Prezenta lucrarea cuprinde o serie de opinii proprii și de propuneri referitoare la [625616]

2
INTRODUCERE

Prezenta lucrarea cuprinde o serie de opinii proprii și de propuneri referitoare la
tema abordată și anume ,, Criza economică și financiară – cauze, simptome, efecte‖.

Criza economică și financiară reprezintă o problemă cu care s -a confruntat întreaga
economie mondială. Aceasta a fost resimțită, într -o mare măsură, de majoritatea țărilor,
inclusiv țările dezvoltate, cu o economie solidă, dar și cele subdezvoltate sau în curs de
dezvoltare.
Criza economică este generată de factori spe cifici, într -o anumită conjunctură
social -economică și politică. De regulă, aceasta poate fi greu de anticipat, iar declanșarea
crizei are la baza o serie de comportamente iraționale ale piețelor.
Aceste comportamente duc la instaurarea crizei într -o econ omie, ulterior având loc
o succesiune de evenimente economice, printre care amintim de falimentul în lanț,
economii intrate în recesiune, adoptarea unor măsuri de redresare și, într -un final,
revenirea la starea de echilibru.
Fiind o tematică cu un impact și o serie de ramificații la nivel global, considerăm
importantă abordarea acestei probleme, încercând astfel, să punem în evidență aspectele
legate de conceptele ce implică o criză economico -financiară, teoriile acesteia, definițiile
enunțate de speciali știi în economie, precum și efectele concrete ale acesteia asupra
economiei mondiale, implicit a Europei și a României.
În cele ce urmează prezentăm o scurtă istorie a crizelor mondiale, printre care și
cea din anul 1929 din Statele Unite ale Americii, co nsiderată de specialiști ca fiind cea mai
severă din secolul trecut (Marea Criză Economică), declanșată, mai exact, Marți 29
Octombrie 1929 ( Așa numita ,, Marțea neagră‖).
De asemenea, în prezenta lucrare vor fi abordate pe larg aspecte privind actuala
criză, începută în 2007 și agravată în 2008, când bursele de valori din lumea întreagă s -au
prăbușit și/sau au in trat într -o perioadă de instabilitate acută.
Referitor la aceasta, considerăm important să dezbatem cauzele ce au dus la
declanșarea crizei, efectele și urmările acesteia, stadiul actual al economiei Europene și
mondiale, și, nu în ultimul rând, ce măsur i de redresare se pot aplica pentru a facilita
ieșirea din aceasta criză economică.

3
În încheiere, va fi prezentată situația României în actuala criză economică, având
în vedere cauzele intrării în criză, efectele imediate ale acesteia la nivel economic (a tât
politic, cât și social), ramurile economiei ce au fost grav afectate, măsurile adoptate pentru
redresarea economiei, datele statistice referitoare la cifrele ce au suferit modificări, situația
populației, perspectivele ieșirii din recesiune și de echil ibrare a economiei naționale.

4
CAPITOLUL I
ASPECTE G ENERALE PRIVIND CRIZA ECONOMICO –
FINANCIARĂ MONDIALĂ

1.1 Definiții și teorii ale crizei economico -financiare

Aproape în orice domeniu al activității umane există preocupări privind
disfuncționalitățile care pot să apară în interiorul lui și, de aceea, se studiază cauzele,
modul de apariție și manifestări a acestora, consecințele lor. Crizele economico -financiare
reprezintă astfel de disfuncționalități.
Criza economică poate fi definită ca o manifestare a unor perturbări și dereglări în
desfășurarea activității economice și inversarea de la faza ascendentă la cea descendentă.
Institutul Național de Cercetare Economică1 definește criza ca fiind ―o scădere
semnificativă a activității economice pentru câteva luni reflectată în scăderea PIB,
scăderea veniturilor individuale, reducerea nivelului ocupării, diminuarea producției
industriale și a consumului―.
Ideea unei teoreti zări generale a crizelor economico -financiare, este respinsă de
teoriile economiei moderne, conform cărora acestea pot fi încadrate într -un model general
valabil. Teoriile economiei moderne consideră că fiecare criză este unică, reprezentând în
speță un ac cident istoric, generat de anumiți factori specifici și într -o anumită conjunctură
social -economică și politică.
Având la bază aceste teorii, criza, este un fenomen ce nu poate fi anticipat în
vederea reducerii la minim a efectelor negative ale acesteia. D e-a lungul istoriei, crizele ce
au avut loc, deși nu se declanșează identic și nu au efecte în parametrii identici, ele se
aseamănă prin caracterul ciclic al proceselor economice, fie că sunt pe termen scurt, mediu
sau lung. De regulă, fiecare criză prezin tă doua faze: expansiunea și recesiunea.
Înainte de 1997, o serie de economiști celebrii au dezvoltat teorii, conform cărora,
din cauza schimbărilor instituționale și economice care s -au produs la nivel global în
economie, declanșarea unei crize financiare este puțin probabilă. Totuși, în cazul în care, are
loc instaurarea unei astfel de crize, acest fapt nu se datorează modului de funcționare a
sistemului, ci unor împrejurări istorice de excepție.

