Prezentarea Republicii Cipru

Numele oficial al țării este Republica Cipru (Kypriake Demokratia), proveniența acesteia venind de la zăcămintele de cupru de care insula dispune (Kypros).

Cipru este a treia insulă ca mărime din Marea Mediterană după Sicilia și Sardinia, având suprafața de 9.251 km2.

Capitala Republicii Cipru este orașul Lefkosia, căruia până în anul 1995 i se spunea Nicosia (devine capitala Ciprului în 1925, iar 1960 a Ciprului independent) și este singura capitală din lume împărțită în două: partea grecească și partea turcească.

Moneda adoptată de Cipru este EURO.

Sărbătoarea națională a țării are loc pentru fiecare parte a republicii în dăți diferite, pe data de 1 Octombrie fiind sărbătorită de Ciprul Grecesc ca simbol al proclamării republicii (1960), iar pe data de 15 Noiembrie de Ciprul Turcesc (1983).

Limba oficială vorbită în Cipru este atât limba greacă (principala limbă vorbită-78%), cât și cea turcă (considerată limbă minoritară-18%).

Istoria Ciprului este prezentă încă de pe vreamea zeilor, de când se spunea că Zeița Afrodita s-ar fi născut pe aceste meleaguri din spuma mării în care fusese aruncat organul genital al Zeului Uranus pe care fiul său, Cronos, îl amputase.

De-a lungul secolelor, insula a fost intent disputată devenind mărul discordiei pentru mai multe popoare. Situată între Europa, Asia Mică și Africa de Nord, dar și deținând bogate zăcăminte de cupru, insula a fost un teritoru curerit de mai multe popoare, precum cel persan, macedonean, arab, roman, bizantin sau seleuz, care și-au pus amprenta asupra artei culinare, culturii și arhitecturii cipriote.

În anul 1995, pe când insula era dominată de Regatul Unit al Marii Britanii, George Grival, colonelul armatei elene a încercat unirea Ciprului cu Grecia, astfel dorind să alunge poporul britanic prin inițierea unei campanii de tulburări civile. Datorită opunerii prim ministrului elen privind această decizie, britanicii împreună cu ciprioții turci au pornit o revoltă asupra părții elene a insulei, lucru care a dus radicalizarea celor două părți.

În toamna aceluiași an, la Istanbul au avut loc mai multe amenințări și acte de violență săvârșite prin distrugerea unor biserici, magazine, hoteluri și restaurante ca răspuns al cererii de unire al ciprioților eleni. Evenimente în urma cărora au fost oprite migrările turcilor spre Grecia.

Relațiile dintre poporul grec și turc au fost tensionate de-a lungul timpului, până în momentul în care s-a produs această divizare desăvârșită. Principala problemă care a agravat situația celor două popoare a fost cauzată de zăcămintele de petrol descoperite în apropierea zonei Thasos.

Momentul în care turcii au invadat partea nordică a insulei, s-a produs în luna iulie a anului 1974, în urma căderii președintelui Ciprului.

2.2 Așezarea geografică

2.2.1 Situația geografică și relieful

Cipru este o țară insulară, situată la 34o-35o longitudine nordică și 32o-34o longitudine estică, în bazinul răsăritean al Mării Mediterane, la Nord de Egipt (380 km), la Sud de Turcia (65 km) și la Vest de Siria (85 km). Insula se află la Vest de Grecia Continentală (800 km), cele mai apropiate insule grecești fiind Rodos și Karpatos, aflate la o distanță de 380 km.

Situat la răscrucea a trei continente și a marilor civilizații, Cipru este o țară care aparține Europei, deși, în realitate, este mult mai aproape de Asia (Orientul Apropiat) și de Africa.

Suprafața totală a insulei este de 9.251 km2, cu o lungime de 200 km, suprafață din care 10 km2 este reprezentată de apă.

Forma geografică a Ciprului nu este una regulată, partea din Nord-Est fiind ascuțită în direcția Siriei de Vest, unde sa format peninsula Karpas.

Insula reprezintă două lanțuri muntoase, în Nord Munții Kyrenia (altitudinea maxima 1019 m), în Sud Munții Troodos (altitudinea maximă 1953 m), separate de Câmpia Mesaora, principala regiune agricolă. Regiunile care fac parte din cadrul insulei sunt 7, din acestea făcând parte și capitala, Nicosia, de care dispun mai multe orașe. Regiunile Ciprului sunt: Agia Napa (Ayia Napa), Famagusta, Kyrenia, Larnaca, Limassol, Nicosia, Paphis, Polis, Protaras.

Principala resursă naturală a Ciprului, încă din vremea lumii antice, este cuprul. Insula a fost singurul distribuitor de cuprul mondial în antichitate.

Datorită reliefului neted și arabil, dar și a deficitului de apă, ciprioții pun mare accent pe culturile agricole de măslini, cereale, viță-de-vie și cartofi, acestea reprezentând o resursă de venit importantă.

