Prezentarea Fluxului Tehnologic Instalatiei de Desprafuire

Praful este o componentă importantă a particulelor solide suspendate în aer, care de obicei sunt invizibile individual pentru ochiul liber. Totuși, colectiv, particulele mici formează deseori o peliculă care limitează vizibilitatea. Trebuie remarcat că, particulele suspendate într-o masă dată de aer nu sunt nici toate de aceeași mărime sau formă și nici nu au aceeași compoziție chimică.

Cele mai mici particule suspendate au o mărime de aprox. 0.002 μm (adica 2 nm); în comparație, lungimea moleculelor gazoase tipice este cuprinsă între 0.0001 și 0.001 μm (0.1 până la 1 nm). Atunci când picăturile mici de apă din atmosferă se contopesc în particule mai mari decât această valoare, ele corespund picaturilor de ploaie și cad din aer atât de repede, încât nu sunt considerate ca fiind suspendate.

Deși puține dintre particulele suspendate în aer au formă exact sferică, convenția este să se vorbească de toate particulele ca fiind așa. Din punct de vedere calitativ, particulele individuale sunt clasificate în funcție de diametrul lor în grosolane, dacă este mai mare de 2.5 m si fine dacă este mai mic. În mod intuitiv, se poate crede că toate particulele trebuie să se depună rapid pe suprafața pamântului sub influența gravitații, însă acest lucru nu este adevarat pentru particulele mai mici. Conform Legii lui Stoke, viteza cu care particulele cad pe pamânt creste cu patratul diametrului lor. Particulele mici cad atât de încet, încât ele sunt suspendate un timp aproape nedeterminat în aer. Cele foarte mici se aglomerează, pentru a forma particule mai mari, de obicei tot din categoria celor de mărime fină. Astfel, particulele fine ramân de obicei în aer timp de zile întregi sau saptamâni, pe când cele grosolane se depun destul de rapid. Prin urmare, cu cât aceste particule sunt mai fine, cu atât se împrastie pe o suprafata mai mare, reducând emisia din jurul surselor poluante (centrale electrice, fabrici de ciment,etc.)

Particulele au în compoziția lor concentrații mari de Al, Ca, Si si O sub forma de silicati de aluminiu, dintre care unii mai conțin si ionul de calciu. Continutul organic mediu al particulelor fine este în general mai mare decât cel al particulelor grosolane. De exemplu, arderea incompleta a combustibililor pe baza de carbon precum carbunele, pacura, benzina si combustibilul diesel produce multe particule de funingine, care în principal sunt cristaloizi de carbon.

În consecintă, una dintre principalele surse de particule atmosferice pe baza de carbon, atât fine cât si grosolane, sunt centralele termoelectrice clasice.Normele de protecția mediului limitează cantitatea de praf depusă într-un an la nivelul solului la 200 g/m2.

1.2.Eficienta instalatiilor de filtrare

Dacă există un domeniu în care calitatea mediului ambiant sa fie simțitor ameliorata, atunci acesta este acela care se ocupa cu înlaturarea particulelor sedimentabile sau a particulelor de praf în suspensie. Această evoluție favorabilă se datorează procedeelor industriale bazate pe tehnici de separare mecanice, electrice, hidraulice si în strat poros.

În cazul arderii carbunelui pulverizat, filtrarea este obligatorie la orice dimensiune a generatorului de abur, deoarece materialul necombustibil din carbine (anorganicul) se regasește, dupa cum se observă și din figura 1.1, în mare parte, sub formă de cenușă zburatoare în gazele de ardere.

Din cantitatea Ai de anorganic intrata cu combustibilul, o parte, Ar , este retinuta în focar, o altă parte, Af , este retinuta în instalatiile de filtrare, iar Ae este evacuata pe cos, o data cu gazele de ardere, de bilanț material,

unde: Ai reprezintă cantitatea relativă initială de anorganic (cenusa) din combustibil, B reprezintă debitul de combustibil al generatorului de abur, x reprezintă cantitatea relativă (coeficientul) de anorganic retinuta în focar, iar β reprezintă cantitatea relativa de anorganic retinuta în filtru sau eficiența filtrului. De mentionat ca toate cantitatile Ai,Ar, Af, Ae au aceleasi unitați de masură ca și debitul de combustibil, B (în majoritatea cazurilor kg/s).

Cantitatea relativa, x, de anorganic, retinuta în focar, depinde de tipul instalatiilor si în principal de felul combustibilului si sistemul de ardere din focarul generatorului de abur, având orientativ valorile prezentate în tabelul 1.1

Modul de calcul al eficientei β a oricarei instalatii de filtrare se prezinta in figura 1.2.Acceptarea finală a testului pentru calculul eficienței impune menținerea constantă a raportului D/E si pentru un numar mai mare de încercari, astfel că la cel puțin doua din trei să se obțină același rezultat pentru eficientă.

Fig. 5.1. Bilanțul de praf la instalațiile din centralele termoelectrice clasice.

Cantitatea relativă de anorganic reținută în focar.

Tabel 5.1.

Fig. 1.2. Schema de calcul a eficienței unei instalații de filtrare.

1.3.Soluții de reținere a prafului.

Particulele din materie se îndepartează din aer fie prin filtrarea acestuia, fie cu ajutorul unor colectoare de praf.

Prin filtrare se îndeparteaza numai cantitațile mici de particule din materie, iar pentru cantitățile mari se utilizează colectoarele de praf. Principalele elemente pentru stabilirea metodelor și a echipamentelor de reținere sunt: concentrația de particule, analiza marimii particulelor, gradul necesar de îndepartare a particulelor, temperatura, presiunea si debitul aerului sau gazului poluat, caracterizarea fizico-chimica a prafului, cerințe utilitare, metoda dorită de îndepartare a particulelor. Principalele metode de retinere a prafului sunt:

mecanice, având la baza forta de gravitatie si inertie ;

electrice, având la baza ionizarea particulelor în câmp electric;

strat poros, utilizând caracteristicile curgerii fluidelor reologice;

hidraulice, având la baza metode de spalare.

1.4.Caracteristici de exploatare a solutiilor de desprafuire

Deoarece praful a fost unul dintre cei mai vechi poluanti cunoscuti, eforturile tehnico-stiintifice au condus la elaborarea unor tehnologii având o eficienta de retinere a particulelor ridicata.

