PREZENTAREA ORGANI ZAȚIEI ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII … … 10 [606806]

CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 8
CAPITOLUL 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 10
PREZENTAREA ORGANI ZAȚIEI ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII ………………………….. ………………. 10
1.1. DATE DESPRE FIRMĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 10
1.2. METODOLOGIA CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …..11
CAPITOLUL 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 13
EVALUAREA MEDIULUI TERMIC ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 13
2.1. NOȚIUNI GENERALE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 13
2.2. STANDARDE PENTRU EVALUAREA MEDIULUI TERMIC ………………………….. …………………. 13
2.3. REALIZAREA DE MĂSURĂTORI ………………………….. ………………………….. ………………………….. 15
2.4. ANALIZA CONFORTULUI TERMIC AL OPERATORILOR ………………………….. …………………… 18
2.5. EVALUAREA MEDIULUI TERMIC ȘI RECOMANDĂRI ………………………….. ………………………. 20
CAPITOLUL 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 23
EVALUAREA MEDIULUI SONOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 23
3.1. NOȚIUNI GENERALE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 23
3.2. S TANDARDE PENTRU EVALUAREA MEDIULUI SONOR ………………………….. ………………….. 23
3.3. SURSE DE POLUARE ACUSTICĂ IN FIRMĂ ………………………….. ………………………….. ………….. 24
3.4. REALIZAREA DE MĂSURĂTORI ………………………….. ………………………….. ………………………….. 24
3.5. EVALUAREA MEDIULUI SONOR ȘI RECOMANDĂRI ………………………….. ………………………… 30
CAPITOLUL 4 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 33
EVALUAREA MEDIULUI VIZUAL ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 33
4.1. NOȚIUNI GENERALE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 33
4.2. STANDARDE PRIVIND EVALUAREA MEDIULUI VIZUAL ………………………….. …………………. 34
4.3. REALIZAREA DE MĂSURĂTORI ………………………….. ………………………….. ………………………….. 34
4.4. EVALUAREA MEDIULUI VIZUAL ȘI RECOMANDĂRI ………………………….. ………………………. 42
CAPITOLUL 5 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 46
CONTRIBUȚII ȘI CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 46
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 47
OPIS ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 48

LUCRARE DE DIPLOMĂ

8
INTRODUCERE

Societatea și progresele sale constante aduc cu ea numeroase cereri, care se reflectă în om
ca unitate de primire și executare a noilor cerințe. Implementarea unor teorii, modele, studii, politici
și strategii produse de numeroase investigații, vizează îmbunătățirea stilului și a nivelului de trai al
oamenilor și al societății în general.
Este important de menționat că, în studiile consultate (teze nepublicate, articole
ergonomice școlare, cărți de ergonomie), ergonomia se aplică în principal studiilor antropometrice
și designului spațiului și mediului de muncă . În cadrul prezentei cercetări, studiul se axează exclusiv
pe aplicarea ergonomică a fact orilor fizici de mediu ai atelierelor din cadrul unei organizații
specializate în producția diferitelor piese metalice . Așadar, nu este posibilă o desfășurare a
activităților în mod eficient și productiv dacă atelierul nu se încadrează în condițiile optime de
lucru.
Ergonomia, nu numai că poate fi aplicată la centrele de muncă industrială sau birouri, ci și
în toate spațiile sau zonele de lucru în care prezența umană necesită o inevitabilă condiționare sau
un confort deplin cu scopul fundamental de a crește producția individuală sau colectivă.
Obiectivul care stă la baza acestei lucrări este reprezentat de analiza și diagnosticul
condițiilor fizice de mediu și formularea de recomandări privind măsurile necesare de control.
Mediul atelierului ar trebui să genereze o relație directă cu lucrătorul și să asigure ca factorii de
mediu să se afle în limitele de confort, pentru a obține un grad ridicat de bunăstare și satisfacție.
Factorii care intervin în conceptul global de confort ambiental în locurile de mu ncă sunt cei legați
de iluminat, zgomot, temperatură, umiditate, ventilație, activitate fizică și tipul de îmbrăcăminte.
Termenul de ergonomie provine din cuvintele grecești ergon (muncă) și nomos (lege sau
normă). [12]
Țările industrializate au investit t imp, efort și resurse economice pentru a îmbunătăți
mediul de lucru, și prin urmare, pot oferi angajaților condiții mai bune de muncă. Conceptual, de
câteva decenii, ergonomia a devenit o disciplină sau știință aplicată, având în vedere nevoia de a
adapta munca sau condițiile de muncă lucrătorului și nu invers. De la origini, ergonomia nu și -a
pierdut niciodată direcția, adică adaptarea zonelor de lucru angajaților sau muncitorilor, oferind
condiții de muncă confortabile și sigure și generând satisfacție pr ofesională și performanțe în munca
pe care o exercită.

LUCRARE DE DIPLOMĂ

9
Ergonomia poate fi aplicată studiului oricărui tip de activitate, oricărei persoane care
îndeplinește o anumită sarcină sau o anumită funcție. Deși se concentrează în mare parte pe
designul mobilierul ui de birou, este o disciplină a cărei aplicare depășește acest concept.
Bineînțeles, pe lângă multitudinea de avantaje pe care ni le aduce, ergonomia prezintă și o
serie de dezavantaje, unul dintre cele mai notabile fiind costul ridicat care ar putea veni odată cu
implementarea aces teia, însă, beneficiul furnizat este unul mai mare decât costul pe care l -ar putea
implica execuția unui sistem ergonomic.
Ergonomistul trebuie să fie capabil să aplice cunoștințele din diverse domenii științifice
pentru analiza rea problemelor, având mereu o vedere de ansamblu asupra sistemului de muncă pe
care vrea să -l proiecteze sau reproiecteze.

LUCRARE DE DIPLOMĂ

10
CAPITOLUL 1
PREZENTAREA ORGANIZAȚIEI ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

1.1. DATE DESPRE FIRMĂ
Studiul de față a fost realizat în cadrul companiei S.C. METALPRODUCT S. R.L.,
localizată în orașul Carei, județul Satu Mare, și care are la bază prelucrarea mecanică a metalului.
Printre mașinile -unelte din dotare se numără: strunguri, burghie, mașini de frezat, mașini
de șlefui t și altele care realizează operațiuni în domeniul prelucrărilor metalice.
În continuare este prezentată amplasarea actuală a zonelor de lucru , deoarece , scopul
studiului vizează doar acele zone în care există echipamente convenționale de strunjire, frezar e,
rectificare și alte mașini, cum ar fi mașini de găurit, polizoare și ferăstraie .

Fig. 1.1.1. Planul de amplasare a zonelor de lucru

LUCRARE DE DIPLOMĂ

11
Atelierul a fost recent echipat (201 2), însă cu toate acestea există încă echipament e vechi,
care este utilizat foarte rar sau aproape deloc, fie pentru că este deteriorat și nu poate fi reparat, fie
pentru că nu există voință, angajament sau buget destinat reparațiilor necesare.
Mașinile-unelte reprezintă originea de fabricație a tuturor pieselor metalice aparținând
industriei prelucrătoare , având rolul de a modifica forma și dimensiunile unor corpuri, în anumite
condiții de productivitate, precizie dimensională și calitate a suprafeței. Acestea sunt sisteme
electromecanice, destinate prel ucrărilor prin așchiere.
Măsurile preventive care vor fi adoptate vor fi concepute astfel încât să protejeze nu numai
operatorii, ci și orice altă persoană care ar putea fi expusă acestor pericole.

1.2. METODOLOGIA CERCETĂRII
Metodologia cercetării a constat în dezvoltarea unei liste de verificare (Checklist) și analiza
condițiilor fizice de mediu în cadrul organizației. Pe baza rezultatelor analizei, s -a trecut la
realizarea de măsurători de mediu termic, sonor și vizual în zonele de lucru identificat e ca fiind cu
probleme.
În continuare se prezintă rezultatele analizei pe baza listei de verificare:

Tab. 1.2.1. Checklist
ZGOMOT DA NU
1 Nivelul ridicat de zgomot este generat de procesul de muncă?

2 Este nivelul sonor în atelier sub 85 dBA?

3 Zgomotul rezultat din procesul de muncă maschează semnalele de alarmă?

4 Există o delimitare corespunzătoare între sursa sonoră și angajați?

5 Sunt depistate sursele sonore dăunatoare angajaților?

6 Este zgomotul atât de puternic încât e necesară ridic area tonului pentru a
comunica?

7 Sunt mașinile industriale întreținute corespunzător în mod regulat?

8 Prezintă tavanul atelierului rol de absorbant fonic?

9 Sunt folosite panouri acustice?

10 Sunt respectate măsurile de protecție ale angajaților ?

11 Este nivelul sonor monitorizat în permanență?

TEMPERATURĂ DA NU
1 Sunt angajații capabili să controleze temperatura mediului de lucru?

LUCRARE DE DIPLOMĂ

12
2 Este temperatura aerului potrivită sarcinilor de natură fizică atribuite?

3 Este prevenită umiditatea sau uscarea excesivă a aerului?

4 Este prevenit climatul uscat în cadrul atelierului?

5 Prezintă materialele sau suprafețele de lucru o temperatura prea ridicată sau
prea scăzută?

6 Este limitat timpul petrecut în mediile cu temperaturi reci sau calde?

ILUMINAT DA NU
1 Este iluminatul la locul de muncă suficient pentru realizarea eficientă și
corectă a sarcinilor?

