Prezentarea Activitatii Brokerilor de Asigurari

CUPRINS

INTRODUCERE

De-a lungul timpului, agenții economici au căutat să descopere și să aplice diverse mijloace de protecție împotriva riscurilor generatoare de pagube potențiale la care erau expuse activitățile lor de producție și de comercializare, precum și persoanele care exercită asemenea activități.

În zilele noastre au apărut și alte riscuri extreme de variate, datorită perfecționarii continue a tehnicii și tehnologiilor, creării de aglomerări urbane etc.

Din aceasta cauză, omul a conceput diverse mijloace de apărare împotriva pericolelor de orice natură, asemenea mijloace având la bază prevenirea, asistența și prevederea.

Asigurarea este cea mai reușită formă a prevederii, desfășurând-se în mod professional, cu concursul companiilor de asigurare, într-un mediu legislativ specific, pe o piața concurențială.

Asigurarea protejează împotriva producerii evenimentelor nedorite care antrenează importante pagube materiale și financiare greu de suportat și care pot destabiliza activitatea agenților economici și a populației.

Încheierea unei asigurări reduce temerile asiguratului, oferindu-I securitate. Ea oferă încredere și eliberează deținatorul poliței de o potențială dificultate financiară.

În condițiile unei piețe a asigurarilor extrem de dezvoltate și complexe,chiar dacă nu sunt o sursa de creștere economică directă, asigurările furnizează pârghii specifice de protecție financiară împotriva unor pierderi neprevazute, oferind stabilitatea necesară obținerii creșterilor economice. De aceea, furnizorii de servicii profesionale în domeniul intermedierii de asigurări îndeplinesc un rol de importanță crucială pe piața de asigurări, rezultat din relația lor apropiată cu clienții, la nevoile cărora se străduiesc să răspundă cât mai adecvat.

Cumpărarea unei polite de asigurări printr-un intermediar de asigurari profesionist nu înseamnă doar achiziționarea unei asigurări împotriva unei eventuale pierderi, ci și a unor servicii de asistență în materie de asigurări, care au rolul de a ghida cumpărătorul prin complicatul labirint al asigurărilor, atât în faza de procurare a polițelor, cât și în procesul de recuperare a eventualelor daune.

Lucrarea de față îsi propune evidențierea importanței rolului jucat de intermediarii în asigurari în cadrul pieței specifice, mai exact al brokerilor de asigurări, pe baza unei analize a activității uneia dintre cele mai semnificative companii de brokeraj în asigurari ce activeaza pe piața națională a asigurărilor, și anume S.C. EUROBROKERS S.A.

Lucrarea este structurată pe patru capitole, cu referire la:

“Evoluții înregistrate pe piața internă a asigurărilor”

“Prezentarea activității brokerilor de asigurări”

“Prezentarea activității de asigurare a societății EUROBROKERS S.A.”

“Concluzii și propuneri privind activitatea de asigurare și tendințele acesteia în condițiile aderării României la UE”

Primul capitol debutează printr-o prezentare succintă a considerentelor generale legate de domeniul asigurarilor, urmată de un scurt istoric al asigurărilor în România și o caracterizare a pieței de asigurări din țara noastră, cu evoluțiile specifice.

În capitolul secund lucrarea se axează pe subiectul său principal, prezentare activității desfășurate de brokerii de asigurări, prin reliefarea principalelor considerente teoretice privitoare la acest subiect, alături de o caracterizare a pieței naționale de brokeraj în asigurări.]

Capitolul al treilea este “dedicat” studiilor de caz cu privire la încheierea a două tipuri de polițe de asigurări prin intermediul brokerului, fiind analizate în acest sens atât contractele de intermediere încheiate de EUROBROKERS cu S.C. GENERALI S.A. (una dintre companiile colaboratoare la care Clientul alege încheierea asigurării), cât și a contractelor directe de asigurare încheiate de broker cu societatea de asigurări, de data aceasta în numele Clientului său.

Cel din urmă capitol este cel de concluzii și propuneri, incluzând și o scurtă prezentare a modificărilor ce vor interveni pe piața asigurarilor în condițiile aderării României la Uniunea Europeană.

Prin modul de tratare a capitolelor componente, lucrarea își propune realizarea unui echilibru între noțiunile teoretice și aplicațiile practice întemeiate pe aceste noțiuni, precum și elaborarea unor concluzii și propuneri pertinente pe baza acestora.

CAPITOLUL I

EVOLUȚII ÎNREGISTRATE PE PIAȚA INTERNĂ A ASIGURĂRILOR

1.1. Domeniul asigurǎrilor – considerente generale

Încǎ din cele mai vechi timpuri, viețile și mai ales bunurile oamenilor au fost amenințate de forțele distructive ale naturii. Astfel, incendii, furtuni, uragane, inundații, seisme, secetǎ, erupții vulcanice, epidemii si multe altele au distrus sau avariat case si bunuri gospodǎrești sau culturi agricole, ștergând uneori de pe fața pǎmântului chiar localitǎți întregi și provocând moartea, accidentarea sau imbolnǎvirea oamenilor si animalelor. Cu toate acestea, dupǎ fiecare confruntare cu stihiile naturii, oamenii nu numai cǎ au gasit forța necesarǎ pentru a-și reface avuția pierduta, dar au inceput sǎ caute și forme de apǎrare împotriva unor asfel de pericole.

Însǎ, chiar și în secolul XXI, în ciuda uriașelor progrese ale științei și tehnicii, prezența riscurilor la care sunt expuși in permanețǎ oamenii si bunurile lor nu a putut fi eliminate, singura evoluție in acest sens fiind reprezentatǎ de perfecționarea formelor de protecție împotriva forțelor distructive ale naturii și accidentelor. Iar între acestea, locul principal îl ocupǎ bineînțeles asigurǎrile de orice fel: de bunuri, persoane, rǎspundere civilǎ, etc. De-a lungul timpului, mulți dintre întelepții secolelor trecute au cuprins in cugetǎrile lor noțiunea de “asigurare”. Cauza este una fireascǎ, și anume grijǎ pentru prezent si viitor, o preocupare a oamenilor din toate timpurile fiind aceea de a gǎsi cǎi prin care sǎ se apere de ceea ce le poate produce pagube sau suferințe: dușmani, intemperii, accidente, moarte, etc.

Astfel, in prezent, asigurǎrile constituie o parte componentǎ a vieții secolului al XXI-lea, construcția unei case, achiziționarea unei mașini, obținerea unui credit și chiar nașterea unui copil implicând aproape automat și incheierea unei polițe de asigurare, societǎțile de asigurare și/sau asociațiile mutuale de asigurare – nelipsite astǎzi din peisajul oricǎrei economii naționale –

preluând asupra lor riscurile care amenințǎ persoanele fizice și pe cele juridice și oferind acestora, în schimbul unei prime, o anumitǎ certitudine. Așa cum spunea Henri Ford, “New York-ul nu este opera oamenilor, ci a asigurǎtorilor; fǎrǎ asigurari, n-ar exista zgârie-nori, deoarece nici un muncitor n-ar accepta sǎ lucreze la o asemenea înǎlțime, riscând sǎ facǎ un plonjon mortal și sǎ-și lase familia în mizerie; fǎrǎ asigurǎri, nici un capitalist n-ar investi milioane pentru a construi astfel de clǎdiri, pe care un singur muc de țigarǎ le-ar putea transforma în scrum; fǎrǎ asigurari, nimeni n-ar circula cu automobilul pe strǎzi. Chiar cu un Ford, un bun șofer este conștient de faptul cǎ in fiecare clipǎ riscǎ sǎ dea peste un pieton.”

Asigurarea nu este așadar decât “o parte naturalǎ a simțului de prevenire și de prevedere care face parte din tradiție, educație, din modul natural de gândire în perspectivǎ și chiar din instinct.”*1

De asemenea, este de necontestat faptul cǎ puterea economicǎ a unei țǎri se aflǎ în sistemul bancar si de asigurǎri, țǎrile cu o bunǎ reprezentare a sistemului de asigurǎri în cadrul vieții economice fiind și cele cu cea mai mare stabilitate a economiei și cu o remarcabilǎ prosperitate a populației. În țǎrile dezvoltate, asigurǎrile au devenit o importantǎ ramurǎ a economiei naționale, deoarece prin valoarea adǎugatǎ în societǎțile de asigurare, de intermediere și alte prestǎri de servicii înrudite participǎ la sporirea produsului intern brut, oferǎ locuri de muncǎ, participǎ la oferta de capital de împrumut pe piața financiarǎ, cu resurse bǎnești pe care le pun la dispoziția bǎncilor, agenților economici sau a autoritǎților publice, etc. În plus, indemnizația acordatǎ asiguraților constituie o contribuție la refacerea bunurilor distruse sau avariate de riscurile asigurate, in acest fel accelerându-se reluarea procesului de producție întrerupt temporar.

Datoritǎ sferei de cuprindere deosebit de ample și a diversitǎții formelor de asigurare, inventivitǎții permanente a asigurǎtorilor reasigurǎtorilor și brokerilor de a oferi protecție pentru riscuri din ce in ce mai variate, domeniul asigurǎrilor se constituie într-un domeniu foarte dinamic si cuprinzǎtor atât cantitativ, cât si calitativ, a cǎrui evoluție marcheazǎ chiar progresul economic, tehnologic și – de ce nu – al omenirii in general. Asigurǎrile acoperǎ aproape orice aspect al activitǎții umane: afaceri, culturǎ, educație, cǎlǎtorii, viațǎ de familie, cu tot ce presupun acestea; asigurǎrile depǎșesc orice fel de granițe, atenueazǎ diferențele de culturǎ, tradiție și mentalitate între generații și națiuni.

În concluzie, în zilele noastre, nu se mai poate imagina deci un progres real, susținut și de durata în afara asigurǎrilor, mai ales in condițiile avalanșei de catastrofe naturale din ultimii ani care au afectat multe dintre statele lumii, cauzând suferințe milioanelor de locuitori ai acestora și creând pierderi economice de o importanțǎ covârșitoare. (Winston Churchill: “Dacǎ ar fi dupǎ

mine, aș scrie cuvântul <<asigurare>> pe ușa fiecǎrei case și pe fruntea fiecǎrui om pentru cǎ sunt convins cǎ pentru sacrificii neconceput de mici, familii intregi pot fi protejate impotriva catastrofelor care le-ar putea distruge pentru totdeauna…Abia atunci aș putea fi mulțumit, cǎci asigurarea protejeazǎ familia în cazul ivirii unei nenorociri și a unor pagube ireparabile….”)

1.2. Piața asigurǎrilor – prezentare generala

Operațiile de asigurare, realizate pe baze contractuale, se desfǎșoara intr-un anumit cadru, pe care îl numim piațǎ a asigurǎrilor. Este utilzatǎ aceastǎ denumire deoarece aici se întâlnesc cererea de asigurare (persoane fizice și juridice asigurabile și dornice sǎ încheie asigurari) și oferta de asigurare (organizații specializate și autorizate sǎ funcționeze în acest domeniu și, bineințeles, capabile sub raport financiar sǎ desfǎșoare o astfel de activitate).

1.2.1. Noțiunea de “piațǎ a asigurǎrilor”. Elemente definitorii

Extinderea si diversificarea activitǎții economice a condus la crearea si dezvoltarea unei piețe active și concurente de asigurǎri și reasigurari. Asigurǎrile si reasigurǎrile sunt caracterizate de un grad ridicat de eterogenitate, datoritǎ existenței unei mari diversitǎți de tipuri si categorii de afaceri. De aceea, nu poate fi vorba de o singurǎ piațǎ a asigurǎrilor, ci de piețe ale asigurǎrilor, fiecare dintre acestea fiind individualizatǎ prin preponderența unor anumite tipuri de tranzacții, prin existența unor anumite societǎți de asigurari, cutume, mod de funcționare, tranzacționare, reguli.

Denumirea de piațǎ este insǎ valabilǎ atât pentru țǎrile în care opereazǎ mai multe organizații de asigurare, cât și pentru cele în care ființeazǎ o singurǎ asemenea organizație, în virtutea monopolului de stat. În timp ce in primul caz avem de-a face cu o piațǎ concurențialǎ, fiecare societate de asigurǎri fiind preocupatǎ sǎ-și adjudece un segment cât mai mare din cererea de asigurare, in cazul al doilea organizația de asigurare nu se mai aflǎ in competiție cu altele de același gen, ea fiind singura care susține oferta de asigurare. Însǎ și o asfel de piațǎ, aparent neconcurentiala, prezintǎ în realitate un anumit tip de elemente de concurențǎ, deoarece unica societate de asigurǎri este preocupatǎ sǎ convingǎ persoanele fizice și juridice asigurabile sǎ accepte condițiile de asigurare oferite și sǎ aducǎ în acest fel cererea de asigurare la dimensiunile ofertei sale. În lipsa unei oferte variate de asigurare, purtǎtorii cererii de asigurare au de aletǎtorii cererii de asigurare au de ales intre a accepta și a respinge oferta singurei organizații de asigurare existente pe piațǎ. Persoanele fizice și juridice asigurabile care se hotǎrǎsc sǎ respingǎ aceastǎ ofertǎ, sunt nevoite sǎ gǎseascǎ o alternativǎ viabilǎ, realǎ sau aparentǎ.

De exemplu, pentru persoanele care doresc sǎ incheie o asigurare de viațǎ, care sǎ le ofere concomitent protecție de asigurare (în caz de deces, accident, etc.) și posibilitatea fructificǎrii economiilor, alternativa ar consta in depunerea disponibilitǎților bǎnești la casa de economii, spre pǎstrare și fructificare pe considerentul cǎ suma incasatǎ de cǎtre asiguratul supraviețuitor la expirarea termenului de asigurare, în cazul unei asigurǎri mixte de viața, este mai micǎ decât suma pe care acesta ar fi incasat-o dacǎ ar fi depus la o casǎ de economii o sumǎ de bani egalǎ cu totalul primelor de asigurare plǎtite societǎții de asigurǎri. Nu se poate afirma însǎ cǎ organizația de asigurare fructificǎ mai slab decât casa de economii economiile populatiei, deoarece ea acoperǎ și riscul de deces al asiguratului, pe perioada de valabilitate a contractului, fiind astfel îndreptǎțitǎ sǎ perceapǎ o primǎ de asigurare.

Forme ale concurenței pot deci apǎrea între o organizație de asigurare și o casǎ de economii sau intre asigurarea propriu-zisǎ și autoasigurarea, aceasta din urmǎ fiind o soluție la îndemâna unitǎților economice și gospodǎriilor populației, interesate în protecția bunurilor aflate în proprietatea lor.

Un alt element definitoriu al pieței asigurǎrilor este reprezentat de dimensiunea aceteia. Aceasta este determinatǎ în principal de cererea de asigurare, influențatǎ pe de o parte de puterea economicǎ a persoanelor fizice si juridice asigurabile, iar pe de alta parte de convingerea acestora în legaturǎ cu utilitatea asigurǎrii intermediate de organizații specializate.

Dupǎ confruntarea ei cu oferta, cererea de asigurare se concretizeazǎ în contracte de asigurare. Însǎ nu toate persoanele care au solicitat oferte de la organizațiile de asigurare încheie în mod sigur contracte cu acestea, fie pentru cǎ nu gǎsesc conveniența sperata, fie deoarece propriile lor condiții nu sunt acceptate de cǎtre ofertanți. În final, mǎrimea pieței de asigurare se exprimǎ cu ajutorul mai multor indicatori, printre care: numǎrul de contracte încheiate in perioada de referințǎ, numǎrul polițelor active, valoarea anualǎ a primelor de asigurare, cuantumul sumelor asigurate in perioada de referințǎ și valoarea totalǎ a angajamentelor asumate de societǎțile de asigurare la un moment dat.

O alta problemǎ se referǎ la caracterul asigurǎrilor, o preocupare a specialiștilor in materie fiind aceea de a gǎsi rǎspunsul la intrebarea: este piața asigurǎrilor o piațǎ concurențialǎ perfectǎ sau una imperfectǎ? Pentru a putea fi cosideratǎ o piațǎ perfectǎ din acest punct de vedere, ar trebui sǎ posede toate caracteristicile acestui tip de piațǎ, și anume: omogenitatea produsului, transparența pieței, libertatea de intrare-ieșire a participanților pe/de pe piața și descentralizarea deciziilor.

Omogenitatea produsului se referǎ la existența a cel puțin unui înlocuitor pentru fiecare (sau aproape fiecare) din produsele comercializate pe piațǎ. La fel ca și pe piața mǎrfurilor, nici pe piața asigurǎrilor nu se comercializeazǎ un singur produs, “asigurarea”, ci o gamǎ largǎ de produse/servicii, constând în asigurǎri împotriva diferitelor riscuri. Însǎ elementul de noutate constǎ în faptul cǎ un produs (un tip de asigurare) nu poate fi inlocuit cu altul. Astfel, produsul “asigurarea automobilelor împotriva riscului de avarii (CASCO)” nu poate fi înlocuit cu produsul “asigurarea de rǎspundere civilǎ auto (RCA)” și cu atât mai puțin cu produsul “asigurare de viațǎ” de exemplu.

În concluzie, pe piața asigurǎrilor nu se concureazǎ societǎțile comerciale de asigurare în general, ci societǎțile cu același profil, cele care “vând’ același tip de produs, adicǎ încheie asigurǎri împotriva aceluiași risc. Cu alte cuvinte, numǎrul componentelor pieței asigurǎrilor este același cu cel al subramurilor asigurǎrii, iar la o analiza mai amǎnunțitǎ se observǎ cǎ nici mǎcar în cadrul unei subramuri a asigurǎrilor nu întâlnim produse perfect omogene.

Așadar, se poate afirma cǎ, cu excepția câtorva produse, printre care asigurarea autovehiculelor și asigurarea locuințelor, celelalte sunt lipsite de omogenitate.

În ce privește transparența pieței, persoanele fizice și juridice purtǎtoare ale cererii de asigurare nu realizeazǎ care sunt avantajele oferite de un anumit contract de asigurare (raportul existent între prima datoratǎ si indemnizația obtenabilǎ în caz de sinistru), spre deosebire de piața mǎrfurilor, unde este suficientǎ o etichetǎ cu prețul de vânzare. Piața asigurǎrilor este deci aproape opacǎ pentru cei neavizați, aceștia trebuind sǎ se adreseze unui agent de asigurare pentru a obține informațiile necesare in vederea luǎrii unei decizii.

Libertatea de intrare și ieșire a participanților pe și respectiv de pe piațǎ. În concepția omului obișnuit, piața este locul unde poate sǎ vinǎ oricine dorește sǎ vândǎ sau sǎ cumpere ceva și sǎ rǎmânǎ acolo atât timp cât are interes sǎ o facǎ. Astfel, în toate statele cu economie de piațǎ numǎrul ofertanților și cel al solicitanților este în continuǎ modificare. La fel se petrec lucrurile și pe piața asigurǎrilor, creșterea sau scǎderea numǎrului de organizații de asigurare fiind rezultatul apariției pe piațǎ a noi societǎți, asociații mutuale ori a altor tipuri de organizații, concomitent cu ieșirea altora (prin lichidare, fuziune, etc.). Aceste fluctuații demonstreazǎ cǎ piațǎ asigurǎrilor nu este o piațǎ închisǎ, ci una in continuǎ mișcare. De asemenea, piața asigurǎrilor este supusǎ unei atente supravegheri din partea autoritǎților publice, aceasta supraveghere fiind realizatǎ de cǎtre un organ specializat, care funcționeaza pe lângǎ Ministerul Finanțelor, Ministerul Industriei și Comerțului sau pe lângǎ altǎ instituție a Administrației Centrale de Stat.

Descentralizarea deciziilor se referǎ la faptul cǎ, în principiu, fiecare organizație de asigurare ia decizii în limitele capacitǎții sale financiare. În luarea deciziilor ce produc efecte asupra terților, societǎțile de asigurare sunt obligate sǎ ținǎ seama și de prevederile legale în materie, pentru a nu-și prejudicia nici interesele proprii și nici pe cele ale terților.

Așadar, deciziile organizațiilor de asigurare sunt descentralizate, însǎ ele trebuie sǎ respecte prevederile legale obligatorii existente în statul respectiv și avizele organului de supraveghere. În caz contrar, deciziile respective pot fi anulate sau suspendate provizoriu de adunǎrile generale sau de consiliile de administrație ale societǎților comerciale, la cererea Oficiului de supraveghere. Se pare cǎ societǎțile de asigurare sunt mai încorsetate de controlul public, comparativ cu întreprinderile din alte domenii de activitate, fapt explicabil însǎ prin aceea cǎ societǎțile de asigurare fac parte din categoria instituțiilor financiare, iar acestea își întemeiazǎ relațiile cu terții pe încredere. De aceea ele trebuie sǎ manifeste o prudențǎ deosebitǎ în tot ceea ce întreprind, pentru a nu ajunge in stare de încetare de plǎți. O asemenea stare ar crea serioase dificultǎți nu numai organizației în cauzǎ, dar și clienților acesteia – asigurații. Prevenirea unor astfel de evenimente, cu ajutorul organului de supraveghere, al controlului public, nu poate fi decât beneficǎ atât pentru asigurǎtor, cât și pentru asigurații sǎi.

1.2.2. Actorii pieței asigurǎrilor

Cererea de asigurare de persoane, bunuri si de rǎspundere civilǎ vine din partea persoanelor fizice, care vor sǎ încheie contracte de asigurare pentru protecția lor și a familiilor lor, precum și din partea unitǎților economice preocupate sǎ ofere securitate salariaților lor în caz de accidente sau boli profesionale. Cererea de asigurǎri de bunuri și de rǎspundere civilǎ vine din partea persoanelor juridice (întreprinderi de tot felul, instituții publice, organizații fǎrǎ scop lucrativ, etc.) interesate în protejarea activelor de care dispun împotriva pericolelor care le amenințǎ și a rǎspunderilor civile legale fațǎ de terți.

Oferta de asigurare este prezentatǎ de societǎțile comerciale de asigurare cu capital privat, de stat sau mixt, de organizațiile mutuale de asigurare și de tontine.

Societǎțile comerciale de asigurare, indiferent de forma de proprietate, își desfǎșoarǎ activitatea potrivit legii, urmǎrind realizarea de profit. Societǎțile de acest gen se supun reglementǎrilor legale referitoare la: mǎrimea capitalului social minim subscris si vǎrsat, mǎrimea obligațiilor pe care și le pot asuma, rezervele de prime și/sau daune pe care trebuie sǎ le constituie, modul de ținere a evidenței activitǎții desfǎșurate, forma bilanțului și a contului de profit și pierdere care trebuie întocmite și publicate, etc. Organizațiile în cauzǎ trebuie sǎ respecte, de asemenea, avizele și normele organului de stat însǎrcinat cu supravegherea asigurǎrilor.

Organizațiile de asigurare de tip mutual efectueazǎ operații de asigurare pentru membrii lor, având la bazǎ principiul mutualitǎții. Astfel, ele urmǎresc întrajutorarea membrilor lor, iar nu obținerea de profit. Fiecare membru al unei organizații mutuale are o dubla calitate, atât de asigurat, cât și de asigurator. În calitate de asigurat, fiecare membru al grupului participǎ la formarea fondului comun de asigurare, cu contribuția ce i-a fost stabilitǎ. Din fondul astfel constituit se acoperǎ daunele suferite la asigurǎrile de bunuri și de rǎspundere civilǎ și se achitǎ sumele asigurate la asigurǎrile de persoane. La finele anului se procedeazǎ la regularizarea contribuțiilor, în funcție de mǎrimea realǎ a daunelor și, respectiv, a sumelor asigurate achitate sau rǎmase de platǎ, majorându-se sau diminuându-se, dupǎ caz.

În unele țǎri, în cazul în care anumite organizații mutuale nu-și pot acoperi integral cheltuielile legate de asigurare pe seama propriilor contribuții, în completarea acestora primesc subvenții de la stat.

Tontinele sunt asociații constituite pentru o perioadǎ de timp determinatǎ, în decursul cǎreia membrii asociației varsǎ la fondul comun o cotizație anualǎ, care variazǎ în funcție de vârstǎ. La expirarea termenului pentru care a fost constituitǎ asociația, suma rezultatǎ din capitalizarea cotizației de-a lungul anilor se împarte între membrii supraviețuitori. Asociații asemǎnǎtoare se organizeazǎ și pentru cazurile de deces.

În numeroase state din lume, alǎturi de organizațiile de asigurare întâlnite în mod frecvent, existǎ și organizații specifice. De exemplu, în Franța ființeazǎ Casa Naționala de Prevederi, instituție publicǎ administratǎ de Casa de Depunei și Consemnațiuni, având misiunea de a oferi rente viagere și asigurari de viațǎ. De asemenea, în Marea Britanie existǎ organizația de asigurare Lloyd’s, care cuprinde o corporație profesionalǎ, o comunitate de subscriitori și o piațǎ de asigurǎri; este un centru mondial de informații maritime.

Așadar, activitatea de asigurare se desfǎșoara prin societǎți de asigurare, societǎți de asigurare-reasigurare și societǎți de reasigurare, în condițiile stabilite de lege. La activitatea de asigurare mai participǎ societǎțile de intermediere, care negociazǎ și încheie contracte de asigurare și reasigurare ori presteazǎ alte servicii de specialitate pentru societǎțile menționate mai sus. Societǎțile comerciale de asigurare pot avea capital privat, de stat sau mixt. Persoanele juridice strǎine nu pot constitui în România societǎți în domeniul asigurǎrilor cu capital integral strǎin, ci numai prin asociere cu persoane juridice și/sau fizice române. Societǎțile comerciale strǎine și asociațiile asigurǎtorilor strǎini pot înființa însǎ reprezentate în țara noastrǎ.

Pe baza asigurǎrilor, legǎtura dintre asigurǎtori și asigurați se realizeazǎ fie direct prin personalul de specialitate al societǎților comerciale de asigurari ori prin membrii organizațiilor de asigurare mutualǎ, fie prin mijlocirea unor agenți intermediari (denumiți broker – în englezǎ, courtier – în francezǎ și Makler – în germanǎ).

O reprezentare schematicǎ a legǎturilor stabilite pe piațǎ asigurǎrilor, între asigurați și asigurǎtori este redată mai jos:

1.2.3. Asigurǎrile în România – istoric

Activitatea din domeniul asigurǎrilor de bunuri, persoane și rǎspundere civilǎ, desfǎșuratǎ în țara noastrǎ, se întinde pe o perioadǎ de peste 126 de ani, în acest interval de timp ființând diverse tipuri de societǎți de asigurare, având diferite forme de proprietate și metode de conducere la fel de diferite.

Deși cele mai multe surse indicǎ faptul cǎ asigurǎrile în România au debutat la sfârșitul secolului al XIX-lea, forme premergǎtoare ale acestora, cum ar fi protecția realizatǎ pe baze mutuale, au apǎrut cu mult înainte, în secolul al XIV-lea, în Transilvania, fiind organizate asociații mutuale, și de întrajutorare. Domeniul în care s-au constituit era cel al breslelor de meseriași pentru protecția bunurilor (pentru stingerea incendiilor și pentru asigurǎri de viațǎ). În anul 1744, la Brașov, a fost organizatǎ Casa de incendiu prin fuzionarea mai multor asociații de acest gen. Însǎ, referindu-ne strict la asigurare, prima organizație de acest gen a fost înființatǎ la 24 iulie1848, tot la Brașov, de cǎtre Asociația Meseriașilor, care a constituit Institutul General de Pensii, având caracter mutual și asigurând membrilor sǎi o pensie anualǎ. Ea era destinatǎ tuturor oamenilor, „fǎrǎ osebire de religie și naționalitate”*

Dupǎ Tratatul de la Adrianopole, din 1829, s-a creat cadrul necesar dezvoltǎrii exporturilor de cereale care trebuiau asigurate, apǎrând asfel la București, Iași și în porturile dunǎrene reprezentanțe (agenții) ale unor societǎți austriece, italiene, engleze și maghiare, a cǎror activitate consta în asigurǎri de transport, asigurǎri de incendiu și asigurǎri de viațǎ. Ulterior au început sǎ aparǎ și societǎți de asigurare cu capital românesc.

Începuturile asigurǎrilor moderne în România se situeazǎ însǎ cu 135 de ani în urmǎ, și anume în anul 1871, deoarece prin Înaltul Decret Domnesc nr. 699 din 13 martie 1871 a fost înființatǎ „Dacia” – prima societate româneascǎ de asigurǎri. La înființare, „Dacia” avea un capital social de 3.000.000 de lei, iar printre fondatorii și membrii consiliului sǎu de administrație erau prezente personalitǎți marcante ale vieții politice, sociale și economice ale vremii, ca de exemplu: G.Gh. Cantacuzino, B. Boerescu (ministru al afacerilor externe), T. F. Negroponte, Th. Mehedințeanu, Alexandru Zissu și alții.

Doi ani mai târziu, în 1873, a luat ființǎ și a doua societate de asigurǎri, „România”, cu un capital social de 2.000.000 lei, și aceasta bucurându-se de sprijinul unor personalitǎți de prim rang ale epocii, printre care: Prințul Ghica, Prințul Știrbei, Mihail Kogǎlniceanu ș.a. Rezultatele bune înregistrate de „România” au determinat mai multe societǎți strǎine sǎ-și retragǎ reprezentanțele din țara noastrǎ și sǎ cedeze portofoliul lor societǎții de asigurare „România”.

În 1881 s-a creat societatea „Dacia-România”, prin fuzionarea celor douǎ societǎți de asigurare, aceasta devenind în timp una din cele mai puternice societǎți de asigurare din România.