Caracteristicile de exploatare a metodelor de desprafuire sunt prezentate în tabelul 1.2. În cazul procedeelor de desprafuire având cea mai ridicata performanta (precum filtru cu saci, electrofiltre), în atmosfera sunt emise numai anumite particule, dintre cele mai fine. Domeniul specific de aplicare, în functie de plaja granulometrica a materiilor solide retinute, se prezinta în figura 1.3. Totusi, uneori aceste particule fine pot fi periculoase, continând compusi toxici, cum ar fi metale grele (mercurul) sau compusii lor cu anumiti poluanti organici persistenti (hidrocarburi aromatice policiclice). Vehicularea poluantilor se face în functie de granulometria particulelor. Aceasta se datoreaza faptului ca, compusii toxici, aflati în stare de vapori în gazele

de ardere la temperatura ridicata, condenseaza pe particulele fine de praf, deja prezente. Acest proces este valabil chiar si în cazul scaderi temperaturii, ca în cazul sintezei anumitor compusi organici grei, cum ar fi dioxinele si furanurile. Ideal ar fi, fara îndoiala, efectuarea mai multor desprafuiri în cascada la nivel de temperatura descrescatoare, eliminind mai întâi particulele grosiere de praf, înaintea condensarii metalelor grele. Pentru temperaturi înalte ramân de pus la punct tehnologiile de desprafuire prin filtre ceramice, în conditii economice acceptabile.

Caracteristicile de exploatare a sistemelor de desprafuire

Fig. 1.3. Domeniul specific de aplicare a principalelor tehnici de desprafuire.

1.5. Filtre mecanice pentru desprafuire

1.5.1.Camera de decantare

Filtrele camera de decantare sunt cele mai vechi tehnologii de desprafuire, având forma unei camere sectionate în forma de cruce. Atunci când un curent de aer patrunde în camera printr-un canal de diametru mic, viteza lui se reduce, determinând depozitarea particolelor datorita gravitatiei, dupa cum se observa din figura 1.4.

Fig. 1.4. Schema unei camere de decantare.

Particulele mici sunt colectate mai greu, astfel ca eficienta la acestea se reduce practic la jumatate.Eficienta colectarii, β, a unei camere de decantare, bazata pe forta gravitationala, se exprima în functie de viteza terminala a particolelor, de la 40 la 50 microni în diametru aerodinamic.Calculul eficientei se face cu relatia:

[m/s] este viteza terminala maxima atinsa de particule în camera,

Ah [m2] suprafata orizontala a camerei de decantare,

Q [m3/s] este debitul volumetric de gaze poluate.

Eficienta medie a unor astfel de filtre camera de decantare este în medie de 60÷70 %, dar se reduce la 40÷45 %, pentru particule sub 5 microni. Pierderile de presiune sunt de 25÷35 Pa, iar temperatura nu constituie un inconvenient . Pentru a îmbunatatii eficienta camerei de decantare gravimetrice, trebuie sa se mareasca suprafata orizontala efectiva sau sa se reduca debitul volumetric de gaze. Filtrele camera de decantare se utilizeaza pentru retinerea particulelor grosiere, constituind de regula prima treapta de filtrare.

1.5.2.Separatoare cu impact

Separatoarele cu impact sau cu jaluzele sunt o varianta a separatorilor gravitationali, ce folosesc un element de deviatie în camera de gravitatie pentru a îndeparta particulele din materie, oprindu-le miscarea în conformitate cu curentul de aer. Eficienta separatoarelor cu impact depinde de procentajul de particule care lovesc obiectul stationar (de regula un sistem de jaluzele).

Calculul eficientei se face cu relatia:

[m] estediametrul particulei,

V [m/s] este viteza relativa a gazului fata de elementul filtrului (jaluzelele),

p [kg/m3] este densitatea particulelor, ɳ [kg/m.s] vâscozitatea dinamica a gazului,

D [m] este diametrul tintei de impact.

Eficienta medie a filtrelor separatoare cu impact este în medie de 30÷50 %, dar se reduce la 20÷25 %, pentru particule sub 5 microni. Pierderile de presiune sunt foarte reduse, de 5÷10 Pa, iar temperatura nu constituie un inconvenient.

1.5.3. Filtru mecanic de tip ciclon si multiciclon

La separatorii inertiali mecanismul de separare este forta centrifuga, care depinde de diferenta dintre densitatea particulei de praf si a aerului în care este antrenata, astfel ca are loc separarea inertiala a particulelor de praf. Fortele de frânare ale particulelor sunt în functie de diametrul acestora, astfel ca acesti colectori inertiali sunt eficienti pentru particule cu diametrul mai mare de 10 μm si foarte ineficienti pentru particule mai mici de 5 μm. Forta centrifuga ce actioneaza asupra particulelor este;

mp [kg]- masa particulei ;

R[m]-raza de curbură;

kc -un coeficient de proportionalitate ce include în el diferenta dintre masa specifica a particulelor si cea a aerului si mărimea particulelor (granulatia).

Din relatia de mai sus rezulta ca forta centrifuga creste si o data cu aceasta se mareste eficienta de separare cu cresterea vitezei aerului sau gazului purtator, cu cresterea masei si diametrul particulei si cu reducerea razei de curbura. Cel mai comun separator inertial este ciclonul, realizat sub doua forme de baza, cu admisia tangentiala sau axiala, prezentat în figura 1.5. Particulele centrifugale sunt depuse pe peretii filtrului si se aduna la partea inferioara, în timp ce gazele curate parasesc filtrul printr-un tub central.

Modul de realizare al lor este foarte diferit deosebindu-se:

unitati cu un singur ciclon cu diametru mare;

unitati multiciclon, cu un numar de elemente de dimensiune redusa,functionând în paralel.

Mărimea particulelor colectate de ciclon este data de ralatia:

,

Dp [m] – diametrul particolei colectate la o eficienta de 50 %;

[kg/m.s] vâscozitatea dinamica a gazului,

R [m] – raza de curbura a ciclonului;

Nc – numarul de vârtejuri (cicloane) ale ciclonului, de obicei 5;

V [m/s] -viteza aerului sau gazului la intrare;

p, g [kg/m3] -densitatea particulelor, respectiv a aerului sau gazului.

Fig. 1.5. Schema unui separator inertial de tip ciclon.

Eficienta unui ciclon este :

Re, Ri [m] –raza exterioara, respectiv interioara a ciclonului;

kψ – factor de forma ce tine seama de distributia diametrului particulelor.

Se observa ca eficienta sau gradul de retinere creste cu granulatia Dp si densitatea p a particulelor solide. În general, la particule cu diametrul peste 10 μm, eficienta este 60÷80 %, dar se reduce la 30÷50 % la particule cu diametrul de 5μm. Eficienta se reduce în timp datorita uzurii prin eroziune. Temperatura aerului sau gazelor desprafuite poate ajunge la 400 °C. Caderea de presiune în ciclon sau multiciclon este de circa 30÷80 Pa. La pierderi de sarcina în cicloanele unei baterii de tip multiciclon de peste 80 Pa, apar curenti de scurtcircuit care conduc la o scadere pronuntata a eficientei acestuia.

