Prezentarea Blom Romania
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1. PREZENTAREA BLOM ROMANIA
2.1. Prezentarea Blom Romania
2.2. Istoric
2.3. Profilul companiei
2.4. Dotarea tehnică
2.5. Sistemul de management
2.5.1. Prezentarea structurii organizatorice a Blom România
2.5.2. Sistemul managerial informațional
CAPITOLUL 2. PROIECTAREA SISTEMELOR INFORMATICE
2.1. Sistemul informațional
2.2. Sistemul informatic
2.2.1. Structura generală a unui sistem informatic
2.2.2. Tipologia și evoluția sistemelor informatice
2.2.3. Sistemul informatic de gestiune
2.2.4. Arhitectura sistemelor informatice
2.2.5. Ciclul de viață al unui sistem informatic
2.3. Evoluția metodelor de proiectare
2.4. Modelarea conceptuală a datelor
2.5. Sistemul informațional contabil
2.5.1. Structura sistemului informațional contabil din cadrul întreprinderii
2.5.2. Arhitectura sistemului informațional contabil informatizat
CAPITOLUL 3. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU PERSONALUL
3.1. Noțiuni privind decontările cu personalul
3.1.1. Contabilitatea drepturilor salariale datorate personalului
3.1.2.1. Contribuțiile unității la asigurările și protecția socială
3.1.2.2. Contribuțiile angajaților la asigurările și protecția socială
3.1.3. Contabilitatea privind impozitul pe salarii
3.2. Calculul salariilor la Blom România
3.3. Înregistrarea în contabilitate a decontărilor cu personalul la Blom Romania
CAPITOLUL IV. PROIECTAREA SISTEMULUI INFORMATIC PENTRU DOMENIUL RESURSE UMANE
4.1. Sistemul de Gestiune a Bazelor de Date Microsoft Access
4.1.1. Prezentare generală
4.1.2. Arhitectura Sistemului Microsoft ACCESS
4.2. Proiectarea sistemului informatic privind domeniul resurse umane
4.2.1. Modelarea conceptuală a datelor
4.2.2. Modelul relațional al datelor
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
Lista tabele
Tabelul nr. 1. Evenimente importante în istoria grupului BLOM 6
Tabelul nr. 2. Numărul de angajați repartizați pe departamente 9
Tabelul nr. 3. Nivele de abstractizare 24
Tabelul nr. 4. Nivele de concepție 26
Tabelul nr. 5. Descrierea arhitecturii SIC 31
Lista figuri
Figura nr. 1. Numărul de angajați repartizați pe departamente 9
Figura nr. 2. Subsistemele întreprinderii 12
Figura nr. 3. Sistemul informațional 13
Figura nr. 4. Componentele mediului de lucru al sistemelor informaționale 14
Figura nr. 5. Structura generală a unui sistem informatic 16
Figura nr. 6. Reprezentarea schematică a unui sistem informatic 17
Figura nr. 7. Descompunerea funcțiilor 23
Figura nr. 8. Principalele simboluri ale diagramelor fluxurilor informaționale 25
Figura nr. 9. Cardinalitatea minimală 0 29
Figura nr. 10. Microsoft Access 48
Figura nr. 11. Sistemul de gestiune a personalului (MCD) 51
Figura nr. 12. Relaționarea dintre tabele 52
Figura nr. 13. Realizarea tabelei Salariati în Design View 52
Figura nr. 14. Elementele panoului de control 55
Figura nr. 15. Panoul de comandă pentru automatizarea activității 56
Figura nr. 16. Formulare nelegate (fără sursă de date) 56
Figura nr. 17. Fereastra de proprietăți pentru butonul Actualizari 57
Figura nr. 18. Formularul Salariati 57
Figura nr. 19. Formularul nelegat Evidente 58
Figura nr. 20. Raportul Persoane Întreținere 59
Figura nr. 21. Elementele formularului Calcul Salarii 59
Figura nr. 22. Formula de calcul din spatele butonului Rest dePlata 60
Figura nr. 23. Formularul nelegat Sortarea angajaților 60
Figura nr. 24. Formularul nelegat Sortarea în functie de card 61
Figura nr. 25. Fereastra pentru introducerea datelor 61
Figura nr. 26. Vizualizarea SQL a interogarii Card la Banca 61
INTRODUCERE
Tema lucrării o constituie proiectarea unui sistem informatic pe domeniul resurse umane pe exemplul societății comerciale Blom Romania cu ajutorul mediului de programare Microsoft Access.
Forța de muncă este fără îndoială cea mai importantă resursă din cadrul companiei. Utilizarea eficientă a forței de muncă și posibilitățile de evaluare a angajaților, realizarea optimă a proceselor de recrutare, derularea unor programe adecvate pentru trainingul personalului – sunt numai câteva din elementele care concură la succesul unei afaceri. În acest context, utilizarea unor sisteme informatice pentru derularea proceselor informaționale legate de resursele umane este o cerință obligatorie.
Sistemele informatice pentru resursele umane au înregistrat o evoluție importantă în ultimii ani. “Metamorfoza” produsă în cazul aplicațiilor de resurse umane a fost desigur o consecință a cerințelor utilizatorilor unor asemenea soluții și a unei nevoi acute de informații tot mai amănunțite privind resursele umane din cadrul companiilor.
Lucrarea este structurată în 5 capitole ce sunt intitulate sugestiv. Primul capitol este format dintr-o prezentarea succintă a societății pe exemplul căreia este realizată lucrarea. Cel de-al doilea capitol cuprinde fundamentele teoretice referitoare la proiectarea sistemelor informatice. Capitolul III tratează contabilitatea decontărilor cu personalul, conținând pe lângă noțiunile corespunzătoare, aplicații privind calculul salariilor și înregistrarea în contabilitate a decontărilor cu personalul. Capitolul IV urmărește proiectarea sistemului informatic, precum și derularea aplicației. Ultimul capitol al lucrării prezintă concluziile acesteia.
Importanța resurselor umane pentru buna desfășurare a activității întreprinderii conduce la necesitatea unei cât mai bune gestiuni a resurselor umane. Aceste condiții contribuie la creșterea utilității unei aplicații menite să asigure evidența salariaților și calculul salariilor în cadrul societății.
CAPITOLUL 1. PREZENTAREA BLOM ROMANIA
2.1. Prezentarea Blom Romania
Blom România este o filială a BlomInfo A/S (Danemarca) – sediul central al activităților internaționale în domeniul cartografiei digitale ale grupului de firme Blom (Norvegia).
Blom România s-a poziționat în ultimii ani ca o firmă de vârf în domeniul serviciilor profesionale de măsurători terestre, cadastru, sisteme geoinformatice și cartografie digitală. Acesta reunește cu succes experiența dobândită în cursul anilor pe piața locală a societății târgoviștene Geonet S.R.L. (înființată în 1999 și preluată de grupul Blom în 2004) și experiența unor proiecte internaționale de producție de date geoinformatice a BlomInfo A/S (Danemarca).
Societatea a creat un centru de producție de date cartografice digitale și un grup de dezvoltare proiecte geoinformatice cu aproximativ 280 de angajați din care 152 de specialiști în domeniu (70 pers. în IT, 82 pers. în geodezie).
Firma dispune de echipamente tehnice (servere, laptop-uri, calculatoare, stații fotogrammetrice, copiatoare, scannere, imprimante și plottere, programe specializate de lucru în mediile CAD și GIS, sisteme de operare, limbaje de programare achiziționate și utilizate în scopul realizării în condiții de calitate deosebite a proiectelor în derulare și a celor viitoare.
Blom România deține în acest moment un portofoliu impresionant de contracte finalizate și continuă să furnizeze servicii în domeniile cartografiei digitale, producției de date geoinformatice și cadastru pentru piața locală.
În cadrul operațiunilor internaționale furnizează servicii de cartografie digitală către alte unități ale grupului Blom, precum BlomInfo A/S (Danemarca), FM Kartta (Finlanda), Simmons Aerofilms (Marea Britanie), având în desfășurare și finalizând proiecte din Marea Britanie, Danemarca, Lituania și Polonia.
La nivel global, grupul BLOM, avea 1195 angajați la 31 decembrie 2012, din care 253 sunt români, adică 19,67%.
Cifra de afaceri în ultimii ani a crescut permanent de la cca. 100.000 EUR în 2000 pana la 8.750.000 EUR în 2012. În 2012 exportul a reprezentat cca. 52% din vânzările firmei.
2.2. Istoric
Tabelul nr. 1. Evenimente importante în istoria grupului BLOM
Sursa: date interne Blom România
2.3. Profilul companiei
Ca parte integrantă a grupului internațional Blom, Blom Romania combină mai multe domenii de afaceri și activitate: colectare și procesare date geografice pentru hărți terestre și maritime, geodezie, topografie, GIS, cadastre pentru locuințe, dezvoltare și distribuție software Pictometry.
Această structură permite companiei să răspundă foarte bine nevoilor clienților din România, cu precădere pentru regiunea Muntenia, oferind soluții specifice fiecărui client, îmbinând o gamă largă de produse și servicii. Specializați în segmente selectate, Blom România reprezintă pentru piața românească un furnizor pentru toate serviciile legate de hărți geografice, topografie și cadastru.
Compania Blom deține mai multe centre în România: în București, Constanța, Brașov și Târgoviște. Sediul central pentru România se află în Târgoviște.
2.4. Dotarea tehnică
Dotările tehnice ale firmei constau în autovehicule, echipamente măsurători, hardware și software.
2.5. Sistemul de management
2.5.1. Prezentarea structurii organizatorice a Blom România
Structura societății se compune din elementele:
Structura managerială;
Structura funcțională.
Totalitatea compartimentelor de muncă ce alcătuiesc structura organizatorică precum și relațiile dintre acestea sunt reflectate de Organigrama companiei.
Structura managerială cuprinde ansamblul managerilor de nivel superior și al subdiviziunilor organizatorice prin ale căror decizii și acțiuni se asigură condițiile manageriale, economice și tehnice și de personal necesare desfășurării activității compartimentelor. Structura managerială cuprinde organismele de management participativ, manager general și adjuncții săi, compartimente funcționale și de concepție constructivă și tehnologică.
Structura desfășurării serviciilor și realizării producției – este formată din totalitatea subdiviziunilor organizatorice în cadrul cărora se desfășoară activitatea. Organigrama Blom România este de tip piramidal. Pe nivel ierarhic găsim compartimente funcționale ale societății, subordonate conducerii executive după cum urmează:
În subordinea directă a Directorului General se găsește Departamentul Managementul Calității și Asistent Manager.
Tabelul nr. 2. Numărul de angajați repartizați pe departamente
Sursa: analiză autor
Figura nr. 1. Numărul de angajați repartizați pe departamente
Sursa: analiză autor
2.5.2. Sistemul managerial informațional
Esența managementului constă în capacitatea de a ordona sistemul productiv-economic pe baza informațiilor, dirijând și reglementând acțiunile acestuia pentru atingerea obiectivelor prestabilite. Angajații găsesc și se regăsesc într-un puternic câmp informațional. În sens larg ca noțiune, informația managerială este considerată „ceea se comunică”. Informația este de fapt o noutate care oferă fapte, fenomene, elemente și tendințe în sfera productiv – economică, până la momentul în care subiectul ierarhic le recepționează.
Informația pentru management reprezintă mesajul ce conține elemente recunoscute de director, până la momentul luat în considerare.
Informația fiind un mesaj, o comunicare sau o știre, se referă la producerea unor evenimente din mediul productiv – economic, la situațiile, condițiile și dimensiunile manifestării acestora. Natura evenimentelor este diversă, economică, socială și ecologică.
