Prezentarea Programelor de Proiectare Grafica Autocad Si Google Sketchup

Prezentarea Programelor de Proiectare Grafica Autocad Si Google Sketchup

Byadmin ianuarie 1, 2024

Introducere

„

Omul, din cele mai vechi timpuri, a încercat să modeleze natura, cu speranța că va avea un ideal, un univers propriu ce coincide cu visele, plăcerile și nevoile sale. Astfel, arta în toate înfățișările ei a evoluat odată cu dezvoltarea civilizațiilor.

Natura, mediul încojurător, oglindesc istoria lumii, cu rele și cu bune, dând naștere unor valori culturale inestimabile, imprimând omului nevoia de a o proteja, dorința de frumos.

La început grădinile erau proiectate pentru asigurarea celor necesare vieții, însă odată cu trecerea timpului și diversificării nevoilor, oamenii au avut în vedere crearea unui microclimat favorabil desfășurării vieții.

De-a lungul timpului, s-au conturat modalități diferite de compoziție, s-au creat stiluri și școli, s-au deschis noi drumuri, în concordanță cu noile aspirații și cerințe.

Arhitectura grădinilor a devenit practic acțiunea prin care omul încearcă să adapteze mediul încojurător la nevoile sale materiale, culturale, estetice, fiziologice, etc.

Prin cunoașterea acestora și realizărilor importante care au marcat etapele principale ale evoluției artei grădinilor, se poate valorifica creativ moștenirea trecutului, preluând principii și modalități de construire a peisajului valabile și astăzi și integrându-le, cu alte coordonate, în concepția grădinilor prezentului și viitorului.

În structura lucrării de față este dedicat un întreg capitol elementelor constituente ale pergolelor din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea și al pergolelor moderne în stil clasic, deoarece numai după o cercetare amănunțită a acestora puteam proiecta design-ul pergolei în așa fel încât să se potrivească din punct de vedere estetic cu locul unde urmează a fi amplasată.

Am ales ca temă proiectarea de mobilier utilizat în amenajarea grădinilor neoclasice, și în special pergole, deoarece sunt tipuri de mobilier foarte utilizate în grădini datorită funcțiilor lor utilitare și decorative.

În prezentarea contribuțiilor proprii, am urmărit prezentarea tuturor pașilor pentru realizarea pergolei tocmai pentru a arăta importanța programelor AutoCAD și SketchUp.

CAPITOLUL I

PREZENTAREA PROGRAMELOR DE PROIECTARE GRAFICĂ AUTOCAD ȘI GOOGLE SKETCHUP

1.1 Stadiul actual al cunoașterii

Ambele programe studiate, AutoCAD și Sketchup, sunt foarte cunoscute. Eficiența și compatibilitatea lor a fost studiată și prezentată în lucrări stiințifice, simpozioane, diverse studii.

Conceptul general de proiectare asistată de calculator trebuie privit dintr-o perspectivă globală, unde programele de amenajare peisageră asistată de calculator sunt compatibile între ele. Cu referiri generale acest lucru ar fi posibil, însă majoritatea producătorilor de programe tind să facă din programele lor „unicaturi” lăsând puține posibilități pentru eventuale compatibilități cu alte programe. Pentru a face posibilă compatibilitatea dintre diferite programe de amenajare peisageră utilizatorii de programe trebuie să cunoască cel puțin utilizarea a trei programe, insistând pe punctele forte sau slabe ale acestor programe, rezultatul final concluzionându-se într-o amenajare peisageră asistată de calculator cât mai corectă și funcțională. Singureanu Valent, Simpozion Horticultură 2009. (Singureanu, 2009)

În anul 2010, Slonovschi A. ,Prună L., Antonescu I. prezintă lucrarea științifică privind studiul comparativ legat de reprezentările computerizate 2D, 2.5D și 3D ale unor structuri de inginerie civilă. În această lucrare este prezentat un studiu comparativ referitor la posibilitățile de reprezentare computerizată 2D, 2.5 D și 3D, ale unor elemente de mobilier urban, atât din punctul de vedere al înțelegerii formei tridimensionale, dar și din punctul de vedere al modului de alcătuire a părților componente ale întregului. Acest studiu are ca obiectiv stabilirea unei relații între volumul de muncă și abilitățile celor care realizează reprezentările, capacitatea de înțelegere a beneficiarului, timpul necesar efectuării reprezentărilor, precum și raportul dintre performanțele tehnice ale sistemelor hardware și software și costurile acestora. (Slonovschi A. Și colab., 2010).

1.2 Scurt istoric al programului AutoCAD

AutoCAD este cel mai răspândit sistem de grafică și proiectare pe calculator, considerat inițiatorul și promotorul aplicaților CAD moderne. Programul a fost creat, dezvoltat și comercializat de compania americană Autodesk, folosit cu succes în domenii precum arhitectură, geografie, medicină, astronomie, tehnică. Prima versiune, denumită MicroCAD, a apărut în anul 1982, ajungând până la versiunea AutoCAD 2014. A fost primul program de acest tip care a rulat pe sisteme de calcul cunoscute la vremea respectiva sub numele de „microcomputere“, cu procesor Intel 8080, PC-urile de azi. Prezentat pentru prima oară în cadrul târgului de tehnică de calcul COMDEX (Computer Dealer’s Exhibition) din Las Vegas, AutoCAD s-a bucurat de aprecierea participanților, fiind recunoscut ca o aplicație utilă companiilor din domeniul ingineriei mecanice și arhitecturii. Versiunea 1.2 adaugă la cererea unanimă a utilizatorilor, în aprilie 1983, o importantă facilitate, cea a cotarii desenelor.

Versiunile imediat următoare, 1.3 și 1.4, aduc un număr important de îmbunătățiri, atât la nivelul interfeței, cât mai ales la nivelul comenzilor Line, Array, Zoom, Wblock, Hatch sau Fillet. În 1983 și în 1984 sunt dezvoltate localizări ale programului pentru piața germană și franceză. În octombrie 1984, versiunea 2.0 (Release 5) include numeroase completări ale comenzilor și variabilelor de sistem existente, simultan cu o optimizare capitală a programului, devenind principala platformă de dezvoltare timp de trei ani.

În 1987, Autodesk renunța la numerotarea versiunilor, concentrându-se asupra release-urilor, al nouălea (Release 9) necesitând pentru prima dată un coprocesor matematic 80×87 în computerele bazate pe tehnologia Intel 8086. Implementarea unei interfețe îmbunătățite (cu bare de meniuri, liste de opțiuni, ferestre de dialog etc.) conduce la declanșarea unui important interes din partea mediilor industriale și educaționale. În acest sens, sunt oficial implementate și certificate cursurile de AutoCAD susținute la institutul City and Guilds din Londra. Numeroasele îmbunătățiri aduse de programatorii Autodesk, printre care și cele de vizualizare umbrită a corpurilor tridimensionale, impune AutoCAD-ul ca soluție importanta în zona proiectării asistate, înregistrându-se un număr impresionant de licențe vândute (peste 500.000).

Din 1990 și apoi în toți anii care au urmat, programul AutoCAD este prezent și pe piața românească prin distribuitorul local al Autodesk, firma A&C Internațional. Cristian Dumitrescu, fondatorul A&C Internațional, și-a dorit cu orice chip ca și romanii să proiecteze pe computer cu aceste instrumente de proiectare. Astfel, AutoCAD și-a făcut simțită prezența în România, în birourile de proiectare ale firmelor din industria de profil, dar și în laboratoarele universităților tehnice romanești. În acest sens, Autodesk a făcut numeroase donații facultăților interesate de pregătirea studenților în proiectare asistată, a organizat expoziții în care a prezentat echipamente spectaculoase pentru proiectare, rulând AutoCAD, dar și alte nenumărate proiecte. Revista Hello CAD Fans a profesorului Constantin Stancescu și a echipei sale din Universitatea Politehnică din București, Catedra TCM, își aduce o extrem de importantă contribuție la promovarea și cunoașterea noului program pe piața românească. Timp de mulți ani (între 1991 și 1999), în zeci de ediții, colectivul redacțional a publicat articole, tutoriale, pasaje de cod AutoLISP, soluții la problemele cititorilor, sfaturi și idei pentru studenți, rămânând un punct de reper în literatura de specialitate. Apoi, revista grupului Agora, CAD Report, a existat pe piața românească de CAD în perioada 1996 – 1998. Anul 1999 aduce în prim-plan o nouă revista românească, MaxCAD Magazine, editată de specialiștii din cadrul firmei A&C Internațional, o prezenta neîntreruptă între publicațiile tehnice, poate chiar un continuator de drept al vechiului Hello CAD Fans.

Cifră de afaceri a companiei Autodesk crește la 465 milioane de dolari în 1994, permițând investiții în Release 14, dar și în alte proiecte inițiate în paralel cu AutoCAD: 3D Studio 4, AutoSurf 2 etc. Anul 1995 înseamnă primul site Autodesk, dezvoltat permanent pentru a deveni locul ideal de informare și întâlnire a specialiștilor CAD. De beneficiile sale s-au bucurat întâi inginerii mecanici, care au primit foarte bine versiunea Mechanical Desktop 2, apoi arhitecții, inginerii constructori, cartografii. La sfârșitul anului 1997, AutoCAD atinge cifra record de 1,5 milioane de licențe vândute.

