Prezentarea Activitatii Judetului Buzau

CAPITOLUL I

PREZENTAREA GENERALĂ A ACTIVITĂȚII JUDEȚULUI BUZĂU

Județul Buzău este situat în zona de curbură a Carpaților, în partea de sud-est a României, având o suprafață de 6102,55 km² (2,6% din suprafața țării). Se învecinează cu județele Brașov și Covasna la nord-vest, Vrancea la nord-est, Brăila la est, Ialomița la sud și Prahova la vest.

Județul Buzău ocupă cea mai mare parte a bazinului hidrografic al râului cu același nume, cuprinzând armonios toate formele de relief: munții Buzăului și o mică parte a munților Vrancei, în partea de nord, câmpie la sud, între acestea situându-se zona colinară subcarpatică.

Județul Buzău se remarcă prin importante resurse naturale: petrol, gaze naturale, cărbuni, chihlimbar, calcar, nisipuri cuarțoase și diatomită, sare, gresie, pietrișuri și nisipuri, importante izvoare minerale, soluri fertile, păduri, pajiști și fond cinegetic, potențial hidroenergetic și eolian.

Clima județului Buzău se încadrează în climatul temperat-continental, regimul eolian având două componente: vara, sub influența maselor de aer vestice, iar iarna, sub influența maselor de aer siberiene.

Regimul precipitațiilor anuale variază între 800 – 1200 mm, în zona de munte, între 600 – 800 mm, în zona dealurilor și între 400 – 600, în zona de câmpie.

Din punct de vedere al organizării administrative, județul Buzău are 85 localități, din care 2 municipii (Buzău și Râmnicu Sărat), 2 orașe (Nehoiu și Pogoanele) și 81 comune, cu 481 sate.

1.1.Cadrul natural și dezvoltarea socio-economicǎ

1.1.1. Resurse naturale neregenerabile

Dintre resursele subsolului, petrolul constituie în prezent principala bogăție a județului. Zăcămintele de hidrocarburi sunt localizate în depozitele meoțiene, dar sunt extrase și din cele sarmațiene, terțiene și chiar cretacice. Alături de petrol, în sud-estul județului sunt cantonate însemnate zăcăminte de gaze naturale, exploatate de aproximativ 40 ani.

Cărbunele existent este de slabă putere calorică, în cantități mici, ceea ce îl face neexploatabil. Se întâlnește pe o suprafața de circa 125 ha, în regiunea Ojasca, unde, a fost extras, mai mult pentru nevoile locale, până în anul 1959.

Prezența în subcarpați (Istrița, Măgura) a calcarelor a permis de mult timp luarea lor în exploatare. Există numeroase cariere, multe de interes local. Cele mai mari sunt la Ciuta și Viperești. Calcarele sunt folosite atât pentru amenajarea căilor rutiere județene și comunale, cât mai ales pentru obținerea varului.

In zona localității Pătârlagele se extrag nisipuri cuarțoase și diatomită. De la Crivineni, unde există o carieră de extracție a nisipului cuarțos, acesta este transportat la Pătârlagele, iar de aici spre Buzău, Scăieni, Azuga, unde este întrebuințat la fabricarea sticlei. Diatomita se exploatează în cariera din dealul Burdușoaia, de pe stânga Buzăului, la confluența cu valea Sibiciului. Acest loc reprezintă sectorul accesibil exploatarii, unde diatomita aflorează pe o suprafață mare, în cadrul depozitelor oligocene. În județ există și alte aflorimente cu diatomită, însă dimensiunile reduse ale stratelor și calitatea slabă a acesteia, nu permit, pentru moment, exploatarea ei.

La nord-est de municipiul Buzău (Simileasca), la Berca (Sătuc) și în sud-vestul municipiului Râmnicu Sărat se exploatează argila, de calitate superioară, larg folosită în industria materialelor de construcție. La nivel local, în majoritatea satelor din subcarpați, orizonturile de argilă sunt utilizate pentru confecționarea de cărămizi sau în construcția de case.

In albia Buzăului, a Râmnicului și a altor râuri se găsesc rezerve importante de pietrișuri și nisipuri, în multe locuri existând balastiere de mare productivitate.

Pentru construcții de locuințe, sau pentru amenajarea terasamentului căilor forestiere din zona montană sunt folosite plăcile de gresie de Tarcău sau de Kliwa.

Prospecțiunile geologice și lucrările de foraj efectuate pentru depistarea de noi rezerve de petrol au evidențiat prezența zăcămintelor de sare, la diferite adâncimi, la Mânzălești, Bisoca, Bratilești, Goidești, care pot fi luate în exploatare în viitor.

Alături de acestea, în subsolul județului sunt semnalate gipsuri și chihlimbar. Chihlimbarul, datorită varietății de nuante și dimensiunilor mari ale bucăților extrase, a fost căutat încă din secolul trecut, fără a constitui o operație permanentă. El a fost semnalat în perimetrul Mlăjet – Sibiciu – Colți – Bozioru – Ploștina – Terca, în depozitele oligocene. Dimensiunile elementelor variază de la câteva grame până la câteva kilograme (pe Valea Boului, afluent al Sibiciului, a fost colectat un exemplar de 3,5 kg). Cele mai mari exemplare au fost găsite în albia Sibiciului, în apropiere de Colți.

Zone protejate

În conformitate cu prevederile Legii nr. 5/2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național- Sectiunea a III-a – zone protejate, în județul Buzău există 15 rezervații naturale, după cum urmează:

Vulcanii Noroioși Pâclele Mari, în comuna Scorțoasa, cu o suprafață de 15,2 ha;

Vulcanii Noroioși Pâclele Mici, în comuna Berca, cu o suprafață de 10,2 ha;

Sarea lui Buzău, în comuna Viperești, cu o suprafață de 0,8 ha;

Blocurile de calcar de la Bădila, în comuna Viperești, cu o suprafață de 1,0 ha;

Pădurea Crivineni, în comuna Pătârlagele, cu o suprafață de 14,1 ha;

Pădurea Brădeanu, în comuna Brădeanu, cu o suprafață de 5,8 ha;

Platoul Meledic, în comuna Mânzalești, cu o suprafață de 67,5 ha;

Pădurea “ Lacurile Bisoca”, în comuna Bisoca, cu o suprafață de 10,0 ha;

Dealul cu Lilieci Cernătești, în comuna Cernătești, cu o suprafață de 3,0 ha;

Pădurea cu tisă, în comuna Chiojdu, cu o suprafață de 150,0 ha;

Balta Albă, în comuna Balta Albă, cu o suprafață de 600,0 ha;

Balta Amara, în comuna Balta Albă, cu o suprafață de 900,0 ha;

Focul Viu – Lopătari, în comuna Lopătari, cu o suprafață de 0,03 ha;

Piatra Albă “ La Grunj”, în comuna Mânzalești, cu o suprafață de 0,025 ha;

Chihlimbarul de Buzău, în comuna Colți, cu o suprafață de 2,52 ha.

1.1.2. Resurse naturale regenerabile

Apele freatice. Varietatea litologică, tectonică și structurală, specifică celor trei mari unități de relief, influențează în mod direct distribuția și caracterul apelor subterane.

Zona montană corespunde flișului paleogen compus din facies grezos sau pelitic bituminos, cu fisurații fine, ce permit circulația și acumularea apelor subterane. Cele mai bogate rezerve de ape subterane se întâlnesc, însă, în depozitele deluvio-coluviale, cantonate sub formă de lentile. Prezența lor este pusă în evidentă prin izvoare numeroase, cu debite suficient de mari. Sunt cunoscute și câteva structuri hidrogeologice cu ape minerale, care au conținut ridicat în hidrogen sulfurat, cum sunt cele de la Siriu, Lopătari, Nehoiu și Fișici.

Zona dealurilor subcarpatice se caracterizează hidrogeologic prin existența a două sectoare. Cel situat la vest de valea Slănicului are o litologie și o tectonică variată (gresii și marne nisipo-argiloase), ce permit circulația și acumularea apelor subterane la mari adâncimi. În depozitele cuaternare, mai principale sunt stratele acvifere de la 3, 4, 5 și 7 m. Prezența masivelor de sare, a argilelor sărate și a gipsurilor influențează chimismul apelor subterane, dându-le un grad ridicat de mineralizare. Astfel se explică prezența numeroaselor izvoare cloro-sodice, dintre care mai cunoscute sunt cele din dealurile Meledic, Găvanele și din văile Murătoarea, Scorosești etc. Sectorul de la est de valea Slănicului se caracterizează prin predominarea gresiilor, nisipurilor și pietrișurilor, cu strate acvifere dispuse diferențiat. Pe interfluvii, apele subterane se găsesc la mare adâncime, pe când în cadrul văilor, cele mai bogate rezerve acvifere sunt cantonate în depozitele proluviale și de terasă. Ca o particularitate hidrologică apare concordanța ce există între direcția de curgere a apelor subterane și înclinarea generală a reliefului (mai pregnantă în cazul piemontului Râmnicului, unde orizonturile acvifere se găsesc la 20-30 m adâncime). Mineralizarea apelor freatice din acest sector este destul de ridicată, înregistrându-se chiar o “onalitate hidrochimică”.

O mențiune aparte trebuie acordată conului de dejecție al Buzăului. Grosimea mare a depozitelor aluviale ce se suprapun pietrișurilor de Cândești și prezența numeroaselor lentile argiloase permit formarea mai multor strate acvifere cu debite bogate.

În zona de câmpie, formațiunile cuaternare permeabile favorizează înmagazinarea unor importante cantități de apa. Alimentarea stratelor acvifere de adancime se face din marginea externă a subcarpaților, unde apele sunt cantonate la 50-200 m. La contactul cu dealurile, unde predomină pietrișurile, se formează 1-2 strate acvifere, cu grosimi mari și debite bogate (5 – 10 l/s), în timp ce spre exterior, unde depozitele devin mai fine, se găsesc strate acvifere mai subțiri și cu debite mai mici (sub 1 l/s). Din punct de vedere al mineralizării, apele din câmpie se încadrează în tipul hidrochimic bicarbonatat, cu o mineralizație totală de 0,650 g/Kg.

Ape minerale sulfuroase, feruginoase, clorosodice, uneori bogate în iod, se află la Siriu, Nehoiu, Monteoru, Fișici, Balta Albă, Străjeni, Nifon, Lopătari. Izvoarele de la Siriu-Băi, cu o temperatura medie de 30º C și un debit de aproape 4000 l/h oferă posibilități de tratament în boli reumatismale. Nămolul de la Balta Albă, cu un procent redus de substanțe organice, cu o concentrație în saruri de 12471,9 mg/kg (în care predomină ionii de clor, sodiu, magneziu), deși cunoscut de foarte mult timp pentru valoarea sa terapeutică, este în mai mică măsură folosit. Terapia într-un cadru neorganizat, se practică sub forma de ungeri cu namol, expunere la soare și băi în lac.

Apele curgătoare. Principala artera hidrografică ce străbate județul și care dirijează aproape întregul regim hidrologic este Buzăul. Extremitatea estică a județului este brăzdată de bazinul Râmnicului care, prin suprafața lui redusă, nu prezintă mare importanță sub aspect hidrologic. Buzăul își adună apele de pe culmea estică a Munților Ciucaș și primește ca afluenți, la Vama Buzăului (bazinul superior al văii Buzăului se desfășoară pe suprafața a trei județe: Brașov, Covasna și Buzău), pe Buzoel și Dalghiu. De aici curge prin Depresiunea Întorsura Buzăului, unde are un curs leneș și sinuos, executând și un cot de peste 90º. Intră apoi în județul Buzău, unde străbate cele trei mari unități de relief: munte, deal și câmpie. Particularitățile fizico-geografice ale acestora se înscriu și în aspectele morfohidrologice ale râului. Sectorul montan al văii Buzăului prezintă o asimetrie pronunțată (afluenții de pe partea stângă – Zăbrătău, Harțagu, Cașoca și Bâsca Roziliei – extind bazinul său mult catre est). Pe partea dreaptă, Buzăul primește ca afluenți principali: Valea Neagră, Siriu, Nehoiu, care nu au mare influența asupra regimului sau hidrologic.

Legat de prezența bazinetelor, în sectorul montan întâlnim două tendințe generale de evoluție hidrodinamică. În cadrul bazinetelor Sasu, Broasca, Nehoiu-Nehoiaș, Păltineni, Mlăjet etc., prezența unei pante mai mici și a unei secțiuni mai largi contribuie la scăderea vitezei și la o împrăștiere a apei în cadrul luncii și albiei minore. Ca urmare, energia și competența râului scad, iar debitul solid transportat include cu preponderență elemente cu diametrul redus. Din contră, în sectoarele înguste ale văii, viteza și puterea hidraulică a râului cresc, ca rezultat al măririi pantei în profil longitudinal și al îngustarii profilului ei transversal. Dinamica râului este deosebit de mare, mai ales la viituri.

In sectorul subcarpatic, majoritatea afluenților pe care Buzăul îi primește sunt văi autohtone dealurilor subcarpatice, excepție făcând doar Bâsca Chiojdului, Sibiciul, Bălăneasa și Slănicul. Printre afluenții autohtoni, mai importanți sunt: Pănătăul, Sărățelul, Murătoarea Pâclele și Nișcovul. Forma bazinului se menține de mari. Sunt cunoscute și câteva structuri hidrogeologice cu ape minerale, care au conținut ridicat în hidrogen sulfurat, cum sunt cele de la Siriu, Lopătari, Nehoiu și Fișici.

Zona dealurilor subcarpatice se caracterizează hidrogeologic prin existența a două sectoare. Cel situat la vest de valea Slănicului are o litologie și o tectonică variată (gresii și marne nisipo-argiloase), ce permit circulația și acumularea apelor subterane la mari adâncimi. În depozitele cuaternare, mai principale sunt stratele acvifere de la 3, 4, 5 și 7 m. Prezența masivelor de sare, a argilelor sărate și a gipsurilor influențează chimismul apelor subterane, dându-le un grad ridicat de mineralizare. Astfel se explică prezența numeroaselor izvoare cloro-sodice, dintre care mai cunoscute sunt cele din dealurile Meledic, Găvanele și din văile Murătoarea, Scorosești etc. Sectorul de la est de valea Slănicului se caracterizează prin predominarea gresiilor, nisipurilor și pietrișurilor, cu strate acvifere dispuse diferențiat. Pe interfluvii, apele subterane se găsesc la mare adâncime, pe când în cadrul văilor, cele mai bogate rezerve acvifere sunt cantonate în depozitele proluviale și de terasă. Ca o particularitate hidrologică apare concordanța ce există între direcția de curgere a apelor subterane și înclinarea generală a reliefului (mai pregnantă în cazul piemontului Râmnicului, unde orizonturile acvifere se găsesc la 20-30 m adâncime). Mineralizarea apelor freatice din acest sector este destul de ridicată, înregistrându-se chiar o “onalitate hidrochimică”.

O mențiune aparte trebuie acordată conului de dejecție al Buzăului. Grosimea mare a depozitelor aluviale ce se suprapun pietrișurilor de Cândești și prezența numeroaselor lentile argiloase permit formarea mai multor strate acvifere cu debite bogate.

În zona de câmpie, formațiunile cuaternare permeabile favorizează înmagazinarea unor importante cantități de apa. Alimentarea stratelor acvifere de adancime se face din marginea externă a subcarpaților, unde apele sunt cantonate la 50-200 m. La contactul cu dealurile, unde predomină pietrișurile, se formează 1-2 strate acvifere, cu grosimi mari și debite bogate (5 – 10 l/s), în timp ce spre exterior, unde depozitele devin mai fine, se găsesc strate acvifere mai subțiri și cu debite mai mici (sub 1 l/s). Din punct de vedere al mineralizării, apele din câmpie se încadrează în tipul hidrochimic bicarbonatat, cu o mineralizație totală de 0,650 g/Kg.