Informațiile trebuie să îndeplinească diferite condiții pentru a fi eficiente și operative în procesul decizional: 1)să fie veridice; 2) să fie exacte; 3) să fie necesare; 4) să fie complete; 5) să fie oportune; 6) să aibă o vârstă cât mai redusă; 7) să fie transmise celor interesați cu frecvență rațională; 8) să aibă fiabilitate corespunzătoare; 9) să aibă dublu caracter, obiectiv (conținut intrinsec) și subiectiv (exprimat prin valoarea lor pentru factorii de decizie din domeniul diplomației).
Informațiile analitice – semnalează fapte și evenimente culese direct de la sursă, fără nici o intervenție.
Informațiile sintetice – exprimă situații rezultate din confruntări cu alte informații.
Sistemul informațional este ansamblul de elemente implicate în procesul de ce angajați repartizați pe departamente
Sursa: analiză autor
2.5.2. Sistemul managerial informațional
Esența managementului constă în capacitatea de a ordona sistemul productiv-economic pe baza informațiilor, dirijând și reglementând acțiunile acestuia pentru atingerea obiectivelor prestabilite. Angajații găsesc și se regăsesc într-un puternic câmp informațional. În sens larg ca noțiune, informația managerială este considerată „ceea se comunică”. Informația este de fapt o noutate care oferă fapte, fenomene, elemente și tendințe în sfera productiv – economică, până la momentul în care subiectul ierarhic le recepționează.
Informația pentru management reprezintă mesajul ce conține elemente recunoscute de director, până la momentul luat în considerare.
Informația fiind un mesaj, o comunicare sau o știre, se referă la producerea unor evenimente din mediul productiv – economic, la situațiile, condițiile și dimensiunile manifestării acestora. Natura evenimentelor este diversă, economică, socială și ecologică.
Informațiile trebuie să îndeplinească diferite condiții pentru a fi eficiente și operative în procesul decizional: 1)să fie veridice; 2) să fie exacte; 3) să fie necesare; 4) să fie complete; 5) să fie oportune; 6) să aibă o vârstă cât mai redusă; 7) să fie transmise celor interesați cu frecvență rațională; 8) să aibă fiabilitate corespunzătoare; 9) să aibă dublu caracter, obiectiv (conținut intrinsec) și subiectiv (exprimat prin valoarea lor pentru factorii de decizie din domeniul diplomației).
Informațiile analitice – semnalează fapte și evenimente culese direct de la sursă, fără nici o intervenție.
Informațiile sintetice – exprimă situații rezultate din confruntări cu alte informații.
Sistemul informațional este ansamblul de elemente implicate în procesul de colectare, transmisie, prelucrare de informații etc.
Rolul sistemului informațional este de a transmite informația între diferite elemente. De exemplu, în cadrul unei unități economice, rolul sistemului informațional este de a asigura persoanele din conducere cu informațiile necesare pentru luarea diferitelor decizii economice sau de altă natură.
În cadrul sistemului informațional, se regăsesc: informația vehiculată, documentele purtătoare de informații, personalul, mijloace de comunicare, sisteme de prelucrare a informațiilor. Dintre activitățile ce se desfășoară în acest sistem se enumără: achiziționarea de informații din sistemul de bază, completarea documentelor și apoi transferarea între diferite compartimente, centralizarea datelor.
În cadrul sistemului informațional, majoritatea activităților se pot desfășura cu ajutorul tehnicii de calcul. Blom România folosește cea mai nouă tehnologie informatică disponibilă în acest moment cu scopul de a oferi cel mai bun serviciu și produse de pe piață. Cu ajutorul acestei tehnologii clienții pot dispune de transpunerea datelor în format digital. De asemenea, acest sistem simplifică întocmirea documentației de cadastru, topografiere sau realizarea de hărți terestre.
Într-un sistem informatic pot intra: calculatoare, sisteme de transmisie a datelor, alte componente hardware, software, datele prelucrate, personalul ce completează tehnica de calcul, teoriile ce stau la baza algoritmilor de prelucrare.
În cadrul compartimentului de Programatori & Suport Tehnic este informațională activitatea de servicii cu clienții, de asemenea Operatorii introduc în calculator datele acumulate, strânse pe teren.
În cadrul departamentului financiar – administrativ, activitatea este informatizată aproape în totalitate, la fel ca și activitatea din cadrul celorlalte departamente sau compartimente.
Relația de schimb – între organizația BLOM și clienți are loc o relație de schimb. Relația funcționează în momentul în care există un echilibru între valoarea pe care o obține BLOM și valoarea pe care o obține clientul.
Valoarea apare atunci când o parte simte că obține de la cealaltă soluții sau satisfacerea unor nevoi.
Relația de schimb între angajat și clientul extern – relația de schimb a organizației BLOM cu clienții ei are loc prin intermediul unei relații interpersonale între reprezentantul (angajatul) organizației BLOM și reprezentantul (angajatul) organizației client.
Există o legătură puternică între nevoile personale și cele organizaționale. În momentul în care interlocutorul este satisfăcut din punct de vedere al nevoilor personale, este mai dispus să facă compromisuri pentru a ne satisface nevoile organizaționale.
Importanța satisfacerii clienților externi – este mult mai important pentru o companie să-și mențină actualii clienți satisfăcuți decât să-și caute noi clienți. De asemenea este și mult mai ieftin. Costă de aproximativ 5 ori mai mult să câștigi un client nou față de a menține unul existent.
Bătălia principală se dă între firme concurente pentru câștigarea unei cote cât mai mari pe piață.
Valoarea vieții clientului = profitul pe care îl aduce un client organizației în tot timpul în care rămâne clientul ei.
CAPITOLUL 2. PROIECTAREA SISTEMELOR INFORMATICE
2.1. Sistemul informațional
Un sistem reprezintă un ansamblu de elemente interdependente, între care se stabilește o interacțiune dinamică, pe baza unor reguli prestabilite, cu scopul atingerii unui anumit obiectiv.
La nivelul întreprinderii sunt identificate următoarele 3 subsisteme:
subsistemul decizional;
subsistemul informațional;
subsistemul operativ.
Figura nr. 2. Subsistemele întreprinderii
Sursa: Stanciu, V, Proiectarea sistemelor informatice, Ed. DualTeck, pag. 12
La nivelul subsistemului operațional are loc culegerea datelor ce sunt apoi transmise subsistemului informațional (flux ascendent) în vederea stocării și prelucrării datelor necesare obținerii informațiilor utilizate în fundamentarea deciziilor la nivelul subsistemului decizional.
Sistemul informațional poate fi definit ca un sistem care reunește în același loc informații dispersate ce pot fi interogate de utilizator. Astfel, avem ca elemente (figura 3):
– cel puțin o sursă de informații, în care se regăsesc informațiile originale;
– un utilizator care pune întrebarea sa;
– un modul de interogare care traduce întrebarea, caută informația și returnează rezultatele;
– o rețea și un protocol de comunicații care permite legătura între elementele sistemului.
Figura nr. 3. Sistemul informațional
Sursa: Oprea, D, Sisteme informaționale pentru afaceri, Ed. Polirom, pag. 126
Subsistemul informațional joacă un dublu rol: pe de o parte asigură toate informațiile necesare luării deciziilor pe toate nivelurile de responsabilitate, conducere și control, iar pe de altă parte asigură căile de comunicare între celelalte subsisteme.
Sistemul informațional este cel mai frecvent definit ca un ansamblu de componente, care acționează în baza unor relații de cauzalitate, în vederea alegerii și prelucrării datelor și informațiilor, necesare la nivel decizional și informațional.
Același sistem informațional este definit de alți autori ca o rețea complexă de relații structurate în care intervine factorul uman, de echipamente și proceduri, care au ca obiect crearea unor fluxuri ordonate de informații pertinente, provenite din surse interne și externe organizației și care sunt destinate să constituie baza de adoptare a deciziilor.
Un sistem informațional se definește prin 3 ipostaze :
= un conținut formal automatizat;
= un conținut neformat dinamic;
= un conținut orientat către proiectul unui decident;
Sistemul informațional poate fi privit sub dublu aspect :
Din punct de vedere static presupune înregistrarea faptelor ce apar în baza informațională și înregistrarea structurilor de date, a regulilor și a restricțiilor în modelul datelor.
Din punct de vedere dinamic presupune procesarea datelor, actualizarea bazelor de date și posibilitatea de schimbare a regulilor și restricțiilor existente.
Principalul scop al acestui subsistem este furnizarea informațiilor necesare fiecărui utilizator, în funcție de responsabilitățile și atribuțiile sale.
Informația astfel furnizată trebuie să se caracterizeze prin:
acuratețe și realitate, informația trebuie să reflecte cât mai fidel realitatea;
concizie, informația trebuie să ofere plusul de cunoaștere la obiect, fără elemente nerelevante;
relevanță, informația trebuie să ofere acele elemente de cunoaștere necesare decidentului; consistență, informația trebuie să fie densă, lipsită de elemente needificatoare;
oportunitate, informația trebuie să-i parvină utilizatorului în timp util;
forma de prezentare adecvată, astfel încât utilizatorul să o recepteze rapid și corect;
cost corespunzător în raport cu valoarea acesteia.
Componentele mediului de lucru al sistemelor informaționale folosite în conducerea organizațiilor economice sunt reliefate în figura 4.
Figura nr. 4. Componentele mediului de lucru al sistemelor informaționale
Sursa: Dumitru Oprea – Analiza sistemelor informaționale, Ed. Univ. “Alexandru Ioan Cuza”, pag. 68
2.2. Sistemul informatic
Într-o organizație există trei categorii de activități care produc informații necesare acesteia: activitățile de intrare a informațiilor, de procesare și de ieșire a rezultatelor. Informațiile produse sunt folosite pentru adoptarea deciziilor, controlul operațiilor, analiza problemelor și realizarea de produse sau servicii noi.
Partea de prelucrări a sistemului informațional este reprezentată de sistemul informatic. Acesta este un sistem automat care are drept scop transformarea datelor de intrare în informații de ieșire. Are ca rol tratarea și administrarea (crearea, consultarea, modificarea, exprimarea) datelor ce ajung în sistem prin intermediul canalelor de comunicare, ocupând un loc central în cadrul sistemului informațional.
De regulă, orice sistem informațional include un subsistem de prelucrare a datelor, care poate fi manual, mecanizat, automat sau combinat. Acest sistem este menit să asigure următoarele categorii de procese:
culegerea și stocarea datelor;
efectuarea operațiilor de prelucrare a datelor și informațiilor;
comunicarea lor la momentele necesare și în punctele în care ele sunt solicitate.
2.2.1. Structura generală a unui sistem informatic
Pentru definirea structurii unui sistem informatic se pornește de la funcția acestuia de a prelucra datele disponibile în vederea obținerii informațiilor necesare luării deciziilor în procesul conducerii.
Sistemul informatic este alcătuit din următoarele componente:
intrările
prelucrările
ieșirile
Figura nr. 5. Structura generală a unui sistem informatic
Sursa: Sursa: Stanciu, V, Proiectarea sistemelor informatice, Ed. DualTeck, pag. 40
Intrările reprezintă ansamblul datelor încărcate, stocate și prelucrate în cadrul sistemului în vederea obținerii informațiilor. Intrările se clasifică în două grupe:
Tranzacțiile externe care redau dinamica operațiilor și proceselor economice și financiare din cadrul firmei. Provin din mediul exterior sistemului informatic.
Tranzacțiile interne sunt urmarea unor prelucrări automate desfășurate în cadrul sistemului informatic conducând la modificări structurale în cadrul colecțiilor de date.
Prelucrările, reprezintă un ansamblu omogen de proceduri automate realizând:
crearea inițială și actualizarea bazei de date;
reorganizarea bazei de date:
salvarea/restaurarea bazei de date.