În anii 2002–2003, Autodesk folosește din plin platforma AutoCAD 2000 pentru a dezvolta noile produse AutoCAD 2002 și AutoCAD 2004, dar achiziționează și dezvolta soluția Revit, cu aplicabilitate în construcții. Ca direcție separată de dezvoltare se remarca interesul companiei pentru produsul Inventor, aflat atunci la versiunile 6, 7 și 8. AutoCAD 2005, lansat în martie 2004, devine în foarte scurt timp standardul de proiectare și baza de dezvoltare pentru majoritatea produselor verticale Autodesk. Noua versiune aduce sute de îmbunătățiri și optimizări ale motorului de lucru și interfeței, fiind foarte bine primită în industrie. Anul 2005 aduce AutoCAD 2006, bazat pe platforma AutoCAD 2005, cu numeroase modificări și optimizări la nivelul comenzilor și variabilelor de sistem, dar, de asemenea, și la nivelul managementului documentelor. AutoCAD 2007 reprezintă o etapă importantă, de referință în istoria programului, cu zeci de noi comenzi și o altă perspectivă asupra modelarii tridimensionale. În prezent cea mai nouă versiune este AutoCAD 2014 care este versiunea îmbunătățită și reevaluată a versiunilor precedente în care s-a optimizat nivelul de lucru și calitatea și perfomanțele realizărilor cu acest program.

Ce a oferit AutoCAD-ul în acești 30 de ani? Enorm de mult, a fost programul întotdeauna la îndemână, gata de a desena cea mai simplă piesă mecanică sau cel mai complicat baraj al unei hidrocentrale, a fost învățat pe băncile școlilor de milioane de studenți, mulți dintre ei ingineri proiectanți astăzi, folosindu-l neîntrerupt de 15-20 de ani. Acum, după 30 de ani, cel mai popular produs soft al firmei Autodesk a ajuns la versiunea AutoCAD 2014. Are milioane de utilizatori licențiați pe toate continentele, în mari companii industriale sau de construcții, în universități și firme de proiectare, reviste dedicate, Universitatea Autodesk, școli speciale de instruire, congrese specializate, o comunitate impresionantă de fani pe Internet. Multe dintre cele pe care le-am scris mai sus sunt binecunoscute, așa cum este și AutoCAD-ul (lucru inedit, dar este confundat uneori chiar cu firma producătoare, Autodesk), care a devenit parte a vieții unora dintre noi, un prieten pe care te poți baza, alături de care ai evoluat, un instrument mereu provocator, dispus să lucreze zeci sau sute de ore la un proiect. Produsele Autodesk s-au dezvoltat de-a lungul ultimilor ani, s-au maturizat, și-au schimbat fața și au devenit mai competitive, dar au știut să rămână prietenoase, indiferent de industria căreia i se adresează, la îndemâna celui care are nevoie de ele, imaginația utilizatorului fiind singura limită în ceea ce-și propune să realizeze. (Gălățanu D., 2007).

Prezentarea programului AutoCAD

Interfața programului AutoCAD prezintă caracteristicile de bază ale programelor compatibile sistemelor de operare Microsoft Windows, ceea ce îi conferă o productivitate de lucru și ergonomie ridicată (Fig. 1.2.1).

Lansarea în execuție a programului AutoCAD conduce la afișarea ferestrei de dialog Create New Drawing, care conține opțiuni de setare a mediului de lucru. Astfel, opțiunile de început a desenării în AutoCAD sunt:

Open a Drawing: permite încărcarea în vederea editării sau imprimării unui desen deja salvat pe un mediu de stocare optic sau magnetic;

Start from Scratch: permite începerea de la zero a unui nou desen, bazat pe setările implicite, în sistemul metric sau anglo-saxon;

Use a Template: permite începerea unui nou desen pornind de la un șablon (template) deja existent. Același șablon poate sta la bază mai multor desene diferite;

Use a Wizard: permite stabilirea avansată a caracteristicilor mediului de lucru pentru noul desen, astfel: formatul și precizia de afișare a unităților de măsură pentru lungimi și unghiuri, modul de măsurare a unghiurilor (în sens trigonometric sau invers trigonometric) și dimensiunea spațiului de lucru. Desigur, aceste caracteristici pot fi modificate și cu ajutorul unor comenzi specifice.

Cea mai mare suprafață a interfeței este reprezentată de zona de desenare. Zona de desenare reprezintă spațiul aflat la dispoziția utilizatorului, iar dimensiunile sale pot fi modificate. De asemenea, în această zonă se observă un simbol grafic care reprezintă axele sistemului de coordonate și un sistem rectangular, numit “colimator” care stabilește poziția curentă a cursorului de desenare în cadrul spațiului de lucru" (Simion Ionel , 2008 – AutoCAD pentru ingineri). Sub zona de desenare se află zona de introducere de la tastatură a comenzilor programului, cu rol foarte important în decursul utilizării acestuia. Această zonă afișează în mod implicit trei linii de text. Linia de jos, numită “linie de comandă”, are rolul de a permite utilizatorului introducerea comenzilor specifice programului AutoCAD.

Fig. 1.2.1 – Interfața programului AutoCAD

(original)

De asemenea, tot în această zonă utilizatorul primește în permanență mesaje și diverse informații generate de AutoCAD, legate de comandă activă la un moment dat. Astfel, programul cere ca utilizatorul să stabilească anumite opțiuni ale comenzii curente, să introducă diverse valori necesare în procesul de desenare etc. Prin apăsarea tastei F2, utilizatorul poate accesa o fereastră de text extinsă care conține istoria comenzilor din sesiunea curentă de lucru, în aproximativ 400 de linii de text.

În partea cea mai de jos a interfeței se găsește zona de stare în care sunt afișate informații asupra stării sistemului:coordonatele punctului curent, modurile ajutătoare de lucru (SNAP,GRID, ORTHO etc.), spațiul model sau hârtie (Model Space, PaperSpace), etc.

În partea superioară a interfeței se află linia de titlu, care conține numele desenului curent, zona meniurilor desfășurabile cu comenzile programului, bara de comenzi standard cu butoane pentru cele mai frecvent utilizate comenzi AutoCAD și Windows (UNDO, REDO, ZOOM, PAN, OPEN, SAVE, PLOT, COPY, PASTE etc.) și linia de afișare și modificare rapidă a proprietăților obiectelor desenate (strat – layer, tip de linie, culoare utilizată etc.).

Majoritatea comenzilor și opțiunilor programului AutoCAD se găsesc în meniurile desfășurabile aflate în bară de meniuri din partea superioară a interfeței.

Introducerea și utilizarea comenzilor programului AutoCAD se poate face în trei moduri distincte, astfel: prin tastarea comenzii în linia de comandă, prin alegerea comenzii din meniul corespunzător tipului de comandă sau prin selectarea cu ajutorul mouse-ului a unei pictograme din barele de instrumente prezente în interfață. Tastarea comenzii în linia de comandă este metoda cea mai directă de transmitere a acesteia către program, dar presupune cunoașterea sintaxei comenzilor AutoCAD. Introducerea comenzii se încheie cu apăsarea tastelor Enter sau Space, moment în care programul verifică corectitudinea sintaxei comenzii și, dacă este corectă, dispune lansarea acesteia în execuție. În caz contrar, estea fișat un mesaj de eroare, utilizatorul fiind invitat să apeleze fișierele cu documentație (help) ale programului pentru a găsi sintaxa corectă. O dată o comandă încheiată, programul revine la prompterul Command:, în așteptarea unei noi comenzi. Repetarea ultimei comenzi se realizează prin apăsarea în prompterul Command: a tastelor Enter sau Space, fără a mai fi necesară tastarea explicită a comenzii. Anularea unei comenzi este posibilă în orice moment, prin apăsarea tastei Esc.

Alegerea unei comenzi din meniul corespunzător clasei de comenzi respective este indicată, cu precădere, utilizatorilor începători, fiind o metodă de introducere a comenzilor cu cel mai ridicat grad de siguranță.Selectarea unui meniu prezent în interfața programului conduce la desfășurarea în cascadă a unor submeniuri care conțin comenzile principale și eventualele subcomenzi ale acestora. Deși este mai rapidă, selectarea unei comenzi dintr-o bară de instrumente nu permite întotdeauna accesul utilizatorului la toate opțiunile comenzii respective. În general, barele de instrumente au proprietatea de a fi flotante și pot fi repoziționate de către utilizator în interfața programului. Afișarea barelor de instrumente este controlată de opțiunea

Toolbars aflată în meniul View, accesarea acestei opțiuni conducând la apariția ferestrei de dialog, în care utilizatorul bifează acele bare de instrumente care îi sunt necesare în timpul desenării, pentru a fi permanent poziționate în interfață" (Iftenie Marta ,2007 – Ghid de utilizare a programului AutoCAD).

Majoritatea comenzilor conțin subcomenzi și/sau opțiuni referitoare la modul de definire a acțiunii ce urmează a avea loc în urma utilizării unei comenzi. În cazul tastării unei comenzi în linia de comandă, programul AutoCAD solicită printr-un prompter introducerea unor valori, alegerea uneia dintre opțiunile de utilizare ale comenzii sau orice alte date suplimentare necesare executării acesteia.