2 Există zone de umbră în aria de desfășurare a sarcinii de muncă care ar putea
afecta eficiența și precizia acesteia?

3 Există suprafețe strălucitoare care reduc vizibilitatea obiectelor?

4 Există contraste excesive în câmpul vizual care pot cauza oboseală sau efort
de readaptare permanentă a vederii?
5 Există reflexii de mascare în zona de lucru (reflexii directe cauzate de
suprafețe lustruite,
strălucitoare sau lucioase) care pot altera vizibilitatea în zona de activitate?

În urma analizei listei de verificare, se po ate observa o deficiență majoră prezentă la toate
cele 3 aspecte ergonomice caracter istice mediului fizic de muncă, demonstrându -se astfel
necesitatea analizei ergonomice și/sau implementarea măsurilor de control recomandate în urma
diagnosticării factorilor fizici afla ți în afara normelor impuse.

LUCRARE DE DIPLOMĂ

13
CAPITOLUL 2
EVALUAREA MEDIULUI TERMIC

2.1. NOȚIUNI GENERALE
Temperatura și ventilația sunt doi factori ergonomici care apar în paralel deoarece ambii
sunt interdependenți, adică dacă unul dintre factori se află în condiții optime, celălalt factor trebuie,
de asemenea, să fie în condiții egale. Dacă există o bună ventilație, fie că este naturală, fie că este
artificială, atunci ar trebui să prevaleze o atmosferă termică care favorizează mediul de lucru.
Potrivit ASHR AE (The American Society of Heating, Refrigerating and Air -Conditioning
Engineers), confortul termic este acea stare de spirit care exprimă satisfacția față de mediul termic,
evaluată subiectiv.
Este un concept complex deoarece depinde de o serie de param etri fizici, organici și externi.
Parametrii care influențează confortul termic pot fi grupați în trei categorii. [13]
1. Parametrii fizici care includ: temperatura aerului, temperatura medie radiantă a pereților
incintei, umiditatea relativă a aerului, vitez a relativă a aerului în interiorul incintei, presiunea
atmosferică, intensitatea luminii, nivelul zgomotului;
2. Parametrii organici care includ: vârsta, sexul;
3. Parametrii externi care includ: nivelul activității umane, tipul îmbrăcămintei, condițiile
sociale . [13]
Un mediu termic inadecvat determină scăderea performanțelor fizice și mentale, iritabilitatea,
agresivitatea crescută, distragerile, erorile, disconfortul în urma transpirației corpului sau a
tremurăturilor, creșterea sau scăderea ritmului cardiac e tc. Nivelul de umiditate ambientală poate
afecta nu numai sănătatea umană, ci și starea fizică a materialelor. Cantitatea de umezeală din aer
depinde de caracteristicile climatului regiunii sau factorii umani.
Umiditatea reprezintă cantitatea de vapori de apă prezentă într -un eșantion de aer.
Umiditatea relativă (abreviat RH) este raportul dintre presiunea parțială a vaporilor de apă în
condițiile date și presiunea parțială a vaporilor în condiții de echilibru, la aceeași temperatură.

2.2. STANDARDE PENTRU EVALUAREA MEDIULUI TERMIC
Condițiile de confort termic sunt furnizate , printre altele, în Standardele Internaționale
ISO-7730/ 2005 și 7726, traduse în standardul european EN 27730, aceste recomandări indicând
faptul că temperatura optimă care ar tr ebui să predomine în cazul locurilor de muncă care se

LUCRARE DE DIPLOMĂ

14
desfășoară în mare parte a timpului în picioare, ca și în cazul atelierelor industriale, ar trebui să fie
cuprinsă între 17 ° C și 22 ° C.
În toate domeniile de lucru, sunt necesare anumite cantități de aer pentru fiecare persoană
sau lucrător în parte, pentru a menține temperaturile corespunzătoare. Dacă cantitatea de aer este
scăzută într -un spațiu de lucru și există mulți lucrători, va avea loc fenomenul de creștere a
temperaturii dup ă o anumită perio adă de timp, iar aerul va fi contaminat. Cantitatea de aer în metri
cubi necesar ă pentru o persoană, într -o perioadă de 1 oră, care ar trebui să existe în zone le de lucru
cum ar fi atelierele industriale, este de 60 m3/h [Torres Sergio, Ingineria de planta s]. Din acest
motiv, trebuie să existe o bună aerisire, astfel încât să existe un mediu termic bun și să exist e, de
asemenea, o reînnoire a aerului în interiorul atelierului la un interval de timp de cel puțin 1 oră, în
scopul evitării acumulării de gaze și a particulelor contaminante (numărul de reînnoiri a aerului
recomandat într -un atelier de producție este de 3 -4 ori/oră) [Torres Sergio, Ingineria de plantas] .
Dintre aceș tia, cea mai mare influenț ă asupra confortului termic o au parametrii fizici.
Condițiile de ventilație ale unei încăperi depind de factori cantitativi și calitativi, cum ar fi
conținutul de oxigen, absența prafului și a mirosurilor, temperatura ambiantă, m ișcarea și gradul de
umidificare a aerului. Din acest motiv, temperatura din atelier trebuie să fie optimă, tabelul de mai
jos prezintă temperatura optimă în funcție de tipul de lucrări efectuate, de asemenea gradul de
umiditate relativă care trebuie să pr evaleze , și viteza aerului în metri pe secundă.

Tab. 2.2.1. Valorile optime ale temperaturii, umidității și vitezei aerului
Tipul de muncă efectuată Temperatura
optima (C) Gradul de
umiditate Viteza aerului
(m/s)
Muncă intelectuală sau fizică ușoară,
efectuată în poziție așezată între 18 și 24 între 40% și 70% 0.1
Muncă cu grad de dificultate moderat,
efectuată în picioare între 17 și 22 între 40% și 70% între 0.1 și 0.2
Muncă cu grad de dificultate ridicat între 15 și 21 între 30% și 65% între 0.4 și 0.5
Muncă cu grad de dificultate foarte
ridicat între 12 și 18 între 20% și 60% între 1 și 1.5
[Torres Sergio, Ingineria de plantas]

LUCRARE DE DIPLOMĂ

15
2.3. REALIZAREA DE MĂSURĂTORI
Instrumentul de măsurare utilizat la determinarea temperaturii aferente zonelor de lucru
este psihrometrul Assman. Aparatul a furnizat valori t a (temperatură de bulb uscat) și t um
(temperatură de bulb umed), iar umiditatea relativă a fost determinată pe baza unor calcule.
Măsurătorile s-au realizat pentru fiecare loc de muncă , în interva lul orar 1130 – 1330, în con dițiile
unor temperaturi exterioare reduse. Astfel, s -au obținut următoarele mărimi:
– Temperatura bulbului uscat, t a [C]
– Temperatura bulbului umed, t um [C]
– Presiunea barometrică: p = 1000 [mbar ]

Tab. 2.3.1 Măsurători de temperatură
Temperatura [ C] Termometru
uscat (t a) Termometru
umed (t um)
Atelier 25,7 23,4
Vopsitorie 26,9 24,1
Pregătirea materialelor 27,4 24,9
Montaj și finisare 27,6 25,4
Ambalare 24,8 22,5
Birou 1 23,7 21,9
Birou 2 24,1 22,3
Media 25,74 23,5

În continuare, se determină:
1. Diferența de temperatură :
ta – tum = t [7], (1)
ta1 – tum1 = 25,7 – 23,4 = 2,3 [C]
ta2 – tum2 = 26,9 – 24,1 = 2 ,8 [C]
ta3 – tum3 = 27,4 – 24,9 = 2 ,5 [C]
ta4 – tum4 = 27,6 – 25,4 = 2 ,2 [C]
ta5 – tum5 = 24,8 – 22,5 = 2,3 [C]
ta6 – tum6 = 23,7 – 21,9 = 1,8 [C]
ta7 – tum7 = 24,1 – 22,3 = 1,8 [C]

LUCRARE DE DIPLOMĂ

16
2. Umiditatea relativă:
Valoarea umidității relative a aerului , în procente, se obține pe baza tabelului (3.4.2.), în funcție de
temperatura indicată de bulbul uscat al psihrometrului ( ta) și diferența de temperatură ( t).

