Prezentare Generala a Consiliului Europei

Secțiunea 1. Apariția Consiliului Europei

Consiliul Europei este o organizație internațională importantă cu caracter interstatal, care a fost înființat în anul 1949, iar membrii fondatori ai organizației au fost: Anglia, Belgia, Danemarca, Irlanda, Italia, Luxemburg, Norvegia, Olanda și Suedia.

De asemenea, Consiliul Europei în interiorul sistemului instituțional prin raportare la configurația care i s-a dat, apare ca un organ interguvernamental care reprezintă interesul tuturor statelor membre.

Deși tratatele nu prevăd vreo ierarhie între instituții, Consiliul Europei are totuși un rol dominant.

Regulile referitoare la constituirea și funcționarea sa au fost cuprinse inițial în articolele 2-8 din Tratatul de fuziune din 1965, și în Regulamentul intern elaborat de Consiliu pentru aplicarea articolului 5 din Tratatul de fuziunea.

Consiliul Europei este format din reprezentanții statelor membre, iar fiecare guvern va delega unul dintre membrii săi.

Ca organ interguvernamental, Consiliul Europei funcționează ca o reuniune a miniștrilor de externe ai statelor membre.

Consiliul este reunit cel puțin odată pe lună, pentru a dezbate problemele de politică generală ale Uniunii, iar miniștrii de externe sunt văzuți ca principalii reprezentanți ai guvernelor în raporturile externe ale statelor.

În funcție de problemele care sunt înscrise pe ordinea de zi, acest consiliu poate fi reunit și la nivelul miniștrilor de resort pe anumite domenii.

Format din reprezentanții guvernelor, Consiliul constituie o instituție a Uniunii Europene care apare și sub forma unei conferințe interguvernamentale cu caracter diplomatic.

Integrarea economică, politică și juridică face ca această conferință interguvernamentală să se diferențieze fundamental de cele de tip clasic din cadrul organizațiilor internaționale.

Potrivit Tratatului de la Lisabona, Consiliul exercită alături de Parlamentul European funcția legislativă și bugetară. De asemenea, Consiliul definește politicile Uniunii și coordonează activitatea sa în totalitate.

Consiliul Europei este reunit în două formațiuni de lucru, corespunzător funcțiilor sale- Consiliul afacerilor generale- în care este exercitată funcția legislativă, și Consiliul Afacerilor externe- în care este exercitată funcția politică în relațiile internaționale.

Un pas important realizat de Consiliul Europei în promovarea drepturilor omului a fost adoptarea în anul 1994 a Convenției-cadru. Convenția-cadru este primul instrument juridic internațional destinat ocrotirii drepturilor minorităților naționale.

Această convenție intră în vigoare la I februarie 1995, și este ratificată de mai multe state. Printre statele care au ratificat-o amintim, Armenia, Austria, Bulgaria, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Germania, Irlanda, Spania și Italia.

Covenția-cadru prezintă variate obiective pe care statele contractante se angajează să le supravegheze.

Aceste obiective vor fi supravegheate cu ajutorul legislației și al politicilor naționale.

Dintre principalele obiective amintim: egalitatea în fața legii, precum și protecția religiilor, limbilor și tradițiilor minoritare.

Scopul Convenției-cadru adoptate de Consiliul Europei este acela de a preciza principiile juridice pe care statele se angajează să le respecte.

Toate principiile juridice vor fi respectate pentru a se garanta protecția minorităților naționale.

Pentru a fi aplicate principiile care au fost prevăzute de convenție, Comitetul Miniștrilor a fost ajutat de un Comitet consultativ.

Membrii Comitetului consultativ vor dobândi experiența care va fi recunoscută în domeniul protecției minorităților naționale.

Membrii sunt experți independenți și imparțiali care aparțin unor domenii variate (medici, precum și juriști). Membrii Comitetului consultativ sunt aleși de către Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei cu majoritate absolută de voturi, pe o perioadă de 4 ani.

Comitetul notifică statului respectiv intenția de a efectua o vizită, dar nu este obligat să precizeze data exactă a vizitei.

Se susține faptul că ,,afirmarea identității unei minorități etnice este un drept prioritar al persoanelor’’.

Fiecare membru al acesteia se bucură de libertatea de a se integra majorității populației, ori altor grupuri minoritare.

În principal, societatea și contextul european prezent cunosc un proces complex de integrare.

Acest fapt este datorat circulației rapide a informațiilor, a bunurilor și a persoanelor.

Astfel că, rezistența în fața procesului din partea unei minorități naționale este o problemă temporară.

Cu privire la funcționarea Consiliului Europei, există anumite categorii de norme referitoare la prezidarea acestuia.

Prin rotație, fiecare stat membru va asigura Președinția Consiliului pentru o durată de 6 luni.