Opțiunea implicită în linia de comandă este cea inclusă între paranteze unghiulare. Pentru a alege această opțiune implicită este necesară doar apăsarea tastei Enter. Pentru a alege orice altă opțiune disponibilă în linia de comandă, utilizatorul trebuie să introducă litera sau literele scrise cu caractere mari (majuscule) în numele opțiunii. Utilizatorii avansați care sunt deja familiarizați cu comenzile programului au posibilitatea de a introduce în linia de comandă numai o abreviere a acestora. Astfel, abrevierile sunt compuse din una, două sau trei litere, o listă completă a acestora fiind disponibilă în meniul Help. Unele dintre comenzile programului AutoCAD pot fi utilizate în mod transparent. Majoritatea acestor comenzi sunt de afișare, cum ar fi, spre exemplu, comanda ZOOM, dar și comenzi care permit modificarea setărilor sistemului de lucru, spre exemplu,comanda SNAP. Utilizarea transparentă a unei comenzi reprezintă introducerea acesteia în linia de comandă în timpul executării unei alte comenzi. Totuși, utilizatorul nu poate executa comenzi transparente pentru a crea obiecte noi, încheia sesiuni de desenare sau executa regenerări ale obiectelor desenate. În plus, modificările realizate în ferestrele de dialog deschise în mod transparent nu au efect până când nu se încheie comanda întreruptă. De asemenea, comenzile transparente pot fi alese prin selectarea lor din meniurile desfășurabile vertical sau prin alegerea pictogramei corespunzătoare aflat pe bara de instrumente. Alături de comenzile care se execută numai în linia de comandă, programul AutoCAD conține și unele comenzi care, la utilizare, se prezintă sub forma unei ferestre de dialog, pentru a veni în sprijinul utilizatorului, simplificând alegerea opțiunilor. Spre exemplu, executarea comenzii OPEN conduce la deschiderea unei ferestre de dialog prevăzută cu casete derulante, pentru listarea conținutului, butoane de comandă și de validare etc. În cazul în care în urma aplicării unui grup de comenzi utilizatorul nu obține rezultatul dorit, se poate utiliza comanda UNDO care readuce desenul la o stare anterioară, în funcție de numărul de pași selectați. Acest număr de pași este egal chiar cu numărul comenzilor anulate. Ca opus al comenzii UNDO se folosește comanda REDO care restabilește starea desenului. Pentru a simplifica accesarea unor comenzi, programul AutoCAD pune la dispoziția utilizatorului un număr de taste-funcții, apăsarea acestora având efect imediat, indiferent de comandă activă în momentul respectiv, astfel:

F1- Afișează fereastra de dialog AutoCAD HelpTopics, utilizatorul având posibilitatea de a consulta, astfel, documentația programului;

F2- Afișează și ascunde fereastra de text aprogramului, în care se află istoria ultimelor comenzi executate și a tuturor opțiunilor folosite;

F3- Comută modurile ajutătoare de lucru;

OSNAP (object snap) între stările activat (on) și dezactivat (off) ;

F4- Comută modul Tablet între stările activat(on) și dezactivat (off). Tableta de desenare reprezintă un dispozitiv digital extern cu ajutorul căruia utilizatorul trasează entități grafice, selectează comenzile cel mai des folosite, selectează obiecte etc;

F5- Comută comanda ISOPLANE pe opțiunile stânga (Left), sus (Top) sau dreapta. Planul izometric afectează punctele predefinite prin care trece cursorul doar dacă modul SNAP este activat, iar stilul SNAP este Isometric. În al doilea caz, în care stilul SNAP este Standard, comanda ISOPLANE nu are nici un efect asupra cursorului;

F6- Comută afișarea coordonatelor curente ale cursorului pe cele trei axe ale sistemului;

F7- Afișează sau ascunde o rețea de puncte cu rol ajutător, numită grid;

F8- Comută modul Ortho între stările activat(on) și dezactivat (off) ;

F9- Comută modul Snap între stările activat(on) și dezactivat (off) ;

F10- Comută modul Polar între stările activat(on) și dezactivat (off) ;

F11- Comută modul Object Snap Tracking între stările activat (on) și dezactivat (off) . (Ghionea I., 2013)

Scurt istoric al programului Google SketchUp

SketchUp a fost creat pentru a fi un program de modelare 3D, care este puternic, dar ușor de utilizat. Majoritatea oamenilor cred că a fost inițial creat de Google, dar de fapt, acesta a fost introdus prima dată de către Last Software, o companie co-fondată în 1999 de către Brad Schell. Lansat în august 2000 , Schell și echipa sa au dezvoltat Sketchup ca un instrument de modelare 3D pentru arhitecți, designeri, și producătorilor de film.

La A/E/C SYSTEMS 2000 sala de expoziție găzduită de Digital Media Net, Sketchup a câștigat premiul pentru cele mai bune produse și servicii noi, ulterior a fost prezentat pe www.digitalcad.com și www.aecnewsroom.com.

După lansarea cu succes a programului SketchUp, următorul pas a fost de a permite oamenilor să poată plasa modelele create în SketchUp în Google Earth. Ei au colaborat cu Google pentru a dezvolta un plug-in, pentru a permite oamenilor să localizeze modelele lor în Google Earth. Ca urmare a colaborării pentru plug-in, Google a fost atât de impresionat de activitatea Last Software și a achiziționat compania în martie, 2006. Într-un interviu pentru Daily Camera, Schell a declarat, vânzările Sketchup în 2004 au fost de 5,5 milioane de dolari și în continuă creștere. După achiziție, cei 70 de angajați de la Last Software și-au păstrat locurile de muncă, iar în final au devenit angajați ai Google.

Last Software a vândut programul pentru 495 de dolari, dar Google a vrut să facă Sketchup disponibil pentru oricine, astfel încat l-au lansat gratuit. Pe 14 decembrie 2007, a fost lansat Sketchup 6. O versiune Pro era încă disponibilă pentru 495 de dolari, care a inclus mai multe opțiuni, precum și introducerea Google Layout, răspunsul la crearea de prezentări 2D din modelele 3D. Versiunea 7 a fost lansată pe 17 noiembrie 2008, și a adus cu ea introducerea de componente dinamice. Opțiunea a fost un salt mare pentru program, permițând modelelor să aibă proprietăți ce le sunt atribuite. Aceste proprietăți pot schimba multe aspecte ale unui model, cea ce face modelul mai interactiv. Sketchup 8 lansat în septembrie 2010, include mai multe caracteristici și proprietăți noi. Versiunea Pro include ”Solid Tools”.

Cea mai recentă versiune este SketchUp 2014, devenind mai eficient, atât în cea ce privește interfața cu utilizatorul, cât și modul în care utilizează resursele computerului. Cele mai multe schimbări sunt tehnice pentru a face programul să lucreze mai rapid, iar o parte din acesta este un upgrade la Ruby 2.0. Există câteva lucruri care arată diferit și sunt modificări minore la bara de instrumente, în special la unealta Arc. (Tal D., 2009)

Prezentarea programului Sketchup

Sketchup reprezintă un program de modelare tridimensională (3D) cu aplicabilitate în diverse domenii: arhitectură, construcții civile, inginerie mecanică, cinematografie, conceperea de jocuri pentru PC etc. Programul este realizat în așa fel încât să fie ușor de utilizat, chiar și de persoane care nu au avut tangență cu un astfel de program până la momentul respectiv.

Proiectele realizate pot fi puse la dispoziția publicului larg, prin plasarea acestora în Google’s 3D Warehouse, un depozit virtual destinat tuturor celor care doresc să-și facă publice lucrăriile.

De asemenea Sketchup permite amplasarea geografică a proiectelor realizate prin interacțiunea cu Google Earth, proiectele astfel realizate vor putea fi vizualizate în timp real fie cu ajutorul programului Google Earth, fie prin interfața on-line Google Maps.

Fig. 1.4.1 – Interfața cu utilizatorul în Sketchup

(original)

1) Axele Roșu/Verde/Albastru – o reprezentare mai simpla a axelor x/y/z

2) Bara de meniuri

3) Standard – „bara standard”

4) Large tool set – bara de unelte „mare”

5) Measurements – bara de dialog și de interacționare în ceea ce privește editarea/vizualizarea unităților de măsură

6) Instructor – bara unde se pot vizualiza indicațiile oferite de către program

7) Suprafața de lucru

Axele roșu/verde/albastru sunt reprezentarea mai interactivă a sistemului de coordonate „clasic” 0-X-Y-Z. Înlocuirea notării clasice cu reprezentarea prin intermediul culorilor (rosu, verde, albastru), se dorește a veni în ajutorul utilizatorului, accesând latura intuitivă a procesului proiectare. Pe parcursul procesului de proiectare aceste axe vor servii ca linii de referință, aspect ce va fi dezvoltat în lecțiile următoare.

Cu ajutorul barei de meniuri putem accesa diferite comenzi prezente în meniurile derulante ce se acționează în momentul când facem clic pe acestea (File, Edit, View, Camera, Draw, Tools, Window, Plugins, Help).