Tab. 2.3.2. Determinarea umidității relative a aerului [7]
Termometrul
uscat
t [oC] Δt Diferența psihrometrică [oC]
1 2 3 4 5 6 7 8 9
10
11 12
0 81 63 45 28 11
1 83 66 48 33 16
2 84 68 51 37 20
3 84 69 54 40 24 7
4 85 70 56 42 28 14
5 85 72 58 45 32 20 5
6 86 73 60 47 35 23 10
7 86 74 62 49 38 26 14
8 87 75 63 51 40 28 18 7
9 87 75 64 52 42 31 21 11
10 88 76 65 54 44 34 24 14 4
11 88 77 67 56 46 36 27 17 8
12 89 78 68 57 48 38 29 20 11 2
13 89 78 69 59 50 40 31 23 14 6
14 90 79 70 60 51 42 33 25 17 9
15 90 80 72 61 52 44 35 28 20 12 4
16 90 81 72 62 54 45 37 30 22 15 9
17 91 81 72 63 55 47 39 32 24 18 12
18 91 82 72 64 56 48 41 34 27 20 14
19 91 82 73 65 58 50 43 36 29 22 16 10
20 91 83 73 66 59 51 44 37 30 24 18 12
21 92 83 74 67 60 52 46 39 32 26 20 15
22 92 83 75 68 61 54 47 40 34 28 22 17
23 92 84 76 68 61 55 48 42 36 30 23 19

LUCRARE DE DIPLOMĂ

17
24 92 84 76 69 62 56 49 43 37 31 25 20
25 92 84 77 70 63 57 50 45 39 32 27 22
26 92 85 78 71 64 58 51 46 40 34 28 24
27 93 85 78 71 64 58 52 47 41 36 30 26
28 93 85 78 72 65 59 53 48 42 37 32 27
29 93 86 79 72 66 60 54 49 43 38 33 29
30 93 86 79 73 67 61 55 50 44 39 34 30
31 93 86 80 73 67 61 55 50 44 39 34 30
32 93 86 80 73 67 62 56 50 45 40 35 31
33 93 86 80 74 68 62 57 51 46 41 36 32
34 93 86 80 74 68 63 57 52 47 42 38 33
35 94 87 81 75 69 63 58 53 48 43 39 34
36 94 87 81 75 70 64 59 54 49 44 40 35
37 94 88 82 76 70 65 60 55 50 46 42 37
38 94 88 82 76 71 65 60 55 51 47 43 38
39 94 88 82 77 71 66 61 56 52 48 44 40
40 94 88 82 77 72 67 62 57 52 48 44 41
41 94 88 82 77 72 67 62 58 53 49 45 41
42 – 88 83 77 72 67 63 58 53 49 45 41
43 – – 83 78 73 68 63 58 54 50 46 42
44 – – 83 78 73 68 64 59 55 50 46 43

Astfel, s -au obținut următoarele valori:
ϕ1[%] = f(t a1, Δt1) = f 1(25,7; 2,3) ≈ 85 [%]
ϕ2[%] = f(t a2, Δt2) = f 2(26,9; 2,8) ≈ 78 [%]
ϕ3[%] = f(t a3, Δt3) = f 3(27,4; 2,5) ≈ 78 [%]
ϕ4[%] = f(t a4, Δt4) = f 4(27,6; 2,2) ≈ 85 [%]
ϕ5[%] = f(t a5, Δt5) = f 5(24,8; 2,3) ≈ 84 [%]
ϕ6[%] = f(t a6, Δt6) = f 6(23,7; 1,8) ≈ 8 4 [%]
ϕ7[%] = f(t a7, Δt7) = f 7(24,1; 1,8) ≈ 8 4 [%]
După cum se vede în urma măsurătorilor efectuate, rezultatele obținute prezintă o diferență
semnificativă în raport cu valorile standard, adică sunt în afara normelor.

LUCRARE DE DIPLOMĂ

18
2.4. ANALIZA CONFORTUL UI TERMIC AL OPERATORILOR
Confortul termic (CT) este starea de spirit care exprimă satisfacția organismului față de mediul
termic. Întrucât stabilește o legătură între solicitarea termică exterioară și capacitățile de
termoreglare umană (pierdere sau acumulare de căldură) CT are o componentă dublă:
 fiziologică și morală;
 economică (crește productivitatea muncii). „
Lipsa CT are efecte negative asupra:
 stării de sănătate;
 randament scăzut al activităților profesionale, care poate ajunge până la refuzul muncii.
Îmbrăcămintea reprez intă una dintre variabilele care influențează căldura consumată, aceasta având
rolul de a menține un strat protector al corpului, cu rol izolator, reducând astfel rata de pierdere a
căldurii.

Tab. 2.4.1. Valori estimate pentru izolarea dată de îmbrăcăminte [3]
Tipul de îmbrăcăminte Izolarea Îmbrăcămintei
(CLO)
Fără îmbrăcăminte 0
Haine de vară ușoare 0,3
Haine de lu cru ușoare 0,65
Costum subțire 1,0
Costum gros 1,5

În cazul angajaților care lucrează în cadrul atelierului investigat, izolarea îmbrăcămintei
este egală cu 1,5 CLO , tipul de îmbrăcăminte utilizat făcând parte din categoria hainelor groase .
Reacția organismului uman la mediul termic este influențată pe de altă parte și de activitatea
umană, cuantificată prin producția metabolică de căldură (tabelul 2.4.2.), în funcție de tipul și
natura activității.
Tab. 2.4.2. Producția metabolică de căldură [5]
Tipul activității Natura muncii Producția metabolică
de căldură
(W/m2)
Așezat, relaxat odihnă 58

LUCRARE DE DIPLOMĂ

19
Operare pe calculator ușoară 70
În picioare, industria ușoară ușoară 93
În picioare, lucru la o mașină ușoară 116
Industria grea moderată 165
Deplasarea de materiale grele grea 230
Atlet foarte grea >260

Deoarece în atelier se desfășoară diverse activități legate de fabricarea pieselor metalice,
considerăm natura muncii ca fiind una moderată, producția metabolică de căldura fiind egală cu
165 W/m2.
INDICELE DE CONFORT TERMIC PMV
Determinarea CT se realizează cu ajutorul indicelui PMV (votul major prezis), care poate
să ia valori cuprinse între -3 (foarte rece) și 3 (foarte cald), cu valoarea 0 aferentă confortului termic
(neutru). În funcție de izolarea dată de îmbrăcăminte, produ cția metabolică de căldură și
temperatura măsurată, se calculează PMV utilizând tabelul de mai jos:

Tab. 2.4.3. Calculul PMV [3]
Izolarea dată
de
îmbrăcăminte
(CLO) Producția
metabolică
de
căldură
(W/m 2) Temperatura aerului (°C)
16 18 20 22 24 26 28
0,65 58 ‐ ‐2,7 ‐2 ‐1,3 ‐0,6 0 0,8
1 58 ‐2,1 ‐1,6 ‐1,1 ‐0,5 0 0,6 1,2
1,5 58 ‐1,1 ‐0,7 ‐0,3 0,2 0,6 1,1 1,5
0,65 70 ‐2,2 ‐1,7 ‐1,2 ‐0,6 0 0,5 1
1 70 ‐1,3 ‐0,9 ‐0,5 0 0,4 0,9 1,3
1,5 70 ‐0,5 ‐0,2 0,2 0,5 0,9 1,2 1,6
0,65 100 ‐0,9 ‐0,5 ‐0,1 0,3 0,6 1 1,4
1 100 ‐0,3 0 0,3 0,6 1 1,3 1,6
1,5 100 0,3 0,5 0,7 1 1,3 1,5 1,8

LUCRARE DE DIPLOMĂ

20
După cum se observă, în urma intersectării valorilor corespunzătoare variabilelor
calculate (T = 2 5,74; izolarea îmbrăcămintei = 1,5 CLO; producția metabolică de căldură = 165
W/m2), obținem PMV = 1,5. Acest rezultat ne arată că, confortul termic perceput este ușor cald
spre cald, iar organismul nu se află în zona de confort.

INDICELE DE DISCONFORT TERMIC PPD
Pentru a evalua valoarea procentului de lucrători care ar putea fi nemulțumi ți de condițiile
de micro climat existente în atelier , se folosește diagrama de mai jos, reprezentată prin axa
orizontală asociată indicelui de confort termic PMV, și prin axa verticală asociată indicelui de
disconfort termic PPD (procentul prezis al insatisfacției) .
Fig. 2.4.4. PPD (Procentul prezis al insat isfacției)

După cum rezultă în urma trasării liniilor de intersecție, PPD = 50% , adică se estimează
un procent de 50% de persoane nemulțumite de factorii microclimat ici prezenți în atelier.
2.5. EVALUAREA MEDIULUI TERMIC ȘI RECOMANDĂRI
După cum reiese din datele colectate ca rezultat al măsurătorilor, temperatura
predominantă în spațiile de lucru depășește norma maximă admi să de 22 ° C aferentă muncii cu
grad de dificultate moderat, efectuată în picioare , cu umiditatea relativă între 78% și 85%, depășind
astfel intervalul recomandat al umidității, de 40% – 70%. Ariile de studiu care se încadrează în
limitele admise sunt cele două birouri, celelalte încăperi prezentând valori mult superioare normelor
impuse.
Manipularea materialelor și a suprafețelor la temperaturi ridicate din cadrul procesului de
producție ar putea genera ar suri operatorilor în diferite operațiuni cum ar fi sudarea, polizarea; de

LUCRARE DE DIPLOMĂ

21
asemenea, este important de menționat faptul că imobilul are un acoperiș realizat din tablă de zinc
care ajută la concentrarea căldurii în diferite zone.
Totodată, indicele de confort termic (CT) analizat cu ajutorul PMV (votul major prezis) ne
arată că organismul nu se află în zona de confort, confortul termic perceput fiind ușor cald spre
cald. În aceeași măsură, indicele de disconfort termic analizat cu ajutorul PPD (procentul prezis al
insatisfacției), ne arată un procent de 50% de persoane nemulțumite de factorii microclimatici
prezenți în atelier.
Toate aceste aspecte, suplimentate de lipsa ventilației în cadrul încăperilor, de acoperișul
zincat care produce multă căldură exotermă în urma operațiilor specifice liniei de producție, pot
produc e consecințe negative asupra lucrătorilor, cum ar fi: consum crescut de energie, deshidratare,
iritabi litate, epuizare, oboseală, concentrare redusă, având repercursiuni asupra muncii cum ar fi
întârzierile care apar uneori pentru livrarea produsului finit.