La numai un an dupǎ aceasta, în 1882, a fost constituitǎ societaetea „Naționala”, iar în 1897, la Brǎila, a fost întemeiatǎ societatea „Generala” de cercurile comerciale din Brǎila și Galați, cu colaborarea Bǎncii Marmorosch, Blank & Co. și „Assicurazioni Generali” din Trieste, astǎzi una dintre cele mai mari societǎți de asigurǎri și reasigurǎri din lume. Societatea avea nevoie de colaborare cu firme de peste granițǎ, pentru a obține recunoașterea polițelor sale pe piețele strǎine și primirea unei pǎrți din riscurile sale în reasigurare. Ulterior, „Generala” și-a mutat sediul la București, și-a extins operațiile în toate ramurile de asigurare, inclusiv în asigurǎrile de viațǎ, care au cǎpǎtat o mare amploare. În 1935, capitalul societǎții ajunsese la 50.000.000 lei, rezervele 26.225.000, iar volumul primelor încasate la 136.938.000lei, ea plasându-se în fruntea societǎților de asigurare din România.

Pânǎ la primul rǎzboi mondial, societǎțile de asigurare românești nu au activat decât în ramurile incendiu și viațǎ; asigurarea împotriva grindinei s-a practicat pe scarǎ restrânsǎ o perioadǎ scurtǎ de timp, iar asigurarea de transport se limita la transporturile fluviale.

Dupǎ rǎzboi, au mai luat ființǎ 22 de societǎți, unele noi, altele succesoare ale întreprinderilor de asigurare strǎine. Printre acestea se numǎrǎ: „Fonciera” – Cluj, „Agronomul”, „Steaua României” (care în 1932 a fuzionat cu societatea „Ancora”, iar în 1936 a preluat partea româneascǎ a portofoliului societǎții „Phoenix” din Viena, aflatǎ în lichidare) „Prima Ardeleanǎ” și „Adriatica”. În 1923 s-a înființat societatea „Asigurarea româneascǎ”, cu un capital de 4.000.000 lei, specializatǎ în asigurǎri populare (asigurǎri de viațǎ fǎrǎ examinare medicalǎ). Dupǎ 1927, guvernul a autorizat și înființarea de societǎți de asigurare strǎine: „Norwich”, „Standard”, „Sun”, „Phoenix”, etc.

Activitatea de asigurare în România, ca și activitatea economicǎ în general, a cunoscut cea mai mare dezvoltare în anii '30, practicându-se toate tipurile de asigurare, iar numǎrul societǎților de asigurǎri a oscilat între 20 și 24; însǎ, odatǎ cu izbucnirea celui de-al doilea rǎzboi mondial, aceasta a intrat în declin. Astfel, în 1945, în România funcționau 13 societǎți de asigurare românești și 5 reprezentanțe strǎine. Alǎturi de aceste societǎți private, sectorul de stat a început sǎ își facǎ apariția în asigurǎri. Dupǎ reorganizarea sectorului asigurǎrilor printr-o lege emisǎ în 1942, a luat ființǎ Regia Autonomǎ a ǎsigurǎrilor de Stat (R.A.A.S), care a început sǎ practice toate categoriile de asigurǎri. Aceastǎ regie a rezultat prin reorganizarea Casei de Asigurǎri a Ministerului de Interne (înființatǎ în 1915). Fiind în proprietatea statului, R.A.A.S. nu avea capital social și suporta despǎgubirile de asigurare și cheltuielile sale de regie din primele încasate. Rolul sǎu primordial era de a presta un serviciu public și nu de a obține profituri, motiv pentru care nivelul primelor era sub cel practicat de societǎțile private.

În paralel cu aceste societǎți și cu regia de asigurare, mai primeau bunuri publice în asigurare și alte instituții, ce de exemplu: „Eforia bisericii ortodoxe române” – asigura bisericile proprietate parohialǎ; „Casa armatei” – cu activitate de asigurare a cailor proprietate de stat, aflați în folosința armatei; „Regia Monopolurilor Statului” – pentru asigurarea culturilor de tutun pentru riscul de grindinǎ.

Într-o structurǎ aparte s-au practicat asigurǎrile agricole, în 1909 fiind organizate douǎ asociații mutuale: „Reuniunea proprietarilor de vite din Orǎștie” și alta la Cacova, în Banat, acestea cuprinzând 4 comune. Însǎ durata lor de funcționare nu a depǎșit 4 ani, Societatea Naționalǎ de Agriculturǎ introducând mai târziu, în 1914, asigurǎrile mutuale de culturi agricole ale obștilor sǎtești prin intermediul Casei Centrale a Bǎncilor Populare. Însǎ și aceastǎ acțiune de asigurare a fost opritǎ de rǎzboi, nemaifiind reluatǎ ulterior.

Reglementarea asigurǎrilor s-a fǎcut printr-un set de acte normative, dintre care trebuie remarcatǎ, în mod deosebit, Legea pentru constituirea și funcționarea întreprinderilor private de asigurare și reglementarea contractului de asigurare, aceasta reprezentând cel mai important act normativ specific pentru domeniul asigurǎrilor. Prin aceasta se reglementau atât aspecte de organizare, cât și aspecte de fond ale asigurǎrilor. Astfel, pentru înființarea și funcționarea societǎților de asigurare era necesarǎ autorizarea de cǎtre Ministerul Industriei și Comerțului, care aproba și funcționarea societǎților strǎine în țara noastrǎ. Legea prevedea și înființarea unui organ de control al operațiilor și administrǎrii fondurilor societǎților și impunerea societǎților de asigurare de a-și constitui unele garanții pentru îndeplinirea tuturor obligaților legale, fixându-se în ce anume sǎ se investeascǎ și sǎ se plaseze rezervele, precum și stabilirea marjei de solvabilitate.

O etapǎ distinctǎ în evoluția asigurǎrilor își are începutul dupǎ anul 1948. Astfel, odatǎ cu naționalizarea mijloacelor de producție, a bǎncilor și societǎților de asigurare, societǎțile de asigurare private au trecut în proprietatea statului și instituțiile publice de asigurare s-au încorporat în noile structuri organizatorice și în noul sistem al economiei naționale planificate. În paralel, și în asigurǎri a pǎtruns capitalul sovietic, în 1949 creându-se societatea SOVROM – Asigurare ce avea ca și obiect de activitate contractarea asigurǎrilor facultative de bunuri și persoane. Societatea a preluat portofoliile de asigurare și rezervele societǎților de asigurare lichidate în 1949. În același an, conform reglementǎrilor în vigoare la vremea respectivǎ, R.A.A.S. a fost transformatǎ în societate comercialǎ de stat și asifgurǎri. Mai târziu, în 1952, a luat ființǎ ADAS (Administrația Asigurǎrilor de Stat), instituție cu capital integral românesc, specializatǎ în operații de asigurare (practica toate tipurile de asigurǎri de bunuri, persoane și rǎspundere civilǎ sub douǎ forme: prin efectul legii – obligatorii și pe baze contractuale – facultative), reasigurare și comisariat de avarie. Existența ADAS se suprapune cu perioada de monopol de stat asupra asigurǎrilor, în România nemaiexistând nici o altǎ societate de asigurǎri cu capital românesc în aceastǎ perioadǎ.

1.2.4. Evoluții înregistrate pe piața internǎ a asigurǎrilor din 1990 pânǎ în prezent. Perspective

Piața româneascǎ a asigurǎrilor a cunoscut o evoluție interesantǎ în perioada anilor '90, urmând evoluțiile contradictorii pe care le-a suportat și economia în ansamblul ei. Revoluția din decembrie 1989 a generat modificǎri structurale în toate domeniile vieții social-economice din țara noastrǎ, inclusiv în cel al asigurǎrilor și reasigurǎrilor. Trecerea la economia de piațǎ a fǎcut imperios necesarǎ modificarea structurilor organizatorice existente în activitatea de asigurǎri și reasigurǎri., reglementarea pe baze noi a raporturilor contractuale în materie de asigurare-reasigurare, perfecționarea instrumentelor și tehnicilor de lucru folosite de societǎțile comerciale specializate în operații de asigurare, intermediere și alte prestǎri de servicii.

În acest context, în locul reglementǎrilor existente din anii '70 – '80 au fost adoptate noi reglementǎri, printre care cele privind constituirea, organizarea și funcționarea societǎților comerciale din domeniul asigurǎrilor, asigurǎrile de persoane, bunuri și rǎspundere civilǎ, înființarea unor societǎți comerciale pe acțiuni în domeniul asigurǎrilor, atribuțiile Oficiului de Supraveghere a Activitǎții de Asigurare și Reasigurare (O.S.A.A.R.) ș.a., ajungându-se în prezent la un pachet de legi și reglementǎri specifice, cu privire la activitatea de asigurare și reasigurare prezentate în anexa nr. 1.

Perioada de timp reprezentatǎ de anii '90 a fost așadar marcatǎ de schimbǎri semnificative legislative, organizatorice și de funcționare a întregului sistem economic, schimbǎri intervenite implicit și în domeniul asigurǎrilor. Asfel, primul pas a fost reprezentat de înlǎturarea monopolului de stat, prin transformare ADAS în societǎți comerciale, posibilitatea constituirii altor societǎți cu capital privat, apariția intermediarilor în asigurǎri și a societǎților de prestǎri servicii pentru asigurǎri.

ADAS a fost desfințatǎ prin Hotǎrârea Guvernamentalǎ 1279/1990, activele și pasivele sale fiind preluate de cǎtre trei societǎți comerciale pe acțiuni: „Asigurarea Româneascǎ S.A.” (ASIROM), „Astra S.A.”, „CAROM S.A.”. Cele trei societǎți cu capital de stat aveau urmǎtoarele obiecte de activitate:

„Astra S.A.” – asigurǎri facultative de persoane, altele decât cele de viațǎ, și asigurǎri de bunuri și rǎspundere civilǎ, precum și reasigurǎri în toate categoriile de asigurǎri menționate;

ASIROM – asigurǎri obligatorii prevǎzute de actele normative, asigurǎri facultative de bunuri și rǎspundere civilǎ și reasigurǎri;

„CAROM S.A.” – constatarea daunelor, stabilirea și plata despǎgubirilor în cazurile de daune produse în România, când rǎspunderea revine unor asigurați la societǎțile de asigurare din strǎinǎtate și prestǎri de servicii din domeniul asigurǎrilor pentru societǎți de asigurare din țarǎ și din strǎinǎtate, în cazurile de pagube produse în strǎinǎtate automobiliștilor români asigurați în România.

În 1992 a fost înființatǎ Banca de Export Import a României (EXIMBANK), singura instituție specializatǎ în asigurarea riscurilor financiare și politice.

La toate cele patru societǎți menționate mai sus, capitalul social inițial era deținut integral de statul român, ca acționar unic. Însǎ, separat de societǎțile cu capital de stat, în domeniul asigurǎrilor și reasigurǎrilor au început sǎ funcționeze și societǎți cu capital privat sau mixt, având astfel loc și adaptarea reglementǎrilor legale (ce datau din anii '70 -'80) la noul mediu economic, așa cum am precizat și mai sus. Astfel, dacǎ în anul 1991 numǎrul de societǎți care desfǎșurau activitate de asigurare era de 4, în anul 1997 erau autorizate 47 de societǎți (cu 1,075% mai mult decât în 1991), în 1998 un numǎr de 64 societǎți (cu 16,36% mai mult decât în1997), în 1999 – 72 de societǎți (cu 12,5% mai mult decât în 1998), dar un numǎr mai mic de 45 societǎți în 2002. În prezent sunt autorizate 53 de societǎți, o listǎ a acestora fiind prezentatǎ în anexa nr. 2, alǎturi de acestea funcționând pe piața asigurǎrilor și 301 de societǎți de brokeraj (anexa nr. 3).

Legislația româneascǎ prevede limitele maxime pentru care este rǎspunzatoare o societate de asigurare, dupǎ cum urmeazǎ (cifrele sunt pentru 2002):

500 milioane lei (aprox. 17.500 €) pe daunǎ, indiferent de numǎrul victimelor, dar limitat la 100 milioane lei (aprox. 3.500 €) pe victima în caz de vǎtǎmǎri corporale

400 milioane lei (aprox. 14.000 €) pe daunǎ, indiferent de numǎrul victimelor în caz de pagube materiale (art.10 al Normelor 8/2001).

Printre reglementǎrile legale adoptate în ultima perioadǎ, cu privire la activitaea de asigurare din România, menționǎm:

Undǎ verde pentru jucǎtorii înregistrati numai in strǎinatate : a fost eliminatǎ restricția prin care persoanele fizice și juridice erau obligate sǎ încheie contracte de asigurare cu societǎți stabilite în România. Cu alte cuvinte, societǎțile strǎine sunt admise pe piața româneascǎ prin propriile sucursale.

Mai multe informații oferite clienților, înainte de încheierea contractelor: asigurǎtorii sunt obligați sǎ punǎ la dispoziția clienților un minimum de informații necesare, înainte de incheierea contractului de asigurare.

Completarea legii cu prevederi referitoare la clasele de asigurare privind asigurǎrile de credite și garanții, precum și a asigurarilor de pierderi financiare Directiva CEE 73 – 2999 Anexa Clasa XIV.

Finalul anului trecut a coincis cu publicarea in Monitorul Oficial a 3 acte normative de mare interes pentru domeniul asigurǎrilor, continuându-se astfel procesul de transpunere în legislația româneascǎ a prevederilor acquis-ului comunitar. Astfel, a fost adoptatǎ Ordonanța de Urgențǎ nr. 201/2005 pentru modificarea și completarea Legii nr. 32/2000 privind societǎțile de asigurare și supravegherea asigurǎrilor.

Potrivit acesteia, asigurǎtorii care pânǎ la 31 decembrie 2005 au fost autorizați sǎ desfǎșoare activitate compozitǎ, pot desfǎșura în continuare activitǎțile de asigurǎri de viațǎ și generale numai în condițiile separǎrii managementului celor douǎ activitǎți.

Monitorizarea MIE:

Ministerul Integrarii Europene (MIE) monitorizeazǎ armonizarea legislației asigurǎrilor în raport cu cea europeanǎ. Potrivit instituției citate, ultimele evoluții, în sectorul asigurǎrilor, constau in:

modificarea Legii nr.136/1995, privind asigurǎrile si reasigurǎrile în România

adoptarea proiectului de modificare a Legii 32/2000 privind societǎțile de asigurare si supravegherea asigurǎrilor

îmbunǎtǎțirea cadrului instituțional de supraveghere a pieței în domeniile asigurǎrilor și al valorilor mobiliare.

Piața asigurǎrilor, în echilibru fragil:

Anul trecut, în 2005, piața asigurǎrilor din România se afla într-o situație destul de delicatǎ, confirmând informațiile care circulau de peste un an în mediul afacerilor. În afara dependenței prea mari de polițele auto, care aduc cele mai mari profituri, mai multe firme din domeniu erau suspectate cǎ nu-și pot onora plǎțile cǎtre clienți.

Deși existau mai demult elemente care sǎ conveargǎ spre o potențialǎ situație delicatǎ, nu se poate vorbi încǎ despre o crizǎ precum cea care a dus la închiderea mai multor firme de profil în urmǎ cu câțiva an.

În afara problemelor legate de strategie și de poziționare pe piațǎ, apar informații despre problemele concrete cu care s-ar confrunta anumite firme de asigurǎri.

Astfel, în 2005, Nicolae Crișan, președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (CSA), a nominalizat Asirom sau Astra – douǎ companii majore de pe piațǎ – ca având probleme cu "rezolvarea corespunzatoare a problemelor cu reasigurarea".

„Este pentru prima oarǎ când un înalt responsabil din domeniu pune degetul pe ranǎ, pe piațǎ circulând de mai multǎ vreme zvonuri privind problemele acestor firme. Mai mult, Nicolae Crișan susține cǎ 70% dintre firmele de asigurǎri au aceastǎ problemǎ.

Dacǎ informațiile furnizate de Crișan se verificǎ, atunci este posibil sǎ asistǎm la începutul unei potențiale crize în sistem.”

Cu toate acestea, în ultimii ani piața asigurǎrilor a înregistrat tendințe ascendente, fapt indicat și de evoluția pozitivǎ an de an a cifrei de afaceri pe total piațǎ de asigurǎri. Indicatorul care caracterizeazǎ cel mai bine dimensiunile activitǎții unei societǎți de asigurare – cifra de afaceri a acesteia – îl constituie volumul primelor de asigurare încasate. De exemplu, asigurarile de viata au crescut în 2005cu 24% fațǎ de anul precedent.

„Volumul total al primelor brute de asigurare subscrise în anul 2003 a crescut cu peste 120 de milioane de euro, pânǎ la 728,2 milioane de euro (27.347,6 miliarde de lei), primele zece companii controlând peste 80% din piațǎ, reiese din analiza datelor comunicate de asigurǎtori.

Potrivit raportului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (CSA), veniturile subscrise din prime de cele 45 de societǎți care au activat în 2002 au totalizat 604,67 de milioane de euro (18.899,35 miliarde de lei). Analiza pentru anul 2003 a luat în calcul rezultatele preliminare si neauditate comunicate de 40 dintre cele 42 de societǎți ce activeazǎ pe piața asigurǎrilor.

Astfel, așa cum declara și domnul Nicolae Crișan, Președintele Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurǎrilor jumǎtatea anului 2003, "Piața asigurǎrilor din România continuǎ sǎ se dezvolte, înregistrând la finele semestrului I din 2003 un volum de prime brute încasate de 12.184 mld. lei, respectiv o creștere de 45,1%".

„În primele cinci luni ale anului 2003, pe piața asigurǎrilor din România s-au încasat prime în valoare de 10.200 miliarde lei, în creștere nominalǎ cu peste 40% în comparație cu aceeași perioadǎ a anului precedent. Creșterea realǎ, fǎrǎ inflație, se cifreazǎ însǎ în jurul a 25%.

Conform explicațiilor reprezentanților companiilor de asigurǎri, cea mai mare parte a surplusului cererii se datoreazǎ segmentului de retail: asigurǎri de viațǎ, de locuințe, asigurǎri de credite și garanții și de pierderi financiare, asigurǎri auto CASCO etc.”

În domeniul asigurǎrilor generale și de viațǎ, cel mai important jucǎtor din 2003 a fost Asirom, cu subcrieri în valoare de 5408,05 miliarde de lei (puțin peste 144 de milioane de euro), comparativ cu 3064,32 miliarde de lei in 2002 și cu o cotǎ de piațǎ de 19,78%, fațǎ de 16,21% cu un an în urmǎ.

Compania Allianz-Țiriac Asigurǎri s-a clasat a doua, veniturile din subscrieri ridicându-se la 5102,34 miliarde de lei (135,86 de milioane de euro), iar cota de piațǎ – la 18,66%, cu peste un procent mai mare decât in 2002. Urmǎtoarele poziții sunt ocupate de ING Nederlanden – 2748,85 miliarde de lei (73,19 de milioane de euro), Omniasig – 2232,532 miliarde de lei (59,45 de milioane de euro) și Asiban – 1515 miliarde de lei (40,34 de milioane de euro).

Primele cinci companii dețin 62,187% din piața asigurǎrilor generale și de viațǎ, procent aproape identic celui înregistrat în anul 2002 – 62,19%. Urmǎtoarele cinci companii sunt: Unita, care a subscris prime în valoare de 1317,47 miliarde de lei, Astra – 1305 miliarde de lei, Ardaf Cluj-Napoca – 1090,1 miliarde de lei, Generali – 816,1 miliarde de lei și BCR Asigurari – 777,8 miliarde de lei.

Comparativ cu 2002, BCR Asigurǎri a inregistrat, un an mai târziu, cea mai importantǎ creștere a primelor subscrise în rândul primilor zece asigurǎtori din România – 287,9%, urmatǎ de Asiban – 95,12% și Unita Timisoara – 93,55%. Ritmuri de creștere cuprinse între 40 si 80% au consemnat companiile Asirom – 76,48%, Allianz-Țiriac Asigurǎri – 56,6% și Astra – 41,1%.”

„În 2004 valoarea totalǎ a primelor subscrise pe piața asigurǎrilor din România a fost de 860 milioane euro, din care asigurǎrile generale au deținut circa 665 milioane euro.

Potrivit statisticilor, în 2004 un român aloca 40 de euro pentru asigurǎri, spre deosebire de un luxemburgez care alocǎ circa 10.000 de euro anual.”

În 2005, pe piața asigurǎrilor, volumul de prime subscrise a crescut cu aproximativ 20% în primele nouǎ luni ale anului fațǎ de aceeași perioadǎ din 2004, potrivit revistei de specialitate "Profil Asigurǎri". În cifre absolute, societǎțile de asigurare de pe piața autohtonǎ au subscris prime în valoare de 3,38 miliarde lei noi, adicǎ echivalentul a aproape 934 milioane euro. Exprimatǎ în moneda europeanǎ, rata de creștere este mult mai mare, de circa 40%, majorare bazatǎ pe aprecierea monedei naționale fațǎ de cea europeanǎ cu circa 12,5%.

După cum se poate observa și din tabelul de mai jos, piața asigurărilor se află într-o continuă ascensiune, valoarea primelor încasate de societățile de asigurare crescând de la an la an.

Tab. 1.1. Evoluția primelor brute încasate din asigurări directe pe total și pe categorii de asigurări în perioada 1998 – 2003

*sursa: www.csa-isc.ro – Raport privind activitatea desfășurată și evoluția pieței de asigurări al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, București, iunie 2004

Primele brute încasate de societățile de asigurări au înregistrat în anul 2003 o creștere cu aproximativ 32% față de anul precedent, ceea ce reprezintă cu 90,03% mai mult decât în 1998.

De asemenea, este evidentă creșterea ponderii primelor încasate din asigurări de viață în valoarea totală a primelor brute încasate (23,9% în 2003 în comparație cu numai 8,26% în anul 1998).

În favoarea afirmației că piața asigurărilor se află într-o continuă ascensiune vine și calculul indicatorului reprezentat de gradul de penetrare a asigurărilor, exprimat ca raport între primele brute încasate și produsul intern brut (estimat de Institutul Național de Statistică pentru anul 2003 la un nivel de 189.077.800 mii RON).

Tab. 1.2. Evoluția gradului de penetrare a asigurărilor, determinat ca raport între volumul primelor brute încasate din asigurări directe și PIB, în perioada 2002-2004

*sursa: www.csa-isc.ro – Raport privind activitatea desfășurată și evoluția pieței de asigurări al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, București, iunie 2004

Se observă o creștere evidentă a gradului de penetrare a asigurărilor în PIB, de la an la an, ceea ce evidențiază creșterea importanței asigurărilor în cadrul economiei naționale.

Indicator clasic ce reflectă importanța asigurărilor în activitatea economică a unei țări, gradul de penetrare a asigurărilor a fost în anul 2003 de 1,29%, iar raportându-ne la volumul primelor brute încasate numai din asigurări directe (2.420.195.840 RON), gradul de penetrare a fost în 2003 de 1,28%, aflându-se și el în creștere de la an la an.

Densitatea asigurărilor, indicator calculat ca raport între primele brute încasate și numărul de locuitori ai României (conform datelor estimate de Institutul Național de Statistică pentru anul 2005 populația României era de 21.734.000 locuitori), a fost în anul 2005 de aproximativ 156 RON/locuitor (44,5 EUR/loc.)

Referitor la forța de muncă ocupată în domeniul asigurărilor, numărul de angajați în domeniul asigurărilor raportați la nivelul întregii piețe a fost de 26.000 persoane, din care 25.300 angajați în societățile de asigurare (12.025 cu carte de munca și 13.275 colaboratori) și 700 angajați la societățile de brokeraj în asigurări.

Numărul total de angajați din sectorul asigurărilor a reprezentat 0,6% din populația activă a României (numărul populației active comunicat de Institutul Național de Statistică pentru anul 2003 fiind de 4.333.800 persoane) si 1,18% din numărul angajaților din sectorul serviciilor (2.186.100 persoane). Se constată o creștere a numărului angajaților în societățile de asigurare cu 7,2% față de anul 2004 și o diminuare a numărului colaboratorilor cu 29,9%.

În volumul total al primelor brute încasate din asigurări directe generale, ponderi importante dețin următoarele clase de asigurări:

asigurările de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare, cu un volum de 6.595.673.68 RON (160.412.328 EUR), reprezentând 35,8% din primele brute încasate din asigurări directe generale;

asigurările de răspundere civilă a autovehiculelor cu un volum de 542.207.916 RON (131.869.523 EUR), reprezentând 29,4% din primele brute încasate din asigurări directe generale;

asigurările de incendiu și calamități naturale, cu un volum de 2.694.042.63 RON (65.521.381 EUR), reprezentând 14,6% din primele brute încasate din asigurări directe generale.

Clasa de asigurări de credite și garanții a înregistrat o creștere față de anul anterior cu 145% în termeni nominali și, aplicând rata inflației, această creștere a fost de 115%, datorată ascensiunii pe care au înregistrat-o creditele de consum și ipotecare acordate de bănci populației.

Un clasament actual al societǎților de asigurǎri ce activeazǎ în România, atât general, cât și pe grupe de asigurǎri (de viațǎ și de alte tipuri), este înfǎțișat de tabelele de mai jos, societǎțile fiind clasate dupǎ valoarea primelor brute subscrise:

Figura 1.2. TOP 10 companii de asigurare din România pe trimestrul 3/2005 (clasificare după valoarea primelor brute încasate din asigurări directe generale)

*sursa: Nr. 4/2005 al Revistei de Specialitate PROFIL Asigurǎri

       Față de anul 2004 topul primelor 10 societăți realizat în funcție de primele brute încasate din asigurări directe generale se prezinta astfel: ALLIANZ- ȚIRIAC a ocupat si in 2005 locul întâi fiind urmată ca și în 2004 de ASIROM (locul 2) și OMNIASIG (locul 3). ASIBAN, UNITA, BCR Asigurări și BT Asigurări au urcat primele două câte o poziție clasându-se în 2005 pe locurile 4 și respectiv 5; celelalte două societăți au urcat patru și respectiv cinci poziții, clasându-se în 2005 pe locurile 7 si 10. ARDAF a coborât de pe locul 5 pe locul 6, ASTRA de pe locul 4 a trecut pe locul 8. GENERALI a ramas pe locul 9.

Se remarcă faptul că urcările cele mai spectaculoase le-au avut companiile de asigurări care au bune relații cu băncile sau sunt chiar deținute de bănci : Asiban (controlată de BRD, BCR, CEC și Banca Transilvania), BT Asigurări (Banca Transilvania) și BCR Asigurări.
       BCR Asigurări s-a mișcat foarte repede în anul 2005, urcând până la a șaptea poziție, cu afaceri de 60.7 milioane euro pe asigurări generale.

Un salt spectaculos l-a făcut BT Asigurări care a intrat în top zece, cu afaceri de 26.9 milioane euro pe asigurări generale în 2005.

Figura 1.2. TOP 10 Companii de asigurare din România pe trimestrul 3/2005 (clasificare după valoarea primelor brute încasate exclusiv din asigurări de viață)

*sursa: Nr. 4/2005 al Revistei de Specialitate PROFIL Asigurǎri

       Comparativ cu situația din 2004, topul realizat în 2005 în funcție de primele brute încasate din asigurări de viață are următoarea structură: ING Asigurări de Viață a rămas și în 2005 lider de piață, fiind urmată de AIG Life și Asiban care au devansat Asirom, acesta ocupând în 2005 doar locul 4. BCR Asigurări a avut o urcare spectaculoasă de 5 poziții, ocupând în 2005 locul 5. ALLIANZ-ȚIRIAC și AVIVA au coborât câte o poziție, ocupând locurile 6 și respectiv 8. OMNIASIG Life și INTERAMERICAN au coborât trei și respectiv două poziții, ocupând locurile 7 și 10. GRAWE a rămas pe locul 9.

Asiban a urcat pe locul 3 cu afaceri de 69,28 milioane EUR, în creștere cu 165.3% față de 2004, când a ocupat locul 6 în acest clasament.

Cea mai mare creștere din primele zece companii de asigurări de viață, de 351.7%, a fost înregistrată de BCR Asigurări, care a urcat cinci locuri în top, ajungând pe a cincea poziție.

Primele trei societati de pe piața asigurărilor și-au pastrat și în 2005 locurile pe care le-au ocupat în 2004. Allianz Țiriac a rămas liderul pietei asigurărilor, urmată de ASIROM.

OMNIASIG ocupă poziția a treia pe această piață, după ce fuziunea cu societățile Omniasig-AGI si Omniasig-Asirag, cumpărate în cursul lui 2004, a ridicat afacerile companiei la peste 116 milioane euro.

Produsele de asigurare care au impulsionat piața au fost asigurările de risc de credit, cumpărate de bănci pentru acoperirea riscului de neplată a creditelor, precum și asigurările de viață, locuință și Casco, încheiate de clienții băncilor, în funcție de destinația creditului.

Per ansamblu, Piața asigurărilor s-a triplat în ultimii cinci ani, ajungând la circa 1,2 miliarde de euro în 2005, în creștere cu aproximativ 40% față de anul anterior.