2.2.2 Clima și vegetația

Clima republicii cipriote este una temperat-mediteraneană, cu precipitații care cad în intervalul octombrie-martie, mai bogate în vestul Munților Troodos (peste 800 mm/an) și mai scăzute în Mesaoria (sub 350 mm/an). Verile în Cipru sunt arzătoare cu temperaturi de peste 300C, în perioada mai răcăroasă existând precipitații cu o temperatură de 180C.

Volumul anual de precipitații nu trece de 500 mm, temperatura medie anuală a insulei fiind în jur de 20oC.

Variațiile de temperatură și de căderi de ploi sunt datorate altitudinii (1.000 mm apă anual), dar o mică influență o are și distanța față de coastă. Zonele cu lanțuri muntoase sunt mai reci și mai umede decât restul insulei, în zonele cele mai înalte de obicei existând zăpadă în primele trei luni ale anului și înregistrându-se temperaturi sub 0OC.

Temperaturile din timpul verii sunt ridicate în părțile de jos ale țării, chiar și lângă mare. Perioada lungă de vară cu soare strălucitor permite intensificări ale turismului. În partea de est a Mesaorei soarele reprezintă 75% din timp, în timpul celor 4 luni de vara existând o medie de 11 ore și jumatate de soare pe zi, iar în lunile cele mai reci media este de 5 ore și jumătate de soare pe zi.

Zonele montane ale insulei sunt acoperite cu păduri de pin, cedru și chiparos în proporție de 15%, alte plantații de arbuști fiind ienupărul, stejarul, măslinul sau roșcovanul.

Pe parcusul secolelor, aceste areale naturale care au constituit un mediu de supraviețuire al păsărilor migratoare și al animalelor, au fost folosite în scopuri economice ne mai fiind refăcute în întregime.

Vegetația, inițial forestieră, a fost înlocuită în mare parte de culturi agricole și pășuni. De-a lungul secolelor, vegetația forestieră a fost distrusă lucru care a produs dereglarea sistemului de drenare al insulei și a dus astfel la un deficit de apă pe timpul iernii. O rețea de râuri izvorăsc din munții Troodos și se întind traversând partea de Est a Mesaorei (râurile Yialeas și Pedhieos) și se varsă în Famagusta Bay. Râul Serraghis curge în partea de nord-vest prin câmpia Morphou. Cu toate acestea, râurile insulei seacă tot timpul verii, lucru ce a dus la construirea unui sistem extensiv de baraje și canale ce conduc apa în zonele de cultură.

Temperatura medie lunară, precipitații, umiditate și ore de lumina pe zi

Sursa: https://www.bjr-vacante.ro/ghid-turistic-Cipru-deSud.html

2.3 Obiective turistice

„Cipru reunește o mulțime de locuri interesante și atracții într-un teritoriu mic.”

Potrivit istoriei, insula a fost cucerită de mai multe popoare (hitiți, asirieni, perși, macedoneni, seleucizi, lagizi, romani, bizantini, arabi), fiecare dintre acestea lăsând asupra ei dovezi importante în timp, precum situri arheologice.

Cipru vine în întâmpinarea turiștilor cu o varietate de obiective turistice, plecând de la muzee până la plaje și distracție nocturnă.

Topul celor 10 atracții turistice ale insulei pornește de la Cetatea Ciprului, care se referă la orașul Nicosia, un oraș împânzit de fortificații medievale și muzee; Agia Napa; Muzeul Ciprului din Nicosia; Muzeul Fundației Pierides din Larnaca; Anticul Amathous; Limassolul istoric; Kourion și Bisericile pictate din Troodos, până la Peninsula Akamas care este ultimul loc ferit de modernizare.

Un adevărat peisaj îl oferă satele pitorești ale Ciprului, cu case vechi din piatră, unele din ele aflându-se în văi cu crânguri de măslini și podgorii bogate, altele fiind construite în jurul unor biserici bogat decorate sau chiar în dealurile din nordul munților Troodos. Datorită unicității lor, aceste sate prezintă o adevărată atracție în rândul turiștilor datorită legendelor și miturilo cu care sunt învăluite.

O deosebită legendă despre care se vorbește este a satului Kakopetria, aflat la 55 km în sud-vestul orașului Nicosia, nume care descompus înseamă: „Kako” – „rău/dur” și „Petra” – „piatră/stâncă”. Denumire pe care a primit-o satul vine din cauza faptului că în trecut se ajungea foarte greu până acolo, zona fiind foarte stâncoasă, de unde și legenda conform căreia în sat ar fi existat o stâncă deasupra căreia tinerii proaspăt căsătoriți ar fi trebuit să stea. Respectând acest ritual, o pereche de tineri căsătoriți au pierit sub greutatea stâncii care s-a rostogolit ajungând până în centru satului. Astăzi, centrul vechi al Kakopetriei, unde se află legendara stâncă în jurui căreia sunt construite restaurante, este declarat zonă protejată.

