Prezenta lusrare eѕte ѕtrusturată pe 2 părți după cum urmează: [308790]

CUPRINS

INTRODUCERE

Municipiul Oradea are o [anonimizat]. Urbea a cunoscut o [anonimizat], odată cu construcția cetății Oradea de către regele maghiar Sf. Ladislau, atestată istoric în anul 1113 [5].

[anonimizat], iar pe de altă parte pe un drum care a [anonimizat] – Est cu Orientul, a avut încă de la început toate premisele dezvoltării armonioase de-a lungul timpului.

Municipiul Oradea a [anonimizat], [anonimizat]: cetate, palate, muzee, [anonimizat] a [anonimizat].

Mi-am propus realizarea acestei lucrări ”[anonimizat]” cu scopul de a contribui la obținerea unui suport informațional care să includă o evaluare a patrimoniului turistic local și a cererii pentru produsele și serviciile turistice oferite de Oradea.

Prezenta lusrare eѕte ѕtrusturată pe 2 părți după cum urmează:

Partea I (Studiu bibliografic) are un singur capitol împărțită în 3 subcapitole: în subsapitolul 1 se face o [anonimizat] 2 [anonimizat] 3 este detaliată infrastructura locală iar în subsapitolul 4 structura turistică.

Partea II (Cercetări proprii) are 2 capitole: în sapitolul 2 [anonimizat] 3 se descriu rezultatele cercetării: [anonimizat]-se referirile bibliografise și adresele web din care s-au extras informațiile pentru conceperea acestei lucrări.

Am realizat acest studiu referitor la dezvoltarea turistică a [anonimizat] a orașului fiind în derulare.

Pentru elaborarea acestei lucrări am folosit numeroase metode de cercetare ([anonimizat], sinteza, comparația, statistica) și surse de documentare (studii, recensăminte, [anonimizat], rapoarte ale unor comisii care fac parte din Primăria Oradea și portaluri turistice).

PARTEA I: STUDIU BIBLIOGRAFIC

CAPITOLUL I. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII

1.1. DESCRIERE GENERALĂ ȘI AMPLASARE

Oradea a fost un oraș important pentru fiecare imperiu care l-a stăpânit: Habsburgic, [anonimizat]. Orașul fiind situat la granița Europei Centrale, a reprezentat mereu o [anonimizat], fiind o zonă de mix cultural și spiritual. [anonimizat] a [anonimizat], români, italieni, germani, evrei, etc. [anonimizat]-a creat o individualitate distinctă datorită plurietnicității.

Borcea în lucrarea sa ”Memoria caselor” susținea că ”Oradea nu s-a [anonimizat] a fost întemeiat ci a [anonimizat]-[anonimizat], într-o aglomerare de tip urban care s-a constituit ca oraș abia la 1860” [4].

Municipiul Oradea este poziționat în coordonatele geografice la 47ș03´ latitudine nordică și 21ș55´ longitudine estică, în Câmpia de vest a României [25]. Orașul este situat la 651 km de București și la 4 km de Episcopia Bihorului, stația vamală de cale ferată și la 12 km față de stația vamală rutieră Borș, fiind al zecelea oraș ca mărime din România, întinzându-se pe o suprafață de 11556 ha. În Oradea locuiesc 222229 de locuitori [16], date înregistrate în anul 2016, populația fiind predominant de etnie română (70,4%), urmată de cea maghiară (27,5%), rromă (1,2%), germană (0,3%), slovacă (0,2%) iar restul de alte etnii conlocuitoare (evrei, ucrainieni, bulgari, ruși, sârbi, cehi, turci, aromâni, chinezi).

Prin poziția sa în cadrul țării noastre, Oradea se prezintă ca principala poartă de intrare la frontiera de vest. Oradea este traversată de la sud-est la nord-vest de râul Crișul Repede.

Oradea se găsește la deschiderea spre câmpie a văii Crișului Repede, scăpat din defileul de la Vad și apoi dintre Dealurile Oradiei, la nord și cele ale Gepișului, la sud.

Această poziție geografică va stimula dezvoltarea orașului, căci de-a lungul văii Crișului Repede se va dezvolta o importantă cale de legătură între centrul și sud-estul Europei sau chiar Orientului Apropiat, Oradea devenind un important oraș comercial. Locuitorii au încercat să folosească cât mai bine condițiile oferite de cadrul natural. Astfel, un prim element natural cu implicații în dezvoltarea orașului a fost relieful. Oradea a avut posibilitatea extinderii spațiale aproape nelimitate, formele de relief permițând acest lucru.

1.2. POTENȚIAL TURISTIC

1.2.1. Potențial turistic natural

1.2.1.1. Relief

Situat la ieșirea râului Crișul Repede din Depresiunea Oradea – Bratca în regiunea de câmpie, teritoriul Municipiului Oradea are aspectul general al unui relief neted, la o altitudine de 126 m față de nivelul mării [2]. Singurele denivelări existente sunt oferite de terasele Crișul Repede, precum și de relieful deluros situat în partea de nord și nord-est a așezării urbane [13].

Inițial, orașul s-a dezvoltat pe formele cele mai accesibile construirii locuințelor, a căilor de acces și a alimentării cu apă. Acestea erau lunca și terasele inferioare ale Crișului Repede. Pentru locuințe și curți populația a folosit treptele de relief rezultate în urma adâncirii ritmice a Crișului Repede în Dealurile Piemontane Vestice.

La începuturile dezvoltării orașului Oradea, populația a ocupat terasele Crișului Repede, dar pe măsura creșterii populației și a dezvoltării sale, orașul s-a extins pe văile din cadrul dealurilor și pe versanții acestora.

1.2.1.2. Condiții de climă

Așezarea orașului Oradea într-o zonă larg deschisă circulației atmosferice predominant vestice și sud-vestice, căreia i se adaugă în unele perioade slabe deplasări ale maselor de aer axate pe culoarul Crișului Repede, explică caracteristicile condițiilor climatice de câmpie specifice orașului Oradea.

Conform datelor oferite de Stația Meteorologică Oradea și înregistrate de Institutul Național de Statistică [15], temperatura înregistrează în anul 2016, o medie anuală de 11,6șC cu maxima de 35,1șC în iulie și minima de -14,3șC în ianuarie, fapt ce evidențiază situarea orașului Oradea în zona climatului temperat continental moderat.

Analiza și interpretarea datelor climatice privind temperatura aerului la Oradea [8], au evidențiat luna ianuarie ca fiind luna cea mai rece din an, iar cea mai caldă lună a anului este iulie. Cantitatea medie anuală de precipitații la Oradea în anul 2016, este de 728,7 mm/an, în condițiile situării orașului într-o zona de contact între câmpie și dealuri joase. Numărul mediu de zile cu precipitații este de 121, iar numărul zilelor cu ninsoare fiind, în medie, de numai 22 într-un an.

1.2.1.3. Patrimoniu natural

În Oradea, vegetația este hidrofilă pe malul Crișului Repede și a pârâului Peța reprezentată de salcie, răchită, plop și arin dar și de erbacee din genul Poa. Pe dealurile din jurul orașului este cultivată viță de vie și pomi fructiferi (meri, piersici, cireși, pruni, etc.)

În cele două Parcuri dendrologice: Palatul Baroc sunt specii de frasin, tuia, tisa, magnolii și stejar iar în Parcul dendrologic din campusul Universității Oradea sunt specii de foioase și rășinoase. Flora orașului mai cuprinde și trei arbori seculari (cu vârsta de peste 100 de ani) de Sequoia gigantaea lângă Școala Gimnazială Dacia, două plante ocrotite: tisa și alunul turcesc în parcuri și două plante protejate: ghimpele în pădurea din partea de nord-est a orașului și nufărul în unele zone pe Crișul Repede și pârâul Peța.

Fauna este reprezentată de păsări (aproximativ 100 de specii), pești (crap, caras, biban, lin, roșioară, somn, șalău, știucă) în râul Crișul Repede și reptile (șopârla și șarpele de apă), care se află îndeosebi pe malurile Crișului Repede.

Raportat la numărul de locuitori, Oradea [24] se poate mândri cu 25 mp de spațiu verde pentru fiecare cetățean, ceea ce este cu doar 1 mp sub minimul cerut de Uniunea Europeană, dar situează municipiul pe locul 1 între orașele României. Este unul din principalele motive pentru care Oradea a primit titlul de Capitală Verde a României pentru anul 2011.

Suprafața spațiilor verzi pe teritoriul municipiului Oradea, în anul 2018, este distribuită astfel: parcuri: 412.833 mp (Parcul Liniștii și Parcului Seleuș (foste cimitire), Parcului Salca, Dealul Ciuperca, Adona, malul Peței, Parcul Palatului Baroc, Parcul Petöfi, Parcul Sf. Apostol Andrei, Parcul Libertății, Parcul Șanțul Cetății, Parcul I.C. Brătianu, Parcul Traian, Parcul Țăranilor, Parcul Universității, Parcul Bălcescu, Parcul Matei Basarab, Parcul 22 Decembrie, Piața Ghioceilor, Parcul Seleuș și Parcul Padiș), scuaruri: 199.250 mp, aliniamente stradale: 895.412 mp și zone verzi în cvartale de locuit: 55.939 mp. Din anul 2018, Primăria Oradea își dorește să mărească numărul spațiilor verzi prin proiectele de regenerare urbană cu finanțare europeană, transformând zonele degradate din 7 locații ale municipiului Oradea în parcuri.

1.2.2. Potențial turistic antropic

Amplasarea geografică face ca Oradea să fie un punct nodal în turismul regional și internațional.

1.2.2.1. Patrimoniu arhitectural

Oradea la începutul secolului al XX-lea era numită “Micul Paris”, datorită arhitecturii specifice, aici găsim înglobate armonios mai multe stiluri arhitecturale integrate în biserici descrise în tabelul 1.2.2.1.1 și reliefate în Anexă și imobile publice și private (tabelul 1.2.2.1.2), care oferă o distincție aparte așezării situate pe malurile Crișului Repede.

Tabelul 1.2.2.1.1. Tipuri de monumentele arhitecturale ecleziastice din Oradea

Surse: Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, 2010, p. 431-439; Borcea L. și Gorun G., 2007, p. 192-195; Peter Z., 2003, p. 8-90.