Ape minerale sulfuroase, feruginoase, clorosodice, uneori bogate în iod, se află la Siriu, Nehoiu, Monteoru, Fișici, Balta Albă, Străjeni, Nifon, Lopătari. Izvoarele de la Siriu-Băi, cu o temperatura medie de 30º C și un debit de aproape 4000 l/h oferă posibilități de tratament în boli reumatismale. Nămolul de la Balta Albă, cu un procent redus de substanțe organice, cu o concentrație în saruri de 12471,9 mg/kg (în care predomină ionii de clor, sodiu, magneziu), deși cunoscut de foarte mult timp pentru valoarea sa terapeutică, este în mai mică măsură folosit. Terapia într-un cadru neorganizat, se practică sub forma de ungeri cu namol, expunere la soare și băi în lac.

Apele curgătoare. Principala artera hidrografică ce străbate județul și care dirijează aproape întregul regim hidrologic este Buzăul. Extremitatea estică a județului este brăzdată de bazinul Râmnicului care, prin suprafața lui redusă, nu prezintă mare importanță sub aspect hidrologic. Buzăul își adună apele de pe culmea estică a Munților Ciucaș și primește ca afluenți, la Vama Buzăului (bazinul superior al văii Buzăului se desfășoară pe suprafața a trei județe: Brașov, Covasna și Buzău), pe Buzoel și Dalghiu. De aici curge prin Depresiunea Întorsura Buzăului, unde are un curs leneș și sinuos, executând și un cot de peste 90º. Intră apoi în județul Buzău, unde străbate cele trei mari unități de relief: munte, deal și câmpie. Particularitățile fizico-geografice ale acestora se înscriu și în aspectele morfohidrologice ale râului. Sectorul montan al văii Buzăului prezintă o asimetrie pronunțată (afluenții de pe partea stângă – Zăbrătău, Harțagu, Cașoca și Bâsca Roziliei – extind bazinul său mult catre est). Pe partea dreaptă, Buzăul primește ca afluenți principali: Valea Neagră, Siriu, Nehoiu, care nu au mare influența asupra regimului sau hidrologic.

Legat de prezența bazinetelor, în sectorul montan întâlnim două tendințe generale de evoluție hidrodinamică. În cadrul bazinetelor Sasu, Broasca, Nehoiu-Nehoiaș, Păltineni, Mlăjet etc., prezența unei pante mai mici și a unei secțiuni mai largi contribuie la scăderea vitezei și la o împrăștiere a apei în cadrul luncii și albiei minore. Ca urmare, energia și competența râului scad, iar debitul solid transportat include cu preponderență elemente cu diametrul redus. Din contră, în sectoarele înguste ale văii, viteza și puterea hidraulică a râului cresc, ca rezultat al măririi pantei în profil longitudinal și al îngustarii profilului ei transversal. Dinamica râului este deosebit de mare, mai ales la viituri.

In sectorul subcarpatic, majoritatea afluenților pe care Buzăul îi primește sunt văi autohtone dealurilor subcarpatice, excepție făcând doar Bâsca Chiojdului, Sibiciul, Bălăneasa și Slănicul. Printre afluenții autohtoni, mai importanți sunt: Pănătăul, Sărățelul, Murătoarea Pâclele și Nișcovul. Forma bazinului se menține și aici asimetrică. Caracterul torențial al precipitațiilor, despăduririle masive, friabilitatea rocilor etc. influențează regimul hidrologic al Buzăului, dar mai ales al afluenților. Se remarcă o deosebire clară între regimul scurgerii afluenților autohtoni și al celor alohtoni, care își mențin încă trăsăturile din sectorul montan. Din punct de vedere hidrodinamic, în sectorul subcarpatic se manifestă două aspecte: un prim aspect îl dau afluenții Buzăului, care au o dinamică cu caracter pulsatoriu (datorită litologiei, gradului redus de împădurire și a precipitațiilor torențiale), ce se manifestă pe un fond general de adâncire continuă; al doilea aspect este dat de valea Buzăului, care își păstrează caracterele hidrodinamice specifice sectorului montan (se manifestă diferențiat în zonele depresionare – Pătârlagele, Cislău, Pârscov, Berca – față de sectoarele înguste de vale).

In sectorul de câmpie, Buzăul primește un număr redus de afluenți și de o importanță minoră, a căror dispunere îi conferă un caracter simetric. Caracteristic este coeficientul ridicat de sinuozitate și despletire, iar spre aval prezența limanelor fluviatile (Amara, Balta Albă) și a numeroaselor cursuri părăsite (“buzoielele”).

Regimul hidrochimic al râurilor buzoiene este determinat, în principal, de structura geologică și de climat. Prezența gresiilor, marnelor, argilelor, nisipurilor, loessurilor, a benzilor de sare și gips determină apariția, în apele râurilor, a anumitor săruri solubile și a unor suspensii minerale. În perioadele secetoase se înregistrează o creștere a mineralizarii apelor, iar în cele ploioase precipitațiile produc o eroziune puternică a solurilor, fapt ce influențează negativ calitatea apelor. De asemenea se constată o creștere a mineralizării apelor în funcție de treaptă de relief: în zona de munte, apele au un caracter sulfatat-bicarbonatat, cu mineralizare mijlocie; în zona de dealuri, mineralizarea creste la 350-650 mg/l (din care sulfați 134-250 mg/l și cloruri 30-125 mg/l); în zona de câmpie, mineralizarea atinge 680-1160 mg/l (din care cloruri 350-370 mg/l). O notă aparte o dau izvoarele sulfuroase de la Băile Siriu, Fișici și Nehoiu, precum și unele izvoare Sărate din subcarpați.

Nu este de neglijat nici potențialul hidrografic, reprezentat de râul Buzău, pe cursul căruia există două amenajări hidroenergetice: barajul Siriu, cu centrala hidroelectrică Nehoiașu și barajul Cândești, cu amenajarea hidroenergetică Cândești –Vernești – Simileasca (care alimentează cu apă “Sistemul de Irigații Câmpia Buzăului Est și respectiv Vest”). Pe lângă acestea, mai există 5 centrale hidroelectrice de mică putere, amplasate pe râurile Bâsca fără Cale, Bâsca cu Cale, Bâsca și Slănic.

Pădurile alcătuiesc una dintre importantele bogății naturale ale județului. Zona montană concentrează cea mai mare parte din suprafața acoperită cu păduri și totodată cel mai însemnat volum de masă lemnoasă, flora și fauna caracteristice acestei zone. Masive forestiere închegate se extind din vârful Lacauț și până în culmea Siriului. Din produsele secundare ale pădurii, mai ales din zona montană, sunt valorificate plantele medicinale și fructe de pădure (măceș, cătină, poroambe, zmeură, mure și altele).

1.2.Elemente privind starea economică actuală a județului Buzău

Teritoriul județului Buzău se constituie ca o zonă cu profil dominant agricol, în cadrul căruia, punctual, apar câteva centre cu capacități industriale importante în primul rând, prin numărul persoanelor ocupate.

Fondul funciar cu folosință silvică ocupă locul al doilea ca suprafață după cel agricol (cca 1/5 din suprafața județeană) fiind în majoritate în proprietatea statului care îl gospodărește prin intermediul a 9 ocoale silvice.

O zonă cu potențial agrar și industrial se conturează de-a lungul axului rutier și feroviar Ploiești – Buzău – Bacău și Galați – Brăila – Buzău – Brașov. Această zonă concentrează atât activitățile industriale mai importante situate în Buzău, Râmnicu Sărat, Nehoiu, Pogoanele, cât și activitățile ale industriei mici prezente în localități ca Berca, Beceni, Pătârlagele, Lopătari, Tisău, etc.

Agricultura. Fondul funciar agricol – ocupă o suprafață de 402360 ha, reprezentând 65,9% din suprafața totală a județului. Suprafața agricolă este repartizată pe principalele categorii de folosință astfel: 63,95% arabil, 3,88% vii și pepiniere viticole, 2,76% livezi și pepiniere pomicole, 29,40% pășuni și fânețe.

Producția vegetală. Cea mai mare pondere din totalul suprafeței cultivate o deține porumbul, 41,87%, urmat de grâu și secară, 24,81% și floarea soarelui, 12,71%. Producția vegetală a fost dependentă în ultimii ani de factorii climatici, de gradul redus de mecanizare și de asigurarea cu îngrășăminte, ceea ce a condus la înregistrarea unor mari oscilații de producție (Tabel 3.1).

Producția vegetală pe culturi Tabel

Sursa: Agentia de Protectie a Mediului Buzau

Printre localitățile cu activitate agricolă vegetală intensă și diversificată (producții performante peste media pe județ la mai multe culturi) se remarcă: Brădeanu, Pogoanele, Movila, Bălăceanu, Robeasca, Măgura, Câlnău, etc.

Industria. Industria ocupă ponderea cea mai mare din economia județului Buzău din punct de vedere al importanței pe care aceasta o deține ca susținătoare a celorlalte ramuri ale economiei.

Județul Buzău este singurul producător din România de echipamente și aparate pentru cale ferată (VAE APCAROM SA Buzău), garnituri de frână și elemente de etanșare pentru autovehicule (FERMIT SA Râmnicu Sărat), cord metalic pentru armarea cauciucurilor (CORD SA Buzău), pulbere metalică pentru compoziția electrozilor de sudură, cât și pentru sintetizarea sau recondiționarea de piese metalice (DUCTIL SA Buzău), traverse și șine de cale ferată cu ecartament redus (FLACĂRA SA Buzău).

Se mai produc electrozi de sudură, parbrize pentru autovehicule, filtre de aer și ulei pentru autovehicule, obiecte decorative de sticlă prelucrate manual, inclusiv de tip Galle (STIFIN SA Buzău, RUBINUL SA Berca și un număr mare de întreprinderi mici private specializate în producția de obiecte de tip Galle), mobilă din lemn masiv, inclusiv mobilă sculptată (NIKMOB SA Nehoiu), zahăr, ulei alimentar, vinuri de calitate, etc.

Principalele ponderi în volumul valoric al producției industriale le le dețin agenții economici aparținând industriei metalurgice (27,2%), industriei alimentare (25,6%), construcției de mașini și prelucrării metalelor (8,7%), industriei chimice și prelucrării maselor plastice (6,1%), industriei ușoare (3,5%) (Tabel 3.2.)

Producția fizică industrială la produsele reprezentativă Tabel

Sursa: Agentia de Protectie a Mediului Buzau

Ponderea industriei extractive a fost de 5,6%, industria prelucrătoare deținând ponderea principală de 90,4%, iar energia electrică și termică, gaze, apă, doar 4%.

Industria extractivă, una din subramurile industriei, prezintă următoarele activități: extracșia petrolului brut (care deține o pondere de 87,6% din totalul industriei extractive), a minereurilor pentru industria materialelor de construcții (10,1%), extracția și prelucrarea minereurilor feroase (0,9%), extracția și prepararea minereurilor neferoase și rare (0,44%), extracția și prepararea turbei (0,4%) și alte activități extractive (0,5%).

În municipiul Buzău există două platforme industriale: „Buzău Sud”, cu obiective din diverse domenii (industrie metalurgică, constructoare de mașini, materiale de construcție, textilă, alimentară) și „Buzău Nord” pe care s-au dezvoltat întreprinderile de prelucrare a maselor plastice, filatură, tricotaje, sticlărie, materiale de construcții, baza de producție a Grupului de Construcții economia forestieră a materialelor de construcții Buzău, depozite.

Industria mică. Sectorul întreprinderilor mici și mijlocii cu capital privat s-a dezvoltat continuu, din care se detașează unele societăți care și-au căpătat un bun renume național și internațional, precum: Grup ROMET SA – cunoscut pentru producția filtrului „AQUATOR”; STILART SRL, cu rezultate în activitatea de prelucrare a sticlei; SIGMA INSTAL SRL, cu activitate de construcții și instalații.

Un segment relativ dinamic al industriei mici îl constituie realizarea de către întreprinzătorii particulari a unor unitățui având ca profil activitatea de morărit, brutării, prese de ulei, prelucrarea și conservarea cărnii, fabricarea băuturilor, ateliere de tâmplărie și fierărie, croitorii, producția de mobilier, țeserea covoarelor, activități pentru întreținerea și repararea obiectelor electrocasnice și electronice.

Disfuncționalități – probleme și priorități. În profil teritorial se manifestă o serie de disfuncționalități în dezvoltarea localităților județului Buzău, cu evoluție spre situații critice conflictuale, care necesită măsuri de atenuare prin politici specifice.

În acest sens au fost reținute:

– Declinul activităților economice de bază și complementare care pun în evidență utilizarea redusă a capacităților de producție existente în industrie, agricultură, servicii și un ritm lent de restructurare, retehnologizare și modernizare a acestora.

– Sistarea unor investiții sau lipsa resurselor financiare pentru finalizarea sau realizarea unor obiective noi de infrastructură majoră din industrie, agricultură, construcții de locuințe și social culturale.

– Ritmul lent de privatizare a agenților economici publici și de creare a instituțiilor specifice economiei de piață (ex. Piața e capital, piața financiară, bursa de valori, etc.).

– Utilizarea necorespunzătoare a forței de muncă disponibile ca urmare a procesului de restructurare a economiei, ritmul lent de creare a unor activități generatoare de noi locuri de muncă.

– Gradul redus de viabilitate a echipării tehnice și edilitare a teritoriului, îndeosebi a rețelei căilor de comunicație și de transport, care nu corespund condițiilor de capacitate, operabilitate și de securitate necesare creerii unei rețele teritoriale cu posibilități reale de integrare în sistemul național și european de comunicații.

– Degradarea calității vieții populației în aproape toate zonele și localitățile județului ca urmare a reducerii numărului de locuri de muncăși insuficienței posibilităților de reconversie a forței de muncă intrate în șomaj; scăderea drastică a veniturilor populației reflectată în volumul scăzut al mărfurilor achiziționate de pe piață și de posibilitățile reduse de acces ale acesteia la unele dotări publice și sociale (cămine, grădinițe, școli, etc); imposibilitatea satisfacerii cerințelor de locuințe în general și în special pentru familiile tinere; degradarea fondului de locuințe existente și lipsa mijloacelor financiare pentru repararea și reabilitarea acestora.

– Degradarea unor factori demografici (reducerea sporului natural și tendința spre îmbătrânire a populației, îndeosebi în zonele rurale)

– Gradul avansat de uzură al echipărilor tehnico-edilitare din localități, iar absența resurselor financiare la nivelul consiliilor locale blochează luarea unor măsuri de stopare a degradării sau extinderii acestora; insuficiența și degradarea dotărilor publice locale și a celor cu rol teritorial

– Insuficiența spațiilor necesare desfășurării activității noilor societăți și instituții specifice economiei de piață (în special pentru prestări de servicii pentru populație); continuarea și accentuarea procesului de degradare a calității mediului înconjurător datorate activității unor agenți economici din industria chimică, materialelor de construcții și complexelor zootehnice, a tăierilor abuzive și necontrolate din fondul forestier, lipsa măsurilor de protecție și de combatere a eroziunii solului, precum și lipsa de protecție mediului din partea colectivităților umane.

Aceste disfuncționalități au dus la evidențierea unui prim set de măsuri care au fost ierarhizate în Planul de Amenajare a Teritoriului Județean Buzău în 3 etape de la 1 la 10 ani.

