• Prezentare generală a tehnologiilor wireless • Tipuri de rețele wireless • Standarde WLAN • Preocupările legate de securitate • Impactul economic •… [615005]

UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMISOARA

REȚELE WIRELESS

STUDENT: [anonimizat]: INFORMATICA
ANUL: 3

Cuprins:
• Prezentare generală a tehnologiilor wireless
• Tipuri de rețele wireless
• Standarde WLAN
• Preocupările legate de securitate
• Impactul economic
• Economii de timp
• Flexibilitatea și calitatea muncii

Prezentare generală a tehnologiilor wireless
Termenul de rețea wireless se referă la tehnologia care permite a două
sau mai multe calculatoare să comun ice folosind protocoale de rețea
standard, dar fără cablare de rețea. Strict vorbind, orice tehnologie care
face acest lucru ar putea fi numită tehnologie wireless. Noțiunea de
tehnologie wireless a fost folosită de mult timp, începând cu primele
telefoane celulare analogice.

Tehnologiile existente astăzi sunt cel mai bine clasificate în următoarea
diagramă:

Toate tehnologiile de mai sus, cu excepția analogului, sunt
denumite tehnologii 11.5G și sunt considerate, deoarece experții din
industrie se așteaptă ca fiecare tehnologie să scoată produse
competitive. Cu toate acestea, buzzwordul actual se referă în general la
rețele local e fără fir (LAN s). Această tehnologie, a fost alimentată de
apariția stand ardelor industri ale dintre producători cum ar fi IEEE
802.11, care a produs o serie de soluții wirelessuri accesibile, care cresc
în popularitate cu afaceri mici și mijlocii și școli, precum și aplicații

sofisticate unde cablarea rețele lor este imposibil ă, cum ar fi în depozit e
sau echipamen telor de tipul POS fără fir .
1. Tipuri de rețe le wireless
O rețea wireless ad -hoc sau peer -to-peer constă într-un număr de
computere echipate fiecare cu o placă de interfață cu rețea ua wireless.
Fiecare computer poate comunica direct cu toate celelalte computere
ce au capabilitățile wireless activate. Acestea pot partaja fișiere și
printere în acest fel, dar este posibil să nu fie capabil e să acceseze
resurse LAN, cu excepția cazului în care unul dintre computere
acționează ca o punte de legătură cu firul LAN folosind un software
special. (Aceasta se numește "punte".) O rețea wireless poate utiliza de
asemenea un punct de acces sau o stație de bază. În acest tip de rețea
punctul de acces acționează ca un hub, oferind conectivitate pentru
computerele fără fir. Se poate conecta (sau "puntează") rețeaua
wireless către o rețea LAN, care permite accesul computerului wireless
la LAN resurse, cum ar fi servere de fișiere sau conectivitate Intern et
existentă.
Fiecare punct de acces are o distanță finită în care se poate
menține o conexiune wireless între computerul client și punctul de
acces . Distanța reală variază în funcție de tehnologii le wireles s și mediu l
inconjurator; producătorii afirmă în mod obișnuit atât spațiile
interioare, cât și cele exterioare pentru a oferi un motiv rezonabil
indicarea performanței fiabile. De asemenea, trebuie menționat faptul
că atunci când rețeaua funcționează la limitele din intervalul dat
performanță poate scădea, deoarece calitatea conexiunii se
deteriorează și sistemul compenseaza. Intervalele interioare tipice sunt
de 50 -100 de metri, dar pot fi mai scurte dacă construcția clădirii
interferează cu transmisi a radio. Interva lele mai lungi sunt posibile, dar
performanța va fi redu să odată cu distanță. Intervalele exterioare sunt