În domeniul asigurărilor, 2005 a fost anul preluǎrilor pe piața asigurǎrilor, mai multe companii strǎine luând decizia de a intra sau de a-si consolida poziția pe piața româneascǎ. De partea cealaltǎ, companiile românești au cǎutat cu insistențǎ parteneri mari din Europa pentru a putea face fațǎ concurenței dupǎ integrarea in UE. Tendința de concentrare a pieței se manifestǎ de doi-trei ani. Dacǎ luǎm ca exemplu 2003, se poate remarca faptul cǎ au avut loc mutatii importante, așa cum am arǎtat și mai sus. Astfel, Asirom, care a dominat piața pânǎ la începutul anilor 2000, a pierdut locul întâi în favoarea Allianz-Țiriac, apoi și locul doi, dupǎ intrarea în România a grupului Wiener Städtische.

„La momentul actual, pe piața asigurǎrilor, aproape 90% din intreaga afacere este deținutǎ de primele zece companii. Alte zece au procente cât de cât semnificative, în timp ce restul de aproape douǎzeci de firme nici nu mai conteazǎ în business. „În prezent asistǎm la concentrarea afacerilor din asigurǎri la vârful ierarhiei. De altfel, existǎ foarte multe similitudini între domeniul asigurǎrilor și cel bancar. Acolo, 80% din piațǎ este controlatǎ de marii jucǎtori”, considera Cristian Constantinescu, președintele Uniunii Naționale a Societǎților de Asigurare si Reasigurare din România (UNSAR).” Același Cristian Constantinescu avanseazǎ și o ipotezǎ înfricoșǎtoare pentru asigurǎtorii români: „Din 2007 vor dispǎrea de pe piațǎ aproape 20 de companii care activeaza în prezent”. Dispariția acestora se va produce, în opinia șefului UNSAR, prin fuziuni, preluǎri, dar și prin falimente. Așa cǎ afacerea, care are un potențial mare de creștere, se va împǎrți între cei mari. În urmǎtorii 4-5 ani, creșterea va fi de 15-20%, anual. În 2005, piața asigurǎrilor a depǎșit un miliard de euro, dupǎ cum a apreciat președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurǎrilor, Nicolae Crișan, urmând ca pânǎ in 2010 sǎ se apropie de doua miliarde de euro.

Ca un amǎnunt, piața româneasca a intrat, în mare parte, sub influența companiilor austriece. Wiener Städtische, Uniqa sau Grawe sunt doar câteva exemple care sprijinǎ aceastǎ afirmație. Directorul general al Asirom, austriacul Boris Schneider, care a lucrat o perioadǎ și pentru Wiener Städtische, are și o explicație pentru acest fenomen: „Cred cǎ austriecilor le place România. Pânǎ la urmǎ, avem o istorie comunǎ. De altfel, de-a lungul timpului, Austria a fǎcut legǎtura între Est si Vest. Faptul cǎ firmele austriece au venit primele, în mai multe domenii – asigurǎri, bǎnci și, mai nou, domeniul petrolier -, aratǎ cǎ am știut sǎ sesizǎm la timp oportunitatea de a face afaceri aici. Acum cred cǎ va urma un al doilea val, de firme mici”.

Invazia austriecilor:

Grupul austriac Wiener Städtische a semnat în varǎ un contract pentru preluarea grupului Omniasig, contra sumei de 100 milioane de euro. Inițial, austriecii au negociat preluarea Asirom, care ocupa poziția a doua de pe piațǎ, dar nu s-a ajuns la o ințelegere, asa cǎ s-au orientat cǎtre numǎrul trei, Omniasig. Pe langa grupul Omniasig, Wiener Städtische mai deține controlul și la Unita și Agras. Prin achizițiile fǎcute, compania austriacǎ se aflǎ pe a doua poziție, dupǎ Allianz-Țiriac. Cele douǎ firme din fruntea topului controleazǎ în prezent aproape 40% din piațǎ. Lucrurile s-ar putea modifica dacǎ se adeveresc zvonurile conform cǎrora Wiener Städtische va prelua încǎ o companie importantǎ de pe piața asigurǎrilor.

Alt asigurǎtor care și-a arǎtat intenția de a prelua încǎ o companie de pe piațǎ este Grawe, care a „înghițit” in toamnǎ firma de asigurǎri de viațǎ Sara Merkur. Prin aceastǎ mișcare, compania austriacǎ și-a asigurat un loc în Top 10 pe piața asigurǎrilor de viațǎ.

Alt exemplu este cel al Generali Holding Viena, care a preluat astǎ-varǎ un pachet de 8,48% din acțiunile Generali Asigurǎri, deținut de Creditcoop, casa centralǎ a cooperativelor de credit. Astfel, Generali Viena deține 81,37% din compania româneascǎ.

Spre sfârșitul anului a mai intrat pe piațǎ un jucǎtor puternic, Uniqa, una dintre cele mai importante companii de asigurare-reasigurare din Austria, care a cumpǎrat 27% din acțiunile Astra. Tranzacția s-a realizat prin intermediul Bursei de Valori. Acționarul de la Astra, Nova Trade, firmǎ controlata de omul de afaceri Dan Adamescu, a vândut 16 milioane de acțiuni pentru 10 milioane de euro.

În acest context, apreciem cǎ piața asigurǎrilor din România beneficiazǎ, în raport cu celelalte domenii și chiar cu România în ansamblu, de un grad sporit de vizibilitate și de o imagine pozitivǎ.

Prezența în premierǎ, în România, a reprezentanților CEA – Comite Europeen des Assurances, cu ocazia FIAR – Forumul Internațional Asigurǎri-Reasigurǎri de la Sinaia, reprezintǎ un astfel de semnal pozitiv și reflectǎ importanța pe care CEA o acordǎ progreselor înregistrate de piețele de profil din Est și, în mod special, de industria asigurǎrilor din țara noastrǎ.

Concluzionând, în opinia specialiștilor, volumul afacerilor derulate pe aceastǎ piața româneascǎ a asigurǎrilor va continua sǎ creascǎ, viitoarea integrare în structurile europene fiind o condiție necesara, dar nu și suficientǎ pentru asigurarea dezvoltǎrii viitoare.

„De asemenea , aderarea României la structurile europene va produce în mod cert modificǎri și pe plan intern, la nivelul industriei locale a asigurǎrilor. Traiectoria României și a pieței de profil de aici vor urma exemplul altor state din Europa Centrala și de Est care au aderat deja la Uniunea Europeana. Aceste exemple sunt binecunoscute de cǎtre mariireasigurǎtori globali,care au urmarit constant progresele fǎcute de cǎtre asigurǎtorii din est.”

CAPITOLUL II

PREZENTAREA ACTIVITĂȚII BROKERILOR DE ASIGURĂRI

2.1. Intermedierea în asigurǎri și reasigurǎri

În general, în țǎrile cu tradiție în asigurǎri, asigurarea nu se încheie în mod direct între pǎrțile contractante, ci prin intermediari.

În asigurǎri existǎ douǎ categorii de intermediari:

brokeri

agenți de asigurare.

Furnizorii de servicii profesionale în domeniul intermedierii de asigurǎri îndeplinesc un rol de importanțǎ crucialǎ pe piațǎ, atât prin faptul cǎ ei constituie cel mai important canal de distribuție al asigurǎrilor, cât și prin aceea cǎ, adesea, au un rol inovator pe piața de asigurǎri, rezultat din relația lor directǎ cu clienții, la nevoile cǎrora se strǎduiesc sǎ rǎspundǎ cât mai adecvat. Cumpǎrarea unei polițe de asigurǎri printr-un intermediar de asigurǎri profesionist nu înseamnǎ numai cumpǎrararea unei asigurǎri împotriva unei eventuale pierderi, ci și achiziționarea unor servicii de asistențǎ în materie de asigurǎri, care au rolul de a ghida cumpǎrǎtorul prin complicatul labirint al asigurǎrilor, atât în faza de procurare a polițelor, cât și în procesul de recuperare a eventualelor daune.

2.1.1. Intermediari în asigurǎri și reasigurǎri. Definiție. Prezentare comparativǎ.

Termenul de broker desemneazǎ persoanele juridice care acționeazǎ în calitate de intermediari pentru obținerea partenerilor și angajarea unor contracte de asigurare sau reasigurare, reprezentând clientul, adicǎ asiguratul – în cazul asigurǎrii, reasiguratul – în cazul reasigurǎrii sau reasigurǎtorul – în cazul retrocedǎrii.

Brokerul este așadar “o persoanǎ sau o firmǎ care plaseazǎ riscuri la un asigurǎtor și acționeazǎ, frecvent, ca agent al asiguratului, și nu al asigurǎtorului, deși primește comision de la acesta din urmǎ.”

Agenții de asigurare constituie un canal de distribuție, respectiv o categorie de intermediari mult utilizați de cǎtre societǎțile de asigurare pentru vânzarea polițelor lor. Ei sunt utilizați, îndeosebi, pentru asigurǎrile încheiate de persoanele fizice (în special asigurǎri de viațǎ, autovehicule, bunuri). În unele companii ei sunt implicați și în activitǎțile legate de constatarea, evaluarea și lichidarea daunelor.

Principalele deosebiri și asemǎnǎri dintre cele douǎ categorii de intermediari în asigurǎri sunt sintetizate în tabelul de mai jos:

Tab. 2.1. Prezentare comparativǎ a agenților de asigurare

și a brokerilor de asigurǎri

*sursa: Violeta Ciurel, “Asigurǎri și reasigurǎri: abordǎri teoretice și practici internaționale”, Editura All Beck, București, 2000, pag. 61

O trǎsǎturǎ comunǎ esențialǎ este reprezentatǎ de faptul cǎ atât agentul de asigurare, cât și brokerul sunt remunerați de asigurǎtor, și nu de asigurat. Agentul primește comisionul pentru cǎ vinde asigurǎrile celui pe care îl reprezintǎ, iar brokerul primește brokerajul pentru cǎ aduce afaceri asigurǎtorului.

2.1.2. Asociația Internaționalǎ a Intermediarilor de Asigurǎri (BIPAR) și Uniunea Naționalǎ a Societǎților de Intermediere și Consultanțǎ în Asigurǎri din România (UNSICAR)

Pentru buna reprezentare a intereselor lor, atât brokerii cât și agenții de asigurare își constituie asociații naționale proprii, care, exprimând printr-un singur glas diferitele opinii cu privire la diverse aspecte referitoare la piața de asigurǎri, își aduc contribuția la evoluția acesteia.

La nivel internațional, aceste asociații naționale sunt membre ale Federației Internaționale a Intermediarilor de Asigurǎri și Reasigurǎri (BIPAR: Bureau International des Producteurs d’Assurances et de Reassurances), asociație formatǎ în 1937 dintr-o inițiativǎ francezǎ, care reunește în prezent circa 50 de asociații naționale din aproximativ 30 de țǎri.

Asociațiile naționale membre ale BIPAR reprezintǎ practic interesele unui numǎr de peste 250.000 de liber profesioniști cu activitǎți exclusive în domeniul asigurǎrilor și ale celor peste un milion de angajați ai diferitelor firme de asigurǎri.

BIPAR are sediul la Paris, dar este operant prin Secretariatul Permanent de la Bruxelles. Aceastǎ organizație își asumǎ reprezentarea intereselor brokerilor de asigurǎri, fiind recunoscutǎ drept unicǎ purtǎtoare de cuvânt autorizatǎ a intermediarilor de asigurǎri.

Prima responsabilitate a BIPAR este sǎ creeze, la nivel internațional, premisele unui climat adecvat și bine reglementat, care sǎ încurajeze competiția de piațǎ și sǎcreeze permanente oportunitǎți în afaceri.

De asemenea, BIPAR asistǎ asociațiile naționale de brokeri sǎ-și atingǎ urmǎtoarele obiective:

crearea la nivel internațional a unei platforme efective și efeciente pentru schimbul de informații între membrii asociației;

inițierea și coordonarea unor proiecte de interes general ale asociațiilor înscrise în BIPAR, precum și ale membrilor acestora;

acordarea de asistențǎ organizațiilor naționale și internaționale și reprezentarea segmentului de intermediere în asigurǎri în fața acestora;

intervenirea pa lângǎ autoritǎțile publice și guvernamentale pentru apǎrarea intereselor proprii ale celor din branșa respectivǎ;

informarea publicului, referitor la rolul agenților de intermediere în asigurǎri.

BIPAR reunește atât asociații naționale de brokeri, cât și de agenți de asigurǎri. Statutul legal și obligațiile agenților și brokerilor de asigurǎri variazǎ de la o țarǎ la alta, dar, în esențǎ, BIPAR urmǎrește un unic scop, și anume reprezentarea unitarǎ a intereselor tuturor membrilor, fațǎ de orice terțe pǎrți, fie ele instituții guvernamentale sau organizațiiinternaționale.

Prin poziția sa, BIPAR poate susține cu forța interesele membrilor sǎi în întreaga gamǎ de probleme comune pentru toate asociațiile naționale de intermediari în asigurǎri, cum ar fi: pregǎtirea profesionalǎ, calitatea serviciilor, aspecte privind taxele în general și TVA în special, furnizarea de date statistice privind activitatea, etica de afaceri ș.a.

În țara noastrǎ existǎ “Uniunea Naționalǎ a Societǎților de Intermediere și Consultanțǎ în Asigurǎri din România” (UNSICAR), creatǎ și având personalitate juridicǎ în conformitate cu O.G. 26/2000.

UNSICAR funcționeazǎ pe o perioadǎ nedeterminatǎ. Ea creeazǎ standardele de lucru ale intermediarilor și consultanților în asigurǎri și colaboreazǎ cu Comisia de Supraveghere a Activitǎții de Asigurare din România, cu societǎțile de asigurǎri și cu organisme și asociații internaționale de profil.

La data de 7-8 iunie 2001, la Adunarea Generalǎ a BIPAR de la Bruxelles, UNSICAR a devenit, prin vot unanim, membrǎ a Asociației Internaționale a Intermediarilor de Asigurǎri. Afilierea la BIPAR faciliteazǎ importul de “know-how” și experiențǎ în ceea ce privește activitatea de intermediere în asigurǎri din România.

2.2. Brokerii de asigurǎri – auditorii de primǎ instanțǎ ai asigurătorilor

Piața internaționalǎ actualǎ a asigurǎrilor și a resigurǎrilor este, practic, de neconceput fǎrǎ prezența deosebit de activǎ a brokerilor. Existența lor este absolut necesarǎ, datoritǎ ritmului extrem de rapid al modificǎrii condițiilor economice, sociale și politice în lume, schimbǎrii periodice a legislațiilor unor țǎri privind reglementarea activitǎților de asigurare și reasigurare referitoare la depozitele de fonduri, resricțiilor privind transferul fondurilor în afara țǎrii, etc. Ei mobilizeazǎ o mare parte din capacitatea mondialǎ de asigurare și reasigurare și conferǎ pieței o mare mobilitate și flexibilitate.

2.2.1. Ce este și ce face un broker de asigurări?

Brokerul de asigurări este un consultant specializat în desfășurarea activităților de management al riscului în beneficiul clienților săi.

În momentul de față, în prevederile codului legislativ nu există profesia de broker, ci doar activitatea de brokeraj. Conform legii 32 Art. 35(e), brokerul este acea persoană juridică ce desfășoară activitatea de brokeraj.

Brokerii reprezintǎ importanți furnizori de afaceri pentru asigurǎtori, de aceea, în contextul actual nu existǎ nici un asigurǎtor care sǎ nu știe despre existența brokerilor, aceștia deținând, prin cunoștințele lor și accesul la piețele mondiale ale asigurǎrilor și reasigurǎrilor, un rol important în mobilizarea capacitǎții de subscriere, cerutǎ de asigurare pentru riscuri mari și specializate.

În literatura de specialitate privind istoria asigurǎrilor se regǎsesc date referitoare la existența și activitatea brokerilor încǎ din secolul al XVI-lea. Astfel, pe piața londonezǎ activau, în anul 1574, 13 brokeri “jurați”, care ajutau comercianții sǎ vândǎ și sǎ cumpere asigurǎri, polițe și altele asemenea și își desfǎșurau aceastǎ activitate lângǎ Bursǎ și erau persoane libere (“freemen of the city”). Ei trebuiau sǎ fie cinstiți și corecți, jurau și erau obligați prin contract sǎ încheie cele mai bune afaceri, pentru care primeau sume de bani pentru seviciile lor cinstite fǎcute cu toatǎ puterea lor.

“Referindu-se la rolul brokerilor, Lothar Sudekum arǎta într-o comunicare prezentatǎ la seminarul internațional privind reasigurǎrile, organizat, în anul 1973, de <<Reinsurance Offices Association>>: <<Rolul brokerilor este de a oferi, pe baza experienței și cunoștințelor privind piața, consultanțǎ competentǎ clienților lor privind cel mai bun tip de reasigurare, dimensiunea optimǎ a reținerilor și capacitatea adecvatǎ și apoi de a aplica programul rezultat pe piețe sigure și la prețuri și termeni competitivi pentru client>>.”

Pentru serviciile prestate, brokerii sunt remunerați prin plata unui comision, denumit “taxǎ de brokeraj”, prin aplicarea unei cote procentuale asupra primei de reasigurare plǎtite de client (companie cedentǎ sau reasigurǎtor în cazul retrocedǎrii), carte variazǎ în funcție de tipul de contract, de duratǎ și de piațǎ între 1,5 și 15%. În cazul asigurǎrii, cota diferǎ în funcție de tipul de asigurare, în timp ce la reasigurare ea este mai micǎ la contractele proporționale și mai mare la contractele neproporționale.

Poziția brokerilor diferǎ de la o piațǎ la alta. În multe dintre țǎrile europene, cum ar fi Germania, sunt impuse diverse restricții cu privire la apelarea serviciilor de brokeraj, preferându-se contractele directe dintre asigurǎtori și reasigurǎtori. De asemenea, în Japonia, licențierea brokerilor strǎini pentru satisfacerea nevoilor internaționale ale asigurǎtorilor japonezi este foarte dificilǎ, asigurǎtorii japonezi preferând sǎ-și plaseze riscurile în reasigurare. În același timp însǎ, pe piața Londrei nu se pot încheia tranzacții de reasigurare în mod direct, ci numai prin apelarea la brokeri, iar în Olanda și Australia cele mai multe afaceri se încheie prin intermediul brokerilor.

În cele mai multe țǎri cu o economie în dezvoltare, restricțiile sunt numai pentru asigurǎtori, și nu pentru rokerii strǎini. Aceasta pentru cǎ brokerii nu reprezintǎ o amenințare pentru asigurǎtorii locali, ci faciliteazǎ reasigurarea internaționalǎ, ajutǎ pool-urile de reasigurare regionale și uneori oferǎ asistențǎ și sprijinǎ formarea în domeniul managementului și subscrierii pentru companiile locale. Chiar unele mari companii de asigurare-reasigurare de stat au fost înființate cu asistențǎ de la marile firme de brokeri.

În prezent, în lume funcționeazǎ un numǎr impresionant de brokeri, fie ca filiale ale unor firme de intermediere (predominante), fie ca organizații independente. Cei mai mulți brokeri își desfǎșoarǎ activitatea pe scarǎ internaționalǎ și cea mai mare parte a lor dispun de sucursale, birouri sau reprezentanțe în toate marile centre de asigurǎri ale lumii. În cazul brokerilor se manifestǎ în ultimul timp, aceeași tendințǎ de fuzionare a unor companii de intermediere, rezultând firme uriașe care dominǎ piața.

Între brokeri existǎ diferențe considerabile în ceea ce privește dimensiunea, localizarea geograficǎ și tipurile de afaceri pe care le intermediazǎ. Astfel, existǎ firme naționale și multinaționale, companii mici și companii cu sute de angajați, experți strict specializați în anumite tipuri sau clase de afaceri (de exemplu, în domeniul petrolier, în domeniul aviației sau maritim, etc.) și companii care se ocupǎ cu toate categoriile de reasigurǎri.

În general, firmele mari de asigurǎri și reasigurǎri dețin reprezentanțe prin care sunt în contact permanent cu brokerii corespondenți de pe alte piețe.

Brokerii cunosc în amǎnunt situația tuturor piețelor de asigurǎri și reasigurǎri, întrețin legǎturi între toate marile centre, dețin informații în orice moment privind cererea și oferta de reasigurǎri pentru fiecare tip de risc și pentru fiecare clasǎ de afaceri.

Evidența și evoluția indicatorilor de piațǎ sunt permanent cunoscute prin utilizarea calculatoarelor conectate la rețele internaționale. De exemplu, un broker de pe piața londonezǎ poate afla în orice clipǎ cotațiile primelor de reasigurare pentru riscul de incendiu, practicate în ultimii cinci ani pe piețele din Zürich, New York, etc. sau poate afla nivelul primelor practicate în acel moment pentru riscul de incendiu pe toate piețele lumii.

Brokerul pune întotdeauna pe primul loc interesele solicitantului (denumit “principal”), fiind obligat în acest sens, prin definiție, legi și uzanțe, sǎ-și utilizeze întreaga pregǎtire profesionalǎ teoreticǎ și practicǎ pentru a încheia cea mai bunǎ afacere (protecția optimǎ cu o primǎ de reasigurare rezonabilǎ).

Legea englezǎ, de exemplu, considerǎ cǎ experiența și cunoștințele brokerului sunt la un nivel înalt și cǎ interesele companiei cedente sunt reprezentate într-o manierǎ profesionalǎ. De aceea, pentru a menține standardul și pentru a impune brokerilor un comportament adecvat, in 1977 a fost elaboratǎ o legeprivind înregistrarea brokerilor, numitǎ “Insurance Registration Act”, conform cǎreia atestarea acestora se face prin dovedirea pregǎtirii și carierei lor în materie de cǎtre Consiliul de Înregistrare a Brokerilor (“Brokers Registration Council”). Brokerul trebuie sǎ cunoascǎ situația financiarǎ și solvabilitatea reasigurǎtorului, legislația fiecǎrei țǎri, uzanțele și condițiile piețelor pe care va acționa și, nu în ultimul rând, este obligat prin natura activitǎții sale sǎ-și actualizeze permanent cunoștințele.

Activitatea brokerilor de reasigurare diferǎ de cea a brokerilor de asigurǎri directe. Astfel, brokerii de reasigurare nu se ocupǎ de intermedierea sau încheierea de afaceri directe asemeni celor de asigurǎri directe, ci de gǎsirea celor mai bune legǎturi și contracte de reasigurare, de aducerea laolaltǎ a pǎrților contractante, de îndeplinirea unor formalitǎți procedurale în vederea încheierii contractului de asigurare, de rearanjarea unui contract existent pe o bazǎ nouǎ sau plasarea la reasigurǎtori noi.

Așa cum am arǎtat și mai sus, brokerul are cunoștințe multiple privind piețele, termenii și condițiile standard, foarte diferite de la o țarǎ la alta. De aceea, el poate oferi clienților sǎi posibilitatea plasǎrii afacerilor în interesul ambilor parteneri, asigurând o protecție completǎ clientului și o primǎ corespunzǎtoare pentru asigurǎtor. Tot brokerul informeazǎ companiile cedente asupra noilor forme de protecție, asupra oricǎror modificǎri intervenite în starea pieței, asupra metodelor de îmbunǎtǎțire a informațiilor privind managementul riscului, a sistemelor de control, îi avertizeazǎ în situațiile în care sunt tentați sǎ încheie contracte ce se pot dovedi nefavorabile, aplaneazǎ diferendele apǎrute în perioada de derulare a contractului și oferǎ asistențǎ și consultanțǎ.

Brokerii de asigurare și reasigurare îndeplinesc deci urmǎtoarele funcții:

acordǎ asistențǎ clientului pentru elaborarea unui program adecvat de asigurǎri/reasigurǎri și pentru îmbunǎtǎțirea programului existent;

contacteazǎ asigurǎtorii/reasigurǎtorii potriviți pentru obținerea unor contracte corespunzǎtoare pe termen lung;

negociazǎ termenii contractului de asigurare/reasigurare și pregǎtește textul acestuia sau verificǎ dacǎ textul propus de compania cedentǎ rǎspunde protecției optime;

participǎ la plata primei de asigurare/reasigurare și la încasarea contravalorii corespunzǎtoare a despǎgubirii în cazul producerii daunelor;

pregǎtește reînnoirea contractului de asigurare/reasigurare;

asistǎ asigurǎtorul/reasigurǎtorul în respectarea clauzelor contractuale.

Adeseori, brokerii se ocupǎ chiar de unele activitǎți administrative de detaliu, cum ar fi: elaborarea proiectului de contract, avizarea lui de cǎtre viitoarele pǎrți contractante, întocmirea documentului final și semnarea lui, urmǎrirea derulǎrii contractului și a respectǎrii obligațiilor pǎrților privind plata primelor datorate și regularizarea daunelor.

În concluzie, se poate afirma cǎ brokerii desfǎșoarǎ o activitate extrem de importantǎ și valoroasǎ pentru clienții lor, ei nefiind simpli agenți de inițiere, ci adevǎrați specialiști ce cunosc legislațiile naționale, practicile și condițiile concrete și acționând ca intermediari între profesioniști experți.

2.2.2. Prezentarea pe larg a activitǎții brokerilor de asigurare/reasigurare

Pentru a-și îndeplini cu succes rolul asumat, este necesar ca brokerul să fie familiarizat cu tehnicile de asigurare pentru toate categoriile de riscuri și cu normele și legislația în vigoare.

De asemenea, el trebuie să cunoască bine piața de asigurări, produsele oferite – atât din punct de vedere al condițiilor de asigurare, cât și al calității serviciilor – precum și gradul de siguranță financiară a diferiților asigurători, seriozitatea și stabilitatea acestora fiind elemente esențiale ale procesului de selecție a ofertelor.

Totodată, menținerea unor relații strânse cu societățile de asigurare, pentru a satisface rapid și eficient cerințele clienților săi, este un alt element important al activității sale.

Scopul principal al activității brokerului este adăugarea de valoare prin reducerea sau eliminarea riscurilor la care sunt expuse bunurile și profiturile clienților săi în activitatea cotidiană.

A. Managementul riscului

Activitățile desfășurate de broker sunt integrate într-un proces unitar de management al riscului care implică mai multe etape:

Identificarea riscurilor

Evaluarea riscurilor

Controlul și tratamentul riscurilor

Monitorizarea rezultatelor

Instruire

Etapa de control și tratament al riscurilor este o parte esențială a acestui proces. În cadrul ei este inclusă atât elaborarea unor recomandări vizând perfecționarea mijloacelor de protecție împotriva riscurilor, cât și a unui program de gestionare și control al acestora, optim din punct de vedere al acoperirii și costurilor finale.

În relația cu societățile de asigurare, spre deosebire de agenți – care sunt reprezentanți ai acestora – brokerul de asigurări acționează în favoarea clientului , obținând condiții și prețuri favorabile pentru acesta. În cazul producerii evenimentelor asigurate, brokerul îsi asistă clientul în relația cu societățile de asigurări pentru obținerea despăgubirilor datorate integral și operativ.

Activitatea brokerului de asigurări constă în acordarea de servicii de consultanță în vederea reducerii cheltuielilor determinate de expunerea la risc a clienților săi, contribuind astfel la crearea unui cadru favorabil bunei desfășurări a activităților acestora, eliminând o grijă în plus, sau angajarea unei persoane care să răspundă de asigurări.

B. De ce este necesar un broker de asigurări ?

Activitatea oricărei firme implică anumite riscuri. Acestea iau naștere odata cu afacerea și cresc împreună cu ea. Un mijloc de protecție a patrimoniului, a angajaților și a profiturilor unei firme împotriva acestor riscuri îl constituie încheierea unor contracte (polițe) de asigurare. Procesul de asigurare necesită însă găsirea răspunsurilor la mai multe întrebări, cum ar fi:

Care sunt riscurile la care este expusă afacerea?

Ce produse de asigurare pot fi cumpărate pentru a transfera aceste riscuri?

Ce asigurători oferă aceste produse și în ce condiții (riscuri acoperite, excluderi, preț)?

Care este stabilitatea financiară a fiecarui asigurător? Cu câtă seriozitate și promptitudine rezolva cererile de despăgubire?

Cum trebuie gestionat portofoliul de asigurări pentru a menține investiția în asigurări la un nivel optim?

Ce măsuri suplimentare pot fi luate pentru a reduce expunerea la risc?

Asigurările firmei sunt gestionate de persoane a căror principală specializare (și activitate) este în alt domeniu decât cel al asigurărilor, acestea nu au suficient timp și informații despre piața de asigurări pentru a putea răspunde la toate întrebările de mai sus. În consecință, apare riscul ca rezultatele să nu fie întotdeauna cele dorite. Brokerul de asigurări este un consultant care rezolvă toate aceste probleme.

Specializat în managementul riscului, brokerul de asigurări:

analizează riscurile unei firme;

formulează recomandări privind transferul acestora (cel mai adesea prin asigurări dar, de la caz la caz, poate propune și soluții alternative);

reprezintă interesele clienților săi în relația cu asigurătorii;

obține și negociază oferte de asigurare;

administrează contractele încheiate;

acordă asistență în obținerea despăgubirilor.

Întreaga activitate de gestionare a riscurilor unei firme poate fi preluată de către broker, experiența și profesionalismul oferind garanția protejării patrimoniului, angajaților și profiturilor firmei.

Categorii de riscuri adresate și plasate de brokerii de asigurare:

Riscuri privind patrimoniul:

Daune directe suferite de bunuri din diverse cauze: incendiu, explozie, cutremur, inundație, intemperii atmosferice, furt, vandalism etc;

Pierderi financiare indirecte din întreruperea activității, cauzată de producerea riscurilor asigurate;

Avarii accidentale la echipamente și utilaje, precum și pierderile financiare indirecte aferente întreruperii activității din astfel de cauze;

Avarii la lucrările de construcție, instalare și punere în funcțiune;

Pierderi sau daune la mărfurile transportate;

Accidente și furturi auto.