Ieșirile sistemului informatic sunt reprezentate de rezultatele prelucrărilor desfășurate.
În funcție de natura prelucrărilor ce le-au generat, aceste ieșiri se clasifică în:
ieșiri obținute în urma unor operații de transfer al datelor, care nu și-au modificat valoarea față de momentul introducerii lor în sistem;
ieșiri obținute în urma unor operații de calcul pe baza unor algoritmi prestabiliți.
Ieșirile sistemului informatic pot fi clasificate și în funcție de conținutul lor: indicatori sintetici, rapoarte, indicatori statistici, grafice, foi de calcul etc.
Un sistem informatic trebuie să cuprindă (Figura 6):
componenta de date (baze de date sau fișiere pe suporți magnetici);
componenta de modelare (baze de cunoștințe și modele);
componenta de programare, pentru conectarea tuturor componentelor pentru: organizarea datelor (un mediu de programare, Files Management System, Database Management System), organizarea cunoștințelor și a modelelor (Model Base Management System), monitorizarea interfețelor (Dialog Generation Management System).
Figura nr. 6. Reprezentarea schematică a unui sistem informatic
Sursa: Oprea, D, Analiza sistemelor informaționale, Ed. Univ. “Alexandru Ioan Cuza”, pag. 81
2.2.2. Tipologia și evoluția sistemelor informatice
Aflată într-o permanentă dinamică, societatea informațională se axează pe dezvoltarea sistemelor informatice și a tehnologiei informației. În ciuda varietății sistemelor informatice, se impune o clasificare a acestora, în funcție de o serie de criterii, după cum urmează:
1. După scopul urmărit:
Siteme informatice pentru automatizarea activităților de rutină;
Sisteme informatice pentru conducerea operativă, tactică și strategică;
Sisteme informatice de asistare a deciziilor;
Sisteme informatice pentru automatizarea proceselor de comunicație.
2. După gradul de dispersie al resurselor sistemului:
Sisteme informatice locale (exploatabile pe calculatoare independente sau în rețea)
Sisteme informatice distribuite în plan teritorial.
3. După specificul activității pe care o automatizează:
Sisteme informatice de gestiune;
Sisteme informatice pentru optimizarea procesului decizional, economic și administrativ;
Sisteme informatice pentru conducerea proceselor tehnologice.
4. După gradul de integrare:
Sisteme informatice insulare (singulare);
Sisteme informatice parțial integrate, la nivelul structurii organizatorice:
pe orizontală, la același nivel decizional;
pe verticală, la nivel de activități de bază;
Sisteme informatice total integrate:
pe orizontală, la toate nivelurile decizionale;
pe verticală, la nivelul activității de ansamblu din organizație.
5. După legătura cu tipul de organizare:
Sisteme informatice grefate pe organizarea procesuală (sisteme de producție, de personal, comerciale, etc.)
Sisteme informatice grefate pe subdiviziuni organizatorice.
6. După tipul rețelei pe care se dezvoltă sistemul informatic:
Sisteme informatice bazate pe LAN (Local Area Network);
Sisteme informatice bazate pe MAN (Metropolitan Area Network);
Sisteme informatice bazate pe VPN (Virtual Private Network).
7. După modul de tratare al prelucrărilor:
Sisteme informatice cu prelucrare on-line, caracterizate de existanța unui proces de transmitere și prelucrare a datelor, fără intervenția factorului uman;
Sisteme informatice cu tratarea lucrărilor în timp real (real time systems) incluzând acele sisteme care recepționează prelucrarea datelor și returnează rezultatele, suficient de rapid pentru a fi în măsură să influențeze în același timp, mediul în care funcționează;
Sisteme informatice cu acces multiplu simultan (time sharing), prin care mai mulți utilizatori și / sau procese sunt conectate simultan, interactiv, prin câte un terminal, la sistemul de calcul. Acesta alocă, printr-un regim special, segmente de timp, fiecărui proces lansat de către utilizatori, folosindu-se astfel în mod simultan resursele sistemului informatic.
În ceea ce privește evoluția sitemelor informatice, primele activități informatizate în cadrul organizației au fost contabilitatea, gestiunea stocurilor, facturarea și salarizarea. Aceste aplicații informatice au avut un demers de concepere simplu, secvențial ce nu implica modificări fundamentale în modul de lucru. Informatizarea în întreprinderi, în condițiile anilor 1960, a constat în crearea unor “insule” automatizate, axate pe satisfacerea unor nevoi punctuale de prelucrare. După 1970 se înregistrează primele eforturi de integrare a unor sisteme informatice, permițând regruparea activităților de bază la nivel operațional. Astfel se creează fluxuri de informații referitoare la producție, comenzi ale clienților, facturare și încasare, informații ce sunt gestionate cu ajutorul primelor sisteme de gestiune a bazelor de date. Începând cu apariția noilor tehnologii ale informației și comunicațiilor, în anii 1980, evoluția sistemelor informatice înregistrează un ritm alert (sisteme expert, sisteme de asistare a deciziei).
2.2.3. Sistemul informatic de gestiune
Sistemele informatice de gestiune sunt definite în literatura de specialitate urmărindu-se două abordări:
a). Plecând de la informație și de la suportul acesteia;
b). Plecând de la funcția pe care sistemul informatic de gestiune trebuie să o realizeze.
În primul caz, sistemele informatice de gestiune reprezintă ansamblul informațiilor utilizate în cadrul firmei, a mijloacelor și procedurilor de identificare, culegere, stocare și prelucrare a informațiilor.
În cea de-a doua abordare a definirii sistemelor informatice de gestiune se pornește de la scopul acestuia și anume oferirea informației soliciate de utilizator în forma dorită și la momentul oportun în vederea fundamentării deciziilor.
Sistemele informatice de gestiune implică patru elemente interdependente: domeniile de gestiune, datele, modelele, regulile de gestiune.
Domeniile de gestiune corespund fiecăreia dintre activitățile omogene desfășurate în cadrul firmei – cercetare-dezvoltare, comercială, de producție, de personal, financiar-contabilă – cu luarea în considerare a interacțiunilor dintre ele.
Datele reprezintă “materia primă” a oricărui sistem de gestiune. Sunt avute în vedere toate datele vehiculate și prelucrate, indiferent de natura și caracterul lor.
Modelele de gestiune regrupează procedurile proprii unui domeniu (ex. : contabil, specific domeniului finainciar-contabil; tehnologia de fabricație, specifică domeniului producție).
Regulile de gestiune permit prelucrarea datelor și utilizarea informațiilor în conformitate cu obiectivele sistemului.
2.2.4. Arhitectura sistemelor informatice
Arhitectura reprezintă soluția constructivă a sistemului informatic, sau soluția generică privitoare la procesele de prelucrare a datelor și la modul de integrare a datelor și prelucrărilor.
Sistemul global al unei firme se descompune în subsisteme, fiecare subsistem acoperind un anumit domeniu de activitate. La rândul său, fiecare subsistem se descompune în activități, acoperind a activitate specifică în cadrul domeniului. Gradul de descompunere poate fi și mai avansat, astfel că, în cadrul fiecărei aplicații se vor defini proceduri ce realizează funcții distincte. Aceste proceduri pot curpinde unul sau mai multe module.
Există 2 strategii pentru arhitectura sistemului informatic:
Strategia descendentă ( Top.Down). E considerată cea mai clară strategie și pleacă de la principiul descompunerii sistemului informatic în componente de o complexitate cât mai redusă. Prin această abordare, sistemul dobândește o structură ierarhică modulară în care fiecare componentă îndeplinește o anumită funcționalitate.
Strategia ascendentă (Bottom-Up). Are ca principal scop promovarea inițiativei în cadrul fiecărui domeniu de activitate. Arhitectura presupune realizarea componentelor mici și individuale, testarea acestora și concatenarea lor într-o componentă mai amplă. Astfel , se va ajunge la un moment dat să fie dezvoltat fiecare subsistem informatic pentru ca la final să fie înglobate într-o soluție finală.
Strategia mixtă. Îmbină aspecte ale arhitecturii descendente cu cele ale arhitecturii ascendente, încercând să rețină puncetele forte de la cele două. Se optează, în această abordare, pentru o definire a componentelor conform strategiei descendente, urmând ca proiectarea, realizarea și integrarea să se facă pe baza cerințelor strategiei ascendente.
Indiferent care este strategia utilizată, în definirea arhitecturii trebuie să se țină cont de dezvoltarea ulterioară a sistemului prin crearea și implementarea de noi componente.
2.2.5. Ciclul de viață al unui sistem informatic
Sistemul informatic prezintă propriul ciclu de viață, delimitat între două decizii: momentul de pornire, ce are la bază decizia de a realiza un nou sistem informatic și punctul final reprezentat de decizia de a înlocui respectivul sistem. Ciclul de viață presupune parcurgerea unor etape descompuse la rândul lor în faze ce asigură conceperea, realizarea, implementarea, exploatarea și întreținerea sistemului.
Fazele ciclului de viață al sistemului informatic sunt următoarele:
Definirea cerințelor utilizatorilor. În cadrul acestei faze, utilizatorii sistemului vor preciza obiectivele pe care trebuie să le îndeplinească viitorul sistem informatic, cerințele de eficiență și de securitate.
Specificarea cerințelor sistemului. Este faza de prezentare detaliată a rezultatelor pe care sistemul trebuie să le asigure.
Specificația cerințelor software. Se trasează caracteristicile produsului software și se urmăresc soluțiile de proiectare și de implementare.
Proiectarea generală, în cadrul căreia se definesc soluțiile conceptuale privind viitorul sistemului informatic.
Proiectarea de detaliu. Rafinează soluția cadru oferită de proiectarea generală și are ca finalitate realizarea soluției finale a sistemului.
Realizarea componentelor sistemului informatic. Are loc pe baza soluțiilor oferite de proiectarea de detaliu și poate fi elaborată pe baza unei arhitecturi.
Testarea componentelor. În această fază se verifică modul de funcționare, modul de îndeplinire a cerințelor și fiabilitatea în utilizarea fiecărei componente.
Integrarea componentelor. Presupune reuniunea acestora în cadrul produsului final și verificarea funcționării produsului în ansamblu.
Implementarea și testarea produsului. Se face la beneficiar și are ca scop acceptarea produsului de către acesta în condițiile în care îndeplinește obiectivele stabilite.
Exploatarea și întreținerea sistemului. Este faza în care noul sistem informatic rămâne singurul sistem și rezolvă toată gama de obiective.
Dezvoltarea SI. Este faza de up-grade prin care se realizează și se integrează noi componente ce urmăresc să îmbunătățească sau să dezvolte performanțele sistemului.
Fazele ciclului de viață se reunesc în câteva etape:
Analiza sistemului. Pornește de la analiza sistemului informatic existent și cuprinde primele 3 faze ale ciclului.
Proiectarea sistemului. Cuprinde fazele 4-6.
Realizarea sistemului. Are în vedere fazele 6-8.
Implementarea sistemului informatic. Conține doar faza a 9-a a ciclului de viață.
Exploatarea sistemului. Cuprinde faza a 10-a.
Dezvoltarea sistemului informatic. Cuprinde ultima fază a ciclului de viață.
2.3. Evoluția metodelor de proiectare
Evoluția metodelor de proiectare s-a datorat mutațiilor calitative și cantitative în planul:
abordării sistemelor informatice;
dezvoltării bazei conceptuale specifice proiectării și realizării sistemelor informatice;
apariției și extinderii utilizării tehnicilor rapide de proiectare;
evoluției permanente a limbajelor de programare;
sporirii considerabile a complexității aplicațiilor realizate în condițiile creșterii nivelului de integrare a acestora;
extinderii ariei de utilizare a informaticii;
utilizării tehnicilor de gestiune în timp real.