CAP II LEGISLAȚIE

2.1 Scurt istoric al legilor în domeniul apei

Inca din cele mai vechi timpuri s-a impus o legislație cu privire la protecția apelor și a resurselor de apǎ. Iatǎ pe scurt care au fost acestea:

1770 – “Ghid de comportament” – Prințul Ipsilanti

1924 – Prima lege a apei

1953 – Decretul nr. 143 asupra consumului rațional și protecției apei

1974 – Legea Apei

1988 – STAS nr. 4706 – Ape de suprafațǎ

1989 – Legea cu privire la managementul rațional al apei

1990 – HG nr. 1001, privind stabilirea unui sistem unitar de plǎți pentru produsele și serviciile de gospodǎrire a apelor

2.2. Evoluția reglementǎrilor juridice privind protecția și gospodǎrirea apelor

Primele reglementǎri juridice privind apele au avut un caracter rǎsleț, vizând mai ales rezolvarea litigiilor în probleme de proprietate. Intr-o a doua etapa, apar unele acte normative privind ansamblul problemelor ridicate de exploatarea acestui factor natural, dar care nu depașesc însǎ sfera intereselor riveranilor. In sfarșit, în cea de-a treia fazǎ asistǎm la reflectarea viguroasǎ în cadrul reglementǎrilor adoptate a interesului public, general și, în consecințǎ, putem vorbi și de unele aspecte privind gospodarirea raționalǎ și protecția apelor care cunosc o dezvoltare neîntreruptǎ, ajungând la conturarea și afirmarea unei noi ramuri de drept. Astfel, în țara noastra norme juridice referitoare la regimul apelor se întalnesc înca din dreptul daco-roman și apoi în cadrul vechiului drept românesc, dezvoltate ulterior, inclusiv în primele legiuiri scrise: Cartea româneascǎ de învǎtǎturǎ (1646) a lui Vasile Lupu și Indreptarea Legii (1652) a lui Matei Basarab.

Cu toate acestea, abia în Codul Calimach (1817) și Legiuirea Caragea (1818) apele cunosc o reglementare mai detaliatǎ, în cadrul dreptului de proprietate, prin consacrarea stǎpânirii statului asupra râurilor, cu malul și limanurile lor în scopul navigației, insulelor (ostroavelor) care se formeazǎ pe albiile acestora, precum și delimitarea proprietǎții în cazul aluviunilor, avulsiunilor, etc. și alte drepturi în legaturǎ cu apele. Codul civil din 1865 a prevǎzut în art. 476 ca fluviile și râurile navigabile sau plutitoare, țǎrmurile, adǎugirile de mal și locurile de unde s-a retras apa mǎrii, porturile naturale sunt dependințe de domeniul public, iar Constituția din 1866 (art. 19) a stabilit ca liberǎ și neîmpiedicatǎ întrebuințare a râurilor navigabile și flotabile este de domeniul public.

Un pas înainte în aceastǎ direcție s-a facut în Constituția din 1923 care a extins sfera domeniului public în materie de ape, prevǎzând cǎ sunt bunuri publice și apele ce pot produce forțe motrice și acele ce pot fi folosite în interes obștesc. In aplicarea dispozițiilor constituțional de principiu, la 27 iunie 1924 a fost adoptatǎ prima lege specialǎ în domeniu, respectiv Legea regimului apelor, care declara bunuri publice toate apele ce pot produce forte motrice, ca și pe cele ce pot fi utilizate în interes obștesc, reglementeazǎ folosirea apelor și amenajarea lor, iar ca structura administrativǎ, în acest sens, se creaza o direcție a Apelor în cadrul ministerului Lucrǎrilor Publice.

Dupǎ 1944, o serie de reglementǎri au impus un nou regim utilizǎrii și protecției apelor prin unele acte normative precum: Legea apelor nr. 8/1974, Legea nr. 5/1989 privind gospodǎrirea raționalǎ, protecția și asigurarea calitǎții apelor, etc. Actualul regim de folosințǎ și conservare a resurselor de apǎ este stabilit prin Legea apelor, nr. 107/1996.

2. 3. Regimul juridic general actual al apelor

Constituția din 1991, prevede ca apele cu potențial energetic valorificabil, acelea ce pot fi folosite în interes public și marea teritorialǎ fac obiectul exclusiv al proprietǎții publice (art. 135 alin. 4), iar Legea nr. 107/1996 stabilește cǎ ,,Apele fac parte integrantǎ din patrimoniul public" (art. 1(2)). Noțiunea de patrimoniu public semnificǎ, în primul rând, un regim de protecție și conservare a acestora indiferent de natura dreptului de proprietate. In privința acestuia din urmǎ, legea stabilește cǎ aparțin domeniului public apele de suprafatǎ cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km și cu bazine hidrografice ce depǎșesc suprafața de 10 km2, malurile și cuvetele lacurilor, precum și apele subterane, apele maritime inferioare, faleza și plaja mǎrii, cu bogǎțiile lor naturale și potențialul energetic valorificabil, marea teritorialǎ și fundul apelor maritime. Albiile minore cu lungimi mai mici de 5 km și cu bazine hidrografice ce nu depașesc suprafața de 10 km2, pe care apele nu curg permanent, aparțin deținǎtorilor, cu orice titlu, ai terenurilor pe care se formeazǎ sau curg (art. 8). Insulele, care nu sunt în legatura cu terenurile cu mal la nivelul mediu al apei, aparțin proprietarului albiei apei. La rândul sǎu, Legea nr. 18/1991 împarte terenurile, în funcție de destinația lor, în cinci categorii, una dintre acestea fiind reprezentatǎ de terenurile aflate permanent sub ape și anume: albiile minore ale cursurilor de ape, cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de retenție, fundul apelor maritime interioare și al mǎrii teritoriale. Potrivit art. 5 din Legea nr. 17 din 7 august 1990, apele maritime interioare, marea teritorialǎ, solul și subsolul acestora, precum și spatiul aerian de deasupra lor fac parte din teritoriul României.

Aparțin domeniului public albiile râurilor și fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare și al mǎrii teritoriale, țǎrmurile Mǎrii Negre și porturile. Bunurile care fac obiectul domeniului public sunt scoase din circuitul civil, iar dreptul de proprietate asupra lor este imprescriptibil. Riveranii nu au nici un drept asupra apelor din domeniul public; proprietatea aluviunilor etc. care se formeazǎ natural în râuri și fluviile domeniului public este guvernatǎ de regulile dreptului comun.

In privința apelor de izvor, potrivit art. 579 Cod civil, cel ce este proprietarul terenului este și proprietarul izvorului, deoarece izvorul face parte integrantǎ din fond. Astfel, legea prevede ca: ,,cel ce are un izvor pe proprietatea sa poate face orice întrebuințare cu dânsul fǎrǎ însǎ a vǎtǎma dreptul ce proprietarul fondului inferior este dobândit sau prin vreun titlu sau prin prescripție asupra acestui izvor".

Proprietarul terenului poate opri apa izvorului și sǎ o împiedice sǎ curgǎ pe fondul inferior. Poate desființa izvorul sau sǎ-i schimbe cursul. In caz de conflict cu vecinii, instanțele nu vor putea interveni deoarece legea le permite sǎ rezolve contestațiile numai în cazul în care apele sunt curgǎtoare. Odatǎ trecând pe terenul vecin, apa izvorului devine, prin accesiune, proprietatea titularului acestui fond.

Regula cuprinsǎ în art. 579 Cod civil, are doua excepții:

– a) proprietarul fondului vecin a dobandit un drept asupra izvorului

– b) apa izvorului este necesarǎ locuitorilor unei localitǎți rurale. In acest ultim caz suntem în prezen1a unei limitǎri, a unei restricții aduse dreptului de proprietate.

Apa subteranǎ poate fi folositǎ de proprietarul terenului, numai în masura în care este utilizatǎ cu respectarea normelor sanitare și de protecție a calitatii mediului. (art. 8(4) din Legea nr. 107/1996).

Regimul de protecție și utilizare durabilǎ a apelor

La nivel general, menținerea și ameliorarea calitǎții și productivitǎții naturale a apelor se realizeazǎ printr-un ansamblu de reglementǎri privind:

– a) normele tehnice referitoare la protecția apelor și ecosistemelor acvatice, inclusiv a populației umane în cazul poluǎrilor accidentale și în context transfrontierǎ;

– b) procedura de autorizare pentru exploatarea surselor de apa și ecosistemelor acvatice, realizarea construcțiilor hidrotehnice, pentru lucrǎrile de îndiguire și regularizare a cursurilor de apa, de irigații și de desecare-drenaj;

– c) standardele de emisie;

– d) standardele de calitate a apelor;

– e) cerințele de evacuare, epurare a apelor uzate și limitare a evacuǎrii de efluenți în ape.

2.4.1. Clasificarea apelor supuse ocrotirii

Din punct de vedere al regimului ocrotirii și situǎrii lor, apele pot fi

– ape internaționale, adicǎ acele ape fatǎ de care statul român este riveran împreuna cu alte state, cele care intrǎ sau trec prin granițele țǎrii, precum și apele cu privire la care interesele unor state strǎine au fost recunoscute și garantate prin acorduri internaționale;

– ape teritoriale (maritime interioare) respectiv apele cuprinse în porțiunea de la țǎrmul român spre larg, a caror întindere se stabilește prin lege, conform convențiilor internaționale în materie (protejate în condițiile Legii 17/1990);

– ape naționale, care cuprind fluviile, râurile, canalurile și lacurile navigabile interioare, precum și apele fluviilor și râurilor de frontiera, de la malul roman, pânǎ la linia de frontiera (talvegul) stabilitǎ prin tratate internaționale (supuse regimului instituit prin Legea nr. 107/1996).

Reguli de protecție a mediului acvatic

In sens larg, protecția apelor se realizeaza sub douǎ forme principale: protecția cantitativǎ (realizatǎ prin folosirea raționalǎ și protecția apelor împotriva epuizarii) și folosirea calitativa (sub forma prevenirii și combaterii poluǎrii).

Astfel, potrivit legii, în vederea protecția cantitativa a resurselor de apa:

– dreptul de folosințǎ a apelor de suprafațǎ sau subterane, inclusiv a celor arteziene, se stabilește prin autorizația de gospodǎrire a apelor.

– obligativitatea respectǎrii de cǎtre utilizatorii de apǎ a normelor de consum de apǎ pe unitatea de produs sau pe activitate stabilite la nivelul celor mai bune performanțe ale tehnologiilor folosite și economisirii apei prin folosire judicioasǎ, recirculare și folosire repetatǎ (art 12 din Legea nr. 107/1996)

Protecția calitativǎ a apelor se realizeazǎ prin:

– interzicearea poluǎrii în orice mod a resurselor de apa;

– stabilirea de norme de calitate a resurselor de apǎ, în general, de norme privind calitatea apei potabile, de limite de încǎrcare cu poluanți a apelor uzate evacuate în resursele de apǎ și de limite de descarcare (înscrise în avizul sau autorizația de gospodǎrire) maxim admise;

– stabilirea unor restricții și interdicții de siguranța în cazul punerii în funcțiune de obiective economice noi sau dezvoltarea celor existente, realizarea de lucrǎri noi pentru alimentare cu apǎ potabilǎ sau industrialǎ ori de extindere a celor existente, aruncarea sau introducerea în orice mod a deșeurilor de orice fel, evacuarea de ape uzate;

– instituirea de zone de protecție sanitarǎ cu regim sever sau cu regim de restricții, precum și de perimetre de protecție hidrologicǎ în jurul surselor și instalațiilor de alimentare cu apa potabilǎ, al surselor de ape minerale și al lacurilor și nǎmolurilor terapeutice.

– stipularea în sarcina utilizatorilor de apǎ, a unor obligații în scopul folosirii raționale și protejǎrii calitǎții resurselor de apǎ (art. 17 din Legea nr. 107/1996);

– elaborarea de planuri de prevenire și de combatere a poluǎrilor accidentale și de pedepsire a poluǎrilor intenționate.

2.4.3 Avize, notificari, autorizații

Un alt instrument de prevenire și combatere a poluǎrii apelor îl reprezintǎ controlul prealabil al activitǎților poluante pe calea obligativitǎții unor avize, notificǎri și/sau autorizații administrative.

Astfel, avizul de amplasament și avizul de gospodǎrire a apelor sunt avize conforme, cerute pentru efectuarea lucrǎrilor care se construiesc pe ape sau care au legaturǎ cu apele.

Documentațiile pentru fundamentarea solicitǎrii avizului de gospodǎrire a apelor trebuie sǎ se bazeze pe studii meteorologice, hidrologice sau hidrogeologice, dupa caz, pe studii de gospodǎrire a apelor și de impact al lucrǎrilor respective asupra resurselor de apa și asupra zonelor riverane.

Avizul își pierde valabilitatea dupa 2 ani de la emitere. Dacǎ execuția lucrǎrilor respective nu a început în acest interval, posesorul unui aviz de gospodǎrire a apelor are obligația sǎ anunțe emitentului în scris, data de începere a execu1iei cu 10 zile înainte de aceasta.

Pentru anumite categorii de lucrǎri, expres prevazute în art. 54 din Legea nr. 107/1996, investitorul are obligatia sǎ notifice Regiei Autonome,, Apele Romane", cu cel puțin 20 de zile înainte de începerea execuției , act care nu mai presupune solicitarea și eliberearea avizului de gospodǎrire a apelor.

Punerea în funcțiunea sau în exploatare a lucrǎrilor care se construiesc pe ape sau care au legaturǎ cu apele se face numai în baza autorizației de gospodǎrire a apelor. Aceasta se elibereaza în baza constatǎrii tehnice de teren, iar modul de exploatare și întreținere a lucrǎrilor, construcțiilor și instalațiilor se înscrie în regulamentul de exploatare, care face parte integrantǎ din autorizația de gospodǎrire a apelor.

Avizul și autorizația de gospodǎrire a apelor nu exclud obligativitatea obținerii acordului și autorizației de mediu.

2.5 Rǎspunderea contravenționalǎ privind regimul de protecție a apelor

Principala inovatie adusǎ de Legea nr. 107/1996 reprezintǎ farǎ îndoialǎ, instituirea unui mecanism economic specific, în sensul încurajǎrii activitǎților de conservare, refolosire și economisire a apei prin aplicarea de stimuli economici și sancționarea prin aplicarea de penalitǎți celor care risipesc sau polueazǎ resursele de apǎ. Acesta este constituit din: sistemul de plați, bonificații și penalitǎți și se aplicǎ tuturor utilizatorilor de apǎ.

Sistemul de plǎți bazat pe regula beneficiarul platește, în funcție de serviciile prestate și de cele privind folosirea raționala a resurselor de apǎ, asigurǎ: stimularea economicǎ a utilizǎrii durabile și a protecției calitǎții apelor, diferențierea teritorialǎ a prețurilor și tarifelor pe categorii de surse și de utilizatori, transmiterea la utilizatori a influențelor economice determinate de activitǎțile de asigurare a surselor de apǎ din punct de vedere cantitativ și calitativ, minimizarea costurilor de producție prin stimularea economicǎ a prețului etc. (art. 81)

Bonificațiile se acordǎ utilizatorilor de apǎ care demonstreazǎ, constant o grijǎ deosebitǎ, pentru folosirea raționalǎ și pentru protecția apelor, evacuând, o data cu apele uzate epurate, substanțe impurificatoare cu concentrații și în cantitǎți mai mici decât cele înscrise în autorizația de gospodǎrire a apelor.

Penalitațile se aplicǎ acelor utilizatori de apǎ la care se constatǎ abateri de la prevederile contractelor de furnizare a apelor, atât pentru depǎșirea cantitǎților de apǎ prelevate, cât și a concentrațiilor și cantitǎților de substanțe impurificatoare evacuate.