Riscuri financiare:

Riscuri ce decurg din contracte de leasing și contracte de vânzare-cumpărare cu plata in rate;

Riscuri complexe pentru bănci;

Riscuri legate de frauda electronică;

Riscuri politice aferente tranzacțiilor internaționale (ex. confiscare, expropriere, naționalizare etc.);

Riscuri legate de proprietatea intelectuală.

Riscuri privind personalul:

Accidente, soldate cu deces sau invaliditate;

Îmbolnăviri, fracturi, intervenții chirurgicale;

Cheltuieli medicale în timpul deplasărilor în străinătate.

Riscuri privind răspunderea civilă:

Răspunderea civilă generală față de terti sau față de angajați;

Răspunderea civilă a producătorului;

Răspunderea civilă profesională (avocați, contabili etc.);

Răspunderea profesională a societăților bancare;

Răspunderea managerială;

Răspunderea civilă auto;

Răspunderea chiriașului față de proprietar.

Riscuri maritime;

Riscuri de aviație;

Riscuri nucleare, etc.

C. Avantajele utilizării serviciilor de brokeraj

– Beneficiul constă în evitarea unor cheltuieli suplimentare care ar trebui făcute sau ar putea să apară;

– Nu a fost identificat cel mai bun raport calitate-preț la procurarea polițelor de asigurare necesare;

– Primele de asigurare plătite sunt mai mari decât ar putea fi în cazul adoptării unor măsuri de reducere și/sau protecție împotriva riscului;

– Polițele de asigurare încheiate nu acoperă toate riscurile la care este expusă societatea, iar producerea unui eveniment poate determina apariția unor daune neasigurate ;

– Ar trebui angajat și pregătit profesional personal suplimentar care să se ocupe atât de managementul riscului în cadrul firmei, cât și de gestionarea polițelor, relația cu asigurătorii, găsirea celor mai bune oferte etc.;

– În cazul producerii unui eveniment asigurat, dosarul de daună nu este întocmit la timp și/sau conform cerințelor asigurătorului și de aceea procesul de recuperare a despăgubirilor este greoi și tardiv;

– Beneficierea de serviciile unui profesionist în domeniu, care va determina necesitățile reale în materie de asigurări și va contribui la perfecționarea sistemului managerial prin adăugarea componentei de management al riscului;

– Imaginea firmei în ochii partenerilor;

– Prezentarea firmei într- un portal de afaceri, Clubul Oamenilor de Afaceri;

– Dezvoltarea afacerii fără griji și riscuri.

D. Costul serviciilor de brokeraj

Serviciile brokerului nu atrag după sine costuri suplimentare primelor de asigurare. Plasând un risc unei societăți de asigurări și gestionând polița respectivă, brokerul reduce costurile de achiziție și administrare ale asigurătorului, primind în schimb un comision de brokeraj. Prima aferentă unui anumit gen de asigurări este aceeași, atât în cazul procurării directe a asigurărilor de către societățile comerciale de la asigurători, cât și în cazul procurării lor prin brokeri de asigurare.

Serviciile brokerului atrag reduceri ale costurilor de asigurare, explicabil prin competiția pe care intervenția sa o dezvoltă în rândul societăților de asigurări. Primind un comision din prima de asigurare, s-ar putea crede că în activitatea brokerului apare un conflict de interese, respectiv negocierea de prime cât mai mici în numele clienților săi, dar cât mai mari pentru a-și oferi un nivel cât mai bun de comision. Acest conflict nu există însă, sarcina primordială a brokerului de asigurări fiind aceea de a adăuga valoare prin serviciile sale clientului pe care îl reprezintă și de a construi astfel o relație bună de colaborare.

2.2.3. Piața româneascǎ de brokeraj în asigurǎri

Vânzarea prin intermediul companiilor de brokeraj este o modalitate utilizată de majoritatea companiilor de asigurări din întreaga lume, numai în țara noastrǎ activând în prezent pe piațǎ un numǎr de 301 brokeri de asigurǎri (vezi Anexa Nr. 3).

Deși nu se aflǎ în nomenclatorul de meserii, și pe piața autohtonǎ opereazǎ brokerii de asigurǎri, cu alte cuvinte acele persoane care intermediazǎ între clienți și companiile de asigurǎri. „Este o piațǎ tânǎrǎ, dar nu incipienta“, a apreciat Nicolae Crișan, președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurǎrilor, în anul 2004, în cadrul unei conferințe Finamedia.

Ca un exemplu, compania de asigurari AIG Life vinde polițe prin mai multe companii de brokeraj de pe piață, printre care companiile austriece Safe Invest, MBI, OVB Allfinanz sau cea cu capital elvețian Eurolife.

MBI este o companie cu capital austriac care s-a dezvoltat mai ales în zona Transilvaniei, având sediul central la Cluj-Napoca. În afară de AIG Life, mai lucrează cu Generali și Unita și urmărește să se extindă în continuare.

„Vânzarea prin brokeri este avantajoasă pentru companii deoarece un broker are libertate mai mare și este mai credibil în ochii clienților”, afirma Călin Onisor, director executiv al MBI.

Cel mai vechi broker de pe piață este Safe Invest (tot din Austria), care lucrează din 1997 cu Sara Merkur, companie ce vinde atât prin brokeri, cât și prin consultanti proprii. Safe Invest, care mai vinde și polițele Grawe și AIG Life, are aproximativ 1.700 de consultanți.

La un moment dat, această companie și-a construit un sistem multilevel marketing (MLM), unic pe piața asigurărilor. Acest sistem, care presupune o organizare a rețelei de vânzări în formă de piramidă, încearcă să includă în rețea cât mai multe persoane, mizând pe implicarea celui care cumpără o poliță în vânzarea altora.

Spre exemplu, un consultant convinge cinci persoane, cele cinci persoane aduc fiecare alte cinci, astfel încât deja la al patrulea sau al cincilea nivel de "convingere" există sute de persoane angrenate.

Însă sistemul MLM, folosit cu succes de unele companii de cosmetice, nu a ținut și la o companie de asigurări, deoarece, la un moment dat, se pierde principiul calității. MLM n-a prins în sistemul de asigurări din România.

Potrivit d-lui Nicolae Crișan, societǎțile de brokeraj au intermediat, în 2003, 14% din totalul primelor subscrise pe piața de profil, al cǎrei nivel s-a situat la 35.000 de miliarde de lei (863 de milioane de euro).

De asemenea, brokerii au intermediat prime brute subscrise în sumǎ de peste 120 de milioane de euro în2003, iar comisioanele de intermediere aproape cǎ s-au dublat, ajungând la 25 de milioane de euro. În 2004, în țara noastrǎ existau 247 de brokeri de asigurǎri (momentan, în țara noastra existǎ 301 de brokeri), cota lor crescând fațǎ de 2003 cu 3%.

În ceea ce privește piața de brokeraj în asigurǎri, rezultatele financiare furnizate de 33 dintre companiile de brokeraj în asigurǎri din România, a cǎror cotǎ de piațǎ cumulatǎ era, la nivelul anului precedent, de aproape 64%, ne conduc la estimarea potrivit cǎreia, în primele 9 luni ale anului 2005 valoarea primelor intermediate la nivelul pieței de brokeraj în asigurari a fost de circa 165 mil. €, adicǎ o valoare apropiatǎ de cea consemnatǎ pentru întregul an 2004. Comparativ cu perioada similarǎ a anului precedent, creșterea estimatǎ a primelor intermediate la nivelul pieței, este de circa 45% în moneda europeanǎ. În cazul brokerilor, cifra de afaceri provine din comisioanele obținute de la asigurători pentru vânzarea polițelor.

Tab. 2.2. TOP 3 – Prime intermediate, Piața de brokeraj în asigurǎri pe trimestrul 1/2005

*sursa: Cotidianul, Alina Stanciu, 05 Martie 2005

Din punctul de vedere al primelor intermediate în perioada analizatǎ, liderul este PORSCHE – Broker Asigurari care, cu un portofoliu format exclusiv din asigurǎri auto, a intermediat prime care au însumat 15,45 mil. € consemnând o creștere de 73,38% comparativ cu perioada similarǎ a anului trecut. La finele anului precedent compania deținea o cotǎ de piațǎ de 8,89% și a intermediat prime care au însumat 14,60 mil. €.

ASIGEST, cu un portofoliu în care asigurǎrile auto dețin circa 70%, ocupǎ poziția secundǎ, cu prime intermediate care au totalizat 14,83 mil. € și o creștere de 65,09% comparativ cu primele trei trimestre ale anului precedent. În anul 2004, ASIGEST deținea o cotǎ de piațǎ de 8,01% și a intermediat prime în valoare de 13,16 mil. €.

Podiumul este completat de cǎtre liderul anului 2004, MARSH – Broker de asigurǎri și reasigurǎri a cǎrui activitate este orientatǎ preponderent cǎtre clasele de asigurǎri tip property și de rǎspundere civilǎ, care a reușit o creștere de 28,21% fațǎ de perioada similarǎ a anului precedent. La finele anului trecut, MARSH deținea o cotǎ de piațǎ de 10,41% și a intermediat prime a cǎror valoare a fost de 17,09 mil. €.

Figura 2.1. TOP 3 – Prime brute intermediate, Piața de brokeraj în asigurǎri pe trimestrul 1/2006

*sursa: Nr. 2/2006 al Revistei de Specialitate PROFIL Asigurări, rezultate neauditate

La o studiere a graficului de mai sus, se observă clar rapidele modificări intervenite pe piața românească de brokeraj în 2006 față de anul precedent.

Astfel, în 2006 lider devine MARSH, cu o valoare de 25.000 RONa primelor brute intermediate, urmat de PORSCHE Broker (liderul anului precedent), care a intermediat prime în valoare de 12.500 RON.

Pe a treia poziție în clasament regăsim compania ACTIV Asigurări, cu prime totale intermediate în valoare de 11.500 RON.

Se remarcă astfel dispariția ASIGEST din top 10 companii de brokeraj în 2006, in timp ce în 2005 firma se situa pe un loc fruntaș 2, după PORSCHE Broker.

CAPITOLUL III

ANALIZA ACTIVITĂȚII DE ASIGURARE A SOCIETĂȚII EUROBROKERS GROUP S.A.

3.1. EUROBROKERS GROUP S.A. – Prezentare generală

3.1.1. Scurt istoric

EUROBROKERS GROUP S.A. este o societate de brokeraj în asigurări româno-americană, înființată prin fuziunea mai multor companii de intermediere, cu o experiență de peste 7 ani în domeniu. Compania a fost înființată în 1993 cu un capital social de 50.000 RON. În anul 2000 a avut loc o fuziune prin absorție, care a condus la majorarea capitalului social la 100.000 RON. Activele totale la nivelul anului 2001 depășeau deja 1.000.000 RON.

Societatea comercială EUROBROKERS GROUP S.A. este inregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Neamț sub nr. J.27/2084/1993.

Din data de 28.02.2000, EUROBROKERS este autorizată să fucționeze ca societate de intermediere în asigurări, conform Avizului Nr. 720438, emis de către Oficiul de Supraveghere a Activității de Asigurare și Reasigurare.

Începând cu data de 17 februarie 2000, societatea de brokeraj în asigurări EUROBROKERS este marcă înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, având protejate numele și elementul figurativ din Sigla pentru domeniul de servicii în asigurări.

Din 4 iunie 2000, EUROBROKERS a protejat la OSIM numele și elementele figurative din Portofoliul Eurobrokers pentru domeniul de srvicii în asigurări.

La data de 21 mai 2001 capitalul social al EUROBROKERS este majorat la 100.000 RON .

Începând cu 1 noiembrie 2001, unicul obiect de activitate al companiei este cel prevăzut în Codul CAEN la numărul 6720 – „activități auxiliare ale Caselor de Asigurări și de Pensii” (brokeraj în asigurări), iar din 4 decembrie 2001 EUROBROKERS este autorizată să funcționeze ca broker de asigurări, conform Deciziei nr. 67 emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Societatea funcționează în baza Legii nr.136/1995, care definește activitatea companiilor de asigurare și reasigurare și a Legii nr.32/10.04.2000, care reglementează activitatea de brokeraj în domeniul asigurărilor.

Sediul central al societății se află în Ploiești – Str.Vasile Lupu nr. 36. Reprezentanțe ale sale se găsesc și în următoarele orașe : Cluj, Brașov, Piatra Neamț, Bistrița, Focșani, Buzău, Botoșani, Suceava, și Sibiu, firma continuând să se extindă, brokerii companiei find prezenți aprope în toată țara.

Compania a înregistrat profit în fiecare an, bilanțurile sale financiare fiind avizate anual de experți contabili autorizați.

Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor din data de 30 aprilie 2004 a hotărât majorarea capitalului social al societății de la 100.000 RON la 200.000 RON, cu aport de numerar prin aportul acționarilor. Majorarea capitalului social la 200.000 RON, se realizează așadar prin aport de numerar în valoare de 100.000 RON.

În conformitate cu actele normative în vigoare, din anul 2003, EUROBROKERS are încheiată asigurare de răspundere civilă a brokerilor (S.A. = 500 mii €).

Structura acționariatului, precum și conducerea teritorială a companiei sunt înfățișate mai jos:

Tab. 3.1. Structura acționariatului EUROBROKERS GROUP S.A.

*sursa: www.eurobrokers.ro

Principalul investitor este acționarul principal al societății, S.C. Magnet S.A. din Piatra Neamț. Mai târziu, pentru rezultate profesionale deosebite și pentru fidelitate față de Eurobrokers, au fost cooptați în acționariatul companiei dl. Romeo Bocănescu, dl. Ion Lăcusteanu și d-na. Juliana Tunyogi, primind un pachet de 10 acțiuni fiecare, prin cesiune din partea presedintelui companiei, dl. Ioan Mircea Petrică.

Tab. 3.2. Conducerea teritorială EUROBROKERS GROUP S.A.

*sursa: www.eurobrokers.ro

În momentul de față, EUROBROKERS GROUP S.A. are o rețea de distribuție compusă din 12 reprezentanțe, repartizate în cele mai importante regiuni ale țării.

La 31 decembrie 2005 personalul angajat număra 15 persoane, din care șapte la sediul central, compania are însă peste 3.200 de colaboratori care desfășoară activitate de brokeraj în asigurări în baza unui Contract de Comision.

La începutul anului 2006, compania de brokeraj în asigurări, EuroBrokers Group S.A., a aniversat șase ani de prezență pe piața asigurărilor din România.

EUROBROKERS s-a afirmat pe piața națională de profil încă din primii ani de activitate, prin furnizarea unor servicii capabile să satisfacă cele mai sofisticate necesități ale clienților, combinând consilierea cu intermedierea și gestiunea.

3.1.2. Domeniu de activitate

EUROBROKERS, ca firmă de brokeraj în asigurări, specializată în reprezentarea și promovarea intereselor c1ienților săi în raporturile cu societățile (casele) de asigurări, pune la dispoziția clienților cele mai avantajoase oferte pentru produsele de asigurări existente în prezent pe piața asigurărilor din România.

Prin specificul activității, EUROBROKERS GROUP SA reprezintă interesele clienților în raport cu societățile de asigurare, prin acordarea unei consultanțe tehnice de specialitate.

Eurobrokers Group este în măsură să negocieze cele mai avantajoase oferte pentru produsele și serviciile de asigurări existente în prezent pe piața asigurărilor din România.

Calitatea și profesionalismul serviciilor oferite sunt recunoscute de clienții tradiționali ai societății, printre care: RADET București, Energoconstrucția București, Agricola Internațional Bacău, Rombat Bistrița, Al STEEL Brașov, Contactoare Buzău, SINTEROM Cluj, Asromedia Cluj, MANGAT CONTRUCT Cluj, IRIS Cluj, VINCON Focșani, Petromidia NĂVODARI, Montana Piatra Neamț, UYUC Ploiești, Orient Construct Ploiești și alții.

În cei 6 ani de activitate, Eurobrokers Group a reușit să realizeze o cifră de afaceri de peste 19.000.000 USD, reprezentând interesele în materie de asigurări ale unui număr mare de companii care dețin o pondere însemnată în economia națională, precum și a numeroși clienți persoane fizice.

Astfel, în primele 9 luni ale anului 2005 Eurobrokers Group a realizat un nivel al primelor de asigurare intermediate de peste 7.760 mii RON și o cifră de afaceri de peste 2.220 mii RON.

În concepția Eurobrokers Group, „viitorul aparține acelora care vor implementa și utiliza strategii de management al riscului integrate în viața de zi cu zi a organizațiilor pe care le asistă”, adică brokerilor de asigurări.

Societatea desfășoară o activitate complexă, în cadrul căreia:

– satisface cerințele de informare a pieței asupra performanțelor societăților de asigurări și a produselor și serviciilor oferite de acestea consumatorilor de asigurări;

– colaborează la educarea populației în vederea cunoașterii și înțelegerii domeniului asigurărilor și serviciilor financiare conexe prin simpozioane și seminarii;

– armonizează interese și relații în interiorul pieței asigurărilor care favorizează dezvoltarea domeniului prin inițierea unor canale de comunicare specifice.

– protejează consumatorul de asigurare, iar acest lucru determină o creștere a încrederii în piața de asigurări.

Strategia de dezvoltare a companiei pe temen lung urmărește consolidarea poziției EUROBROKERS pe piața asigurărilor din România.

În contextul integrării europene a legislației specifice domeniului asigurărilor, EUROBROKERS dispune de resurse umane și materiale care îi asigură un start ambițios și competitiv pe o piață cu o dinamică accentuată.

3.1.3. Obiectivele societății

Rolul brokerului este să se asigure ca fiecare client – partener beneficiază de cea mai bună soluție adaptată nevoilor sale.

Colaborarea cu un broker de asigurări duce la identificarea acelor produse și servicii de asigurare cu maximă acoperire a riscurilor la costuri optime.

EUROBROKERS, ca firmă de brokeraj în asigurări, și-a stabilit obiectivele ținând cont de evoluția pieței asigurărilor din România, de condițiile colaborării cu firmele de asigurări cărora le promovează produsele și nu în ultimul rând de numărul și calitatea brokerilor instruiți și formați în decursul timpului, și anume:

Realizarea unei afaceri serioase, stabile, puternice, de lungă durată;

Permanenta pregătire profesională a brokerilor – Sistemul Multi Level Marketing (prezentat schematic în Anexa nr.); fiind o industrie a instruirii , compania și-a creat un sistem complex de pregătire și perfecționare a colaboratorilor, drept pentru care are în program următoarele tipuri de cursuri:

Curs de start;

Cursuri de perfecționare a brokerilor;

Curs de pregătire a trainerilor.

Asimilarea de produse noi, care sunt cerute de piața românească;

Reprezentarea la nivel național – deschiderea de noi reprezentanțe teritoriale;

Consilierea cu un înalt profesionalism a clienților;

Încheierea contractelor de colaborare cu cele mai puternice case de asigurări din România.

EUROBROKERS oferă fiecărui broker posibilitatea de a se afirma, de a-și construi o afacere solidă și durabilă într-un sistem M.L.M. modern și generos.

Misiunea companiei este de a activa ca un partener credibil pentru promovarea celor mai bune produse de pe piață, în scopul de a maximiza calitatea serviciilor furnizate clienților și partenerilor. Pentru realizarea acestor obiective, societatea își propune o mărire continuă a rețelei de brokeri, folosind un personal înalt calificat și motivat.

3.1.4. Organizarea și funcționarea S.C. EUROBROKERS GROUP S.A.

Organizarea și funcționarea activității în cadrul EUROBROKERS este reglementată prin “Regulamentul de Organizare și Funcționare al S.C. Eurobrokers Group S.A”.

Acest regulament se aplică angajaților EUROBROKERS, agenților, reprezentanților, brokerilor și asociaților implicați în activitatea de intermediere în asigurări și care sunt parte într-unul din contractele specifice încheiate cu EUROBROKERS.

3.1.4.1. Circuitul documentelor de asigurare

Documentele de asigurare și plată preluate de la asigurători se afla numai în gestiunea reprezentantului local mandatat de EUROBROKERS, care răspunde conform legislației în materie.

Toate documentele sunt eliberate numai către brokeri, care trebuie să se prezinte personal.

Răspunderea cu privire la gestiunea acestor documente se transferă către brokeri în momentul ridicării lor de la EUROBROKERS.

Toate polițele emise și încasate se predau în 24 de ore, pe baza de borderou, la asigurător, iar în copie borderou și polița la reprezentantul local.

Brokerii au obligația de a ține în mod distinct evidența documentelor, primelor și a întregii activități desfășurate pe baza contractului de comision.

Brokerii au obligația ca, la solicitarea EUROBROKERS, să restituie reprezentantului local, la sediul acestuia toate documentele de asigurare aflate la el, indiferent dacă au fost emise sau nu.

3.1.4.2. Modul de decontare și promovare și atribuțiile brokerilor și reprezentanților în cadrul societății EUROBROKERS

Desfășurarea activității de brokeraj în domeniul asigurărilor în cadrul societății EUROBROKERS se desfășoară în baza unui contract de colaborare și a unui contract de comision între persoana fizică ce dorește începera activității în cadrul EUROBROKERS (numită „asistent în brokeraj”) și societate.

În cadrul societății există o anumită scară ierarhică, prezentată mai jos:

Reprezentant:

Broker junior

Broker principal

Broker senior

Broker zonal

Broker regional

Broker general

Pentru promovarea de la nivelul de „reprezentant” la cel de „broker general”, asistentul în brokeraj trebuie în primul rând să realizeze un anumit target impus de societate în portofoliul personal și de grup, exprimat în euro, aceasta alături de alte criterii de evaluare a activității fiecărui broker.

Calculul portofoliului:

Numărul de euro = Prima netă

Factor

Fiecare reprezentant are la dispoziție 6 luni pentru „acomodare”, contractul său fiind reziliat în cazul în care acesta nu încheie nici un contract de asigurare în acest interval.

În cazul plecărilor din echipă, acestea se realizează numai cu acceptul coordonatorului direct.

3.1.4.3. Atribuțiile brokerilor și reprezentanților

Participarea la cursul de inițiere și semnarea contractului de comision

Participarea la cursul de vânzări organizat de coordonator

Realizarea a 1.000 Euro, împreună cu coordonatorul

Încheierea unui program financiar personal, simultan cu menținerea unui contact permanent cu coordonatorul

Înregistrarea fiscală în termen de 15 zile de la realizarea primului contract

Aducerea la cunoștința coordonatorului superior a oricăror nemulțumiri legate de activitatea coordonatorului direct

3.1.5. Colaboratori

Compania EuroBrokers Group oferă un portofoliu complex de asigurări, acoperind practic toate clasele posibile de risc, cu cele mai sigure produse de pe piață, lucrând cu firme care în timp și-au câștigat respectul și incredera fata de oameni.

Compania a ales cu multă atenție și profesionalism companiile de asigurări ale căror produse să fie prezentate clienților. Aceste companii fac parte din topul mondial, european si românesc, iar compania își propune din start să aducă cele mai bune produse de pe piață clienților săi.

Astfel, EUROBROKERS colaborează cu cele mai prestigioase societăți de asigurări din lume care operează pe piața asigurărilor din țara noastră precum și cu asiguratori autohtoni, dintre care amintim: Allianz Țiriac Asigurări, AIG Life, AIG România, Omniasig, Generali Aigurări, Interamerican, AGI România, ARDAF, ASTRA, Unita.

AIG (American International Group) este liderul mondial al asigurărilor de viață. Compania se bucură de cel mai mare rating posibil, și anume AAA. AIG stă la dispoziția clienților săi cu o gamă largă de servicii concepute pentru a satisface nevoile fiecăruia.

GENERALI ASIGURĂRI își are un loc bine meritat în topul primelor 10 firme de asigurări din lume. Compania are o rețea vastă și diversificată de interese internaționale care o fac să fie cea mai importantă companie de asigurări din Italia, și una din cele mai importante din Europa și din lume.

Asigurări "Ion Țiriac", societate mixtă, cu capital integral privat, constituită în august 1994, este un nume binecunoscut pe piața asigurărilor din România.

Societatea are 37 mld. lei capital social, iar ca principali acționari, firme de renume din grupul "Ion Țiriac".

Interesul pentru protecția afacerilor clienților săi, împreună cu capacitatea financiară proprie, au determinat societatea să devină, într-o perioadă scurtă de timp, un partener credibil în domeniul asigurărilor.

Trăinicia societății este bazată pe managementul său și pe colectivul de specialiști din întreaga rețea națională formată din peste 130 de unități (sucursale, agenții și reprezentanțe).

UNITA S.A. este prima societate de asigurare cu capital integral privat constituită in România după decembrie 1989 și este membru fondator al Uniunii Societăților de Asigurare și Reasigurare din România, al Biroului Asigurătorilor de Autovehicole din România și a Institutului Român pentru Asigurări.

Înființată în data de 3 septembrie 1990 în Timișoara, UNITA și-a început activitatea în ianuarie 1991 cu asigurarea mixtă de viață cu acumulare de capital, înregistrând succesul scontat. La inceputul anului 1996, odată cu lansarea asigurării de incendiu și a altor pagube la bunuri, UNITA pune baza asigurărilor non-viață, domeniu care a fost dezvoltat sistematic în anii ce au urmat, cu întreaga gamă de asigurări din acest vast domeniu.

ASTRA ASIGURĂRI este una din companiile private de elită din România, situându-se pe locul III în topul asigurătorilor, în ceea ce privește mărimea capitalului sau social.

ASTRA ASIGURARI s-a desprins în 1991 din fosta companie ADAS, beneficiind de experiența de peste 30 de ani a acesteia. De atunci s-a extins continuu, ajungând în scurt timp una din cele mai puternice instituții financiare din România.

Compania de asigurare și reasigurare ASIBAN a luat ființă în decembrie 1996. Aceasta inițiativă le-a aparținut celor 5 acționari fondatori: Banca Comerciala Română, BRD – Groupe Societe Generale, Casa de Economii și Consemnațiuni, Banca Transilvania și Întreprinderea de Semnalizări și Automătizari Feroviare. Capitalul subscris și vărsat de aceștia a fost de 5 miliarde lei, fiecare acționar participând cu o cotă de 20%. În cei peste 7 ani de activitate, capitalul social a fost majorat succesiv la 15 miliarde lei in 1999, 38 miliarde in 2000, 60 miliarde in 2001, 105 miliarde lei in 2003. Pentru 2004, Adunarea Generală a Acționarilor a hotărât majorarea capitalului social la 193 miliarde lei.

OMNIASIG – grup de asigurări solid, având în componență companiile OMNIASIG Asigurare-Reasigurare, OMNIASIG Asigurări de Viață, OMNIASIG-AGI și OMNIASIG ASIRAG și-a câștigat de la apariția sa pe piață imaginea unui jucător de elită, de incredere, cu o fundație financiară puternică, stabilă, care beneficiază de susținerea, know-how-ul și experiența unui acționariat de renume.

ARDAF reprezintă o mare putere pe piața de viitor românească care este autorizată să practice toate ramurile de asigurări facultative generale și asigurări de viață prevăzute de legislație.

Membră a unui grup de firme care activează în domeniile bancar, de investiții, leasing si al valorilor mobiliare, BT Asigurări Transilvania a fost fondată în 1994 spre a răspunde necesităților de asigurare ale tuturor categoriilor de clienți, de la marile companii industriale până la persoanele individuale.

Fiind o societate mixtă pe acțiuni, BT Asigurări Transilvania are în rândul acționarilor o bancă modernă și în continuă creștere: Banca Transilvania cu 86,5% din acțiuni, restul de 13,5% din acțiuni fiind deținut de persoane fizice din România și din străinătate.

Sediul central al BT Asigurări Transilvania este în Cluj-Napoca, al doilea centru financiar al țării.

3.1.6. Servicii oferite

În cadrul programelor de parteneriat cu societățile de asigurare, serviciile oferite de EUROBROKERS GROUP S.A. se rezumă la următoarele:

identificarea și evaluarea expunerii la risc;

identificarea și analiza soluțiilor de acoperire prin asigurare;

gestionarea portofoliului de asigurări încheiate;

consilierea de specialitate la regularizarea daunelor.

EuroBrokers Group oferă următoarele tipuri de asigurări:

Asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor înmatriculate în România.

Asigurarea de avarii a autovehiculelor înmatriculate în străinătate.

Asigurarea de accidente a conducătorilor și a altor persoane aflate în autovehicul.

Carte Verde.

Asigurarea de răspundere a transportatorului în calitate de cărăuș, pentru mărfurile transportate (CMR).

Asigurarea de răspundere a transportatorului în calitate de cărăuș, pentru mărfurile transportate numai pe teritoriul României.

Asigurarea de răspundere civilă obligatorie auto (RCA).

Asigurarea de răspundere civilă excedent peste limitele răspunderii la asigurare obligatorie. Asigurări de locuințe.

Asigurări pentru răspunderi civile.

Asigurări medicale.

Asigurări pentru operatori de transport.

Asigurări agricole.

Asigurare de viață/Pensie Privată.

Asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor.

Ce se poate asigura:

• autovehicule înmatriculate în România ce aparțin persoanelor fizice sau juridice…

Pentru ce riscuri se asigură:

• ciocniri, loviri, răsturnări, zgârieri, căderi, inclusiv căderea pe autovehicul a unor corpuri;

• incendiu, explozie, afumare, pătare, carbonizare și alte diverse distrugeri ca urmare a incendiului;

• inundație, furtună, uragan, cutremur, prăbușire sau alunecare de teren, acțiunea apelor curgătoare și a obiectelor purtate de apă;

• ploaie torențială, grindină, trăsnet, avalanșă de zapadă, greutatea stratului de zapadă sau de gheață;

• furtul autovehiculului sau al unor părți componente ale acestuia;

• pagubele cauzate autovehiculului sau părților componente ale acestuia ca urmare a furtului.