Filtre electrostatice

Filtrele electrostatice (denumite curent electrofiltre), se folosește de ionizarea gazelor purtătoare a particulelor de cenusa, pentru a realiza separația prafului și prin urmare, tensiunea de lucru a acestora este ridicata. Utilizarea electrofiltrelor, în raport cu alte aparate colectoare de particule prezintă următoarele beneficii:

posibilitatea utilizarii la temperaturi ridicate ale gazelor purtatoare (200÷250 °C) si prin urmare, se pot utiliza si furnale si generatoare de abur;

au o extrem de mica cadere de presiune (10÷15 Pa), astfel încât, costurile cu energia electrica consumata de ventilatoare este minima;

eficienta colectarii este extrem de mare (94÷99,5 %), daca utilizarea este adecvata tipului de praf, însa daca proprietatile prafului nu sunt bine cunoscute, aceasta eficienta scade la 92÷95 %;

pot acoperi un larg domeniu de marimi de particule si concentratii de praf, dar cel mai eficiente sunt pentru particule mai mici de 10 microni;

Dezavantajele electrofiltrelor, care limiteaza într-o oarecare masura folosirea

lor, sunt:

cost initial ridicat;

necesitatea unui spatiu de instalare mare;

nu pot capta particule de praf combustibile, ca de exemplu praful de lemn;

sunt inadecvate pentru variatii brutale ale rezistivitatii prafului si debitului de gaze.

Filtrele electrostatice lucreaza prin încarcarea prafului cu ioni si apoi colectarea particulelor ionizate pe o suprafata colectoare, de forma tubulara sau plata, care este de obicei curatata prin razuire.

La tensiune ridicata, peste 30 kV curent continuu, se stabileste un câmp electric între bobina electrodului central si suprafata de colectare. Tensiunea este destul de ridicata pentru un efect corona vizibil între electrod si suprafata, având ca efect o cascada de ioni negativi în spatiul dintre electrodul central si sprafata din afara tubului.

Ionizarea are loc sub actiunea unei tensiuni electrice înalte, care depaseste constanta dielectrica a gazelor în vecinatatea electrozilor de ionizare, producând fenomenul corona. Orice aerosol care intra în acest spatiu liber este încarcat si bombardat de acesti ioni, astfel ca migreaza spre suprafata colectoare sub efectul atractiei electrice si al bombardarii, cum se observa si din figura 1.6.

Fig. 1.6. Schema de principiu a unui electrofiltru

Când particulele ajung pe suprafata colectoare, îsi pierd sarcina electrica si adera la aceasta datorita fortei de atractie, unde vor ramâne fixate pâna la întreruperea curentului si îndepartarea fizica prin razuire, curatare sau vibratii. În general, distanta b dintre electrozii de ionizare si cei de depunere este de 0.3÷0.4 m, viteza de migrare a particulelor de cenusa w pe electrozii de depunere este de 8÷12 cm/s, iar viteza v a gazelor în electrofiltru este de 1.5÷2.5 m/s.

Dupa forma electrozilor, filtrele electrostatice sunt tubulare sau cu placi. La filtrele tubulare electrodul de depunere este un tub cilindric sau hexagonal, iar electrodul de ionizare o sârma întinsa în lungul axei tubului. Aceste tuburi au diametrul de 150÷300 mm si o lungime de 3000÷4000 mm. Electrozii de ionizare sunt confectionati din sârma de otel cu diametrul de 1.5÷2 mm. Uneori sârma este prevazuta cu tepi sau muchii pentru a mari posibilitatea de strapungere locala a câmpului.

Filtrele cu placi, prezentate în figura 1.7, sunt de fapt niste condensatori plani alcatuiti dintr-o serie de placi paralele, ce constituie de fapt electrozii de depunere, iar între placi sunt situati electrozii de ionizare, sub forma unor sârme la jumatatea drumului dintre doua placi.

Electrozii de ionizare sunt izolati de pamânt, fiind legati la polaritatea (-), iar placile sunt legate la pamânt, formând polaritatea (+). Tensiunea aplicata este, în general, de ordinul U = 60-100 kV. Legarea electrozilor de ionizare la (-) este justificata de faptul ca ionii negativi din aer au o mobilitate de 1.37 ori mai mare decât cei pozitivi si astfel, efectul corona este mai intens.

Circulatia gazului este orizontala pentru placi. Electrozii de ionizare se construiesc cu diametrul de 12 mm, eventual cu muchii si vârfuri, pentru a produce o descarcare cât mai intensa.

Particulele de cenusa din gaze se încarca cu sarcini electrice si, datorita fortelor electrostatice, se deplaseaza cu viteza w spre electrozii de depunere. Viteza de miscare a particulelor, w, în câmpul electrostatic depinde atât de caracteristicile mecanice si electrice ale purtatorilor, cât si de intensitatea câmpului electric.

Fig. 5.7. Schema unui electrofiltru cu placi.

Gradul de retinere a prafului (desprafuire), sau eficienta β a electrofiltrului, se poate calcula cu una dintre relatiile de mai jos:

-concentratia la iesirea din electrofiltru, respectiv la intrarea în acesta;

– timp de migrare a particulelor spre electrozii de depunere;

– timp de stationare a particulelor în electrofiltru;

w [m/s] – viteza de depunere sau migrare a particulelor spre electrozii de depunere, depinzând si de caracteristicile acestora;

b [m] – distanta dintre electrozi;

v [m/s] – viteza curentului de gaze, continând particule, prin electrofiltru;

l [m] – lungimea electrofiltrului;

x – factor de corectie experimental, având valori de 0.85÷0.9. Relatia de mai sus, care se utilizeaza si pentru dimensionare, are un grad mare de aproximare, deoarece face urmatoarele ipoteze simplificatoare:

viteza de migrare w este constanta în lungul electrofiltrului, când în

realitate aceasta depinde de temperatura gazelor (creste cu aceasta);

câmpul de viteze al circulatiei gazelor este uniform, adica v = const.;

geometria electrofiltrului este perfecta (b = const.);

concentratia de praf este uniforma si se mentine constanta în toata

sectiunea transversala a canalului, neexistând antrenari de praf pe electrozi.

În realitate, imperfectiunile geometrice, cât si depunerea exagerata pe electrozi, modifica câmpul electric, tensiunea efectiva de ionizare si, împreuna cu neuniformitatea curgerii, constituie cauze ale reducerii eficientei electrofiltrului.

Viteza de depunere se poate calcula cu relatia:

z – numar mediu de purtatori de sarcina pe particula;

e [C] – sarcina electronului;

E V/m- intensitatea câmpului electric aplicat;

ɳ[kg/m.s] vâscozitatea dinamica a gazului;

dp m- diametrul particulei de praf.

Aceasta viteza de depunere este teoretica, dar în realitate se abate de la valoarea teoretica, cum se vede si din figura 1.8.

Fig. 1.8. Variatia vitezei de depunere cu diametrul particulei.