RECOMANDĂRI
Punerea în funcțiune a unui sistem de ventilare apare ori de câte ori la un loc de munc ă se
emit mai multe noxe decât cele acceptate normal de condițiile de igienă a muncii, de sănătate, de
securitate, etc.
Proiectarea și realizarea unei instalații de ventilație individuale trebuie să armonizeze
cerințele de confort cu cele de gestionare a sistemului de ventilație de către utilizator, fără a afecta,
involuntar, celelalte funcții ale sistemului. Dacă există un sistem de ventilație adecvat pentru zona
de lucru, va exista, de asemenea, o temperatură confortabilă pentru angajați.
Pentru a putea alege corect instalația de ventilație necesară, trebuie făcută o analiză
completă a locului de muncă ce urmează a fi ventilat, astfel încât soluția aleasă să rezolve problema
de evacuare a noxelor, dar și să fie bine primită de utilizator, respectând confo rtul termic al
acestuia.
În fig. 3.7.1. se prezintă schema tip a unei incinte industriale, cu diverse posturi de lucru și
în care sunt precizate diversele elemente ale procesului tehnologic ca și ale instalației de ventilație.
Alte recomandări:
 Oprirea luc rului atunci când condițiile meteo sunt periculoase;
 Amenajarea locurilor cu alimentare de apă, mențin erea un mediu plăcut și uscat;
 Limitarea perioadei de timp petrecută la temperaturi ridicate.

LUCRARE DE DIPLOMĂ

22

Fig. 2.5.1. Schema de principiu a unei incinte industriale cu posturile de lucru aferente [10]
1 – posturi de lucru; 2 – sursă de poluare; 3 – captare poluanți; 4 – rețea transport aer poluat; 5 –
ventilator; 6 – epurare aer viciat; 7 – priză de aer; 8 – ventilație generală (aport de aer proaspăt,
eventual cu încălzire); 9 – ventilație generală (extragere aer viciat).

6
5
4
8
3
2
3
1
9

LUCRARE DE DIPLOMĂ

23
CAPITOLUL 3
EVALUAREA MEDIULUI SONOR

3.1. NOȚIUNI GENERALE
Zgomotul este definit ca un complex de sunete fără un caracter periodic, cu insurgență
dezagreabilă aleatoare, care afectează starea psihologică și biologică a oamenilor și a altor
organisme din natură.
Zgomotul este un sunet nedorit și neplăcut auzului. Este caracterizat de cele două însușiri
importante ale sale: intensitatea, m ăsurată în decibeli [dB], și frecvența, măsurată în hertzi [Hz].
Intensitatea zgomotului se măsoară în dB, iar scara de măsură este logaritmică. O conversație
normală are cca 65 dB, iar strigătul are în jur de 80 dB. Deși diferența dintre conversația norma lă și
strigăt este de numai 15 dB, intensitatea strigătului este de 30 de ori mai mare.
Definiția zgomotului profesional nu corespunde definiției generale a zgomotului (orice
sunet nedorit, jenant), deoarece din punct de vedere psihofiziologic, în marea majoritate a cazurilor
el este indiferent, nici dorit, nici nedorit, fiind acceptat în cadrul obligațiilor profesionale, cu
motivația retribuției corespunzătoare. Numai în puține cazuri el este resimțit ca nedorit, iar în unele
cazuri este chiar dorit (atu nci când este un indicator al funcționării normale a mașinilor, instalațiilor
procesului tehnologic etc.). În majoritatea cazurilor, este posibilă desfășurarea activitatăților
ignorând zgomotul ambiental, dar odată cu creșterea intensității acestuia, devin e un factor poluant al
ambianței de viață și muncă, influențând negativ performanțele profesionale, fiind cauza oboselii,
nervozității scăderii cantitative și/sau calitative a nivelului muncii prestate.
Din acest motiv, se consideră important ca în toate a telierele să existe programe de
prevenire pentru a evita poluarea generată de zgomotul industrial. Trebuie să se țină mereu cont
asupra păstrării sănătății urechii, iar angajații ar trebui protejați împotriva pierderii permanente a
auzului, prin evitarea e xpunerii la niveluri ridicate de zgomot. Expunerea la niveluri sonore ridicate,
chiar și pentru perioade scurte, poate produce pierderi temporare ale auzului, sau chiar definitive.

3.2. STANDARDE PENTRU EVALUAREA MEDIULUI SONOR
Tabelul nr. (3.2.1.) prezintă numărul de decibeli permiși pentru expunerea la zgomot. Se
poate afirma faptul că de la 80 dB de zgomot există un disconfort auditiv.

LUCRARE DE DIPLOMĂ

24
Tab. 3.2.1. Niveluri maxime admisibile în funcție de numărul orelor de lucru [2]
Nivel maxim admisibil
Intens itate
dB (A) Timp (ore)
80 16
85 8
90 4
95 2
100 1
105 0,5
110 0,25
115 0,125

Datele prezentate se bazează pe sta ndardul internațional ISO 1999: 2013 și arată nivelurile
de expunere la zgomot, această regulă fiind cea care reglementează și furnizează datele la care
lucrătorul poate fi expus fără a suferi leziuni ale auzului.

3.3. SURSE DE POLUARE ACUSTIC Ă IN FIRM Ă
Zgomotul este produs în principal de mașinăriile și echipamentele din dotare, cea mai mare
poluare acustică fiind generată de compresorul industrial, dar și de celelalte procese industrial
desfășurate , deoarece printre acestea se regăsesc și mașin i-unelte vechi care nu prezintă o
mentenanță periodică, acestea fiind verificate numai în momentul în care n u mai dau randamentul
dorit, și care sunt reparate de obicei cu piese de schimb uzate sau care se află deja într -o stare
defectuoasă.
3.4. REALIZAREA DE MĂSURĂTORI
Pentru determinarea nivelului de zgomot din atelier atunci când au avut loc sarcinile
practi ce, s-a utilizat ca instrument de măsurare a nivelului presiunii acustice sonometrul.
În imaginea de mai jos, este prezentat dispozitivul de tip contor al nivelului sonor, folosit
pentru măsurarea zgomotului din atelier, care este compus în esență dintr -un microfon, un
amplificator, protecție pentru microfon, butoane funcționale, și un afișaj digital al sunetelor
impulsionate, înregistrate pe fracțiune de secundă.

LUCRARE DE DIPLOMĂ

25

Fig. 3.4.1. Sonometru
digital [11]
Sonometru
profesional
TROTEC SL300 ,
Domeniul de
frecventa: 31,5 Hz – 8
kHz, Domeniul
dinamic: 50 dB

Măsurătorile de teren au fost efectuate pe parcursul a 5 zile lucrătoare, timp de o
săptămână, iar valoarea medie pentru fiecare zonă de lucru a fost luată drept punct de referință
pentru calculul grad ului de periculozitate (GP).
Datele obținute reflectă intensitatea zgomotului per zone, atunci când toate mașinile și
echipamentele necesare din atelier sunt puse în funcțiune. Astfel , s-au obținut următoarele date :

Tab. 3.4.2. Nivelul de presiune sonoră măsurat în atelier ul de prelucrări mecanice
Intensitatea sonoră
(decibeli) Zonă strung
1 și 2 Bormașină
1 și 2 Ferăstrău
electric 1 și 2 Masă de
lucru Media /zi
Ziua 1 90.5 86.9 86.2 85.3 87.225
Ziua 2 93.9 89.5 87.5 86.8 89.425
Ziua 3 92.8 88.6 88.1 86.1 88.9
Ziua 4 97.2 85.8 86.3 87.2 89.125
Ziua 5 94.5 86.9 87.6 87.5 89.125
MEDIA 93.78 87.54 87.14 86.58

Tab. 3.4.3. Nivelul de presiune sonoră măsurat în atelier ul de vopsitorie
Intensitatea sonoră
(decibeli) Compresor
Ziua 1 104.4
Ziua 2 103.9
Ziua 3 104.3

LUCRARE DE DIPLOMĂ

26
Ziua 4 104.7
Ziua 5 103.5
MEDIA 104.16

Tab. 3.4.4. Nivelul de presiune sonoră măsurat în atelier ul de pregătire a materialelor (debitare)
Intensitatea sonoră
(decibeli) Mașină de
debitat Masă de lucru 1 Polizor
automat Masă de lucru 2 Media/zi
Ziua 1 92.8 90.5 100.7 93.5 94.375
Ziua 2 94.9 91.1 101.9 91.3 94.8
Ziua 3 93.3 92.8 103.5 92.9 95.625
Ziua 4 95.7 92.6 102.8 95.6 96.675
Ziua 5 93.5 93.2 102.7 97.3 96.675
MEDIA 94.04 92.04 102.32 94.12

Tab. 3.4.5. Nivelul de presiune sonoră măsurat în atelier ul de montaj și finisare
Intensitatea sonoră
(decibeli) Aparat de
sudură Masă de lucru Polizor automat
Ziua 1 96.6 95.3 101.3
Ziua 2 95.8 94.8 102.1
Ziua 3 97.9 97.6 101.8
Ziua 4 96.7 99.3 103.5
Ziua 5 98.5 94.9 102.4
MEDIA 97.1 96.38 102.22

Luând în considerare nivelurile de presiune sonoră obținute în măsurătorile realizate în
fiecare zonă de lucru și raportându -le la doza maximă admisibilă (85 dB (A) maxim pentru opt ore
de muncă), stabilite prin legea în vigoare, obținem Grade de Periculozitate (GP) corespunzătoare
pentru fiecare sursă de zgomot. În acest tip de evaluare trebuie făcută o comparație cu un standard
stabilit, determinând o doză de expunere, fiind posibilă stabilirea unei corespondențe între a ceasta și
gradul de pericol. Corespondența pe care am făcut -o pentru a obține gradul de periculozitate (GP)
este următoarea, și se face ținând cont de următoarele criterii:

LUCRARE DE DIPLOMĂ

27
Se folosește o scară cu valori intermediare (de la 1 la 1000) care se utilizează pe ntru cuantificarea
oricăreia dintre cele trei variabile (nivel scăzut, mediu și ridicat). Acest tip de evaluare permite
stabilirea unei clasificări a riscurilor în funcție de gradul de periculozitate.