Aceste riscuri sunt acoperite pe teritoriul României.

Ce despăgubiri se primesc:

• în caz de daune parțiale:

• costul reparațiilor, respectiv a înlocuirii pieselor avariate;

•cheltuielile efectuate în vederea transportului autovehiculului avariat la cel mai apropiat atelier de reparații ce poate efectua reparația sau la locul de adăpostire;

•cheltuielile efectuate în vederea limitării pagubelor;

• în caz de daună totală:

suma asigurată la care s-a făcut asigurarea și care este înscrisă în polița de asigurare, mai puțin contravaloarea pieselor rămase neavariate, rezultate din dezafectarea autovehiculului care rămâne în proprietatea Asiguratului.

OPINIA BROKERULUI:

Extinderea asigurării și în afara teritoriului României se face, fie la cerere prin plata unei prime suplimentare, fie automat la achiziționarea documentului CARTE VERDE emis de societatea unde este încheiată polița de asigurare CASCO pe teritoriul României.

În momentul în care încheie o poliță de asigurare CASCO, Clientul se va interesa

dacă beneficiază de această facilitate.

2. Asigurarea de avarii a autovehiculelor înmatriculate în străinătate.

Ce se poate asigura:

•autovehicule înmatriculate în străinătate ce aparțin persoanelor fizice sau juridice române sau străine

Pentru ce riscuri se asigură:

• ciocniri, loviri, răsturnări, zgărieri, căderi, inclusiv căderea pe autovehicul a unor corpuri;

• incendiu, explozie, afumare, pătare, carbonizare și alte diverse distrugeri ca urmare a incendiului;

• inundație, furtună, uragan, cutremur, prăbușire sau alunecare de teren, acțiunea apelor curgătoare și a obiectelor purtate de apă;

• ploaie torențială, grindină, trăsnet, avalanșă de zapada, greutatea stratului de zăpadă sau de gheață

Aceste riscuri sunt acoperite numai pe teritoriul României.

OPINIA BROKERULUI:

Autovehiculele înmatriculate în străinătate pot fi asigurate numai pentru avarii pe perioada cât acestea circulă pe teritoriul României.

3. Asigurarea de accidente a conducătorilor și a altor persoane aflate în autovehicul.

Ce se poate asigura:

• conducătorul auto și persoanele din autovehiculul asigurat pentru avarii și furt.

Pentru ce riscuri se asigură:

• deces sau invaliditate permanentă totală sau parțială produse ca urmare a circulației autovehiculului sau a accidentelor acestuia.

Ce despăgubiri se primesc:

• suma asigurată din polița în caz de invaliditate totală sau deces;

• o sumă în limita gradului de invaliditate stabilit de medic, în caz de invaliditate parțială;

• contravaloarea cheltuielilor medicale efectuate în cazul rănirii unei persoane din autovehicul pentru:

spitalizare;

diagnosticare;

tratament chirurgical și medicamentos;

transport cu ambulanța la cel mai apropiat spital.

OPINIA BROKERULUI:

Acest tip de asigurare poate fi încheiat fie numai pentru acest risc sau poate fi inclus în polița de asigurare CASCO.

4. Carte Verde.

Ce se poate asigura:

• persoanele fizice și juridice ce dețin autovehicule înmatriculate în România.
  Pentru ce riscuri se asigură:

• prejudiciile de care Asiguratul sau persoanele cuprinse în asigurare răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule care au loc pe teritoriul țărilor menționate în documentul international de asigurare "CARTE VERDE".

Ce despăgubiri se primesc:

• sumele datorate terțelor persoane păgubite ca urmare a vătămării corporale sau a decesului, precum și avarierii ori distrugerii unor bunuri printr-un accident produs de autovehiculul asigurat;

• cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil, dacă a fost obligat la despăgubire.
  OPINIA BROKERULUI:

Nu se poate emite CARTE VERDE pentru autovehiculele înmatriculate în străinătate.

Pentru autovehiculele înmatriculate în străinătate care intră pe teritoriul României și a căror asigurare obligatorie expiră, se emite o poliță de asigurare RCA cu valabilitate o lună.

5. Asigurarea de răspundere a transportatorului în calitate de cărăuș, pentru

mărfurile transportate (CMR).

Ce se poate asigura:

• societățile ce efectuează transporturi internaționale de mărfuri cu autovehiculele menționate expres în polița de asigurare.

Pentru ce riscuri se asigură:

• pierderea totală sau parțială a mãrfii sau pentru avarierea acesteia, care se produce din momentul primirii mărfii la transport și până la predarea acesteia, precum și pentru depășirea termenului de livrare.

Ce despăgubiri se primesc:

• în caz de pagubă totală:

• la bunuri a căror cantitate se exprimă în kg., litri, bucăți, metri lineari, pătrați sau cubi, valoarea la data producerii evenimentului asigurat a părții din cantitatea totală care a fost distrusă în întregime;

• la celelalte bunuri, valoarea la data producerii evenimentului asigurat a bunurilor distruse, din care se scade, cu acordul Asiguratului, valoarea la aceeași dată a resturilor ce se mai pot întrebuința sau valorifica.

• în caz de pagubă parțială:

• la bunuri a căror cantitate se exprimă în kg., litri, bucăți, metri lineari, pătrați sau cubi, valoarea la data producerii evenimentului asigurat a pierderii de calitate (deprecierii) a acelei părți din cantitatea totală care a rămas după pagubă și care diminuează valoarea bunurilor respective. Gradul de depreciere se stabilește în procente, pe baza examinării bunurilor avariate;

• la celelalte bunuri, costul reparațiilor părților componente sau pieselor avariate, ori costul de înlocuire sau de recondiționare al acestora, din care se scade, cu acordul Asiguratului, valoarea la data producerii evenimentului asigurat a resturilor ce se mai pot întrebuința sau valorifica.

OPINIA BROKERULUI:

Acest tip de asigurare poate fi încheiat împreună cu asigurarea CARTE VERDE și CASCO, la un preț mult mai convenabil decât dacă ar fi încheiat ca tip de asigurare distinct.

6. Asigurarea de răspundere a transportatorului în calitate de cărăuș, pentru mărfurile transportate numai pe teritoriul României.

Ce se poate asigura:

• societățile ce efectuează transporturi de mărfuri numai pe teritoriul României, cu autovehiculele menționate expres în polița de asigurare.

față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule pe teritoriul României, și anume:

deces sau vătămare corporală;

avarii sau distrugeri ale unor bunuri (inclusiv autovehicule).

Ce despăgubiri se primesc:

Pentru asigurările de răspundere civilă, despăgubirile se plătesc nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite, în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de Asigurat.

• sumele pe care Asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de desdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite pentru riscurile de mai sus;

• cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.

Notă:

Despăgubirea acordată de Asigurator este limitată de lege la o anumită valoare actualizată în fiecare an prin Ordin al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Pentru anul 2005, limitele sunt următoarele:

• pentru avarii sau distrugeri materiale – limita despăgubirii este de 3.000.000.000 lei/eveniment, dar nu mai puțin de 1.000.000 lei;

• pentru vătămări corporale – despăgubiri până la 1.000.000.000 lei pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 5.000.000.000 lei indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămare corporală sau de deces, inclusiv pentru prejudicii cu caracter patrimonial.

Pentru anul 2006, limitele sunt următoarele:

• pentru avarii sau distrugeri materiale – limita despăgubirii este de 4.000.000.000 lei/eveniment, dar nu mai puțin de 1.000.000 lei;

• pentru vătămări corporale – despăgubiri până la 2.000.000.000 lei pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 10.000.000.000 lei indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămare corporală sau de deces, inclusiv pentru prejudicii cu caracter patrimonial.

OPINIA BROKERULUI:

Începând din anul 2005, tarifele de asigurare pot fi stabilite de asigurători.

Astfel, față de tarifele impuse prin Ordinul CSA, societățile pot face reduceri de 10% sau majorări de maxim 20%.

8. Asigurarea de răspundere civilă excedent peste limitele răspunderii la asigurare obligatorie.

Ce se poate asigura:

• persoanele fizice sau juridice ce dețin autovehicule înmatriculate în România.

Pentru ce riscuri se asigură:

• prejudiciile de care asiguratul sau persoanele cuprinse în asigurare răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, și anume:

• deces sau vătămare corporală;

• avarii sau distrugeri ale unor bunuri (inclusiv autovehicule).

Ce despăgubiri se primesc:

Pentru asigurările de răspundere civilă, despăgubirile se plătesc nemijlocit

persoanelor fizice sau juridice păgubite, în masura în care acestea nu au fost despăgubite de Asigurat.

• sumele care depășesc limitele stabilite de lege la răspunderea civilă obligatorie și pe care Asiguratul este obligat să le plăteasca cu titlu de desdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite pentru riscurile de mai sus;

• cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.

9. Asigurări pentru Locuințe.

Dezbatere privind asigurările de locuințe:

Asigurarea imobilului va fi instituită prin taxa locală in București, reprezentanții Prefecturii, ai Primăriei Capitalei și Primăriilor de sector pregătind în acest sens un proiect de Hotărâre de Consiliu General. Doamna Mioara Mantale, Prefectul Capitalei, a solicitat reprezentanților Primăriilor de sector, la ședința de ieri a Comitetului Operativ-Consultativ al municipiului Bucuresti, să vină cu propuneri pe această temă, până la sfârșitul lunii iunie. "Comisia pentru Supravegherea Asigurărilor ne-a prezentat oportunitatea introducerii unor asigurări obligatorii, pentru atenuarea consecintelor în caz de cutremur. Impreună vom propune un proiect de lege și de Hotărâre de Consiliu General, în prezent discuțiile purtându-se asupra sumei. Propunerea mea a fost ca taxa reprezentând asigurarea imobilului să fie măcar la nivelul unei garsoniere, iar Guvernul să suporte sumele pentru pensionarii și persoanele cu venituri reduse", a precizat domnia sa. O altă propunere a venit din partea domnului Victor TĂRTĂCUȚĂ, Viceprimarul Sectorului 3, potrivit căruia proprietarii care iși asigură imobilul ar trebui să fie scutiți de achitarea a 50% din valoarea impozitului pe locuință. Viceprimarul a anuntat ca autoritatea locală a acestui sector studiază de mai multă vreme aceasta problemă, având în pregătire un proiect de Hotărâre de Consiliu Local menit să acorde facilități proprietarilor care își asigură locuințele. "Dacă nu le dai oamenilor niste facilități, va fi foarte greu să le impui o taxă nouă. Noi ne-am gandit să acordăm celor care își fac asigurare o reducere de 50% la impozitul pe locuință. Practic, dacă asigurarea va fi de aproximativ 500.000 de lei/an, această sumă ar reprezenta cam jumătate din impozitul anual al unui apartament cu doua camere. Dacă s-ar deduce din impozitul pe clădire ar fi foarte bine", a argumentat    Viceprimarul Sectorului 3. (FOOTNOTE: România Liberă, pag.28; Cotidianul, pag.5; Ziua, pag.10; Curentul, pag.11)Data: 1.06.2005

Obligativitatea încheierii asigurărilor de locuințe – decisă de autoritățile locale:

Potrivit unui proiect supus atenției Presedinției, Senatului, Camerei Deputaților și Guvernului României de către domnul Nicolae Eugen Crișan, Președintele Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), va fi luată în calcul posibilitatea ca autoritățile locale să decidă caracterul de obligativitate al asigurărilor împotriva calamităților naturale, ân funcție de particularitățile fiecărei zone și de expunerea locală la risc. „Am prezentat un proiect de acoperire a riscurilor de catastrofe naturale pe diverse zone locale din România. La nivel regional se poate identifica mult mai ușor riscul cu care se confruntă o localitate decât la nivel național", a declarat la FIAR 2005 Președintele Consiliului CSA. Conform domnului Nicolae Eugen Crișan, unul dintre argumentele care conduc la introducerea obligativității asigurărilor de catastrofe naturale este ca din 1995, moment în care s-a abrogat obligativitatea asigurării locuințelor gradul de cuprindere al asigurărilor – pe considerente facultative – a crescut cu doar 2 procente. Prin punerea în practica a acestei inițiative, România ar adopta o soluție care funcționează cu succes în Olanda, Spania sau Elveția.

Deductibilitatea asigurărilor de locuințe:

Introducerea deductibilității pentru cheltuielile de asigurare a locuințelor contra cutremurului nu se dovedește un impuls semnificativ pentru creșterea numărului de locuințe asigurate anul acesta, chiar dacă asigurătorii au sustinut multă vreme nevoia deductibilității fiscale pentru extinderea acestui tip de asigurare. Conform estimărilor, doar 5-7% din cele 7 milioane de locuințe sunt acum asigurate împotriva riscului de cutremur, în condițiile în care iminența unui cutremur de peste 7 grade pe scara Richter pentru următorii 4-5 ani este tot mai mult susțină de către specialiști. "Nu am remarcat o creștere a cererii pe acest segment. De fapt, oamenii vor simți abia la anul în buzunare faptul că asigurarea este deductibilă. Este prea puțin mediatizat fenomenul în sine. Ar trebui promovat la nivel național pentru a avea rezultate", consideră domnul Dumitru Cerăceanu, Președinte ASIBAN. "Este greu de anticipat o creștere a asigurării de locuințe ca urmare a introducerii deductibilității. Oamenii sunt circumspecți pentru că procedura nu este încă limpede", declară și domnul Fănel Plopeanu, Vicepreședinte OMNIASIG.

Fie că este vorba de un apartament de bloc, de o casă sau vilă, protecția proprietății este deoseit de importantă în ziua de astăzi. 

Mult prea frecvent au loc spargeri de locuințe și în cele mai multe cazuri acestea nu au ca urmare doar furtul obiectelor din locuință, ci și distrugerea și vandalizarea locuinței. Un trăsnet poate declanșa un incendiu, care distruge în câteva secunde averile dvs., iar o ploaie torențială vă poate inunda locuința

Societățile de asigurări preiau toate aceste riscuri pentru dvs., oferind despăgubiri prompte și eficiente.

   Asigurarea locuinței oferă o protecție împotriva pierderilor provocate de evenimente ca incendiu, explozie, cutremur, inundații, vandalism, furt prin efracție și altele.
   De asemenea, se pot asigura și alte bunuri din locuință, bunuri casabile sau bani/valori.

Ce se poate asigura:

• clădiri și alte construcții având destinația de locuință (în cazul gospodăriilor din mediul urban sau rural, casă, vilă, cabană sau altă construcție destinată locuirii permanente sau temporare (casă de vacanță), având dotările necesare acestui scop, iar în cazul blocurilor – apartamentul);

• anexele din gospodăria Asiguratului, corelate locuinței (magazie, șopron, grajd, garaj, jardiniere, pergole, saună, piscină, împrejmuiri). Acestea se asigură numai ca extindere la asigurarea clădirii;

• cheltuieli, ca extindere la asigurarea clădirii și/sau anexelor, după cum urmează:

de proiectare;

de curățare a locului ca urmare a producerii riscurilor asigurate;

legate de intervenția pompierilor pentru stingerea incendiilor.

Pentru ce riscuri se asigură:

• prin polița STANDARD:

incendiu, inclusiv pagube materiale directe produse clădirilor asigurate prin: carbonizare totală sau parțială și topire cu și fără flacără; degajare de fum, gaze sau vapori ca urmare a incendiului;

trăsnet, respectiv descărcare electrică atmosferică directă asupra clădirii asigurate;

explozie (urmată sau nu de incendiu), chiar dacă a avut loc în afara clădirii, fără însă a fi cauzată de dispozitive explozive;

căderea aparatelor de zbor (aeronave și vehicule spațiale), a unor părți ale acestora sau a obiectelor transportate, sau impactul cu acestea;

• prin polița TOATE RISCURILE, cele prevăzute anterior, precum și:

cutremur de pământ;

inundații și aluviuni provenind din revărsarea apelor de suprafață (curgătoare sau stătătoare) precum și din precipitații atmosferice temporare, inclusiv din topirea zăpezii ori gheții;

furtună, uragan, vijelie, tornadă;

ploaia torențială – efectul direct inclusiv cele cauzate de pătrunderea apei prin spărturile și rupturile provocate acoperișului, pereților, ușilor și ferestrelor prin manifestarea violentă a fenomenelor atmosferice concomitent cu ploaia torețială;

grindină – efecte directe;

vandalism (fapta persoanei/grupului care pătrunzând prin efracție sau tâlhărie în clădirea asigurată devastează elementele constitutive ale acesteia);

terorism (situațiile produse de grupuri de oameni care stârnesc un climat de violență, teamă și nesiguranță, prin tulburarea liniștii sociale sau de drept prin diverse mijloace de timorare, inclusiv cu materiale explozive);

prăbușire și/sau alunecare de teren;

greutatea zăpezii și/sau gheții;

izbirea din exterior de către autovehicule, altele decât cele aparținând Asiguratului, a clădirii asigurate;

unda de șoc provocată de avioane (boom sonic);

avalanșe de zăpadă;

cădere accidentală de corpuri (stânci, copaci, stâlpi, etc) cu excluderea cazurilor în care aceasta a fost provocată cu intenție;

riscuri politice (greve și tulburări civile) și actiuni ale unor grupuri răuvoitoare.

în baza unor clauze speciale se pot asigura și următoarele:

inundația provocată ca urmare a spargerii conductelor de apă și a refulării conductelor de canalizare;

daune provocate elementelor asigurate ale clădirii prin vandalism fără efracție, furtul elementelor clădirii prin efracție și acte de tâlhărie, distrugeri provocate de animale;

bunurile casabile din alcătuirea clădirii contra riscurilor specifice;

clădirile în construcție, de către proprietar.

Ce despăgubiri se primesc:

– Pentru clădiri și alte construcții cu destinația de locuință și pentru anexe:

în caz de daună totală, suma asigurată din polițe;

în caz de daună parțială, în limita sumei asigurate din polița, costul reparațiilor, refacerii, restaurării, recondiționării sau înlocuirii părților avariate sau distruse, operațiuni necesare pentru readucerea bunului avariat sau distrus la starea anterioară producerii riscului asigurat.

– Pentru cheltuieli, în limita sumei asigurate din polița, costurile lucrărilor efectuate, pe baza de facturi prezentate de Asigurat.

OPINIA BROKERULUI:

Plata primei de asigurare se poate face și în rate.

10. Asigurări pentru Răspunderi civile.

Pentru faptele noastre trebuie să răspundem în fața celor cărora le producem daune, fără intenție, dar din culpa noastră, și să reparăm aceste prejudicii. Această răspundere poate fi mult prea ridicată pentru posibilitățile noastre sau poate produce diminuarea serioasă a patrimoniului/averii de care dispunem.  

Cine se poate asigura:

• orice persoană fizică sau juridică.

Pentru ce riscuri se asigură:

• daune materiale ca urmare a producerii din culpă proprie, precum și din culpa altor persoane pentru care acesta este obligat să răspundă potrivit legii (copii minori, elevi și ucenici aflati sub supravegherea Asiguratului), de vătămări corporale sau deces, precum și avarieri ori distrugeri de bunuri;

• daune materiale, ca urmare a producerii prejudiciilor cauzate de lucruri și animale aflate în paza juridică a Asiguratului, precum și de ruina edificiului.

Ce despăgubiri se primesc:

• în cazul vătămărilor corporale:

– pentru deces, integral suma asigurată menționată în polița de asigurare;

– pentru invalidități, suma rezultată din aplicarea gradului de invaliditate permanentă (stabilit pe baza de expertiza medicală) asupra sumei asigurate menționate în polița de asigurare.

• în cazul pagubelor produse la bunuri: costul procurării, reparației, refacerii ori restaurării bunurilor avariate sau costul procurării unui bun asemănător (din punct de vedere tehnic și al vechimii) celui avariat sau distrus, din care se scade, dupa caz, fransiza și/sau valoarea resturilor care se pot valorifica.

11. Asigurări medicale.

Societatea de asigurări oferă acoperirea cheltuielilor efectuate ca urmare a îmbolnăvirii în timpul călătoriei în străinătate sau a unui accident survenit în aceasta perioadă, prin polița de asigurare medicală pentru călătorii în străinătate. Prețul unei polițe de asigurare se stabilește în funcție de durata și scopul călătoriei, zona geografică și vârsta asiguratului.

Societățile de asigurări preiau toate aceste riscuri., despăgubindu-și cienții prompt și eficient!

12. Asigurări pentru operatori transport.

Ce se poate asigura?

Răspunderea asiguratului pentru prejudicii materiale produse unor terțe persoane, clienți ai acestuia, în derularea contractelor de transport rutier încheiate, ca urmare a finalizării procedurilor judiciare de lichidare a asiguratului, dacă debitul către terțul prejudiciat nu s-a stins în urma consumării capacității financiare proprii asiguratului prin plăți făcute către debitorii săi.

Cine se poate asigura?

Orice persoană juridică română autorizată de Ministerul lucrărilor publice, transporturilor și locuinței prin Autoritatea Rutieră Română să desfășoare activități de transport rutier cu vehicule omologate, înmatriculate în România, cu inspecția tehnică periodică valabilă, înscrise în circulație, definitiv sau temporar, și pentru care s-a eliberat licența de execuție.

Riscuri asigurate:

Se acordă despăgubiri, în limita sumelor asigurate prevăzute în contractul de asigurare, pentru:

• sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de despăgubire pentru prejudiciile materiale aduse unor terțe persoane ca urmare a neonorării unor comenzi sau contracte de transport, cauzate de declanșarea procedurii judiciare de lichidare a asiguratului;

• cheltuielile de judecată rezonabile făcute de asigurat în procesul civil, dacă a fost obligat la desdăunare;

• cheltuielile de judecată făcute de reclamant, pentru îndeplinirea formalităților legale în vederea obligării asiguratului la plata despăgubirii, dacă asiguratul a fost obligat prin hotărâre judecătorească la plata acestora;

13. Asigurări agricole.

   În asigurare pot fi cuprinse: culturile de cereale, plantele tehnice, leguminoase, culturile de legume și cartofi, plantele medicinale și aromatice, culturile furajere, rodul viilor, pomilor fructiferi și hameiului.

Pe baza de Clauză specială pot fi cuprinse în asigurare:

• serele și culturile din sere;

• școlile de viță, plantațiile de căpșuni, arbuști fructiferi, plante ornamentale și decorative.

Pentru ce riscuri se asigură:

• Riscuri generale: incendiu produs de cauze naturale (descărcări electrice), ploi torențiale, furtună/uragan, grindină, alunecare/ prăbușire/surpare de teren, îngheț timpuriu de toamnă, îngheț târziu de primavară.

• Riscuri speciale: Prin derogare de la condițiile de asigurare, pe bază de clauze speciale și cotații (prime) de asigurare suplimentare, dintre riscurile excluse în condițiile de asigurare pot fi acoperite la solicitarea clienților și cu acceptul reasiguratorului:

• înghețul de iarnã;

• inundația din ploi torențiale;

• seceta;

• întarzierea recoltatului datoritã ploilor de duratã;

• culturile se asigurã la valorile declarate de Asigurat în funcție de cheltuielile de producție preluate din devizele tehnologice pe culture

Ce despăgubiri se primesc:

Pentru asigurarea culturilor agricole, rodului viilor, pomilor fructiferi și hameiului despăgubirile se plătesc după evaluarea daunei care se face în funcție de :

• modul de încheiere a asigurării menționat expres în polița de asigurare, respectiv pentru acoperirea cheltuielilor de producție sau a valorii producției.

• proporția daunei în funcție de gradul de distrugere, respectiv totală sau parțială.

Gradul de distrugere (dăunare) reprezintă raportul procentual dintre valoarea pierderii de producție ca urmare a evenimentului și valoarea producției care s-ar fi obținut dacă evenimentul nu s-ar fi produs.

14. Asigurare de viață/Pensie Privată.

Compania EuroBorkers Group oferă cele mai atractive planuri de pensii private la următoarele companii de asigurari: AIG Life, Generali, Allianz Țirac, Omniasig, Ardaf, și toate cele mentionate la rubrica "parteneri".

Tot prin Euro Brokers, clientul poate începe un program de asigurare de viață cu opțiune de pensie privată și posibilitate de luare de credit pentru locuințe. Astfel, familia clientului va fi protejată financiar în cazul în care, în urma unui accident, acesta nu va mai avea posibilitate de muncă.

Asigurările de viață (persoane) au ca obiect garantarea plății unei sume de bani de către asigurător, în cazul producerii unui eveniment legat de persoana fizică a asiguratului, și anume: vătămarea corporală, îmbolnăvirea, decesul sau supraviețuirea acestuia, etc. Astfel, asigurările de viață se împart în următoarele categorii, în funcție de riscul acoperit:

asigurări de supraviețuire

asigurări de deces

asigurări mixte de viață

asigurări de accidente

asigurări de boală

alte forme

În cazul asigurării de supraviețuire, asigurătorul se obligă să plătească asiguratului suma asigurată, cu condiția ca acesta să fie în viață la sfârșitul perioadei pentru care s-a încheiat contractul de asigurare. Dacă acesta a decedat înainte de expirarea termenului de valabilitate, asigurătorul este eliberat de angajamentul luat prin contract și nu are nici o obligație față de moștenitori.

Asigurarea de rentă este asigurarea în care suma asigurată este pusă la dispoziția asiguratului sub forma unor plăți periodice cu titlul de rentă.

În cazul asigurării de viață variabile, proprietarul poliței de asigurare are posibilitatea de a alege una dintre opțiunile pe care societatea de asigurare i le pune la dispoziție, beneficiile poliței de asigurare se ajustează în funcție de valoarea investițiilor prevăzute în polița de asigurare, în momentul în care se solicita plata lor, beneficiile de deces nu pot fi mai mici decât sumele asigurate inițial, pentru care s-a încheiat contractul de asigurare, dar ele pot fi mai mari, dacă investițiile făcute au fost profitabile.

În ceea ce privește asigurările de viață universală, posesorul poliței de asigurare poate modifica, la anumite intervale de timp, valoarea beneficiilor de deces, posesorul poliței de asigurare poate schimba valoarea și data efectuării plății primelor de asigurare, fără a avea obligația de a anunța anticipat societatea de asigurări, primele de asigurare sunt plasate într-un cont și din valoarea lor se vor scădea, la un moment dat, cheltuielile de deces.

În cazul asigurărilor de deces, care protejează asiguratul împotriva riscului de deces, asiguratul se obligă să plătească prime de asigurare toată viața, existând posibilitatea ca plata primelor să se facă până la o anumită dată, cum ar fi ieșirea la pensie. În cazul asigurării de deces încheiate pe termen limitat, asigurătorul se obligă să achite suma înscrisă în contract, cu condiția ca decesul asiguratului să survină în perioada de valabilitate a acestuia.

La asigurarea mixtă de viață, asigurătorul cuprinde două riscuri alternative într-un contract de asigurare unic, dând impresia că asigurații câștigă în cazul producerii oricărui risc: în cazul decesului asiguratului, beneficiarul asigurării intră în posesia sumei asigurate, iar în caz de supraviețuire, asiguratul încasează personal suma asigurată. Asiguratul căștigă așadar în ambele cazuri, dar cu prețul aferent acoperirii celor două riscuri, atât cel de deces, cât și cel de supraviețuire.

Asigurarea de accidente protejează persoanele fizice de consecințele nefaste ale unor evenimente neprevăzute care le pot afecta viața, integritatea corporală sau capacitatea de muncă. Persoanele asigurate vor primi cu titlu de indemnizație o sumă pentru acoperirea cheltuielilor de îngrijire medicală, refacere și compensare a pierderilor de venit.

Asigurarea de boală are drept scop protejarea persoanelor care au suferit o incapacitate temporară de muncă determinată de boală.

Rolul asigurărilor de sănătate este acela de acoperire totală sau partială a cheltuielilor cu ocrotirea sănătății, diferența fiind suportată de stat sau de individ, după caz. Aceste asigurări au caracter facultativ și se întind pe perioade lungi de timp.

Asigurarea de sănătate permanentă urmărește să elimine sărăcia, adesea asociată cu o incapacitate de muncă de durată, provocată de un accident sau o boală. Dacă asiguratul ajunge în incapacitate de muncă în urma unei boli sau a unui accident, el are dreptul la o indemnizație de asigurare, care se acordă periodic, atât timp cât se menține starea de incapacitate sau până când asiguratul atinge vârsta de pensionare ori decedează.

Asigurarea dotală este un mod de constituire a unei dote pentru copil, până când acesta ajuinge la majorat. Asigurătorul onorează această asigurare dacă beneficiarul este în viață la data atingerii majoratului. În caz contrar, asigurătorul este exonerat de orice răspundere legată de acest contract.

Asigurarea de nupțialitate este o asigurare de viață, în baza căreia asigurătorul se angajează să plătească o anumită sumă de bani asiguratului, dacă acesta se căsătorește înainte de a împlini o anumită vârstă.

Asigurarea de natalitate constă în obligația asigurătorului de a plăti suma de bani asiguratului căruia i s-a născut un copil, într-un anumit termen.