Factorii care influenteaza viteza de depunere, diminuând-o, sunt: 1)încarcarea suprafetei de depunere; 2) intensitatea curentului; 3) sectiunea de trecere prin electrofiltru; 4) suprafata totala; 5) continutul de sulf din particule; 6) concentratia prafului; 7) continutul de carbon nears (funingine); 8) suprafata granulelor de cenusa. Daca la factorii ce influenteaza viteza de depunere si implicit, eficienta filtrarii, b adaugam si corecta respectare a geometriei canalelor si a concentratiei ramelor cu electrozi de ionizare, putem concluziona ca buna functionare a filtrelor electrostatice nu reprezinta o problema de conceptie si de nivel tehnic, ci problema de executie, montaj si exploatare. Electrofiltrele sunt alcatuite din mai multe zone de lucru, alimentate electric

independent, pentru marirea fiabilitatii si a sigurantei în functionare. Lungimea unei zone este 4.5÷5 m. În practica centralelor electrice, în functie de eficienta b necesara a filtrului si dependent de felul combustibilului, se folosesc 2÷3 zone pentru huila, 3÷4 zone pentru lignit si 5÷6 zone pentru sisturi bituminoase sau continut ridicat de anorganic.

Schema unui E.F. cu trei zone este prezentata în figura 1.9.

Atunci când se realizeaza punerea în functiune a dispozitivelor de scuturare (ciocanele ce bat în electrozi), se vor scutura atât electrozii de depunere cât si ramele de ionizare (operatie cunoscuta în practica ca bataia la tambale).

Fig. 1.9. Schema unui electrofiltru cu trei zone.

1-pâlnie difuzoare; 2- dispozitiv de linistire si uniformizare a curgerii ; 3A, 3B ,3C-electrozi de dpunere grupati in trei tronsoane (A,B,C); 4-electrozi de ionizare ;5 – cadre de intindere a barelor de ionizare ; 9-dispozitiv de scuturare a electrozilor de ionizare prin ciocănire sau vibrare periodică; 10- confuzor de evacuare a gazelor.

Pentru a evita antrenarea cenusii pe durata scuturarii, electrozii de depunere pot avea forma literei C, crescând astfel zona de stagnare (partea hasurata) si împiedicând antrenarea cenusii, cum se observa din figura 1.10. Electrozii de ionizare sunt prevazuti cu vârfurile orientate spre interiorul

literei C, dirijând preferential cenusa catre aceste zone. Tensiunea aplicata este de 60-100 kV c.c. , cu posibilitatea unui reglaj continuu, pentru a mentine curentul de ionizare constant.

Daca curentul de ionizare creste foarte mult, se poate ajunge la strapungerea izolatorilor si, prin urmare, la scurtcircuit si distrugerea electrofiltrului. Daca cantitatea de praf este foarte mare, în electrofiltru pot apare fenomene de ecranare electrica, ceea ce micsoreaza eficienta . Din acest motiv, în unele instalatii cu continut mare de praf în gaze (ca exemplu, la instalatiile care ard praful de lignit), se instaleaza în serie un filtru mecanic si un electrofiltru.

Fig. 1.10. Forma electrozilor de ionizare.

Dimensiunile electrofiltrului sunt considerabile, dupa cum se observa din figura 1.11, unde este prezentat un electrofiltru instalat într-o fabrica de ciment.

Fig. 1.11. Electrofiltru dintr-o fabrica de ciment.

La filtrele electrostatice umede are loc o stropire cu apa a amestecului impur de aer sau gaze, continând praf. Acest sistem este utilizat mai putin pentru retinerea particulelor solide de praf si mai mult pentru retinerea combinata a prafului si altor substante gazoase nocive.

5.6. Filtre totale sau în strat poros

Fac parte tot din categoria filtrelor mecanice uscate. Daca se deschide usa unui mecanism de saci colectori se va observa de ce filtrele poarta acest nume. În interior se gaseste un numar de saci din pânza, care sunt sustinuti doar de scurgerea de gaze, care trece fie din interior spre exterior, fie din exterior în interior, prin filtrele izolante.

Atunci când granulele de praf se aseaza pe filtre, se mareste rezistenta si eficienta filtrului care îndeparteaza particulele din aer. Când sunt acoperite în întregime, operatia de filtrare este împiedicata. Filtrele totale acopera un domeniu foarte larg, atât în ceea ce priveste spectrul

granulometric cât si temperatura de lucru, fiind cel mai eficient sistem de îndepartare a particulelor uscate. Eficienta lor medie este foarte ridicata (= 99,9%), în timp ce eficienta la particulele sub 5 m este apropiata de 100 %.

Din categoria filtrelor totale sau în strat poros cele mai des utilizate sunt:

filtrele textile de tip sac din tesaturi textile;

filtrele cu pat filtrant, din fibre îngramadite sau umplutura de nisip.

Functionarea filtrele textile de tip sac din tesaturi textile este limitata de temperatura în jurul valorilor de 100-250OC (dependenta de natura materialului), în schimb rezistenta gazodinamica este foarte mare ajungând la 200÷250 Pa. La aceste filtre vitezele sunt mai mici ca la filtrele de tip ciclon sau multiciclon. Ele îsi gasesc întrebuintarea la filtrarea debitelor mici de aer sau de gaze reci, precum aerul din traseul transportului de carbune sau cenusa, gazele ventilate în

instalatiile nucleare sau aerul folosit în transportul pneumatic. Particulele separate sunt, în general, mai mici decât porii tesaturii, explicabil prin aceea ca, la aceasta categorie de filtre, pe lânga procesul de cernere (sitare), apare fenomenul de difuziune a particulelor la suprafata fibrelor. Aceasta difuziune se accentueaza pe masura ce diametrul particulelor de praf este mai mic (sub 5 μm) si conduce la îmbâcsirea filtrului si la necesitatea înlocuirii tesaturii.Filtrarea nu o face izolatia, ci pânza care acopera filtrele sau umplutura din interior, de forma unui fagure sau strat poros. Se poate considera ca pânza este un caz particular al fagurelui sau statului poros. În general, rezistenta fagurelui se mareste proportional cu timpul si nu depinde de curentul de aer, decât la începutul utilizarii filtrului. Pierderea de presiune în fagure (statul poros) este proportionala cu concentratia de praf, cu timpul si patratul vitezei superficiale a aerului sau gazului. Viteza superficiata este definita ca raportul dintre debitul volumetric de aer sau

gaze si suprafata de filtrare.

Cunoscând pierderea de presiune initiala prin filtru curat, se poate calcula timpul dupa care este necesara curatirea, pentru ca pierderea de presiune prin filtru sa se mentina sub o limita maxima impusa. O alternativa a sistemului de filtrare cu tesaturi, aplicabila pentru temperaturi ridicate, o constituie filtrele cu pat filtrant din fibre îngramadite sau umplutura de nisip, având schema prezentata în figura 1.12.

Fig. 1.12. Filtru cu pat filtrant.