În perioada anilor 1885-1915, numită și perioada ”Belle Epoque” orașul s-a îmbogățit cu un impresionant număr de clădiri somptuoase, elegante, bogate în elemente artistice, multe dintre ele exuberante în ornamentică și culoare. Aceste clădiri, descrise în tabelul 1.2.2.1.2, adăugate patrimoniului imobiliar mai vechi au contribuit substanțial la îmbogățirea zestrei edilitare a Oradiei, din această cauză orașul poate fi denumit pe drept ”rezervație de arhitectură”.

Tabelul 1.2.2.1.2. Tipuri de monumentele arhitecturale publice și private din Oradea

Surse: Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, 2010, p. 431-439; Pașca M., 2015, p. 8-13.

1.2.2.2. Patrimoniu istoric

Patrimoniul istoric al urbei este determinat de monumentele istorice (biserici, case și palate) descrise anterior, dar în aceeași măsură și de siturile arheologice Salca și de Cetatea Oradea.

Situl arheologic Salca [23] se află în partea de sud a urbei între Cimitirul Rulikovszky și Centrul Comercial Lotus. Situl înainte de 1860, a fost situat între Oradea și satul Seleuș.

Situl este denumit după numele unei așezări rurale medievale, atestată în perioada primei treimi a secolului XIV și mijlocul sec. XVIII. Obiectele arheologice au ieșit la iveală datorită extragerii lutului pentru fabricarea de cărămizi. Piesele găsite au fost inventariate începând cu anul 1871, de către Muzeul de Istorie și Arheologie. În sit au fost realizate mai multe săpături arheologice în perioadele 1930, 1959-1962, 1977, 1994-1997, 2001.

Cele mai vechi urme arheologice din acest loc provin din neoliticul timpuriu (a doua epocă de piatră) și sunt urmate de așezări și necropole aparținătoare epocii de cupru, epoca bronzului, prima și a doua epocă a fierului, toate perioadele epocii migrațiilor, evul mediu, precum și epoca premodernă până la sfârșitul secolului XVII.

Cetatea Oradea cu o istorie de aproape 1000 de ani, este locul întemeierii orașului Oradea Mare numit de-a lungul timpului Nagyvárad ori Groswardein, fiind o fortificație bastionară italiană, pentagonală înconjurată de un șanț cu apă termală. Cetatea a fost restaurată și inclusă în circuitul turistic din 2015. În contextul constituirii Regatului Maghiar, al creștinării ungurilor, al cuceririi Transilvaniei de către aceștia, în secolul al XI-lea a apărut Cetatea Oradea. Ea își are originea în Episcopia Romano-Catolică și Capitlul, fondate de regele maghiar Sf. Ladislau, în anul 1113, cu numele Varad. Până în 1241 a fost o cetate cu val de pământ și palisadă de lemn (etapa romanică), între anii 1247-1569 s-a înălțat o cetate circulară de piatră cu o catedrală gotică [9].

Cetatea Oradea a fost centrul așezărilor medievale, între anii 1092 și 1557 fiind reședința Episcopiei romano-catolice, în interior concentrându-se funcțiile politice, militare, administrative, juridice și religioase ale zonei Oradiei. Cetatea a fost un important centru religios în perioada secolelor XIII-XIV datorită sanctificării, în 1192, a Sfântului Ladislau Taumaturgul. În cetate funcționa o bibliotecă, un observator astronomic, o tiparniță și o școală. În biserica catolică și în cimitirul ei au fost înmormântați Ladislau I (1130-1134), Andrei al II-lea (1235, dus ulterior la abația din Agria), Stefan al II-lea, Ladislau al IV-lea Cumanul (1290), regina Beatrix (1319), regina Maria (1396) și regele-împărat Sigismund de Luxemburg (1437).

Cetatea Oradea, în felul în care se prezintă astăzi – pentagonală, cu bastioane pe colțuri și șanț cu apă secat – a fost înălțată între anii 1570-1618 de arhitecți italieni, rămânând cea mai bine păstrată cetate în stil renascentist – baroc din Europa centrală.

Din anul 1557 rolul cetății devine strict militar, fiind asediată de: tătari (1241), turci (1474, 1598, 1658, 1660), răsculați transilvăneni (1290, 1514, 1664, 1703-1710), oștile Principatului Transilvaniei (1557, 1603) și de austrieci (1692). După cucerirea Budei de către turci, Oradea a devenit o cetate importantă a Principatului Transilvaniei, fiind sub dominație otomană timp de 32 de ani (1660-1692). În perioada 1692-1867 cetatea are stăpânire habsburgică. În 1867-1918, Oradea a făcut parte din Imperiul Austro-Ungar, iar din 1918 face parte din Regatul României [10].

1.2.2.3. Patrimoniu cultural

Oradea este un oraș multicultural având numeroase instituții de cultură și galerii de artă [7] descrise în tabelul 1.2.2.3.1, având o agendă culturală diversificată.

Tabelul 1.2.2.3.1. Instituțiile de cultură și galeriile de artă din Oradea

1.2.2.4. Ambianță și animație locală

Oradea este un oraș care oferă variate tipuri de turism: istoric (datorită Cetății Oradea care este în topul orașelor medievale europene), ecleziastic (biserici monument), arhitectural fiind capitala Art Nouveau a României, cultural datorită concertelor și evenimentelor, balnear datorat apei geotermale din nenumăratele spa-uri (Nymphea aqua park, Ramada (Riserva), Hilton (Eforea), Allegria, Nevis, Elite, Maxim, Continental), de timp liber (cu peste 30 km de piste de biciclete, numeroase parcuri și o grădină zoologică modernă), de shopping (Lotus Center cu cinema și sala de jocuri BillyArt Club, Oradea Shopping City, Era Shopping Park cu cinema, Oradea Plaza, Crișul Shopping Center și strada Republicii), și de bussines (Trade Center).

Oradea este orașul tinerilor cu peste 60000 de studenți în cele patru universități (Universitatea Oradea, Universitatea Agora, Universitatea Partium și Universitatea Emanuel), al sănătății și al relaxării. În topul Readerʼs Digest, orașul ocupă primul loc în ceea ce privește oamenii veseli, iar în mediul online a fost votată în 2014, ca fiind ”Cel mai frumos oraș din România”.

Animația locală în anul centenarului 2018, este dată de numeroasele evenimente care sunt organizate de Asociația APTOR [22] subordonată Primăriei Oradea, Muzeul Țârii Crișurilor, Teatrul Regina Maria și alte instituții publice, astfel:

Aprilie: Târgul de Paști, Oradea Liberă, Festum Varadinum, Ziua Bibliotecarului

Mai: Târgul de carte Gaudeamus, Street Food Festival, Noaptea Muzeelor, Primăvara din grădină

Iunie: Turul Ciclist al Bihorului, Kids Fest, The Color Run, European Music Open, Zilele Sfântului Ladislau

Iulie: Festivalul Medieval al Cetății, Oradea Art & Sound, Târgul Meșterilor Populari

August: Oradea Summer Film, Oradea Streetball, Carnavalul Florilor, The BigPicnic

Septembrie: Festivalul Culturii Slovace, Zilele Culturii Iudaice, Zilele Culturii Maghiare, Oradea JazzFestival, Sărbătoarea Recoltei, Festivalul internațional de teatru scurt FITO

Octombrie: Toamna Orădeană

Noiembrie: România Ne Unește

Decembrie: Târgul de Crăciun și Concert de revelion.

Viața de noapte a orașului este animată de pub-uri (Lordʼs, Window, Crown), cluburi și cafenele (Streem, Columbus, The Pipe, Bacio Dolce, SemiramiS, Tapta, Cafe Frei, Moszkva, Zulu, Book Cafe etc.) care oferă concerte de muzică live cu trupe locale sau străine. Turiștii din Oradea beneficiază mai recent și de restaurante cu specific mediteranean, internațional, tradițional sau italian construite pe malul Crișului Repede (Laurus – Hilton, Continental, Rivo, Spoon, Crinul Alb și pizzeria The Bridge).

1.3. INFRASTRUCTURA

1.3.1. Servicii de transport și aferente

Oradea este un vechi nod al multor rute comerciale europene, fiind dintotdeauna ușor accesibilă. Accesul în municipiul Oradea se realizează atât prin mijloace rutiere, cât și prin căile feroviare și aeriene [20]. Principalele trasee rutiere prin care se poate ajunge în Oradea sunt: E 60 (DN1) dinspre Cluj-Napoca, E 79 (DN 76) dinspre Deva și E 671 (DN 79) dinspre Arad.

În ceea ce privește accesul prin căile feroviare, în municipiul Oradea există patru stații CFR: Stația Oradea, Stația Oradea Est, Stația Oradea Vest și Stația Episcopia Bihor. Infrastructura din regiune asigură conexiunea municipiului Oradea cu mai multe localități: București – Brașov – Mediaș – Cluj-Napoca (Magistrala feroviară 300), Vașcău – Beiuș – Holod (calea ferată 314), Arad – Sântana – Chișineu-Criș – Salonta (calea ferată 310) și Satu Mare – Carei – Valea lui Mihai – Săcuieni (calea ferată 402).

Din Gara Mare se fac legături zilnice cu trenuri Intercity către destinațiile: Timișoara Nord/ Cluj Napoca/ București Nord/ Brașov/ Arad/ Satu Mare/ Baia Mare/ Suceava/ Iași/ Ploiești Vest/ Sfântu Gheorghe/ Miercurea Ciuc/ Constanța. Legături zilnice internaționale se fac către destinațiile: Brașov – Budapesta (și retur) și Cluj Napoca – Budapesta (și retur).

Orașul asigură transportul public de călători între orele 5 și 24, prin intermediul OTL care asigură 8 linii de tramvai, 20 de linii de autobuze locale, 6 linii de autobuze spre Băile Felix și Borș și o linie spre Ungaria, având 24 de stații de tramvai și 9 de autobuze cu panouri de informare electronice.

Aeroportul Internațional Oradea facilitează, de asemenea, accesul în municipiul Oradea pe cale aeriană existând curse naționale regulate spre București (Tarom) și Iași (Blue Air) și sezoniere spre Constanța (Blue Air). Din anul 2017, Oradea are și curse internaționale regulate spre Spania (Barcelona), Italia (Milano), Anglia (Londra), Germania (Memmingen și Dusseldorf) cu Ryanair și sezoniere spre Turcia (Antalya) prin Blue Air.