O clasificare realizată plecând de la abordările promovate de metodele de proiectare ne conduce la următoarea grupare:
Metode timpurii, metode nestructurate specifice perioadei ’50 – ’60;
Metode orientate spre ieșiri (sfârșitul anilor ’60) caracterizate prin faptul că proiectarea sistemului informatic avea ca punct de plecare ieșirile pe care acesta trebuia să le asigure: rapoarte, grafice etc. Pe baza ieșirilor identificate se determinau apoi datele de intrare și prelucrările;
Metode orientate spre procese, utilizate în deceniul șapte, prezentând drept caracteristică utilizarea diagramelor fluxurilor de date;
Metode orientate spre date, specifice anilor ’80, prezentând ca element caracteristic utilizarea diagramelor entitate-relație;
Metode orientate obiect promovate în anii ’90 caracterizate prin promovarea conceptului de obiect care încapsulează date și metode.
Metodele de proiectare pot fi astfel clasificate în:
metode orientate spre funcții ( metode ale descompunerii funcționale);
metode orientate spre procese ( metode orientate spre fluxuri de date);
metode orientate spre informații sau date;
metode orientate obiect.
Pornind de la modalitățile în care este perceput sistemul (funcțional, sistemic și obiectual), curentul de gândire francez propune următoarea clasificare a metodelor de proiectare:
metode ierarhice ( generația I a metodelor de proiectare );
metode sistemice ( generația a II- a );
metode obiectuale numite și metode orientate-obiect ( generația a III – a).
Metodele ierarhice (carteziene) au deschis drumul proiectării și analizei structurate și au la bază analiza funcțională a întreprinderii. Sistemul informatic cuprinde astfel, în arhitectura sa, subsisteme ce sunt definite la nivel de funcții ale întreprinderii. Așa cum fiecare funcție este subdivizată ierarhic în subfuncții, subsistemele, la rândul lor, se descompun succesiv până la definirea unor componente elementare ușor de programat. Astfel, arhitectura sistemului informatic va urma această ierarhie, fiecare componentă a sa acoperind o subdiviziune funcțională (Figura 7).
Figura nr. 7. Descompunerea funcțiilor
Sursa: Oprea,D, Analiza și proiectare sistemelor informaționale economice, Ed. Polirom, pag.98
Acest grup de metode prezintă avantajul că sunt simple și ușor adaptabile la cerințele utilizatorului, ele urmând demersul natural în abordarea unei probleme, capacitatea de a produce soluții cu mai multe nivele de abstractizare.
Dezavantajele pornesc de la conceperea sistemelor informatice conform cerințelor analizei funcționale, ceea ce determină concentrarea efortului de analiză și proiectare asupra prelucrărilor în condițiile în care, tocmai acestea sunt cele mai susceptibile modificărilor în timp, modelarea datelor căzând pe un plan secund.
Metode orientate proces. Cunoscute și sub denumirea de metodele fluxurilor de date, acestea propun elaborarea fluxurilor de date, descrierea tranformărilor datelor, a modului de stocare a acestora, precizarea specificațiilor de proces și realizarea dicționarului datelor.
Metodele orientate proces permit reprezentarea lumii reale prin descrierea fluxurilor de date, indicând care sunt purtătorii de informații, unde se întocmesc, unde este transmis fiecare exemplar din documentul primar întocmit și ce prelucrări se realizează pe baza acestor documente.
Metode sistemice. Sunt reprezentate prin metodele: Information Engeneerin, MERISE, AXIAL. Se caracterizează prin utilizarea teoriei sistemelor în abordarea întreprinderii. Sistemul informatic este abordat sub două aspecte complementare – datele și prelucrările – analizate și modelate independent iar reuniunea celor două modele se realizează cât mai târziu posibil.
Aceste metode respectă cele 3 nivele de abstractizare: conceptual, logic și fizic (Tabelul 4).
Tabelul nr. 3. Nivele de abstractizare
Sursa: V. Stanciu, Proiectarea sistemelor informatice, Ed. Ed. DualTeck, pag. 72
Nivelul conceptual are drept obiectiv identificarea regulilor de gestiune și definirea modelului conceptual al datelor și respectiv modelul conceptual al prelucrărilor.
Nivelul logic urmărește:
validarea modelului conceptual al datelor plecând de la viziunile particulare ale diverșilor utilizatori;
evidențierea particularităților organizatorice din cadrul firmei și realizarea modelului prelucrărilor în conformitate cu acestea;
elaborarea modelului logic și optimizarea acestuia.
Proiectarea logică începe cu alegerea sistemului de computerizare. După ce s-a ales sistemul de ansamblu, se trece la constituirea sistemelor informatice pe funcțiuni, subfuncțiuni și operații ale organizației. În acest scop, se reprezintă schemele logice ale sistemelor informatice aferente, în care apar circuitele și fluxurile informaționale. Acestea sunt redate pe bază de diagrame de flux.
Diagramele fluxurilor de date (DFD) permit ilustrarea grafică a proceselor din sistem și a fluxurilor de date aferente acestora. Aceste diagrame se construiesc folosind patru simboluri de bază, prezentate în următoarea figură:
Figura nr. 8. Principalele simboluri ale diagramelor fluxurilor informaționale
Sursa: Dumitru Oprea, Analiza sistemelor informaționale, Ed. Ed. Univ. “Alexandru Ioan Cuza”, pag. 89
Diagramele pot fi utilizate pentru descrierea proceselor la un nivel de detaliere mai ridicat sau mai redus. Un proces complex poate fi descompus pe niveluri succesive de detaliere. Un întreg sistem poate fi divizat în subsisteme, pe baza unei diagrame a fluxurilor de date realizate la nivel general. Fiecare subsistem poate fi divizat în subsisteme mai mici, cu diagrame ale fluxurilor de date la un nivel de detaliere mai mare, iar subsistemele de la nivelul cel mai de jos pot fi divizate în continuare, până la nivelul de detaliere cel mai amănunțit dorit.
Nivelul fizic fixează reguli de ordin tehnic privitoare la sistemul informatic, definitivează soluția de implementare a modelului datelor și definirea procedurilor.
Proiectarea fizică are ca primă sarcină alegerea și dimensionarea echipamentelor de calcul și de comunicație. Acestea se bazează pe criterii de nivel tehnic și de eficiența economică a investițiilor.
Aceste metode sistemice au avantajul că se axează pe conceptul „bază de date” care oferă coerență informației stabilite și sunt eliminate redundanțele, dar au dezavantajul că pot apărea deficiențe în modelarea proiectărilor și posibilitatea apariției de neconcordanțe între modelarea datelor și a prelucrărilor și posibilitatea apariției de neconcordanțe între modelarea datelor și a prelucrărilor, neavând concepte comune și nefăcând explicit referință unul la celălalt; modelarea prelucrărilor amestecă regulile de gestiune și controlul asigurat de restricțiile de integritate ale sistemului; un ciclu de dezvoltare incomplet pentru prelucrări (ceea ce face să se spună despre aceste metode ca sunt metode mai mult de concepție decât de dezvoltare).
Dezavantajele sunt datorate deficiențelor care pot apărea în modelarea prelucrărilor și a riscului apariției unor discordanțe între modelele datelor și prelucrărilor.
Metodele obiectuale. Aceste metode se caracterizează prin faptul că sistemul informatic este gândit ca un ansamblu de obiecte autonome ce se organizează și cooperează între ele. Datele și prelucrările sunt implementate în cadrul aceleiași structuri, obiectul. Acestuia îi este implementat un anumit comportament definit prin ansamblul metodelor pe care le poate realiza.
Posibilitatea reutilizării componentelor de program și cea a utilizării obiectelor complexe formează avantajele metodelor obiectuale, dezavantajele constând în faptul că realitatea nu poate fi întotdeauna reprezentată doar prin obiecte.
Și în realizarea unui sistem informatic prin metoda orientată obiect, există o ierarhie pentru nivele de concepție și anume:
Tabelul nr. 4. Nivele de concepție
Sursa: Dumitru Oprea, Analiza sistemelor informaționale, Ed. Univ. “Alexandru Ioan Cuza”, pag. 91
Metodologiile orientate-obiect prezintă următoarele avantaje:
Datele și prelucrările nu mai sunt reprezentate distinct, ca în cazul abordării structurate, ci încapsulat în clase de obiecte. În acest mod se mărește coerența rezultatelor analizei.
Analiza realizată pentru un sistem poate fi modificată în timp redus pentru a fi utilizată pentru analiza sistemelor din aceeași sferă de activități.
Modelele utilizate sunt flexibile și ușor de întreținut.
Posibilitatea de a aborda domenii și tipuri de probleme din ce în ce mai provocatoare.
Îmbunătățirea comunicației între utilizatori, analiști, proiectanți și programatori.
Consistența crescută între activitățile de analiză, proiectare și programare.
Robustețea sistemelor.
Reutilizarea rezultatelor analizei, proiectării și implementării.
Reprezentarea explicită a elementelor comune tuturor componentelor sistemului.
Consistența crescută între toate modelele dezvoltate în timpul analizei orientate-obiect, proiectării și programării.
Dezavantajul acestor metode este acela că percep și reprezintă totul conform filozofiei „totul este obiect”, ceea ce nu corespunde realității.
Ciclul de viață al dezvoltării orientate-obiect conține, în general 3 faze: analiza, proiectarea și implementarea.
În etapa de analiză se dezvoltă un model al sistemului scoțând în evidență numai aspectele importante, esențiale ale acestuia. Modelul specifică comportamentul funcțional al sistemului independent de mediul în care va urma să fie implementat. Analistul de sistem trebuie să aloce suficient timp pentru a înțelege cerințele sistemului, pentru că este mult mai ușor și mai ieftin să se facă schimbări sau să se repare greșeli în faza de analiză decât în fazele ulterioare.
Principalele activități ce trebuie parcurse în această etapă sunt:
rafinarea diagramei cazurilor de utilizare;
modelarea dinamicii sistemului (utilizând diagrama de secvență sau diagrama de colaborare);
modelarea structurii statice (utilizând diagrama claselor).
Proiectarea de sistem propune o arhitectură de sistem care organizează sistemul în componente numite subsisteme ce oferă contextul pentru luarea unor decizii referitoare la alocarea subsistemelor pe procesoare și activități, accesul la resursele globale, selecția modului de implementare a controlului în software.
În cadrul proiectării obiectelor se construiește modelul de implementare plecând de la modelul de analiză la care se adăugă detalii referitoare la implementare: restructurarea claselor pentru creșterea eficienței, structuri de date interne și algoritmi pentru implementarea fiecărei clase, implementarea controlului, implementarea asocierilor, împachetarea în module fizice.
Principalele activități ce trebuie parcurse sunt:
modelarea structurii statice (utilizând diagrama claselor);
modelarea dinamicii sistemului (utilizând diagrama de stare sau diagrama de activități);
rafinarea diagramei cazurilor de utilizare (utilizând diagrama de activități);
modelarea arhitecturii sistemului (utilizând diagrama componentelor și diagrama de desfășurare);
proiectarea bazei de date.
Etapa de proiectare este urmată de etapa de implementare. Modelul de proiectare este implementat folosind un limbaj de programare și/sau un sistem de gestiune a bazelor de date. Transformarea modelului de proiectare în cod sursă este un proces direct pentru că modelul de proiectare încorporează deja nuanțele limbajului de programare al sistemului de gestiune al bazelor de date.
Rezultatele activităților de analiză și proiectare orientate-obiect sunt diagramele și descrierea datelor, operațiilor, activităților sistemului existent, diagramele și descrierea datelor ce formează specificația completă a sistemului informatic. Principala caracteristică a acestor diagrame este că ele sunt conectate, legate unele de altele formând un set consistent.