Pe această bară de unelte se găsesc comenzile tipice unui program ce rulează în MS Windows® (New, Open, Save, Copy/Cut, Paste, Erase, Undo/Redo, Print, Model Info), iar dacă sistemul de operare este altul (Linux®, Mac OSX®) atunci această bară de unelte va corespunde configurației respective.

Asemănător altor programe pentru editare grafică (e.g. AutoCAD®) și Google SketchUp® utilizează gruparea uneltelor de lucru și dispunerea acestora pe bare de unelte. Spre deosebire de alte programe uneltele sunt grupate în așa fel încât să fie ușor de accesat, într-o manieră intuitivă. Bara de unelte Large tool set grupează toate elementele generale de editare grafică, spre deosebire de bara de unelte Getting started, care apare implicit in momentul în care rulam programul Google SketchUp® pentru prima oară. Orice bară de unelte poate activată/inactivată astfel: Meniul View → Toolbars… .

Acest element al ferestrei Google SketchUp® reprezintă mijlocul prin care putem să vizualizăm sau să editam cotele unui element din spațiul de desenare. În ceea ce privește inserarea dimensiunilor unui obiect, după ce am indicat cu ajutorul cursorului primul punct pe spațiul de lucru și am indicat direcția de trasare, putem introduce valoarea numerică a distanței celui de-al doilea punct față de primul.

Un alt lucru important ce trebuie menționat este acela că între două cote introducem semnul „ , ”, iar în cazul în care lucrăm cu zecimale introducem după numărul întreg semnul „ . ”. De asemenea dacă dorim să utilizăm unități de măsură, altele decât cele setate în prealabil, atunci putem tasta simbolul unității de măsură dorite (m, cm, mm, feet, inch) imediat după valoarea numerică, fără a lăsa spațiu între cele două. Ce trebuie reținut este faptul că în Google SketchUp® desenăm la scară reală.

În această regiune a ferestrei Google SketchUp®, programul ne oferă indicații privind comenzile care le avem activate la momentul respectiv, oferindu-ne și opțiuni secundare ale acestora prin indicarea tastelor sau grupurilor de taste corespunzătoare.

Acest spațiu este destinat realizării desenului nostru. Elementele principale și esențiale din acest spațiu sunt reprezentate de cele trei axe: Axa Roșie, Axa Verde și Axa Albastră. Aceste trei axe sunt varianta mai „simplă” a celor trei axe de coordonate OX, OY și OZ. Un alt element ce apare în spațiul de lucru la prima rulare a programului, este silueta umană („Susan”) care ne oferă posibilitatea să ne raportăm elementele desenate la înălțimea standard a unui om.

Uneltele de desenare din această bară pot fi activate în grupuri din Meniul View → Toolbars…, de asemenea și alte grupuri de unelte care nu se află în bara Large tool set. În continuare vor fi enumerate pe grupuri fiecare comandă din bara Large tool set.

Large tool set

(http://www.itassistant.org/grafica/google-sketchup-introducere-tutorial-1/)

Principal:

Select – permite selectarea unui element desenat (o față, o dreaptă, un segment, un grup, o componentă);

Make Component – permite transformarea unei entități desenate într-o componentă (Component);

Paint Bucket – la lansarea acestei comenzi se va deschide o fereastră ce permite alegerea unei texturi pe care apoi o atribuim unei suprafețe;

Eraser – cu ajutorul acestei unelte putem elimina entități prin selectare individuală sau prin selectare multiplă (se menține activată comanda și se trece cursorul peste elementul de șters).

Drawing:

Line/Pencil Tool – permite trasarea linilor de dreaptă sau prin închiderea unui perimetru se realizează marginile unei suprafețe;

Arc – permite trasarea unui arc de cerc, prin indicarea unui punct de început, a unui punct final și a razei arcului de cerc;

Freehand – cu această unealtă se realizează linii „trasate manual”. Dacă linia se închide în punctul de pornire se va delimita astfel și o față;

Rectangle – prin indicarea unui punct de început și a unui punct de încheiere pe diagonală, se va trasa un dreptunghi;

Circle – prin indicarea unui centru de cerc și a razei acestuia se va trasa un cerc;

Polygon – se introduce în bara Measurements numărul de laturi ale poligonului, se indică centrul poligonului, iar apoi raza poligonului.

Modification:

Move – cu această unealtă se pot muta, copia și/sau întinde („strech”) entități. De asemenea cu această unealtă se pot modifica și suprafețe prin repoziționarea uneia/unor laturi;

Push/Pull – cu această unealtă împingem sau tragem de fețele unui obiect desenat pentru a adăuga sau a elimina volum obiectului respectiv;

Rotate – permite rotirea, întinderea, distorsionarea sau copiere urmărind un traseu circular;

Follow Me – multiplică o față de lungul unui traseu;

Scale – permite redimensionarea și întinderea unei porțiuni al unei figuri geometrice prin raportarea la un alt obiect;

Offset – permite crearea unor copii de linii la o distanță uniformă de original.

Construction:

Tape Measure/Ruleta – permite măsurarea distanțelor, crearea liniilor și/sau a punctelor de ghidare, sau redimensionarea unui model;

Dimension – permite inserarea cotelor entităților desenate;

Protractor – permite măsurarea unghiurilor și crearea de linii de construcție la diferite unghiuri;

Text – permite inserarea de text;

Axes – permite mutarea sau reorientarea axelor de desenare;

3D Text – la acționarea comenzii va apărea o fereastra unde se va edita și apoi plasa în desen un text tridimensional.

Camera:

Orbit – permite rotirea perspectivei de vizualizare în raport cu modelul;

Pan – permite modificarea poziției perspectivei de vizualizare a utilizatorului, pe verticală sau pe orizontala;

Zoom – permite mărirea sau micșorarea perspectivei de vizualizare (zoom in și zoom out);

Previous – revine la modurile de vizualizare anterioare;

Next – trece la modurile de vizualizare următoare; (http://www.itassistant.org/grafica/google-sketchup-introducere-tutorial-1/)

CAPITOLUL II

ISTORIC GENERAL AL PERGOLELOR

Scurt istoric al pergolelor

Pergolele au trecut testul timpului. Deși stilurile, materialele și numele s-au mai schimbat, scopul lor a rămas același de peste 3000 de ani. Una dintre cele mai vechi grădini, datând din anul 1400 î. Hr. a aparținut unui egiptean din Teba. Curtea avea la intrare în gradină o pergolă. Ceea ce a inspirat crearea pergolelor încă nu se cunoaște, probabil a fost doar pentru frumusețea lor estetică sau motivați de condițiile climatice. Adevărul este că ele au fost capabile să ofere atât funcția estetică cât și practică de umbrire, să delimiteze spațiul dar și să fie un element de legătură între două zone.

Pergolele au oferit de-a lungul timpului mai multe scopuri. Pergola a servit ca suport pentru plantele agățătoare. Ele au fost structuri elegante, protejând oameni de asprimea razelor soarelui și a ploilor de vară. De la crearea lor, pergolele au parcurs un drum lung, astăzi fiind accesibile pentru toate categoriile de oameni. (Fig. 2.1.1)

Fig. 2.1.1 – Pergolă acoperită de Bougainvillea

(http://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/6/66/Pergola_canaria.JPG)

Cuvântul pergolă este derivat de la cuvântul latin „pergula” care se referă la streașină. Prima utilizare a cuvântului pergolă a fost în anul 1640 în timpul perioadei medievale târzii. Acesta a fost folosit de către John Evelyn, la mânăstirea Trinita dei Monti din Roma. Această imagine (Fig. 2.1.2) de la Vila Medici în apropierea orașului Florența, din secolul al XVI-lea, este un bun exemplu la ce a descris John Evelyn. Tot în aceeași perioadă, în Asia de Est au fost create pergole cu structură curbată, asemănătoare arhitectural cu pagodele.

Fig. 2.1.2 – Pergolă din Italia renascentistă

(http://ksana-k.narod.ru/Book/3tom/3/literatura/pic/v_trebbio.jpg)

În timpul Renașteri mulți oameni, în special cei din domeniul artei, au căutat inspirație din Grecia și Roma antică. Italienii au fost primii care au creat grădini luxoase și au inclus și pergole. Acestea includeau piloni mari din piatră netedă. În italiană pergola înseamnă “o plimbare aproape de ramuri”. În 1459 Leon Battista Aberti, un arhitect renumit, a proiectat Villa Quaracchi și grădinile sale, incluzând trei pergole acoperite cu specii de trandafiri urcători.