1.3.2. Rețeaua tehnico – sanitară a orașului este reprezentată de spitale (Spitalul Județean de Urgență, Spitalul Municipal ”Gavril Curteanul” (Spitalul de Pneumofiziologie, Maternitatea, Spitalul de Neuropsihiatrie, Spitalul de Boli Infecțioase, Spitalul de Oncologie) Spitalul Pelican, Spitalul Clinic CFR și Spitalul Militar), cabinete medicale de familie, cabinete medicale de specialitate, cabinete stomatologice, farmacii și puncte farmaceutice, policlinici, laboratoare medicale, ambulatorii de specialitate, centre de transfuzii etc.

1.4. STRUCTURA TURISTICĂ

1.4.1. Spații de cazare

Oradea oferă în anul 2018, 2420 locuri de cazare în 22 hoteluri, 3 vile, 5 hosteluri și 12 pensiuni de toate categoriile, clasificate de Ministerul Turismului [19], descrise în tabelul 1.4.1.1.

Tabelul 1.4.1.1. Hoteluri și pensiuni din Oradea

1.4.2. Servicii de alimentație publică

În Municipiul Oradea serviciile de alimentație publică sunt asigurate de numeroase restaurante, cafenele, baruri, pub-uri, pizzerii și fast-food-uri, clasificate de Ministerul Turismului [19], detaliate în tabelul 1.4.2.1

Tabelul 1.4.2.1. Servicii de alimentație publică din Oradea

PARTEA II

CAPITOLUL 2. MATERIALE ȘI METODE

În realizarea acestei lucrări am studiat monumentele ecleziastice ale orașului Oradea, descriind detaliat aceste obiective turistice și elaborând un traseu turistic spiritual.

La elaborarea acestei lucrări am folosit următoarele metode: metoda observației în teren (biserici, episcopii, seminarii și catedrale din Oradea), metoda observației indirecte (hărți satelitare), metoda analizei (a permis cercetarea fenomenului turistic prin identificarea și înțelegerea fiecărui component al său), metoda comparației (frecvent utilizată în compararea diverselor aspecte cantitative și calitative ale turismului local), metoda statistico-matematică (care a stat la baza analizei și a comparației fenomenului turistic folosind și prelucrând datele statistice obținute), metoda anchetei (discuții cu parohii bisericilor și administratorii episcopiilor) și metoda sintezei (am realizat reconstrucția fenomenului turistic descompus prin analiză și comparație obținând în final un ansamblu integrat și unitar al temei abordate).

Cercetările empirice realizate în municipiul Oradea s-au bazat pe următorii piloni:

– analiza situației din teren a monumentelor ecleziastice și colectarea de date;

– analiza cererii turistice, a impresiilor și motivațiilor turiștilor, a efectelor crizei economice asupra circulației turistice;

– analiza ofertei turistice, prin anchetarea agenților economici implicați în turism.

Pentru realizarea acestei lucrări am consultat o bibliografie vastă, care cuprinde informații atât de ordin general valabile pentru potențialul turistic cât și informații ce vizează direct arealul studiat. Deși cercetarea științifică în acest areal are o vechime de circa un secol, 70% din sursele bibliografice folosite sunt lucrări apărute în ultimul deceniu. Lucrarea conține o anexă cu 26 de figuri cu obiectivele ecleziastice considerate monumente istorice, o figură cu traseul spiritual, 8 tabele respectiv o figură care reprezintă grafic indicii lunari de utilizare netă a locurilor de cazare în perioada decembrie 2016–decembrie 2017.

CAPITOLUL 3. PRODUSUL TURISTIC ECLEZIASTIC AL MUNICIPIULUI ORADEA

3.1. DESCRIEREA MONUMENTELOR ECLEZIASTICE DIN MUNICIPIUL ORADEA

În urma studiului efectuat în Municipiul Oradea am realizat un traseu spiritual al monumentelor ecleziastice din localitate (fig. 3.1), descriind o rută la pas, de circa două ore, a acestor edificii istorice pornind de la Complexul romano-catolic situat lângă gara Oradea. până la periferia zonei istorice a orașului, în Cetatea Oradea.

Figura 3.1. Traseul spiritual orădean (după http://oradea.travel/?p=1718).

Pe ruta traseul spiritual descrisă în fig. 3.1, am punctat edificiile ecleziastice considerate monumente istorice, în următoarea ordine:

Complexul romano-catolic este considerat unul din cele mai mari complexe în stil baroc din Europa centrală și de răsărit, compus din trei edificii:

Catedrala romano-catolică ”Înălțarea Fecioarei Maria” (fig. 1 din Anexă) este proiectată în stil baroc italian, inițial după planurile arhitectului Giovanni Ricca iar ulterior după cele ale arhitectului Franz Hillebrant. Catedrala a fost construită în perioada 1752-1780 și are 68 m lungime, 30 m lățime, 24 m înălțimea cupolei și 61 m înălțimea turnului. Altarul principal are pereții acoperiți cu marmură de Carrara, sculptată de Triscornia după planurile lui Ștefan Toth, în anul 1897. Cele două statui din altar sunt executate de Francisc Eberhardt, în 1897, și îl reprezintă pe Sf. Ștefan și Sf. Emeric. Pictura altarului principal și a tavanului datează din 1778, fiind pictate de Vincent Fischer și Ioan Scopf, celelalte fresce fiind opera pictorului Francisc Storno din 1878-1880. Catedrala are două nave secundare cu patru travei (altare secundare), un transept scurt și un cor lung, terminat cu o absidă semicirculară. Altarele laterale, patru pe fiecare latură au picturi care reprezintă Sfânta Cruce, Sf. Mihail, Sf. Ioan Napomucenul și Sf. Ștefan pe partea dreaptă și Sf. Varvara, Sf. Petru și Paul, Sf. Ioan și Sfânta Treime pe stânga. Turnurile sunt dispuse oblic față de planul fațadei. Fațada a fost simplificată față de proiectul inițial, introducându-se elemente clasiciste, turnurile au fost scurtate, cupola pe tambur înlocuită cu o calotă înglobată pe acoperiș. Catedrala adăpostește orga donată de Maria Tereza în 1780, realizată de Fridolin Festl, cavoul la subsol și muzeul catedralei, din 1992, unde se găsesc potire, cruci, chivot, haine bisericești, pietrele tombale în stil gotic și renascentist aparținând vechii catedrale din Cetatea Oradea și herma cu moaștele Sfântului Ladislau (bustul Sfântului Ladislau cu o bucată din craniul acestuia, confecționată din argint, de 60 cm). Din anul 1991, catedrala romano-catolică a primit rangul de ”basilica minor” de la papă. Statuia de bronz a Sfântului Ladislau tronează în fața bisericii iar pe partea laterală se găsește cea mai veche statuie sculptată în piatră în stil baroc dedicată aceluiași sfânt. La intrarea laterală sunt monumente funerare din sec. XV și XVI, în stil gotic și renaissance.

Palatul Episcopal romano-catolic (fig. 2 din Anexă) este proiectat, în stil baroc clasicizat, de arhitectul Franz Anton Hillebrant la inițiativa episcopului Adam Patachich. Palatul a fost construit în perioada 1762-1777. Clădirea este compusă din trei aripi în formă de U care delimitează o curte interioară, are două etaje și 100 de camere. Fațada are 102,3 m iar aripile laterale 25 m. Parterul este tratat plastic, sub forma unui subasment înalt, cu borsaje de tip ”rustica”, iar cele două etaje tratate gradat cu ancadramente de ferestre (282) diferite, la fiecare nivel. Fațada este ritmată de pilaștri cu capiteluri ionice, rezalitul central fiind terminat cu un fronton triunghiular. Renunțând la abundențe de elemente decorative ale barocului, clădirea se apropie puțin de arhitectura barocă austriacă. Sala centrală festivă a palatului are o înălțime de două etaje. Pereții sunt decorați de picturile artistului Stornó Ferenc, realizate în 1879. Din această sală se deschid alte săli. În sălile din stânga era reședința episcopului (apartamentul, capela și biblioteca). Capela, înaltă de două etaje are pereți pictați (altarului și fresca mare ce decorează tavanul) de Johann Nepomuk Schöpf.

In 1963, episcopia cedează orașului Oradea dreptul de folosire asupra palatului, fără drept de proprietate, fiind folosit din 1971 până în 2004, ca sediu al Muzeului Țării Crișurilor. În 2004 Biserica romano-catolică recuperează palatul și începe timid restaurarea sălilor eliberate de muzeu. Cea mai amplă reabilitare începe din iarna anului 2017, cu 6 milioane de euro, donați de la Guvernul maghiar.

Șirul canonicilor (fig. 3 din Anexă) a fost proiectat de Forgách Pál drept reședință pentru conducătorii bisericii romano-catolice. Complexul alcătuit din zece clădiri alipite au fost ridicate în perioada 1750-1875, în mai multe etape. Coridorul are formă de boltă, cu lungime de 253 m. Cele 10 clădiri înșiruite, diferă între ele prin numărul de travei, forma și dimensiunea ferestrelor, păstrând un aspect unitar datorită porticului cu stâlpi masivi și bolți de tip boem care le leagă la nivelul parterului, având 57 de arcade.

Complexul Mizenicordienilor

Capela romano-catolică ”Îngerii Păzitori” (fig. 4 din Anexă) denumită inițial, Capela Spitalului ordinului mizenicordienilor, a fost construită între anii 1754-1780. Clădirea este acoperită cu o cupolă eliptică de 22/14,3 m, în stilul barocului târziu la inițiativa canonicului Gyorgy Gyongyosy. Capela are dimensiuni modeste fiind legată de spitalul de altădată, care azi adăpostește restaurantul Allegria. Ușa capelei are ancadramentul din piatră profilată, fereastra superioară ușii are formă de arc, frontonul fiind în volută cu marginea curbă. Deasupra fațadei principale între cele două turnuri acoperite cu fleșe zvelte există o cupolă dominantă. Fațada laterală a corului și pereții exteriori ai sanctuarului sunt lipsiți de ornamente

Biserica romano-catolică ”Pogorârea Sfântului Spirit”

Claustrul (azi Spitalul Militar) și biserica franciscanilor (azi Biserica romano-catolică ”Pogorârea Sfântului Spirit”) (fig. 5 din Anexă) au fost construite în perioada 1725-1731, la inițiativa cardinalului Csáky Imre, de către călugării franciscani. Construcția mănăstirii (claustrul) este sobră, are un plan dreptunghiular, cu două niveluri, cu fațade simple fără elemente decorative.