2.4. Modelarea conceptuală a datelor
Un model conceptual este un ansamblu de concepte și reguli de combinare a acestor concepte permițând reprezentarea realității circumscrise informatizării.
Modelul Entitate – Asociere. Modelul EA urmărește obținerea unei reprezentări fidele, utilizând concepte specifice, a realității. Pornind de la semantica obiectelor lumii reale și a legăturilor stabilite între acestea, modelul EA servește ca un mijloc de comunicare între modelator (informatician) și viitorul utilizator al sistemului.
Entitatea reprezintă un obiect al realității modelate caracterizat printr-o existență proprie, cu o identitate proprie (care-l face identificabil în raport cu celelalte obiecte de același tip) și o mulțime de caracteristici care exprimă proprietățile acestuia.
Atributul definește o proprietate distinctă a unei entități. Fiecare atribut prezintă un domeniu, adică o mulțme de valori admise.
Asocierea dintre entități exprimă legătura stabilită între acestea și rolul pe care îl joacă fiecare entitate participantă la legătura. Exprimând o legătură dintre entități, ea nu are o existență de sine stătătoare.
O asociere poate prezenta unul sau mai multe atribute proprii cu rol de a caracteriza, explicita, legătura stabilită între entitățile participante la asociere.
Cardinalitatea cuplului entitate-asociere reprezintă cuplul de valori (x,y) astfel încât:
x ( cardinalitatea minimală ) exprimă numărul minim de realizări ale legăturii (asocierii) existente pentru o entitate.
y ( cardinalitate maximală ) reprezintă numărul maxim de apariții ale corespondenței ce pot exista pentru o entitate.
Cardinalitatea minimală 0 indică faptul că pot exista entități care să nu participe la nici o asociere (Figura 9).
0,1 0,1 1,1
Figura nr. 9. Cardinalitatea minimală 0
Sursa: V Stanciu,”Proiectarea sistemelor informatice”, Ed. DualTeck, pag. 102
Cardinalitatea minimală 1 arată că toate realizările tipului de entitate trebuie să participe la o realizare a tipului de asociere.
Cardinalitatera maximală 1 indică faptul că o entitate poate participa la o singură realizare a tipului de asociere.
Cardinalitatea maximală N indică faptul că mai multe entități de un anumit tip participă la o asociere.
2.5. Sistemul informațional contabil
Alături de subsistemul de control și gestiune strategică, subsistemul de personal, subsistemul de marketing, subsistemul logistic și de producție, subsistemul financiar-contabil formează cele 5 subsisteme ale unei întreprinderi.
Ca urmare a volumului mare de informație contabilă, SIC este cel mai extins dintre toate subsistemele informaționale ale întreprinderii, ocupând un loc central în cadrul sistemului informațional.
SIC este definit ca fiind “un set de resurse umane și de capital dintr-o organizație, care se ocupă cu pregătirea informațiilor contabile și, de asemenea, de informațiile obținute prin colectarea și prelucrarea tranzacțiilor economice. Aceste informații sunt făcute disponibile tuturor nivelurilor conducerii pentru realizarea planificării și controlului activitățiilor oraganizațiilor economice”.
2.5.1. Structura sistemului informațional contabil din cadrul întreprinderii
Structurarea SIC se poate realiza după mai multe criterii. Astfel, un prim criteriu îl reprezintă structurarea pe cele două paliere specifice contabilității, identificându-se astfel:
a).Subsistemul contabilității de gestiune/manageriale, care oferă informații contabile utilizatorilor interni;
b).Subsistemul contabilității financiare, ce oferă informații contabile utilizatorilor externi.
În funcție de circuitele contabile ce se pot configura în cadrul SIC există:
a).Componenta cumpărări-vânzări;
b).Componenta încasări-plăți;
c).Componenta producție-stocuri-imobilizări;
d).Componenta operații diverse.
Conform criteriului etapelor procesului de producție, componentele SIC sunt: aprovizionare; producție; stocuri; desfacere; terți; trezorerie.
2.5.2. Arhitectura sistemului informațional contabil informatizat
Arhitectura sistemului informațional contabil dintr-un mediu informatizat diferă ce cea dintr-un mediu neinformatizat.
Arhitectura sistemului informațional contabil depinde de doi factori:
a). Arhitectura sistemului informatic;
b). Nivelul de organizare contabilă.
Datorită costului ridicat al acestor doi factori, întreprinderile trebuie să apeleze la variante de structurare a SIC în funcție de banii disponibili pentru această componentă, precum și în funcție de mărimea întreprinderii.
Astfel, se pot identifica următoarele arhitecturi ale SIC:
SIC autonom;
SIC parțial-integrat;
SIC integrat.
Dintre acestea, o importanță tot mai mare o au SIC parțial-integrat și cel integrat.
Tabelul nr. 5. Descrierea arhitecturii SIC
Sursa: D,Oprea, Sisteme informaționale pentru afa ceri , Ed. Polirom, pag. 342
CAPITOLUL 3. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU PERSONALUL
3.1. Noțiuni privind decontările cu personalul
Pentru desfășurarea normală a activității lor, agenții economici folosesc forța de muncă. Aceasta este definită ca fiind “potențialul fizic și intelectual al oamenilor, prin care ei pot să producă bunuri materiale și servicii utile” și reprezintă, alături de pământ/natură și capital, unul din cei 3 factori fundamentali de producție.
Activele fixe și circulante nu produc nimic dacă nu sunt puse în acțiune de către factorul-om. Astfel, prezentarea factorului muncă în contabilitate trebuie să reflecte rolul personalului în activitatea economică a întreprinderii ca principal creator de valori și ca beneficiar al unei renumerații pentru munca prestată sub formă de salariu.
Astfel, salariul este definit ca “prețul unei munci închiriate și întrebuințate de întreprinzător, respectiv de agentul economic (de o unitate economică) utilizator, pe bază de contract”, fiind unul din principalele elemente negociate în contractele colective și individuale de muncă și reprezintă pentru agentul economic utilizator al muncii o cheltuială curentă de exploatare.
Există 2 categorii de relații de decontare determinate atât de raporturile contractuale dintre patron și angajat, cât și de reglementările normative în vigoare referitoare la regimurile de contribuții definite la entitățile de asigurări și protecție socială:
-relații de decontare dintre patron și angajat, ca urmare a muncii prestate de salariat și a obligațiilor legale ale angajatorului de a reține prin “stopajul la sursă” cotizațiile definite (contribuțiile) salariatului la fondurile de asigurări și protecție socială.
-relații de decontare dintre angajator și bugetele de asigurări și protecție socială, generate de obligațiile legale ale angajatorului privind contribuțiile sale la fondurile de asigurări și protecție socială, precum și contribuțiile angajaților la aceste fonduri.
3.1.1. Contabilitatea drepturilor salariale datorate personalului
Munca depusă de personal în cadrul unității patrimoniale generează operații de decontare cu personalul și este remunerată sub forma drepturilor salariale individuale.
La nivelul agentului economic, totalul datoriilor de această natură se încadrează în fondul de salarii, având următoarele elemente componente:
-drepturile salariale propriu-zise;
-adaosuri;
-premii din fondul de salarii;
-indemnizații pentru concediul de odihnă;
-indemnizații pentru incapacitatea temporară de muncă;
-alte drepturi în bani sau natură cuvenite pentru munca prestată.
În contabilitatea agentului economic angajator, aceste componente ale veniturilor salariale acordate angajaților se reflectă:
pe de o parte, ca și cheltuială a angajtorului, contabilizată în contul 641 “Cheltuieli cu salariile personalului”;
pe de altă parte, ca obligație a angajatorului fața de angajați, contabilizată în contul 421 “Personal-salarii datorate”.
Decontarea drepturilor salariale cu personalul se face, de regulă de două ori pe lună:
– la chenzina I, cu o cotă de 40-45 % din salariul de încadrare al salariaților, după data de 15 a lunii curente;
– la chenzina a II-a, cu diferența netă rămasă după luarea în considerare a reținerilor din salariu, după data de 1 a lunii următoare.
În afară de fondul de salarii, sunt incluse în decontările cu personalul și alte drepturi și avantaje, cum ar fi: masa caldă, alimentația antidot, stimulente de natura premiilor din beneficiu și participarea la profit, acordate după aprobarea bilanțului contabil anual. Acestea, alături de alte drepturi acordate personalului sunt înregistrate distinct în contabilitate.
Determinarea mărimii drepturilor salariale și a celor ce nu sunt incluse în fondul de salarii, precum și a reținerilor din salarii, se face pe baza documentelor primare, urmând consemnarea acestora în ștatele de plată.
O altă categorie de operații din cadrul decontărilor cu personalul o reprezintă reținerile din salarii. Acestea pot fi de două categorii: a) rețineri pentru pagube sau imputații ale salariaților la unitatea unde lucrează: datorii sau debite față de unitate, provenite din: lipsuri în gestiune, rebuturi, degradări sau distrugeri de bunuri; b) rețineri în favoarea unor organisme, persoane fizice și juridice cum sunt: impozit pe salarii, avansul chenzinal, contribuția pentru asigurările sociale de sănătate, contribuția pentru asigurări sociale, contribuția pentru fondul de șomaj, datorii sau debite față de terți, precum cele privind chiriile, ratele pentru cumpărări de bunuri, pensiile alimentare.
Sumele datorate și neachitate personalului (concedii de odihnă și alte drepturi de personal), respectiv eventualele sume care urmează să fie încasate de la acesta, aferente exercițiului în curs, se înregistrează ca alte datorii și creanțe în legatură cu personalul.
Contabilitatea decontărilor privind asigurările și protecția socială
Autoritățile publice (administrative) și/sau private răspund, în cadrul unor sisteme de asigurări și protecție socială, de crearea, conservarea și garantarea unor avantaje generate de munca prestată de către angajați, precum: concedii de boală plătite, asistență medicală gratuită, indemnizații pentru incapacitate de muncă de lungă durată (mai mare de 12 luni), pensii și alte prestații posterioare perioadei de muncă. Pentru funcționarea acestor sisteme de asigurări și protecție socială este necesară instituirea unui sistem de fonduri și a unor “regimuri de contribuții” pentru constituirea fondurilor atât din partea angajatorului cât și din partea salariatului.
Decontările privind asigurările și protecția socială includ atât obligațiile unității patrimoniale, cât și ale personalului pentru contribuția la asigurările sociale, la constituirea fondului pentru ajutorul de șomaj și a celui de asigurări sociale de sănătate, precum și indemnizațiile sau prestațiile cuvenite angajaților asigurați și plătite de către angajator în contul asigurărilor sociale.
3.1.2.1. Contribuțiile unității la asigurările și protecția socială
Structura obligațiilor societății comerciale generate de plata salariilor:
a). Contribuția de asigurări sociale (C.A.S);
b) Contribuția angajatorilor la bugetul asigurărilor pentru șomaj;
c). Contribuția la constituirea fondului de asigurări sociale de sănătate;
d). Contribuția angajatorilor la constituirea fondului inițial pentru funcționarea sistemului de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale;
e). Comisionul datorat inspectoratului teritorial de muncă pentru verificarea inregistrărilor efectuate de angajator în Registrul general de evidență a salariaților.
Contribuția unității la asigurările sociale. Atât contribuția unității, cât și a personalului pentru asigurări și protecție socială se determină pentru angajații cu contract individual de muncă, cu timp întreg sau parțial, avându-se în vedere salariile individuale brute pe care aceștia le realizează lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, și cotele procentuale corespunzătoare unor condiții de muncă.