1 Institutul Național de Cercetări Economi ce 'Costin C. Kirițescu' (INCE) s -a înființat prin Decretul nr. 10/1990 și a
revenit în Academia Română prin Hotărârea de Guvern nr. 505/1990

5
Neexistând viziuni și puncte de vedere comune, a majorități i economiștilor de
profesie, referitor la criza economico -financiară, nu a fost posibilă anticiparea producerii
unui astfel de eveniment în trecut2.
Charles Poor "Charlie" Kindleberger ( 12 Octombrie 1910 – 7 Iulie 2003 ), economist, autor
a peste 30 de cărți, arată în lucrarea sa intitulată „Mânii, panici și crize: o istorie a crizelor
financiare‖, că și dacă s -ar accepta raționalitatea investitorului individual, istoria a
demonstrat în repetate rânduri că piețele au un comportament uneori irațional, cea mai
bună explicație a „mâniilor‖ financiare fiind oferită de „psihologia mulțimilor‖. Speculația
financiară este un fenomen de turmă, deși actorii economici individuali pot fi și raționali.
Kindleberger susține că, acțiunea rațională a mai multor indivizi , produce consecințe
iraționale. De asemenea, Kindleberger, consideră crizele financiare ca fiind o trăsătură
inerentă a capitalismului internațional.
Milton Friedman (31 iulie 1912 – 16 noiembrie 2006, San Francisco) a fost un
evreu -american, profesor de economie la Universitatea Chicago. Laureat al Premiul Nobel
pentru Economie în 1976. El este considerat reprezentantul principal al școlii din Chicago,
al economiei de dreapta, de piață liberă. Promoter al teoriilor cu privire la economia de
piață și la minimalizarea rolului statului în coordonarea economiei, a susținut că, întrucât
actorii economiei sunt întotdeauna raționali, într -o economie de piață nu sunt posibile
speculațiile, iar așa -numita „speculație‖ reprezintă încercarea investitorilor de a se proteja
împotriva acțiunilor iraționale ale guvernelor3.
Hyman Philip Minsky (23 Septembrie 1919 – 24 Octombrie 1996), un economist
American și profesor la Universitatea din Washington, susține în numeroasele sale
articole, teoria sa, conform căreia „instabilitatea financiară‖ este principalul factor de
producere al crizelor finan ciare. Minsky consideră criza ca o trăsătură inevitabilă a
sistemului capitalist și urmează un curs vizibil și previzibil.
Un șoc din exterior asupra economiei (un război, o recoltă foarte bogată sau foarte
săracă, inventarea și răspândirea unei noi și im portante tehnologii) este primul semn care
anunță criza. Datorită acestui factor, cresc șansele de profit într -unul din sectoarele majore
ale economiei și se reduc oportunitățile economice din alte domenii.
Creșterea șanselor de profit într -un anumit sect or economic atrage sursele de
finanțare,generând o explozie sau o mânie a investițiilor.