După interzicerea ordinului (1786), claustrul și biserica aparțin cultului romano-catolic, ulterior mănăstirea este transformată în școală militară și apoi în spital militar. În locul bisericii se va construi actuala biserică romano-catolică din Olosig. Edificiul baroc inițial (1732-1748) construit de călugării franciscani, a fost modificat (1873-1876). Biserica actuală eclectică cu elemente neorenascentiste a fost ridicată în 1903-1905, după proiectul lui Kalman Rimanoczy jr. în colaborare cu Francisc Sztarill. Biserica are o lungime de 61 m și lățimea de 23,5 m. Turnul principal împărțit în 3 părți, are o înălțime de 53 m, fiind flancat de două turnuri laterale de 29 m cu boșcoane și monolite piramidale. Înălțimea naosului principal este de 18,4 m, din el pe partea laterală se desprinde o balustradă, boltitura cupolei având 20 m. Intrarea principală are o arcadă susținută de pilastre (coloane) ionice.

Naosul principal are 6 coloane ionice decorate cu capiteluri ornate. Nișele altarelor laterale sunt boltite și dau sub arcadele încrucișate. Planul bisericii are formă de cruce romană, deasupra centrului ei se înalță o arcadă de cupolă așezată pe traverse. Arcele laterale ale cupolei dau în cioturile naosului în cruce. Sanctuarul este împodobit cu coloane corintiene care susțin bolta și arcul semicerc final. Icoanele altarelor au fost executate de pictorii Alexe Szamossy, Friedrich Silcher și Ludovic Mezey. Din biserica inițială au rămas doar zidurile cavoului subteran. La exterior lângă intrarea laterală în biserică se găsește statuia din piatră a Sf. Maria (datată 1735).

Capela romano – catolică ”Sfântul Ladislau” (fig. 6 din Anexă) a fost ridicată în perioada 1900-1901 după planurile arhitectului Sztarill Ferenc, la comanda canonicului Ladislau Palotay în stil eclectic cu elemente gotice. Capela este bogat ornamentată cu numeroase elemente stilistice în stil gotic francez. Capela a aparținut ordinului călugărițelor vincentine, ea a fost restaurată în 1991.

Complexul Premonstratens

Biserica romano-catolică ”Maica Îndurerată” (fig. 7 din Anexă) a avut un istoric interesant fiind inițial Biserica călugărilor din ordinul paulin (1741-1786), mai apoi, biserică pentru Ordinul Premonstratens (din 1808). Edificiul a fost construit între anii 1741-1766, după ce episcopul Nicolaus Csáki în 1740 donează ordinului paulinilor terenul pe care este amplasată clădirea. Arhitectul clădirii este călugărul paulin Vépi Máte. Biserica în stil baroc cu aspecte clasicizante, are un aspect masiv cu fațada simetrică, în centru cu un fronton triunghiular care delimitează intrarea flancată de două turnuri de colț imense, fiind împărțită în 3 axe orizontale și 3 registre verticale subliniate de patru coloane elegante. În registrul central apare un portal terminat într-un fronton triunghiular, deasupra lui cu o fereastră, realizată în axul central. Biserica este compusă dintr-un nartex, o navă dreptunghiulară cu un tavan boltit, corul și un altar semicircular. Interiorul este boltit, iar a doua travee este acoperită cu o calotă.

Palatul Episcopiei Ortodoxe (fig. 8 din Anexă) a fost cumpărat de la arhitectul Rimanóczy Kálmán jr. (denumit inițial Palatul Rimanóczy Kálmán jr.), în anul 1921. Edificiul a fost construit în 1905 cu scop locativ (reședința arhitectului), fiind constituit din două corpuri și o curte interioară, pe un nivel. Fațada are arhitectură eclectică cu elemente neogotice venețiene cu ornamentații bogate în stilul Art Nouveau, ferestrele fiind în stil eclectic. Palatul a fost renovat la interior în 1971, când ferestrele capelei au fost înlocuite cu vitralii. Clădirea actuală adăpostește un muzeu de artă bisericească (care deține documente istorice, manuscrise, icoane pe lemn și sticlă și obiecte bisericești) și o capelă la etajul întâi. La subsol funcționa în 1925, tipografia diecezei ortodoxe.

Complexul Ursulinelor

Mănăstirea ursulinelor și biserica romano-catolică „Sfânta Ana” (fig. 9 din Anexă), azi Liceul Teoretic ”Ady Endre”, au fost construite în 1772, de canonicul Szenczy Istvan, în stil baroc, aripa sudică a fost ridicată ulterior de canonicul Rier Ferenc. Mica capelă are o singură navă, împărțită în trei travei. Partea de mijloc este acoperită cu o boltă de tip boemian. Înfățișarea actuală a bisericii datează din 1858, fiind datorată lui Ladislaus Gyorffy. Refăcută în 1877, de Sztárill Ferencz, acesta modifică fațada mănăstirii călugărițelor ursuline cu elemente romantice cu influențe neogotice, construind și actualul turn central cu ferestre în ogivă. Ușa de intrare are un arc frânt, deasupra cu o fereastră circulară cu traforuri în piatră. Pe pereții exteriori este marcată cota apelor, de la inundația din 1851.

Biserica romano-catolică ”Sfântul Ladislau” (fig. 10 din Anexă) este construită între anii 1721-1741, servind ca și catedrală până în 1780. Biserica are o navă dreptunghiulară, continuată cu un altar baroc trapezoidal care datează din 1733 și un cor alungit acoperit cu o calotă sferică. Interiorul bisericii este boltit, bolta navei fiind de 20×12 m, sanctuarul de 8×11 m iar grosimea pereților de 1,7 m. În 1739, acesteia i se adaugă sacristia formată din două încăperi. Turnului a fost ridicat în anul 1780, în stilul barocului târziu. Coiful turnului are ornamente ușor clasicizate. Biserica este alcătuită din pronaos, deasupra căruia se înalță tribuna pentru orgă, și o navă dreptunghiulară continuată cu un sanctuar alungit, terminat cu o absidă trapezoidală. Pronaosul este boltit în cruce, nava are o boltă semicirculară cu penetrații, iar absida este acoperită cu o semicalotă sferică. Pictura altarului îl înfățișează pe Sf. Ladislau întinzând o cheie episcopului Oradiei, pictat de Friedrich Schilcher, în 1863. Cele patru altare laterale au icoanele Sf. Ioan Nepomucenul și Sf. Bonifaciu, pictate de Pal Bohm, în 1861, și icoanele Sf. Anton și Sf. Iosif, pictate de firma Mayer. În unul din altare sunt, din 1750, moaștele Sf. Bonifaciu. Pe boltă sunt fresce pictate în anul 1908 de Thury Gyula, care prezintă diferite aspecte din viața regelui sanctificat. În sanctuar sunt icoane cu Sf. Cecilia, Sf. Apostoli Petru și Pavel, iar în navă mai găsim și busturile celor patru Evangheliști. Orga bisericii a fost realizată în 1894 de Orszagh Sandor. Pe frontalul corului se găsesc portretele conducătorilor corului Michael Haydn (1757) și Karl Ditters Dittersdorf (1764-1769). Restaurarea bisericii în interior și exterior a fost realizată în perioada 1991-1994. La exteriorul bisericii pe partea laterală este statuia lui Pater Pio primită donație de la Rimini.

Biserica evanghelică (fig. 11 din Anexă) a fost construită de comunitatea evanghelică-luterană pe locul unei capele, datată din 1811. Biserica actuală a fost construită în perioada 1902-1903, după proiectul lui Petz Samu în stil neogotic cu o rozetă deasupra intrării. Exteriorul este placat cu țiglă și ceramică emailată, cu numeroase inserții neogotice la ancadramentele ușilor și geamurilor (arce în ogivă), la nivelul contraforților și la turnurile de pe fațadă. Biserica este alcătuită dintr-un pronaos deasupra căruia se află turnul central, o navă dreptunghiulară și un sanctuar care se termină cu o absidă trapezoidală. În interior, atât nava, cât și sanctuarul au boltă în cruce pe ogive. În sanctuar cele cinci ferestrele au vitralii realizate de Palkai în 1939-1940 (renovate în 2008-2009) iar fresca centrală îl reprezintă pe ”Isus în rugăciune în grădina Ghețimani”, pictată de Boszormenyi Geza. Interiorul bisericii este puritan cu un amvon și mobilier sculptat în atelierele lui Rimanóczy Kálmán jr. Lustrele din interior sunt opera lui Tatray, tot aici găsim și baptistariul, moștenit din vechea biserică. Pronaosul are la balcon orga construită în 1927 de Orszagh Antal. Biserica a fost renovată în 2003-2005.

Biserica reformată calvină ”Orașul Nou” (fig. 12 din Anexă) a fost proiectată de Szász József, iar construcția ei a fost realizată în perioada 1835–1853. Biserica are o fațadă simetrică cu două turnuri plasate lateral, adăugate abia în 1870-1871 după planurile inginerului Szasz. Turnurile dețin 2 clopote imense (Kola de 3,6 tone – reparat în 1909 și clopotul mic de 0,8 tone din 1857 – înlocuit în 1928) și un ceas datat 1850 (astăzi în balconul pronaosului se păstrează mecanismul defect al ceasului). Edificiul cu 511 m2 utili la parter, are lungimea de 51 m, lățimea de 34 m și înălțimea de 15 m, are plan dreptunghiular de tip sală, fără sanctuar, având la naos un balcon cu orgă (construită în 1904 de firma Weigenstaein) și un balcon pentru cor (care conține un muzeu cu mecanismul ceasului, manuscrise și bănci vechi datate 1861) deasupra pronaosului. Interiorul bisericii este acoperit cu un planșeu drept. Rezalitul central al fațadei are zona centrală subîmpărțită de patru pilaștri cu capiteluri dorice ce susțin un timpan triunghiular. Fațada are un atic și este parțial decorată cu colonete. Turnurile sunt împărțite pe patru registre verticale, fiecare registru are ferestre rotunde sau ferestre segment de arc, simple sau dublate. Ultimul nivel al turnului are un balcon cu balustradă metalică. Biserica a fost renovată în 2001 și 2014-2015.