În funcție de împrejurări, cu totul excepțional, președinția este schimbată la fiecare 1 ianuarie și 1 iulie.

Se precizează că, ordinea în care statele se vor succede la președinția Consiliului este determinată printr-un tratat negociat de statele membre.

Tratatul de la Lisabona a menținut regula prezidării prin rotație a Consiliului Afacerilor Generale- ipostaza sa legislativă.

Per a contrario, lucrările Consiliului Afacerilor externe vor fi prezidate de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe, și pentru politica sa de securitate.

Instituțional, noua reglementare este criticată dur, deoarece un membru al Comisiei, beneficiază de o legitimitate mai mică în raport cu cea a unui membru al Consiliului, care reprezintă membru al Guvernului unui stat membru.

Din motive de ordin funcțional, numirea Înaltului Reprezentant la prezidarea formațiunii de lucru este justificată prin faptul că tratatele au acodat responsabilitatea relațiilor externe ale Uniunii, ca atribuție fundamentală a acestui comisar.

La desemnarea comisarului în funcție, și-au oferit votul Statele Membre reunite la nivelul Consiliului European, tocmai datorită importanței funcției.

Sub aspect legislativ, Tratatele constitutive și cele modificatoare i-au acordat Președintelui Consiliului anumite atribuții de ordin executiv și procedural.

În lumina Tratatelor constitutive, realul statut al Președintelui Consiliului European a fost evidențiat de practică, și i-a fost oferit un rol intern principal.

Rolul intern al acestuia s-a manifestat în raporturile cu Parlamentul European, și în domeniul relațiilor externe ale Uniunii.

Această opțiune funcțională s-a depășit de către Tratatul de la Lisabona, în care rolul de reprezentant în relațiile externe este acordat Președintelui Consiliului European și Înaltului Reprezentant al Uniunii.

A doua categorie de norme referitoare la funcționarea Consiliului Europei este legată de regimul sesiunilor.

Consiliul Europei este reunit la convocarea realizată de președintele Consiliului, din inițiativa sa, ori a unuia dintre membrii Consiliului sau a Comisiei.

Sesiunile Consiliului sunt frecvente și lungi, iar de multe ori ele succed celor ale Consiliului European, dar se pot derula și independent de acestea.

Cvorumul care se cere la nivelul Consiliului este de 14 membrii prezenți din totalul de 27 membrii.

În anumite cazuri expres prevăzute de tratate, se solicită un cvorum calificat (72% din Statele Membre care dau 65% din acea populație a Uniunii), iar în situația aderării de noi state, se cere unanimitate.

Întregul cuprins al dezbaterilor se consemnează într-un proces verbal care constituie un act intern al Consiliului.

Acesta nu se deschide publicității, ci se păstrează în arhivele instituției, iar accesul la el îl au numai persoanele care au luat parte la lucrări.

Pentru fiecare sesiune, Președintele realizează o ordine de zi provizorie, care este transmisă membrilor Consiliului cu cel puțin 14 zile înainte de începerea acelei sesiuni. Referitor la ordinea de zi provizorie, ea conține problemele care se dezbat la solicitarea Președintelui, precum și a Înaltului Reprezentant al Uniunii. Prin urmare, apariția Consiliului Europei a ușurat întregul proces de promovare și protecție a drepturilor omului. Ușurarea procesului de promovare și protecție a drepturilor omului este vizibilă din orice punct de vedere.

Secțiunea 2. Atribuțiile Consiliului Europei

Consiliul Europei are anumite atribuții pe care le exercită explicit, în limitele stabilite prin lege.

În baza Tratatului de la Lisabona, consiliul este învestit cu definirea direcțiilor politicilor generale ale Uniunii Europene.

În interiorul Consiliului Europei au fost derulate diverse activități pentru protecția minorităților naționale.

Aceste activități sunt parte a programului de cooperare și asistență al Consiliului Europei.

Consiliul Europei și alte instituții ale Uniunii promovează toleranța, luând în acest sens măsuri efective pentru garantarea respectului reciproc.

Consiliul încurajează oamenii să-și exercite drepturile, și asigură dreptul la informare al fiecărui cetățean.

Prin intermediul Consiliului Europei se urmărește consolidarea protecției drepturilor omului. Consiliul a stabilit norme fundamentale în domeniul economic, politic și social.

Acesta a insistat asupra dreptului fiecărei persoane de a se adresa instanței atunci când se produce o încălcare a dreptului.

Astfel că, se urmărește de către Consiliul Europei extinderea cooperării între state, și întărirea relațiilor existente pentru o protecție mai eficientă a drepturilor indivizilor.

Statele trebuie să asigure cetățenilor lor respectarea unor drepturi fundamentale, drepturi precum: libertatea de întrunire și libertatea de asociere, libertatea de gândire, precum și libertatea de conștiință și de religie.