2 Giddens, Anthoney – ‖Sociologie‖, Ed. All, București, 2001, pag. 41;
3 Ibidem, pag. 41 -44;

6
Creșterea substanțială a creditului bancar precum și de atragerea fondurilor
personale și ale firmelor, alimentează febra investițiilor.
Impulsul de a specula, se man ifestă prin creșterea prețurilor la activele și bunurile
de mare căutare. Atragerea creditelor duce la creșterea acestui impuls.
În urma creșterii prețurilor, cresc și șansele de mărire a profitului, astfel sunt atrași
noi investitori pe piață4.
Criza financiară poate fi definită ca acea stare de funcționare defectuoasă a piețelor
financiare, caracterizată prin puternice scăderi de prețuri ale activelor și prin falimentul
unor numeroase societ ăți financiare și nefinanciare.
O criză financiară poate fi caracterizată printr -un dezechilibru pe o anumită piața
financiară. Reducerea sau inexistența intermedierii financiare și a investițiilor sunt efecte
ale acestui dezechilibru, ce afectează capacitatea de alocare a pieței.
Terme nul „criza financiară‖ este folosit tot mai des în cazuri ce denota o criza a
sectorului bancar, o criză a creditelor sau a piețelor valutare, dar este de preferat să fie
folosit doar în acele situații în care efectele și urmările sunt majore: o criză gene rală și
internațională.
În fața majorității crizelor stă problema distincției între insolvență și lipsa de
lichiditate. „Miracolele economice asiatice‖ sunt de fapt forme fără fond, economii
fantoma, consideră analiștii economici, punând în evidență faptu l că investițiile au condus
la crearea de capacitate de producție în exces și la creșterea prețurilor pe piața imobiliară.
Principala caracteristică a unei crize financiare este aceea că, un accident bine
localizat, are capacitatea de a se propaga la nivel ul întregului sistem financiar și al
economiei.

1.2 Caracteristici și trăsături ale crizei

Dicționarul limbii române5 definește conceptul de ―criză economică‖ drept o
manifestare a unor dificultăți (economice, politice, sociale etc.); perioade de tensiune, de
tulburare, de încercări (adesea decisive) care se manifestă în societate, fază a ciclului
economic în care se for mează un surplus relativ de mărfuri în raport cu capacitatea de

4 Murgescu, Costin – "Criza economică mondială‖, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1986, pag. 7
5 http://dexonline.ro/definitie/criza (06.06.2013)

7
cumpărare limitată a populației, ceea ce duce la scăderea producției, la falimente, șomaj
etc.
Criza economică se declanșează din cauza unor comportamente iraționale ale
piețelor dar și a ten dinței de speculă în rândul „actorilor‖ economici. Orientarea exagerată
spre profit, duce adesea la comportamente neadecvate pe piață.
Specula atinge cote foarte înalte, profitul crește foarte rapid, afacerile de acest gen
merg foarte bine, însă numai o p erioadă. În cazul acestor tranzacții, drumul de la succes la
colaps este foarte scurt.
Inflația crește la fel de rapid, astfel, la un moment dat, bulele speculative se sparg
iar întreaga afacere cade. În aceste condiții se formează o instabilitate la nive l economic,
ceea ce reprezintă declanșarea și instaurarea crizei.
Printre cauzele principale ale crizelor economico -financiare se regăsesc: creșterea
puternică a prețurilor activelor, mai ales pe piața imobiliară; creditarea în proporții
necontrolate a ag enților economici mai puțin sau deloc solvabili, extinderea necontrolată a
vânzărilor într -un anumit domeniu, astfel riscul declanșării crizei crește pe măsură ce
prețul atinge cote foarte ridicate, neexistând un potențial cumpărător.
De asemenea, neajun surile majore în activitatea sistemelor naționale și
internaționale de audit financiar contabil intern și extern, ca și a diferitelor agenții de
rating care nu au fost în măsură să tragă la timp semnalele de alarmă, să prevină (early
warning) producerea un or astfel de zguduiri financiare, ale piețelor de capital.
Criza, atrage după sine efecte asupra economiei și domeniului din care s -a
declanșat. Efectele crizei economic -financiare sunt multiple și afectează în măsuri diferite
una sau alta din țările impli cate.
Cel mai important efect, până în prezent, reprezintă falimentul unor instituții
bancare și de credit din SUA și din țările membre ale UE ca urmare a intrării în
incapacitate de plată și a imposibilității de recuperare a creanțelor mai ales în domeni ul
imobiliar.
Piața bursiera a fost afectată grav din cauza retragerii banilor din bănci,
neîncrederii în insolvabilitatea acestora sau chiar falimentului băncilor. Valoarea acțiunilor
societăților importante tranzacționate la diferitele burse din lume, a scăzut într -atât de
mult, încât s -a adoptat măsura extremă și anume suspendarea tranzacțiilor la bursă pe
anumite perioade de timp.Acest fapt a atras după sine scăderi dramatice ale capitalizării
bursiere, a banilor virtuali, prețul acțiunilor atingând un nivel fără precedent, lucru ce a