Ca material filtrant, pentru retinerea prafului, se utilizeaza straturi de materiale granulare sau poroase, constituite din pietris foarte fin si granule de samota. Aceste straturi schimba directia si viteza scurgerii de gaz, permitând prin inertie particulei sa miste alte particule. Dezavantajul folosirii acestui tip de filtre consta în faptul ca praful va acoperi straturile. De aceea, se cere o întretinere deosebita, pentru a împiedica acest lucru si, în acest scop, se monteaza un ventilator pe coloana de absorbtie si se asigura etanseitatea dispozitivului de colectare si evacuare, pentru evitarea curentilor turbionari în conul fitrului.

Mecanismele de îndepartare a particulelor de praf sunt:

asezarea particulelor pe straturile de material filtrant;

interceptarea directa a cantitatilor ramase de particule de praf si îndreptarea lor de catre curenti de aer, catre straturile de material filtrant;

difuzia materialului, deoarece aerul îsi mareste sau îsi scade viteza atunci când goleste straturile de material filtrant, care sunt relativ curate în comparatie cu particulele din materie.

5.7. Filtre hidraulice umede

La acest tip de filtre retinerea particulelor se bazeaza pe spalarea aerului sau gazului încarcat cu particule de praf cu un curent de fluid, cel mai adesea apa, întro instalatie de tip scuber, prin doua mecanisme distincte, prezentate în figura 1.13.

Fig. 1.13. Mecanismele de retinere a prafului în scruber.

Primul mecanism consta în umezirea particulei cu lichidul din scruber, pulverizat printr-un difuzor în bule mai mici. Particula de praf este retinuta atunci când aceasta traverseaza linia de demarcatie a interfetei lichid-gaz. Apare necesara o miscare relativa a particulei la interfata lichid-gaz. În zona de pulverizare a picaturilor, aceasta pulverizare influenteaza ciocnirea particulei de praf de cele de lichid. În bula de lichid, fortele inertiale si turbulente intensifica acest contact. Eficienta retinerii particulelor de praf creste cu numarul de picaturi si miscarea relativa a acestora. În scruber, miscarea picaturii mareste aria activa pentru transferul de masa si creste sansa de umidificare a particulelor. Pentru o bula, miscarea ei înseamna nu doar marirea suprafetei de schimb disponibila, ci si scurtarea traseului pâna la interfata unde poate fi umezita. Dupa acest mecanism sunt construite turnurile de spalare. Al doilea mecanism important în colectorii umezi (scuberi) este retinerea particulelor de praf umede pe suprafata colectoare, urmata de curatarea suprafetei. Suprafata colectoare poate fi sub forma de pat (strat) sau simplu, o suprafata umeda. Scruberele industriale utilizeaza cele doua mecanisme esentiale expuse mai sus, concomitent cu reducerea pierderilor de apa. O astfel de schema este prezentata în figura 1.14. În acest caz, filtrul umed este constituit dintr-un tub aerodinamic conectat la un bazin si apoi o zona ascendenta în care se plaseaza un separator de picaturi cu sicane. Pentru reducerea consumului de apa, initial se face stropirea cu apa bruta recirculata din bazinul colector, iar, în final, se retin picaturile de apa din aerul sau gazul curat, în separatoare cu sicane. Praful retinut este evacuat în stare umeda sub forma de slam.

Fig. 1.14. Filtru umed combinat

Din cauza pulverizarii apei, temperatura la iesire se reduce, ajungând la circa 60 °C, pentru o temperatura la intrare de circa 140 °C. Temperatura la iesire redusa mareste pericolul de aparitie al punctului de roua acida si înrautateste dispersia gazelor. Pentru evitarea acestor neajunsuri este necesara ridicarea temperaturii gazelor pâna la circa 90 °C, încalzirea acestora facându-se cu caldura din exterior sau recuperativ, prin montarea unui schimbator de caldura care încalzeste gazele curate pe seama caldurii gazelor brute.

Viteza gazelor este 4÷6 m/s, caderea de presiune de circa 150 Pa, iar eficienta foarte buna (95÷99,5 %). Acest filtru este eficient si la reducerea SO2 din gaze, scop în care se introduce în bazinul de apa fie CaCO3, Ca(OH)2 sau MgCO3. Prin reactie cu SO2 se formeaza CaSO4 sau MgSO4 (sulfati). Un sistem relativ recent, care a început sa aiba o larga utilizare, este scruberul de tip Venturi, prezentat în figura 1.15, care lucreaza cu viteze mari ale lichidului si ale gazului sau aerului poluat, rezultând o presiune transversala foarte mare a vaporilor.

Scuberul uscat este ultima aplicatie a filtrarii hidraulice, filtrarea realizânduse într-un pat de pietris. Unele unitati folosesc placi electrostatice transversale sau pat de nisip, pentru retinerea particulelor. Eficienta filtrarii este acceptabila, de circa 90÷95 %.

1.15.Scruberul de tip Venturi

5.8. Comparatie între sistemele de desprafuire

La alegerea sistemului de desprafuire influenteaza dimensiunea particulelor ce trebuie retinute, temperatura agentului purtator, dimensiunile aparatului, pierderea de presiune în aparat si costurile anuale de întretinere. Orientativ, în tabelul 1.3, se prezinta o comparatie a acestor sisteme.

Tabel 1.3.

2. Parametrii tehnologici și structurali ai Instalației de desprăfuire (electrofiltrului ) și transportarea prafului.

2.1. Date de intrare – parametri tehnici electrofiltru.

Două electrofiltre complet orizontale sunt planificate pentru desprafuirea gazelor de ardere de la banda masinii de sinterizat. Sunt selectate pentru urmatorii parametri:

Obtinerea concentratiei de praf gaz uscat de 50 mg/Nm3 g.s. garantata in gaz dupa electrofiltru

necesita observarea urmatoarelor conditii:

Masuratori de capacitate si emisie vor fi facute in timpul operarii stabile a benzii de aglomerare

Masuratori de capacitate si emisie vor fi facute pentru doua cazuri: fara recircularea

prafurilor precipitate in ultima zona a electrofiltrului si cu recirculare inlocuita.

Deseuri cu ungere nu vor fi folosite in timpul masuratorilor de capacitate.

Continutul de clor al compusilor in praful la orificiul de intrare a electrofiltrului nu va depasi 5%.

2.2. Parametri structurali ai electrofiltrului

Cei mai important parametri ai masinilor si echipamentelor sunt date mai jos:

PRINCIPIU OPERATIONAL

3.1. Introducere

Electrofiltrul orizontal uscat este o masina pentru precipitarea electrostatica a partilor solide de la gazul evacuat de la banda masinii de sinterizat.

Instalația este formată din:

Partea mecanica, care include echipamentul intern dezvoltat in interiorul camerei electrofiltrului impartita mecanic si electric in 3 campuri.Campurile respective sunt furnizate electric separat.

Fiecare camp al electrofiltrului este formată din:

Sistemul de sedimentare (electrozi de colectare),

Sistemul de evacuare (electrozi de evacuare).