Tab. 3.4.6. Niveluri pentru evaluarea factorilor de risc a zgomotului care generează boli
profesionale [1]
Valoare Zgomot
Ridicat Conversația nu este posibilă la o distanță între 40 – 50 m, pe ton un
normal
Mediu Conversația este posibilă la o distanță de maxim 2 m, pe un ton normal
Scăzut Conversația este posibilă la o distanță de minim 22 m, pe un ton normal

150 450 800

GP

1
300
600
1000
SCĂZUT MEDIU RIDICAT

85
[dB]

DMP[%]
1
100
200

SCĂZUT
MEDIU
RIDICAT

O doză mai mare de 100% reprezintă o situație de risc care ar trebui considerată ca un grad de
periculozitate mediu și pentru o doză mai mare de 200%, situația ar trebui considerată ca un risc

LUCRARE DE DIPLOMĂ

28
ridicat, deoarece legea permite un maxim de 85 dB care este nivelul nostru de 100%, iar un nivel
inferior nu ar fi dăunător pentru care este scăzut.
În continuare, calculăm DMP (Doza Maximă Permisă) cu următoarea formulă:
DMP = 𝑉𝑎𝑙 𝑚ă𝑠
𝑇𝐿𝑉  𝑡
8  100 [%] , [1] (2)
și timpul maxim de expunere (tp):
tp = 8 ℎ
2(𝐿𝑉−𝑇𝐿𝑉 )
5 [h] , unde: [1] (3)
Val măs = Valoarea măsurată cu sonometrul;
TLV = Nivelul de presiune acustică permisă pentru 8 ore de lucru (85 dB (A));
LV = Nivelul de presiune acustică mă surată;
t = timpul de lucru la echipamentul respectiv într -o zi.

Atelierul de prelucrare:
DMP (strung 1 și 2) = 𝑉𝑎𝑙 𝑚ă𝑠
𝑇𝐿𝑉  𝑡
8  100 = 93.78
85  8
8  100 = 110.33 [%]
DMP (Bormașină 1 și 2) = 𝑉𝑎𝑙 𝑚ă𝑠
𝑇𝐿𝑉  𝑡
8  100 = 87.54
85  8
8  100 = 102.99 [%]
DMP (ferăstrău electric 1 și 2) = 𝑉𝑎𝑙 𝑚ă𝑠
𝑇𝐿𝑉  𝑡
8  100 = 87.14
85  8
8  100 = 102.52 [%]
DMP (masă de lucru) = 𝑉𝑎𝑙 𝑚ă𝑠
𝑇𝐿𝑉  𝑡
8  100 = 86.58
85  8
8  100 = 101.86 [%]

În continuare se echivalează gradul de periculozitate (GP) cu doza maximă permisă :
dB DMP GP
85 100 300

93.78
110.33
x1

87.54
102.99
x2

87.14
102.52
x3

86.58
101.86
x4

x1 = (DMP măs  GP)/DMP a = (110.33  300)/100 = 330.99 (4)
x2 = (DMP 2  GP 1)/DMP 1 = (110.33  300)/100 = 308.96
x3 = (DMP 3  GP 2)/DMP 2 = (110.33  300)/100 = 307.55
x4 = (DMP 4  GP 3)/DMP 3 = (110.33  300)/100 = 305.58
Timpul maxim de expunere:

LUCRARE DE DIPLOMĂ

29
tp1 = 8 ℎ
2(93.78−85)
5 [h] = 8
17.56 = 2.28 [h]
tp2 = 8 ℎ
2(87.54−85)
5 [h] = 8
1.016 = 7.87 [h]
tp3 = 8 ℎ
2(87.14−85)
5 [h] = 8
17.56 = 9.35 [h]
tp4 = 8 ℎ
2(86.58−85)
5 [h] = 8
17.56 = 12.66 [h]
Tabelele de mai jos prezintă pentru fiecare zonă evaluată dB (A) obținuți în urma
măsurării , doza maximă admisă (%) , și în raport cu scara de la 1 la 1000 de puncte se stabilește
gradul de periculozitate (GP).

Tab. 3.4.7. Gradul de periculozitate GP în atelier ul de prelucrare mecanică
Nr.
crt. Echipament dB (A)
măsurați DMP
(%) GP Timp maxim de
expunere (h) Valoare Nivel
1 Strung 1 și 2 93.78 110.33 330.99 M 2.28
2 Bormașină 1 și 2 87.54 102.99 308.96 S 7.87
3 Ferăstrău electric 1 și 2 87.14 102.52 307.55 S 9.35
4 Masă de lucru 86.58 101.86 305.58 S 12.66

Atelierul de vopsitorie:
Tab. 3.4.8. Gradul de periculozitate GP în atelierul de vopsitorie
Nr.
crt. Echipament dB (A)
măsurați DMP
(%) GP Timp maxim
de expunere (h) Valoare Nivel
1 Compresor 104.16 122.54 367.62 M 1.04

Secția de pregătire a materialelor (debitare) :
Tab. 3.4.9. Gradul de periculozitate GP în secția de pregătire a materialelor (debitare)
Nr.
crt. Echipament dB (A)
măsurați DMP
(%) GP Timp maxim
de expunere (h) Valoare Nivel
1 Mașină de debitat 94.04 110.64 331.91 M 2.21
2 Masă de lucru 1 92.04 108.28 324.847 S 2.84
3 Polizor automat 102.32 120.38 361.129 M 1.15
4 Masă de lucru 2 94.12 110.73 332.188 S 2.19

LUCRARE DE DIPLOMĂ

30
Secția de montaj și finisare:
Tab. 3.4.10. Gradul de periculozitate GP în secția de montaj și finisare
Nr.
crt. Echipament dB (A)
măsurați DMP
(%) GP Timp maxim
de expunere (h) Valoare Nivel
1 Aparat de sudură 97.1 114.24 342.71 M 1.65
2 Masă de lucru 1 96.38 113.39 340.165 M 1.76
3 Polizor automat 102.22 120.26 360.776 M 1.16

În celelalte zone de lucru existente, nu a fost necesară o analiză a mediului sonor deoarece
nivelul de presiune acustica prezent nu depășește 60dB, astfel încât este posibilă desfășurarea
activității în condiții optime pe tot parcursul celor 8 ore.

3.5. EVALUAREA MEDIULUI SONOR ȘI RECOMANDĂRI
Comparând valorile măsurate cu sonometrul pentru principalele locuri de muncă
generatoare de zgomot din cadrul secțiilor, cu valorile standard, în cazul cercetării de față pentru un
program de 8 ore de lucru echivalent a 85 dB maxim permiși, se constată că niciunul dintre acestea
nu respectă norma maximă admisibilă, majoritatea valo rilor depășind în mod constant nivelul de
intensitate sonoră recomandată și reglementată.
În urma măsurătorilor realizate și a calculelor aferente, se poate observa în mod evident
faptul că, compresorul industrial este principala sursă de zgomot din aria t otală de lucru, cu un grad
de periculozitate de peste 367 și un nivel mediu de risc, urmat de cele două polizoare existente în
secția de pregătire a materialelor respectiv secția de montaj și finisare (peste 360), fapt ce ne
conduce la concluzia că operato rii aflați în apropierea acestor zone dar în mod special operatorii
care manipulează aceste echipamente, sunt cei mai expuși la risc.
Timpul maxim de expunere în aceste zone este de aproximativ 1 h (1.04 h pentru
compresor, 1.15 h respectiv 1.16 h pentru polizoare), însă în realitate acestea sunt expuse unui timp
mai îndelugat decât timpul maxim, motiv pentru care compania trebuie să asigure angajaților în
cauză echipamente de protecție aferente cum ar fi dopuri de ureche sau antifoane, aceste măsuri
fiind avantajoase și din punct de vedere economic, deoarece costurile implicate în achiziționarea lor
sunt scăzute.
În zona de montaj și finisare, aflată în imediata apropiere a zonei de painting, este generat
zgomot provenit de la compresorul industrial, și, c ompletat de zgomotul existent în zona respectivă

LUCRARE DE DIPLOMĂ

31
cauzat în mare parte de către polizor, dar și de către celelalte echipamente, zona devine la fel de
nocivă fonic.
În aceeași situație se află și zona de pregătire a materialelor, datorită apropierii de
compr esor și a spațiului deschis, fiind iminentă o asigurare a protecției auzului cu echipamentele
anterior menționate.
Celelalte zone sunt afectate mai puțin de către zgomotul generat de compresorul industrial,
în mod particular încăperile închise complet, cum ar fi biroul, dar și atelierul.