2.6 Dezvoltarea si gospodarirea durabila a resurselor de apa

Pentru gospodarirea durabila a resurselor de apa comunitatea intrenationala,reunita in cadrul Conferintei privind Apa si Mediul ce a avut loc la Dublin in ianuarie 1992 si la Conferinta Natiunilor Uniteprivind Mediul si Dezvoltarea,tinuta la Rio de Janeiro in iulie 1992,recomanda guvernelor aplicarea urmatoarelor principii:

Principiul bazinal-resursele de apa se formeaza si se gospodaresc pe bazine hidografice. Gospodarirea rational a resurselor de apa cere o abordare globala,care sa imbine problemele sociale si dezvoltarea economica cu protectia ecosistemelor naturale. O gospodarire durabila a resurselor de apa poate fi facuta numai la nivelul intregului bazin hidrografic prin integrarea tuturor utilizatorilor de apa;

Principiul gospodaririi unitare cantitate-calitate-cele doua laturi ale gospodaririi apelor fiind intr-o stransa legatura apare ca necesara o abordare unitara,care sa conduca la solutii tehnico-economice optime pentru ambele aspecte;

Principiul solidaritatii- planificarea si dezvoltarea resurselor de apa, presupun colaborarea tuturor factorilor implicati in sectorul aplor:statul, comunitatile locale, utilizatorii,gospodarii de apa si ONG-urile;

Principiul “poluatorul plateste”-toate cheltuielile legate de poluarea apei si mediului sunt suportate de cel care a produs poluarea;

Principiul economic-beneficiarul plateste-are are o valoare economica in toate formele ei de utilizare si trebuie sa fie recunoscuta ca bun economic.Gospodarirea apei ca un economic reprezinta o cale importanta in realizarea unei exploatari eficiente si echitabile si in conservarea si protectia resurselor de apa.

Gospodarirea durabila a resurselor de apa vizeaza urmatoarele obiective:

1.Asigurarea alimentarii continue cu apa a folosintelor si , in special a populatiei prin :

Realizarea de noi surse de apa, in special a unor lacuri de acumulare cu folosinta complexa in zonele deficitare in apa. Resursele de apa subterana de adancime se vor utiliza cu precadere pentru alimentarea cu apa a satelor si oraselor;

Economisirea apei si reducerea pierderilor din retelele de distributie a apei din orase,unitati economice si locuinte;

Realizarea unor sisteme sepaarate de alimentare cu apap pentru industrie si pentru populatie , in vederea reducerii costurilor de potabilizare a apei;

2.Imbunatatirea calitatii resurselor de apa prin:

Retehnologizarea proceselor de productie prin utilizarea unor tehnologii curate,nepoluante:

realizarea de noi statii de epurare si modernizarea celor existente in scopul reducerii substantelor poluante evacuate in apele de suprafata si in apele subterane;

elaborarea unui cadru normativ necesar pentru crearea de rezervatii hidrologice si hidrogeologice;

imbunatatirea sistemului de parghii economice din domeniul resurselor de apa prin reactualizarea preturilor, tarifelor si penalitatilor pentru produsele si serviciile de gospodarire a apelor si marirea amenzilor pentru sanctionarea contraventiilor din domeniul apelor;

implementarea unor metode si mijloace de prevenire, limitare si diminuare a efectelor poluarilor accidentale;

imbunatatirea educatiei privind grija pentru un mediu acvatic curat trebuie sa fie continua , inceputa in scoala si continuata la locul de munca.

3.Reconstructia ecologica a raurilor prin:

imbunatatirea si respectiv realizarea unor habitate corespunzatoare conservarii biodiversitatii;

asigurarea unor debite suficiente pe cursul de apa , mai mari decat debitul ecologic , pentru protectia ecosistemelor acvatice;

asigurarea continuitatii de debit pe cursul de apa pentru facilitarea migratiei speciilor piscicole.

4.Reducerea riscului producerii unor inundatii prin:

realizarea unor acumulari cu folosinte complexe prevazute cu volum de protectie contra inundatiilor ;

realizarea unor indiguiri in combinatie cu pastrarea unor zone umede in lungul cursurilor de apa;

interzicerea amplasarii de constructii in jurul zonelor inundabile.

5.Crearea comitetelor de bazin-prin implicarea tuturor actorilor din domeniul apelor:statul,comunitatile locale,utilizatorii si gospodarii de apa.

CAPITOLUL III

PREZENTAREA RESURSELOR DE APA

3.1 Resurse de apă de suprafață

3.1.1 Resursele de apă ale râurilor

Resursele de apă de suprafață din spațiul hidrografic studiat sunt alcătuite în cea mai mare parte din cele ale râurilor Ialomița și Buzău, resursele r. Mostiștea și r. Călmățui fiind nesemnificative pentru folosințe majore.

Debite medii

Stocul mediu multianual al râului Ialomița & secțiunea de vărsare în Dunăre, este de 1430 mil.m3 (45,5 m³/s) (din care cea. 57% revine râului Prahova), iar al râului Buzău în secțiunea de vărsare în r. Șiret este de 1030 mil.m3 (33,0 m3/s) (din care 68% revine r. Buzău în secțiunea aval de confluența cu r. Basca Roziliei).

Stocul râului Ialomița în amonte de confluența cu Prahova este de 490 mil.mVan (15,6m³/s) și se realizează în proporție de cea. 60% la partea superioară a bazinului în secțiunea s.h. Târgoviște. iar a râului Prahova în amonte de confluența este de 810 mil.nxVan (25,8 m³/s) și se realizează în proporție de 50% în secțiunea aval confluență cu r. Doftana.

Din punct de vedere al resurselor de apă în b.h. Ialomița se pot evidenția zone bogate cu debite medii specifice (l/s, km²) având valori ridicate, cum sunt subbazinele râului Azuga cu 25 l/s, km2 Ialomița Superioară cu 18,0 l/s, km2. Doftana 17,0 l/s, km2, iar în b.h. Buzău, .subbazinele Buzăul Superior și Basca Roziliei cu 14,0 l/s, km2, dar și zone sărace cum sunt b.h. Sărata, b.h. Slănic, b.h. Câlnău cu suprafețe de recepție foarte mari și debite specifice foarte reduse de 1,0 – 1,5 l/s, km2.

Resursele de apă ale b.h. Mostiștea și b.h. Călmățui sunt foarte modeste, stocul mediu multianual al râului Mostiștea în secțiunea de vărsare este de 38 mil.m3 (1.2 m³/s), respectiv pentru râul Călmățui de 47 mil.m3 (1,5 m3/s).

In privința repartiției scurgerii în timpul anului, volumul maxim scurs se înregistrează în luna mai, în partea superioară a spațiului hidrografic și în aprilie pentru partea mijlocie și inferioară, iar pentru perioada aprilie-iunie, volumul scurs are o pondere de cca.50% în timpul unui an mediu.

Debite maxime

în s. h. cele mai mari debite s-au înregistrat in iulie 1975(p=2%) si sunt următoarele:

r. Ialomița în secțiunea Micșuneștii Mari – 700 mVs;

r. Ialomița în secțiunea s.h. Coșereni – 1450 m3/s. Pagubele au fost deosebit de mari fiind afectate de inundații cea. 76.000 ha și cea. 11.000 de casc din care peste 50% pe sectorul inferior al r. Ialomița în aval de confluența cu r. Prahova,unde se află grosul potențialului inundabil din b.h. Ialomița care este și sub influența remuului Dunării,pe ultimul tronson;

r. Prahova în secțiunea s.h. Adâncată – 1220 m3/s;

r. Buzău în secțiunea s.h. Banița – 2200 nrYs. Pagubele au fost mari, fiind afectate de inundații cea. 30.000 ha și cea. 1100 de case din care cea mai mare pane a pagubei or s-a înregistrat pe sectorul inferior al râului Buzău, unde se află grosul potențialului inundabil din b.h. Buzău, care este și sub influența remuului din Șiret, pe ultimul tronson zi râului.

Pe râul Călmâțui ia viitura din anul 1973 s-a înregistrat la s.h. Cireșu un debit de 100 m³/s care a produs pagube, iar pe râul Mostiștea in același an s-a înregistrat la s.h. Dorobanțu un debit maxim de 40 m³s.

Debite solide

Scurgerea solidă, ca fenomen influențat direct de procesul erozional reflecta o imagine a contrastului care există între panea superioară (zona de munte), a bazinelor Ialomița și Buzău

piemontana in care fenomenele de eroziune sunt deosebit de accentuate. în partea mijlocie a bazinului hidrografic Buzău sunt înregistrate cele mai ridicate valori din țară ale debitului solid căci eroziunea ajunge în unele puncte (zona Cislău) la peste 40 t/ha, an.

Cantitatea medie multianuală de aluviuni (atât în suspensie cât și târâte) pe râul Ialomița variază de la cea. 4.900 mii tone/an (156 kg/s) în secțiunea s.h. Coșereni la cca. 3.300 mii tone/an (107 kg/s) în secțiunea s.h.Slobozia si este de cca. 2700 mii tone/an (86,4 kg/s) în secțiunea s.h. Adâncată pe râul Prahova.

Pentru râul Buzău cantitatea medie muitianuală de aluviuni transportate în secțiunea s.h.Banița este de cea. 4.000 mii tone (131 kg/s).

Pentru râul Calmatui cantitatea medie multianuală de aluviuni transportate este de cea. 25 mii tone/an (0.73 kg/s) în secțiunea Cireșu si e neglijabila pe r. Mostistea.

Efectele transportului de debit solid, se manifestă în special prin colmatarea lacurilor de acumulare și depuneri în albie pe sectoarele îndiguite cu afectarea parametrilor funcționali privind gospodărirea apelor (ex.lacul de acumulare Pucioasa-colmatat peste 50%).

3.1.2 Resursele de apă ale lacurilor naturale

In s.h. există numeroase lacuri naturale cu apă dulce cu un volum total de cea. 30 mil.m³ și o suprafață de cca. 3000 ha care se află, în majoritate, în zona de câmpie, cu bazine de recepție având o scurgere modestă care abia acoperă pierderile prin evaporatie (ex. lacul Snagov – lac de agrement), lacurile de pe Ialomița inferioară (Bucu, Fundata – lacuri agro-piscicole). Buzăul inferior (Jiriău, Coștei – lacuri piscicole), precum și lacurile Amara și Balta Albă. lacuri a căror apă prezintă un caracter curativ (ape cloro-sodice, magneziene).

3.2. Resurse de apă subterană

Resursele de apă subterană cantonate în cadrul spațiului hidrografic însumează 1184 mil. m³/an (37,5 m³), din care 584 mil.mVan (18,5 mVs) reprezintă resurse freatice, iar 603 mil.m/an (19.1 m7s) resurse de adâncime. Situația generală pe bazinele din spațiul hidrografic se prezintă astfel:

Resursele de apă subterană utilizabile (de bilanț) din spațiu! hidrografic sunt deci de cea 928 mii. m³/an, din care resurse freatice 391 mil.m³/an și resurse de adâncime de 537 mil.m³/an.

Aceste resurse se constituie într-un potențial important dar ele sune inegal distribuite în cadrul spațiului hidrografic prezentând un grad ridicat de neuniformitate.

Cele mai importante resurse subterane aferente orizonturilor acvifere freatice și de adâncime medie sau mare (situate aproximativ între 30-50 m și 300 m) sunt localizate în depozitele aluvionare de lunci și terase ale râurilor, în bazinele conurilor aluvionare, precum și în hidrostructurile aparținând "stratelor de Cândești", "nisipurilor de Mostiștea" și "straielor de Frățești". Resursele subterane, potrivit gradului actual de cunoaștere apar mai concentrate în județele Prahova, Ialomița și Călărași, unde se găsesc cantonate peste 60% din totalul spatiului.

Zonele cu caracteristici nefavorabile de potabilitate au fost evidențiate în special în lunca și terasele lalomiței de la Coșereni până la vărsarea în Dunăre, precum și unele acvifere freatice din bazinul hidrografic Mostiștea.

Hidrostructurile corespunzătoare conurilor aluvionare ale r. Prahova-Teleajen și respectiv Buzău sunt considerate ca având o importanță deosebită, mai ales datorita gradelor avansate de solicitare pentru satisfacerea cerințelor de apă ale folosintelor. Potențialul acvifer al conului aluvionar Prahova-Teleajen a fost evaluat între 5,8-7,7 m³/s, iar al conului aluvionar Buzău – Calmatui la cca.4,0 m³/s.

Se semnalizează însă afectarea parțială a unora din stratele freatice ca urmare a unor fenomene de poluare, în special cu produse petroliere, pentru care se întreprind măsuri vizând reducerea sau eliminarea surselor de impurificare și adoptarea de lucrări și dispozitive cu scopul recuperării rezidurilor respective.

CAPITOLUL IV

ACTIVITATEA DE GOSPODĂRIRE CANTITATIVA SI CALITATIVA

Biroul Gestiunea și Protecția Calității Apelor, isi desfășoară activitatea cu 7 salariați. Activitatea protecția calității apelor este asigurata cu trei salariați (2 chimisti și 1 biolog) iar activitatea de gestiune a resurselor de apa cu 3 salariați (1 chimist, 1 biolog, 1 subinginer chimist), activitatea de hidrogeologie asigurand-o șeful de compartiment.

La Sistemele de Gospodărirea Apelor, la compartimentele de Administrarea Resurselor de Apa, salariații desfășoară activități privind gestiunea si protecția calității apelor, reglementare precum si controale la folosințele consumatoare si neconsumatoare de apa. Activitatea este asigurata de 26 salariați, după cum urmează: Sistemul de Gospodărirea Apelor Prahova = 8 salariați; Sistemul de Gospodărirea Apelor Dambovita = 4 salariați; Sistemul de Gospodărirea Apelor Slobozia – 3 salariați; Sistemul de Gospodărirea Apelor Călărași = 4 salariați; Sistemul de Gospodărirea Apelor Brăila = 3 salariați; Sistemul Hidrotehnic Buzău = 3 salariați; Sistemul Hidrotehnic Siriu = 1 salariat.

4.1. M0NIT0RINGUL CANTITATIV ȘI CALITATIV AL APELOR – in anul 2004 se desfășoară conform "Programului unitar de activități în legătura cu gospodărirea apelor", după cum urmează:

Subsistemul "ape curgătoare de suprafața"

-secțiuni de control de ord I 24

din care:

în flux rapid zilnic 3

în flux rapid săptămânal 3

-secțiuni de control de ord II 30

-secțiuni de potabilizare 14

Subsistemul "lacuri naturale și artificiale"

-secțiuni 88

-secțiuni de potabilizare 4

Subsistemul "ape subterane"

-secțiuni – foraje reprezentative 269

Subsistemul "ape uzate"

-surse de poluare reprezentative 199

Secțiuni de referința

-ape curgătoare de suprafața 21

-lacuri naturale si artificiale 3

Hidrometria de exploatare 510

-la lucrările de g.a. proprii 75

-la utilizatorii de apa 435

Utilizatori de apa – măsurători în situ – in 2003 – programate 582

– realizate 582

– in 2004 – programate 435

Folosințele consumatoare de apa, dotate cu p.h.e. – 64% din totalul folosințelor aflate în evidenta la zi.

Pentru prima data în anul 2004 programul prevede monitorizarea calitativa pe mediile de investigare : apa, sedimente si biota.

Tot pentru prima data s-a realizat "Manualul de operare" al Sistemului de Monitoring pe fiecare bazin hidrografic : Buzău, Calmatui, Ialomița si Mostistea-Dunare.

4.2. ACTIVITATEA DE ÎNDRUMARE SI ANALIZA LA FOLOSINȚE – consumatoare și neconsumatoare.

-acțiuni de analiza la folosințe, programate și realizate în anul 2003 si programate în anul 2004:

-s-a instituit program de supraveghere speciala la Complexul de porci Brăila – fermele Tichilesti si Baldovinesti. Urmărirea se face cel puțin o data pe luna.