3.2. Portofoliul S.C. EUROBROKERS GROUP S.A. pentru anul 2005

Principalele produse de asigurare promovate de EUROBROKERS, ce alcătuiesc portofoliul companiei pe anul 2005 sunt următoarele:

Asigurarea facultativă individuală/grup de accidente a persoanelor

Asigurarea de accidente a persoanelor aflate în autovehicule și bagajele acestora

Asigurarea medicală de călătorii în străinătate

Asigurarea CASCO

Asigurarea mărfurilor pe timpul transportului

Asigurarea clădirilor și a conținutului

Asigurarea culturilor agricole

Asigurarea banilor și valorilor pe timpul transportului

Asigurarea obligatorie de răspundere civilă a autovehiculelor (RCA)

Asigurarea de Răspundere civilă generală

Asigurarea de Răspundere civilă profesională

Asigurări de viață

Pensii private

Structura portofoliului EUROBROKERS pe anul 2005 este împărțită în tabelul de mai jos pe societăți de asigurare:

Tab. 3.3. Volumul primelor intermediate în 2005

*sursa: Raportul Anual al Eurobrokers Group 2005

Valoarea totală a primelor intermediate de EUROBROKERS în anul 2005 a fost de 7.756.361 RON, iar comisioanele încasate, care reprezintă de fapt veniturile societății, totalizează 2.227.442 RON.

Societatea cu cea mai mare valoare a primelor intermediate de EUROBROKERS este AIG Life, comisioanele plătite de această societate către Broker deținând și ele cea mai mare pondere în totalul veniturilor, și anume aproximativ 30%, restul de 70% compunându-se din toate comisioanele încasate de EUROBROKERS de la celelalte firme colaboratoare însumate.

În ceea ce privește nivelul primelor intermediate de EUROBROKERS, se remarcă o creștere spectaculoasă în 2005 față de anii anteriori, creștere reliefată și în următorul grafic:

Figura 3.1. Evoluția primelor intermediate de EUROBROKERS în perioada 2003-2005

În 2005 EUROBROKERS a intermediat prime ce totalizeaza o valoare de 7.760.000 RON, ceea ce reprezintă cu 4.260.000 RON mai mult decât în anul precedent, adică cu 121,71% mai mult. La fel, în anul 2004 primele intermediate au înregistrat tot o creștere, și mai semnificativă – de 191%, de la 1.200.000 RON la 3.500.000 .

Creșterea înregistrată în 2005 față de 2003 este mai mult decât semnificativă, nivelul primelor intermediate mărindu-se de aproape 7 ori.

Aceste creșteri se datorează amplificării colaborării cu societățile de asigurări ce detin segmente importante de piață, dar și unei promovări permenente a imaginii Companiei și a produselor partenerilor săi.

EUROBROKERS negociază cu fiecare societate de asigurări în parte anumite cote de comision. Acestea sunt stabilite diferit de la o societate la alta, în funcție și de tipul de asigurare încheiat, iar aplicarea acestor cote la valoarea primelor încasate de societățile de asigurare conduce la aflarea valorii veniturilor ce îi revin Brokerului, ca remunerare a serviciilor de intermediere.

Figura 3.2. Comparație între veniturile obținute de EUROBROKERS GROUP în perioada 2003 – 2005

Venitul obținut de EUROBROKERS din comisioane în anul 2005 este de 2.200.000 RON, adică în creștere cu 188,31% față de anul anterior, și cu 353,6% față de 2003. creșterile sunt așadar mai mult decât semnificative, scoțând în evidență faptul că EUROBROKERS se află într-o continuă căutare a celor mai vandabile și celor mai solicitate produse de asigurare.

Din total venituri, 2.027.442 RON sunt obținute din activitatea de brokeraj, restul de 172.558 RON încadrându-se în categoria „Alte venituri”.

Tabelul următor înfățișează cotele de comision stabilite de EUROBROKERS GROUP cu principalii colaboratori, în funcție și de tipul de asigurare intermediată:

Tab. 3.4. Cote comisioane negociate cu societățile de asigurări colaboratoare

*sursa: Raport Anual al Eurobrokers Group 2005 – Anexa 1

În contractul de intermediere, care reglementează colaborarea dintre Societatea de asigurări și Broker este prevăzut faptul că Asigurătorul se obligă să plătească Brokerului comisioanele cuvenite în condițiile prevăzute în contract, sub rezerva încasării primei/ratei de primă de asigurare.

Astfel, la prima încasată de Asigurător se va aplica o anumită cotă (care variază atât în funcție de societatea de asigurare, cât și de tipul de poliță încheiat), rezultatul astfel obținut constituind comisionul plătit de către Asigurător Brokerului care a intermediat contractul de asigurare.

Asigurătorul va plăti în contul deschis la bancă al Brokerului comisioanele cuvenite din primele încasate pentru contractele de asigurare intermediate de aceasta în luna anterioară, până la data de 15 a lunii curente, iar pentru comisioanele în valută, Asigurătorul va vira comisioanele cuvenite Brokerului în lei, la cursul de schimb al B.N.R. din ultima zi a lunii pentru care se calculeaza comisionul.

Comisioanele cuvenite Brokerului se plătesc numai în baza facturii fiscale emise de acesta, în conformitate cu reglementările fiscale în vigoare la data plății.

Principalele categorii de asigurări ce intră în componența portofoliului EUROBROKERS sunt asigurările de răspundere civila auto, și cele de viață, așa cum se poate observa și din grafic:

Figura 3.3. Structura portofoliului EUROBROKERS pe tipuri de asigurări pentru anul 2005

*sursa: Raport Anual EUROBROKERS GROUP 2005

Din totalul de 7.760.000RON, veniturile aduse de încheierea polițelor RCA totalizează o valoare de 4.400.000 RON, adică 57%, asigurările de viață aduc societății un venit total de 2.240.000 RON, ceea ce reprezintă un procent de 29% din total, iar din toate celelalte tipuri de polițe de asigurări societatea realizează un venit de 1.120.000 RON.

3.3. Studii de caz

3.3.1. Studiu de caz – Contract de intermediere în asigurări. Clauze generale

S.C. GENERALI ASIGURĂRI S.A., societate de asigurări cu sediul legal în București, denumită în continuare ”Asigurător’’, încheie cu societatea EUROBROKERS GROUP S.A., denumită în continuare „Broker”, un contract de intermediere în asigurări, având ca obiect reglementarea colaborării dintre Asigurător și Broker, cu privire la încheierea contractelor de asigurare pantru clienții Brokerului.

Durata contractului – contractul se încheie pe o durată nedeterminată și intră în vigoare la data semnării sale de către părți.

Comisionul. Plata:

Asigurătorul va plăti în contul deschis la bancă al Brokerului comisioanele cuvenite din primele încasate pentru contractele de asigurare intermediate de aceasta în luna anterioară, până la data de 15 a lunii curente, iar pentru comisioanele în valută, Asigurătorul va vira comisioanele cuvenite Brokerului în lei, la cursul de schimb al B.N.R. din ultima zi a lunii pentru care se calculeaza comisionul.

Comisioanele cuvenite Brokerului se plătesc numai în baza facturii fiscale emise de acesta, în conformitate cu reglementările fiscale în vigoare la data plății.

Drepturile și obligațiile Asigurătorului:

Asigurătorul va pune la dispoziția Brokerului condițiile de asigurare pentru produsele de bază standard practicate. Pentru celelalte tipuri de asigurări solicitate, condițiile de asigurare se vor pune la dispoziția Brokerului, împreună cu fiecare ofertă de asigurare în parte. Asigurătorul va emite contracte de asigurare și va ține evidența lor.

Asigurătorul va informa Brokerul despre orice nouă versiune a condițiilor de asigurare aferente produselor de bază standardizate, inclusiv despre data intrării în vigoare a acestora. Versiunile ulterioare ale condițiilor de asigurare vor produce efecte numai pentru contractele de asigurare încheiate după data intrării lor în vigoare.

Asigurătorul va prelucra în timp cât mai scurt informațiile furnizate de Broker privind riscul, termenii și condițiile de asigurare solicitate de acesta, va evalua/cota riscul și va emite polița sau va transmite Brokerului că nu vizează preluarea riscului respectiv.

Asigurătorul se obligă să plătească Brokerului comisioanele cuvenite în condițiile prevăzute în contract, sub rezerva încasării primei/ratei de primă de asigurare.

În cazul producerii evenimentului asigurat, constatarea și lichidarea daunei se va face de către Asigurător.

În cazul în care Clientul Brokerului, pentru care Brokerul a primit o ofertă de asigurare pentru anumite riscuri, solicită direct o ofertă similară, Asigurătorul se obligă să-i comunice aceeași ofertă pentru aceleași riscuri, transmisă inițial Brokerului.

În cazul în care Brokerul a primit o ofertă de asigurare pentru un anumit Client și un alt intermediar solicită oferta de asigurare similară pentru același Client, Asigurătorul se obligă să-i comunice acestuia aceeași ofertă pentru aceleași riscuri transmisă inițial Brokerului, numai dacă se prezintă o împuternicire scrisă din partea Clientului.

În cazul în care Brokerul solicită o ofertă de asigurare pentru un anumit Client pentru care s-a transmis deja o ofertă de asigurare direct sau printr-un alt intermediar, Asigurătorul se obligă să-i comunice Brokerului aceeași ofertă pentru aceleași riscuri transmisă inițial, numai dacă se prezintă o împuternicire scrisă din partea Clientului.

În cazul in care, in timpul derulării unui contract de asigurare intermediat de Broker, Asiguratul decide încetarea raportului de colaborare cu Brokerul ori schimbarea acestuia cu un alt intermediar, Asigurătorul va plăti comision pentru întreaga perioadă de asigurare prevazută în poliță, cu condiția ca prima de asigurare să fie încasată.

În cazul în care Brokerul prezintă un contract de mandat/de reprezentare din partea unui client care are în derulare contracte de asigurare cu Asigurătorul, directe sau intermediate de alt Broker, Asigurătorul nu va plăti comision pentru prima de asigurare aferentă perioadei rămase din anul de asigurare prevăzut in poliță.

Atunci când consideră necesar, Asigurătorul va efectua inspecții de risc cu înștiințarea în prealabil a Brokerului. Acesta are dreptul de a participa la inspecțiile de risc.

Asigurătorul va derula relația cu Asiguratul numai prin intermediul Brokerului, cu excepția situației prevăzute mai sus și a cazului când se agreează de comun acord altă procedură.

Asigurătorul este răspunzător pentru erorile, omisiunile sau neglijențele sale și ale prepușilor săi produse în executarea prezentului contract.

Asigurătorului îi este interzis să cesioneze drepturile și obligațiile rezultate din prezentul contract.

Drepturile și obligațiile Brokerului:

Brokerul va intermedia încheierea de contracte de asigurare între Clienții săi și Asigurător.

În executarea contractlui de colaborare, Brokerul va prezenta Asigurătorului cereri din partea Clienților săi pentru oferte de asigurare.

În cazul încheierii contractului de asigurare, Brokerul este îndreptățit la comision pentru primele/ratele de primă de asigurare încasate de către Asigurător pentru contracte încheiate prin intermediul său. Comisionul cuvenit Brokerului se calculează ca procent din primele de aisgurare încasate.

Brokerul nu are dreptul la comisioane pentru:

Dreptul Brokerului la plata plata comisioanelor cuvenite se naște în momentul încasării de către Asigurător a primelor de asigurare aferente contractelor încheiate.

primele de asigurare restituite sau care vor fi restituite asiguraților în cazurile prevăzute în Condițiile de asigurare;

primele de asigurare încasate, dacă asigurările pentru care s-au încasat primele nu rămân în vigoare.

Astfel, dacă Asigurătorul returnează prima de asigurare sau o parte din aceasta, Brokerul, la solicitarea scrisă a Asigurătorului, se obligă să vireze în termen de 5 zile lucrătoare partea de comision corespunzătoare primei returnate. În cazul în care nu se face o solicitare scrisă, regularizarea comisionului necuvenit se va face la următoarea plată.

Dreptul Brokerului la plata plata comisioanelor cuvenite se naște în momentul încasării de către Asigurător a primelor de asigurare aferente contractelor încheiate.

Brokerul trebuie să cunoască condițiile de asigurare ale Asigurătorului și să prezinte cu exactitate Clientului prevederile acestora.

Brokerul se obligă să comunice Asiguratului modalitatea de derulare a contractului de asigurare și să-i transmită un exemplar al poliței și condițiile de asigurare aferente.

Brokerul va urmări achitarea de către asigurați a primelor/ratelor de primă de asigurare la termenele scadente prevăzute în contract.

Brokerul nu are dreptul de a emite documente de asigurare, de a colecta prime de asigurare și nici de a plăti despăgubiri în numele Asigurătorului.

Brokerul este răspunzător pentru erorile, omisiunile sau neglijențele sale și ale prepușilor săi, produse în executarea contractului de intermediere.

Brokerului îi este interzis să concesioneze drepturile și obligațiile rezultate din contractul de intermediere.

Clauza de confidențialitate:

Părțile contractante (Asigurătorul și Brokerul) se obligă să păstreze confidențialitatea contractului, a datelor, a informațiilor, documentelor pe care le vor deține ca urmare a executării acestuia și nu vor divulga conținutul prevederilor sale fără acceptul celeilalte părți, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. Această prevedere nu este aplicabilă clauzelor și condițiilor de asigurare care pot fi aduse la cunoștința contractanților asigurării, asiguraților și beneficiarilor asigurării.

Încetarea contractului:

Contractul poate înceta în urmatoarele modalități:

prin acordul părților;

prin denunțarea unilaterală de către orice parte, cu respectarea unui termen de preaviz de 30 de zile;

prin reziliere, în cazul nerespectării obligațiilor asumate prin contractul de intermediere (nerespectarea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către una din părți a obligațiilor prevăzute în contract, dă dreptul celeilalte părți la rezilierea contractului, fără îndeplinirea vreunor formalități ulterioare, fiecare parte rămânând răspunzătoare față de cealaltă, pentru pagubele cauzate din culpa sa în executarea contractului) ;

în caz de faliment al uneia dintre părți;

prelungirea cazului de forță majoră pe o perioadă mai mare de 30 de zile;

retragerea autorizației Brokerului sau Asigurătorului de către Comisia de supraveghere a Asigurărilor.

Încetarea contractului de intermediere în asigurări încheiat între Asigurător și Broker, nu afectează valabilitatea contractelor de asigurare încheiate anterior intervenirii cauzei de încetare.

În cazul încetării contractului de intermediere, Brokerul este obligat să predea Asigurătorului, în termen de 5 zile lucrătoare, toate materialele și documentele primite în vederea executării acestuia.

Dispoziții speciale:

– Contractul de intermediere nu conferă exclusivitate nici uneia dintre părți, Asigurătorul și Brokerul păstrându-și dreptul de colaborare cu alți Brokeri, respectiv Asigurători.

– Contractul este supus legislației române în vigoare.

– Orice modificare a contractului se face prin acordul scris al ambelor părți.

– Orice litigiu decurgând din sau în legatură cu contractul de intermediere se va soluționa prin arbitrajul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București, în conformitate cu Regulile de procedură arbitrală ale acesteia. Hotărârea arbitrală este definitivă și obligatorie.

3.3.2. Studiu de caz – intermediere asigurare de viață „Bonus – Medium Plus” – S.C. Generali S.A.

Dl. Dumitru Marian, persoană fizică, in vârstă de 35 de ani, apelează la societatea de brokeraj în asigurări EUROBROKERS GROUP S.A., în vederea încheierii unei polițe de asigurare de viață, completând în acest sens o cerere-chestionar.

În urma consultării cu brokerul și a studierii ofertelor de asigurări de viață aferente societăților colaboratoare ale EUROBROKERS, Clientul se hotărăște asupra S.C. Generali Asigurări S.A, societate aflată în topul primelor zece grupuri de asigurări din lume.

Alegerea solicitantului asigurării se bazează pe studierea datelor puse la dispoziția acestuia de către EUROBROKERS cu privire la societățile de asigurare colaboratoare.

Odată cu încheierea contractului de asigurare, în afară de responsabilitatea societății de asigurări față de clientul său, societatea EUROBROKERS are de asemenea o serie de răspunderi, ce decurg din contractul de intermediere în asigurări încheiat cu Generali.

Pentru evidențierea obligațiilor Brokerului, precum și a celor ce revin celeilalte părți contractante – Asigurătorul față de Brokerul cu care colaborează, se va studia un contract de intermediere în asigurări încheiat între S.C. Generali Asigurări S.A. și S.C. EUROBROKERS GROUP S.A.

În executarea acestui tip de contract, Brokerul va utiliza condițiile de asigurare și formularele tipărite în acest scop de Asigurător (cereri chestionar de asigurare, foi de vărsământ, borderouri, broșuri promoționale ale produselor), fără a face vreo derogare sau a aduce vreo modificare acestora, dacă nu are consimțământul scris al Asigurătorului.

Conform Contractului de intermediere în Asigurări cu clauze specifice intermedierii de asigurări de viață:

Brokerul are obligația să păstreze cu scrupulozitate cererile chestionar de asigurare, tarifele de primă și foile de vărsământ, precum și întreaga documentație referitoare la efectuarea operațiunilor necesare în executarea contractului.

Brokerul are obligația să cunoască tarifele de prime corespunzătoare asigurărilor intermediate, modalitatea de completare a formularelor întrebuințate, standardele și practica de ofertare specifice Asigurătorului.

Brokerul are obligația să completeze cererile chestionar de asigurare, în conformitate cu condițiile de asigurare și cu dispozițiile date de Asigurător.
Brokerul are obligația de a verifica ca datele pe care le completează în documente să fie conforme cu realitatea, iar bîntreaga documentație necesară pentru încheierea contractelor de asigurare să fie semnată de Contractant și/sau Asigurat, după caz.

Brokerul este răspunzător de prejudiciile pe care Asigurătorul le-ar suferi ca urmare a completării greșite/incomplete, neînregistrării cererilor chestionar de asigurare.

Pentru orice cerere de asigurare semnată de Asigurat/Contractant sau suma încasată în contul Asigurătorului, Brokerul trebuie să facă înregistrarea acestora în borderoul Asigurătorului și să verse acestuia primele de asigurare încasate cel târziu în ziua următoare sau în maxim 48 de ore. Brokerul este, din punct de vedere legal, depozitar al cererilor de asigurare semnate de Asigurat/Contractant, precum și al sumelor încasate sau deținute în numele Asigurătorului care păstrează proprietatea acestora.

În cazul pierderii sau dispariției unor documente cu regim special (foi de vărsământ, cereri chestionar de asigurare), Brokerul este obligat să le declare nule într-un ziar național, pe cheltuială proprie, și să anunțe Asigurătorul în termen de 24 de ore de la data pierderii/dispariției prin prezentarea dovezii de publicare a anunțului.

Brokerul are obligația menținerii legăturii cu clienții aflați în portofoliul gestionat de acesta pe toată durata desfășurării contractului.

Asigurătorul are obligația să informeze Brokerul cu privire la orice modificare apărută la nivelul produselor de asigurare sau a procedurilor de lucru prevăzute prin contractul de intermediere.

Asigurătorul încasează primele de asigurare aferente contractelor de asigurare intermediate de Broker.

Comisioanele pentru asigurări de viață se calculează și se plătesc de Direcția Centrală, pe baza borderourilor de comisioane calculate la Direcția de Asigurări de Viață și Persoane, pe baza cererilor de asigurare introduse în sistemul de gestiune a polițelor de asigurări de viață și pe baza situației încasărilor de prime de asigurare.

Asigurătorul va plăti Brokerului comisioanele cuvenite pentru:

primele aferente contractelor noi de asigurări de viață, care încep cu data de 01 a lunii curente și care au intrat în contul Asigurătorului până în data de 25 a lunii curente, cu condiția ca polița să fi fostt emisă până în data de 05 a lunii următoare;

ratele de primă scadente și/sau primele de asigurare aniversate, dacă sumele respective au intrat în contul Asigurătorului până în ultima zi a lunii curente. Pentru ratele de primă și/sau primele de asigurare intrate în contul Asigurătorului în avans , plata comisionului se face până în data de 15 a lunii următoare datei de scadență;

comisioanele cuvenite Brokerului se vor plăti lunar, până la data de 15 a lunii curente, pentru luna anterioară, conform prevederilor din Contractul de Broker. Comisionul este același, indiferent de valuta în care se încheie contractul de asigurare.

Atunci când consideră necesar, Asigurătorul va solicita, prin reprezentanții săi, efectuarea de invesigații medicale, în vederea stabilirii termenilor, condițiilor specifice de asigurare și a tarifelor de primă.

Clasele de asigurări ce fac obiectul contractului sunt următoarele:

Polițe individuale:

cu capitalizare (Practic Plus, Orizont, Majorat, Bonus)

fără capitalizare (Clasic Plus, Focus)

Polițe de grup (Employee Benefits):

cu capitalizare (Saving Plan)

fără capitalizare (Clasic Grup)

Pentru intermedierea acestor asigurări, Asigurătorul va plăti Brokerului următoarele comisioane:

– Polițe individuale:

cu capitalizare (Practic Plus, Orizont, Majorat, Bonus)

Practic Plus, Orizont:

durata(n): 5-30 ani;

comisioane: în funcție de durată

Majorat:

durata(n): 5-18 ani;

comisioane: în funcție de durată

Bonus:

durata: 12-30 ani;

comisioane: indiferent de durată

fără capitalizare (Clasic Plus, Focus)

Clasic Plus individual:

durata: 1-30 ani;

comisioane: indiferent de durată

Clasic plus colectiv:

durata: 1-30 ani;

comisioane: indiferent de durată

Focus:

durata: 1 an;

comision: fixat la valoarea de 30%

– Polițe de grup (Employee Benefits):

a) cu capitalizare (Saving Plan)

durata: 5-30 ani;

comisioane: indiferent de durată

fără capitalizare (Clasic Grup)

durata: 1 an;

comision: fixat la 25%

După studierea ofertelor de asigurare împreuna cu agentul EUROBROKERS, clientul optează pentru încheierea unei polițe „Bonus – Medium Plus” (asigurare de viață și accidente cu rambursarea primelor), produs al S.C. Generali S.A., cu care solictantul va încheia un contract de asigurare, intermediat de broker.

Asigurarea de viață și accidente cu rambursarea primelor este un produs complex, care oferă, pe lângă componenta de protecție la accidente 24 de ore din 24, și returnarea primelor platite, mai puțin taxele legale, la finele contractului. De asemenea, contractul prevede și alocarea participării la profit, după doi ani compleți de asigurare.

Durata minimă a asigurării este de 12 ani, iar cea maximă de 30 de ani.. De asemenea, prima de asigurare depinde de vârsta persoanei asigurate și durata contractului.

Asigurarea se încheie pentru persoane individuale, soț-soție sau familii cu copii și este disponibila în 6 variante: Basic, Medium, Maximum, Basic PLUS, Medium PLUS și Maximum PLUS.

Prevederi cuprinse în contractul de asigurare:

Când începe protecția prin asigurare

Protecția prin asigurare a Clientului începe după acceptarea cererii de asigurare de către Societate și conform datei de începere a contractului (înscrisă în polița de asgurare). Între data semnării cererii și data de începere a contractului de asigurare trebuie să existe un interval de timp de cel puțin 30 de zile. În plus, data începerii contractului de asigurare trebuie să fie numai ziua de 1 a unei luni calendaristice.

Pentru încheierea asigurării este așadar necesară completarea cererii de asigurare (cea existentă pentru asigurările de viață), mai puțin datele privind persoana asigurată. Pentru această poliță nu este necesară evaluarea medicală. În schimb este necesar chestionarul pentru accidente preexistente.

La completarea cererii de asigurare, se va trece și numele pachetului de protecție ales – în cazul de față, Medium Plus (Medium + Cheltuieli medicale de urgență).

Până la primirea poliței de asigurare, Societatea trebuie informată în scris despre orice modificare sau înrăutățire a stării de sănătate a asiguratului.

După intrarea în vigoare a contractului, S.C. Generali Asigurări S.A. garantează următoarele drepturi:

– pe perioada contractului de asigurare, în caz de deces al asiguratului, plătește suma de asigurare. În același timp, beneficiarii sumei de asigurare sunt scutiți de plata resului de prime de asigurare;

– la expirarea contractului de asigurare, în cazul în care pe perioada asigurării nu intervine decesul persoanei asigurate, plătește suma capitalizată asiguratului sau persoanelor indicate în cererea de asigurare, din care se scad anual cheltuielile legate de gestionarea banilor.

Acoperirile de bază sunt:

supraviețuirea la finalul contractului: în cazul supraviețuirii persoanei asigurate la finele contractului se va returna suma primelor plătite, mai puțin taxele legale, la care se adaugă participarea la profit;

deces ca urmare a unei îmbolnăviri: în cazul decesului persoanei asigurate ca urmare a unei îmbolnăviri, indemnizația de asigurare este formată din suma primelor plătite până la data decesului, mai puțin taxele legale, la care se adaugă participarea la profit;

deces din accident al persoanei asigurate: în cazul decesului din accidnet al persoanei asigurate, se plătește suma asigurată prevăzută în polița de asigurare. această sumă se dublează dacă accidentul survine în timpul liber al asiguratului, adică în afara orelor de serviciu (clauza nu este valabila și pentru co-asigurați). La această indemnizație, în cazul decesului din accident, se va adăuga suma primelor plătite, mai puțin taxele legale. În plus, se va plăti participarea la profit. Dacă decedează unul din co-asigurați, atunci se va plăti suma primelor aferente acestei persoane și participarea la profit corespunzătoare, contractul având posibilitatea de a continua. Dacă decedează persoana asigurată, atunci se vor plăti indemnizațiile pentru fiecare dintre persoanele asigurate, în acest caz polița încetând;

invaliditate permanentă totală sau parțială din accident: în cazul invalidității din accident a asiguratului, se plătește un procent din suma asigurată prevăzută în polița de asigurare, cu dublarea indemnizației de invaliditate din accident, dacă evenimentul se produce în timpul liber (clauza nu este valabila și pentru co-asigurați). Indemnizația se plătește în funcție de procentul de invaliditate, conform Tabeului de plăți pentru invaliditate permenentă. Procentul de invaliditate se aplică sumei asigurate. În cazul invalidității parțiale, indemnizația de asigurare se plătește numai dacă procentul sau suma procentelor de invaliditate este mai mare de 15%;

spitalizare continuă ca urmare a unui accident

Procedura de indemnizare: (nr. zile de spitalizare) x (valoarea unei zile de spitalizare, conform specificațiilor din poliță);

convalescență după spitalizare din accident: perioada de convalescență (în care asiguratul este în incapacitate temporară de muncă) trebuie să urmeze imediat după perioada de spitalizare;

Procedura de indemnizare: (nr. zile de convalescență) x (valoarea unei zile de convalescență, conform specificațiilor din poliță), după următoarea schemă:

100% din indemnizația de convalescență, pentru primele 14 zile de connvalescență;

50% din indemnizația de convalescență, pentru restul zilelor de convalescență;

indemnizație pentru intervenții chirurgicale din accident: indemnizația se plătește în funcție de procentul de intervenție chirurgicală, conform Tabelului de plăți pentru intervenții chirurgicale; procentele de indemnizare nu pot depăși 100% pe an de asigurare si per eveniment.

Sumele asigurate

Asiguratul stabilește suma asigurată în funcție de riscurile pe care la va cuprinde polița.

În cazul de față, clientul a ales varianta Medium Plus (Medium + Cheltuieli medicale de urgență), deci polița va cuprinde următoarele sume asigurate, pe riscuri asigurate:

Suma asigurată pentru deces din accident – 5.000 EUR

Suma asigurată pentru deces din accident în timpul liber – 10.000 EUR

Suma asigurată pentru invaliditate totală și parțială din accident – 10.000 EUR

Suma asigurată pentru invaliditate din accident în timpul liber – 20.000 EUR

Indemnizație zilnică pentru incapacitate temporară de muncă – 10 EUR

Indemnizație zilnică pentru spitalizare din accident – 20 EUR

Indemnizație maximă pentru intervenții chirurgicale din accident – 1.000 EUR

Cheltuieli medicale de urgență – 500 EUR.

Suma asigurată finală, rambursabilă la maturitatea contractului ajunge la valoarea de 12.172 EUR.

În funcție de eficiența investițiilor, Asigurătorul previzionează un capital final de 15.907 EUR.

Prevederi în legătură cu achitarea primelor de asigurare

Primele pentru asigurarea de deces, cu excepția depunerilor integrale, anticipate, se achită fie în rate anuale, fie subanuale (semestriale sau trimestriale). În cazul de față, în contractul de asigurare se specifică faptul că primele vor fi achitate anual.

Prima de asigurare aferentă primului an se plătește consilierului financiar al societății Generali, în momentul semnării cererii de asigurare.

Celelalte prime de asigurare anuale, începând cu anul al doilea al asigurării, sunt scadente la începutul fiecărui an de asigurare, până la data menționată în polița de asigurare.

Perioada de grație semnifică faptul că acoperirea dată de asigurare este prelungită timp de 30 de zile după data primei scadențe, timp în care Contractantul are posibilitatea efectuării plății. Dacă plata primelor și ratelor scadente nu se efectuează nici în perioada de grație, atunci acoperirea încetează odată cu data primei rate scadente neachitate.

Prevederi în cazul neachitării la timp a primelor de asigurare

În cazul în care, pe timpul duratei contractului de asigurare, nu se achită la timp (până la termenul scadent) una din primele de asigurare sau o altă sumă care se datorează Societății in cadrul raporturilor contractuale, S.C. Generali S.A. va trimite asiguratului o înștiințare scrisă de avertisment. Iar dacă în decurs de o lună de zile de la data scadentă înscrisă în polița de asigurare, prima de asigurare anuală nu va fi achitată și suplimentar o amendă convențională de 20% din prima de asigurare scadentă, Generali va rezilia contractul de asigurare, din acel moment protecția prin asigurare încetând.