Palatul Episcopiei Greco – Catolice (fig. 13 din Anexă) a prins contur în perioada 1903-1905 după proiectul arhitectului Rimanóczy Kálmán jr. pe vechiul sediu al episcopiei, care data din 1740. Clădirea cu aspect de palat somptuos cu un turn pe colț, combină stiluri diferite neo-romanic, neo-bizantin și neogotic. Interiorul este bogat ornamentat, încăperile fiind amenajate în diverse stiluri istorice. Casa scărilor este impozantă, cu balustrade și logii din marmură de Vașcău. Capela, aflată în aripa din curte, a fost pictată de Augustin Pall în 1925, în stil bizantin.

Catedrala greco-catolică ”Sfântul Nicolae” (fig. 14 din Anexă) a luat naștere în 1788–1805. Lucrările de construcție a catedralei au fost realizate de episcopii Ignate Darabant și Samuel Vulcan. Turnul inițial a ars în 1836, al 2-lea turn finanțat de episcopului Iosif Pop Silaghi, a ars în 1907 iar turnul actual a fost proiectat de Rimanoczi Kalman jr., datând din anii 1910-1912. Coiful turnului actual are stil baroc, somptuos. Clădirea are formă de cruce, cu absida altarului arcuită, tavan boltit (cu frescele ”Hristos între copii” și ”Cuvântarea Mântuitorului de pe munte”) și o cupolă centrală pictată cu o frescă reprezentând ”Sf. treime” de Szirmai Antal, în 1892. Fațada este caracteristică barocului târziu, având amprente neoclasice cu ferestre monumentale, în firide cu laturi concave la care se adaugă arcul bizantin. Fațada laterală este delimitată de pilaștri cu capiteluri dorice. Naosul are spre vest un nartex deschis, unde în 1924, episcopul Frențiu înalță corul cu capacitate de 200 de persoane. Altarul situat spre răsărit este despărțit de naos prin iconostas. Iconostasul se sprijină pe 8 stâlpi corintici și este împodobit cu 41 de icoane rituale bizantine, dispuse în șase registre, cu ornamentație aurită în stil bizantin. Din partea de nord a bisericii se intră la subsol unde este adăpostit cavoul. Corul catedralei a avut primul conducător pe Iosif Vomacica urmat de Francisc Hubic. Din anul 1948 până în anul 2005, catedrala funcționează ca și biserică ortodoxă, fiind reabilitată în 2012-2014.

Catedrala ortodoxă ”Adormirea Maicii Domnului” (fig. 15 din Anexă) cunoscută și sub denumirea Biserica cu Lună are stil arhitectural baroc clasicizat, fiind proiectată de Iacob Eder și construită de Johann Lins în perioada 1784-1787. Biserica devine catedrală în 1921, datorită episcopului Roman Ciorogariu. Până în 1836 biserica a fost acoperită cu șindrilă iar după incendiul din acel an acoperișul a fost schimbat cu unul din tablă. În 1793 a fost fixat pe fațadă, deasupra intrării un mecanism sub forma unei sfere jumătate galbenă și jumătate neagră, operă a meșterului Georg Rueppe, care indică fazele lunii, prin rotația completă în jurul axei sale, timp de 28 zile [12]. Fațada principală este împărțită în trei travei, cu turnul așezat central. Turnul se reazămă pe patru patru pilaștri masivi cu secțiunea pătrată, segmentați în câte un pilastru și un sfert. Coiful turnului are pe cele patru colțuri icoane aurite ale celor patru Evangheliști, sprijiniți pe cruce și glob. Toți pilaștri turnului și navei sunt în stil clasicist, cu capiteluri ionice. Frontonul curbat are panouri ”în oglindă” care se termină la extremități în volută, iar deasupra navei cu două amfore. Biserica are un pronaos îngust, supraînălțat de un balcon destinat corului, deasupra căruia se înalță turnul cu clopotniță, o navă dreptunghiulară îngustă cu abside laterale și altar. Absida altarului este semicirculară de origine bizantină clasică, iconostasul în formă de semicerc are cadrele de lemn poleite, deasupra lui fiind pictat portretul lui Horea. Picturile interioare și a iconostasului sunt opera fraților Arsenie și Alexandru Teodorovici (1816-1831), a lui Paul Murgu (1931) și a lui Eremia Profeta (1977-1979, restaurată în 2001 de Marian Verza). Din pictura veche se mai păstrează în icoanele de pe iconostas, scaunul arhieresc, amvonul și cele două strane. Cele șase ferestre ale naosului și pronaosului sunt încadrate în firide cu laturi concave, cu arcul bizantin în plin cintru. În curtea bisericii este un muzeu cu obiecte bisericești vechi.

Complexul capucinilor

Biserica romano-catolică ”Vizita Sfintei fecioare Maria la Sf. Elisabeta” (fig. 16 din Anexă) a fost construită între 1734-1742, în stil baroc de călugării capucini, în Complexul capucinilor. Complexul a ars în 1836, fiind refăcut în 1837 de Barthel Gyorgy, în stil clasicist. Biserica reconstruită în 1838 are interiorul simplu, cu nava de dimensiuni mici (19,7 x 9,7 m) și sanctuarul relativ lung (7,3 x 7,4 m) împărțit în două, cu o boltă de tip boemian. Capela laterală este acoperită cu o boltă în cruce. Interiorul este parțial pictat în zona tavanului cu fresce care reprezintă motive din viața Sf. Francisc de Assisi, realizate de Szilagyi Janos și Doboczy Joszef, în 1942 (reînnoite în 1992). Exteriorul este foarte simplu, cu un acoperiș în două ape, perpendicular pe stradă și un turn mic de lemn (din 1893) deasupra sanctuarului acoperit cu tablă zincată din 1991. Axul fațadei este marcat de o poartă rectangulară cu ancadrament, deasupra cu un timpan triunghiular. Deasupra timpanului este încadrat un tablou care reprezintă scene din viața Sf. Francisc de Assisi, datat din 1893, opera lui Krikler Jozsef, reînnoit în 1942. Deasupra tabloului fațada are o fereastră semicirculară. Biserica are la subsol o criptă. În complex există și o bibliotecă cu 6000 volume, din anii 1600 – 1800.

Sinagoga ortodoxă (fig. 17 din Anexă) a fost construită în anul 1890 de către constructorul Knápp Ferenc, după planurile arhitectului Bách Nándor. Stilul arborat este cel eclectic cu vizibile elemente decorative maure, observate în zona frizelor. Sinagoga este bogat decorată, atât la exterior cât și la interior cu elemente din arta maură. Sinagoga are altarul dispus în mijlocul edificiului, cu un balcon în jurul altarului în care se rugau femeile și copiii. Incze Lajos este arhitectul celei de-a doua sinagogi mai mici din aceeași curte.

Sinagoga neologă Sion (fig. 18 din Anexă) finalizată în 1878, a fost realizată după planurile arhitecților Busch David și Rimánoczy Kálmán senior, în stil eclectic. Sinagoga congresistă are planul pătrat și este acoperită cu o cupolă centrală uriașă pe tambur, marcată de ferestre înalte, este a treia ca mărime din Europa. Fațada principală are rezalitul central marcat cu ferestre impozante în plin cintru, delimitată de semipilaștri. Fereastra din mijloc are pe laturi semicoloane duble. Partea superioară a rezalitului central este încoronată de un antablament, iar restul clădirii se termină cu un coronament obișnuit. În interior sinagoga este pictată în stil maur, fresca fiind pictată de Horovitz Mor. Edificiul are orgă (construită de Jonas Istvan în 1878, formată din 856 de tuburi) în pronaos și altar (în care se țineau tora si sulurile sfinte) în naos, având un balcon generos pe părțile laterale și în spate [3]. Pentru bărbați sunt rezervate trei uși în arc semicircular, iar pentru femei, două uși rectangulare în partea laterală a fațadei.

Biserica reformată calvină Olosig (fig. 19 din Anexă) este construită în stil baroc clasicizat între anii 1784-1787 după planurile arhitectului Eder Iacob și ulterior în 1884 de Rimanoczi Kalman senior. Lucrările de construcție au fost conduse de zidarul Janos Schuster. Inițial biserica a fost construită fără turn din cauza restricțiilor date de Edictul de toleranță, din 1781. Turnul s-a ridicat deasupra pronaosului în 1884, și are un clopot de 0,7 tone. Edificiul are plan dreptunghiular, cu o singură navă, fără sanctuar, cu o absidă pentagonală, consacrată Sfântului Egyed. În nordul bisericii se găsește un balcon pentru orgă renovat în 1862 și 1955. Orga are 26 de rânduri de tuburi, fiind montată în 1803. Interiorul este acoperit cu un planșeu drept, suprafața tavanului fiind adâncită față de conturul ei, fără ornamente. Clădirea are elemente decorative baroce la exterior pe fațade (care sunt divizate în patru axe marcate cu ferestre în segment de arc, delimitate de lezene simple) și în interior la amvon și la mobilier. Fațada principală, refăcută odată cu construcția turnului în stil eclectic, este împărțită în trei axe verticale flancate de patru pilaștri cu capiteluri ionice. Edificiul are lungimea de 57,5 m, lățimea de 29 m și înălțimea de 14,5 m. Portalul și axul central sunt încoronate la nivelul cornișei cu câte un timpan triunghiular, în stil neoclasic. Parohia are un muzeu bisericesc cu cărți vechi, sigilii parohiale, vase de ritual și țesături (față de masă pentru rugăciune din 1635, donată de Lorantffy Zsuszanna soția principelui Rakoczi I). Biserica a fost restaurată la exterior în perioadele 1953-1968 și 1993-2005 iar la interior în 1977 și 2001-2006.

Complexul greco-catolic

Seminarul greco-catolic (fig. 20 din Anexă) denumit azi Institutul Teologic Universitar al Bisericii Române Unite cu Roma și Internatul Liceului Greco – Catolic. Clădirea seminarului a fost începută de episcopul Vasile Erdeli, fiind construită în mai multe etape pe locul vechii mănăstiri iezuite, începând cu 1846. Prima construcție este simplă formată dintr-un corp, care după 1913 se mărește cu aripa spre curte, iar în anii 1925-1928 clădirea se modifică fundamental supraetajându-se. Clădirea nouă are stilul neoromânesc (neobrâncovenesc), fiind realizată de arhitectul Sallerbeck Anton. Fațada principală cuprinde un corp central, deasupra intrării principale și două pavilioane laterale, divizate în două axe. Pe fațada principală sunt logii și pridvoare în partea superioară, ancadramente încheiate trilobat la ferestre și uși, foișoare și brâie. La ultimul nivel al clădirii există un foișor cu patru arcade. Ultimul nivel al corpului central are o loggie cu arcade trilobate și arcuri mici. Ferestrele sunt rectangulare, la parter cu lunetă, la primul nivel cu ancadrament iar la nivelul superior cu lunetă bogat ornamentată și ridicată deasupra streașinei. Câmpurile dintre pavilioanele de colț și corpul principal, fiecare cu șapte axe, sunt împărțite pe orizontală în două registre prin intermediul unei streașini plasate la nivelul planșeului dintre cele două etaje.

