică din energie nucleară și din surse de energie regenerabilă, prin susținerea acesteia din urmă cu stimulente guvernamentale și datorită creșterii prețurilor pentru combustibilii solizi și a introducerii costului emisiilor de CO2. Odată cu reducerea emisiilor de CO2, implementarea energiilor regenerabile oferă anumite beneficii cum ar fi: reducerea altor poluanți, consolidarea securității energetice, scăderea facturilor de import a combustibililor fosili și promovarea dezvoltării economice.

Puterea energetică generată de sursele regenerabile crește cu peste 7000 TWH din 2011 până în 2035, constituind aproape jumătate din creșterea totală generată. Sursele regenerabile devin a doua sursă de energie electrică înainte de 2015 și cărbunele prima sursă până în 2035, cu o creștere continuă a hidroenergiei și bioenergiei, plus extinderea rapidă a energiei eoliene și solare (figura 2.4). Aproape două treimi din creșterea generată de sursele regenerabile sunt în țările non-OECD, iar creșterea din China reprezintă mai mult decât creșterea din UE, SUA și Japonia la un loc (figura 2.5).

Figura 2.4. Energia electrică generată de sursele regenerabile 2011-2035

Sursa: World Energy Outlook 2013, Renewable Energy Outlook

Figura 2.5. Creșterea producției de energie electrică din surse regenerabile 2011-2035

Sursa: World Energy Outlook 2013, London, 12 November

Este necesară o investiție în valoare de 6,5 trilioane $ în domeniul tehnologiilor de energie regenerabilă din 2013 până în 2035, doar 5% fiind pentru biocombustibili (figura 2.6). Sursele regenerabile reprezintă 62% din investițiile în noi centrale electrice până în 2035. În plus, investițiile în domeniul transportului și distribuției energiei în valoare de 260 miliarde $ sunt necesare pentru integrarea energiei regenerabile. Creșterea generată de energia eoliană și solară are efecte asupra puterii de cumpărare și asupra sistemului de operare, care poate reduce profitabilitatea altor generatoare.

Figura 2.6. Investițiile cumulative în generarea de energie electrică pe bază de surse regenerabile 2013-2035

m

Sursa: World Energy Outlook 2013, Renewable Energy Outlook

Tehnologiile energetice regenerabile devin din ce în ce mai competitive în comparație cu prețurile angro de energie electrică, dar creșterea lor continuă depinde de subvențiile acordate pentru a facilita implementarea și pentru reducerea costurilor. Subvențiile pentru energiile regenerabile ajung la 101 milioane $ în 2013, crescând cu 11% față de 2012 (figura 2.7). Aproape 60% din acestea au fost plătite de UE. Subvențiile globale pentru energiile regenerabile vor depăși 220 milioane $ în 2035. Energia eoliană devine competitivă în tot mai multe regiuni, la fel ca și energia solară, dar doar într-un număr limitat de piețe.

Figura 2.7. Subvenții pentru energia regenerabilă globală

Sursa: World Energy Outlook 2013, Renewable Energy Outlook

Prin urmare, creșterea securității alimentării cu energie la prețuri accesibile și abordarea schimbărilor climatice sunt două dintre preocupările și provocările majore ale societății actuale. Atât securitatea alimentării cu energie, cât și schimbările climatice, au implicații în politicile externe și de securitate.

Elementele de mai sus stau la baza reorientării politicii energetice a țărilor care sunt net importante de energie, în sensul creșterii eforturilor pentru îmbunătățirea eficienței energetice și utilizării surselor regenerabile de energie. Totodată, s-a reevaluat oportunitatea închiderii unor centrale nucleare într-o serie de țări care în trecut și-au propus încetarea producerii de energie electrică în astfel de centrale.

2.2. Evoluția sectorului energetic în România în perioada 2006-2011 și potențialul de dezvoltare viitor

România dispune de o gamă diversificată, dar redusă cantitativ, de resurse de energie primară fosile și minerale: țiței, gaze naturale, cărbune, minereu de uraniu, precum și de un import potențial valorificabil de resurse regenerabile. Producția de energie primară în România bazată atât pe valorificarea rezervelor fosile de energie primară, cărbune și hidrocarburi, cât și cele de minereu de uraniu nu va crește în următoarele 2-3 decade, conform unui raport privind strategia energetică a României până în anul 2035. Prin urmare, acoperirea creșterii cererii de energie primară în România va fi posibilă prin creșterea utilizării surselor regenerabile de energie și prin importuri de energie primară (gaze, țiței, cărbune, combustibil nuclear).

Conform datelor statistice, resursele de energie disponibile (cărbune, gaze naturale, produse petroliere, alte resurse) au înregistrat o ușoară scădere în perioada 2006-2011 generate în principal atât de scăderea producției de energie primară cât și de reducerea importurilor. Consumul final energetic, surprins în Figura 2.8, indică o ușoară creștere în 2008 față de anul 2007 datorită creșterilor înregistrate în transporturi și la populație. În 2009 se remarcă o scădere față de anul 2008 datorită scăderilor înregistrate în industrie, consumul final energetic din transporturi și de la populație păstrându-se relativ constant. În 2011 se constată o ușoară creștere față de anul 2010 în consumul final energetic datorită creșterilor înregistrate în transport și industrie. Creșteri mici s-au înregistrat și în agricultură.