8
determinat societățile tranzacționate pe piața bursieră, să -și reevalueze și să -și recalculeze
capitalul și pierderile suferite în urma crahului financiar..
Un efect imediat al crizei economico -financiare, îl reprezintă în cetinirea creșterii
economice globale ca urmare a declinului producției în statele dezvoltate și a încetinirii
dinamicii economice în economiile emergente.

1.3 Scurt istoric al crizelor economice

Criza economică este generată de factori specifici, într -o anumită conjunctură
social -economică și politică. De regulă, aceasta este greu de anticipat. Drept urmare, de -a
lungul istoriei au avut loc numeroase crize, declanșate din diverse cauze și motive.

1. Aurul dacic a provocat prima criză mondială
Criza economică actuală a afectat întreaga planetă. Nu mulți știu că, în decursul
istoriei, astfel de crize au avut loc repetat. Cea mai semnificativă perioadă din acest punct
de vedere o reprezintă secolul trecut, însă prima situație de acest gen a dateaz ă încă din
Antichitate și a avut la bază aurul dacic confiscat de împăratul Traian strămoșilor noștri, în
urma războaielor dacice. Acest lucru a general un mare dezechilibru financiar în Imperiul
Roman.
Prada de război a romanilor, din urmă cu mai bine d e 2000 de ani, era
impresionantă, însumând 165,5 tone de aur și 331 tone de argint. Metalul prețios capturat
de romani, ar reprezenta astăzi peste 4,6 miliarde de euro, conform istoricului Dio Cassius.
Ceea ce nu știau însă romanii, era că, o asemenea cant itate de aur, avea să ducă la
prăbușirea prețului acestuia.
Astfel, prin afluxul de metal nobil, a avut loc prima prăbușire a prețului aurului
din istorie. Cursul acestuia a scăzut drastic, cu aproape o zecime, pe întregul cuprins al
Imperiului Roman.
În 107, Traian, împăratul Imperiului Roman, a făcut o reformă monetară prin care a
devalorizat monedele de aur și de argint. Prefectul Egiptului din acea perioadă a modficat
paritatea dintre cele doua metale prețioase.
Putem spune, deci, că prima inflație mondială, o formă de criză economică a avut
loc în urma cu peste 2000 de ani.

9

2. Olanda – Mania Lalelelor (1637)
În Olanda, laleaua, era considerată un simbol al statutului social. În 1637, prețul
acestora a crescut vertiginos, încă de când erau bulbi. Urm ând această tendință, lalelele au
ajuns treptat sa reprezinte chiar un lux. Pe acea vreme, salariul unui artizan era de 300 de
guldeni, iar o lalea avea prețul de 2500 de guldeni, echivalentul prețului a 240 de butoaie
cu grâu.
În anul 1635, cineva a cump ărat 40 de lalele, pentru o sumă record de 100000 de
guldeni.
Într-un timp foarte scurt, popularitatea lalelei a crescut. Cultivarea, creșterea și
comercializarea acestei flori devenind rapid un fenomen național. Inițial, foarte multe
persoane s -au îmbogăț it, dar ulterior, afacerea a luat o alta turnură.
Bulbii de lalele erau vânduți la prețuri din ce în ce mai mari, iar cei care îi
achiziționau urmau să îi vândă în vederea obținerii de profit. Mecanismul depindea de
existența unui cumpărător dispus sa achi te prețul ce atingea limite inimaginabile.
Toată aceast ă afacere , bazată pe speculă, s -a sfârșit însă în februarie 1637, în
momentul în care, comercianții, s -au trezit în situația ingrată de a nu găsii cumpărători
pentru bulbi. Imediat cererea pentru lalel e a scăzut dramatic, prețul acestora de asemenea
și astfel a avut loc un șoc în economia olandeză, care a intrat într -o criză ce a durat vreme
de câțiva ani.