RECOMANDĂRI
Poluarea sonoră (fonică) reprezintă vicierea mediului cu sunete și zgomote nocive,
nocivitatea fiind dată de intensitatea sursei și de durata expunerii la sursa respectivă, aceasta jucând
un rol foarte importa nt în cadrul unui sistem. Existența zgomotului scade performanțele de muncă,
poate provoca stres, comportament agresiv și în cele mai grave cazuri, surditate temporară sau
permanentă. Pentru corecția și îmbunătățirea acestui factor ergonomic, este importan t să se respecte
umătoarele recomandări:
a) Este necesară instruirea periodică a lucrătorilor cu privire la importanța utilizării
echipamentului individual de protecție și circumstanțele în care acesta trebuie folosit
(distanța în raport cu sursa zgomotului) .
b) Se recomandă utilizarea dispozitivelor de protecție a urechii atunci când lucrătorii sunt
expuși la niveluri de zgomot care nu se încadrează în normele prevăzute de ISO 1999: 2013.
Mijloacele individuale de protecție la zgomot, antifoanele, sunt de două tipuri: interne (dopuri care
se introduc în canalul auditiv) și externe sub forma unor căști care acoperă pavilionul urechii.
Cea mai favorabilă opțiune este cea a dopurilor antifoni ce realizate din spumă poliuretanică
hipoalergenică, conice, prevăzute cu o bandă de legătură care are rol de a ușura utilizarea acestora,
absorbția medie fiind de 37 dB.
Însă, o prevenire eficientă a hipoacuziei și a surdității profesionale presupune într eprinderea unui
complex de măsuri conjugate: tehnice, organizatorice și medicale din partea manager ului, a
inginerilor, a medicilor în echipă pluridisciplinară în vederea promovării sănătății la aceste locuri de
muncă, cum ar fi:
 Aplicarea măsurilor tehnic e de prevenire în scopul reducerii emisiilor de zgomot (de ex.
izolarea surselor de zgomot prin carcasare, fonoizolare sau amortizare a vibrațiilor, dotarea
evacuărilor de aer cu atenuatoare de zgom ot);
 Poziționarea surselor de zgom ot cât mai departe de lu crători ;
 Limitarea timpulu i de lucru în zonele zgomotoase ;

LUCRARE DE DIPLOMĂ

32
 Montarea de carcase în jurul mașinilor în scopul reducerii emisiilor de zgomot;
 Utilizarea ecranelor pentru reducerea propagării zgomotului;
 Semnalizarea obligativității utilizării echipamentului individual de protecție auditivă pentru
zonele în cauză ;
 Verificarea funcționării efi ciente și întreținerii corecte a echipamentului individual de
protecție auditivă ;
 Asigurarea serviciilor de verifi care a auzului în mod periodic, pentru toți lucrători i expuși la
nivel ridicat de zgomot. [8]

LUCRARE DE DIPLOMĂ

33
CAPITOLUL 4
EVALUAREA MEDIULUI VIZUAL

4.1. NOȚIUNI GENERALE
Iluminatul corespunzător este esențial pentru a desfășura o activitate eficientă și sănătoasă:
 permite angajaților să vadă ce fac într-un mod confortabil, fără să afecteze ochii sau corpul ;
 face munca mai ușoară și produ ctivă ;
 atrage aten ția asupra opra țiunilor și echipamentelor cu risc de accident ;
 ajută prevenirea unor erori și accidente costisitoare . [9]
Cercetările arată că 80% până la 85% din cantitatea de informa ție pe care o asimilăm parvine pe
cale vizuală, de aceea confortul vizual este esen țial. Dar modul de iluminare nu afectează numai
confortul vizual ci și pe cel fizic (o iluminare defectuoas ă poate crea o pozi ție nenat urală a corpului
ș, implicit, conduce la afec țiuni produse de solicitarea repetitiv ă).
Iluminatul la locul de muncă poate fi împăr țit în 4 categorii:
1. Iluminarea ambientală este dată de obicei de o s ursă de lumină montată în tavan ;
2. Iluminarea cu ajutorul lămpilor de birou. De și oferă confortul individual, acest tip de
iluminare este absent în cele mai multe locuri de muncă.
3. Iluminarea direc ționată este de obicei asigurată de surse de lumină orientate în jos, sau de
lumini “de urmărire”.
4. Iluminarea naturală provine prin geamuri, usi sau pereti de sticlă. [9]
Unitatea de măsură în SI a iluminatului este luxul, acesta reprezentând intensitatea luminii care cade
pe o suprafață, și este echivalentă cu un lumen pe metru pătrat.
Institutul de Igienă și Securitate susține că este « evident că iluminatul slab poate spori
posibilitatea ca oamenii să facă greșeli de lucru și să aibă loc accidente. În mod similar, iluminarea
proastă poate provoca apariția oboselii vizuale, cu daunele pertinente pe care aceasta le reprezintă
pentru sănătatea oamenilor: probleme de ochi (uscăciune, mâncărime sau înțepături) cefalee,
oboseală, iritabilitate, stare proastă. »
Iluminarea atelierului este relevantă, deoarece iluminarea corectă și adecvată afectează în
mod pozitiv performanța și confortul lucrătorilor .

LUCRARE DE DIPLOMĂ

34
4.2. STANDARDE PRIVIND EVALUAREA MEDIULUI VIZUAL
Pentru Comisia Internațională de Iluminare , potrivit normei ISO 8995 :2018 , o iluminare
bună va crea un mediu vizual care permite oamenilor să vadă, să se deplaseze în siguranță și să
efectueze sarcini vizuale cu eficiență, precizie și siguranță, fără a cauza oboseală vizuală și
disconfort inutil. Această comisie stabilește că i luminatul poate fi natural, artificial, sau o
combinație a ambelor, iar intensitatea în lu cși trebuie să fie de 1000 l x pentru lucrări de precizie
aferente activităților desfășurate în atelierele de producție și prelucrare.
Ghidurile de proiectare furnizea ză valoarea iluminatului recomandat pentru diferite tipuri de
activități :
Tab. 4.2.1. Iluminatul recomandat pentru anumite activități [5]
Tipul activității Exemplu Iluminatul
recomandat
(lux)
Normală Sarcini vizuale ocazionale 80 – 170
Împachetare 200 – 300
De precizie moderată Asamblare fără precizie 200
Muncă de birou cu
calculator 300
De precizie, contrast mediu Muncă de birou (scris/citit) 500
Asamblare de precizie 1000
De precizie ridicată, contrast ridicat,
implică control vizual Control, detalii foarte mici 2000
Stomatologie 2000
Operații chirurgicale 10000

4.3. REALIZAREA DE MĂSURĂTORI
Sursa de lumină naturală din cadrul firmei este soarele care se propagă în mare parte în
zona în care se află ferestrele, provocând o strălucire în momentul manipulării foilor zincate, și
generând astfel un disconfort vizual lucrătorilor. Cu toate acestea, partea încăperii în care nu ajunge
lumina naturală prezintă un nivel scăzut de iluminat. Iluminatul artificial prezent în cadrul firmei
constă în s isteme de lămpi cu incandescență poziționate în partea operativă, în tavan; unele dintre
lămpi se află într -o stare proastă, sunt opace sau murdare, iar unele sunt arse.

LUCRARE DE DIPLOMĂ

35
În ceea ce privește zona de birou, sunt utilizate lămpile fluorescente tubulare pentru birouri și
coridor, situate în tavan.
La efectuarea măsurătorilor mediului vizual s -a folosit ca și instrument de măsurare
luxmetrul. Principiul metodei de măsurare constă în formarea fotocurent sub influența radiației
luminoase, iluminatul citindu -se dir ect în lucși, pe cadranul unui galvanometru.

Măsurarea iluminatului mediu în încăpere
Metoda obiectivă de evaluare a iluminatului mediu dintr -o încăpere oferă o precizie de 90%, și
presupune următoarele etape:
Etapa 1: Se determină dimensiunile încăperii (lungime = L, lățime = l, înălțime = h);

Tab. 4.3.1. Dimensiunile încăperilor analizate
Atelier Vopsitorie Pregătirea
materialelor Montaj și
finisare Ambalare Birou 1 Birou 2
L
[m] 10 10 10 10 10 5 7
l
[m] 7 7 7 7 7 4 4
h
[m] 5.8 5.8 5.8 5.8 5.8 3.5 3.5

Etapa 2: Se trasează planul la scară al încăperii, într -o secțiune p aralelă cu tavanul ;
Etapa 3 : Se notează pe planul încăp erii poziția surselor de lumină ;

LUCRARE DE DIPLOMĂ

36

Fig. 4.3.2. Poziția surselor de lumină în fiecare încăpere

Etapa 4 : Se calculează numărul minim de puncte de măsurare astfel :
Se compară dimensiunile L și l,
 Dacă L  l, încăperea se consideră pătrată, calculându -se raportul L/h iar în funcție de
valoarea obținută se alege din tabelul nr. x numărul mini m de puncte de măsurare (N) ;
 Dacă L  l, încăperea nu poate fi considerată pătrată, astfel că se calculează raportul l/h și se
determină numărul minim de puncte de măsurare pentru încăperea pătrat (N ’) conform
tabelului x. Valoarea obținută se înmulțește cu raportul L/l. Așadar, numărul minim de
puncte de măsurare este : N = N ’  L/l.