În 1494 Carol al VIII-lea al Franței și trupele sale au invadat Italia. El a preluat multe din stilurile arhitecturale italiene, inclusiv grădinile cu pergolele sale. Nobilimea franceză a început să-și creeze grădini ca o modalitate de a-și exprima creativitatea. În secolul al XVI-lea grădinile au devenit locuri inspiraționale. Renee, fiica regelui Ludovic al XII-lea, a avut pergole construite în grădinile ei de la Montargis. Catherine de' Medici născută în Italia, mai târziu regina Franței, a avut pergole asemănătoare în grădinile castelului Fontainebleau. Pergolele au reînviat în timpul renașterii, au căzut apoi, în dizgrație în favoarea treiajelor în grădinile clasice și au apărut în societatea modernă, la început mai timid în grădinile înființate în secolul al XIX-lea și apoi, în cele de la începutul secolului al XX-lea. (Edwards P., 2006)

Pergolele au, în mod obișnuit, o înălțime de minimum 2,20 m și lățime de maximum 3 m. Stâlpii de susținere se fac din piatră cioplită, piatră cu mortar de ciment, fier sau alte metale, cărămidă, lemn fasonat sau nefasonat. Secțiunea lor poate fi rotundă, dreptunghiulară sau pătrată. Forma în plan a unei pergole poate să fie dreaptă, semicirculară, ovală sau cu schimbări în aliniamente. Locul ales pentru amplasarea unei pergole trebuie să ofere vederi frumoase, perspective lungi și interesante asupra unei părți de grădină, de pe o terasă, etc. Pergolele se mărginesc de rabate în care se plantează o serie de specii foarte decorative, cum ar fi: trandafirii agățători, Clematis, Glycina, Polygonum, etc. Pe marginea pergolei se pot amplasa vase de flori, iar dacă pergola este deasupra unei terase și galerii, suprafața pe care o ocupă pergola se poate decora cu statui și vase. Înconjurate, parțial, de pergole pot fi: o terasă cu un mic bazin de apa, o fântână arteziană, o statuie, aleile, intrarea în clădire.

Pergolele pot fi moderne și tradiționale. Ele s-au prezentat de-a lungul timpului sub diferite forme, stabilindu-se în funcție de dimensiunile spațiilor disponibile și funcționalităților pe care le-au căpătat. Pergolele dau un plus de culoare și rafinament zonei unde sunt amplasate dând o estetică plăcută peisajului. Destinate recreeri în aer liber, evidențiind și estetizând amenajările, create să ofere o ambianță plăcută și de multe ori să contureze, prin amplasament, intrarea în casă, evidențierea unei terase, traseul unei alei. Materialele folosite pentru construcție sunt: lemn, fier sau fier forjat, piatră. Fiecare dintre materialele amintite trebuie folosite în moduri cât mai avantajoase, încât să puncteze calculat și discret spațiul obținut. (Fig. 2.1.3)

Fig. 2.1.3 – Pergolă modernă din Chiang Rai, Central Plaza

(http://aasarchitecture.com/…/Central-Plaza-Chiang-Rai-by-Shma-Company-Limited-01.jpg)

PARTEA A II-A – CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL III

SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII MATERIALULUI DE STUDIU ȘI METODE DE CERCETARE

3.1 Scopul cercetării și obiectivele generale

Arhitecți peisagiști trebuie să aibă un grad de pregătire pentru conceperea și reprezentarea elementelor de compunere a peisajului, să cunoască o serie de alte discipline adaptate la specificul profesiei: Arboricultură, Floricultură, Arhitectură peisageră, Peluze, cunoștințe de utilizare a programelor grafice, etc.

Lucrarea de față are scopul principal de a ne arăta importanța programelor de proiectare pe calculator, prezentarea avantajelor și dezavantajelor evidențiată prin compararea acestora, în conceperea pergolelor.

În ziua de azi, majoritatea arhitecților peisagiști folosesc, în reprezentarea amenajărilor, metoda grafică cu ajutorul programelor specializate și a calculatorului personal. Studentul peisagist care se pregătește să devină inginer, trebuie să știe să utilizeze cu ușurință programele de proiectare, să arate precizie în utilizarea lor, să își ușureze sarcinile, dar mai ales să obțină timp prețios prin viteză superioară de lucru utilizând metodele moderne.

Programele AutoCAD și SketchUp sunt foarte folositoare unui arhitect peisagist, deoarece permit transpunerea unor date din teren pe calculator și prelucrarea acestora cu scopul de a realiza obiectul propus în proiectul de amenajare. Cu ajutorul acestor programe, putem crea totul pornind de la teren, modelarea lui în pante și rampe, inserarea de vegetație, crearea obiectelor de mobilier, a micilor construcții, a teraselor și treptelor și chiar a unor oameni stilizați. Ele ajută la dezvoltarea schițelor făcute de peisagist pentru prezentarea ideilor către beneficiari, care doresc sa vadă ce va fi amenajat în spațiul lor.

Obiectivul principal al acestei lucrări îl constituie, proiectarea și vizualizarea tridimensională, utilizând programe de grafică pe calculator, a unei pergole decorative și funcționale, utilizată în amenajări exterioare, inspirată din arhitectura neoclasică. Se va realiza aceeași pergolă în două programe diferite, analizând avantajele și dezavantajele lor, luate prin comparație.

Se va urmări documentarea și studiul despre istorie, stilul arhitectural, dezvoltarea pergolelor, pe baza informațiilor de specialitate și a fotografiilor din cursuri, cărți, reviste și site-uri de internet accesate. Executarea modelelor folosind programele specializate, cât și randarea lor cât mai natural.

3.2 Materialele de studiu și metodele de cercetare

Materialul de studiu a constat în cărți și documentații de specialitate pe tema construcțiilor exterioare din perioada neoclasică, a programelor de proiectare, vizualizarea de tutoriale.

În lucrarea de față s-a urmărit prezentarea programelor AutoCAD și SketchUp, a pergolelor din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea și a pergolelor moderne neoclasice.

Ca metode de cercetare au fost utilizate: analiza, compararea și selectarea informațiilor și datelor cele mai utile, vizualizarea modelelor și analiza pe baza vizuală, studierea metodelor de realizare tridimensională.

Documentarea generală a avut ca scop identificarea și studierea surselor de informare cu caracter general pentru determinarea caracteristicilor pergolelor neoclasice.

Pe baza acestor studii am creat câteva schițe și elemente de arhitectură specifice modelelor, dintre care am selectat varianta viabilă pe care am dezvoltat-o în modelele de față.

Ca metodă de lucru, am studiat materiale de specialitate și am proiectat toate elementele structurale și detaliile în varianta tridimensională.

CAPITOLUL IV

STUDIUL ȘI ANALIZA UNOR CONSTRUCȚII EXTERIOARE PEISAGERE ÎN STIL NEOCLASIC

4.1 Generalități ale stilului neoclasic

Neoclasicismul apare în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, având drept model arta greacă și cea romană. Neoclasicismul impune dominația rigorii, redescoperirea simplități și profunzimii naturii. S-a manifestat ca un curent ce se opune excesului decorativ, exuberanței barocului și rococo-ului ajungându-se la un stil sever, sobru în deplină concordanță cu filozofia rațională a epocii luminilor.

Datorită descoperirilor arheologice vestigiilor antice de la Pompeii și Herculaneum a apărut interesul oamenilor către lumea antică. Arhitecții au studiat ruinele și structurile la fața locului datorită burselor de studiu. Este prezentă ideea de a recrea o arhitectură nouă bazată pe antichitate. Ordinele clasice au fost folosite pentru edificii, uneori la o scară monumentală, dând naștere așa-numitului ordin colosal. Apare o anumită rigiditate, simetrie, cu elemente clasice: colonade nesfârșite, spații grandioase acoperite cu bolți. (Fig. 4.1.1)

Fig. 4.1.1 – Catedrala din Vilnius

(http://upload.wikimedia.org/wikipedia/…/800px-Vilnius_Cathedral_Facade.jpg)

Venind după extravaganțele din baroc și rococo, între anii 1640-1750, apare neoclasicismul timpuriu. Neoclasicismul s-a dezvoltat în: Germania, Rusia, Italia, Anglia, Spania și Franța între anii 1750-1850. “Neoclasicismul provenea din Franța, unde elementele clasice începuseră să apară în arhitectură la sfârșitul domniei lui Ludovic XVI.” În timpul domniei lui Napoleon se construiește în masă. “Înalta societate l-a preferat pentru reședințe private, iar arhitecții inovatori l-au introdus și în cazul unor clădiri municipale, restructurând zonele urbane.” Napoleon transformă mai multe orașe, apar arcuri de triumf, piețe cu fântâni, coloane, obeliscuri. “În Anglia, unde stilul baroc nu a avut prea mult succes, neoclasicismul era folosit de la clădiri bancare și muzee până la clădiri de poștă. Monarhia britanică a apreciat formele sale grandioase și a comandat reconfigurarea unor întregi cartiere și parcuri în acest stil. (Fig. 4.1.2) Proprietarii de reședințe luxoase au adoptat și ei stilul, iar conacele din provincie au fost renovate și li s-au adăugat coloane și porticuri. În Germania, capitala prusacă Berlin a fost transformată, în timpul domniei lui Friedrich Wilhelm II, într-un oraș a cărui splendoare rivaliza cu cea a Parisului sau a Romei. Stilul neoclasic s-a răspândit și în Rusia, unde a contribuit la afirmarea puterii prin impresionante fațade. Împărăteasa Ecaterina cea Mare a fost protectoarea liniilor clasice și a reacționat împotriva gustului predecesorilor săi pentru rococoul târziu. În America, neoclasicismul a fost adoptat fără rezerve, deoarece acest stat nou creat începuse să construiască noi clădiri publice, definind aspectul estetic al orașelor. (Fig. 4.1.3)

Arhitectul Étienne Louis Boullée (1728-1799) împreună cu Claude Nicolas Ledoux au fost personalitățile cele mai influente ale arhitecturi neoclasice franceze. Edificii ca Teatrul Odeon, Palatul Versailles, biserica Madeleine din Paris, Domul Invalizilor sunt clădiri ale acestui stil.