-tinerea la zi a dreptului de folosire a apelor – periodic se reanalizeaza fisele cadastrale ale folosințelor si se întocmesc fise cadastrale pentru folosințele noi reglementate asigurandu-se contribuția la sinteza cadastrala.

Fundamentarea contractării serviciilor de gospodărire a apelor la utilizatorii de apa s-a realizat conform legislației în vigoare (L 404/2003; O.M. 1069/2003), pe baza actelor de reglementare si a necesarelor primite de la beneficiari. S-au realizat 799 alocații pentru incheierea contractelor economice, 150 aferente prestări serviciilor specifice de gospodărire a apelor pentru ameliorarea calitativa a apelor de suprafața si de protecție a calității resurselor de apa si cantitativ, 649 servicii specifice de asigurare a volumului de apa bruta in sursa. Totodată unde a fost cazul s-au purtat negocieri în vederea stingerii unor obiectiuni formulate de beneficiari.

Urmărirea realizării producției se realizează astfel:

-lunar, cu proces verbal încheiat intre parti;

-lunar, cu proces verbal transmis de beneficiar si verificare la control;

-trimestrial, cu proces verbal incheiat intre parti;

-semestrial, cu proces verbal incheiat intre parti;

-anual, cu proces verbal incheiat între parti.

La urmărirea realizării producției s-au aplicat prevederile H.G.472/2000, privind masurile de protecție a calității resurselor de apa, O.U.G. 170/2002 privind infiintarea Administrației Naționale "Apele Romane" și a Legii 404/2003 avandu-se in vedere impactul folosinței de apa asupra resursei de apa, atât din punct de vedere cantitativ cat si calitativ.

Pentru depășirea limitelor admise prin actele de reglementare si inscrise in contract, sau aplicat penalități, conform legislației in vigoare. In perioada 1 ianuarie – 30 iunie 2004, au fost aplicate penalități la un număr de 32 utilizatori, in valoare de 606.761.000 lei, din care s-au incasat 527.321.000 lei.

Cele mai multe si mai mari penalități s-au aplicat la industrie. Astfel Amonil Slobozia a fost penalizat de 4 ori cu suma totala de 407.768.560 lei, Celhart Donaris Brăila de 3 ori cu suma totala de 45.905.550 lei, Zahărul Romanesc de 3 ori cu cu suma totala 53.843.170 lei.

Unitățile de gospodărire comunala au insumat 16 penalități cu o valoare totala de 137.540.595 lei.

4.3. ELABORAREA SINTEZELOR DE GOSPODĂRIRE A APELOR (CALITATEA ACESTORA SI RESPECTAREA TERMENELOR IMPUSE) – CONSTITUIREA BĂNCII DE DATE DE GOSPODĂRIRE CANTITATIVA ȘI CALITATIVA A APELOR -INFORMATIZAREA ACTIVITĂȚILOR – DOTAREA CU APARATURA

în anul 2003 s-au elaborat sintezele de gospodărire a apelor integral si in termenele stabilite.

în anul 2004, pana la 30 iunie, s-au elaborat sau sunt in curs de elaborare următoarele sinteze:

-Planul de folosire a apei în perioadele hidrologice normale și de evacuare a apelor uzate (balanța apei);

-realizat balanța 2003 = termen 25 ianuarie;

-realizat semestrul I 2004 = termen 25 iulie (finalizat);

-Sinteza privind calitatea apelor în spațiul hidrografic Buzau-Ialomita = termen 28 februarie;

-Anuarul privind caracterizarea si gospodărirea apelor = termen 15 mai;

-Raport tehnic privind extragerea nisipurilor si pietrișurilor din albie si din malurile cursurilor de apa = termen 15 aprilie;

-Raport privind stadiul îndeplinirii prevederilor programelor de etapizare=trim I si trim II

-Planul de gospodărire integrata a calității si cantității apei din spațiu hidrografic Buzau-Ialomita = termen 30 iunie 2004;

-Raport privind stadiul calității apei în spațiul hidrografic Buzau-Ialomita = termen lunar;

-Manualul de operare al sistemului de monitoring pentru bazinele hdrografice Buzău, Ialomița, Calmatui si Mostistea-Dunare;

-Fișa cadru – probleme de gospodărire a apelor în județe ( 7 județe)

-Raport trimestrial privind reinventarierea folosințelor consumatoare de apa;

Celelalte lucrări ce trebuie terminate pana la sfârșitul anului sunt în diverse stadii de realizare:

-Planul de prevenire și combatere a efectelor poluărilor accidentale;

-Planul hidrometriei de exploatare a folosințelor;

-Raportul tehnic privind gospodărirea apelor subterane;

-Planul de restricții și folosire a apei în perioade deficitare.

Informațiile referitoare la gospodărirea cantitativa și calitativa a apelor sunt stcate în bazade date.

Activitățile legate de elaborarea sintezelor de gospodărirea apelor sunt informatizate. Biroul GPCA este dotat cu 4 calculatoare, legate în rețea, iar la cele 6 SGA-uri exista, pentru aceasta activitate, minimum 1 calculator. Situația este în continua îmbunătățire.

Dispunea de programe de operare care necesita reactualizare și unificare pe toata A.N."Apele Romane"

4.4. VOLUMUL RESURSEI DE APĂ UTILIZABILE POTRIVIT GRADULUI DE AMENAJARE

SPAȚIUL HIDROGRAFIC BUZAU-IALOMITA

Din resursele teoretice de apa de 4.331.697 mii mc, calculate pentru bazinele hidrografice Buzău, Calmatui, Ialomița și Mostiștea, resurse utilizabile sunt 33%, adică 1.406.450 mii mc.

Daca pentru bazinele hidrografice Buzău, Calmatui, Ialomița și Mostiștea, resursele de apa teoretice de suprafața sunt de 2,7 ori mai mari decât cele subterane (3.149.397 mii mc fata de 1.182.300 mii mc) resursele utilizabile sunt aproximativ egale ( 731.450 mii mc fata de 675.000 mii mc).

în ceea ce privește cerințele de apa ale beneficiarilor de apa se constata ca ele sunt asigurate în totalitate atât din resursa de apa utilizabila de suprafața (45%) cat și din cea subterana (18%). Prelevările de apa ale beneficiarilor, care nu s-au ridicat la nivelul cerințelor formulate de aceștia, au fost asigurate în tot spațiul hidrografic Buzau-Ialomita. Astfel prelevările de apa de suprafața s-au ridicat la 26% din resursa de apa utilizabila de suprafața și respectiv 15% din cea subterana pentru bazinele hidrografice Buzău, Calmatui, Ialomița și Mostiștea

Prelevările de apa (consumurile) reprezintă 59% din cerințele formulate de beneficiari. Cauzele nefolosirii tuturor cantităților cerute de beneficiari și asigurate de noi au fost:

-S.N.I.F.-sucursalele Călărași și Ialomița au preluat 50% din volumele de apa solicitate;

-pisciultura nu a preluat decât o mica parte din volumele solicitate;

-o parte din agenții economici si-au restrâns activitatea ori au intrat in procedura de lichidare;

-contorizarea și adoptarea unor tehnologii cu consumuri mici de apa.

Cu toate ca în ultimii ani cantitățile de precipitații au fost sub media multianuala, iar debitul râurilor a fost mai scăzut, nu am fost obligați sa restricționam consumurile folosințelor, cerințele fiind asigurate tot timpul anului. In bazinul superior al Ialomitei, în anul 2003, folosințele consumatoare de apa au fost atenționate sa ia toate masurile de folosire raționala a apei și sa fie pregătiți pentru trecere la program de restricție a

consumului de apa. în final datorita amenajărilor hidrotehnice din bazinul superior al Ialomitei s-au asigurat și în perioada secetoasa, volumele de apa solicitate de beneficiari, nefiind nevoie sa instituim restricții. în data de 6 iulie 2004 nu se pune problema restricțiilor de apa

4.5. CARACTERIZAREA CALITATIVĂ A RESURSELOR DE APĂ DE SUPRAFAȚĂ ȘI SUBTERANE – CATEGORII DE CALITATE CORESPUNZĂTOARE LUNGIMII CURSURILOR DE APĂ URMĂRITE ȘI LACURILOR, PRECUM ȘI A APELOR SUBTERANE ÎN ANUL 2004, TENDINȚE ÎN ULTIMII ANI

A.SUBBAZINUL HIDROGRAFIC BUZĂU

-STADIUL CĂUTAȚII GLOBALE A APELOR CURGĂTOARE DE SUPRAFATA

Pentru obținerea unei imagini globale a stadiului calității apelor râului Buzău și afluenților lui, au fost amplasate 15 secțiuni de supraveghere, din care 6 secțiuni pe cursul principal si 9 secțiuni de pe afluenți.

Pe râul Buzău din datele fizico-chimice înregistrate rezulta încadrarea acestuia în categoria I de calitate pana în dreptul municipiului Buzău și a II de calitate pana la vărsare, conform STAS 4706/88 .

Din punct de vedere biologic oscilațiile sezoniere sunt mai accentuate, din care cauza si rezultanta finala a reacțiilor de răspuns a organismelor se concretizează printr-o selecție a acestora, implicit în componenta calitativa si cantitativa a biocenozei din biotopul respectiv.

Ceea ce se evidențiază, studiind valorile indicatorilor de calitate, este faptul ca pe măsura ce ne îndepărtam de izvor si ne apropiem de vărsare acestea cresc. De asemenea, prezenta "fierului" în toate secțiunile studiate ne indica o încărcare naturala a apelor râului (înregistrandu-se în majoritatea secțiunilor un maxim ce depășește 1 mg/l în luna iunie).

Din punct de vedere biologic râul se încadrează în zona p mezosaproba, gradul de curățenie având valoarea medie de 82 %.

Secțiunea pentru supravegherea calității apelor prin fluxul informațional rapid este amplasata pe râul Buzău aval municipiu și poate pune în evidenta situații critice în baza cărora se va acționa, cat si poluări în amonte de aceasta secțiune. S-au înregistrat depășiri fata de valorile limitelor categoriei a Ii-a de calitate a apelor de suprafața la următorii indicatori: reziduu fix, cloruri, amoniu și rar CCO-Mn.

Aceste depășiri se datorează efluentului stației de epurare a R.A.M. Buzău si aportului natural al afluenților râului Buzău : Balaneasa si Slanic.

In cadrul fluxului informațional săptămânal s-au determinat zincul si fierul. Determinările efectuate nu au pus în evidenta depășiri fata de limitele categoriei a Ii-a de calitate a apelor de suprafața.

Subbazinul Buzău este străbătut de principalul rau Buzău cu ponderea calității de categoria a I-a din punct de vedere al caracterizării generale a indicatorilor fizico-chimici si zona (3 mezosaproba din punct de vedere biologic. Afluenții acestuia în zona montana sunt ape curate, de categoria I-a (Basca Mare, Basca Mica, Basca Chiojd) din punct de vedere fizico-chimic si p mezosaproba din punct de vedere biologic. La km. 110 râul Buzău primește râul Balaneasa, apoi în amonte municipiu Buzău, râul Slanic, râuri încărcate mineral natural și încadrate la categoria de calitate "degradat" si biologic în zona p mezosaproba.

Stadiul calității apelor pe ansamblul bazinului pe tronsoane de rau :

Evoluția calității apelor în ultimii cinci ani 2000- 2004

Cei 104 km "degradați" sunt râurile Balaneasa (31 km) și Slanic (73 km) afluenți ai Buzăului degradați natural, care în 2004 datorita debitelor scăzute pe Buzău i-au schimbat și acestuia calitatea.

În vederea potabilizarii se fac analize specifice pe râul Basca Mare pentru alimentarea cu apa a orașului Covasna și la acumularea Siriu pentru alimentarea cu apa a comunei Siriu și a orașului Nehoiu.

în anii 2003 și 2004 nu a fost semnalata nici o poluare accidentala

-STADIUL CALITĂȚII GLOBALE A LACURILOR: lacul natural Jirlau si lacurile artificiale: Siriu si Candesti.

Lacul Jirlau – liman fluviatil al râului Buzău are o suprafața de 890 ha si un volum de apa de 5.6 mil.mc.

Lacul Jirlau, poate fi caracterizat ca fiind un lac eutrof (după capacitatea de mineralizare aeroba). S-a îmbunătățit cantitatea de oxigen dizolvat, fapt confirmat și de utilizarea acestui lac pentru piscicultura.

Lacurile artificiale Siriu si Candesti – sunt lacuri de acumulare, lacuri curate – oligotrofe cu ușoare tendințe de mezotrofie, folosite în alimentari cu apa a localităților din aval, irigații, producerea de energie electrica.

Lacul Candesti – lac de acumulare ce se încadrează în categoria lacurilor mezotrofe cu tendința de eutrofizare.

Lacul Siriu – are o suprafața de 260 ha si o capacitate de 80 milioane mc. Sursele de poluare a apelor lacului sunt situate în amonte la întorsura Buzăului (stația de epurare a I.G.O. Confort).

Analizele efectuate la adâncimea de 2,5 m, respectiv 5 m se încadrează în limitele celor de la suprafața apei, nesuportand modificări pe verticata..

Coroborând toate datele obținute putem concluziona ca lacul îsi păstrează caracterul oligotrof, existând tendințe ușoare de mezotrofie.

-STADIUL CALITĂȚII GLOBALE A APELOR SUBTERANE FREATICE

Evoluția calității apelor subterane freatice este monitorizata prin 63 foraje de observație, din care 2 foraje sunt de adîncime:

fierul în apele subterane a fost pus în evidenta începând cu zona localității Patarlagele si terminând cu forajele amplasate în zona confluentei cu râul Șiret. Depășirile înregistrate nu se datorează unei surse de poluare (bogate în fier), ci unei încărcări naturale a apelor.

de asemenea, se remarca o încărcare minerala (reziduu fix, cloruri, sulfați, duritate totala) a apelor subterane începând cu zona municipiului Buzău si terminând cu forajele amplasate în zona confluentei cu râul Șiret, explicata prin influenta apelor de suprafața ( cei doi afluenți de stânga degradați natural, deversările de ape uzate insuficient epurate si incarcarea naturala a apelor râului);

totodată, apar depășiri la încărcarea organica (20% din foraje);

se înregistrează valori mari la amoniu (30 % din foraje).

Apele subterane reprezintă cea mai importanta rezerva de apa potabila de care dispunem, fapt ce justifica interesul acordat protecției calității acestora cu atât mai mult cu cat creșterea gradului de urbanizare este unul din factori care poate conduce la deteriorarea caracteristicilor naturale ale acestora

Activitatea la nivelul direcției se desfășoară cu un număr de 5 specialisti( 4 ingineri c.h. si un geolog) care fac parte din biroul Inspecția Bazinala a Apelor iar in cadrul sistemelor de gospodărire a apelor sunt 19 specialiști care pe lingă activitatea de inspecție au si alte atribuții de serviciu.