Parte electrica – Sistemul format din:

Furnizarea electrozilor electrofiltrului cu voltaj inalt,

Furnizarea echipamentului auxiliar electrofiltrului cu voltaj scazut,

3.2. Descrierea operarii electrofiltrului

Gazul cu praf, condus la epuratorul de aer electrostatic, curge prin camera electrofiltrului in care electrozii de colectare sunt plasati in trei campuri separate, indirect conectate la polul pozitiv a unitatii de alimentare. Electrozii de evacuare sunt plasati paralel intre randurile de electrozi de colectare si conectati la polul negativ a setului de alimentare. Electrozii de evacuare sunt furnizati cu voltaj rectificat de la unitatile de alimentare seturi T/R, dezvoltate pe acoperisul fiecarui camp al electrofiltrului.

Particulele de praf, continute in gaz si care curg prin campul electric sunt incarcate cu ioni.

Ionii sunt generate in timpul ionizarii gazului in timpul evacuarii la electrozii de evacuare, furnizati cu voltajul rectificat inalt. Particulele de praf incarcate, afectate de campul electrostatic , sunt in principal depozitate pe suprafata electrozilor de colectare. Praful depozitat pe electrozii de colectare este periodic scuturat si cade in palnii de praf, unde prin mijloacele unui transport pneumatic este evacuate afara la transportatorul banda existent. Mecanismele de batere sunt folosite pentru scuturarea prafului de la electrozi.Ciclul optim de batere depinde de proprietatile prafului si este initial setat in timpul pornirii sistemului. Dupa functionarea de proba, optimizarea parametrilor de alimentare electrofiltru HV si timpii pentru baterea electrozilor este efectuata.

4. CONSTRUCTIA ELECTROFILTRULUI.

4.1.1 Unitate electrozi colectare

Fiecare placa electrozi de colectare in campul respectiv al electrofiltrului este formată dintr-o serie de foi unice Sigma pe axul de sustinere. Placile de electrozi sunt dezvoltate in camera in randuri paralele, care arata in conformitate cu directia fluxului de gaz si sunt echipate in partea inferioara cu un levier batere care permite baterea electrozilor. Axurile de sustinere sunt sustinute pe grinzile superioare. Respectivele foi CE sunt echipate pe doua nivele cu inele de fixare al carui scop este de ale mentine intr-un singur plan.Distanta dintre randurile CE este de 432 mm cu toleranta ± 5 mm. Foile respective de colectare electrozi in fiecare rand sunt introduce din partea de jos la levierul de batere si sunt conectate cu el prin intermediul de nituri Huck.

Leviere de batere ale electrozilor de colectare.

Levierul de batere consista din doua bare plate de otel paralele sudate la un capat cu o nicovala, si la celalalt capat cu o bara de distanta. Levierele de batare sunt conduse liber prin leviere fixate la platformele de service interne in camera. Levierele de batere sunt pentru:

A rula foile de electrozi si a mentine scara de electrozi.

A transfera vibratiile care au loc datorita loviturilor de ciocan la respectivii electrozi de batere astfel incat praful acumulat sa cada.

4.1.2. Batere electrozilor de colectare

Sisteme de batere CE

Sistemele de batere CE sunt construite pe fiecare camp al electrofiltrului. Ei sunt formați dintr-un arbore plasat in rulmenti cu ciocane de transfer montate pe el pe balamale. Ciocanele in perechi sunt dezvoltate pe arbore si sunt mutate unul spre celalalt cu un unghi dat, pe cand fiecare al doilea ciocan in perechea urmatoare este montat in partea opusa a primului.

Arborele rotativ ridica ciocanele, care daca au atins pozitia limita superioara cad jos liber si lovesc ciclic nicovalele levierelor de batere ale electrozilor de colectare. Arborele de batere consista din sectiuni conectate una cu cealalta prin intermediul unor cuple.Arborii sunt condusi in rulmentii fixati la bratari. Rotatia arborelui asigura actionarea pentru sistemele de batare CE.

Actionarea sistemelor de batere ale electrozilor de colectare. Actionarea formată dintr-un motoreductor si cuplarea cu care miscarea revolutionara este transferata la arborele de batere.

Cand porniti actionarea, ar trebui sa se noteze daca directia rotatiilor arborelui respecta sageata care arata directia corecta.Motoreductorul este insurubat la corpul de actionare, montat in afara camerei. In corpul actionarii un manson este plasat umplut cu material de etansare, scopul sau este de a sigila trecerea arborelui prin peretele camerei. Motoreductorul este acoperit cu un capac insurubat la el, fiind un scut impotriva influientelor vremii si in acelasi timp functioneaza ca un pas la intrarea in camera electrofiltrului. Ciclul operational al actionarii sistemelor de batere va fi determinat pe baza lucrarilor de optimizare si va fi dat intr-o dezvoltare separata. Pornirea ar trebui inceputa cu urmatoarea setare:

Controlul operarii sistemelor de batare este proiectat in asa fel incat operarea simultana a mai multor sisteme de batere CE in al doilea si al treilea camp al electrofiltrului nu este posibila, pe cand un camp este cel preferat.

4.1.3. Sistemul electrozi de evacuare

Sistemul este format din:

unitati electrozi de evacuare

Cadre de sustinere

Unitati de sustinere

Unitate electrozi de evacuare.

Electrodul de evacuare consista dintr –un cadru, cu elementi de emisie plasati in interior.

Elementii de emisie au cuie de diferite lungime (cuiele din primul camp 55 mm, alte campuri- cuie 30 mm). Electrodul in partea sa superioara este echipat cu 2 cuiere prin intermediul carora este agatat prin cadrul de sustinere, deasupra unitatii electrozi de evacuare a fiecarui camp epurator de aer electrostatic. In partea superioara a electrodului este o nicovala care faciliteaza baterea sa. In partea de jos a electrodului de evacuare este echipat cu 2 orificii de iesire determinate cu elemente de distanta montate la ele. Datorita elementilor de distanta care fixeaza DE intr-un camp dat, distanta mutuala constanta intre ele este setata. Spatiul intre randurile DE este de 432 mm cu o toleranta de ± 5 mm. Electrozii de evacuare ar trebui sa fie suspendate intre electrozi de colectare. Distanta dintre CE si DE este de 216 mm ± 10 mm. Electrozii de descarcare sunt curatati de praf care s-a acumulat pe ei datorita operarii sistemelor de batare DE.

Cadrul de sustinere.

Este facut din profile rulate conectate prin intermediul de suduri si suruburi. Cadrul este pentru electrodul de evacuzare agatat de el, si suplimentar pentru montarea sistemelor de batere a electrozilor de evacuare pe el. Cadrul, folosind tevile de sustinere, este suspendat pe 4 unitati de sustinere montate de acoperisul de sigilare a ESP -ului.

Unitate sustinere electrozi de evacuare.