Fig. 4.1.2 – Muzeul Prado din Madrid (stânga), muzeul Britanic (dreapta)

(http://turism.bzi.ro/public/upload/photos/3/Muzeul_Prado_din_Madrid.jpg, http://upload.wikimedia.org/wikipedia/…/3a/British_Museum_from_NE_2.JPG )

Fig. 4.1.3 – Capitoliul Statelor Unite ale Americii

(http://ro.wikipedia.org/wiki/…/United_States_Capitol_west_front_edit2.jpg)

Parcul Labirint datând din secolul al XVIII-lea, este o grădină istorică. Aflat în cartierul Horta-Guinardo din Barcelona, este considerat unul dintre cele mai vechi parcuri. Lucrările la acest parc la acest parc au început în anul 1791, iar de-a lungul anilor s-au mai făcut mai multe restaurări și extinderi, până în anul 1994. (Fig. 4.1.1)

Arhitectul italian, Domenico Bagutti, a creat o grădină diferită și unică în stil neoclasic pentru proprietarul acestui parc, marchizul Joan Antoni Desvalls i d’Ardena. De amenajarea grădinilor s-a ocupat un francez pe nume Joseph Delvalet.

Fig. 4.1.1 – Terasa inferioară cu basoreliefuri (stânga), terasa intermediară cu pavilioane (dreapta)

(http://brontewittpenn.files.wordpress.com/2013/08/mg_4888.jpg, http://www.bookstyle.net/recursos/arxius/img/2037201.jpg)

Parcul are o suprafață de 9,1 ha și este ca o grădină muzeu. O parte din parc, din secolul al XVIII-lea este în stil neoclassic iar cealaltă parte în stil romantic din secolul XIX-lea. În tot parcul întâlnim statui din mitologia greacă.

În partea dreaptă, se află Palatul Devalls, edificat în stil neogotic și neoarab. Torre Sobirana, este un turn vechi medieval, aflat în incinta palatului. Tot aici întâlnim o bibliotecă și o grădină domestică, Jardin Domestic.

Grădina din secolul al XVIII-lea este alcătuită din trei terase. Terasa inferioară are un labirint unde se pot vedea basoreliefuri din marmură care-i înfățișează pe Tezeu, pe Ariadne și Eros. Terasa intermediară are două pavilioane în stil italian, statui ale lui Danae, Ariadne și coloane toscane. Terasa superioară are un iaz cu apă și un pavilion. (Fig. 4.1.3)

Fig. 4.1.3 – Parcul Labirint: vedere de asamblu (stânga), terasa superioară (dreapta)

(http://w110.bcn.cat/MediAmbient/…/Multimedies/Fitxers/glaberint17.473.jpg)

4.2 Pergole din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea

La sfârșitul secolului al XVIII-lea pergolele au avut un stil arhitectural deosebit. În Italia au fost construite pergole cu coloane la vilele din Piemont, în cele din regiunea lacurilor din Lombardia, în Vicenza și în Padova. La vilele Doria Spinola și Sestri din Liguria, grădinile au fost decorate cu pergole lungi, susținute de coloane, alternând cu vase și sculpturi. În nordul Italiei cultivarea de citrice a dat naștere la o formă specială de pergolă formată dintr-un lung șir de piloni. Pe grinzi erau rogojini pentru protejarea citricelor în perioada sezonului rece. Astfel de pergole sunt larg răspândite în întreaga regiune a Lacului Garda (Villa Pisani în Stra, Villa Barbarigo la Valsanzibio).

În nordul orașului Florența, în apropiere de Porta San Gallo, se află parcul Villa la Pietra, datând din sec. Al XVIII-lea. Parcul are trei niveluri, pe care s-au construit pergole, fântâni și piscine. Harold Acton a decorat parcul cu numeroase sculpturi, el a stabilit perspective eficiente cu ajutorul coloanelor și pervazurilor. A compus grupuri de sculpturi în armonie cu vegetația. Pe terasa inferioară se află o fântână elegantă și o pergolă semicirculară cu coloane. (Fig. 4.2.1)

Fig. 4.2.1 Pergolă din parcul Villa la Pietra

(http://upload.wikimedia.org/…/Villa_la_pietra,_giardino_est,_rotonda_03.JPG)

Frank P. Allen a realizat designul pergolei în stil neoclasic din grădina botanică aflată în Montezuma, California. Grădina a fost realizată în secolul al XIX-lea. Ea se află în partea vestică a grădini, având coloane de tip doric. De la ea se poate vedea intreaga grădină. (Fig. 4.2.2)

Fig. 4.2.2 Pergolă din Montezuma, California

(www.sandiegohistory.org/pancal/expo/660pergola.jpg)

Edwin Lutyens (1869-1944), arhitect renumit, a realizat grădinile Heywood din Irlanda în anul 1773. La vest se află o pergolă cu coloane ionice si grinzi de stejar. Fiecare compartiment are o atmosferă specială, de unde poți să privești peisajul. (Fig. 4.2.3)

Fig. 4.2.3 Pergola din Heywood, Irlanda

(http://www.buildingsofireland.ie/Heywood%20Gardens%2005%20-%20Pergola.jpg)

4.3 Pergolele moderne în stil neoclasic

Pergolele sunt construcții decorative sub formă de perechi de stâlpi sau coloane reunite în partea superioară prin elemente ușoare de legătură, prin aliniere în șiruri regulate, ele alcătuiesc galerii sau bolți deasupra unor alei sau arii de staționare. Pergolele servesc ca suport pentru plantele urcătoare, realizând un decor vertical și în același timp, un anumit grad de umbrire. Uneori se folosesc pergole unilaterale (cu un singur rând de stâlpi), de exemplu, mărginind o terasă, un spațiu de ședere.

Ele pot face tranziția între o clădire și grădină, pot adăposti un spațiu de odihnă, pot amplifica importanța arhitecturală a unei terase belvedere, pot fi elemente de bază ale unui sector de compoziție geometrică, ș.a.

Coloanele si grinzile sunt o parte importantă a designului unei pergole, ele influențează aspectul, robustețea și patrunderea luminii. Coloanele susțin grinzile transversale pe care stau grinzile mai ușoare care filtrează pătrunderea razelor de soare, dând diferite efecte de umbrire.

Grădina din Houston, Texas este împărțită ca o serie de încăperi în aer liber. Cea mai importantă parte arhitecturală a acestei grădinii, este pergola cu vedere la piscină pe partea de nord a proprietății.

Pergola este în armonie cu arhitectura casei. Caracterizată prin păstrarea proporțiilor, și a ritmului coloanelor de tip doric, în comformitate cu eleganța casei. (Fig. 4.3.1)

Fig. 4.3.1 Pergola din Houston, Texas

(http://www.curtisandwindham.com/projects/Knollwood_Pergola/2%20-%201327384987.jpg)

Coloanele pergolei pot fi acoperite cu viță de vie urcătoare, oferind un climat răcoros pentru zilele de vară toride. (Fig. 4.3.2)

Fig. 4.3.2 Pergolă cu viță de vie din California

(http://www.houzz.com/photos/Hollywood-Makeover-traditional-landscape-los-angeles)

Grinziile de lemn, coloanele pergolei de la reședința din San Diego, creează împreună o locație ideală de a lua masa. Șemineul în aer liber sporește ambianța în acest spațiu. (Fig. 4.3.3)

Fig. 4.3.3 Pergolă din San Diego

(http://www.houzz.com/photos/207601/Pergola-traditional-patio-dc-metro)

Pergola așezată lângă pișcină, creează un punct focal către fântâna arteziană. Perdelele au rolul de a crea un sentiment de lux, cât și un sentiment de liniște atunci cand se mișcă în bătaia vântului. (Fig. 4.3.4)

Fig. 4.3.4 Pergolă cu fântână arteziană

(http://www.houzz.com/photos/27331/All-Tex-mediterranean-patio-austin)

CAPITOLUL V

PROIECTAREA ASISTATĂ PE CALCULATOR A UNEI PERGOLE ÎN STIL NEOCLASIC

5.1 Proiectarea pergolei în Sketchup

Google SketchUp este un instrument simplu, ușor de învățat și intuitiv. Este un program puternic pentru prezentarea și exploararea ideilor în 3D. Se pot crea fie de la zero fie folosint planuri existente. Importă desene, planuri CAD, imagini, diferite informații, acestea se pot folosi cu ajutorul instrumentelor de modelare pentru dezvoltarea ideilor în 3D.

Se pot adăuga atribute la model cu ajutorul „Dynamic components”. Această abilitate crează un raport care realizează un sumar al datelor-atribut din model pentru a te ajuta pe parcursul evoluției modelului. Obțiunea LayOut te ajută să transpui din modelul 3D, secțiuni sub formă de desene pentru prezentări digitale.