Principalele acțiuni efectuate in semestrul I 2004 au fost:

1. Controale de fond

In cadrul controalelor de fond se urmărește :

Situația reglementarii folosinței de apa, existenta programelor de etapizare si

stadiul realizării masurilor cuprinse in acestea

Existenta perimetrelor de protecție sanitara – cf. HG 101/2004

Hidrometria de exploatare

Existenta si funcționarea instalațiilor de epurare a apelor uzate

Impactul apelor uzate evacuate asupra receptorilor naturali pe baza buletinelor de analiza (se urmăresc in special unitățile care prin evacuarea apelor uzate insuficient epurate duc la schimbarea categoriei de calitate a receptorului natural), ex: AMONIL Slobozia, APA NOVA Ploiești, R.A.M. Buzău (IMAGINE FOTO 1)

IMAGINE FOTO 1

Evacuare ape uzate – Stația de epurare RAM Buzău

Verificarea existentei planurilor de prevenire si combatere a poluărilor

accidentale si dotarea folosinței cu materialele necesare(IMAGINE FOTO 2)

IMAGINE FOTO 2

– când situația impune controlează aplicarea planului de folosirea apei in perioadele

deficitare

2. Controalele tematice:

programate : 10

realizate : 18

igienizarea , respectiv starea de curățenie a nurilor si a zonelor de protecție a malurilor (IMAGINE FOTO 3)

IMAGINE FOTO 3

folosințe a căror obiect de activitate este producerea alcoolului – cazane de țuica

puncte critice la instalațiile de transport produse petroliere

stații de distribuție carburanți

unități miniere inchise

societăți comerciale de creșterea porcilor, care au fost prinse in protocolul incheiat

intre Ministerul Agriculturii Alimentației si Pădurilor si Ministerul Apelor si

Protecției Mediului

depozite ecologice de deșeuri manajere si industriale

iazuri de decantare si careuri de sonda

extracția de agregate minerale din albiile si malurile cursurilor de apa (IMAGINE FOTO 4)

IMAGINE FOTO 4

3. Analiza sesizărilor si reclamatiilor făcute de persoane fizice/ juridice in legătura cu domeniul gospodăririi apelor

Au fost efectuate 4 controale si s-a răspuns in termen la reclamatiile primite privind: calitatea apei din pânza freatica – loc. Jirlau, jud. Brăila

extragerea si transportul agregatelor minerale: ROMSILVA Buzău si persoana fizica loc. Cojasca, jud. Dambovita

degradare albie rau Slanic, Primăria Beceni

4. Instituirea regimului de supraveghere speciala

– s-au intocmit documentații tehnice pentru fermele Baldovinesti și Tichilesti aparținând SC Complexul de porci SA Brăila conform ORD. 275/1997

s-a constituit comisia de supraveghere speciala si s-a făcut prima analiza la teren in luna iunie;

5. Lucrări de sinteza

Raportarea realizărilor cuprinse in programele de etapizare anexate autorizațiilor de gospodărire a apelor;

Contribuție la urmărirea si raportarea anuala a realizărilor investițiilor pentru asigurarea cu apa a localităților si a lucrărilor de epurare a apelor uzate .

6. Raportări

> Săptămânale: – controale privind prevenirea poluărilor accidentale – "România Curata" – Prefectura jud. Buzău

> Lunare : – eficienta activității de control

"România Curata"- igienizare cursuri de apa

– Control tematic "Cazane de țuica"

> Trimestriale:- Realizarea masurilor din programele de etapizare

Controale tematice: unități miniere inchise, soc. de transport produs petrolier, stații de distribuție carburanți, complexe de porci, depozite de deșeuri si iazuri de decantare.

7. Instruire si control la subunitățile teritoriale

Exista colaborare si corelare intre personalul biroului si sistemele de gospodărire a apelor.

8. Alte activități derulate urmare situațiilor întâlnite la teren:

verificarea cantitativa a volumelor de apa captate in raport cu serviciile
contractate

verificarea modului de depozitare a materiei prime si a deșeurilor rezultate
din prelucrarea lemnului

– acțiuni comune cu Comisariatele Județene ale Gărzii de Mediu, A.N.R.M.,
autorități locale, politie

9. Finalizarea activității se materializează prin procese verbale in care se stabilesc de comun acord masuri, termene si responsabilități, iar după caz se aplica sancțiuni. Sancțiuni aplicate in semestrul 12004 :

– 14 amenzi – 95,2 milioane lei, din care s-au incasat 73,4 mii, lei

10. Probleme in cadrul derulării activității

localități unde s-au făcut lucrări de reabilitare si extindere a sistemului de alimentare cu apa fara a se investi in același timp in sistemul de canalizare si epurare a apelor uzate, ex : SC EGOT SA Pucioasa, R.A.G.C.L. Targoviste, S.C. G.C.L. Plopeni, S.C. AQUA TERMO Fetești

unități care au programe de etapizare aprobate, cu masuri nerealizate in termenele stabilite si care la noua procedura de autorizare solicita o renegociere a termenelor

stații de epurare care deservesc localități mici si care din cauza intretinerii

necorespunzatoare si a lipsei de fonduri s-au degradat continuu, ex: stațiile de epurare a localităților Merei, Pogoanele, Nehoiu din jud. Buzău

stații de epurare aparținând unor agenți economici care nu mai funcționează si in care ajung apele uzate menajere ale localităților ex.: Patarlagele, Tandarei

Pentru o mai buna operativitate se solicita :

mijlocul de transport sa ramana permanent la dispoziția biroului
dotarea cu un aparat foto digital

dotarea cu telefoane mobile

dotarea cu uniforme specifice activității de inspecția apelor, conform cu Legea apelor nr. 107/1996 si Contractului colectiv de munca retribuirea corespunzătoare activității de risc

EVOLUȚIE CONTROALE BIROU INSPECȚIA APELOR SEMESTRUL I 2004

EVOLUȚIE CONTROALE D.A. BUZĂU IALOMIȚA SEMESTRUL I 2004

CAPITOLUL V

Dezvoltarea folosințelor de apă.

5.1. Alimentările cu apă potabilă și industrială

5.1.1 Alimentările cu apă potabilă

În etapa actuaiă populația spațiului hidrografic studiat este de cea. 2.068.000 locuitori, din care cea. 903.000 locuitori în mediul urban (6 municipii și 25 orașe) și cea. 1.165.000 locuitori în mediul rural (283 comune).

Populația racordată în prezent la rețeaua de distribuție a apei însumează pe întreg spațiul cca. 1.189.000 locuitori (cea. 57% din total), din care cca. 813.000 locuitori în mediul urban și cca.3 76.000 locuitori în mediul rural. Starea tehnică a rețelelor de distribuție a apei este în general precară, tronsoanele cu un grad avansat de uzură.

Evoluția în perspectivă a populației în spațiul hidrografic Ialomița-Mostiștea-Buzău s-a determinat în funcție de prognoza pe țară întocmită de către Comisia Națională de Statistică până în anul 2020. În continuare pentru anul 2030 s-a considerat că populația totală din spațiul hidrografic Ialomița-Mostiștea-Buzău se va menține la același nivel ca în anul 2004 S-a prognozat astfel pentru anul 2030 o populație de cea. 1.804.000 locuitori.

Populația branșată la rețeaua de distribuție centralizată a apei s-a estimat că va ajunge în etapa 2030 la 99% în mediul urban (față de 90% actual) și 85% în mediul rural (față de. 32,3% actual).

În tabelul următor este redată prognoza evoluției populației urbane și rurale și prognoză populației branșate . la sisteme centralizate de alimentare cu apă în s. h. Iaiomița-Mostiștea-Buzău:

La calculul necesarului de apă pentru populație s-a folosit un consum specific pentru nevoi gospodărești și nevoi publice variind între 320 l/om.zi (etapa actuală) și 340 l/om.zi (etapa 2030) pentru mediul urban și 110 1/om.zi (etapa actuală) și 180 l/om.zi (etapa 2030) pentru mediul rural, funcție de gradul de dotare al clădirilor cu instalații de apă rece și caldă.

Evaluarea cerințelor de apă ale obiectivelor industriale branșate la rețelele publice de distribuție a apei potabile s-a efectuat considerând că în etapa 2020 nivelul de dezvoltare al industriei va atinge stadiul existent în 1989. Până în această etapă s-au avut în vedere, în principal, acțiuni de restructurare și retehnologizare a unităților existente. In continuare, până în 2030 s-a preconizat o dezvoltare a producției industriale, cu o creștere a cerințelor de apă estimată la cea. 2% pe an.

La determinarea cerințelor de apă potabilă s-a ținut seama de pierderile de apă la tratare, la transportul pe aducțiuni, în rețelele de distribuție etc. care însumează în etapa actuală cea. 35% în mediul urban si cer. 26 % în mediul rural. Pentru etapele viitoare s-a considerat că prin lucrări de reabilitare a instalațiilor de captare, aducțiune, tratare si de distribuție etc. se va realiza o reducere a acestor pierderi până în anul 2030 la cea. 15 % în zoneie urbane și la cea. 10 % în zonele rurale. în aceste condiții, cerințele de apă potabilă pentru populație și industria branșată la sistemele publice de alimentare cu apă prezintă următoarea evoluție orientativă:

Cerința de apă potabilă ActuaL 2010 2020 2030

– populația urbană (Ms) 4280 4320 4250 4190

(mil. m³/an) 135 136 134 132

– populația rurală (l/s) 665 790 1145 1975

(mil. m³/an) 21 25 36 62

– industrii branșate (i/s) 980 1300 2000 1400

(mil. m³/an) 31 41 63 45

TOTAL (l/s) 5925 6410 7395 7565

(mil. m³/an) 187 202 233 239

Se precizează ca in 2004 cantitatea totala de apa potabila captata pentru rețelele de alimentare centralizata a fost de 141,929mil.m³ care nu include 17,751 mil.m³ captați din b.h. Argeș pentru Targoviste, cea consumata de 75,206 mil m³, iar cea restituita de 129,079 mil m3 care include 48,508 mil.m³ restituiți de industriile branșate la rețelele orășenești, precum si 0.176 mil m³ aduși în b.h. Buzău din Dunăre, dar nu include 4,079 mii. m3 aduși din Dunăre la Slobozia pentru industrii dar evacuați prin stația de epurare orășeneasca

5.1.2. AIimentările cu apă industrială

Pentru folosințele industriale care folosesc surse proprii de alimentare cu apă s-a considerat că în anul 2020 se va atinge cerința de apă industrială din anul 1989, după care urmează o creștere in limita a 2% pe an. Calculele au fost efectuate considerând o reducere a volumelor de apă industrială necesare cu 1% în etapa 2010, cu 5% în etapa 2020 și cu 10% în etapa 2030 datorită unor lucrări de restructurare și retehnologizare ce se vor efectua în unitățile existente și a tehnologiilor noi, moderne, la unitățile ce vor apare în următorii ani.

În anul 2004 cantitatea totala de apa industriala captata a fost de 231,965 mil.m3, care nu include 4.079 mii m3 aduși din Dunăre ia Slobozia, cea consumata de 90,048 mii.rrr, iar cea restituita de 97.488 mii m3, care nu include 48,508 mii. m3 restituiți de industriile branșate la rețelele orășenești.

Au rezultat următoarele cerințe de apă industrială pentru folosințele cu surse proprii:

5.2. Amenajările pentru irigații

Această folosință reprezintă o pondere de bază în economia spațiului hidrografic, având în vedere că potențialul irigabil este de cea. 800.000 ha, care nu se poate asigura cu apă numai din surse interioare fiind necesare și transferări de debite din alte bazine (Dunărea. Șiret. etc).

In spațiul hidrografic Ialomița- Mostiștea – Buzău – Călmățui suprafața amenajată pentru irigații din surse proprii însumează cea. 100.000 ha din care 75.000 ha sisteme mari alimentate cu apă din acumulările existente de pe râul Ialomița si râul Buzău.

De asemenea trebuie menționat că în cadrul s.h. mai sunt amenajate cea. 370.000 ha aferente sistemelor mari de irigații având ca sursă de apă Dunărea. In această suprafață este cuprins și sistemul Mostiștea cu 190.000 ha (din totalul de 220.000 ha amenajate în sistemul Mostiștea cea. 30.000 ha se asigura apă din râul Ialomița prin lacul de acumulare Dridu).

In anul 2004 conform datelor R.A.Apele Române din cele cea. 100.000 ha amenajate pentru irigații având ca sursă de apă râurile interioare, au fost irigate 16.000 ha pentru care s-a folosit un volum de apă de cea. 17 mil.m3 aproape integral consumat (s-au restituit doar 0,05 mii m').

Cele cea 100.000 ha amenajate necesită un volum de apă în anul mediu de 415 mil.m3, iar în anul cu asigurarea de 80% de cea. 570 mil.m3. Randamentul considerat la calculul cerinței de apă a fost de 60%, pierderile de apă datorându-se infiltrațiilor din canalele principale și secundare.

La nivelul anului 2010 în spațiul hidrografic studiat se propun lucrări de reabilitare pentru sistemul existent Mostiștea II (suprafață totală propusă la reabilitări este de 110.000 ha la nivelul întregului sistem) pe o suprafață de 4.500 ha care este cuprinsă în zona de alimentare cu apă la irigații în regim asigurat din râul Ialomița prin lacul de acumulare Dridu (restul suprafeței de 105.500 ha este considerată la spațiul hidrografic Dunărea, captandu-se apa necesara din fluviu).

De asemenea tot in etapa 2010 se propun lucrări de reabilitare pentru sistemul existent Otopeni-Câldărusani (SM = 3500 ha) având sursa de apă Valea Pasărea și Valea Cociovaliștea.

Pe valea Cociovaliștea a intrat în funcțiune de curând lacul de acumulare Căldărușani cu rol complex, inclusiv pentru irigații (5500 ha) în sistemele Mostiștea II și Otopeni -Căldărușani.

La nivelul etapei 2020 se propun reabilitări în sistemul "Câmpia Buzăului" (Si = 46.500 ha), corelat cu utilizarea integrală a capacității proiectate a lacului de acumulare Siriu (Vu= 15 mil.m³) de pe râul Buzău cu rol compiex( pentru irigații pe o suprafață totală de 50.000 ha și pentru alte folosințe).

Pentru amenajările existente de irigații care intră parțial în s. h. având ca sursă de apă Dunărea (sistemele Mostiștea, Călmărui – Gropeni etc.) propunerile pentru reabilitare sunt cuprinse în s. h. Dunărea.

In etapa 2020 se apreciază că lacul Dridu de pe râul Ialomița (care în prezent și într-o perspectivă apropiată constituie sursa de apă peniru irigații în sistemul Mostiștea II din zona canalului Ialomița- Mostiștea) va fi disponibil pentru a acoperi cerințe de apă pe Ialomița inferioară inclusiv pentru sistemul Slobozia – Dunăre care va fi degrevat astfel de pompările din Dunăre.

In cadrul obiectivelor conținute în Planul de amenajare a teritoriului – Secțiunea a II-a Apa. sunt menționate și suprafețe noi propuse pentru a fi amenajate cu lucrări de irigații în sisteme mai mari de 1.000 ha (Sw = 338.500 ha) având sursă de apă Canalul Magistral Șiret -Bărăgan.

Din această suprafață o parte este cuprinsă în s. h. Ialomița – Mostiștea – Buzău – Călmățui (303.000 ha) din care la etapa 2030 în concordanță cu realizarea etapizată a Canalului Magistral Siret-Bărăgan (cu poziția funcțională anticipată in anul 2030 la râul Buzău), se propun a fi amenajate pentru irigații 54.500 ha în sistemele Bogza – Balta Albă și Râmnicu Sărat.

Cerința de apă pentru irigații, pe etape de dezvoltare, este prezentată în tabelul următor:

Cerința de apă actual 2010 2020 2030
pentru irigații

an mediu (mil.m3/an) 415 420 365 550

an cu probab.80% (mil.m³/an) 570 525 550 770

La nivelul unei etape de larga perspectivă (după anul 2030) se au in vedere amenajări pentru irigații (Si = 248.800 ha) va funcție de continuarea traseului la Canalul Magistral Șiret -Bărăgan dincolo de Buzău până Ia râul Ialomița cu cuprinderea în schema și a lacurilor de acumulare Priseaca pe r.Putna (Vu = 60 mil.m3) și Cireșu pe r. Basca Mare (Vu = 160 inil.m1). Se mai au in vedere amenajări pentru irigații (Si = 50.000 ha) în sisteme noi din spațiul Nord București, pe râul Cricovul Sărat etc, care vor completa fondul de irigații la nivelul de potențial irigabil. Sursele de apă se vor baza pe râurile interioare cu regularizarea f-stocurilor de apă prin lucrări de gospodărire a apelor existente și prevăzute în schema cadru pentru asigurarea folosințelor de apă.