Cotele procentuale sunt stabilite anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, iar sumele corespunzătoare acestora acoperă integral contribuția datorată de asigurat (angajat) și de angajator. În cazul angajatorilor, contribuția de asigurări sociale reprezintă diferența dintre nivelul cotelor de contribuții de asigurări sociale stabilite diferențiat, în funcție de condițiile de muncă, prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, și nivelul cotei contribuției individuale de asigurări sociale.
Cotele de contribuție ale asigurărilor sociale pe total au fost stabilite prin Legea nr. 6/2013 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2013, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 107, din 22 februarie 2013. Astfel, cotele de contribuție de asigurări sociale pentru 2013 sunt:
31,3% pentru condiții normale de muncă, datorate de angajator și angajați, din care 10,5% datorate de angajați și 20,8% datorate de angajatori;
36,3% pentru condiții deosebite de muncă, datorate de angajator și angajați, din care 10,5% datorate de angajați și 25,8 % datorate de angajatori;
41,3% pentru condiții speciale de muncă, datorate de angajator și angajați, din care 10,5% datorate de angajați și 30,8% datorate de angajatori.
Cota de contribuție de asigurări sociale, corespunzătoare condițiilor de muncă, va fi datorată integral de către următorii contribuabili:
– asociatul unic, asociații sau acționarii;
– administratorii sau managerii care au încheiat contract de administrare /management;
– membrii asociației familiale;
– persoanele autorizate să desfăsoare activități independente;
– persoanele angajate în instituții internaționale, dacă nu sunt asigurații acestora;
– alte persoane care realizează venituri din activități profesionale.
În cazul acestor persoane, baza de calcul lunară va fi venitul lunar asigurat, înscris în declarația sau în contractul de asigurare socială.
La sfârșitul fiecărei luni se face decontarea contribuției unității la asigurările sociale, ținând seama de ajutoarele materiale datorate angajaților, când pot să apară următoarele situații:
– diferențe de plată, când contribuția unitătii la asigurările sociale depășește ajutoarele materiale acordate salariaților;
– diferențe de încasat, când contribuția unitătii la asigurările sociale este inferioară ajutoarelor materiale acordate salariaților.
Plata sau încasarea diferențelor la și de la bugetul asigurărilor sociale se face prin unitatea bancară, în ziua ridicării numerarului pentru plata chenzinei a doua.
Contribuția unității la fondul de șomaj. Angajatorii, precum și angajații cu contract individual de muncă, au obligația de a plăti lunar o contribuție la bugetul asigurărilor pentru somaj. Contribuția lunară datorată de angajatori la bugetul asigurărilor pentru somaj conform Legii nr. 6/2013 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2013 este 0,5 %.
Fondul de șomaj corespunzător contribuției unității, împreună cu cel aferent contribuției personalului la acest fond se varsă integral la Direcțiile Județene de Muncă și Protecție Socială la data ridicării de la bancă a numerarului pentru plata chenzinei a II-a și va fi folosit pentru acordarea ajutorului de șomaj celor în drept și pentru acoperirea unor cheltuieli legate de calificarea și recalificarea șomerilor.
Contribuția unității la asigurările sociale de sănătate. Persoanele fizice și juridice care angajează personal salariat cu contract individual de muncă au obligația plății contribuției pentru asigurări sociale de sănătate, în cotă de 5,2% asupra fondului de salarii ( suma veniturilor în bani și / sau în natură, inclusiv indemnizațiile pentru plata concediilor medicale).
Contribuția angajatorului la fondul de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale. Angajatorii contribuie la constituirea fondului pentru sistemul de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, datorând o cotă cuprinsă între 0,15 % și 0,85 %, aplicată asupra sumei veniturilor brute realizate lunar. Cotele de contribuții se aplică diferit în funcție de tarif de risc și clasa de risc.
3.1.2.2. Contribuțiile angajaților la asigurările și protecția socială
Structura obligațiilor personalului angajat generate de plata salariilor:
a). Contribuția personalului la asigurările sociale (C.A.S);
b) Contribuția angajaților la bugetul asigurărilor pentru șomaj;
c). Contribuția personalului la asigurările sociale de sănătate;
Contribuția angajaților la asigurările sociale.
31,3% pentru condiții normale de muncă, datorate de angajator și angajați, din care 10,5% datorate de angajați și 20,8% datorate de angajatori;
36,3% pentru condiții deosebite de muncă, datorate de angajator și angajați, din care 10,5% datorate de angajați și 25,8 % datorate de angajatori;
41,3% pentru condiții speciale de muncă, datorate de angajator și angajați, din care 10,5% datorate de angajați și 30,8% datorate de angajatori.
Contribuția angajaților la fondul de șomaj. Alături de angajatori, angajații cu contract individual de muncă au obligația de a plăti lunar o contribuție de 0,5% la bugetul asigurărilor pentru șomaj. Aceasta va fi reținută și virată lunar de către angajator, odată cu celelalte obligații aferente drepturilor salariale, la agențiile județene de orientare și formare profesională.
Contribuția angajaților la asigurările sociale de sănătate. Asiguratului îi revine obligația plății unei contribuții pentru asigurările sociale de sănătate, în cota de 5,5%, aplicată la veniturile salariale brute pe care le realizează. Aceeași obligație le revine și liber-profesioniștilor, în funcție de venitul net, precum și persoanelor ce realizează venituri agricole, în baza sumelor declarate în fiecare an de către acesta.
3.1.3. Contabilitatea privind impozitul pe salarii
Impozitul pe salarii reprezintă un venit bugetar important, cu mare frecvență la agenții economici. Perceperea lui urmărește participarea salariaților la asigurarea veniturilor bugetare și la asigurarea echității în sfera participării acestora la formarea veniturilor bugetare. Subiectul impozitelor pe salarii îl constituie persoanele fizice române și străine care realizează venituri sub formă de salarii și alte drepturi salariale pe teritoriul României.
Veniturile ce fac obiectul impozitului pe salarii sunt: salariile, sporurile, indemnizațiile, ajutoarele materiale, stimulentele din fondul de participare la profit, recompense și premii, concedii de odihnă și alte caștiguri în bani sau natură.
Impozitul pe salarii pentru angajații încadrați cu carte de muncă se aplică la totalul veniturilor lunare sub formă de salarii și alte drepturi salariale, din care se scad pensia suplimentară, contribuția la fondul de șomaj și alte sume neimpozabile precum și premiile obținute care se impozitează separat.
Cotele de impozit sunt progresive pe tranșe de venituri. Fiecărei tranșe de venit îi corespunde un impozit în suma fixă, la care se adaugă un impozit calculat pe baza unei cote procentuale aplicate asupra venitului ce depășeste nivelul superior al tranșei precedente.
Impozitul se înregistrează ca datorie la bugetul statului și la bugetele locale la sfârșitul fiecărei luni, dar se decontează cu acestea în luna următoare, după deducerea contribuției salariaților la fondul social de sănătate.
Metodologia de calcul a decontărilor salariale
În prezent salariile cuvenite personalului sunt determinate conform conceptului de venit global. Conform acestui concept în contabilitate se calculează următorii indicatori:
salariu de bază (de încadrare);
venitul global, sau venitul brut (salariu brut) ;
venit net;
venitul bază de calcul a impozitului;
impozitul pe salarii;
salariu net;
restul de plată.
A. Salariul de încadrare (Si), numit și salariu de bază se stabilește prin negocieri individuale între patronat și salariați și este consfințit în contractul individual de muncă.
Salariu de bază se stabilește individual pentru fiecare salariat tinând cont de: calificarea acestuia, complexitatea lucrărilor ce revin postului în care este încadrat, pregătirea și competențele lui profesionale.
a. Sporurile la salarii se acordă pentru: vechimea de muncă în aceeași unitate; condiții deosebite de muncă (grele, periculoase, penibile, mediu toxic, lucru de noapte); condiții de izolare; exercitarea unor funcții suplimentare.
b. Adaosurile la salarii se acordă pentru: munca suplimentară peste programul normal prevăzut de lege; imdemnizații de conducere, pentru cei ce dețin asemenea funcții; cota-parte din profit repartizată salariaților.
c. Compensările sunt sume fixe care se acordă indiferent de mărimea salariilor pentru acoperirea periodică a creșterii prețurilor.
d. Indexările de salariu reprezintă sume rezultate din aplicarea unui procent stabilit de lege la salariul de bază ca urmare a creșterii prețurilor.
e. Indemnizațiile pentru concediu de odihnă.
f. Avantajele în natură acordate sub forma unor bunuri sau servicii.
g. Ajutoarele și protecția socială, cum sunt: ajutoarele de boală pentru incapacitate temporară de muncă; ajutoare pentru creșterea și îngrijirea copiilor; ajutor de deces.
h. Premiile sub forma participării salariaților la profit, precum și cele calculate asupra fondului de salarii.
B. Totalitatea drepturilor cuvenite angajaților constituie venitul brut (V.B.) cunoscut și sub denumirea de salariu brut, venit global, fond total de salarii și altele.
Din salariile brute astfel obținute, se scad urmatoarele elemente
a. Contribuția salariaților la pensia suplimentară;
Contribuția salariaților la fondul de somaj;
Contribuția salariaților la asigurările sociale de sănătate;
Cheltuieli profesionale, calculate în procent din deducerea personală de bază.
C. Venitul net
D.Pentru a se ajunge de la indicatorul venit net la indicatorul venit bază de calcul trebuie precizate elementele de: deducere personală de bază (DPB) și deducerile suplimentare (DS).
Conform legislației muncii toți angajații beneficiază de o reducere la plata impozitelor pe salarii. În acest scop s-a instituit deducerea personală de bază (DPB) de care beneficiază orice angajat unde are locul de muncă, stabilită semestrial într-o suma fixă, care în prezent este de 250 lei. Dacă același angajat are în întreținere: soție (soț), copii, rude până la gradul 4, persoane cu handicap sau invalizi, ei beneficiază și de deducere suplimentară.
Deducerea personală se acordă pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de până la 1.000 lei inclusiv, astfel:
– pentru contribuabilii care nu au persoane în întreținere – 250 lei;
– pentru contribuabilii care au o persoană în întreținere – 350 lei;
– pentru contribuabilii care au două persoane în întreținere – 450 lei;
– pentru contribuabilii care au trei persoane în întreținere – 550 lei;
– pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane în întreținere – 650 lei.
Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii cuprinse între 1.000,01 lei și 3.000 lei, inclusiv, deducerile personale sunt degresive față de cele de mai sus și se stabilesc prin ordin al ministrului finantelor publice. Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii de peste 3.000 lei nu se acordă deducerea personală.
Coeficientul total de deducere se determină prin însumarea coeficientului deducerii personale de bază și a celor de deducere suplimentară, însă suma deducerilor personale nu poate depăși coeficientul de 3,0 înmultit cu deducerea personală de bază.
VBC = VN – (DPB + DS) , unde: VBC = venit bază de calcul.
E.Impozitul pe salariu (Is) se determină înmulțind venitul bază de calcul (VBC) cu procentul de 16%
F. Salariu net (Sn) se determină scăzând din venitul net, ipozitul pe salariu+ cheltuieli profesionale.
Ch.p. = cheltuieli profesionale
G.Restul de plată (Rp) se determină scăzând reținerile (R) din salariul net, astfel:
Reținerile din salarii sunt următoarele:
Contribuția individuală la asigurările sociale 10,5%;
Contribuția individuală la fondul de șomaj 0,5%;
Contribuția individuală la asigurări de sănătate 5,5%;
Impozitul pe salarii;
Avansul acordat la chenzina I;
Rețineri în favoarea terților;
Debite pentru pagube sau imputații;
Alte rețineri.
3.2. Calculul salariilor la Blom România
Drepturile salariale se determină diferit, în funcție de natura muncii prestate sau de categoriile de personal angajate în executarea unor activități. În cazul personalului retribuit în regie, salariile vor fi calculate în funcție de timpul efectiv lucrat și de îndeplinirea sarcinilor.