Am ales proiectarea unei pergole semicirculare, în stil neoclasic, cu două rânduri de stâlpi. Tipul de pergolă cu stâlpi construiți din: coloane de piatră tăiată artistic; zidărie din piatră cioplită rectangular sau placată cu piatră cioplită. Stâlpii, cu înălțimea minimă de 2,20 m, au secțiunea rotundă, pătrată sau dreptunghiulară. Grosimea lor este în funcție de materialele folosite, evitându-se stâlpii prea masivi. Pergolele se dispun mai adesea în sectoare cu rezolvare geometrică, aranjate în linie dreaptă, în unghi sau în arc de cerc, în funcție de locul și rolul lor în compoziție.

Primul pas în realizarea pergolei este realizarea stâlpului de susținere a coloanei. Am folosit unealta PENCILS TOOL pentru bază, folosind comanda PULL pentru formare ca un element solid tridimensional. (Fig. 5.1.1)

Fig. 5.1.1 Utilizarea uneltei PULL pentru crearea stâlpului

Pentru detaliile de pe stîlp am trasat un contur al modelului cu unealta PENCILS TOOL și ARC. (Fig. 5.1.2) Pentru trasarea curbelor netede am folosit unealta FOLLOW ME (multiplică o față de lungul unui traseu). (Fig. 5.1.3)

Fig. 5.1.2 Realizarea conturului cu unealta PENCILS TOOL și ARC

Fig. 5.1.3 Utilizarea comezilor FOLLOW ME pentru realizarea detaliior stâlpului

Am selectat modelul cu unealta SELECT și l-am făcut component dând click pe obțiunea „Make Component” pentru a putea fi utilizat mai ușor .Cu comanda ROTATE și ținînd apăsat tasta Ctrl pentru a multiplica, am poziționat detaliile pe cele patru laturi ale stâlpului. (Fig.5.1.4)

Fig. 5.1.4 Utilizarea comenzi ROTATE pentru poziționarea detaliilor

La desenarea coloanelor de susținere am folosit unealta PENCILS TOOL, ARC și unealta FOLLOW ME în jurul unui cerc pentru ai da formă.

Fig.5.1.5 Construirea coloanelor

Baza balustradei a fost conturată cu comenzile PENCILS TOOL și PULL. Utilizând uneltele CIRCLE și FOLLOW ME am extrudat intr-o formă solidă. Am multiplicat prin folosirea unealtei MOVE și tasta Ctrl.. (Fig. 5.1.6, Fig. 5.1.7)

Fig. 5.1.6 Realizarea balustradei cu ajutorul uneltelor CIRCLE și FOLLOW ME

Fig. 5.1.7 Multiplicarea elementelor balustradei cu unealta MOVE și tasta Ctrl.

Vasul decorativ l-am creat prin folosirea uneltelor LINE, PULL pentru bază și FREHAND, FOLLOW ME pentru forma vasului. Cu unealta MOVE l-am plasat pe stâlp (Fig. 5.1.8)

Fig. 5.2.10 Vas decorativ

Suportul pentru grindă a fost realizat folosind uneltele LINE și ARC urmat de unealta PULL. (Fig. 5.1.11)

Fig. 5.2.11 Utilizarea comenziilor LINE, ARC și PULL pentru realizarea suportului de grindă

Pentru unirea elementelor proiectate am utilizat unealta MOVE și opțiunea COPY. Pe toate le-am făcut într-un singur component. (Fig. 5.2.12)

Fig. 5.2.12 Unirea componentelor

Am desenat un arc de cerc ca linie ajutătoare, pe care amplasat coloanele și balustrada cu ajutorul uneltelor MOVE, COPY și ROTATE pentru a fi orientate în poziția corectă. (Fig. 5.2.13, Fig. 5.2.14)

Fig. 5.2.13 Amplasarea coloanelor și a balustradei

Fig. 5.2.14 Realizarea primului rând de stâlpi

Cu ajutorul unor linii trasate perpendicular pe arcul de cerc am copiat coloanele și balustradele folosind unealta MOVE, apăsând în același timp tasta Ctrl., formând și cel de-al doilea rând. (Fig. 5.2.15)

Fig. 5.2.15 Realizarea celui de-al doilea rând al pergolei

Grinzile decorative le-am realizat utilizând uneltele LINE, ARC și PULL pentru crearea obiectului după conturul arcului de cerc realizat înainte. (Fig. 5.2.16, Fig. 5.2.17)

Fig. 5.2.16 Realizarea grinzilor decorative

Fig. 5.2.17 Stâlpii și grinzile de susținere a pergolei

Traversele le-am realizat folosind unealta ROTATE ,așezate la distanțe egale în jurul semicercului pergolei. Utilizând comenzile LINE, ARC pentru contur și PRESSPULL pentru detaliile traverselor. (Fig. 5.2.19)

Fig. 5.2.18 Utilizarea comenzii ROTATE pentru realizarea traverselor

Traversele secundare au fost create cu unealta LINE și PULL. Au fost multiplicate la distanțe egale. (Fig. 5.2.19)

Fig. 5.2.19 Realizarea traverselor

Fig. 5.2.20 Viziualizare de asamblu a pergolei

După terminarea construcției alegem materialele din meniul „Materials”, iar cu unealta PAINT BUCKET putem aplica pe model. Am ales piatră galbenă pentru pergolă, mai puțin traversele secundare, la care am aplicat lemn. (Fig. 5.2.21)

FFig. 5.2.21 Alegerea materialelor de construcție

Ultima etapă este reprezentată de randarea pergolei. Randarea presupune transpunerea modelului 3D în 2D, cu o detaliere cât mai realistă. După alegerea materialelor, se stabilește luminiozitatea, textura, rezoluția la care vrem să facem poza. (Fig. 5.2.22)

Fig. 5.2.22 Randarea finală a pergolei

5.2 Proiectarea pergolei în AutoCAD

AutoCAD furnizează o serie de unelte și comenzi care permit realizarea desenelor. Pentru plasarea și desenare, se introduc comenzi specifice aflate în meniul DRAW.

Se introduc parametrii specifici fiecărei entități, răspunzând la cererile afișate pe display. Acești parametri indică punctul din desenul unde va apărea entitatea informații referitoare la mărimi, unghiuri. La realizarea unui desen 3D putem lucra fie isometric fie în plan 2D.

Primul pas în realizarea pergolei este realizarea stâlpului de susținere a coloanei. Am folosit comanda LINE (trasează linii de segmente de dreaptă) pentru bază, folosind comanda PRESSPULL (desenează un solid prin împingere și tragere a unei zone) pentru formare ca un element solid tridimensional. (Fig. 5.2.1, Fig. 5.2.2)

Fig. 5.2.1 Desenarea conturului bazei stâlpului

Fig. 5.2.2 Utilizarea comenzii PRESSPULL pentru crearea stâlpului

Pentru detaliile de pe stîlp am trasat un contur al modelului cu comenzile LINE și ARC. (Fig. 5.2.3) Pentru trasarea curbelor netede am folosit comezile SPLINE și REVOLVE (rotirea unui contur plan închis sau a unei suprafețe plane în jurul unei axe plane care nu intersectează suprafața și rezultă un solid). (Fig. 5.2.4)

Fig. 5.2.3 Realizarea conturului cu comenziile LINE și ARC

Fig. 5.2.4 Utilizarea comezilor SPLINE și REVOLVE pentru realizarea detaliior stâlpului

Cu comanda 3DARRAY am poziționat detaliile pe cele patru laturi ale stâlpului. (Fig.5.2.5)

Fig. 5.2.5 Utilizarea comenzi 3DARRAY pentru poziționarea detaliilor

Fig. 5.2.6 Utilizarea comenzi REVOLVE în realizarea stâlpului pentru vas

La desenarea coloanelor de susținere am folosit comenzile SPLINE (permite trasarea curbelor netede care trec printr-o serie de puncte specificate) și REVOLVE (rotirea unui contur plan închis sau a unei suprafețe plane în jurul unei axe plane care nu intersectează suprafața și rezultă un solid) (Fig. 5.2.7, Fig. 5.2.8)

Fig. 5.2.7 Utilizarea comenzii REVOLVE pentru realizarea coloanelor

Fig. 5.2.8 Utilizarea comenzii REVOLVE pentru realizarea coloanelor

Baza balustradei a fost conturată cu comenzile LINE și PRESSPULL. Utilizând comenzile SPLINE și PRESSPULL am extrudat intr-o formă solidă. Am multiplicat prin comanda COPY. (Fig. 5.2.9)

Fig. 5.2.9 Realizarea balustradei cu ajutorul comezilor SPLINE și PRESSPULL

Fig. 5.2.10 Vas decorativ

Vasul decorativ l-am creat prin folosirea comenzilor LINE, PRESSPULL pentru bază și SPLINE și REVOLVE pentru forma vasului. (Fig. 5.2.10)

Suportul pentru grindă a fost realizat folosind comenzile LINE și ARC urmat de comanda PRESSPULL. (Fig. 5.2.11)

Fig. 5.2.11 Utilizarea comenziilor LINE, ARC și PRESSPULL pentru realizarea suportului de grindă

Fig. 5.2.12 Unirea elementelor pergolei

Pentru unirea elementelor proiectate am utilizat comenzile MOVE și COPY. (Fig. 5.2.12)

Cu comanda 3DARRAY am dispus cele zece grupări de susținere a pergolei într-un semicerc la distanțe egale. Folosind comanda ROTATE am rotit obiectele selectate într-o noua poziție, stabilită în jurul unui punct de bază. (Fig. 5.2.13)

Fig. 5.2.13 Dispunerea grupărilor într-un semicerc

Fig. 5.2.14 Realizarea balustradei

Balustrada dintre grupările de stâlpi a fost realizată folosind comenziile PRESSPULL, MOVE și COPY pornind de la balustrada proiectată înăinte.