Figura 2.8 Consumul final energetic (mii tpe)

Sursa: Anuarul Statistic 2012

Consumul intern brut de energie pe locuitor a înregistrat o creștere ușoară în perioada 2006-2008 urmată de o scădere bruscă de cca. 15% în anul 2009 (figura 2.9). Începând cu 2010 se constată o tendință pozitivă în consumul intern brut, atingându-se în 2011 o valoare peste cea din 2009, dar sub nivelul celei din 2006.

Figura 2.9 Consumul intern brut de energie pe locuitor la nivel național

Sursa: Institutul Național de Statistică

Aceeași tendință se păstrează și în cazul consumului intern brut de energie la nivel național (figura 2.10). Ponderea cea mai mare în consumul final brut de energie este reprezentat de gazele naturale (cca. 32-35% din total), urmată de cărbune și țiței, fiecare cu câte cca. 20-22% din total. În perioada 2006-2011 consumul intern brut a scăzut.

Figura 2.10. Consumul intern brut de energie pe tipuri de combustibili

Sursa: Institutul Național de Statistică

Conform țintelor stabilite prin Programul Național de Reformă, România intenționează să obțină o reducere de 19% în utilizarea energiei primare, să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 19% comparativ cu nivelurile din 1990, precum și să obțină o rată de 24% surse de energie regenerabilă din consumul total de energie (figura 2.11). Așadar, în vederea asigurării unui mix energetic echilibrat, prioritate se va acorda investițiilor în unități de producere a energiei electrice ce utilizează:surse regenerabile de energie; cărbune prin tehnologii curate; energia nucleară prin tehnologii sigure și cu impact redus asupra mediului.

Figura 2.11. Structura pe tipuri de resurse a energiei electrice livrate în rețele de producătorii cu unități dispecerizabile 2014

Sursa: Raport privind rezultatele monitorizării pieței de energie electrică în luna aprilie 2014

Față de anul 2013, în 2014 s-au înregistrat scăderi la energia livrată din centralele ce funcționează pe bază de combustibil lichid, solid și gazos respectiv creșteri la energia livrată din centralele ce funcționează pe bază de centrale hidro și cele utilizând surse regenerabile. Scăderea cea mai mare s-a înregistrat la energia livrată din centrale ce funcționează pe bază de combustibil solid. Energia din sursă eoliană produsă de producătorii dispecerizabili a fost cu 1,08% mai mare față de anul trecut, ajungând anual de peste 3,67 TWH, iar energia din sursă hidro a crecut cu 5,76% și energia din sursă gazoasă a scăzut cu 2,93%. Evoluția structurii energiei electrice livrate în ultimii 3 ani este prezentată în figura 2.12:

Figura 2.12. Evoluția structurii pe tipuri de resurse a energiei electrice livrate în rețea de producătorii cu unități dispecerizabile

Sursa: Raport privind rezultatele monitorizării pieței de energie electrică în 2014

Evoluția capacităților instalate în domeniul nuclear este previzionată să crească de la 1413 MW în 2010 la 5053 MW în 2035 (figura 2.13). Având în vedere amânarea proiectului Energonuclear și sistarea lucrărilor pentru realizarea Unității 5, evoluția capacităților instalate va fi sub așteptări peste circa 20 ani.

Figura 2.13. Evoluția capacităților instalate în 2010-2035 (MW)

Sursa: Strategia Energetică a României în perioada 2011-2035

Planul este ca statul să păstreze pachetul de control asupra principalelor unități de producere a energiei electrice, totalizând o putere instalată suficientă pentru a asigura siguranța energetică a țării, rezultând companii puternice la nivel regional.

2.3. Scurt istoric și obiectul de activitate al S.N. ”Nuclearelectrica” S.A.

Societatea Națională Nuclearelectrica S.A. (”SNN” sau ”Societatea”) a fost înființată în data de 27 iulie 1998 prin HG nr. 365/1998, ca urmare a restructurării sistemului energetic românesc. Anterior acestei restructurări, centrala nuclearo-electrica a făcut parte din RENEL, o companie națională integrată vertical care a fost divizată în mai multe societăți deținute de stat. Evoluția societății este prezentată mai jos, în figura 2.14.:

Figura 2.14. Evoluția SNN

Sursa: Plan de administrare – Nuclearelectrica

Principalele domenii de activitate ale SNN S.A. se axează pe producerea de energie electrică, termică și de combustibil nuclear. De asemenea, compania coordonează lucrările de investiții-dezvoltare, precum și activitățile de formare și perfecționare a resurselor umane în domeniu.