Pentru a exemplifica difersele de stabilire a salariilor, folosind aplicația oferită de http://www.apex-team.ro, am realizat calculul salariului pentru o persoană angajtă, conform următoarelor trei situații:
a) Salariu brut 1.800 lei, funcție de bază cu drept de deducere, nicio persoană aflată în întreținere, fără tichete de masă:
b) Salariu brut 1.800 lei, funcție de bază cu drept de deducere, 2 persoane aflată în întreținere, fără tichete de masă:
c) Salariu brut 1.800 lei, funcție de bază cu drept de deducere, 2 persoane aflată în întreținere, valoarea tichetelor de masă :
3.3. Înregistrarea în contabilitate a decontărilor cu personalul la Blom Romania
1. Pe baza listelor de plată, se înregistrează achitarea avansului din salarii și din ajutoare materiale (chenzina I ) în sumă de 180 000 lei și respectiv 20 000 lei:
425 = 5311 200.000
Avansuri acordate Casa în lei
personalului
2. Se creează, la 31 decembrie, obligația unității față de personalul propriu privind salariile totale brute, de 300 0000 lei, cuvenite acestuia pentru luna în curs și înscrise în ștatele de plată:
641 = 421 300.000
Cheltuieli cu Personal-
salariile salarii datorate
personalului
3. Pe baza ștatelor de plată a ajutoarelor materiale, întocmite la 31 decembrie, se înregistrează obligația unității față de salariați în sumă de 30 000 lei, suportată din contribuția pentru asigurări sociale, și 20 000 lei, suportată de unitate pe seama cheltuielilor privind protecția socială:
% = 423 50 000
4311 Personal-ajutoare 30 000
Contribuția unității la materiale datorate
asigurările sociale
6458 20 000
Alte cheltuieli privind
asigurările și protecția
socială
4. Înainte de închiderea exercițiului se constată indemnizații pentru concedii de odihnă neefectuate, în sumă de 30 000 lei, și ajutoare materiale datorate, în suma de 10 000 lei, pentru care nu s-au întocmit ștate de plată în luna decembrie:
% = 4281 40 000
641 Alte datorii în legatură 30 000
Cheltuieli cu salariile cu personalul
personalului
4382 10 000
Alte creanțe sociale
analitic:
Asigurările sociale
Se menționează că această ultimă creanță se compensează în luna următoare prin denumirea datoriei privind contribuția unității la asigurările sociale.
5. Se înregistrează reținerile din salarii, înscrise în ștatul de plată, în sumă totală de 267 800 lei, din care: 48 000 lei impozite, 28 500 lei CAS, 1500 lei contribuția pentru fondul de șomaj, 9 800 lei lei rate și alte datorii ale personalului față de terți și 180 000 lei avans chenzinal:
421 = % 267 800
Personal-salarii 444 48 000
datorate Impozitul pe venit
de natura salariilor
4312 28 500
Contribuția personalului
la asigurările sociale
4372 1500
Contribuția personalului
la fondul de somaj
427 9 800
Rețineri din remunerații
datorate tertilor
425 180 000
Avansuri acordate
personalului
6. Se înregistrează reținerile înscrise în ștatul de plată a ajutoarele materiale, în sumă de 38 000 lei, din care: 6 400 lei impozit, 9 600 lei contribuția la asigurările sociale, 2 000 lei contribuția pentru fondul de somaj și 20 000 lei avans acordat în cursul lunii:
423 = % 38 000
Personal-ajutoare 444 6 400
materiale datorate Impozitul pe venit
de natura salariilor
4312 9 600
Contribuția personalului
la asigurările sociale
4372 2 000
Contribuția personalului
la fondul de șomaj
425 20 000
Avansuri acordate
personalului
7. Se înregistrează, pe baza registrului de casă, drepturile bănești ale personalului achitate cu prilejul chenzinei a II-a, în sumă totală de 90 000 lei, din care: 68 000 lei drepturi salariale și 22 000 lei ajutoarele materiale:
% = 5311 90 000
421 Casa în lei 68 000
Personal-salarii
datorate
423 22 000
Personal-ajutoare
materiale datorate
8. Se înregistrează salariile de 8 000 lei și ajutoarele materiale de 3 500 lei, ambele neridicate în termen legal:
% = 426 11 500
421 Drepturi de personal 8 0000
Personal-salarii neridicate
datorate
423 3 500
Personal-ajutoare
materiale datorate
9. Pe baza registrului de casă și a ștatului de salarii, se înregistrează reținerea impozitului datorat pentru drepturile cuvenite salariaților din profit, în sumă de 6 720 lei, și achitatrea sumei nete de 42 000 lei:
424 = % 48 720
Prime reprezentând 444 6 720
participarea personalului Impozite pe venitul
la profit de natura salariilor
5311 42 000
Casa în lei
10. Se înregistrează obligația unității față de personalul propriu pentru indemnizațiile privind concediile de odihnă neefectuate până la sfârșitul anului, în sumă de 35 000 lei:
641 = 4281 35 000
Cheltuieli cu salariile Alte datorii în
personalului legatură cu personalul
În cazul în care concediile de odihnă nu sunt efectuate din vina unor angajați ai unității se înregistrează totodată operația de imputare a acestor indemnizații în sarcina celor vinovați, prin debitarea contului 4282 "Alte creanțe în legatură cu personalul", în corespondență cu creditul contului 758 "Alte venituri din exploatare".
11. Pe baza notei de constatare sau de contabilitate, se înregistrează obligația salariaților pentru ajutoarele materiale primite în perioada anterioara dar necuvenite, în suma de 8 500 lei:
4282 = 4381 8 500
Alte creanțe Alte datorii
sociale salariale
12. Pe baza contractului de inchiriere, se reflectă în contabilitate chiria datorată unității de către salariați, în suma de 15 000 lei, cu TVA de 2 850:
4282 = % 17 850
Alte creanțe 706 15 000
sociale Venituri din redevențe,
locații de gestiune și chirii
4427 2 850
TVA colectată
CAPITOLUL IV. PROIECTAREA SISTEMULUI INFORMATIC PENTRU DOMENIUL RESURSE UMANE
4.1. Sistemul de Gestiune a Bazelor de Date Microsoft Access
Inclus în pachetul de programe Microsoft Office, Sistemul de Gestiune a Bazelor de Date Microsoft ACCESS reprezintă cea de-a șasea versiune a produsului de la lansarea sa inițială din anul 1992.
4.1.1. Prezentare generală
Figura nr. 10. Microsoft Access
Programul are următoarele caracteristici:
este relațional și lucrează sub sistemul de operare Windows;
este deschis comunicării cu alte Sisteme de Gestiune a Bazelor de Date;
este compatibil cu tehnologia ActiveX, care permite realizarea aplicațiilor client/server;
permite realizarea unor aplicații complexe prin utilizarea limbajului Visual Basic;
permite comunicarea cu SQL Server, un alt produs Microsoft care gestionează baze de date;
permite accesul la baze de date din rețeaua Internet, fiind un instrument util pentru publicarea informațiilor în paginile Web;
este autodocumentat prin help, apelabil contextual sau la cerere;
conține instrumente “Experți” (Wizard) care permit utilizatorului crearea într-o manieră foarte simplă a obiectelor bazei de date;
permite crearea de comenzi rapide (shortcuts) în vederea accesării obiectelor ACCESS;
permite crearea de grupuri de obiecte definite de utilizator în cadrul bazei de date;
permite personalizarea bazei de date;
permite utilizarea obiectelor ACCESS din cadrul unor aplicații rulate sub sistemul de operare Windows.
4.1.2. Arhitectura Sistemului Microsoft ACCESS
Dacă o bază de date reprezintă o colecție de informații referitoare la un anumit subiect sau scop, o bază de date ACCESS constă într-o colecție de obiecte din care fac parte: tabele (tables), interogări (queries), formulare (forms), rapoarte (reports) toate reunite sub un singur fișier.
Tabela (Table) – obiect definit de utilizator în care sunt stocate datele primare și reprezintă expresia modelului relațional al datelor;
Interogarea (Query) – permite vizualizarea informațiilor obținute prin prelucrarea datelor din una sau mai multe tabele și/sau alte cereri de interogare;
Formularul (Form) – obiect ce permite introducerea datelor, afișarea acestora sau controlul întregii aplicații;
Raportul (Report) – se folosește la formatarea și tipărirea informațiilor obținute în urma consultării bazei de date sub formă de document;
4.2. Proiectarea sistemului informatic privind domeniul resurse umane
Blom Romania dorește să-și informatizeze activitatea de evidență a personalului și salarizare folosind sistemul de gestiune a bazelor de date relaționale Microsoft Access.
Precizări:
Angajații societății sunt caracterizați printr-o marcă unică, un nume, CNP, data nasterii, adresa, telefon, cartea de indentiate și persoanele aflate în întreținere;
Angajările sa fac pe bază de contract individual de muncă și se identifică prin marcă, codul postului, salariu, data de început și data încheierii contractului;
Posturile ocupate se încadrează într-un anumit compartiment caracterizat prin cod și denumire;
Fiecarui post îi corespund un cod al postului și o denumire, studiile cerute de post, salariul minim, respectiv maxim oferite pentru acest post și codul compartimentului în care se încadrează;
Persoanelor aflate în întreținerea angajaților le corespund o identitate proprie, un CNP, un un nume, un tip și o marcă corespunzătoare angajatului în întreținerea căruia se află;
Plata salariilor catre angajați se face pe baza cardurilor pentru care se specifică numărul de card, banca emitentă, numărul de cont, data emiterii și a expirării, marca angajatului;
Reținerile din salarii sunt descrise prin tipul și numărul documentului de reținere, suma reținută luar, data începerii și sfârșitului reținerii, precum și marca salariatului.
4.2.1. Modelarea conceptuală a datelor
Figura nr. 11. Sistemul de gestiune a personalului (MCD)
Sursa: autorul
4.2.2. Modelul relațional al datelor
Modelul relațional al datelor ce descrie aceste cerințe este următorul:
Salariati: (Marca, Nume_Angajat, CNP, Data_Nast, Adresa, Telefon, Profesia, CarteIdentitate, Persoane Întreținere).
Angajari: (Marca, Cod_Post, Salariu, Data_Inceput, Data_Sfarsit).
Card: (NumarCard, BancaEmitenta, NumarCont, DataEmitere, DataExpirare, Marca).
Persoane întreținere: (IDPers_Întreținere, NumePrenume, Data_nasterii, CNP, Tip, Marca).
Prezenta: (Marca, IDFCP, OreLucrate, ZileConcediuMedical, ZileConcediuOdihna, ZileLucrate).
Foaia colectiva prezenta: (IDFCP, Luna, Anul).
Posturi: (Cod_Post, Denumire_Post, Studii, Salariu_minim, Salariu_maxim, Cod_Compartiment).
Compartimente: (Cod_Compartiment, Denumire_Compartiment),
Retineri: (NumarDocRetinere,TipDocRetinere, RetinereLunara, DataInceputRetinere, DataSfarsitRetinere, Marca).
Sporuri salartia: (Marca, IDSpor).
Sporuri: (IDSpor, TipSpor, Coeficient Spor).