Unitatile de sustinere sunt dezvoltate pe acoperisul de sigilare al electrofiltrului in interiorul unor carcase speciale. Unitatile formate din izolatori de sustinere, care transfera greutatea intregului sistem de electrozi de evacuare. Sarcina suplimentara a izolatorului de sustinere este de a izola sistemul a/m care este sub HV, de la camera impantata a electrofiltrului. Izolatorii de sustinere sunt plasati la baze. Teava de sustinere fiind element folosit pentru agatarea cadrului de sustinere la izolator, este echipata in aceasta parte de jos cu levier rulat, care functioneaza ca o balama care o conecteaza cu cadrul de sustinere. In partea superioara, teava este terminata cu un filet si doua piulite, care sunt folosite pentru reglementare si setarea corecta, orizontala a grinzilor de sustinere a cadrului DE. Partea de jos a unitatii de sustinere este echipata cu tub de protectie, limitand accesul la gazul cu praf in interiorul izolatorului de sustinere.

Gazele arse de la izolatorii de sustinere.

Pentru a limita acumularea de praf pe suprafetele din interior ale izolatoarelor de sustinere si a tuburilor de protectie, capacele izolatoarelor au fost echipate cu gauri pentru aspiratia aerului fals. Aspiratia va rezulta de la presiunea negativa care are loc in timpul operarii electrofiltrului.

Reglementarea cantitatii cerute de aer de aspiratie are loc in timpul punerii in functiune a electrofiltrului prin infundarea numarului corespunzator de gauri M12 in capacul izolatorului. Pentru presiunea negative care are loc in electrofiltru in timpul operarii sale, este recomandat sa inchideti 9 gauri M12 in capacul fiecarui izolator. Gaurile deschise trebuie sa fie plasate regulat pe circumferinta capacului.

Incalzirea izolatorilor de sustinere.

Incalzirea izolatorilor a fost construita pentru a preveni scaderile de temperatura la izolatori in timpul punerii in functiune a electrofiltrului fi functionarea sa, si in consecinta pentru a preveni aparitia unui condensat care au putea duce la defectiuni electrice. Incalzirea este reglementata in timpul pornirii in gama de temperature setata.

Incalzirea este mai ales importanta cand electrofiltrul este pus in functiune dintr-o oprire rece.

Ar trebui sa se noteze daca incalzirea opereaza pentru un timp lung corespunzator inainte ca puterea HV este ridicata in epuratorul de aer electrostatic (ca. 2-3 ore) si min 30 min dupa oprire. Pentru incalzirea izolatorilor elementele tevii de incalzire sunt aplicati. Ei sunt plasati in fundatia izolatorului.

4.1.4. Intrare HV

High Voltage(Voltaj mare) este generat de catre rectificatorii montati pe acoperisul electrofiltrului superior, pe cand in epuratorul de aer electrostatic inferior seturile sunt montate pe platformle de langa electrofiltru. Sub rectificatori sunt localizate rezervoare de otel, care sunt folosite pentru colectarea uleiului rectificator in cazul desigilarii sale. Rezervoarele sunt echipate cu tevi de evacuare inchise cu robineti cu bila plasati chiar la rezervoare. Evacuarea precipitatiilor posibile ar trebui sa fie efectuata in conformitate cu reglementarile adecvate la protectia mediului. Intrarea HV la electrozii de evacuare este facuta prin conexiunea cu rectificatorii prin intermediul de cabluri si cleme. Cablurile sunt blindate cu tevi de protectie echipate cu deschideri de inspectie si orificii de scapare a aerului.

4.1.5. Sistemul de batere al electrozilor de evacuare

Pentru scuturarea prafului de pe electrozii de evacuare sunt folosite ciocane de transfer, montate rabatabile la arbore. Miscarea revolutionara a arborelui este generata de catre motoreductorul conectat la arbore prin intermediul unui isolator actionare rotativa.

Actionarea de batere a electrozilor de evacuare

Actionarea de batere DE este montata pe un perete de pe o parte a camerei in partea ei superioara.Cand se porneste actionarea, ar trebui sa fie data o atentie deosebita la directia miscarilor arborelui. Trebuie sa fie aceeasi cu sageata din desenele sistemului, care specifica directia corecta. Dispozitivul de actionare include motoreductor cu un capac, isolator rotativ cu carcasa, cutie de etansare, cablurile electrice ale incalzirii carcasei, gazelle arse ale carcasei

izolatorului cu aerul incalzit. In carcasa actionarii, este plasat un manson umplut cu element de sigilare, al carui scop este de a sigila trecerea arborelui prin peretele camerei.Motoreductorul este acoperit cu un capac insurubat la el, fiind un scut impotriva influientelor vremii.

Pornirea ar trebui sa inceapa cu urmatoarele setari:

Controlul functionarii sistemelor de batere este proiectat intr-o asa maniera incat operarea simultana a mai mult de un sistem de batare CE este posibil in al doilea, al treilea si al patrulea camp al electrofiltrului .

Gazele arse ale izolatorilor rotativi actionare

Pentru a limita acumularea de praf pe suprafetele exterioare ale izolatorilor actionare si tuburile de protectie, capacele izolatorilor au fost echipate cu teava pentru aspiratie a aerului de evacuare incalzit. Aerul purjare este aspirat de catre presiunea negativa care lucreaza in camera electrofiltrului in timpul functionarii sale. Acest aer este atras in interiorul camerei electrofiltrului prin gauri aranjate uniform pe suprafata unui ecran teflon care separa spatiul izolatorului de actionare din interiorul camerei electrofiltrului. Robinetul cu bila localizat la conexiunea insertiei filtrului cu teava carcasei incalzitorului de insuflare este folosit pentru acest scop. Dupa setare aceasta valoare este blocata. Curatarea corespunzatoare a aerului de insuflare este asigurata prin insertia filtrului montata inainte de robinetul cu bila. Aerul de insuflare este incalzit prin dispozitivul de incalzire plasat in interiorul tevii care furnizeaza aerul. Dispozitivul de incalzire este pornit automat cand este pornit ventilatorul de aspiratie, cand este oprit ventilatorul de aspiratie dispozitivul de incalzire se inchide automat.

Incalzirea izolatorilor rotativi actionare

Incalzirea izolatorilor a fost construita pentru a prevedi scaderile de temperatura la izolatori

in timpul punerii in functiune ai electrofiltrului, si in consecinta fata de apartitia unui condensat

care ar putea duce la defectiuni electrice.Incalzirea este mai ales importanta cand electrofiltrul este pus in functiune dintr-o oprire la rece.

Ar trebui sa se noteze daca incalzirea opereaza pentru un timp lung corespunzator inainte

ca puterea HV sa fie urcata in epuratorul de aer electrostatic (ca. 2-3 ore) si min 30 min

dupa oprire.

Cablurile de incalzire plasate la carcasa izolatorului sunt folosite pentru incalzirea izolatorilor.

4.3. Colectarea de praf de la electrofiltru

Sistemul de transport praf include colectarea de praf de sub doua electrofiltre plasate pe doua etaje ale fundatiei, unul pe celalalt si de sub palnia camerei preliminare inaintea electrofiltrelor.