LUCRARE DE DIPLOMĂ

37

Tab. 4.3.3. Numărul minim de puncte de măsurare
L,l/h < 2 2 – 4 4 – 6 > 6
Numărul minim de puncte de
măsurare 4 9 16 25

Atelier ul de prelucrare mecanică : 10 x 7 [m2]
L  l  l / h = 7 / 5.8 = 1.21  2
 N’ = 4
L / l = 10 / 7 = 1.43
N = N’  L / l = 4  1.43 = 5.71  6 puncte de m ăsurare
Atelier de vopsitorie : 10 x 7 [m2]
L  l  l / h = 7 / 5.8 = 1.21  2
 N’ = 4
L / l = 10 / 7 = 1.43
N = N’  L / l = 4  1.43 = 5.71  6 puncte de m ăsurare
Secția de pregătire a materialelor (debitare) : 10 x 7 [m2]
L  l  l / h = 7 / 5.8 = 1.21  2
 N’ = 4
L / l = 10 / 7 = 1.43
N = N’  L / l = 4  1.43 = 5.71  6 puncte de m ăsurare
Secția de montaj și finisare : 10 x 7 [m2]
L  l  l / h = 7 / 5.8 = 1.21  2
 N’ = 4
L / l = 10 / 7 = 1.43
N = N’  L / l = 4  1.43 = 5.71  6 puncte de m ăsurare
Ambalare , expediție : 10 x 7 [m2]
L  l  l / h = 7 / 5.8 = 1.21  2
 N’ = 4
L / l = 10 / 7 = 1.43
N = N’  L / l = 4  1.43 = 5.71  6 puncte de m ăsurare

LUCRARE DE DIPLOMĂ

38
Birou 1 : 6 x 4 [m2]
L  l  l / h = 4 / 3.5 = 1.14  2
 N’ = 4
L / l = 6 / 4 = 1. 5
N = N’  L / l = 4  1.5 = 6 puncte de m ăsurare
Birou 2 : 6 x 4 [m2]
L  l  l / h = 4 / 3.5 = 1.14  2
 N’ = 4
L / l = 6 / 4 = 1. 5
N = N’  L / l = 4  1.5 = 6 puncte de m ăsurare

Etapa 5 : Se împarte planul încăperii în pătrate egale punctelor de măsurare stabilite anterior ;

Etapa 6 : Se stabilește centrul fiecărui pătrat, at ât pe planul schițat al încăperii cât și imaginar, în
încăpere ;

Etapa 7 : Se realizează măsurătorile aferente iluminatului plasând celula fotosensibilă a aparatului
în centrul fiecărui pătrat al încăperii și se notează pe schiță valorile măsurate ;

Etapa 8: Se calculează media aritmetică a valorilor înregistrate pe planul încăperii, obținându -se în
acest mod iluminatul mediu al încăperii.

LUCRARE DE DIPLOMĂ

39

Fig. 4.3.4. Reprezentarea punctelor de măsurare pentru fiecare zonă

În cazul în care se dorește cunoa șterea nivelul ui iluminării furnizate de lămpi, lumina zilei
trebuie să fie exclusă în timpul măsurării iluminării; citirile pot fi luat e pe timp de noapte , sau dacă
sunt luate în timpul zilei, se utilizează jaluzele sau alte materiale care împiedică trecerea lu minii
prin fereastră. Măsurătorile au fost realizate seara , datorită faptului că în multe ocazii se lucrează
ore suplimentare pentru a se putea respecta data de livrare a produsului finit . Totodată, se consideră
că în aceste ore lucrătorii sunt mai afectaț i de iluminarea insuficientă prezent ă în încăpere .
În urma măsurătorilor în situ s -au obținut valori ale iluminatului în încăperile principale
care se doresc a fi analizate și diagnosticate, acestea din urmă reprezentând locurile cele mai
populate în care lucrătorii își desfășoară activitatea.

LUCRARE DE DIPLOMĂ

40
Tab. 4.3.5. Iluminatul mediu în zona atelierului de prelucrare mecanică
Atelier de prelucrare mecanică
Nr.
crt Valoare
măsurată Valoare
recomandată
1 354
2 421
3 414
4 443
5 340
6 412
Media 397 500 – 1000

Tab. 4.3.6. Iluminatul mediu în zona de vopsitorie
Vopsitorie
Nr.
crt Valoare
măsurată Valoare
recomandată
1 432
2 436
3 402
4 420
5 380
6 387
Media 410 500 – 1000

Tab. 4.3.7. Iluminatul mediu în zona de pregătire a materialelor (debitare)
Pregătirea materialelor (debitare)
Nr.
crt Valoare
măsurată Valoare
recomandată
1 408
2 384
3 441
4 409
5 422

LUCRARE DE DIPLOMĂ

41
6 382
Media 408 1000

Tab. 4.3.8. Iluminatul mediu în zona de montaj și finisare
Montaj și finisare
Nr.
crt Valoare
măsurată Valoare
recomandată
1 462
2 434
3 485
4 475
5 461
6 449
Media 461 1000

Tab. 4.3.9. Iluminatul mediu în zona de ambalare
Ambalare
Nr.
crt Valoare
măsurată Valoare
recomandată
1 310
2 328
3 398
4 425
5 311
6 350
Media 353 200 – 300

Tab. 4.3.10. Iluminatul mediu în zona biroului 1
Birou 1
Nr.
crt Valoare
măsurată Valoare
recomandată
1 579

2 679

LUCRARE DE DIPLOMĂ

42
3 542
4 567
5 524
6 658
Media 592 500

Tab. 4.3.11. Iluminatul mediu în zona biroului 2
Birou 2
Nr.
crt Valoare
măsurată Valoare
recomandată
1 577
2 671
3 564
4 592
5 526
6 661
Media 599 500

4.4. EVALUAREA MEDIULUI VIZUAL ȘI RECOMANDĂRI
În tabelul de mai jos sunt prezentate valorile calculate pentru fiecare zonă de lucru, putând
face astfel o compație clară între acestea și valorile normate, cu scopul definirii și diagnosticării
clare a problemelor existente în zonele de lucr u cerctetate.
Tab. 4.4.1. Niveluri medii de iluminare per zonă
Loc de muncă Valori
măsurate (lx) Conform
standardului (lx)
Atelier 397 500 – 1000
Vopsitorie 410 500 – 1000
Pregătirea materialelor 408 1000
Montaj și finisare 461 1000
Ambalare 313 200 – 300
Birou 1 592 500
Birou 2 599 500

LUCRARE DE DIPLOMĂ

43
Odată ce au fost efectuate măsurătorile, se observă că aproape în toate locurile de muncă
cercetate iluminatul existent este deficitar în raport cu valorile de iluminare recomandate în funcție
de tipul de muncă exercitat.
Dintre cele 7 locuri de muncă analizate, doar 3 dintre acestea par să se încadreze în
normele rec omandate, astfel se poate observa că zona de ambalare și cele două birouri nu prezintă
un pericol din punct de vedere al iluminatului.
Celelalte 4 locuri de muncă au fost slab evaluate în conformitate cu standardele, cu alte
cuvinte, trebuie făcute îmbunăt ățiri pentru optimizarea acestui factor ergonomic, cu scopul generării
unor condiții adecvate de iluminare, adaptate spațiilor și ariilor de lucru ale atelierelor.

RECOMANDĂRI
Recomandarea 1: Următoarea schiță prezintă locația actuală și locația propusă a corpurilor de
iluminat în zonele în care intensitatea luminoasă nu este adaptată normelor în funcție de tipul
activității desfășurate.
Corpurile de iluminat existente în fiecare încăpere sunt poziționate la același nivel cu grinzile de
tavan, ceea ce redu ce capacitatea de iluminare a lămpilor datorită înălțimii față de zona de lucru pe
care trebuie să o ilumineze. Un element important care poate fi menționat și care poate contribui la
îmbunătățirea sistemului de iluminare este reducerea înălțimii lămpilor deoarece, în prezent, ele se
află la o înălțime prea mare și astfel capacitatea de iluminare este pierdută în lumeni și în cele din
urmă în lu cși. Se recomandă coborârea lămpilor cu cel puțin 50 -70 cm în funcție de amplasarea
lămpilor pentru a beneficia de iluminarea pe metru pătrat de suprafață.

Fig. 4.4.2. Poziția actuală și poziția propusă a corpurilor de iluminat

50 – 70 cm Poziția actuală
Poziția propusă

LUCRARE DE DIPLOMĂ

44
Recomandarea 2: Propunerea este de a schimba lămpile actuale cu unele fluorescente sau LED
tubulare duble, astfel încât să fie posibilă proiectarea intensității luminoase conform normei,
deoarece acest tip prezintă. A cestea vor fi montate în paralel, conform ISO 8993, traduse la
standardul european UNE.
Becurile incandescente sunt mult mai puțin eficiente decât restul soluțiilor de iluminat electric:
acestea convertesc mai puțin de 5% din energia electrică în lumină vizibilă, iar becurile standard au
o medie de conversie de numai 2.2%. Restul energiei este convertită în energie termică (căld ură).
Eficiența unui bec tipic cu incadescență este de 16 lumeni per Watt (lumenii – unitatatea de măsură
a spectrului de lumină vizibilă), comparativ cu 60 lumeni/watt ai unei lămpi fluorescente și 150
lm/W ai unor lămpi cu LED.