Consiliul Europei are aceste atribuții specifice, însă el este preocupat în mod special de nediscriminări.

El interzice explicit discriminările pe motive de rasă, religie, sex, apartenență etnică ori origine socială.

Au fost adoptate anumite măsuri de către consiliu, pentru a se proteja persoanele care ar putea fi victime ale amenințărilor sau actelor de violență.

Anumite persoane pot fi victime ale actelor de violență din cauza identităților etnice, culturale, lingvistice ori religioase.

Consiliul are anumite obligații referitor la promovarea drepturilor persoanelor pe care trebuie să le respecte explicit.

Consiliul Europei promovează toate drepturile oamenilor în mod egal, însă pune accent pe garantarea libertății de exprimare.

În acest sens, consiliul a inițiat o serie de programe care urmăresc prevenirea torturii și a tratamentelor inumane, ori degradante.

De asemenea, acesta aduce în discuție și modul în care sunt tratate persoanele private de libertate.

Consiliul Europei prevede faptul că, orice persoană deținută trebuie să-și exercite în continuare drepturile de care se bucură potrivit legii.

Toate aceste prevederi ale consiliului au rolul de a încuraja statele să respecte orice drept al persoanelor, fără vreo discriminare pe motiv de apartenența etnică.

Ca atare, Consiliul Europei a acționat eficient pentru a fi eliminată orice formă de discriminare rasială, și a luat măsuri semnificative pentru abolirea sclaviei, și a traficului cu sclavi.

Toate atribuțiile Consiliului Europei sunt date de evoluția instituției în lumina actelor fundamentale: Tratatele constitutive de la Paris și Roma, Tratatul de la Maastricht și de la Lisabona.

Tratatul de la Maastricht acordă calitatea de instituție Consiliului European, și-i investește cu acea atribuție de a asigura integrarea și de a elabora toate orientările politice generale ale Uniunii.

Ca atare, o parte din atribuțiile importante sunt transferate Consiliului European, care este strâns legat în activitatea sa de cea a Consiliului de Miniștrii.

În acest sens, Tratatul de la Lisabona prezintă Consiliul Europei ca pe un organ colegislativ împreună cu Parlamentul European, în scopul exercitării funcției legislative și a celei bugetare.

Consiliul Europei mai este prezentat drept un organ politic care elaborează direct politicile Uniunii și coordonează acțiunea statelor membre.

Consiliul în raporturile externe, cât și în cele externe se remarcă și ca un organ executiv, cu anumite atribuții care revin Guvernelor.

Cu privire la aderarea de noi state la Uniune, Consiliul Europei încuviințează purtarea negocierilor.

De asemenea, acesta oferă mandat Comisiei pentru a-l reprezenta în raporturile externe și la negocieri, și este cel care aprobă cu unanimitate de voturi aderarea acelui stat solicitant.

Legat de retragerea unui stat din Uniune, Consiliul se va pronunța prin vot final, cu majoritate calificată a membrilor săi.

În materie bugetară, Consiliul Europei este acela care elaborează proiectul de buget și ia parte alături de Parlamentul European la procedura complexă de elaborare a bugetului în forma sa definitivă.

În concluzie, Consiliul Europei are o serie de atribuții care îl delimitează de alte instituții ale Uniunii, și care aduc în prim plan promovarea și protecția drepturilor indivizilor.

Secțiunea 3. Acționarea Consiliului Europei în cadrul protecției drepturilor omului

Consiliul Europei acționează eficient în cadrul protecției drepturilor omului prin măsurile adoptate în plan internațional.

În acest sens, Consiliul s-a raportat la o multitudine de documente universale pentru a promova și apăra drepturile oamenilor.

Printre aceste documente regăsim: Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente crude, inumane sau degradante adoptată în anul 1984, precum și Convenția cu privire la drepturile copilului adoptată în 1989.

De asemenea, Consiliul Europei mai posedă anumite documente referitoare la etnia romilor.

Primele atestări documentare ale existenței romilor în Europa datează din anul 1260.

Ulterior, membrii acestei etnii s-au răspândit rapid în toate țările de pe întreg continentul nostru.

Consiliul Europei adoptă în anul 1992 la Strasbourg, Carta Europeană a limbilor regionale sau minoritare, care a intrat în vigoare la 1 martie 1998.

Ca atare, statele părți ale acesteia au în vedere anumite obiective fundamentale.

Un prim obiectiv îl reprezintă recunoașterea limbilor regionale sau minoritare, ca expresie a bogăției culturale.

Aceste obiective urmărite sunt: respectarea zonei geografice a fiecărei limbi regionale ori minoritare, dezvoltarea și menținerea legăturilor în anumite domenii esențiale, promovarea studiilor și cercetărilor acestor limbi în universități sau în instituții echivalente, precum și promovarea schimburilor transnaționale, în domeniile prevăzute de Cartă.