3. Marea Britanie – Colapsul South Sea (1720)
În anul 1720, Londra și Marea Britanie a fost devastată în urma intrării în colaps a
companiei South Sea. Marea Britanie nu dorea unirea Spaniei cu Franța sub egida
aceleiași case regale, astfel s -a implicat în războiul de succesiune din Spania (1701 -1714)
încercând sa evite unirea celor două țări. Compania South Sea a fost de acord sa preia
datoria națională, cerând, în schimb monopol în fostele colonii spaniole din America de
Sud. Spania și -a păstrat însă suveranitatea asupra coloniilor din America de Sud iar
compania nu s -a mai extins.
Managementul Companiei South Sea , continuau să dezinformeze și să mintă,
acumulând astfel, o mulțime de datorii.
În 1720, conducerea companiei observă că nu mai are cum să redreseze situația,
așa că își vinde acțiunile la un preț foarte bun, dar făcând tot posibilul ca acest lucru să
rămână secret. Evident, vestea că directorii au vândut acțiunile a ajuns la opinia publică iar

10
britanicii s -au îmbulzit să își vândă la rândul lor acțiunile, care ajunsesera însă fără
valoar e.
Intervenția guvernului și poziția britanică în economia mondială a oprit un colaps
total al economiei, însa cu prețul îndatorării câtorva generații.
Datoria publică a Marii Britanii atingea în 1920 valoarea de 60 de milioane de lire,
atrăgând după sine măsuri drastice de redresare, astfel a fost interzisă prin lege emisiunea
de acțiuni până în anul 1825.

4. S.U.A – Panica imobiliara (1837)
În anul 1836, Președintele Statelor Unite, Andrew Jackson, a hotărât ca Banca
Centrală să nu aibă privilegii sporite, lăsând libertate de decizie băncilor mici, fapt ce le -a
adus prăbușirea.
Statele Unite continuau să achiziționeze pământ, iar investitorii au considerat
viabilă oportunitatea unor investiții ieftine în domeniul imobiliar. Acest lucru nu a durat
însă prea mult, deoarece băncile au început să -și ceară înapoi banii împrumutați, iar
sectorul imobiliar a intrat în panică. 40% din băncile din S.U.A au dispărut
Succesorul lui Andrew Jackson, Martin Van Buren a încercat să stabilizeze
situația, însă nu a avut succ es. Acest lucru i -a adus pierderea alegerilor din 1840.

5. S.U.A – Panica bancherilor (1907)
Din nou, în 1907, S.U.A a suferit o criză financiară, cunoscută ca „ Panica
Bancherilor‖. Factorul perturbator ce a declanșat această criză îl reprezintă scăderea c u
aproape 50% față de anul precedent a bursei din New York. Imediat, multe bănci și
companii au intrat în faliment fapt ce a instaurat o panica națională.
Bancherul Enter J.P. Morgan, a intervenit personal, preluând conducerea
companiei în vederea rezolvăr ii situației de criză. Acesta s -a întâlnit cu marii finanțatori în
vederea elaborării unui plan pentru a face față crizei. Secretarul trezoreriei a alocat din
fonduri federale, nu mai puțin de 35 de milioane de dolari pentru stabilizare.
Morgan a organizat o echipa de bănci și directori de încredere care împreună au
redirecționat sumele de bani între bănci, alte linii internaționale de credit și a cumpărat
stocurile prăbușite, salvând firme importante și evitând extinderea crizei.
Astfel în data de 7 noiembrie 1907, panica s -a încheiat. Ca măsură de prevenirea unei
astfel de crize viitoare, liderii bancari și politici, conduși de senatorul Nelson Aldrich, au

11
conceput un plan pentru formarea Sistemului Federal de Rezerve6 în 1913. Criza a
subliniat necesitatea unui mecanism puternic, iar Morgan a sprijinit mișcarea de a crea
Sistemul Federal de Rezerve.