5.3. Zootehnia

In anul 2004, conform datelor furnizate de R.A. Române Române, s-au captat pentru zootehnie 11.451 mii. m3/an din care s-au consumat 7,53 mii. m3 si s-au restituit 3.961 mil.m³ Se preconizează o creștere treptată până la 800 l/s (cca.25 mil.m3) în etapa 2030. valoare corespunzătoare nivelului anului 1989.

Dinamica cerințelor de apă pentru zootehnie este prezentată în tabelul următor:

5.4. Piscicultura

Amenajările pentru piscicultura în s. h. studiat, in număr de 284, însumează conform Cadastrului apelor – 2004 8300 ha, din care 3500 ha în b.h.Ialomița și 3100 ha în b.h.Buzău, cu un debit captat de 1,7 m3/s.

Cerința de apă pentru piscicultura in perspectiva a fost calculată preconizându-se atingerea în anul 2020 a suprafeței amenajate în anul 1989 (14.900 ha), după care urmează o creștere a suprafeței respective cu 10% în perioada 2020-2030.

Necesarul specific avut în vedere la calculul cerinței de apă pentru piscicultura a fost de cea. 0,2 l/s/lia în cazul iazurilor. Pentru o exploatare intensiva în viitor a eleșteelor, calculul cerinței de apă s-a efectuat cu un necesar specific pentru primenire variind de la 1 l/s/ha în etapa actuală, la 2 l/s/ha în etapa 2030.

Dinamica cerințelor de apă pentru piscicultura este prezentată în tabelul următor:

In 2004 s-nu captat pentru piscicultura 121,365 mil.m' din care s-au consumat 100,43 mil m³ si s-au restituit 20,921 mil.m3.

In vederea conservării și dezvoltării fondului piscicol natural pe cursurile de apă, se va urmări menținerea unei calități corespunzătoare a apei și asigurarea în albii a unor debite minime de servitute, care să asigure condițiile minime de viață faunei piscicole.

Sistemul de lucrări de alimentare cu apă și primenire a amenajărilor piscicole necesita măsuri de reabilitare pentru protecția acestora, precum și realizarea unor construcții de exploatare specifice (cherhanale, ghețării, debarcadere etc.) și a unor pepiniere pentru asigurarea puietului necesar.

5.5. Amenajările hidroenergetice

Spațiu! hidrografic are un potențial hidroenergetic cu o putere de cea 700 MW și o energie medie de cea. 1900 GWh/an repartizată cea. 65% în b.h. Buzău și cea. 35% în b.h. Ialomița.

Situația globală a amenajărilor Hidroenergetice existente și în funcțiune se prezintă astfel:

Bazinul Nr. de Volumul util Debit instalat Putere instalată

hidrografic unitati (mil.m³) (m³/s) (MW) (GWh/an)

Ialomița 27 130 85 102 273

Buzău 9 115 304 81 215

TOTAL SPAȚIU 36 245 389 183 488

În 2004 producția cic energie a U.H.E. din spațiul studiat a fost de 245,74 GWh pentru bazinui Ialomița si de 201,22 GWh pentru bazinul Buzău.

In ce privește categoria de unități hidroelectice în execuție dar sistate sunt de menționat: UHE Vălenii de Munte (P = 10 MW, Em=26,6 GWh/an) și MHC Vălenii de Munte (P=0,4 MW. Em=0,8 GWh/an) pe r. Teieajen în aval de lacul de acumulare Mâneciu existent și UHE Ciresu (P.=31,2 MW, E =111 GWh/an) pe r.Bâsca Mare și UHE Surduc (P = 155 MW, E=272 GWh/an) pe r. Buzău, având ca sursă de apă lacul de acumulare Cireșu de pe r. Basca Mare (Vu=160 mil.m3) lucrări ce se pot continua în funcție de alocările de investiții.

CAPITOLUL VI

6.1 Perspectiva de scurtă durată. Obiective

6.1.1. Lucrări pentru asigurarea cerințelor de apă

Pentru asigurarea cerințelor de apă la folosințe în cadrul etapei de scurtă durată se prevăd următoarele lucrări principale:

a. Continuări de lucrări în curs de execuție:

■ Aducțiunea Vălenii de Munte – Movila Vulpii, L = 35 km, Qi = 1200 l/s);

■ Amenajări pe Mostiștea, etapa Ii-a (Fundulea și Măriuța), județul Călărași și Ialomița, cu un volum de acumulare de 9,60 mil.m;

Canal magistral Siret-Baragan, judetul Vrancea cu un tronson de 20,3 km de canal

b. Terminări de lucrări la obiectivele executate în anii anteriori:

■ Lac de acumulare Siriu pe râul Buzău;

c. Lucrări noi propuse:

■ Sursa de alimentare cu apă pe v. Prahova a zonei Azuga – Breaza (Cornu) constând din lacul de acumulare Azuga (Vu = 15,6 mil.m3);

Aducțiunea de la stația de tratare spre avai pe zona Azuga – Bușteni – Sinaia -Comarnic – Breaza – Cornu. cu o lungime L = 35 km, Qi = 1200 l/s;

Aducțiunea Simiieasca – Buzău, cu priza pe r. Buzău, cu o lungime L = 5 km.debit instalat Qi = 0,5 m3/s pentru alimentarea cu apă a zonei municipiului Buzău;

Lucrări de reabilitare a rețelelor și instalațiilor de distribuție a apei potabile în 6 centre urbane respectiv o. Insurăței, m. Buzău, o. Intorsura Buzăului, m.Târgoviște, m. Slobozia și respectiv m. Ploiești

d.Lucrări la sisteme de alimentare cu apă în mediul rural (3 localități) în județul Călărași.

e. Captări de apă subterană:

Pentru perspectiva de scurtă durată s-a prevăzut o captare (zona Târgoviște în lungul drumului spre comuna I.L. Caragiale) cu un debit instalat de 200 l/s pentru acoperirea unei părți a deficitului de apă potabilă la municipiul Târgoviște (care nu utilizează suficient apa din r. Ialomița).

6.1.2. Lucrări pentru protecția calității apelor

Se prevăd extinderi de stații de epurare în localitățile întorsura Buzăului și Insurăței, completări cu trepte avansate (chimice) în m. Târgoviște (S.C.Acet S.A.), treaptă biologică la m. Ploiești și Slobozia, precum și reabilitarea și extinderea stației de epurare Periș.

De asemenea se propune mărirea capacității stațiilor de epurare la S.C.Petrotel S.A.Ploiești, S.C.Astra Română S.A.Ploiești, S.C.Petrobrazi S.A.Brazi, Romfosfochim Valea Călugărească și Amonil Slobozia.

În această etapă se mai prevăd lucrări de ameliorare a calității solului și a pânzei freatice afectate cu produse petroliere în zona Ploiești

În ce privește rețeaua de canalizare, pentru etapa de scurtă durată sunt propuse lucrări de extindere în o.însurăței, Buzău, întorsura Buzăului, Târgoviște, Slobozia, Ploiești și lucrări de reabilitare în orasele Buzău, Târgoviște și Ploiești.

6.1.3 Lucrări de apărare împotriva inundațiilor

In cadrul etapei de scurtă durată se prevăd lucrări de apărare împotriva inundațiilor constând din regularizări și îndiguiri, consolidări de maluri și recalibrări de albii, derivații de ape mari etc. însumând o lungime totală de cea 110 km în scopul protecției și evitării

pagubelor la viituri, pentru 20 de localități, 500 ha terenuri agricole și intravilan, căi de comunicație, platforme industriale și alte obiective socio-economice majore etc.

Lucrări în continuare – completarea și terminarea amenajării de Ja Crivina (întorsura Buzăului) de pe r. Buzău .

Reabilitări și lucrări noi – schema prevede în acest sens 6 obiective principale și anume :

Regularizarea r. Buzău pe zona întorsura Buzăului – Sita Buzăului;

Lucrări de reabilitare și aducere la clasa de importanță a celor existente pe r.Ialomița inferioară între Dunăre și Urziceni pe cea 70 km lungime incluși în municipiile Slobozia, Urziceni, orașul Tăndărei;

Lucrări de apărare împotriva inundațiilor pe r. Basca Roziliei la Gura Teghii;

Aducerea la clasa de importanță II a lacului de acumulare Dridu de pe r.Ialomița;

Derivația p.Dâmbu – r.Teleajen, L = 5 km, în zona o.Boldești-Scăieni;

Lucrări pentru punerea in siguranța a barajelor: Siriu, Maneciu, Vălenii de Munte (baraj de priza) si a aductiunii Voila – Movila Vulpii.

6.1.4. Lucrări pentru corectarea formațiunilor torențiale. împăduriri

In cadrul acestor tipuri de amenajări cu un efect de lungă durată se impune în permanență continuarea lucrărilor prin reabilitări și modernizări în paralel cu realizarea de lucrări noi.

Se propun refaceri la lucrările existente cu un volum de construcție de 7500 m3. De asemenea se prevede împădurirea la terenuri degradate pe cea 50 ha în cadrul fondului forestier și în afara fondului forestier (unde sunt inventariate cea 40.000 ha de terenuri degradate) și lucrări noi de corectare a torenților în amonte de barajul Măneciu, în aval de barajul Paltihu, în bazinul r. Basca Mare și Basca Mică.

6.1.5. Lucrări pentru combaterea eroziunilor de sol

Se propune ca din suprafața totală amenajată cu lucrări de CES din spațiul studiat (Stot = 100.000 ha) să fie reabilitate cea. 30% din totalul de lucrări CES inventariate (cca 30.000 ha) cu prioritate pe afluenții r. Buzău (p. Bălăneasa, p. Sărățel, p. Slănic).

6.1.6 Lucrări pentru înlăturarea excesului de umiditate

Din suprafața totală amenajată cu lucrări de desecare – drenaj din spațiul hidrografic Ialomița – Mostiștea – Buzău (S = 470.000 ha) se propune pentru reabilitare zona cuprinsă în perimetrul sistemului hidroameliorativ Mostiștea de cea 70.000 ha care va permite facilitarea exploatării corelate intre subsistemele de irigații componente, sub nominalizarea "Mostiștea I" și "Mostiștea II" bazate pe sursele de apă din Dunăre și parțial din r. Ialomița.

6.1.7. Lucrări pentru valorificarea potențialului hidroenergetic

In această etapă se prevede continuarea și terminarea lucrărilor la C.H.E. Vălenii de Munte de pe râul Teleajen P. =10 MW și Em = 26,6 GWh/an). De menționat că sursa principală de regularizare a debitelor pe r. Teleajen este lacul de acumulare Măneciu (Vu = 50 mil.m3).

6.2. Perspectivă de medie durată. Obiective

6.2.1. Lucrări pentru asigurarea cerințelor de apă

Lacuri de acumulare

Sunt prevăzute a fi incepute trei lacuri de acumulare: Brătei pe Ialomița Superioară, Trăisteni pe r. Doftana, Coada Malului pe r. Teleajen însumând un volum brut de 63 mil.m3 și un '/olum util de 58 mil.m3. Lacul de acumulare Adâncată de pe r. Prahova prevăzut la Programul Secțiunea a II-a A.PA ca sursă de apă a fost schimbat în cadrul schemei de amenajare (pe motive de calitate proasta a apei) prin lacul de acumulare Dridu de pe r. Ialomița care este în funcțiune.

Aducțiuni

Sunt prevăzute 8 aducțiuni din care una cu sursa de apă Dunărea (priza la Bertești de Jos) si 7 aducțiuni cu prize pe râuri sau în lacuri de acumulare (ac. Brătei. Trăisteni. Coada Malului și Dridu) cu o lungime totală de 620 km și un debit instalat total de 3,40 m³/s.

Aceste lacuri de acumulare și aducțiuni sunt prevăzute ca obiective generale de alimentare cu apă a unor centre urbane și localități rurale și se pot grupa în mod corelat sursă – aducțiune Si beneficiari astfel:

– sursa, iac de acumulare Brătei (V br.= 17 mil.m"', V u = 16 mil.m3) pe p. Brătei pe r. Ialomița superioară, județul Dâmbovița(initial lac tampon, aval CHE Moroeni) – aducțiune Brătei – Fieni – Pucioasa – Târgoviște (și încă 10 localități)
cu o lungime L = 50 km și un debit instalat de 0,600 m3/s( inițial L – 40km, aval lac tampon);

– sursa, lac de acumulare Trăisteni (V br. = 29 mil.m3, V u = 27 mil.m3) pe r.Doftana județul Prahova ( inițial cu batardou de priza si captare secundaraNegraș); – aducțiune Trăisteni – Brebu – Provița – Talea cu o lungime L = 70 kmși un debit instalat Qi = 0,400 m3/s (localități alimentate: Brebu, Telega,Câmpina, Provița, Adunați, Talea);

– aducțiune Homorâciu – Posești – Șoimari cu o lungime L = 80 km și un debitinstalat Q i = 0,300 m³/s (localități importante alimentate: Homorâciu, Posești,Aricești, Zeletin, Surani, Șoimari, Cărbunești), utilizând debitul de servitutepentru Vălenii de Munte;

sursă ac. Coada Malului pe r. Teleajen (V br. = 17 mil.m3, V u = 15 mil.m3)județul Prahova.

a – aducțiune Coada Malului – Podenii Noi – Lapoș cu o lungime L = 70 km și un debit instalat Q i = 0,300 m³/s, (localități importante alimentate: Salcia, Lapoș, Călugăreni, Tătara, Jugureni);

b – aducțiune Coada Malului – Vâlcănești – Benea cu o lungime L = 70 km și un debit instalat Q i = 0,500 m3/s (localități importante alimentate: Vâlcănești, Cosminele, Afuniș, Benea, Vărbilău);

– aducțiune Boldești – Mizil cu o lungime L = 90 km și un debit instalat Q i =0,600 m3/s (localități alimentate: Mizil, Colceag, Baba Ana) utilizând debitul deservitute de pe r. Teleajen;

– aducțiune Dridu – Sălciile – Boldești – Grădiștea cu o lungime de 90 km și undebit instalat Q i = 0,500 nrVs (localități alimentate: Ciorani, Sălciile, Boldești,Grădiștea). Folosirea ca sursă a lacului de acumuiare Dridu de pe r. Ialomița;

sursa Fluviul Dunărea cu priza la Benești (în zona de debușare a r. Călmărui înDunăre) județul Brăila:

– aducțiune Beneșîi – Bărăgan – Ciocile cu o lungime L = 50 km și un debitinstalat Q i = 0,200 m³/s (localități importante alimentate: Berteștii de Jos,Victoria în b.h. Dunăre, Bărăgan. Roșiori, Ciocile).

Sunt prevazute lucrări de reabilitare și dezvoltare a rețelelor de distribuție a apei potabile în centre urbane: Făurei, lanca (jud- Brăila), Moreni (jud. Dâmbovița), m. Urziceni. Țăndărei (jud. Ialomița),' m. Cârnpina, Azuga, Băicoi, Boldești-Scăeni, Breaza. Bușteni. Comarnic. Văleni ce Munte. Mizil, Plopeni. Sinaia. Slănic Prahova, Urlați (jud. Prahova*. Nehoiu (jud. Buzău).

De asemenea se mai prevăd lucrări la sisteme de alimentări cu apă în mediul rural în 50 localități, din care 22 localități în jud. Prahova. 3 în jud. Covasna, 13 în jud. Buzău, 9 în jud. Ialomița și 3 în jud. Căiârași (48 alimentate din surse subterane).