Am adăugat balustrada dintre grupările de stâlpi cu ajutorul comenzii 3DARRAY.

Fig. 5.2.15 Balustrada dintre grupările de stâlpi

Fig. 5.2.16 Realizarea grinzilor decorative

Grinzile decorative le-am realizat utilizând comenzile LINE, ARC, OFFSET pentru contur și PRESSPULL pentru crearea obiectului. (Fig. 5.2.16, Fig. 5.2.17)

Fig. 5.2.17 Realizarea grinzilor pentru susținerea traverselor

Fig. 5.2.18 Stâlpii și grinzile de susținere a pergolei

Traversele le-am realizat folosind comanda 3DARRAY, așezate la distanțe egale în jurul semicercului pergolei. (Fig. 5.2.19). Utilizând comenzile LINE, ARC, OFFSET pentru contur și PRESSPULL pentru detaliile traverselor. (Fig. 5.2.20)

Fig. 5.2.19 Dispunerea traverselor folosind comanda 3DARRAY

Fig. 5.2.20 Realizarea traverselor

Traversele secundare le-am realizat in aceași manieră cum am realizat și travesele principale. Apoi am folosit comanda OFFSET pentru multiplicare. (Fig. 5.2.21)

Fig. 5.2.21 Utilizarea comenzi OFFSET pentru realizarea traverselor

Fig. 5.2.22 Vizualizare de ansamblu a pergolei

După finalizarea pergolei am adaugat materiale. Am folosit ca material piatră pentru pergolă și lemn vopsit în aceeași culoare pentru traversele secundare. (Fig. 5.2.23)

Fig. 5.2.23 Adăugarea de materiale

Opțiunea de randare s-a folosit și în AutoCAD, obținându-se efecte deosebite de lumini și umbre. Pentru realizarea acestui lucru am modificat setările standard de randare ale AutoCAD-ului, schimbând intensitatea luminii, textura materialelor. (Fig. 5.2.24)

Fig. 5.2.24 Randarea finală

5.3 Prezentarea avantajelor și dezavantajelor ale programelor utilizate pentru realizarea pergolelor

SketchUp este unul dintre cele mai folosite programe pentru modelare 3D pentru arhitecți, ingineri și constructori. Varianta Pro având 30 de milioane de activări în cursul anului 2013. Acesta a avut numeroase update-uri într-o perioadă scurtă de timp și demonstrează angajamentul companiei de a crea metode mai ușoare de proiectare, partajare și accesare în cadrul proiectelor.

Avantajul principal a lui SkechUp constă in simplicitate și flexibilitate, drept urmare este folosit la o scară mare, de la designul unei pergole până la modelarea unui oraș. SketchUP are o bază de date online unde pot să stochezi, partajezi și să cauți modele 3D utile, numită 3D Warehouse. Modelele de care ai nevoie se pot găsi foarte repede și poți să-ti creezi propriile colecții. Permite utilizatorilor să vadă modelele înăinte să le downloadeze.

Se poate desena direct în 3D sau pot fi importate modele 2D din AutoCAD. Programul oferă la fel ca în Autocad reprezentarea a sistemului de coordonate „clasic” 0-X-Y-Z, dar mai interactivă. Puteți desena terase, alei, piscine, case și așa mai departe. Puteți, de asemenea, să adăugați componente în design, cum ar fi plante, mașini, oameni, etc. Există companii de unde puteți achiziționa sau puteți merge la Google Warehouse în cazul care există mai multe componente, care sunt gratuite. Un alt avantaj este faptul că ți se oferă o versiune gratuită a programului pe lângă cea cu plată, față de AutoCAD unde este disponibilă doar pentru studenți și profesori. Plasează plantele la dimensiunea lor normală, poți sa-ți faci o idee cum vor arăta după plantare.

AutoCAD este cel mai răspândit program de proiectare asistată, având peste 30 de ani de experiență în domeniu. Este foarte profesional, ideal pentru desenele tehnice. Dar este foarte complex cea ce îl face mai greu de utilizat. SketchUp este făcut pentru o modelare 3D rapidă, fiind foarte intuitiv. Meniul de comenzi este mai mare în AutoCAD, fiecare spațiu de lucru are o categorie distinctă,

Caracteristica principală care face SketchUp atât de ușor de utilizat este ingineria lui. Această caracteristică ghicește ce comandă vreți să faceți în funcție de mișcările mouse-ului. Acest motor este foarte precis, de exemplu instrumentul de rotație citește unde este cursorul mouse-lui pe planșă și ce parte a axelor se vede pe ecran pentru a determina care este axa 3D pentru a roti în jurul unui obiect.

Cele două programe au plusuri și minusuri, fiind diferențiate prin anumite caracteristici. Decizia alegeri unuia dintre programe, constă în tipul și scopul proiectului, cât și a obiectivelor propuse.

Concluzii

Trecerea la proiectarea 3D − realizarea obiectelo în trei dimensiuni, a condus la îmbunătățirea productivității procesului de proiectare. Aceasta a făcut să se schimbe și metodologia proiectării, pornind de la reprezentarea cat mai realista a obiectului în 3D, spre realizarea proiecțiilor (vederi și secțiuni) ce compun documentația tehnică însotitoare. Chiar și pentru o simplă piesă, crearea vederilor 2D după modelul solid 3D este mai rapidă decât în desenarea clasică, aceste modele pot fi vizualizate, analizate și modificate ca și cum ar fi obiecte reale.

Pergola aleasă pentru proiectare dă un plus de culoare și rafinament zonei unde este amplasată dând o estetică plăcută peisajului.

AutoCAD este un soft general de proiectare, care cuprinde reprezentările 2D și 3D. Este foarte exact, se lucrează cu cote exacte și dimensiuni precise. Dacă nu se respectă, întregul desen este compromis. SketchUp, pe de altă parte, are o interfață mult mai simplă. Este făcut pentru o modelare 3D rapidă, fiind foarte intuitiv.

Dacă dorim un desen cât mai precis și complex, vom alege programul AutoCAD. Iar dacă dorim o proiectare cât mai rapidă și nu avem cunoștiințe avansate de CAD, o să folosim programul SketchUp.

Cele două programe au plusuri și minusuri, fiind diferențiate prin anumite caracteristici. Decizia alegeri unuia dintre programe, constă în tipul și scopul proiectului, cât și a obiectivelor propuse.

Bibliografie

Bradley C., 2010. Digital drawing for landscape architecture. Editura John Wiley & Sons, New Jersey.

Dascălu D. M., 2006. Mediul înconjurător și evoluția așezărilor umane – interferențe. Editura Societății Academice „Matei-Teiu Botez”, Iași.

Edwards P., 2006. Pergolas, Arbours and Arches Hardcover. Editura Barn Elms Publishing, Londra.

Ghionea I., 2013. Interfata de utilizare a programului AutoCAD, Editura Teora, București.

Gutium N., 2010. Arhitectura – evoluție, stiluri, personalitate. Editura Litera, București.

Hâncu. G., 2010. Computer graphics – AutoCAD. Editura Pim, Iași.

Iftenie M., 2008. Ghid de utilizare a programului AutoCad. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.

Nedelcu D., 2010. Grafică asistată pe calculator prin AutoCAD. Editura Eftimie Murgu, Reșita.

Palade L., Tompea A., 1996. Istoria artei grădinilor. Editura U.S.A.M.V. Iași.

Sandu T., Arhitectura Peisajului. Note curs.

Simion I., 2008. AutoCAD pentru ingineri. Editura Teora, Bucuresti.

Singureanu V., 2009. Compatibilizarea programelor Realtime Landscaping Architect, Google Sketchup, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” Iași.

Slonovschi A., Prună L., Antonescu, 2010. Studiul comparativ legat de reprezentările computerizate 2D, 2.5D și 3D ale unor structuri de inginerie civilă, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” Iași.

Tabacu S., Clenci A., 2001. Grafică pe calculator – AutoCAD. Editura Universității, Pitești.

Tal D.,2009. Google SketchUp for Site Design: A Guide to Modeling Site Plans, Terrain and Architecture. Editura John Wiley & Sons, New Jersey.

Tal D., 2013. Rendering in SketchUP. Editura John Wiley & Sons, New Jersey.

Țâlu S., 2009. Stiluri arhitecturale. Editura Mega, Cluj Napoca.

*** http://www.buildingsofireland.ie

*** http://en.wikipedia.org

***http://www.ehow.com

***http://gardenin.ru

*** http://www.historic-uk.com

*** http://www.infotour.ro

*** http://www.itassistant.org

*** http://www.mastersketchup.com

PARTEA A III-A – PIESE DESENATE

LEGENDĂ PIESE DESENATE:

P1- Pergola randată în SketchUp

P2- Pergola randată în AutoCAD