Biserica ortodoxă ”Sfântul Mucenic Gheorghe” (fig. 21 din Anexă) a fost ridicată în 1858 de episcopul Szaniszlo Ferencz, în stil romantic cu elemente neoromanice la ancadramentul ferestrelor și ușilor și interiorul baroc cu bolți boeme. Edificiul are plan dreptunghiular, cu un pronaos deasupra căruia se află turnul clopotniță, naos și un sanctuar cu absida semicirculară. Între navă și sanctuar se găsește iconostasul. Biserica este acoperită cu o boltă de tip boemian. Decorațiunile interioare baroce au fost restaurate în 1907, modificându-se în stilul bizantin. Fațada principală este dominată de un turn înglobat în pronaos. Turnul este divizat în două registre de o cornișă accentuată cu un lanț continuu cu mici arcuri. În partea superioară a turnului pe fiecare latură sunt câte două ferestre în plin cintru, deasupra cu un orologiu. Colțurile turnului sunt accentuate cu lezene. Acoperișul este acoperit cu tablă, vopsită în anii 1990, în albastru. Fațada laterală este marcată de două rezalite delimitate de lezene simple între care sunt așezate simetric ferestre în plin cintru, fără ancadrament. La nivelul strașinei se întinde un lanț continuu de arcuri mici care împreună cu ferestrele cu cadre duble ale turnului imprimă bisericii un stil romantic cu caracter neoromanic. Inițial biserica a funcționat ca biserică a Seminarului greco-catolic și biserică parohială. Azi este păstorită de două confesiuni ortodoxă și greco-catolică.

Biserica ortodoxă ”Sf. Treime” (fig. 22 din Anexă) este cea mai veche biserică din oraș, fiind construită în 1693 de episcopul Benkovics Agoston purtând numele de Biserica ”Sf. Brigitta”. Locașul de cult este de dimensiuni modeste, cu o navă dreptunghiulară, altar pentagonal deviat față de axul median, tavan drept și un mic turn de lemn cu formă bulbară. Biserica are o istorie interesantă, inițial a funcționat ca și catedrală romano-catolică, în 1703 este incendiată și refăcută în 1722 în stil baroc de episcopul Emericus Csaky. Ulterior în ea au păstorit diferite culte: Ordinului Franciscan (1773), călugări paulini, catolici armeni (1760), greco-catolici ruteni (1786) iar din 1948 până azi, biserica devine ortodoxă. Pictura interioară actuală este realizată în perioada 1982-1985.

Biserica baptistă maghiară (fig. 23 din Anexă) a fost ridicată în 1912-1913, după proiectul lui Oromy Gyula, de constructorul Tarr Gyorgy, în stil eclectic care îmbină neoromanicul (turnul ca un donjon) cu secessionul auster din zona cornișei și turnului. Biserica se compune dintr-o navă dreptunghiulară cu un turn piramidal amplasat lateral și retras față de planul fațadei.

Biserica romano-catolică din Cetate (fig. 24 din Anexă) este o construcție ecleziastică integrată în Palatul Princiar. Construcția a fost finalizată în 1775, în stil baroc, ulterior după incendiul din 1836, turnul este modificat, având aspect de piramidă patrulateră joasă.

Edificiul are un plan dreptunghiular cu pronaos și naos, cu boltă semicirculară. Absida semicirculară este încastrată în peretele palatului princiar. Întreaga navă are o boltă semicilindrică, divizată de centuri, iar absida altarului este acoperită cu o semicalotă sferică. Fațada este ritmată de lesene. Un amplu oculus cu ancadrament monumental și cornișa puternic profilată încununează turnul. Porticul de acces în biserică este curbat. În 1991-1992 biserica a fost renovată și este păstorită de credincioșii slovaci.

Biserica ortodoxă ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” (fig. 25 din Anexă) a fost construită între 1768-1779, iar turnul în 1864. Biserica ridicată de meșterul Schultz, în stil baroc provincial, a fost distrusă de incendiul din 1836, și restaurată în 1864. Edificiul are 34,6 m lungime, 12,3 m lățime, 14 m înălțime și turnul de 40 m. Biserica are un plan dreptunghiular cu absida altarului semicirculară cu aspect bizantin, fațada este simplist decorată cu lesene cu capitel doric și sprâncene la arcadele ferestrelor. Edificiul are turnul pe fața vestică care în partea de jos formează un mic pridvor prin care se intră în pronaos, deasupra căruia cafasul care se sprijină pe doi pilaștri de cărămidă. Bolta bisericii este semicilindrică întărită cu arce dublouri, care se descarcă pe șase lesene cu capitel compozit, decorat în stilul barocului târziu. Pictura iconostasului este opera meșterilor Axente și Mihail Piltaurer iar elementele de lemn ce compun iconostasul sunt aurite. Naosul se desparte de altar, prin iconostasul cu 49 de icoane pictate în medalioane pe lemn și pânză și trei uși cu inscripții în limba greacă. Biserica a avut sediul vicariatului ortodox, fiind prima Catedrală Episcopală, până la cumpărarea Palatului Episcopiei Ortodoxe, în 1921.

Biserica romano-catolică ”Neprihănita zămislire” (fig. 26 din Anexă) a fost construită între anii 1858-1862, de către Francisc Szaniszlo, după planurile arhitectului Guttman Jozsef, în stil romantic pe locul fostei biserici baroce ”Sf. Ecaterina” (1736-1756). Edificiul are o navă dreptunghiulară, un pronaos deasupra căruia se află turnul și un sanctuar cu sacristie. Fațada principală are patru pilaștri cu capiteluri ionice, portal încoronat cu un timpan triunghiular cu elemente neoromanice și neogotice. Deasupra cornișei fațadei pronaosului se află un atic cu cvadrifolii iar dedesubt un lanț continuu de arcuri mici în stil romanic. Turnul are ferestre simple, bombate circulare și conține un clopot de 0,5 tone realizat de Henrich Horner, în 1893. Acoperișul este în două ape. Pilaștrii laterali sunt similari cu cei de pe fațada principală.

Ancadramentele ușilor și geamurilor sunt în arc sau ogidă, cu contraforți și rozasă pe fața principală. Interiorul are boltă în cruce pe ogive. Pictura murală interioară datează din 1958. Orga a fost executată de Kornarnyik Ferdinand în 1861. În interiorul bisericii se găsesc statuia Sf. Anton din 1899 și statuile din lemn ”Inima lui Isus” și ”Sf. Fecioară Maria”. Frescele altarului principal îi reprezintă pe Sf. Ștefan și Sf. Emeric iar pe altarele laterale sunt picturi în ulei pe pânză. Biserica a fost restaurată în 1991 la interior, iar în anul următor la exterior.

În peisajul ecleziastic Orădean după anii 1930, au apărut biserici care nu sunt considerate monumente istorice, dar pot prezenta și ele la rândul lor interes turistic: Biserica ortodoxă ”Bunavestire–Nașterii Maicii Domnului” situată în Piața Rahovei nr. 2 (1830), Biserica romano-catolică ”Sf. Tereza de Lisieux” din Piața Devei (1933-1934), Biserica romano-catolică ”Sf. Maria, medalia miraculoasă” pe str. Sovata (1934-1935), Biserica ortodoxă ”Sf. Apostoli Pavel și Petru” cu sediul pe str. Nicolae Bolcaș nr. 30 (1937-1959), Biserica ortodoxă ”Nașterea Preacuratei Fecioare Maria” pe str. Clujului nr. 130 (1939-1948), Biserica ortodoxă Albastră ”Sf. Ierarh Nicolae” pe str. Traian Lalescu (1938-1952), Biserica reformată Rât, B-dul Ștefan cel Mare nr. 6 (1948-1956) și cele trei biserici de lemn de pe str. Armatei Române. După anul 1990, au început să se construiască multe edificii de cult, cu diferite confesiuni în tot orașul, dintre care mai emblematice sunt Biserica greco-catolică ”Maica Domnului” situată pe str. Corneliu Coposu (1992), Complexul bisericesc baptist ”Emanuel” pe str. Decebal nr. 65 (1992) și Catedrala Episcopală ”Învierea Domnului” din Piața Independenței nr. 41 (1992-2006).

3.2. SITUAȚIA FLUXURILOR TURISTICE ȘI IMPACTUL ACESTORA LA NIVELUL ORAȘULUI

În prezent (la nivelul anului 2017), la nivel global, 1,32 miliarde de oameni se deplasează în scop turistic, din care România primește circa 12,7 milioane de turiști anual (cu 10% mai mulți ca în anul 2016).

Structuri de primire turistică

Bihorul, în 2016, dispunea de 199 de structuri care însumau 23,94% din totalul Regiunii Nord Vest [16]. În Zona Metropolitană Oradea (ZMO) din totalul de 199 structuri înregistrate în județ, existau în 2016 – 124, în Oradea fiind concentrate 37 structuri de primire turistică. Conform INS, la nivelul anului 2016, aproape toate structurile au o capacitate mai mare de 5 locuri, în oraș predominând unitățile hoteliere (21), urmate de pensiuni (6 unități), hosteluri (3 unități), hotelurile apartament (2 unități), vile turistice (1 unitate) și pensiuni agroturistice (4 unități).

Conform lista publicate de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului (MDRT) în 2016, Oradea dispune de 50 de structuri, dintre care 5 hosteluri, 22 hoteluri (1 hotel apartament), 14 pensiuni, 3 vile, 6 apartamente și camere de închiriat cu capacitate de 2.525 locuri, dintre care 72,76% în hoteluri.

Capacitatea de cazare existentă

Datele statistice despre activitatea turistică din județul Bihor arată o evoluție pozitivă pe parcursul ultimilor ani. Numărul de structuri de primire înregistrate a crescut considerabil în perioada 2008-2016 (tabelul 3.2.1), cea mai mare creștere semnalându-se pentru categoria pensiunilor turistice rurale.