Pentru realizarea tuturor acestor obiective, sunt stabilite o multitudine de măsuri.

Toate măsurile au fost stabilite în anumite sectoare de activitate, sectoare precum: învățământ (preșcolar, universitar), și justiție.

Prin urmare, Consiliul Europei acționează eficient în cadrul protecției drepturilor omului.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului pe lângă faptul că reglementează drepturile fundamentale ale oamenilor, ea are și alte atribuții esențiale.

Una din aceste atribuții, este sprijinirea unor programe speciale care promovează direct aceste drepturi fundamentale.

Între 1989 și februarie 2002, s-au efectuat 130 de vizite în statele părți la convenție, inclusiv inspecții periodice ad-hoc.

Au fost făcute aceste vizite pentru a se verifica acțiunile întreprinse de state pentru promovarea și apărarea drepturilor persoanelor.

După fiecare vizită, Comitetul Miniștrilor redactează un raport referitor la faptele constatate, care cuprinde toate observațiile prezentate de partea interesată.

Consiliul Europei a îmbunătățit promovarea drepturilor omului și prin adoptatea Convenției-cadru.

Convenția-cadru reprezintă un instrument juridic internațional cu un rol aparte, care constă în ocrotirea drepturilor minorităților naționale.

Sunt întreprinse anumite activități pentru a fi puse în practică principiile stipulate în Convenția-cadru.

Cu privire la Consiliul Europei, funcționarea acestuia este reglementată de Regulamentul intern din 1979.

Consiliul Europei coordonează toate acțiunile statelor membre și participă la elaborarea acelor politici de integrare economică, politică și juridică, definind astfel linia politică generală.

Atribuția aceasta o exercită prin mijloace proprii, și poate elabora acte obligatorii ori simple recomandări pentru a se realiza finalitatea construcției comunitare.

În puține cazuri, Consiliul Europei are și atribuții de consultare și tutelă. El este abilitat să acorde avize și autorizări în anumite domenii particulare (fixarea acelor taxe de prelevări peste 1% prețuri maximale și minimale.

Cu toate modificările care s-au adus prin Tratatele de la Maastricht și Lisabona, putem afirma că acest organ nu și-a pierdut rolul important în acea structură instituțională a Uniunii Europene.

Consiliul nu și-a pierdut mai ales funcțiile legislativă și bugetară, cât și cea politică și executivă.

Acesta mai arată că Uniunea constituie o construcție între state, iar la acest nivel sunt luate cele mai importante decizii.

Modificările care s-au adus prin Tratatul de la Lisabona introduc o distincție clară între decizia politică și cea politico-juridică. Decizia politico-juridică se află la baza adoptării actelor legislative

În cadrul Uniunii Europene, procesul de luare a deciziilor este complicat și presupune participarea mai multor organe.

Dintre aceste organe amintim Consiliul Europei, Comisia, Comitetul Economic și Social, Parlamentul European și Comitetul regiunilor.

Procesul de luare a deciziilor se deschide de Comisie, care elaborează propunerea legislativă.

Propunerea legislativă constituie un proiect de act obligatoriu, care este elaborat din proprie inițiativă, la inițiativa Parlamentului, a Consiliului, ori a altui organ în domeniul său de acțiune, organ precum: Banca Centrală Europeană, Curtea de Justiție, Curtea de Conturi, ori Banca Europeană de Investiții.

Comisia își exercită inițiativa legislativă cu respectarea principiului fundamental al subsidiarității.Acest lucru semnifică că, fiecare propunere de act obligatoriu este transmisă guvernelor Statelor Membre.

Apoi, guvernelor Statelor Membre înaintează propunerea de act obligatoriu parlamentelor naționale. Parlamentele naționale se vor pronunța referitor la respectarea dreptului statului de a legifera.Statul are dreptul de a legifera în domeniile de competență concurentă, cu prioritate exclusivă în raport cu Uniunea.

Ca atare, se adoptă astfel o opinie referitor la respectarea principiului fundamental al subsidiarității, precum și referitor la conținutul actului propus a fi adoptat la nivelul tuturor instituțiilor.

Conform tratatelor, Comisia trimite propunerea de act obligatoriu Consiliului, iar Consiliul o trimite spre avizare Comitetului Economic și Social ori Comitetului Regiunilor.

Comisia și Consiliul ca organe complementare vor examina propunerea legislativă, și vor adopta un aviz, care constituie act cu caracter consultativ.

Astfel că, Comisia și Consiliul sunt organe fundamentale care promovează eficient drepturile omului, și au atribuții specifice care sunt stabilite prin tratat.

Prin urmare, Consiliul Europei acționează eficient prin documentele adoptate, dar și prin anumite măsuri care urmăresc promovarea directă și explicită a drepturilor persoanelor.