pot ajunge până la 300 de metri, dar acest lucru depinde și de mediu l
înconjurător . Există modalități de a extinde distanța de operare de bază
a comunicațiilor wireless, folosind mai multe decât un singur punct de
acces sau folosind un releu / punct de extensie fără fir.
Capacitatea punctului de acces unic depinde de producător. Unele
puncte de acces hardware au o limită recom andată de 10, alte puncte
de acces mai scumpe suportând până la 100 conexiuni wireless.
Utilizarea mai multor computere decât cele recomandate va provoca
performanț a și fiabilitatea să scadă . Punctele de acces software pot
impune, de asemenea, limitări ale utilizatorului, dar acest lucru depinde
de specific ul software -ului și capacitatea computerului gazdă de a
prelucra informațiile solicitate.
2. Standarde WLAN
Hardware -ul de rețea wireless necesită utilizarea tehnologiei de
bază care se ocupă de frecvențe le radio și transmiterea datelor. Cel mai
utilizat standard este 802.11 produs de Institutul de Ingineri Electrici și
Electronici (IEEE). Acesta este un standard care definește toate
aspectele de rețea wireless și de frecvenț e radio. Grupul larg de
standarde, 802.11, a fost aprobat de IEEE în 1999. Tehnologii incluse în
acest standard 802.11 funcționează pe baza următoarelor trei metode
de transmitere a semnalului:
DSSS
Acronim pentru spectrul de răspândire în secvență directă. DSSS
este unul dintre două tipuri de radio cu spectru de răspândire, celălalt
fiind spectru de răspândire cu salt de frecvență. În DSSS, un semnal de
date la stația de trimitere este combinat cu o secvență de biți a ratei de
date mai mare sau cod de cip, care împarte datele utilizatorului în
funcție de un raport de răspândire. Codul de chipping este un model de

biți redundant pentru fiecare bit transmis, ceea ce crește rezistența
semnalului la inter ferențe. Dacă unul sau mai mulți biți din model sunt
deteriorați în timpul transmisiei, datele originale pot fi recuperate din
cauza redundanței transmisiei.
FHSS
Acronim pentru spectrul de răspândire cu salt de frecvență. FHSS
este celălalt tip de spectru răspândit radio, celelalte fiind spectru de
răspândire în secvență directă. În FHSS semnalul de date este modulat
cu un semnal purtător cu bandă îngustă care „saltează” la întâmplare,
dar într -o secvență cunoscută de la frecvență la frecvență. Energia
semnalului este răspândită în domeniul timpului, mai degrabă decât să
fie tăiată bit cu bit în bucăți mici din domeniul frecvenței. Acest a
tehnica reduce interferențele, deoarece un sistem cu bandă îngustă va
afecta doar semnalul de propagare nu ca și in caz ul in care ambele
transmit pe aceeași frecvență în același timp. Dispozitive le bazat e pe
FHSS nu po t interopera cu dispozitivele bazate pe DSSS.
Frecvențele de transmisie sunt determinate de un cod de
răspândire sau de salt. Receptorul trebuie să fie setat la același cod de
salt și trebuie să asculte semnalul de intrare la momentul potrivit și
frecvența corectă pentru a primi corect semnalul. Reglementările
actuale FCC impun producătorii să utilizeze 75 sau mai multe frecvențe
pe canal ul de transmisie cu o durată maximă timp (timpul petrecut la o
anumită frecvență în timpul oricărui singur salt) de 400 ms.