Tabelul 3.2.1. Capacitatea de cazare existentă în unitățile turistice din județul Bihor

Sursa: http://www.insse.ro/cms/files/IDDT2012/index_IDDT.htm

Unitățile turistice din Bihor au o capacitate de 12.283 locuri, adică 36,28% din regiunea de Nord Vest. 79,09% din capacitate se află în ZMO, unde numărul de locuri în unități a crescut cu 37,33% la 2.551 locuri, în perioada 2010 – 2015. Oradea, în anul 2016, cuantifică doar 25,99% din ZMO, având 2.525 locuri. Din totalul capacităților de cazare din unitățile existente în ZMO, aproximativ 77,73% sunt prezente în hoteluri, 12,17% în pensiuni agroturistice, 3,6% în hosteluri, 1,6% în moteluri, 2,22% locuri în vilele turistice, 2,2% în pensiunile turistice și 0,45% în hotelurile de apartament.

Capacitatea de cazare în funcțiune

La nivelul județului Bihor au fost în funcțiune în anul 2016 – 2.925.078 locuri (88,02% din ele fiind în ZMO, Oradea deține doar 39,58%). Bihorul a fost la acea dată pe locul doi din regiunea de nord-vest.

Deși numărul de turiști care au înnoptat în județul Bihor a crescut cu 13% pentru turiștii români și cu 18% pentru turiștii străini în 2017, indicii de utilizare a capacității de cazare turistică sunt totuși scăzuți, de doar 36,1% în anul 2017 (tabelul 3.2.1). Acest lucru poate fi justificat de durata scurtă a sezoanelor turistice precum și atractivitatea redusă a acestora.

Sosiri ale turiștilor în structurile de primire turistică

Numărul turiștilor sosiți în luna decembrie 2017 a fost de 32301 persoane, în scădere față de luna anterioară și în creștere față de luna decembrie 2016 (tabelul 3.2.2).

Tabelul 3.2.2. Media anuală a sosirilor și înnoptărilor în principalele structuri de primire turistică din județul Bihor

Sursa: Buletin statistic lunar al județului Bihor, 12, Direcția județeană de statistică Bihor, 2018

În anul 2016, din 1.140.667 turiști care au vizitat regiunea doar 30,16% au poposit în Bihor. ZMO a fost vizitată de 319.976 turiști (Oradea a avut doar 51,07%, adică 163.416), ceea ce însemnă 93% din județ. Majoritatea vizitatorilor au fost cazați în hoteluri (74,35%). Numărul turiștilor din ZMO a crescut cu 15,19% față de anul anterior și cu 80,52% față de anul 2010.

Creșterea numărului de turiști care ajung în Oradea este confirmată de statistici, cele mai recente fiind aferente lunii mai. Față de aceeași perioadă a anului trecut, numărul vizitatorilor sosiți în orașul de pe Crișul Repede a crescut cu 30%, de la 13.249 la 17.164. Cifrele demonstrează și că vizitatorii au ales sejururi mai lungi, numărul de înnoptări crescând cu nu mai puțin de 71%, de la aproape 23.000, în mai 2015, la circa 40.000, în 2016.

În Oradea turiștii au preferat pentru cazare hotelul 77,62%, în hosteluri s-au înregistrat 14,21%, în pensiuni turistice 5,06%, în vile turistice 0,15%, în hoteluri apartament 0,86%, iar în pensiunile agroturistice 0.88%.

Sezonalitate

Lunile de vară (iulie – august) atrag în județul Bihor cei mai mulți turiști – 92.369 (fig. 3.2), de 3,31 ori mai mulți față de lunile de iarnă, când sosesc doar 27.889 turiști (date publicate de INS, în 2016).

Înnoptări ale turiștilor

2017 este anul în care numărul înnoptărilor în principalele structuri de primire turistică în luna decembrie 2017, a fost de 78428, în scădere față de luna anterioară și în creștere față de luna decembrie, din anul precedent (tabelul 3.2.2).

În anul 2016, 41,9% din totalul de 2.713.820 înnoptări înregistrate în regiune au fost atribuite Bihorului. ZMO a realizat 94% din totalul înnoptărilor la nivel de județ, în Oradea fiind 360.432 înnoptări. În Municipiul Oradea, 83,1% din înnoptări au fost în hoteluri, 10,15% în hosteluri, 2,98% în pensiuni turistice, 0,08% în vile turistice, 0,95% în moteluri, 1,45% în hoteluri apartament și 1,29% în pensiuni agroturistice.

Durata medie de ședere

În Bihor, în 2016, durata medie de ședere a unui turist a fost de 3,3 zile, cu aproximativ 0,9 zile peste valoarea regiunii. Turiștii din Oradea au o durată medie de ședere de 2,2 zile, fluctuantă pe categorii de unități astfel: în hotelurile apartament (3,7 zile), în hoteluri (2,4 zile) iar în vilele turistice (1,2 zile), pensiunile turistice (1,3 zile), și în hosteluri (1,6 zile).

Indicele de utilizare netă a capacității de cazare

În turism indicele înregistrat în luna decembrie 2017, a fost de 26,8%, mai mic față de cel din luna anterioară și mai mare față de indicele din luna decembrie 2016.

În graficul din fig. 3.2, se poate observa că interesul turistic are un trend ascendent din luna ianuarie până în luna august, când se înregistrează un maxim de 59,2%.

Figura 3.2. Indicii lunari de utilizare netă a locurilor de cazare în perioada decembrie 2016–decembrie 2017.

Sursa: Buletin statistic lunar al județului Bihor, 12, Direcția județeană de statistică Bihor, 2018

În anul 2016 indicele de utilizare a cazării în județul Bihor a fost de 38,87%. În ZMO indicele este de 41,49%, iar în urbea de pe Crișul Repede de 35,34%. Hotelurile apartament au avut, cel mai ridicat indice de 52,72%, iar hotelurile de 36,85% și hostelurile de 34,57%.

3.3. ANALIZA SWOT A DESTINAȚIEI

Tabelul 3.3.1 Analiza SWOT a Municipiului Oradea din punct de vedere turistic

Sursa: Banto Z.N., 2012, p. 19-20.

3.4. PROPUNERI DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A IMAGINII DESTINAȚIEI

În ultimii ani s-au înregistrat multe inițiative de promovare a potențialului turistic al județului, desfășurate atât de autorități (Consiliul Județean Bihor prin proiectul ”Călător prin Bihor” și Primăria Municipiului Oradea prin proiectul „Pachet complex de promovare a turismului cultural: centrul istoric Oradea – Arhitectură, cultură, legendă”) cât și de agenți economici privați. Consiliul Județean a deschis un centru de informare turistică în Oradea, inaugurat în 2013 iar Primăria Oradea are deschise puncte de informare turistică în Cetatea Oradea, în turnul Primăriei și la Sinagoga Sion.

Succesul unei destinații turistice poate fi legat direct de imaginea sa, percepută de turiști și de potențialii turiști care de-a lungul călătoriei adună cunoștințe, idei, așteptări și impresii de la oamenii destinației respective.

Îmbunătățirea imaginii destinației turistice ”Municipiul Oradea” se poate face prin:

1. identificarea potențialului turistic real al orașului prin realizarea analizei socio-teritoriale;

2. construirea unui brand de turism la nivel local sau la nivelul județului Bihor în patru etape: analiza imaginii și a potențialului, analiza competitorilor și a avantajelor competitive, strategia și faza de poziționare, concepție, design vizual și slogan.

Logo-ul brand-ului propus [6] la nivelul județului este reprezentat de o floare de lotus, codița verde reprezintă culoarea vegetației, culoarea maro reprezintă culoarea munților, culoarea albastru reflectă culoarea apelor termale, a râurilor care drenează județul Bihor, iar culoarea portocaliu reprezintă un patrimoniu cultural antropic divers și autentic.

Sloganul brand-ului „Explore and Discover Bihor County” îndeamnă turiștii să exploreze frumusețea Bihorului și să descopere bogăția culturii și a tradițiilor, îmbrățișând astfel un mod de viață autentic, înconjurat de cultură și natură frumoasă. Într-un cuvânt, promisiunea brand-ului de turism al județului Bihor este explorarea și descoperirea unei destinați turistice noi.

3. realizarea unui portal web turistic al orașului și poziționarea unor indicatoare touchscreen la principalele obiective turistice;

4. promovarea intensă a destinației turistice la nivel internațional prin intermediul târgurilor de turism, agențiilor de turism naționale și internaționale;

5. înființarea unor puncte de informare turistică la punctul de frontieră Borș;

6. crearea organizațiilor de Managementul Destinației Turistice locale și regionale;

7. introducerea în oferta turistică locală a excursiilor în arealele secundare adiacente orașului sau transfrontaliere de o zi;

8. construirea unui parc arheologic în aer liber în curtea interioară a Cetății Oradea;

9. reabilitarea și conservarea clădirilor de patrimoniu arhitectural-cultural și includerea lor în circuitul turistic;

10. impunerea unor taxe de vizitare modice pentru a putea ține deschise toate obiectivele turistice ecleziastice, care azi nu sunt accesibile turiștilor;

11. mărirea spațiilor verzi la nivelul impus de Uniunea Europeană prin crearea de parcuri tematice;

13. crearea parcurilor tehnologice și dezvoltarea economiei nepoluante în turismul cultural și balnear;

14. construirea unor centre cu mai multe valențe culturale și a unei săli de sport (arene) cu capacitate de 5000 de persoane;

15. iluminarea publică a clădirilor de patrimoniu;

16. modernizarea infrastructurii existente și dezvoltarea acesteia (o linie nouă de tramvai pe malurile Peței, prelungirea pistelor de biciclete pentru trasee cicloturistice în toată Zona Metropolitană Oradea);

17. construirea unor parcări supraetajate în centrul orașului și mărirea spațiilor pietonale de-a lungul centrului istoric pentru accesibilitatea turistică mărită;

18. racordării la traseele feroviare internaționale și legătura directă la viitoarea autostradă Transilvania;

19. modernizarea Aeroportului Oradea prin construirea unui nou terminal și extinderea pistei de aterizare la 2.500 m.

