Prezentarea Domeniuluii Financiar Bancar Romanesc

I. Prezentarea domeniului financiar-bancar romanesc

1.1. Structura si evolutia sistemului bancar

În perioada economiei cu planificare centrală, sistemul bancar românesc a fost organizat, în linii mari, conform modelului sovietic de monobancă. În centrul sistemului, ce exista în serviciul statului român pentru a implementa planul central și a controla administrativ fluxurile de fonduri în economie, s-a aflat Banca Națională a României (BNR) care exercita atât funcții de bancă de emisiune cât și unele funcții de bancă comercială. Alături de BNR, sistemul cuprindea și patru bănci specializate în finanțarea unui sector specific de activitate economică[1]. În plus, patru bănci străine (Manufacturers Hanover Trust, Société Générale, Banque Franco-Roumaine și Frankfurt Bucharest Bank) erau autorizate să efectueze o gamă restrânsă de operațiuni în valută. De asemenea, mai existau aproximativ 860 de cooperative de credit organizate într-o rețea și mai mult de 6 000 de case de ajutor reciproc.

Reforma sistemului bancar în România a început de facto în decembrie 1990 când sistemul monobancar specific economiei cu planificare centrală a fost înlocuit cu un sistem organizat pe două niveluri: BNR și băncile comerciale. În procesul de organizare a unui sistem bancar modern de tip occidental, BNR și-a asumat responsabilitatea de a conduce politica monetară și de a exercita alte funcții specifice unei bănci centrale, în timp ce activitățile sale comerciale au fost transferate unei bănci nou înființate: Banca Comercială Româna (BCR). Totodată, băncile specializate au fost transformate în bănci comerciale universale.

În aprilie 1991, Parlamentul României a adoptat Legea privind activitatea bancară (Legea nr. 33/1991) și Legea privind Statutul Băncii Naționale a României (Legea nr. 34/1991). Aceste legi au consfințit de jure crearea unui nou sistem bancar orientat spre piață. Noul cadru juridic a încurajat dezvoltarea băncilor cu capital privat și a permis intrarea liberă pe piața bancară autohtonă a instituțiilor financiare străine. Băncile au fost autorizate să opereze în calitate de bănci comerciale de tip universal, putând efectua o gamă largă de operațiuni bancare pe întreg teritoriul țării în condițiile respectării normelor prudențiale emise de banca centrală, în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancară. Începând din 1994, odată cu promulgarea legislației privind valorile mobiliare și bursele de valori, băncile nu mai pot opera direct pe piețele de capital, fiind necesară în acest scop crearea filialelor specializate sub forma societăților de valori mobiliare. În prima parte a anului 1998, legislația bancară a fost substanțial modernizată prin adoptarea de către forul legislativ a trei noi legi bancare: Legea bancară nr. 58/1998, Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naționale a României și Legea falimentului bancar (Legea nr. 83/1998). În anii ce au urmat, cadrul legislativ care reglementează activitatea bancară a fost perfecționat, prin emiterea de ordonanțe de urgență, pentru a se obține un grad cât mai ridicat de compatibilitate cu reglementările similare europene și cele mai bune practice

Ca și în alte țări în tranziție, băncile rămân în continuare cei mai importanți intermediari financiari în România. La sfârșitul anului 2000, sistemul bancar românesc deținea mai mult de 90 la sută din totalul activelor sistemului financiar autohton (vezi Tabelul 1). Dominanța sectorului bancar este demonstrată și de rolul secundar pe care îl joacă piețele de capital românești. La data de 31 decembrie 2000, capitalizarea însumată a celor două burse de valori din România (Bursa de Valori București și piața RASDAQ) se cifra la nivelul de 30 219 miliarde lei, comparativ cu activele totale ale sistemului bancar în valoare de 233 254 miliarde lei.

Structura sistemului financiar (la sfârșitul anului 2000)

Sursa: Bichi, Antohi (2001)

Numărul de bănci

La data de 31 iunie 2001, sistemul bancar românesc cuprindea un număr de 41 de bănci, din care 33 erau bănci persoane juridice române organizate ca societăți pe acțiuni și 8 erau sucursale ale unor bănci străine (vezi Tabelul 2). Numărul de bănci, după ce a atins un vârf de 45 în anul 1998, a scăzut ușor în perioada următoare datorită unui număr de factori cum ar fi lichidarea unor bănci insolvabile și fuziunea unor entități bancare

Principalele modificari structurale din anul 2001 (intrarea în functiune a banci „Banca di Roma SpA”, finalizarea privatizari Banci Agricole si achizitionarea pachetului majoritar de actiuni al West Bank de catre actionarul Cardine Banking Group) au avut un impact major asupra cotei de piata detinute de sectorul privat al bancilor cu capital majoritar strain care a ajuns la 55,2% cât siasupra ponderi în capitalultotal care a crescutla 62,5%.

În semestrul întâi 2004 este înfintata de catre grupul Raifeisen împreuna cu o banca specializata din Germania (Bausparkase Schwalbisch Hal) prima banca din România care ofera un produs imobiliar ce combina creditarea cu economisirea. Acesta este un eveniment major aratând pe de o parte cresterea interesului investitorilor straini pentru piata româneasca iar pe de alta parte tendinta de consolidare sidiversificare a pieteibancare.

1.2. Cadrul legal al activitatii bancilor

Bancile sunt societati comerciale cu statut special, pentru ca se constituie si functioneaza dupa reguli specifice, cu autrizarea si sub supravegherea Bancii Nationale a Romaniei. Cadrul legal al activitatii acestora este constituit din Legea nr. 101/1998, privind Statutul B.N.R, Legea bancara nr. 58/1998 si Legea privind procedura falimentului bancilor nr. 83/1998, care se completeaza cu actele normativeemise de B.N.R., in temeiul art. 50din Legea 101/1998. Conform prevederilor art. 1 al Legii bancare nr. 58/1998, activitatea bancara in Romania se desfasoara prin Banca Nationala si prin alte banci. Alte persoane juridice pot desfasura activitati bancare, numai daca sunt autorizate prin lege si numai cu respectarea principiilor legii bancare. Aceste persoane juridice se supun si ele, la fel ca si bancile, autorizarii, supravegherii prudentiale si reglementarilor Bancii Nationale a Romaniei, conform art. 90 din Legea bancara. Se afla sub incidenta Legii nr. 58/1998 atat bancile, persoane juridice romane, cat si sucursalele din Romania ale bancilor, persoane juridice straine (art. 2, alin. 1). Bancile reprezinta principalii intermediari financiari in economie. Ele faciliteaza formarea capitalului disponibil in economie si coordoneaza procesul de economisire-investire, in scopul cresterii volumului total de resurse alocate economiei. Bancile sunt caracterizate prin capacitatea lor de a pune in circulatie creante asupra lor insele, sporind volumul mijloacelor de plata si, implicit, al masei monetare. Sistemul Bancar se afla intr-un stadiu avansat de transformare, suficient pentru a plasa acest susbsistem al economiei pe una din principalele pozitii in evolutia restructurarii. Pornit initial cu patru banci de stat, sistemul bancar romanesc s-a dezvolata pe parcurs si s-a consolidat, bancile noi patrunzand treptat in sistem si construindu-si incet pozitii relativ stabile pe piata bancara romaneasca. Au patruns pe piata bancile straine ce se adreseaza afacerilor profitabile ale agentilor economici din Romania si care constituie un puternic factor concurential ce stimuleaza bancile romanesti – in dezvoltarea si modernizarea activitatilor proprii.