Relațiile dintre tabele corespunzătoare acestui model sunt prezentate în figura 12:
Figura nr. 12. Relaționarea dintre tabele
Crearea tabelului Salariati în modul Design View este prezentată în figura 13.:
Figura nr. 13. Realizarea tabelei Salariati în Design View
4.2.3. Proiectarea formularului de meniu al aplicației
Obiectele de tip formular, raport sau interograre ale aplicației și modul în care acestea pot fi accesate sunt prezentate în figura de mai jos :
Figura nr. 14. Elementele panoului de control
Sursa: autorul
4.2.4. Derularea aplicației
Panoul de control cu ajutorul căruia se realizează introducerea și modificarea datelor din tabele este arătat în figura următoare
Figura nr. 15. Panoul de comandă pentru automatizarea activității
Prin apăsarea butonului Actualizare se va deschide următorul formular:
Figura nr. 16. Formulare nelegate (fără sursă de date)
Fiecărui buton al acestui formular îi corespunde un cod VBA ce reprezintă evenimentul produs în momentul apăsării butonului:
Figura nr. 17. Fereastra de proprietăți pentru butonul Actualizari
Codul VBA al acestui eveniment este:
Private Sub Command11_Click()
On Error GoTo Err_Command11_Click
Dim stDocName As String
Dim stLinkCriteria As String
stDocName = "Salariati"
DoCmd.OpenForm stDocName, , , stLinkCriteria
Exit_Command11_Click:
Exit Sub
Err_Command11_Click:
MsgBox Err.Description
Resume Exit_Command11_Click
End Sub
Formularul Actualizare conține butoane ce vor deschide alte formulare folosite pentru actualizarea datelor din toate tabelele bazei de date ( Salariati, Angajari, Prezenta, Foaie Colectiva Prezenta, Card, Posturi, Compartimente, Persoane întreținere, Retineri, Sporuri, Sporuri Salariati).
De exemplu, pentru introducerea sau modificarea datelor din tabela Salariati se va utiliza următorul formular:
Figura nr. 18. Formularul Salariati
Acest formular prezintă un obiect de tip ComboBox (Listă) utilizat pentru a căuta un anumit salariat din tabela de înregistrări.
În același fel se va proceda pentru introducearea sau modificarea datelor din toate celelalte tabele ale bazei de date, selectându-se butoanele corespunzătoare fiecărei tabele.
Selectarea butonului Evidente accesează un nou formular ce conține butoane utilizate pentru afișarea rapoartelor corespunzătoare tuturor tabelelor utilizate în aplicație.
Figura nr. 19. Formularul nelegat Evidente
Codul corespunzător evenimentului produs în momentul selectării butonului este următorul:
Private Sub Command2_Click()
On Error GoTo Err_Command2_Click
Dim stDocName As String
Dim stLinkCriteria As String
stDocName = "Evidente"
DoCmd.OpenForm stDocName, , , stLinkCriteria
Exit_Command2_Click:
Exit Sub
Err_Command2_Click:
MsgBox Err.Description
Resume Exit_Command2_Click
End Sub
Vizualizarea datelor privind înregistrările efectuate în tabela Persoane Întreținere se va realiza prin intermediul următorului raport:
Figura nr. 20. Raportul Persoane Întreținere
Butonul Calcul Salarii din formularul principal acceseză un formular multitabelă, corespunzător tabelelor Salariati, Prezenta, Persoane Întreținere și Retineri. În acest formular se efectuează calculele necesare determinării drepturilor salariale cuvenite fiecărui angajat.
Figura nr. 21. Elementele formularului Calcul Salarii
Formula de calcul din spatele obiectului de tip Text Rest de Plata este evidențiată în figura de mai jos:
Figura nr. 22. Formula de calcul din spatele butonului Rest dePlata
Butonul Sortarea Angajaților deschide un formular din care se poate alege, prin selectarea unui alt buton, criteriul după care se dorește sortarea salariaților:
Figura nr. 23. Formularul nelegat Sortarea angajaților
Butonul Sortare în funcție de card va deschide un formular din care se alege din nou caracteristica cardului după care se realizează selecția (fig. 24).
Figura nr. 24. Formularul nelegat Sortarea în functie de card
Selectarea butonului Angajații cu cont la banca deschide o fereastră în care utilizatorul va introduce numele băncii, după care angajații ce au card la banca respectivă vor fi selctați prin intermediul unei interogări și afișați sub formă de raport.
Figura nr. 25. Fereastra pentru introducerea datelor
Varianta SQL pentru realizarea acestei interogări este următoarea:
Figura nr. 26. Vizualizarea SQL a interogarii Card la Banca
Codul VBA corespunzător evenimentului produs la selectarea acestui buton:
Private Sub Command4_Click()
On Error GoTo Err_Command4_Click
Dim stDocName As String
stDocName = "card la banca"
DoCmd.OpenReport stDocName, acPreview
Exit_Command4_Click:
Exit Sub
Err_Command4_Click:
MsgBox Err.Description
Resume Exit_Command4_Click
End Sub
CONCLUZII
Alături de natură și capital, forța de muncă reprezintă unul din cei 3 factori fundamentali de producție, fiind utilizată pentru desfășurarea normală a activității întreprinderii.
Pe parcursul desfășurării activității întreprinderii, personalul Blom Romania își modifică componența atât din punct de vedere al numărului cât și al structurii.
Este important ca această contabilitate a decontărilor cu personalul să corespundă cerințelor de reflectare a salariilor stabilite pentru fiecare lucrător, precum și celor de determinare a cheltuielilor cu remunerațiile pe produse, lucrări sau servicii.
În cadrul Blom România, drepturile salariale se determină diferit, în funcție de natura muncii prestate sau de categoriile de personal angajate în executarea unor activități.
Pentru personalul retribuit în regie, salariile se calculează în funcție de timpul efectiv lucrat și de îndeplinirea sarcinilor. Pentru toți muncitorii se plătesc contribuții la fondurile pentru asigurări și protecție socială, acestea fiind reținute din salariile cuvenite angajaților. De asemenea, toți salariații beneficiază, la calculul impozitului pe profit, de o deducere personală de bază și de deduceri secundare pentru salariații cu persoane aflate în întreținere.
Toate decontările cu personalul privind drepturile salariale datorate acestora și contribuțiile pentru asigurări și protecție socială sunt înregistrate corect și la termen în contabilitate.
Ținând cont de transformările generate de evoluția fenomenului de globalizare, precum și de constrângerile și oportunitățile oferite de mediul concurențial, sistemele informaționale se bucură de o legitimitate recunoscută, sub aspectul utilității lor economice și sociale.
Sistemul informațional este format dintr-un ansamblu de elemente interdependente, asupra cărora acționează o serie de evenimente, atât din mediul organizațional, cât și din cel extern.
Sistemul informațional subliniază, prin complexitatea sa, contradicția dintre deciziile structurate și cele nestructurate, dintre formal și informal, dintre variabilele certe și cele incerte.
Pentru o bună funcționare a sistemului informațional se impune identificarea principalelor deficiențe manifestate în cadrul acestuia și, ca urmare, adoptarea celor mai bune decizii pentru reducerea efectului lor asupra organizației.
Primele activități informatizate în cadrul organizației au fost contabilitatea, gestiunea stocurilor, facturarea și salarizarea, aplicații ce au avut un demers de concepere simplu, secvențial ce nu implică modificări fundamentale în modul de lucru.
Activitățile ce produc informații necesare în cadrul organizației sunt: intrarea informațiilor, procesarea și ieșirea rezultatelor. Aceste informații obținute sunt utilizate pentru adoptarea deciziilor, controlul operațiilor, analiza problemelor și realizarea de produse sau servicii noi.
Partea de prelucrări a sistemului informațional o reprezintă sistemul informatic, ce are ca rol tratarea și administrarea datelor ce ajung în sistem prin intermediul canalelor de comunicare.
Produsul informatic este folosit cu scopul de a răspunde nevoii de informații. Sistemul informatic trebuie să gestioneze datele și să le prelucreze după multiple cerințe ale utilizatorilor, furnizându-le ieșirile solicitate sub formă de rapoarte, liste, indicatori sistetici.Utilitatea sistemului reiese din logica aflată la baza proiectării panoului de control al aplicației, formularele fiind intitulate sugestiv și ușurând folosirea aplicației.
BIBLIOGRAFIE
Angot, H. , Systeme d’information de l’entreprise , Ed. De Boeck Universite, 1999
Diaconu,Gheorghe (coord.), Contabilitate financiară armonizată ; Ed. Bibliotheca, Târgoviște 2006;
Gabriel Cucui, Florin Radu, Valentin Radu, Sisteme informatice de gestiune, Valahia University Press, Târgoviște, 2009
Horga, Mihaela (coord.), Proiectarea sistemelor informatice – Aplicații în Microsoft Access XP, Ed. Bibliotheca, Târgoviște, 2005
Militaru, Gheorghe, Sisteme informatice pentru management, Ed. BicAll, București, 2004
Mureșan, Ioan, Contabilitate practică – Obligațiile fiscaleși sociale ale firmei; Ed. Evcont Consulting; Suceava 2005
Oprea, Dumitru (coord.), Sisteme informaționale pentru afaceri, Ed. Polirom, Iași, 2002
Oprea, Dumitru, Analiza și proiectare sistemelor informaționale economice, Ed. Polirom, Iași, 2005
Oprea, Dumitru, Premisele și consecințele informatizării contabilității , Ed. Graphix, Iași, 1995
Radu, Florin, Baze de date, Ed. Bibliotheca, Târgoviște, 2007
Roșca, Ioan, Proiectarea obiectuală a sistemelor informatice – Studii de caz, Ed. Infomega, București, 2004
Stanciu, Victoria, Proiectarea sistemelor informatic, Ed. Dual Tech, București
Ștefan, Veronica, Tehnologii orientate-obiect pentru BDR, Ed. Infomega, 2006
*** Colecția 2011-2012 revista Tribuna Economică
*** Colecția 2011-2012 revista Business Magazin
*** Colecția 2011-2012 revista Săptămâna financiară
Webgrafie
www.anaf.ro
www.capital.ro
www.codulfiscal.ro/
www.curierulfiscal.ro
BIBLIOGRAFIE
Angot, H. , Systeme d’information de l’entreprise , Ed. De Boeck Universite, 1999
Diaconu,Gheorghe (coord.), Contabilitate financiară armonizată ; Ed. Bibliotheca, Târgoviște 2006;
Gabriel Cucui, Florin Radu, Valentin Radu, Sisteme informatice de gestiune, Valahia University Press, Târgoviște, 2009
Horga, Mihaela (coord.), Proiectarea sistemelor informatice – Aplicații în Microsoft Access XP, Ed. Bibliotheca, Târgoviște, 2005
Militaru, Gheorghe, Sisteme informatice pentru management, Ed. BicAll, București, 2004
Mureșan, Ioan, Contabilitate practică – Obligațiile fiscaleși sociale ale firmei; Ed. Evcont Consulting; Suceava 2005
Oprea, Dumitru (coord.), Sisteme informaționale pentru afaceri, Ed. Polirom, Iași, 2002
Oprea, Dumitru, Analiza și proiectare sistemelor informaționale economice, Ed. Polirom, Iași, 2005
Oprea, Dumitru, Premisele și consecințele informatizării contabilității , Ed. Graphix, Iași, 1995
Radu, Florin, Baze de date, Ed. Bibliotheca, Târgoviște, 2007
Roșca, Ioan, Proiectarea obiectuală a sistemelor informatice – Studii de caz, Ed. Infomega, București, 2004
Stanciu, Victoria, Proiectarea sistemelor informatic, Ed. Dual Tech, București
Ștefan, Veronica, Tehnologii orientate-obiect pentru BDR, Ed. Infomega, 2006
*** Colecția 2011-2012 revista Tribuna Economică
*** Colecția 2011-2012 revista Business Magazin
*** Colecția 2011-2012 revista Săptămâna financiară
Webgrafie
www.anaf.ro
www.capital.ro
www.codulfiscal.ro/
www.curierulfiscal.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Prezentarea Blom Romania (ID: 144929)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.