CONCLUZII

Municipiul Oradea, datorită finanțărilor europene recente și în curs (de peste 90 de milioane de euro, prin intermediul a 21 de proiecte POR și transfrontaliere), propune un cadru urban efervescent, cu o activitate culturală în creștere ce se pretează atât unor vizite de tip ”city break” cât și ca activități asociate turismului balnear în stațiunile Băile Felix și 1 Mai [21].

Oradea pe lângă turismul cultural, istoric și balnear mai poate propune și alte forme de turism datorită arealelor secundare adiacente:

– Parcul Natural Cefa – pescuitul, observații ornitologice, plimbări cu barca, echitație, etc.;

– Podgoriile Diosig și din Câmpia Crișurilor – cultura vinului;

– Câmpia Ierului – atelierul de împletit papură din Șuiug, evenimente anuale ”Balul strugurilor” la Cetariu, ”Festivalul vinului” și ”Toamna pe valea Ierului” la Săcuieni, ”Zilele salcâmilor în floare” în Valea lui Mihai, sau ”Sărbătoarea cartofilor la slovaci” în Șinteu;

– Zona Avenului de la Betfia, zona Vârciorog sau zona Dobrești: activități sportive și turism de aventură (ex. ciclism montan, speologie, escaladă, etc);

– activități ce țin de etnografie, folclor, manifestări culturale, descoperirea siturilor de patrimoniu, organizate în împrejurimi [14].

În ultimii ani s-au înregistrat din ce în ce mai multe inițiative de promovare a potențialului turistic al județului. Punctele de informare turistică din Oradea, au o funcționare constantă și materialele de promovare a celor mai multor obiective din oraș dar oferă și informații punctuale, din 2017 oferind turiștilor și un citycard.

Principalele investiții în turism de către autoritățile locale au fost realizate prin intermediul finanțărilor europene, ele au vizat refacerea fațadelor clădirilor istorice, reabilitatea Cetății Oradea, construirea unui Aquaparc și investiții în infrastructura rutieră. Investițiile private au țintit în general dezvoltarea infrastructurii de cazare și de alimentație.

În anul 2017, Oradea a înregistrat cel mai mare număr de turiști din istorie (223.356 înregistrați de INS). O dată cu extinderea aeroportului din Oradea se preconizează creșterea interesului din partea operatorilor de turism internațional din Irlanda, Germania sau Marea Britanie.

BIBLIOGRAFIE

1. Banto Z.N., 2012, Arealul turistic transfrontalier Hortobagy – Debrecen – Oradea – Munții Bihorului. Studiu de geografia turismului, Rezumatul tezei de doctorat, Tipografia Universității din Oradea, p. 19-20.

2. Bențe, F., Bențe, D., Greavu, E., 1970, Aspectele fizico-geografice în zona orașului Oradea. Lucrări științifice Institutul Pedagogic, seria A, Oradea, p. 209-216.

3. Bodo E., 2016, Un document inedit despre înălțarea Sinagogii Sion din Oradea. în Fragmentarium: studii interdisciplinare în onoarea lui Aurel Chiriac, coord. Moisa G., Goman I.. Editura Muzeului Țării Crișurilor, ISBN 978-973-7621-96-2, p. 141-148.

4. Borcea, L., 2003, Memoria caselor, vol. 2, Editura Arca, Oradea, ISBN 973-86504-0-2, p. 9-15.

5. Borcea, L., Gorun, Ghe., 2007, Istoria orașului Oradea, ediția a III –a, Editura Arca, Oradea, ISBN 978-973-88214-7-7, p. 191-252.

6. Carțiș H.L., 2017, Studiu geografic de dezvoltare a județului Bihor ca destinație turistică Rezumatul tezei de doctorat, Tipografia Universității din Oradea, p.17-18.

7. Chiriac A., 2001, Oradea. Editura Muzeului Țării Crișurilor, ISBN 973-98560-7-1, p. 5-29.

8. Dumiter, A.F., 2007, Clima și topoclimatele orașului Oradea, Rezumatul tezei de doctorat, Tipografia Universității din Oradea, p. 15.

9. Marta D., 2017, Istoria Cetății din Oradea. Revista Oradea – Istorie și Actualitate, nr. 1, Editura Duranʼs Press. ISSN 2559-5164, p. 57-75.

10. Pașca, M., 2015, Oradea 1900: un ghid de arhitectură, ediția a II –a, Editura Primus, Oradea, ISBN 978-606-707-056-9, p. 5-28.

11. Peter I.Z., 2003, Trei secole de arhitectură orădeană. Editura Muzeului Țării Crișurilor, ISBN 973-86060-4-7, p. 8-90.

12. Sicoe D., 2017, Arhitectura Oradiei. Revista Oradea – Istorie și Actualitate, nr. 1, Editura Duranʼs Press. ISSN 2559-5164, p. 146-150.

13. Stupariu, M.I., 2014, Municipiul Oradea. Studiu de geografie urbană, Editura Universității din Oradea, Oradea, ISBN 978-606-10-1355-5, p. 62-74.

14.*** Consiliul Județean Bihor, 2013, Strategiei de Dezvoltare Durabilă a Județului Bihor 2014-2020, p. 62.

15. ***Institutul Național de Statistică, 2017, Romania in figures. Statistical Abstract. ISSN 2066-6284. www.insse.ro, accesat 24.03.2018.

16.***Institutul Național de Statistică, 2017, Turismul româniei. Breviar statistic. ISSN 2066-5172. www.insse.ro, accesat 24.03.2018.

17.*** Institutul Național de Statistică, 2017, Buletin statistic lunar al județului Bihor, www.insse.ro, accesat 24.03.2018.

18.*** Ministerul Culturii și Patrimoniului Național , 2010, Lista monumentelor istorice 2010 – județul Bihor. Monitorul oficial al României, partea I, nr. 670 bis/1.X.2010, p. 431-439.

19.*** Ministerul Turismului , 2018, Lista structurilor de cazare clasificată și a unităților de alimentație publică autorizate – județul Bihor. http://turism.gov.ro/web/autorizare-turism/, accesat 24.03.2018.

20.*** Primăria Oradea, 2013, Masterplan Oradea 2030. www.oradea.ro, accesat 18.04.2018.

21.*** Primăria Oradea, 2014, Strategia de dezvoltare locală a Municipiului Oradea – Proiecte prioritare 2015-2020. www.oradea.ro, accesat 18.04.2018.

22.*** www.infooradea.ro, accesat 30.03.2018.

23.*** http://www.monumentebihor.ro/. Monumente istorice Oradea, accesat 05.04.2018.

24.*** http://www.oradea.ro/pagina/oradea-capitala-verde-a-romaniei. Primăria Oradea, accesat 30.03.2018.

25.*** https://ro.wikipedia.org/wiki/Oradea. Wikipedia, accesat 24.03.2018.

ANEXĂ

ABC D E

Figura 1. Catedrala romano-catolică ”Înălțarea Fecioarei Maria”: intrarea principală cu statuia din bronz (A), exterior partea laterală cu statuia de piatră (B), bustul Sf. Ladislau (C), pronaos (D) și naos (E)

ABC

Figura 2. Palatul Episcopal romano-catolică: intrarea principală (A), curtea interioară (B), interior (C)

A B C

Figura 3. Șirul Canonicilor: clădirea I (A), joncțiune clădirea I și II (B), coridor (C)

A B C

Figura 4. Capela mănăstirii mizenicordienilor: intrarea principală (A), naos (B), pronaos (C)

ABC D E

Figura 5. Biserica romano – catolică ”Pogorârea Sf. Spirit”: exterior față (A), exterior lateral (B), pronaos (C), naos (D), altar principal și lateral (E)

A B

Figura 6. Capela ”Sfântul Ladislau”: exterior față (A), exterior lateral (B), interior (C)

A B C

Figura 7. Biserica ”Maica Îndurerată”: complexul premonstratense (A), intrare principală (B), naos (C)

A B C D E

Figura 8. Episcopia ortodoxă: fațadă exterioară (A), exterior detaliu (B), intrare principală (C), scara interioară (D), capela (E)

A B C

Figura 9. Biserica ”Sfânta Ana”: complexul ursulinelor (A), intrare principală (B), naos (C)

A BCD

Figura 10. Biserica ”Sfântul Ladislau”: intrare principală (A), fațadă laterală (B), naos (C), pronaos (D)

AB C D

Figura 11. Biserica Evanghelică: intrare principală (A), fațadă laterală (B), naos (C), pronaos (D)

ABCD

Figura 12. Biserica reformată Orașul Nou: fațada principală (A), naos (B), pronaos (C) și clopot (D)

ABC

D E F

Figura 13. Palatul Episcopiei Greco-Catolice: intrare principală (A), fațadă principală și laterală (B), interior (C), tavan sală (D), intrare sală (E), sobă teracotă (F)

ABC

Figura 14. Catedrala greco-catolică ”Sfântul Nicolae”: fațadă laterală (A), pronaos (B), naos (C)

ABCD

Figura 15. Catedrala ortodoxă ”Adormirea Maicii Domnului”: fațada principală (A), mecanismul fazelor lunii (B), naos (C), pronaos (D)

A B C

Figura 16. Biserica mănăstirii capucinilor: fațada principală (A), naos (B), altar secundar (C)

A B C

DEFG

Figura 17. Sinagoga ortodoxă: fațada principală (A), fațadă laterală (B), naos (C, E), altar central (D), sinagoga mică din curte (F, G)

ABC D

Figura 18. Sinagoga neologă: fațada principală (A), intrare (B), naos (C), cupolă (D)

A B CD

Figura 19. Biserica reformată calvină: intrarea principală (A), fațadă laterală (B), naos (C), amvon (D)

A B

Figura 20. Seminarul greco-catolic: fațadă principală (A), intrare (B)

ABCD

Figura 21. Biserica ortodoxă ”Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”: fațadă principală (A), fațada laterală (B), iconostas (C), pronaos (D)

A B C D

Figura 23. Biserica ortodoxă ”Sfânta Treime”: fațadă principală (A), intrare (B), pronaos (C), iconostas (D)

AB C

Figura 24. Biserica baptistă maghiară: fațadă principală (A), naos cu altar central (B), pronaos (C)

A B C

Figura 25. Biserica romano-catolică Cetate: fațadă laterală (A), naos (B), pronaos (C)

ABC

Figura 26. Biserica ortodoxă ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” Velența: fațadă laterală (A), fațadă spate (B), naos (C)

A B C

Figura 27. Biserica romano-catolică ”Neprihănita zămislire”: fațada principală (A), naos (B), pronaos (C)