Prevederi privind cazuri de excepție

S.C. Generali S.A. est exonerată de plata despăgubirilor (a sumei asigurate) în caz de deces al persoanei asigurate în perioada contractului de asigurare, în condițiile în care decesul s-a produs în timpul și ca urmare directă a:

– războiului, indiferent de statutul civil sau militar al persoanei asigurate;

– tulburări sociale interne, războaie civile, manifestații, revolte, atunci când asiguratul a participat la ele de partea celor care le-au generat.

În cele două cazuri, Societatea se rezumă la plata sumelor depuse spre capitalizare în conturi până în momentul decesului.

Societatea este exonerată de plata despăgubirilor în cazul în care, în momentul decesului, persoana asigurată avea o alcoolemie peste limita legală stabilită (această prevedere este valabilă indiferent de cauzele sau circumstanțele producerii decesului).

De asemenea, în caz de sinucidere a persoanei asigurate, Asigurătorul este scutit de plata despăgubirii ca urmare a decesului.

Calculul tarifelor de prime și al rezervei matematice

La asigurările de viață, ca și la cele de bunuri ori de răspundere civilă, asigurătorul este preocupat să asigure stabilirea rezultatelor financiare ale activității desfășurate. Angajamentele asumate de acesta pot fi onorate numai dacă primele încasate de la asigurați sunt pe deplin acoperitoare. În plus, primele trebuie să acopere și cheltuielile legate de achiziționarea asigurărilor, încheierea contractelor, încasarea primelor, plata sumelor asigurate etc.

Pentru stabilirea tarifelor de prime se pornește de la datele cuprinse în tabelele de mortalitate ale țării respective. Aceste tabele conțin o serie de indicatori calculați pe baza datelor privind numărul populației și cel al deceselor, pe ani de naștere și vârste separat pentru bărbați, femei și ambele sexe.

Indicatorii tabelelor de mortalitate sunt următorii:

– Numărul supraviețuitorilor de vârstă x arată câte persoane dintr-o generație ipotetică de 100.000 născuți vii mai sunt în viață la împlinirea vârstei x ani și se notează cu l(x).

– Numărul decedaților între vârstele x și x+1 ani arată câți dintre supraviețuitori vârstei x mor înainte de a împlini vârsta x+1 ani, adică în cursul anului considerat și se notează cu d(x).

– Probabilitatea de moarte între vârstele x și x+1 ani arată riscul la care este supusă o persoană, care a împlinit vârsta de x ani, să înceteze din viața înainte de a împlini x ani, să înceteze din viață înainte de a împlini x+1 ani și se notează cu q(x).

– Probabilitatea de supraviețuire între vârstele x și x+1 ani arată șansele pe care le are o persoană, care a împlinit x ani, să fie în viață la împlinirea vârstei de x+1 ani și se notează cu p(x).

– Numărul mediu al supraviețuitorilor în intervalul de vârstă (x, x+1) – se notează cu lm(x).

– Speranța de viață la vârsta x indică numărul mediu de ani rămași de trăit pentru o persoană care supraviețuiește vârstei x și se determină prin însumarea numărului mediu de supraviețuitori lm(x) de vârsta x până la vârsta maximă din tabelă și împărțirea rezultatului acestei adunări la numărul supraviețuitorilor vârstei x, se notează cu E(x).

,

unde ω – vârsta la care moare ultimul reprezentant al generației inițiale de 100.000 de născuți vii.

– Speranța de viață la naștere, denumită și „durata medie de viață”, indică numărul mediu de ani pe care poate să-i trăiască un nou-născut în condițiile intensității mortalității pe vârste din perioada de referință a tabelei de mortalitate și se notează cu Eo(x).

O particularitate a asigurării de viață o constituie perioada îndelungată – de 5-15 ani sau mai mulți ani – pentru care se încheie. Astfel, pentru a-și putea onora obligațiile asumate, asigurătorul își crează, pe seama primelor încasate, un anumit fond care, menținut în circuitul economic, produce venit.

Venitul produs de fondul astfel constituit se ia în calcul atunci când se stabilește mărimea primei de asigurare. Venitul realizat de asigurător depinde de mărimea sumelor vărsate în fond, de durata păstrării acestora în circuitul economic și de modul de fructificare. Astfel, venitul depus spre fructificare la o instituție de credit se calculează cu dobândă compusă. Dacă notăm cu „i” rata dobânzii acordate de instituiția de credit, atunci depunerea inițială a asigurătorului în suma de 1 leu devine 1+i la sfârșitul celui de-al doilea an devine (1+i)2 etc.; prin urmare, dacă avem o sumă de bani depusă spre fructificare (pe care o notăm cu S0), suma existentă după n ani, se determină cu ajutorul formulei S0 x i și devine :

Sn = S0(1+i)n,

iar dacă notăm 1+i=u, obținem:

Sn = S0 x un,

care se mai numește și formulă de fructificare.

Din formula fructificării banilor cu dobândă compusă, deducem urmatoarea formulă, aplicată pentru a afla ce sumă trebuie depusă pentru fructificare cu o anumită rată a dobânzii, pentru ca peste un numar de ani aceasta să atingă un anumit nivel dorit:

S0 = Sn /(1+i)n,

iar dacă notăm 1/(1+i)=v, formula de fructificare devine:

S0 = Sn x vn,

în care vn – valoarea actuală a unei funcții monetare optenabile după n ani, în condițiile unei rate determinabile a dobânzii.

Pentru stabilirea tarifului de primă se va proceda în următorul mod:

Etapa 1) Stabilirea primei de asigurare pentru pachetul de accidente

Persoana asigurată: Bărbat, 35 ani, Categorie profesională A, dorește pachetul Medium PLUS, durata contractului fiind de 15 ani, valută EURO.

Prima de plată pentru persoane asigurate cu vârste cuprinse între 15 și 58 ani se va stabili folosind tarifarul specific, înmulțind prima de la pachetul de accidente cu factorul din tabel. Prima de plată se rotunjește la întregul cel mai apropiat (prin adaos sau lipsă). Taxele legale, adică 1,8% din prima brută finală, sunt incluse în factorul specific în tarifar.

În cazul unei familii, se vor aduna primele de asigurare aferente fiecărui membru al familiei. Se va aplica un discount de 5% pentru prima aferentă membrilor familiei cu vârste mai mari sau egale cu 15 ani.

În cazul în care se asigură și unul sau mai mulți copii cu vârste mai mici decât 15 ani, aceștia vor avea calitatea de co-asigurați, iar pentru stabilirea primei de plată se va înmulți prima pentru pachetul de accidente cu factorul din tarifarul specific, pentru fiecare copil în parte. Pentru copii nu se va aplica încă o reducere de 5%, factorul fiind deja redus, în comparație cu cel al unui adult.

În cazul de față este vorba despre asigurarea unei familii alcătuite din soț, soție și un singur copil cu vârsta sub 15 ani. În ceea ce privește plata primelor, se convine la efectuarea de plăți anuale.

Conform tabelului de prime pentru pachetele de accidente:

Prima anuală aferentă pachetului Medium pentru categoria A este de 98 EUR, la care se adaugă clauza de cheltuieli medicale – 20 EUR, in total 118 EUR.

Etapa II) Stabilirea primei anuale de plată pentru persoana asigurată

Conform tarifarului pentru polița de accidente cu rambursarea primelor:

Factorul de rambursare pentru vârsta de 35 ani, pe durata de 15 ani este 8,16;

– prin înmulțirea primei anuale pentru pachetul de accidente (118 EUR) cu factorul de rambursare (8,16) se obține prima anuală de plată:

Prima anuală de plată:

8,16 x 118 EUR = 962,88 EUR, rotund 963 EUR.

Etapa III) Stabilirea primei anuale de plată pentru soția persoanei asigurate (co-asigurat)

Soția asiguratului are vârsta de 32 ani, Categorie profesională A, dorește pachetul Basic, fără clauza de cheltuieli medicale, durata contractului fiind egală tot cu 15 ani, valută EURO.

Conform tabelului de prime pentru pachetele de accidente:

Prima anuală aferentă pachetului Basic pentru categoria A este de 49 EUR.

Conform tarifarului pentru polița de accidente cu rambursarea primelor:

Fiind vorba de acoperirea soției persoanei asigurate, se va aplica o reducere de 5%, ceea ce înseamnă că prima devine:

95% x 49 EUR = 46,55 EUR (rotund)

Factorul de rambursare pentru vârsta de 32 ani, pe durata de 15 ani este 8,08;

Prima anuală de plată:

8,08 x 46,55 EUR = 376,12 EUR, rotund 376 EUR.

Etapa IV) Stabilirea primei anuale de plată pentru copil (co-asigurat)

Copilul persoanei asigurate la punctul 1 are vârsta de 5 ani, Categorie profesională A, dorește pachetul Basic, fără clauza de cheltuieli medicale, durata contractului fiind egală tot cu 15 ani, valută EURO.

Conform tabelului de prime pentru pachetele de accidente:

Prima anuală aferentă pachetului Basic pentru categoria A este de 49 EUR.

Conform tarifarului pentru polița de accidente cu rambursarea primelor:

Factorul de rambursare pentru vârsta de 5 ani, pe durata de 15 ani este 4,78;

Prima anuală de plată:

4,78 x 49 EUR = 234,22 EUR, rotund 234 EUR.

Etapa V) Calculul primei finale pentru Asigurat (familia cu un copil)

Atât persoana asigurată, cât și soția și copilul acestuia se asigură în același timp. În acest caz, prima se obține prin însumarea primelor determinate anterior.

Astfel, prima anuală totală de plată este:

963 EUR + 376 EUR + 234 EUR = 1.573 EUR

La aceste valori se adaugă drepturile de emisiune de poliță – 3 EUR – care se plătesc doar la prima rată (avansul de primă).

În ceea ce privește veniturile obținute de EUROBROKERS din intermedierea acestui contract, acestea se stabilesc prin aplicarea cotei de comison pentru intermedierea contractelor de asigurare asupra primei comisionabile încasate:

30% în anul 1 și respectiv 5% în anul 2;

după anul 3, comisionul de urmărire va fi de 3%;

în ultimii 4 ani de contract, comisioanele sunt: 2,5%, 2%, 1,5% și 1%.

Așadar, EUROBROKERS va încasa o sumă totală de:

(1.573 EUR x 30%) + (1.573 EUR x 5%) + 9 x (1.573 EUR x 3%) + (1.573 EUR x 2,5%) + (1.573 EUR x 2%) + (1.573 EUR x 1,5%) + (1.573 EUR x 1%) = 1.085,37 EUR, rotund 1.085 EUR.

3.3.3. Studiu de caz – Intermediere Polița complexă pentru daune materiale „EUROCASA” – S.C. Generali S.A.

Dl. Mihail Codrea, solicită încheierea unei asigurări având ca obiect locuința sa personală, apelând pentru aceasta la serviciile EUROBROKERS, prin completarea unui chestionar-declarație.

Asigurarea pentru daune materiale a clădirilor face parte din categoria ”asigurări non-viață”, de aceea este necesară studierea ofertelor de astfel de asigurări ale firmelor ce au încheiat contracte de colaborare cu EUROBROKERS.

În urma studierii, împreună cu brokerul, a ofertelor societăților de asigurare cu care colaborează EUROBROKERS, clientul optează pentru întocmirea unei polițe complexe pentru daune materiale „EUROCASA” la S.C. GENERALI S.A., pe o durată de 1 an, având o sumă asigurată în valoare de 20.000 RON. Prima de asigurare se va achita integral, la încheiera asigurării.

În baza contractului de asigurare încheiat, S.C. Generali S.A. se obligă să plătească despăgubirea până la nivelul sumelor prevăzute în poliță, cu condiția plății de către asigurat/contractant a primei de asigurare, potrivit prevederilor Condițiilor Generale de Asigurare, a Condițiilor Particulare, a Cererii chestionar și a actelor declarative anexate poliței, toate făcând parte integrantă din contractul de asigurare.

Răspunderea societății de intermediere – EUROBROKERS – rezultă din contractul de intermediere în asigurări încheiat de aceasta cu societatea de asigurăriGENERALI. Principalele prevederi ale contractului sunt sintetizate mai jos:

În executarea contractului de intermediere, Brokerul va prezenta Asigurătorului cereri pentru oferte de asigurare/reasigurare ale Clienților săi.

Cu excepția cazurilor convenite de părți în scris, Asigurătorul încasează primele de asigurare aferente contractelor de asigurare intermediate de Broker.

Contractul de asigurare va intra în vigoare la ora 24 a zilei în care s-a plătit prima de asigurare. La cererea justificată a Clientului, Brokerul va solicita Asigurătorului acordarea unui termen de grație pentru plata primei de asigurare. De la caz la caz, Asigurătorul va putea acorda termenul solicitat, comunicând răspunsul său în scris.

Brokerul va întreprinde toate demersurile pe lângă Client pentru achitarea primei de asigurare în termenul de grație prevăzut. În cazul neplății [rimei până la expirarea acestui termen, asigurarea încetează să-și mai producă efectele de la această dată, iar Brokerul se obligă să restituie documentele de asigurare. Asigurătorul va face toate demersurile pentru recuperarea de la Asigurat a primei de asigurare aferente perioadei de grație în care a acoperit riscul respectiv.

Pentru primele de asigurare încasate de Asigurător aferente asigurărilor intermediate de Broker, acesta din urmă va transmite Asigurătorului până la data de 05 a lunii curente, borderoul centralizator cuprinzând situația contractelor de asigurare intermediate în luna precedentă, numele asiguraților, primele plătite de aceștia, precum și comisionul cuvenit Brokerului.

Atunci când se consideră necesar, Asigurătorul va efectua, prin reprezentanții săi, inspecții de risc, în vederea stabilirii termenilor și condițiilor specifice de asigurare.

În perioada de valabilitate a contractului de asigurare, Asigurătorul își rezervă dreptul de a inspecta oricând riscul asigurat, cu notificarea prealabilă a Brokerului.

Clasele de asigurări ce fac obiectul contractului vor fi comisionate după cum urmează:

Tabel 3.5. Clasele de asigurări care fac obiectul contractului de intermediere în asigurări

*sursa: Anexă la Contractul de Intermediere în Asigurări încheiat între Generali și Eurobrokers

În cazul poliței de incendiu pentru activități comerciale/industriale, pentru obiectivele industriale/comerciale având ca obiect principal de activitate materiale inflamabile, mărfuri speciale sau din categoria lemn, hârtie, bumbac și orice derivate ale acestora, comisioanele aferente pot fi reduse cu până la 3%.

În ceea ce privește polița pentru culturi agricole, pentru prime subscrise și încasate de peste 12.500 EUR, comisionul va fi de 20%.

În cazul poliței pentru animale, pentru prime subscrise și încasate de peste 15.000 EUR, comisionul va fi de 20%.

Polițele speciale ca tipologie de risc, cât și asigurările ce depășesc limitele maxime de sume asigurate prevăzute mai sus, pot fi intermediate de către Broker în condiții de asigurare și comisionare negociate de la caz la caz.
Agentul EUROBROKERS va încheia cu clientul o poliță complexă pentru daune materiale „EUROCASA”, în numele S.C. Generali S.A.

Produsul este destinat asigurării locuințelor, precum și birourilor / cabinetelor profesionale destinate desfășurării activității persoanelor fizice autorizate (cabinete medicale, notariale sau de avocatură și alte asemenea).

Principalele prevederi ale contractului direct de asigurare:

Bunuri asigurate

a) Clădiri:

Se cuprind în asigurare:

– clădirea descrisă ca amplasament și caracteristici constructiv-funcționale în poliță, inclusiv părțile mobile ale acesteia (uși, ferestre, mijloace de închidere și protecție etc), instalațiile fixe în serviciul clădirii asigurate (instalația electrică, instalațiile igienico-sanitare și de apă, conducte de canalizare, instalația de încălzire inclusiv centrala termică, caloriferele, instalația de aer condiționat etc.), tot ceea ce este considerat imobil prin natură ori destinație, gresia, faianța, statuile sau decorațiunile fără valoare artistică, zugrăveli, tapiserii și acoperiri ornamentale;

– dependințe, chiar și separate, situate în spațiile adiacente și aparținând clădirii asigurate;

– cotele părți corespunzătoare din imobile deținute în proprietate comună.

b) Conținut:

Se cuprind în asigurare, la amplasamentul indicat în poliță, toate bunurile ce se pot găsi în locuința particulară, ca de exemplu:

mobilier, veselă, covoare, articole de îmbrăcăminte și încălțăminte, articole de camping și sportive, cărți;

bunuri electrocasnice, aparate audiovizuale, aparate electrice și electronice, instrumente și alte obiecte pentru uz casnic, personal

Sunt excluse din asigurare: tablouri, sculpturi și alte obiecte de artă, colecții numismatice sau filatelice, hârtii de valoare, titluri de credit, bani sau alte documente de valoare, blanuri, bijuterii și alte obiecte prețioase, precum și vehiculele înmatriculate/înmatriculabile, bunurile ce constituie obiectul unui contract de leasing sau bunurile coase din uz sau inutilizabile.

Sume asigurate

Conform codițiilor particulare de asigurare, bunurile se asigură la valorile declarate de Asigurat, valori menționate în polița de asigurare, dupa cum urmează:

La „valoarea de nou”:

– pentru clădiri: costul construirii din nou a clădirii, cu aceleași tip de materiele și la aceiași parametrii constructivi;

– pentru conținut: costul de achiziție de nou a unor bunuri de același fel și cu aceleași caracteristici.

La „valoarea reală”:

– pentru clădiri: costul construirii de nou a clădirii, diminuat cu valoarea deprecierii, stabilită în funcție de vechime, grad de uzură, starea de întreținere și alți factori similari;

– pentru conținut: costul de achiziție de nou a bunurilor, diminuat cu valoarea deprecierii stabilită în funcție de vechime, grad de întrebuințare, uzură morală, stare de întreținere și alți factori similari sau valoare de piață.

În cazul în care Asiguratul are calitatea de chiriaș în clădirea care conține bunurile asigurate, valoarea clădirii este trecută în poliță numai la ”Risc Locativ”.

Riscuri asigurate

Asigurarea poate fi oferită, la alegere, în limitele și cu aplicarea franșizelor prevăzute în polița de asigurare, în una din variantele:

Standard – FLEXA + Daune cauzate terților + Răspundere civilă decurgând din proprietatea clădirii sau Risc Locativ + Daune cauzate terților

Medie – Standard + Calamități Naturale

Completă – Medie + Riscuri Adiționale + Răspunderea civilă a familiei

FLEXA – societatea despăgubește daunele materiale și directe produse bunurilor asigurate de:

trăsnet, explozie

incendiu

căderea aparatelor de zbor și a vehiculelor spațiale

lovirea de către vehiculele rutiere

fum, gaz sau vapori

Calamități Naturale – societatea despăgubește daunele materiale și directe produse bunurilor asigurate de:

cutremur

inundații

fenomene atmosferice ca: uragan, vijelie, furtună, grindină etc.

prăbusirea, alunecarea, surparea sau căderea terenului

greutatea stratului de zăpadă

Riscuri adiționale – societatea despăgubește daunele materiale și directe produse bunurilor asigurate prin:

daune produse de avarii la instalațiile de apă

furt / tâlhărie

Riscuri de Răspundere Civilă – conform variantei de asigurare menționate în polița de asigurare, Societatea se obligă să acorde despăgubiri, inclusiv cheltuieli de judecată, pentru prejudiciile produse neintenționat de către Asiguratul răspunde civil, pe baza legii, pentru:

daune cauzate terților

răspunderea civilă decurgând din proprietatea clădirii

răspunderea civilă a familiei

Obligațiile asiguratului

Asiguratul este obligat:

să întrețină bunul asigurat în condiții bune, în conformitate cu dispoziții legale

să plătească prima (ratele de primă) la datele scadente menționate în contractul de asigurare;

să permită Societății accesul pentru inspecția bunurilor asigurate, oricând în timpul perioadei de asigurare;

să anunțe Societatea despre producerea evenimentului asigurat în termen de 3 zile de la data luarii la cunoștință a producerii acestuia;

să ia toate masurile pentru limitarea daunelor

să solicite organelor autorizate (poliție, pompieri etc.) eliberarea actelor care să ateste cauzele, împrejurările și mărimea daunei și să le predea Societății;

să anunțe Societatea în termen de 24 de ore de la data la care bunurile furate sau parte din ele au fost recuperate, indiferent dacă aceasta s-a intâmplat înainte sau dupa plata despăgubirii, în caz contrar Societatea având dreptul de a recupera pe cale judecătorească sumele încasate necuvenit.

Inspecția de risc

Societatea are întotdeauna dreptul de a efectua inspecții de risc asupra împrejurărilor esențiale care pot conduce la producerea evenimentului asigurat.

Asiguratul are obligația de a furniza toate informațiile si datele necesare cu privire la obiectul asigurării, atât la momentul încheierii poliței, cât și în cursul derulării contractului.

Exercitarea de către Societate a dreptului de a inspecta nu-l scutește pe Asigurat de nici una din obligațiile lui.

Pagubele cauzate de viciu ascuns al bunului

Cu excepția acordului contrar expres, Societatea nu va despăgubi pagubele provocate de viciul ascuns al bunului asigurat.

Dacă viciul a agravat paguba, Societatea, cu excepția acordului contrar expres, plătește numai despăgubirea care ar fi căzut în sarcina sa dacă viciul nu ar fi existat.

Înstrăinarea bunului asigurat

În lipsa unui acord contrar expres, în cazul în care bunul asigurat este înstrăinat, contractul de asigurare se reziliază de drept, fără îndeplinirea vreunor formalități ulterioare.

De asemenea, Asiguratul care nu anunță în termen de 15 zile înstrăinarea bunului, pierde dreptul la restituirea părții proporționale de primă.

Simularea sau exagerarea cu intenție a pagubei

Dacă Asiguratul simulează producerea evenimentului asigurat sau exagerează cuantumul pagubei, foloseste spre justificare mijloace sau documente frauduloase, modifica sau alterează cu intenție urmele evenimentului asigurat sau facilitează agravarea pagubei, întreprinde orice alte fapte care au drept scop inducerea în eroare a Societății cu privire la valoarea pagubei sau producerea evenimentului asigurat, Asiguratul decade din dreptul la indemnizație, iar Societatea poate rezilia contractul fără restituirea proporțională a primei de asigurare.

Asigurarea la o sumă care depășește valoarea bunului asigurat

Asigurarea la o sumă care depășește valoarea reală a bunului asigurat este nulă dacă Asiguratul a fost de rea credință, acesta neavând dreptul la restituirea primei de asigurare

Dacă Contractantul nu a fost de rea credință, contractul își produce efectele până la concurența valorii reale a bunului asigurat și Contractantul are dreptul de a obține o restituire proporțională a primei de asigurare.

Determinarea cuantunului daunei și plata despăgubirii

Constatarea și evaluarea daunelor se fac de către reprezentanții Societătii, direct sau prin împuterniciți (în cazul de față brokerul care a încheiat contractul), împreună cu Asiguratul sau împuterniciții săi sau prin experți neutri.

Cuantumul despăgubirii se stailește în funcție de valoarea la care s-a incheiat asigurarea, astfel:

În cazul prezentat, asigurarea este încheiată la ”valoarea reală” a apartamentului, astfel:

pentru clădire: se evaluează, după caz, cheltuielile necesare pentru construirea integrală de nou a clădirii (excuzând valoarea terenului) sau cheltuielile pentru refacerea ori repararea de nou a părților avariate, din care se scad: contravaloarea eventualelor recuperări, deprecierea stabilită în funcție de vechime, grad de uzură, starea de înteținere și alți factori similari.

pentru conținut: se evaluează, după caz, cheltuielile de achiziție de nou de pe piață a unor bunuri similare, diminuate cu contravaloarea eventualelor recuperări, cu deprecierea stabilită în funcție de vechime, grad de uzură, starea de înteținere și alți factori similari ori cheltuielile de achiziție a unui bun similar ca tip, vechime, performanțe, parametrii constructivi și funcționali sau cheltuielile cu aducerea bunurilor la starea în care se aflau înainte de producerea evenimentului asigurat.

În cazul în care, a momentul producerii evenimentului asigurat, valoarea reală a bunului asigurat depășește suma asigurată, cuantumul despăgubirii va fi proporțional cu raportul dintre suma asigurată și valoarea reală a bunului in momentul producerii evenimentului asigurat.

Calculul tarifelor de prime la asigurările de bunuri:

La asigurarile de bunuri , cea mai mare parte din primele încasate de asigurător este folosită pentru plata despăgubirilor cuvenite asiguraților. Astfel, elemental principal în funcție de care se stabilește nivelul cotei de primă tarifară este mărimea probabilă a despăgubirilor pe care asigurătorul le va plăti asiguraților.

Partea din cota de primă tarifară destinată pentru plata despăgubirilor se numește primă netă sau cotă de bază, la care, dacă se adaugă suplimentul destinat acoperirii cheltuielilor destinate constituirii și administrării fondului de asigurare, finanțării unor măsuri de prevenire a pagubelor, constituirii fondrilor de rezervă și realizării de către asigurător a unui anumit beneficiu, se obține cota de primă tarifară sau prima brută.

În vederea calculării primei nete se pornește de la indicele de despagubire, care arată cât reprezintă, în medie, despagubirile achitate de asigurător la fiecare 100 de unități monetare sumă asigurată, pentru o anumită categorie de bunuri. Pentru calcularea indicelui de despăgubire annual se folosește formula:

I = S/(N x V) sau I = n/N x v/V,

unde I – indicele annual de despăgubire

S – suma totală a despăgubirilor plătite de asigurător

N – numărul bunurilor asigurate

V – valoarea medie a sumei asigurate

n – numărul bunurilor despăgubite

v – valoarea medie a despăgubirilor acordate pentru bunurile asigurate.

Pe baza acestei formule se calculează indicii de despăgubire anuali, după care se poate calcula indicele mediu de despăgubire cu indicele anual de despăgubire se constată existența unor abateri în plus sau in minus, astfel că dacă s-ar calcula prima netă în funcție de indicele mediu de despăgubire, încasările din primele de asigurare nu ar acoperi pagubele produse de riscurile asigurate și pentru a elimina o astfel de posibilitate, se corectează indicele mediu de despăgubire cu un adaos de risc care se obține calculând abaterea medie pătratică.

În calculul abaterii medii pătratice este indicat să se renunțe la indicele mediu de despagubire, deoarece media aritmetică simplă nu este oportun a fi folosită decât în cazul în care frecvența despăgubirilor ar fi uniformă.

Frecvența relativă (fk) se calculează pe baza următoarei formule:

unde xk – numărul bunurilor despăgubite în anul k;

n – numărul total al bunurilor despăgubite în perioada luată în calcul;

k – 1….n

Indicele mediu de despăgubire (i) se calculează pe baza formulei:

,

unde Ik – indicele de despăgubire în anul k;

fk – frecvența relativă de realizare a indicelui de despăgubire în anul k.

Pentru calcularea dispersiei (б12) se utilizează formula:

б12 = 2 x fk = (I1 – i)2 x f1 + (I2 – i)2 x f2 +…+ (In – i)2 x fn

Abaterea medie pătratică (б1) se calculează pe baza formulei:

б1 =

Prin urmare, prima netă unitară (p) se obține prin însumarea indicelui mediu de despăgubire cu abaterea medie pătratică:

La prima netă astfel obținută se adaugă un supliment care servește la: constituirea fondurilor de rezervă, finanțarea unor acțiuni de prevenire a pagubelor, acoperirea cheltuielilor privind administrarea și constituirea fondului de asigurare și realizarea de către asigurător a unui anumit beneficiu, și asfel se obține prima brută (P) .

unde P – prima brută;

p – prima netă;

a – adaosul sau suplimentul la prima netă.

Pentru determinarea nivelului cotei necesare constituirii fondului de rezervă, este necesară efectuarea unei analize statistico-matematice. În cadrul acestei analize, apare necesar să se stabilească, în primul rând dacă fenomenele care produc pagube bunurilor au sau nu o distribuție normală. În aceste condiții, pentru determinarea cotei necesare constituirii fondului de rezervă se utilizează inegalitatea Bienayme – Cebâșev, care apare sub forma:

P (|X – m| < ε) > 1 – б12 /ε2,

unde X – variabila aleatoare (Ik);

m – valoarea medie a variabilei aleatoare (i);

б2 – dispersia.

Determinarea primelor de asigurare pe baza metodelor statistico-matematice nu prezintă dificultăți în cazul bunurilor care sunt deja cuprinse în asigurare și deci pentru care există o bază de date privind frecvența și intensitatea riscurilor pe o perioadă de mai mulți ani. În schimb, calcularea primelor de asigurare pentru bunurile neasigurate prezintă unele dificultăți. Este vorba de faptul că nu întotdeauna există suficiente date statistice strict necesare: mărimea pagubelor produse de anumite riscuri pe feluri de bunuri etc. Înregistrarea și cunoașterea unor astfel de date prezintă importanță pentru luarea deciziilor economice și financiare la nivel macroeconomic și pentru cuprinderea unor bunuri in asigurare.