Captări de apă subterană. La etapa de medie durată se prevăd patru captări de apă subterană cu un debit însumat instalat de 250 l/s pentru acoperirea deficitelor la apa potabilă în patru centre urbane (Urlați. Moreni, Urziceni, Slănic Prahova), sursele potențiale fiind evidențiate pe cerințe în zonele Ciorani – Sălciile – Grădiștea – Boldești, Edera, Alexeni – Ion Roată și Teișani;

6.2.2. Lucrări pentru protecția calității apelor

în această etapă se prevăd extinderi și completări la stațiile de epurare existente cu o treaptă avansată în localitățile Făurei, m. Urziceni, Breaza, Moreni, Mizil, Plopeni, Slănic Prahova, Urlați, Sinaia, extinderi la stații de epurare la m. Câmpina, Țăndărei (S.C.Beta S.A.) și Băicoi și inclusiv stații noi de epurare la Azuga, Boldești – Scăeni, Bușteni și Comarnic.

De asemenea se vor continua măsurile de îmbunătățire a exploatării stațiilor de epurare: L& Brazi, Fca. Hânie Bușteni, RAGCL Vălenii de Munte, EGCL Fieni, LE. Doicești, I.M. Mija. EGCL Moreni etc. și a ROMCIF Fieni, S.C. ULCOM Slobozia, Complex Porci Gh.Lazăr, precum și lucrări de extindere a rețelei de canalizare în 15 orașe din b.h.Ialomița (Moreni, Urziccni, Țăndărei, Câmpina, Azuga, Băicoi, Boldești-Scăieni, Breaza, Bușteni, Comarnic. Mizil, Plopeni, Sinaia, Slănic-Prahova, Urlați).

In această etapă se vor continua măsurile de îndepărtare și anihilare a depozitelor de gunoaie, deșeuri etc. care reprezintă focare de infestare a apelor (ROMCIp Fieni, AGCL Pucioasa. Moreni etc).

Totodată se prevede realizarea aductiunii Paltinu-Brebu-Voila și lucrări pentru asigurarea debitelor de primenire a lacurilor de pe Valea Snagov.

6.2.3. Lucrări de apărare împotriva inundațiilor

în această etapă sunt prevăzute lucrări de apărare împotriva inundațiilor cu o lungime totală de 225 km pentru protecția a 65 localități și a cea 33.600 ha de teren agricol, drumuri, obiective social-economice etc. în afară de cele consemnate în etapa de scurtă durată.

Lucrările prevăzute la această etapă ca o continuare și completare la lucrările din etapa de scurta durată sunt:

■ amenajarea r.Ialomița între Slobozia și Malu pe o lungime de 75 km pentruapărarea a 15 localități și a 14.000 ha de teren de culturi (reprezintă sectorul II de amenajare a r. Ialomița în continuarea celui existent, sector I: Dunăre – Slobozia);

■ regularizări pe r. Ialomița între Târgoviște și Balta Doamnei si pe

afluenții: p. Pâscov (L=6 km) și Cricovul Dulce cu Provița (L=LS-lcm); la fel șipe afluenții r. Prahova: Doftana (L=10 km), Teleajen cu Vărbilău și Drajna(L=l 8 km) și Cricovul Sărat (L=3 km);

amenajarea r. Buzău, confl. cu r. Șiret și. Șutești pe o lungime de 40 km pentru apărarea a 10 localități și a 18.000 ha de teren agricol (etapa I de amenajare a r.Buzău; L-20 km, Șiret – Pitulați și etapa II; L=20 km, Pitulați – Șutești);lucrări de regularizare (consolidări de mal) per. Buzău în o. Nehoiu (L=0,75 km)și în localitatea Rărești (L=l,5 km) și de combaterea inundațiilor pe afluenții: Basca Chiojdului (L=5 km), Basca Mare și Basca Roziliei (L=9,5 km), pe afluenții amonte Siriu (1=20 km) și pe afluenții Bălăneasa, Slânic și Nișcov (L=7 km);

■ punerea in siguranța a barajelor de pe v. Mostistea (Iezer, Frasinet, Gurbanesti) inclusiv a sistemului informațional.

6.2.4. Lucrări pentru corectarea formațiunilor torențiale. împăduriri

Din volumul total propus pentru refacerea lucrărilor existente (17.500 m3), la corectarea torenților, în această etapă se propune realizarea unui volum ia lucrări de 10.000 m³ și împăduriri pe terenuri degradate cu o suprafață de cea 150 ha, în cadrul fondului forestier și în afara fondului forestier.

De asemenea se propun lucrări noi de corectare a torenților pe o lungime de cea 110 km (din lungimea totală propusă de cea 200 km) ponderea principală fiind în cadrul bazinului hidrografic Ialomița.

6.2.5. Lucrări pentru combaterea eroziunilor de sol

In corelație cu aprecierile din studiile de specialitate rezultă că reabilitarea sistemelor de irigații trebuie însoțită în paralel de reabiiitări la lucrările de desecare – drenaj împreună cu cele de combaterea eroziunii solurilor. în acest sens se propune reabilitarea a cea 40% din totalul de lucrări C.E.S. existente (cea 100.000 ha), respectiv cea 40.000 ha în sisteme și amenajări locale.

6.2.6.Lucrări pentru valorificarea potențialului hidroenergetic

Pentru această etapă se propune terminarea centralelor hidroelectrice în execuție din bazinul hidrografic Ialomița de pe râul Teleajen (C.H.E.M.P. Vălenii de Munte) cu o putere instalată totală P i.t = 0.40 MW și o energie medie E m = 0,8 GWh/an.

Sursa de apă pentru funcționarea acestor capacități hidroenergetice se bazează pe lacul de acumulare Măneciu.

6.3.Perspectiva de lungă durată

6.3.1.Lucrări pentru asigurarea cerințelor de apă

Lacuri de acumulare

Sunt folosite în continuare lucrări existente care au intrat în funcțiune la capacitatea maximă proiectată(ex. ac. Siriu pe.r. Buzău Vb =125 mil.m3, Vu= 115 mil.m3) în paralel cu lucrări în fază de execuție în prezent, care se propun a fi terminate (ac. Cireșu pe r. Basca Mare, Vbr. = 175 mil.m3, Vu = 160 mil.m3), sau lucrări in continuare din perspectiva de medie durata.

Derivații și aducțiuni

Situația lucrărilor de alimentare cu apă potabilă la populație, cu precizarea sursei de apă cu lucrări existente și lucrări noi se prezintă astfel:

■ sursă, lac de acumulare Siriu de pe r. Buzău, jud.Buzău care este în funcțiune și va avea capacitatea de regulan>are la parametrii proiectați cu captare la CHE Nehoiașu:

– aducțiune Nehoiașu – Berea cu o lungime L = 56 km, și un debit instalat Qi = 0,500 m3/s (localități importante alimentate: Nehoiu, Pâtârlagele, Viperești, Măgura, Pârscov, Berea);

– aducțiune Vemești – Râmnicu Sărat cu priza pe râul Buzău cu o lungime L = 40 km și un debit instalat Qi = 0,5 m3/s, care are sursa în cadrul spațiului hidrografic studiat însă folosința( m. Râmnicu Sărat) este în jud. Buzău dar intră în bazinul hidrografic aferent râului Șiret;

■ sursa, priza Chiciu (Călărași), pe Dunăre jud. Călărași care reprezintă o extindere a prizei vechi Călărași (de pe brațul Borcea);

– aducțiunea Borcea – Slobozia cu o lungime L = 45 km și un debit instalat Qi = 2,0 nrVs (Firul 2 Borcea – Slobozia) care suplimentează cerința de apă la platforma industrială de la Slobozia (AMONIL Slobozia) și alimentarea cu apă a municipiului Slobozia;

aducțiune Sinaia – Breaza (L = 25 km și Qi = 0,500 mJ/s) cu sursa de apă pe r.Azuga la priza amonte pârâul Limbășel pentru suplimentarea alimentării cu apă a localităților Sinaia. Comarnic, Breaza;

canalul Siret-Bărăgan. Este prevăzut în cadrul schemei cadru a b.h. Șiret să ajungă ca traseu în etapa de lungă durată până la r. Buzău.

In această etapă sunt prevăzute și lucrări de reabilitare și dezvoltare a rețelei de distribuție a apei potabile in 4 centre urbane: Pogoanele în jud. Buzău, Fundulea în jud. Călărași, Fieni și Pucioasa in jud. Dâmbovița.

De asemenea se mai prevăd și lucrări noi la sisteme de alimentări cu apă în mediul rural pentru 50 de iocaiitați în județele: Ialomița (10), Covasna (3), Buzău (16), Prahova (20), Dâmbovița (1) si respectiv 135 de localități ( în proiectare) în județele: Buzău (76), Brașov (2). Brăila (8), Prahova (4), Dâmbovița (41), Ilfov (4).

In această etapă sursa principală de asigurare cu apă la irigațiile propuse în spațiul hidrografic studiat (sisteme cu o suprafață de 54.500 ha ) o constitue canalul magistral Șiret -Bărăgan care se prevede a ajunge ca traseu la râul Buzău fiind în același timp și o sursă la alimentări cu apă .

In cadrul schemei de amenajare sunt prevăzute de asemenea întnx-o etapă de largă perspectivă două derivații mai importante cu destinație complexă având un caracter de interconectare bazinală.

■ Derivația Prahova – Cricovul Dulce cu o lungime L = 25 km și debit instalat Q i = 20 mVs (care se suprapune ca traseu peste canalul Iazu Morilor) cu captarea la Florești sau la barajul de priză Nedelea și debușarea în r. Cricovul

În zona localității Băltită pentru suplimentarea stocurilor r. Ialomița și V. Mostiștea;

■ Derivația Cricovul Dulce – Ialomița cu o lungime de 8 km și un debit instalat Q i = 10 m³/s (ca o prelungire a derivației Prahova – Cricovul Dulce) permite tranzitarea stocurilor de apă aduse din r. Prahova precum și pe cele de pe r. Cricovu! Dulce spre r. Ialomița în secțiunea amonte de priza derivației existente Ialomița – Coiemina (Bilciurești) pentru lacurile de agrement și apă industrială în Capitală.

Captări de apă subterană. în etapa de lungă durată se prevăd II captări de apă subterană cu un debit instalat total Q i = 1150 l/s în scopul acoperirii unor deficite la apa potabilă în orașele Slobozia, Țăndârei, Băicoi, Boldești-Scăeni cu poziția resurselor potențiale subterane în ordinea cerinței în zonele Brâncoveanu – Draglina -Drajna – Ștefan Vodă, Scânteia – Țândărei – Gura Ialomiței, Siliștea – Florești și Pleșa – Bucov, precum și la municipiile Ploiești (5 captări în zona conului Prahova – Teleajen cu un debit instalat total Q i = 500 l/s).

Prin gruparea prevederilor de captări subterane în etapa de scurtă durată (1 captare cu Q i = 200 l/s), în etapa de medie durată (4 captări cu Q i = 250 l/s) și în etapa de lungă durată (i 1 captări cu Q i = 1150 l/s) se însumează o capacitate de cea 1600 l/s din totalul de 23 de fronturi de captare studiate, respectiv 16 captări noi.

6.3.2. Lucrări pentru protecția calității apelor

In această etapă se prevăd extinderi și completări la stațiile de epurare (cu treaptă chimică) în localitățile Lehliu-Gară, Fieni, Pucioasa, Vălenii de Munte, extinderi și completări (cu treaptă biologică) la Pogoanele, extindere stație de epurare la Nehoiu și respectiv o stație nouă de epurare cu treaptă chimică la Fundulea.

Și în această etapă se vor continua măsurile de îmbunătățire a exploatării stațiilor de epurare (complexele de porci Amara, Gh. Doja etc, LE. Doicești, RAGCL Târgoviște Nord, Spital TBC Balotești etc).

Pentru rețeaua de canalizare se prevăd lucrări de extinderi în o.Nehoiu, Pogoanele, Fundulea, Lehliu-Gară, Fieni, Pucioasa, Vălenii de Munte.

Prin lucrările propuse se urmărește îmbunătățirea calității apelor în s.h.Ialomița-Mostiștea-Buzău, astfel încât toate râurile să corespundă categoriilor de calitate I și II.

6.3.3. Lucrări de apărare împotriva inundațiilor

în această etapă sunt prevăzute 15 amenajări mai importante pe cursurile principale și afluenți cu o lungime totală de cea 420 km de regularizări și îndiguiri cu apărarea împotriva inundațiilor a 45 de localități și a cea 44.000 ha de terenuri de culturi și spații de intravilan.

Dintre lucrările mai importante prevăzute în această etapă suni de menționat:

amenajarea r. Ialomița în zona a M-a Malu – Adâncată pe o lungime de 50 km pentru apărarea a 10 localități și a unei suprafețe de 10.000 ha teren de culturi;

amenajarea r. Buzău între Șutești și Dambroca (etapa a IlI-a de amenajare) pentru apărarea a 10 localități și a 73.000 ha terenuri de culturi.

In etapa de largă perspectivă prin noi lucrări de apărare împotriva inundațiilor pentru o suprafață de cca.20.000 ha se va ajunge cu protecția aproape de limita potențialului inundabil de cea. 170.000 ha. Dintre aceste lucrări menționăm: "Regularizarea r. Prahova între Breaza și confluența cu r. Teieajen" L = 38 km și "Regularizarea r. Teieajen între Vălenii de Munte și confluența cu Prahova" L = 37 km.

6.3.4. Lucrări pentru corectarea formațiunilor torențiale. împăduriri

în această etapă se propun lucrări de corectare a torenților pe o lungime de cea 90 km cu pondere principaiă în b.h. Ialomița.

De asemenea se propun împăduriri pe terenuri degradate cu o suprafață de cea 280 ha, în cadrul fondului forestier și în afara fondului forestier.

6.3.5. Lucrări pentru combaterea eroziunilor de sol

în această etapă. în corelație cu reabilitarea sistemelor de irigații, se propune realizarea de reabilitări pe o suprafață de 30.000 ha din totalul de lucrări C.E.S. existente în sisteme și amenajări locale (cea 100.000 ha) care au suferit degradări.

6.3.6.Lucrări pentru valorificarea potențialului hidroenergetic

în această etapă se propune terminarea centralelor hidroelectrice aflate în prezent în execuție în bazinul hidrografic Buzău (C.H.E. Surduc pe r. Basca Mare ) cu o putere instalată totală P i.t. = 31.2 MW și o energie'medie E m = 57,2 GWh/an continuată într-o etapă de largă perspectivă cu C.H.E. Nehoiașu II (ramura Surduc) cu P. = 165 MW si Em = 337GWh/an.

La aceste două C.H.E. de mare capacitate sursa de apă principală o reprezintă lacul de acumulare Cireșu de pe r. Basca Mare (V br. = 175 mil.m3, V u = 160 mil.m3) aflat în execuție împreună cu captările secundare din b.h. Putna și b.h. Basca Mică care condiționează regimul de asigurare a apei.

BIBLIOGRAFIE:

1.Legea Apelor nr 107/1996;

2.Legea Protectiei Mediului nr 137/1995;

3.Anuar de gospodarirea apelor-2004-R.A. Apele Romane

4.Partea de calitate a apelor din cadrul schemelor de amenajare a apelor din Romania-I.C.I.M-Contract nr 741/1998

5.Amfiteatru Economic,nr 15,aprili 2004

6.Anuarul statistic al Romaniei-2004-Comisia Nationala pentru Statistica

7.Cadastrul apelor din Roamania.Sinteza obiectivelor cadastrale-anul 2004-R.A. Apele Romane

8.www.mappm.ro

9.www.rowater.ro