Recomandarea 3: O altă pr opunere pentru îmbunătățirea nivelului de iluminat este utilizarea
iluminatului local sau localizat la locurile de muncă unde sunt necesare niveluri ridicate de
iluminare.

Fig. 4.4.3. Exemplu de iluminat local [6]

Bineînțeles, aceaste soluții sunt opționale, și se poate lua în considerare de către specialist, la
reproiectarea sistemului de iluminat artificial din clădire.
Se propune ca șeful ateliere lor să ia în considerare un program de întreținere care include
întreținerea periodică a întregului s istem de iluminat al atelierului, revizuirea și înlocuirea lămpilor .
Alte recomandări:
 Măsurarea periodică a nivelului de iluminat și a uniformității iluminatului în zona sarcinii de
muncă și în mediul de muncă.
 Respectarea programului de întreținere a sistemului de iluminat prevăzut de proiectant,
referitor la frecvența înlocuirii corpurilor de iluminat, intervalele de curățare a camerelor și
metodele de curățare.
 Respectarea principiilor de proiectare a sistemului de iluminat privind : amplasarea la locul
de muncă, tipul și specifi cațiile corpurilor de iluminat (putere, culoarea luminii, redarea

LUCRARE DE DIPLOMĂ

45
culorilor) și modul de fi nisare a suprafețelor iluminate (grad de refl exie, culoare, mată sau
lucioasă).
 Utilizarea în special a iluminatului indirect și a iluminatului local, în scopul eliminării
zonelor de umbră în aria de desfășurare a sarcinii de muncă.
 Evitarea suprafețelor lucioase la locul de muncă (mese, alt tip de mobilier etc.).
 Utilizarea periodică a unei liste de control sau realizarea de interv iuri cu lucrătorii în
legătură cu aspectele legate de iluminat. [8]

LUCRARE DE DIPLOMĂ

46
CAPITOLUL 5
CONTRIBUȚII ȘI CONCLUZII

Contribuții proprii ale prezentului studiu au avut în vedere e valuarea condițiilor fizice de
mediu prin intermediul unui instrument de cercetare, în cazul de față elaborarea unui Checklist,
măsurători și calcule pri vind condițiile fizice de mediu (microclimat, zgomot și iluminare), și
analiz a și recomandări le aferente privind îmbunătățirea condițiilor de muncă ergonomice în cadrul
zonelor operatorii.
Evaluarea finală, având în vedere rezultatele obținute ca urmare a lucrărilor de teren și a
observațiilor în situ, dar și a listei de verificare, constă în faptul că, co ndițiile de lucru ergonomice
evaluate, nu se află în concord anță cu principiile și standardele ISO. Standardele ISO privind
condițiile de muncă, stabilesc că acestea trebuie să fie optime, confortabile și sigure ale oricărui
spațiu sau loc de muncă, în cazul în care angajatul prezintă experiență f izică, psihică și profesională.
În urma analizei mediului fizic de muncă, se concluzionează câteva aspecte relevante:
– În ariile operatorii în care s -au executat măsurători de microclimat, s -au identificat valori
superioare celor admise, astfel că PPD (procentul prezis al insatisfacției) ne arată un procent
de 50% al nemulțumirii lucrătorilor față de stadiul actual al factorilor microclimatici
predominanți.
– Locurile de muncă generatoare de zgomot demonstrează în urma cercetării efectuate că nu
respecă norma maximă admisă pe ntru 8 ore de lucru, gradul de periculozitate înregistrat
aflându -se la un nivel mediu de risc, fiind iminente în acest caz îmbunătățirile mediului
sonor existent în organizație.
– Din 7 spații operatorii analizate, 4 dintre acestea au fost slab evaluate în conformitate cu
standardele impuse, astfel demonstrându -se că trebuie făcute îmbunătățiri în scopul
optimizării mediului vizual.
În concluzie, evaluarea finală a analizei pe baza muncii de teren și a observațiilor la fața
locului, demonstrează că toți fact orii ergonomici ai atelierului necesită într -o anumită măsură
îmbunătățiri și corecții de optimizare.

LUCRARE DE DIPLOMĂ

47
BIBLIOGRAFIE

1. Caceres Ayala, Carlos Carlos
Legislația în domeniul sănătății ocupaționale și riscurilor profesionale, Sănătate
ocupațională, Santa Fe, Bogota, 1999.
2. Cañas Jose (2011).
Ergonomia la locurile de muncă, Granada, Secretar al Sănătății ,
Muncii al UGT -CEC.
3. Cărean Mariana,
Ergonomie îndrumător pentru lucrări de laborator și diplomă, Cluj Napoca, 1999
4. Cărean Mariana,
Elemente de ergonomie și studiul muncii, Editura Casa cărților de știință, Cluj Napoca,
2000
5. Violeta Firescu ,
Suport de curs Ergonomie 2017 -2018
6. Manolescu Aurel , Geangalău Susana ,
Standard ocupațional pentru educație și formare profesională, accesat la
http://www.anc.edu.ro/uploads/SO/Ergonomist.pdf
7. Bancea Olga ,
Lucrarea nr. 5, Determinarea umidit ății relative a aerului cu psihometrul „Assman” , accesat la
http://www.tmt.ugal.ro/crios/Support/IEACA/Lab/Indrumator_ventilatii -Olga_Bancea -L5-AU.pdf
8. http://www.itmdolj.ro/files/instrument_pentru_evaluarea_riscurilor.pdf – accesat aprilie 2018
9. http://www.ergonomos.ro/lumina – accesat martie 2018
10. http://cfcem.ee.tuiasi.ro/pdf/Capitolul%209%20Ventilatia%20industriala.pdf – accesat aprilie
2018
11. domeniul -masurare -30-130-db-precizie -iec-61672 -1-clasa -2-ansi-s1-4-typ-2-rezolutie -0-1-db-
domeniul -frecventei -31-5-hz-8-khz-sl400/pd/DN7F4KBBM/
12. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ergonomie
13. http://old.protectiamuncii.ro/ro/good_practice/microclimatul -posturilor -de-lucru.html – accesat
iunie 2018

LUCRARE DE DIPLOMĂ

48
OPIS

NR. TABEL DENUMIRE TABEL NR.
PAGINĂ
1.2.1. Checklist 11
2.2.1. Valorile optime ale temperaturii, umidității și vitezei aerului 14
2.3.1. Măsurători de temperatură 15
2.3.2. Determinarea umidității relative a aerului 16
2.4.1. Valori estimate pentru izolarea dată de îmbrăcăminte 18
2.4.2. Producția metabolică de căldură 18
2.4.3. Calculul PMV 19
3.2.1. Niveluri maxime admisibile în funcție de numărul orelor de lucru 24
3.4.2. Nivelul de presiune sonoră măsurat în atelierul de prelucrări
mecanice 25
3.4.3. Nivelul de presiune sonoră măsurat în atelierul de vopsitorie 26
3.4.4. Nivelul de presiune sonoră măsurat în atelierul de pregătire a
materialelor (debitare) 26
3.4.5. Nivelul de presiune sonoră măsurat în atelierul de montaj și
finisare 26
3.4.6. Niveluri pentru evaluarea factorilor de risc a zgomotului care
generează boli profesionale 27
3.4.7. Gradul de periculozitate GP în atelierul de prelucrare mecanică 29
3.4.8. Gradul de periculozitate GP în atelierul de vopsitorie 29
3.4.9. Gradul de periculozitate GP î n secția de pregătire a materialelor
(debitare) 29
3.4.10. Gradul de periculozitate GP în secția de montaj și finisare 30
4.2.1. Iluminatul recomandat pentru anumite activități 34
4.3.1. Dimensiunile încăperilor analizate 35
4.3.3. Numărul minim de puncte de măsurare 37
4.3.5. Iluminatul mediu în zona atelierului de prelucrare mecanică 40
4.3.6. Iluminatul mediu în zona de vopsitorie 40
4.3.7. Iluminatul mediu în zona de pregătire a materialelor (debitare) 40

LUCRARE DE DIPLOMĂ

49
4.3.8. Iluminatul mediu în zona de montaj și finisare 41
4.3.9. Iluminatul mediu în zona de ambalare 41
4.3.10. Iluminatul mediu în zona biroului 1 41 – 42
4.3.11. Iluminatul mediu în zona biroului 2 49
4.4.1. Niveluri medii de iluminare per zonă 49

NR.
IMAGINE DENUMIRE IMAGINE NR.
PAGINĂ
1.1.1. Planul de amplasare a zonelor de lucru 10
2.4.4. PPD (Procentul prezis al insatisfacției) 20
2.5.1. Schema de principiu a unei incinte industriale cu posturile de
lucru aferente 22
3.4.1. Sonometru digital 25
4.3.2. Poziția surselor de lumină în fiecare încăpere 36
4.3.4. Reprezentarea punctelor de măsurare pentru fiecare zonă 39
4.4.2. Poziția actuală și poziția propusă a corpurilor de iluminat 43
4.4.3. Exemplu de iluminat local 44