Înainte vreme, orașului Palaipafos i se spunea Paphos, loc unde în lumea antică era amplasat cel mai important altar al Zeiței, Templul Aphroditei. Pe acele meleaguri trăia un rege și sculptor măreț, care a sculptat nenumărate statui, îndeosebi statuia unei femei foarte frumoase de care se și îndrăgostise. Vechiul nume al orașului (Paphos), a fost dat în urma nașterii fiului regelui cu femeia-statuie, căreia, din mila pentru bărbat față de iubirea pe care acesta i-o purta, Zeița Afrodita i-a dat viață.

O latură importantă a turismului este reprezentată de turismul creștin susținut de bisericile și mănăstirile fondate din secolul 400 d.Hr. până în secolele 4-16. Acestea sunt amplasate în diferite locații precum vârfurile dealurilor sau zone pitorești. Mănăstirile ascund un farmec aparte fiind construite din cele mai vechi timpuri, multe din acestea adăpostesc adevărate muzee creștine în care se găsesc „coroane de fier ornamentate și hainele din mătase ale episcopilor ortodocsi, colecții de icoane și obiecte religioase prețioase” sau oasele episcopului Irakleidos din Tamassos expuse într-o raclă din argint.

Unele mănăstiri au fost părăsite, de aceea sunt considerate și „puțin fantomatice”. Există numeroase biserici din piatră, izolate, dar care adăpostesc un adevărat tezaur, unic, de artă religioasă bizantină, reprezentând unele din cele mai frumoase fresce creștine din lume. Multe din aceste biserici au fost restaurate în timp datorită faptului că fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.

Cipru este o insulă destinată fiecărei categorii de turism și de vizitatori. Datorită situării sale pe Marea Mediteraneană, plajele și sporturile nautice sunt la îndemâna fiecărui turist. Din numeroasele stațiuni de care insula dispune, Agia Napa este zona cu cele mai multe plaje din Cipru, sporturile nautice practicabile aici fiind înot, windsurfing, kiteboarding, jetski, schi nautic, parasailing, snorkelling, scufundări, navigație, banana, lucru favorizat și de apa foarte limpede și curată. Pe lângă faptul că este foarte cunoscută pentru multitudinea de plaje, Agia Napa mai este cunoscută și pentru modul palpitant în care se desfășoară viața noctură din estul Mediteranei.

Turiștii pasionați de scufundări și snorkelling pot face o vizită în interiorul Rezervației Marine Akamas pentru a descoperi bogata viață subacvatică. Vietățile care întâmpină vizitatorii curioși sunt: bureți de mare, anemone, corali pufoși, bancuri argintii de peștișori, dar și o mulțime de epave scufundate din timpul celui de-al doilea Război Mondial, precum Epava Vera K, Epava Ektimon, Epava Achilleas sau Epava Zenobia, pe care le puteți găsi la o adâncime de circa 50 de metrii. Cele mai vizitate locuri pentru exploatarea vieții subacvatice sunt Insula Sf. Gheorghe, Reciful Mismaloza sau Bancurile Jubilee aflate la 35 de km de țărmul zonei Pafos.

Alte activități practicabile pe care le pot experimenta vizitatorii sunt activitățile în aer liber, traseele pentru drumeții sau atracțiile pentru copii. Agia Napa este o zonă foarte cunoscută atât pentru viața nocturnă, multitudinea plajelor, sporturile nautice, cât și pentru bungee jumping (capitala de bungee jumping a Ciprului). Activitățile pe care pe poți desfășura pe această insulă, (unele încep la ora prânzului și țin până la ora 2 a dimineții) sunt golf, tenis, cart și ATV, echitație, bowling, pescuit, mountain biking, schi, activități cu adrenalină sau drumeții pentru care sunt croite trasee anume, cum ar fi, pădurile din jurul Stavrosului. Atracțiile care ademenesc copii turiștilor sunt parcul acvatic Afrodita din Pafos, parcul struților din Malounda, parcul de distracții Kikiriko din Agia Napa, Acvariul din Pafos sau submarinul galben din Agia Napa.

Viața de noapte este și cea mai activă parte din viața unui turist, în care acesta se destinde în diferite locații precum cluburi, restaurante sau pub-uri.

Cipru vine cu un top al celor mai bune și căutate 10 locuri de noapte: Bikini Bar, Protaras; Guru Ethnic Bar, Agia Napa; Live Lounge, Agia Napa; Luke Kelly's Irish Pub, Agia Napa; Fans, Agia Napa; The Bedrock Inn, Agia Napa; BarBela Sports Bar, Larnaca; Robins Den, Agia Napa; Marco Polo Wine Bar, Larnaca; The Queen's Arma, Larnaca. Aici tinerii dornici de distracție pot asculta ultimele hituri internaționale și grecești, formații live, pot viziona principalele evenimente sportive din lume sau pot cânta karaoke în fiecare seară de vară.

„O insulă unde se poate înota și schia în aceeași zi, Cipru este un paradis de vacanță cu distracții pentru toate gusturile.”