Sistemul este format din:

transportatori montati in palniile de praf

evacuari de urgenta praf de la palnii

transportatori de colectare (de sub primul si al – 2-lea camp si separate de la al 3-lea camp al electrofiltrului)

sistemul de sigilare ermetic pentru transportarea prafului

jgeaburi praf cu supape cu clapeta praf

sistemul de actionare si supraveghere transport

stocarea prafului de sub al 3-lea camp al electrofiltrului

Fiecare electrofiltru are doua palnii de trecere cu transportatoare lant "Elevator" instalate in ele.

Praful de la palnii poate fi transportat in doua feluri:

praful intreg – folosind o evacuare sub arborele de actionare al transportatorului

selectiv – praful separat de la al 3-lea camp si separat praful de la primul si al 2-lea

câmp.

Intr-o situatie cand este o nevoie sa separate praful precipitat in al 3-lea camp al electrofiltrului, surubul actionat manual localizat la evacuare sub al 3-lea camp activand colectarea de praf de la al 3-lea camp cu un transport separat ar trebui activat. Daca surubul mentionat mai sus este inchis, intregul praf este transportat de la palnie la evacuarea principala sub steaua de actionare a transportatorului in palnie.

Sistemul de transport este pornit:

periodic de la semnalul sondei de praf inferioare in palnia electrofiltruluiului

o data pe schimb la o ora stabilită

Deschiderea de evacuare de sub al 3-lea camp este inchis cu un amortizor cu actionare operata manual pentru timpul inchiderii sale. Transportatorul de colectare care directioneaza praful in jgheab a fost instalat sub fiecare pereche de evacuari de la transportatoarele unui anumit electrofiltru.

Praful de la primul si al 2-ea camp este directionat pe linia transportatorilor banda, si praful de la al 3-lea camp este directionat la silozul de praf loacalizat intre drum si electrofiltru inferior la nivelul ±0.0.

Transportatoare dezvoltate in palnii

Transportatoarele montate pe palnii transporta praful la deschizaturile de evacuare cu razuitoare miscate pe balustradele din partea de jos a palniei. Deoarece necesita o nevoie tehnologica de a selecta praful de la al 3-lea camp al electrofiltrului, palnia electrofiltrului este echipata cu capace suplimentare facand ca praful de sub al 3-lea camp cade pe o "etajera" sub lantul inferior in zona celui de-al 3-lea camp al electrofiltrului. Lantul superior duce praful in partea de jos a palniei inainte de statia de intoarcere unde lantul inferior il misca la fereastra de evacuare praf sub al 3-lea camp al electrofiltrului la transportatorul de colectare. Daca amortizorul sub fereastra de evacuare de sub al 3-lea camp este inchis atunci intregul praf de la electrofiltru este transportat la evacuarea principala sub arbore actionare transportator.

Evacuari de urgenta praf de la palnii

Trei deschideri de evacuare de urgenta sunt planificate pentru golirea palniilor in cazul unei defectiuni de transportator care dezactiveaza transportul de praf (adica rupere de lant). Deschiderile sunt planificate in partile de jos ale transportatorilor in palnii. Pentru a inlatura praful, care a fost evacuate de la palniile superioare ale electrofiltrului ca rezultatul unei urgente, pe acoperisul electrofiltrului inferior sau la transportatoare roti, teava evacuare blocabila corespunzator este planificata langa acoperisul electrofiltrului inferior cu carcasa de incarcare.

Transportatoarele de colectare

Transportatoarele de colectare sunt dezvoltate sub evacuarile de la transportatoare in palnii, ele colecteaza praful de la ambele transportatoare palnie in functiune a unui anumit electrofiltru.

Doua transportatoare de colectare au fost montate sub fiecare electrofiltru:

transportator de colectare pentru praful de sub al 3-lea camp.

transportator de colectare pentru praful de sub primul si al 2-lea camp.

Sistemul de sigilare etans al transportarii prafului

Un set de doua inchizatoare a fost construit la conductele jgheab praf Ø300 de sub transportatoarele de colectare, amortizor si o valva fluture cu actionari pneumatice care indeplinesc rolul de sistem de transport in interiorul sistemului de sigilare etans. Datorita faptului ca in interioarul sistemului de desprafuire este o presiune foarte inalta, ca 12 kPa, sistemul de transport, la fiecare jgheab de praf sub transportatorul de colectare este echipat cu o inchidere de sigilare etansa, eliminand alta aspiratie in aer fals prin jgheaburi praf. Sistemul de sigilare etans opereaza in asa o maniera ca in orice moment a transportului acționat cel putin unul din doua elemente de inchidere, amortizor sau valva fluture, este închis.

Sistemule format din:

1. Amortizor cu acționare pneumatică.

2. Valva fluture cu actionare pneumatică.

3. Conducta de retentie de lungime care permite colectia de praf pentru o perioada nu mai scurtă de 5 secunde.

4. Timpul secvenței de inchidere si deschidere a amortizorului si valva programată in timpul pornirii.

Jgheaburi praf

Deoarece transportatoarele de colectare a electrofiltrului superior sunt montate la nivelul +18.0m pentru pierderea energiei a prafului de descarcare la transportatorul banda praf, supapele cu clapeta praf au fost montate pe conducta jgheab.

Sistemul de actionare si supraveghere transport

Sistemul este format din:

Sonda inferioara si superioara a nivelului de praf in palnii

Sonda de umplere siloz

Sistemul de blocari echipament transport

Sistemul de transport praf de la palniile electrofiltrului este actionat automat de la semnalul de la sonda inferioara in palnia de praf si opereaza prin timpul de la 20 la 60 minute setat in timpul pornirii. Indiferent de faptul care sonda a unei palnii actioneaza transportul de praf pornind transportatoarele de colectare, transportatoarele montate in ambele palnii al unui anumit electrofiltru sunt actionate. Sistemul de semnalizare a prezentei prafului in palnie de catre sonda superioara informeaza despre situatia de urgenta cu cantitate excesiva de praf in palnie. Apoi transportul de praf poate fi efectuat doar sub supravegherea personalului de serviciu. Pentru ca actionarile transportatorilor au dispozitive de siguranta supraincarcare mecanice, actionarea unui transportator intr-o palnie cu o cantitate de praf suplimentara poate duce la deterioararea sa si o reparatie ar putea fi necesara.

Stocarea prafului de sub al 3-lea camp al electrofiltrului.

Praful de la transportatorul de colectare de sub al 3-lea camp este directionat la un siloz praf acceptat cu o capacitate de ~14 m3, care periodic, cel putin 1 data pe saptamana va fi golit. Sondele de la palnie si de la cilindru informeaza despre umplerea silozului. Palnia silozului este echipata cu aerisirea care permite descarcarea. Palnia este echipata cu sistem de incalzire cablu de putere min 350W/m2 care mentine temperature palniei la punctul de condensare. Silozul si palnia sunt acoperite cu izolatie termina.