OFDM

Scurt pentru Multiplexarea ortogonală a diviziei de frecvență, o
tehnică de multiplexare a diviziunii de frecvență ce facilitează
transmitera unor cantități mari de date digitale pe o undă radio. OFDM
funcționează prin împărțirea semnalului radio în mai multe sub –
semnale mai mici, care sunt apoi transmise simultan la diferite
frecvențe față de receptor. OFDM reduce cantitatea de intersecție
(perturbare, cauzată de interferențe electromagnetice) în transmisiile
de semnal.
Astăzi există trei standarde ale IEEE 802.11: 802.11b, 802.11a și
802.11g.
802.11 b
Cunoscută și sub denumirea d e rată mare 802.11 sau Wi -Fi
(„wireless fidelity ”), tehnologia 802.11b a fost aprobată de IEEE în 1999
și este în prezent tehnologia mainstream adoptată de producători i de
dispozitive wireless . Așa cum s -a subliniat în specificația 802.11b,
seturile de cip uri vor utiliza o schema de modulare cunoscută sub
numele de Complementary Code Keying (CCK) pentru a transmite
semnale de date la 11 megabit -pe-secundă (Mbps) printr -o porțiune
fără licență din spectrul găsit la aproximativ 2.4GHz. Considerat
revoluționar la acea vreme (și prin unele măsuri chiar și astăzi), 802.11b
a dat startul unei noi generații de produse care au permis ca o
conexiune Ethernet să scape de cabluri in cele din urmă , dar viteza sa
era încă doar o zecime din frații săi. 802.11b funcționeaz ă pe DSSS.
Tehnologia 802.11b a găsit numeroși suporteri, inclusiv, Microsoft,
Cisco, Alcatel, Agere Systems și alte 120 de companii care s -au alăturat
WECA (Wireless Ethernet Compatibility Alliance) . Companiile de sprijin
au lansat o serie de produse pe baza 802.11b care a fost bine primit e de
către utilizatori în ciuda problemelor de securitate rămase.

802.11 a
Standardul 802.11a a fost aprobat concomitent cu 802.11b.
802.11a utilizează metoda OFDM de transmisie de semnal și nu este
compatibi lă cu dispozitivele 802.11b. Tehnologia 802.11a promite ca
livrează viteză de 54 Mbps (comparativ cu 11Mpbs de 802.11b) și
funcționează cu frecvență de spectru de 5GHz. Datorită atenției publice
înclinate în favoarea 802.11b, precum și unui număr mai mic d e
companii ce l -au sprijinit , standardul a evoluat dramatic de la
introducerea sa în 1999. În septembrie 2001, Intel și 3Com au anunțat
introducerea liniei de produse bazată pe 802.11a. Un numar de
companii mai mici au venit si ele cu produse de suport .
802.11g
Pentru a îmbunătăți standardul 802.11, grupul IEEE care a
supravegheat dezvoltarea 802.11 a atribuit sarcini individuale mai
multor grupuri de specialitate – fiecare cu scopul de avansare în
continuare a tehnologiei. Misiunea 802.11g a fost de a stimula
transmiterea datelor la așa -numitele viteze „turbo” de 54 Mbps,
menținând totuși interoperabilitatea cu cele specificatii le anterioare . În
acest fel, consumatorii (și utilizatorii de întreprinderi, vânzătorii,
investitorii și aproape toți altfel) c are a u pariat pe versiunile anterioare
ale tehnologiei vor ști cum piața evoluează în cele din urmă . Dar drumul
către următoarea generație a fost plin de ”gropi„ . Grupul de lucru G
(care totalizează aproximativ 175 de persoane) s -a despărțit în două
grupu ri după luna mai, când o propunere a Texas Instruments a fost
luată în considerare, în ciuda faptului că lucrau de ani buni la a ceas tă
propunere. Ei s-au asigurat că schema de modulare cunoscută sub
numele de Packet Binary Convolution Coding (PBCC) a deven it o
alternativă acceptată la schema CCK pentru a se asigura capacitate de
compatibilitate înapoi . De fapt, ei chiar au investit 300 de milioane de

dolari pentru a achiziționa o companie (Alantro Comunicări) care au
ajutat la dezvoltarea PBCC. După dezbate ri prelungite, pe 16 noiembrie
2001, IEEE a aprobat noul standard 802.11g, care promite să ofere
viteză de 20 -54 MBps pentru banda de 2,4 GHz.