Un calcul complet al indicelui despăgubirii trebuie să ia în considerare mai multe elemente, și anume:

Numărul bunurilor (obiectelor) acceptate în asigurare;

Suma asigurată a tuturor bunurilor acceptate în asigurare;

Numărul sinistrelor înregistrate;

Numărul bunurilor avariate sau distruse de sinistrele care s-au produs;

Suma asigurată a bunurilor distruse sau avariate de sinistru;

Despăgubirea de asigurare achitată sau rezervată de către asigurător în favoarea asiguraților.

Pe baza acestor elemente se determină patru indicatori:

1) frecvența producerii riscurilor asigurate (fpr), ca raport între numărul sinistrelor înregistrate (c)și numărul bunurilor asigurate împotriva respectivelor riscuri (a):

2) puterea (forța) de distrugere a sinistrelor (pdr), ca raport între numărul bunurilor asigurate distruse sau avariate de riscurile asigurate (d) și numărul sinistrelor înregistrate (c):

3) gradul de distrugere a bunurilor asigurate (gd), ca raport între despăgubirea de asigurare (f) și suma asigurată a bunurilor distruse sau avariate de evenimentele produse (e):

4) raportul dintre suma asigurată medie a bunurilor distruse sau avariate și suma asigurată medie a tuturor bunurilor asigurate (rsa):

Astfel, indicele despăgubirii se calculează înmulțind cei patru indicatori și avem:

Acest ultim rezultat demonstrează că există o dependență directă între indicele despăgubirii de asigurare (rata daunei) și suma asigurată, care concretizează toate celelalte raporturi.

Limitele de competența ale asigurării EUROCASA: 500.000 EURO sau echivalentul în RON, reprezentând suma asigurată totală (clădire + conținut)

Cote de primă anuale:

Acestea se calculeaza pentru locuințele permanente sau pentru locuințele temporare (care nu sunt domiciliul permenent al Asiguratului) și birouri/cabinete profesionale.

În cazul nostru, este vorba de asigurarea apartamentului personal, deci se vor aplica cotele de primă pentru locuințele permanente, prezentate în tabelul de mai jos:

Tab. 3.6. cotele de primă pentru locuințele permanente în funcție de varianta de poliță încheiată

*sursa: „Norme de ofertare și tarif de prime pentru

polițele EUROCASA”

Tab. 3.7. Calculul orientativ al „valorii de nou”

*sursa: „Norme de ofertare și tarif de prime pentru polițele EUROCASA”

În tabel sunt cuprinse așadar limitele minime și maxime între care se situează „valoarea de nou” (valoarea în EUR/m2) de suprafață utilă a cladirilor ce pot face obiectul unei asigurări EUROCASA, împărțite pe categorii.

Valoarea pe mp de suprafață utilă se va corecta cu următorii coeficienți, în funcție de rangul localităților și zona în cadrul acestora:

Tab.3.8. Coeficienții în funcție de rangul localităților și zona în cadrul acestora

*sursa: „Norme de ofertare și tarif de prime pentru polițele

EUROCASA”

Rangurile localităților sunt în număr de cinci, având următoarea semnificație:

rangul 0 – BUCUREȘTI

rangul II – municipii de importanță națională (Bacău, Brașov, Brăila, Galați, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Iași, Oradea, Ploiești, Timișoara)

rangul III – orașe

rangul IV – sate reședință de comună

rangul V – sate componente ale comunelor și sate aparținând municipiilor și orașelor

Valoarea reală se calculează aplicând la valoarea de nou coeficienții din următorul tabel, stabiliți în funcție de vechimea clădirii și starea ei tehnică:

Tab. 3. 9. Calculul orientativ al „valorii reale”

*sursa: „Norme de ofertare și tarif de prime pentru polițele EUROCASA”

Dl. Mihail Codrea, solicitantul asigurării, doreste să își asigure apartamentul proprietate personală, cu urnătoarele caracteristici:

4 camere în bloc de locuințe

vechime 27 ani

situat în orașul Râșnov, în apropierea zonei centrale

stare tehnică bună

finisaj de calitate superioară (geamuri termopan, gresie, faianță în bucătărie și holuri, calorifere Korado, ușă metalica etc.)

Clientul va opta pentru o polița EUROCASA, varianta STANDARD.

Valoarea de nou (VN): VN = 77m2 x 450 EUR = 34.650 EUR

Din tabelul 2, VN se corectează cu 0,8 local, rangul III – zona B:

VN = 0,8 x 34.650 EUR = 27.720 EUR

Valoarea reală (VR) a clădirii: VR = 27.720 EUR x 0,72 = 19.958 EUR,

unde coeficientul 0,72 preluat din tabelul 3 (vechime între 25-30 ani, stare tehnică bună)

Cladirea se asigură la valoarea reală, iar suma asigurată, în valoare de 27.720 EUR se va regăsi în poliță înscrisă la „clădiri”.

Similar, suma asigurată completată în poliță la „conținut” se va detalia pe categorii:

– bunuri electronice tatal 2.000 EUR, din care:

– combină Philips 230W – 500 EUR

– televizor samsung diagonala 55 mm – 550 EUR

– altele – 950 EUR

După calculul orientativ al valorii de nou și al valorii reale a clădirii, se stabilește valoarea primei, aplicând asupra sumei asigurate coeficientul 0,5‰, corespunzător variantei STANDARD, pentru locuințe permanente.

Prima = 1,8 ‰ x 27.720 EUR = 50 EUR

În ceea ce privește veniturile obținute de EUROBROKERS din intermedierea acestui contract, acestea se stabilesc prin aplicarea cotei de comison pentru intermedierea contractelor de asigurare asupra primei comisionabile încasate:

20% x 50 EUR = 10 EUR

Așadar, EUROBROKERS va încasa o sumă totală de 10 EUR aferentă unei singure polițe de asigurare EUROCASA. Valoarea scăzută este rezultat al faptului că asigurarea se incheie intotdeauna pe perioada de 1 an și, în cazul de față pentru o sumă relativ mică (valoarea reală a apartamentului).

Gestiunea contractului, care intră tot în atribuțiile EUROBROKERS, presupune realizarea unui complex de activități, începând de la emiterea contractului, negocierea eventualelor condiții de reînnoire a asigurării, până la asistența tehnică de specialitate în rezolvarea ce promptitudine a dosarelor de daună, în cazul producerii riscului asigurat.

CAPITOLUL IV

CONCLUZII ȘI PROPUNERI PRIVIND ACTIVITATEA DE ASIGURARE ȘI TENDINȚELE ACESTEIA ÎN CONDIȚIILE ADERĂRII ROMÂNIEI LA UE

4.1. Concluzii și propuneri cu privire la activitatea societății EUROBROKERS

Avantajele încheierii unei polițe de asigurări prin Brokeri sunt în mod incontestabil multiple, în sensul scutirii clientului de timpul pierdut pentru găsirea unei companii de asigurări serioase și a unei oferte.

Însă principalul avantaj al colaborării cu un broker în vederea încheierii unei asigurări este reprezentat de faptul că serviciile brokerului nu atrag după sine costuri suplimentare primelor de asigurare. Plasând un risc unei societăți de asigurări și gestionând polița respectivă, brokerul reduce costurile de achiziție și administrare ale asigurătorului, primind în schimb un comision de brokeraj. Prima aferentă unui anumit gen de asigurări este aceeași, atât în cazul procurării directe a asigurărilor de către societățile comerciale de la asigurători, cât și în cazul procurării lor prin brokeri de asigurare.

Serviciile brokerului atrag reduceri ale costurilor de asigurare, explicabil prin competiția pe care intervenția sa o dezvoltă în rândul societăților de asigurări. Primind un comision din prima de asigurare, s-ar putea crede că în activitatea brokerului apare un conflict de interese, respectiv negocierea de prime cât mai mici în numele clienților săi, dar cât mai mari pentru a-și oferi un nivel cât mai bun de comision. Acest conflict nu există însă, sarcina primordială a brokerului de asigurări fiind aceea de a adăuga valoare prin serviciile sale clientului pe care îl reprezintă și de a construi astfel o relație bună de colaborare.

De asemenea, nivelul de implicare al brokerilor de asigurări în relațiile cu asigurații sunt determinate de existența unui departament de risk management în cadrul organizației. În acest sens, Susan MELTZER, președinte al IFRIMA și “assistant vicepresident” al companiei Sun Life Financial din Canada declară: "rolul brokerului de asigurări reprezintă, în primul rând, o activitate de externalizare care furnizează resurse suplimentare departamentului de risk management al companiei, pentru acele sectoare în care implicarea Managerului de Risc nu ar fi eficientă din punct de vedere al costurilor implicate".

   Astfel, în opinia IFRIMA, rolurile brokerului de asigurări constau în: consilierea clientului în vederea determinării celei mai bune strategii de transfer al riscurilor, intermedierea polițelor de asigurări oferite de companiile de profil, dar și soluționarea aspectelor administrative implicate de încheierea acestora.

Managementul riscului de asigurare se referă la faptul că brokerul oferă consultanță pentru elaborarea și implementarea unei strategii eficiente de gestiune a riscurilor, fără a percepe comision. O echipă de profesioniști arată clienților săi cum se pot controla sau diminua riscurile prin soluții tehnice de administrare eficientă a asigurărilor.

Astfel, brokerul analizează riscurile la care sunt expuși soicitanții de asigurări, prin natura activității lor, diferențiindu-le pe categorii: riscuri care pot fi eliminate, riscuri care pot fi reduse, riscuri care trebuie sa fie optim asigurate, oferindu-le posibilitatea de a adopta soluții care pe viitor le vor eficientiza afacerea și le vor reduce pierderile.

Cunoscând piața de asigurări românească și internațională, brokerul poate alcătui și propune un program de asigurări complet, cuprinzând produsele adecvate, detalii despre societățile care le oferă, clauze incluse, franșize, limite de despăgubire și cotații uzuale pe piața de asigurări.

De asemenea, brokerul oferă analiza condițiilor de asigurare, realizând plasarea riscurilor cu cea mai potrivită companie de asigurări și negociază soluții optime cost-acoperire, fără a percepe comision. Acoperirea riscurilor diferă de la o societate de asigurări la alta. Un broker analizează cât de adecvate sunt asigurările în vigoare și facem recomandări în legătură cu completarea acestora. Profesioniștii noștri au competența și experiența necesare pentru a adapta nevoia de protecție a clienților la oferta societății de asigurări.

Brokerul negociază în numele clienților, cu societățile de asigurare cele mai bune condiții pentru soluțiile stabilite de comun acord în faza de analiză, încercând să obțină cele mai bune oferte, punând în concurență societățile de asigurare și uzând de experiența profesională și de portofoliul de asigurări pe care îl gestionează. Oferă clienților o analiză comparativă a ofertelor obținute creând cadrul necesar pentru a selecta soluția optima.

Printre activitățile desfășurate de brokeri se numără gestiunea contractelor de asigurare alături de urmărirea actualizării lor pe parcursul valabilității acestora, în funcție de modificările survenite și evoluția activității clienților.

De asemenea, brokerul este obligat să acorde clientului asistență în caz de daună, fiind alături de acesta la întocmirea dosarului de daună și recuperarea pagubelor. Brokerul însoțește clientul pe parcursul întocmirii dosarului de daună, pentru ca acesta să fie prompt și corect întocmit și urmărește corecta și rapida lichidare a eventualelor daune, în cadrul societății de asigurare.

În cadrul studiului de caz din capitolul anterior s-a urmărit evidențierea acestei serii de avantaje ale încheirii unei asigurări prin intermediul unei companii de brokeraj, EUROBROKERS GROUP în cazul de față.

Astfel, prin contactarea societății EUROBROKERS, solicitantul asigurării scutește în primul rând timpul necesar unei eventuale documentări în ce privește ofertele societăților de asigurare ce activează pe piață, deoarece brokerul îi prezintă clientului său ofertele detaliate ale companiilor cu care colaborează, alături de o scurtă analiză a evoluției societăților respective în cadrul pieței asigurărilor.

După ce solicitantul se hotărăște asupra uneia dintre aceste companii, cel care va încheia contractul de asigurare cu societatea respectivă este agentul EUROBROKERS, bineînțeles în numele clientului său.

În cazul producerii riscului asigurat, EUROBROKERS îl va însoți pe asigurat în recuperarea indemnizațiilor de despăgubire cuvenite de la societatea cu care a încheiat contractul de asigurare, aceasta ținând de obligația de administrare a contractului.

Brokerul are obligația menținerii legăturii cu clienții aflați în portofoliul gestionat de acesta pe toată durata desfășurării contractului.

De asemenea, EUROBROKERS are datoria de a-și respecta și obligațiile față de societățile furnizoare de servicii de asigurări cu care are relații contractuale.

În scopul furnizării unor servicii capabile de a satisface cele mai sofisticate necesități, echipa EUROBROKERS combină consilierea cu intermedierea și gestiunea.

Activitatea de consiliere presupune consultanță în domeniul managementului riscurilor și conceperea unor programe de asigurări performante. La finalul acestei activități, compania furnizează soluții concrete de diminuare a riscurilor.

În ceea ce privește intermedierea, EUROBROKERS selectează asigurătorii capabili să ofere cele mai competitive programe de asigurări (raportul riscuri asigurate/prime de asigurare plătite) și personalizează asigurarea prin adaptarea condițiilor de asigurare standard la varianta aleasă de Client, așa cum am reliefat și în studiile de caz.

EUROBROKERS GROUP reprezintă în materie de asigurări interesele unui mare număr de companii care dețin o pondere însemnată în economia locală și națională.

Așa cum reiese din studierea rapoartelor anuale ale companiei EUROBROKERS, colaborarea cu unele dintre cele mai reprezentative societăți de asigurare de pe piață constituie sursa obținerii unor venituri în continuă creștere, de la an la an. Aceste venituri sunt reprezentate de suma comisioanelor încasate de EUROBROKERS, aferente contractelor de asigurare directă și reglementate în cadrul contractelor de intermediere.

Astfel, venitul obținut de EUROBROKERS în anul 2005 este de 2.200.000 RON, adică în creștere cu 188,31% față de anul anterior, și cu 353,6% față de 2003. creșterile sunt așadar mai mult decât semnificative, reliefând faptul că EUROBROKERS se află într-o continuă căutare a celor mai vandabile și celor mai solicitate produse de asigurare.

Se observă o îmbunătățire și în structura portofoliului EUROBROKERS, reprezentată de creșterea ponderii asigurărilor de viață, de la 11,43 în 2004 la 28,87% în 2005, așa cum se poate observa în graficele de mai jos:

Figura 4.1. Comparație între structura asigurărilor intermediate de EUROBROKERS în anul 2004 și în 2005

Această creștere este un fapt pozitiv, deoarece asigurările de viață sunt aducătoare de venit sigur și pe termen lung, spre deosebire de asigurările RCA, care sunt asigurări obligatorii încheiate pe o perioadă de 1 an. De asemenea, concurența pe piața asigurărilor este mult mai mare în ceea ce privește încheierea de polițe RCA, în timp ce pentru încheierea de asigurări de viață o companie are nevoie de un oarecare renume pe piață.

Aceasta reprezintă bineințeles un avantaj pentru EUROBROKERS, care colaborează cu cele mai prestigioase societăți de asigurare din lume care operează pe piața asigurărilor din țara noastră, precum și cu asigurători autohtoni.

EUROBROKERS și-a stabilit obiectivele ținând cont de evoluția pieței asigurărilor din România, de condițiile colaborării cu societățile de asigurări cărora le promovează produsele, de numărul și calitatea brokerilor instruiți și formați în decursul timpului.

Astfel, pentru o îmbunătățire continuă a rezultatelor obținute, compania își propune:

asimilarea de noi produse cerute pe piața românească, alături de promovarea permanentă a produselor partenerilor săi și a imaginii societății

promovarea unor noi parteneriate de afaceri cu companii care au programe atractive

dezvoltarea retelei de vânzari și a canalelor de distribuție

echilibrul portofoliului, prin creșterea ponderii produselor de asigurare de viață și pensii private

îmbunătățirea activității de servisare a clienților

dezvoltarea și îmbunătățirea sistemului IT

dezvoltarea rețelei de reprezentanțe și agenții teritoriale, prin înființarea de noi reprezentanțe teritoriale

promovarea celor mai recente acte normative aparute în legislația de profil.

EUROBROKERS GROUP își va asuma și în continuare rolul de educare, formare și înnoire a mentalităților din domeniul asigurărilor, precum și dezvoltarea si implementarea unui climat de lucru optim care să permită brokerilor exprimarea deplină a abilităților pro

În scopul punerii în practică a unor astfel de propuneri, compania va fi preocupată de permanenta extindere a rețelei de brokeri, folosind un personal înalt calificat și motivat și mizând pe resursele de care dispune, pe profesionalismul colaboratorilor săi și pe capacitatea de adaptare rapidă la necesitățile pieței.

4.2. Piața românească de asigurări – o piață reglementată, în mare masură în conformitate cu normele europene

Cadrul legislativ al pieței asigurărilor este, în mare măsură, aliniat Directivelor Comunității Europene, prevederile care implică statutul României de stat membru urmând să se aplice începand cu data aderării la Uniunea Europeană.

Inevitabil, adoptarea acestor reglementări va conduce la îmbunătățirea cadrului de lucru, la consolidarea pieței românesti de asigurări și la transformarea ei într-o piață profesionistă, clar reglementată, care să gestioneze eficient, și în baza anumitor competențe, banii asiguraților.

Recent, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor (CSA) a supus dezbaterii publice o nouă serie de proiecte legislative.

Proiectul de modificare a normelor privind actualizarea limitei minime a capitalului social vărsat al asigurătorilor dispunea ca, până la 31 decembrie 2005, companiile de asigurare autorizate să practice asigurări de viață și asigurări non-viață (inclusiv RCA) trebuie să aibă un capital social vărsat de cel puțin 16 mil. RON; limita s-a majorat la 24 mil. RON, până la data de 31 iunie 2006, companiile nou-înființate din momentul intrării în vigoare a normei trebuind, totuși, să dispună de capitalul social prevăzut pentru data de 30 iunie 2006.

Prin modificările aduse Legii nr. 32/2000, asigurătorilor li se permite să desfășoare concomitent activități de asigurări de viață și generale, cu condiția separării conducerii celor două activități. Scopul urmărit este protejarea intereselor detinatorilor de polițe de viață și, respectiv, de polițe non-viață, astfel încât să se elimine posibilitatea utilizării profitului înregistrat de una dintre cele două activități pentru îmbunatățirea celeilalte.

Proiectul de act normativ redefinește, totodată, actorii de pe piața de intermediere în asigurări – asistenți în brokeraj și subagenți -, precum și cadrul de desfășurare a activității acestora.

Astfel, asistenții în brokeraj sunt persoanele fizice sau juridice, care în baza unui contract cu un broker de asigurare și/sau de reasigurare, sunt împuterniciți, printr-o procura și sub acoperirea contractului de răspundere civilă a brokerului în cauză, să întreprindă anumite activități necesare pentru ducerea la îndeplinire a mandatului de brokeraj.

Subagenții sunt persoane fizice, altele decat conducătorul agentului de asigurare persoană juridică, care au calitatea de angajați cu contract de muncă cu un agent de asigurare și care acționează în numele acestuia și sub acoperirea contractului de răspundere civilă a agentului de asigurare persoană juridică.

Proiectul de modificare a Legii nr. 136/1995 aduce noi reglementări în ceea ce privește desfășurarea activității de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto. Astfel, proiectul cuprinde dispoziții menite să clarifice unele aspecte privind limitele teritoriale de acoperire, se precizează companiile care practică asigurarea de răspundere civilă auto, se lărgește gradul de acoperire a asigurării în caz de vătămare corporală, atât pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în autovehicul, cu excepția conducătorului autovehiculului respectiv.

Cetățenii români care se deplasează în afara țării cu autovehiculele nu vor mai fi obligați să prezinte la frontieră polița RCA, în cel mai fericit caz după 1 martie 2007.

”Cel puțin un an vom mai arăta polița RCA (Răspundere Civilă Auto) la ieșirea din țară, spun asigurătorii. Însă primele de asigurare vor creste cu 30-40%, a declarat președintele Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR), Liviu Stoicescu. "Dupa semnarea documentului, denumit Multilateral Guarantee Agreement (MGA), clauzele acestuia vor intra in vigoare la 1 ianuarie 2007, într-o variantă optimistă, sau la 1 martie 2007, situație ceva mai realistă, pentru că trebuie respectate anumite proceduri care necesită timp", a spus Stoicescu.

În prezent, șoferii români trebuie să prezinte la frontieră polița de tip Carte Verde și o asigurare de răspundere civilă auto valabilă în străinătate.

Una dintre condițiile impuse pentru semnarea MGA este reducerea numărului de autovehicule neasigurate RCA, sub 10% din numărul total de înmatriculări. Pentru a acoperi acest procent, Fondul de Protecție a Victimelor Străzii trebuie să dispună de rezerve bănești de aproximativ 10 milioane de euro.

După data aderării României la Uniunea Europeană, polița RCA din România va fi valabilă și pe teritoriul Uniunii Europene, iar polița Carte Verde nu va mai fi necesară. Extinderea valabilității poliței RCA va presupune însă și majorarea primelor de asigurare cu circa 30-40 de procente, potrivit reprezentanților companiilor de asigurări.

Așadar, cetățenii romani care se deplasează în afara țării cu autovehiculele nu vor mai fi obligați să prezinte la frontiera polița RCA, în cel mai fericit caz după 1 martie 2007.

“Cu toate acestea, există voci care susțin că procedurile care vor urma după semnarea MGA ar putea să se întindă pe o perioadă mai lungă, ajungând chiar până în 2008 sau chiar 2009. BAAR va semna, în luna octombrie a acestui an, acorduri cu instituțiile similare din statele membre ale Uniunii Europene pentru eliminarea restricțiilor”, a precizat Liviu Stoicescu la un seminar dedicat asigurărilor auto, organizat de FinMedia.

Una dintre conditiile impuse pentru semnarea MGA este reducerea numărului de autovehicule neasigurate RCA, sub 10% din numărul total de înmatriculari. Pentru a acoperi acest procent, Fondul de Protecție a Victimelor Străzii trebuie să dispună de rezerve bănești de aproximativ 10 milioane de euro.

Așadar, după data aderării României la Uniunea Europeană, polița RCA din România va fi valabilă și pe teritoriul Uniunii Europene, iar polița Carte Verde nu va mai fi necesară. Extinderea valabilității poliței RCA va presupune însă și majorarea primelor de asigurare cu circa 30-40 de procente, potrivit reprezentanților companiilor de asigurări.

Din momentul accederii la UE, limitele teritoriale de acoperire vor cuprinde teritoriul României, al statelor membre UE și cele aparținând Spațiului Economic European, cât și teritoriul statelor care leagă direct două țări membre în care nu există birou național.

Proiectul de lege clarifică și aspecte legate de procedurile privind plata despăgubirilor, a modului de exercitare a drepturilor privind plata persoanelor păgubite, precum și aspecte ce vizează modul și condițiile de reziliere a contractelor de asigurare.

Consiliul CSA a analizat recent și un proiect de lege care reglementează, în mod separat, riscurile de subscriere a creditelor de consum, prevederi care au intrat în vigoare începand cu 1 iunie 2005. Potrivit proiectului de lege, companiile autorizate să subscrie asemenea riscuri trebuie să mențină reținerea netă totală la riscurile de credit de consum în limita a de 12 ori capitalurile proprii aferente asigurărilor generale, iar primele nete subscrise în cursul unui trimestru pentru aceasta clasă nu pot depăși 25% din totalul primelor nete, subscrise pentru categoria asigurări generale. Totodată, rata daunei trebuie să nu depășească 70%, iar în cazul depășirii acestui prag, societățile de asigurări trebuie să se reasigure la reasigurători externi (cotați cel puțin în clasa BBB sau similar de agenția STANDARD & POOR's) pentru 90% din portofoliul asigurat.

4.3. Activitatea Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor în ce privește integrarea europeană și relațiile externe

Stadiul negocierilor de aderare la capitolele aferente domeniului de activitate al Comisiei de Su praveghere a Asigurărilor

Anul 2004 a fost marcat de reuniunea din 14 decembrie 2004 a Conferinței de Aderare România– Uniunea Europeanã la nivel ministerial, care a confirmat închiderea negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeanã. Aceasta decizie a fost confirmatã la nivel politic de cãtre Consiliul European în data de 17 decembrie 2004 la Bruxelles.

Negocierile Capitolului 3 – Libera circulație a serviciilor au fost analizate în cadrul Conferinței de aderare România – Uniunea Europeană desfășurată la Bruxelles în data de 23 septembrie 2004.

Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor a avut o contribuþie însemnata la secþiunea Asigurări în cadrul “Documentului de informații suplimentare” și a “Documentului de poziție complementară”.

În cadrul acestor documente s-a convenit calendarul pentru creșterea graduală a nivelului minim de compensare pentru pagubele materiale și vătămari corporale astfel încât pânã în anul 2007 sã se atingã nivelurile prevãzute în Directiva 84/5/CEE – a doua directivã privind armonizarea legislațiilor Statelor Membre referitoare la asigurarea de rãspundere civila pentru pagubele produse de autovehicule.

Totodatã, s-a stabilit ca legislația în domeniul asigurãrilor să preia întreg acquis-ul comunitar pânã în anul iunie 2005.

Rezultatele negocierilor au fost preluate în Tratatul de aderare elaborat de Comisia Europeanã în colaborare cu România. Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor a participat la toate etapele de elaborare a capitolului de protocol din Tratatul de aderare a

României care a fost semnat la 25 aprilie 2005 la Luxemburg.

Misiunea de supraveghere colectivă “Peer Review”

În perioada 2002 – 2004, Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor a fost gazda a trei misiuni de evaluare colectivã a sectorului financiar desfășurate în România de cãtre Comisia Europeanã – Direcția Generală Piața Internă.

Scopul acestor misiuni a fost acela de a evalua în ce mãsurã sunt transpuse în practicã prevederile legislației din domeniul asigurãrilor și de a evalua progresele înregistrate de România în pregãtirea pentru aderarea la Uniunea Europeanã, analizând capacitatea administrativã a instituțiilor responsabile pentru transpunerea acquis-ului co munitar, precum și gradul de implementare a acestuia.

Din iulie 2004 și pâna în prezent Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor a fãcut pași importanți în implementarea recomandãrilor din planul de acțiune.

Echipa de experți ai Comisiei Europene a apreciat progresele înregistrate de Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor în pregãtirea personalului de specialitate, în special cel în domeniul actuarial, precum și îmbunatățirea considerabilă a dialogului cu piața asigurărilor.

Memorandumuri de colaborare

Începând cu anul 2004, Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor a intensificat contactele cu autoritãțile de supraveghere similare din Statele Membre ale Uniunii Europene sau state terțe, în scopul încheierii unor memorandumuri de colaborare și

schimburi de informații.

Demersurile inițiate de CSA în aceastã direcție s-au concretizat, în 2004, în încheierea de astfel de documente cu: Autoritatea de Supraveghere Financiarã din Bulgaria, Autoritatea Federalã de Supraveghere Financiarã din Germania, Autoritatea de Supraveghere a Asigurãrilor și Fondurilor de Pensii din Polonia și Autoritatea de Supraveghere Financiarã din Slovenia.

Discuțiile demarate în 2004 cu Autoritatea de Supraveghere Financiarã din Austria în aceastã direcție au fost încununate de succes în prima parte a anului 2005, cele douã părți semnând memorandumul.

În ceea ce privește practica asigurărilor în Uniunea Europeană, se observă o preocupare tot mai intensa orientată in direcția internaționalizării activității de asigurare – reasigurare.

La nivel european, această tendință este ilustrată de preocupările Uniunii Europene pentru crearea unei piețe unice a asigurărilor, acest lucru având o importanță majoră pentru toate statele membre.

BIBLIOGRAFIE

Iulian Vǎcǎrel, Florin Bercea, “Asigurǎri și reasigurǎri”, Editura Expert, București, 1999

Violeta Ciurel, “Asigurǎri și reasigurǎri: abordǎri teoretice și practici internaționale”, Editura All Beck, București, 2000

Popescu, I. Macovei, “Contractul de asigurare”, Editura Junimea, Iași, 1982

Ion Negoiță, “Aplicații practice în asigurări și reasigurări”, Editura Etape, Sibiu, 2001

Marinică Dobrin, Paul Tănăsescu, “Teoria și practica asigurărilor”, Editura Economică, București, 2003

Dan Anghel Constantinescu, Marinică Dobrin – “Practica asigurărilor”, Editura Semne ‘94, București, 1999

Dicționarul de termeni elaborat de Department of Trade and Insurance (Marea Britanie)

R.H. Brown, “Marine Insurance, Principles and Basic Practice”, Witherby & Co.Ltd., London, 1986

V. & Christopher Henley, “The Law of Insurance Broking”, Longman Group Ltd., London, 1990

Hall Cockerell & Edwin Green, “The British Insurance Business – A Guide to its History & Records”, Sheffield Academic Press, England, 1994

Ziarul Financiar

Revista de Asigurǎri PRIMM

New Business

Revista de Specialitate PROFIL Asigurǎri

www.eurobrokers.ro

www.fastbrokers.ro

www.csa-isc.ro

www.bloombiz.ro

www.ghidafaceri.ro

www.xprimm.ro

www.1asig.ro

www.generali.ro

Raport privind activitatea desfășurată și evoluția pieței de asigurări al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, București, iunie 2004

Raport Anual al S.C. EUROBROKERS GROUP S.A., 2004

Raport Anual al S.C. EUROBROKERS GROUP S.A., 2005

Regulamentul de organizare și funcționare al S.C. EUROBROKERS GROUP S.A

Codul Deontologic și al Onoarei al societății EUROBROKERS GROUP S.A.

Anexe