S.N. Nuclearelectrica S.A. are sediul central în București și două sucursale fără personalitate juridică:

Sucursala CNE Cernavodă, exploatează Unitățile 1 și 2 de la CNE Cernavodă (Unitatea 1 funcționează din anul 1996 în timp ce Unitatea 2 a fost pusă în funcțiune la sfârșitul anului 2007) precum și serviciile auxiliare;

Sucursala FCN Pitești, fabrică calificată de combustibil nuclear.

Centrala Nucleară de la Cernavodă a fost proiectată pentru cinci reactoare cu tehnologie canadiană, de tip CANDU, cu puteri instalate de circa 700 MW fiecare. Până în prezent au fost puse în funcțiune 2 reactoare (Unități). Unitatea 1 asigură aproximativ 10% din consumul național de electricitate, iar prin punerea recentă în funcțiune a Unității 2, crește ponderea energiei nucleare în consumul național la 20%. Datorită condițiilor tehnice, din cele cinci Unități, maxim patru pot fi puse în funcțiune. În graficul 2.15. este redată producția anuală de electricitate în cadrul centralei nucleare de la Cernavodă.

Graficul 2.15. Producția anuală de electricitate (MWH)

Sursa: Rapoartele anuale Nuclearelectrica

Fabrica de combustibil nuclear Pitești FCN are misiunea de producere de combustibil nuclear tip CANDU necesar funcționării și producerii de energie electrică și termică în Unitățile 1 și 2 de la Cernavodă, și în perspectivă prin dublarea capacității de producție, va asigura combustibil nuclear și pentru Unitățile 3 și 4. În figura 2.16. este redată producția anuală de electricitate în cadrul fabricii de combustibil nuclear Pitești.

Figura 2.16. Producția anuală de electricitate (MWH)

S.N. Nuclearelectrica S.A. are misiunea ca, împreună cu ceilalți producători – hidro, termo, energie regenerabilă, să asigure satisfacerea cererii interne de electricitate, în condiții specifice de securitate nucleară a instalațiilor și de protecție a mediului, populației și personalului propriu.

Figura 2.17. Cotele de piață ale producătorilor de energie electrică în anul 2014

SNN este un jucător important pe piața energiei electrice din România; la nivelul anului 2014, NUCLEARELECTRICA a acoperit aproximativ 20% din necesarul de energie electrică al pieței românești (figura 2.17), furnizând energie electrică curată, cu impact minim asuprea mediului și populației, la costuri competitive și contribuind la politica națională și europeană de siguranță a aprovizionării cu resurse energetice, precum și de dezvoltare durabilă.

Fabricarea combustibilului nuclear în cadrul Nuclearelectrica va rămâne o componentă importantă a politicii companiei de menținere a eficienței și competitivității economice.

2.4. Managementul întreprinderii și structura acționariatului

Conducerea societății este asigurată de patru directori: Director General, Director Financiar, Director CNE Cernavodă și Director FCN Pitești.

La nivelul Societății, structura decizională este reprezentată de :

Adunarea Generală a Acționarilor (AGA), care reprezintă cel mai înalt nivel de coordonare care analizează și aprobă strategia și politica Societății;

Consiliul de Administrație, care are responsabilitatea de a supraveghea activitățile curente și de a lua decizii la un alt nivel superior de competență și care este compus dintr-un președinte, un vicepreședinte și 5 membri.

Statul, prin Ministerul Economiei deține 90,28% din acțiunile SNN, iar Fondul Proprietatea deține restul de 9,78% (figura 2.18).

Figura 2.18. Structura acționariatului

Sursa: Realizat de autor

Potrivit HG nr. 39/2012 completată prin HG 380/2013, Guvernul României a aprobat privatizarea SNN prin creșterea capitalului cu 11,077% din care 1,077% reprezintă drepturi de preempțiune acordate investitorilor privați actuali (Fondul Proprietatea). Restul de 10% din acțiuni vor fi vândute pe bursă, iar prețul de subscriere va fi cuprins într-un interval având limita inferioara de 11,20 lei/acțiune și limita superioară de 15,00 lei/acțiune.

Într-o economie din ce în ce mai globalizată, sectorul energetic, o componentă vitală și un factor de cost pentru dezvoltarea economică, este puternic influențat de contextul evoluțiilor și schimbărilor care au loc pe plan mondial. În ceea ce privește structura consumului de energie primară la nivel mondial, evoluția și prognoza de referință realizată de Agenția Internațională pentru Energie (IEA) indică pentru următoarea decadă o creștere mai rapidă a ponderii surselor regenerabile, dar și a gazelor naturale (care vor depăși cărbunele). De asemenea, se prevede că, aproximativ un sfert din nevoile de resurse energetice primare, la nivel global, vor fi acoperite în continuare de cărbune. Concomitent cu creșterea consumului de energie va crește și consumul de cărbune. Important este ca energia să se producă, să se furnizeze și să se consume într-un mod mai eficient decât până acum pentru a se putea atinge durabilitatea sectorului energetic.