3. Preocupările legate de securitate
Comunicațiile wireless oferă, evident, probleme potențiale de
securitate, într ucât un intrus nu are nevoie de acces fizic la rețeaua
tradițională cu fir pentru a avea acces la dat e. Cu toate acestea,
comunicațiile wireless 802.11 nu pot fi primite – cu atât mai puțin
decodat e prin scanere simple, receptoare cu undă scurtă etc. Acest
lucru a dus la concepția greșită potrivit căreia comunicațiile wireless nu
pot fi vizualizate de o persoană rău intenționată . In orice caz,
vizualizarea datelor de o altă persoană este posibilă fol osind
echipament specializat. Pentru a vă proteja împotriva eventualelor
probleme de securitate, comunicațiile wireless 802.11 au o funcție
numit WEP (Wired Equivalent Privacy), această formă de criptare oferă
o confidențialitate comparabilă cu cea a unei rețele tradiționale cu fir.
Dacă rețeaua wireless are informații care ar trebui să fie confidențiale ,
atunci WEP trebuie utilizat , asigurându -vă că datele sunt protejate la
acelasi nivel cu al unei retele cu fir . Mai mulți producatori din industrie
au ofer it recent soluții wireless sigure. De exemplu, pe 12 septembrie
2001 Harrison Communications a introdus SecNet -11 pentru guvern și
soluții militare, care a fost deja aprobat de Agenția de Securitate
Națională.

4. Impactul economic

Întrebarea la care majorit atea specialiștilor în IT încearcă să
răspundă atunci când iau în considerare sau nu implement ările de
rețele LAN fără fir este dacă avantajele vor depăși dezavantajele .
Succesul final al tehnologi ei va depinde foarte mult de dorința
utilizatorilor finali de a o utliza . In timp ce o flexibilitate crescută,
productivitate a și acuratețe a sunt recunoscute ca beneficii potențiale,
este foarte dificil de cuantificat economi c de costuri ale utilizării
rețelelor WLAN.
5. Economii de timp
Cel mai puternic și cuantificabil beneficiu observat în utilizarea
WLAN este economisirea timpului. Conform studiului realizat de sursa
de informații a industriei wireless, „un utilizator LAN fără fir poate
economisi până la opt ore pe săptămână față de un utilizator LAN fără
fir. În termeni monetari, aceste economii sunt cuprinse între 30 și 750
usd pe săptămână pe utilizator. ” Este interesant de menționat că cele
mai mari economii de timp rezultă din capacitatea de a prelua mesajele
de e -mail și de a obține informații din L AN fără a fi nevoie să cheme alți
colegi. Un exemplu este o asistentă medicală care lucrează la un etaj al
unui spital și care trebuie să acceseze informațiile unui pacient. În loc să
suni la recepționist sau la un alt asistent, ea putea accesa informațiil e
pe cont propriu cu ajutorul unui dispozitiv wireless.

6. Flexibilitatea și calitatea muncii
Flexibilitatea și calitatea sunt câteva dintre avantajele „ soft” care
nu pot fi cuantificate, dar care adesea determină adoptarea WLAN.
Utilizatorii LAN fără fir s unt capabili să acceseze LAN -ul dintr -o varietate
de zone din interiorul și din afara clădirilor lor. Acoperirea largă oferă
utilizatorilor flexibilitatea de a rămâne conectat i la rețea și de a rămâne

mobil i în același timp. Nivelul de flexibilitate va dep inde desigur de
varietatea locațiilor punctelor de acces fără fir, dar utilizatorii LAN
wireless recunosc ca comoditatea crescută și stimularea productivității
permisă de capacitatea lor de a accesa rețeaua dintr -o multitudine de
locații ii face sa aleaga tot timpul WLAN . Îmbunătățirile calității muncii
pe care le subliniază utilizatorii LAN fără fir rezultă în primul rând din
precizia îmbunătățită. Utilizând o rețea LAN fără fir, datele pot fi acum
transmise direct din diverse locații, în loc să fie introd use manual la o
dată ulterioară.

Bibliografie :
1. http://www.vicomsoft.com/
2. http://www.webopedia.com
3. https://en.wikipedia.org/wiki/IEEE_802.11
4. www.wlana.com