6. Hiperinflația din Germania (1918 -1924)
Între 1914 și 1923 rata de schimb între dolar și marca cunoscut o creștere uluitoare,
de la 4 la 1 în 1914 până la 1 miliard la 1 în anul 1923. La finele primului război mondial,
Germania a fost obligată, prin Tratatul de la Versailles, de către țările câștigătoare să
achite, în rate, despăgubiri de război în valoare de 132 miliarde mărci -aur, e chivalentul a
200 de miliarde de dolari actuali. Pe lângă rata anuală de 2 miliarde mărci -aur , Germania
era nevoită să plătească 26% din valoarea exporturilor.
Totalul aurului și -al devizelor deținute de Germania la acea vreme erau depășite de
aceste pena lizări uriașe. În anul 1923 însă, când a avut loc reforma monetară prin
introducerea monedei Rentenmark7, situația s -a calmat.
Istoricii spun că, nemulțumirea poporului german referitoare la despăgubirea pe
care Germania o avea de plătit către celelalte ț ări, l-a ajutat pe Hitler să ajungă la putere.

7. S.U.A – Marea criză economică (1929)
Între anii 1929 și 1933, Statele Unite ale Americii, au suferit, conform spuselor
marilor specialiști ai economiei, cea mai severă criză din secolul trecut. Marea Criză
economică, a început Marți 29 Octombrie 1929, supranumită Marțea Neagră, și este
asociată cu prăbușirea bursei de acțiuni. Primele semne ale crizei s -au manifestat încă din
anul 1928.
Această criză a fost caracterizată printr -o scădere dramatică a activități i la nivel
mondial, având efecte devastatoare în țările puțin dezvoltate, ale căror economii depindeau
în cea mai mare măsură de exporturile de materii prime, dar și în țările bine dezvoltate și
cu economii puternice. Rând pe rând, comerțul mondial, profit ul în afaceri, veniturile
bugetare și personale au scăzut rapid, prețurile mărfurilor agricole au scăzut și ele cu 40 –
60%, fapt ce a afectat zonele rurale. Activitatea în construcții a fost oprită iar orașele, în
special cele care depindeau de industria gr ea, au resimțit din plin criza.

6 Sistemul federal de rezervă [monetară], este banca centrală națională și sistemul național aferen t al acesteia
al Statelor Unite ale Americii.
7 Rentenmark (Marca de Renta) cu o paritate de 1:1 în relație cu marca -aur.

12
Cea mai dramatică scădere s -a înregistrat în domeniul mineritului și -al exploatării
lemnului, din cauza cererii extrem de scăzute, iar perspectivele de reangajare minerilor sau
a lucrătorilor forestieri în alte sectoare era u reduse.
Programe de redresare și restabilire a echilibrului economiei au fost concepute și
puse în aplicare în majoritatea țărilor, marea depresiune încheindu -se în momente diferite
pe în fiecare țară.
Printre motivele declanșării marii crize economice d in 1929, se numără probleme
ca dispariția unor resurse umane și de producție, emiterea banilor fără acoperire, haos în
relațiile economice, supraproducție, respectiv scăderea dramatică a cererii dar și speculații
la bursă.
Ca urmare firească a crizei econo mice, inflația a crescut, șomajul de asemenea, s -a
făcută simțită lipsa produselor de larg consum.
Marii economiști au conceput de -a lungul timpului teorii referitoare la motivele
marii crize economice. Au apărut teorii precum cea keynesiană, monetaristă, marxistă,
teoria școlii austriece etc.
Marțea neagră se confundă cu crahul bancar de la bursa de pe Wall Street. Acesta
a apărut datorită tranzacțiilor speculative din anii 1920 dar și din cauza nereglementării
sistemului bancar și bursier. Acțiunile de la bursă nu valorau suma pe care erau
tranzacționate. Sute de mii de americani investeau în aceste acțiuni, chiar și bani
împrumutați.
Brokerii își împrumutau, în mod regulat clienții, micii investitori, cu mai mult de
două treimi din valoarea acțiunilor p e care le cumpărau clienții. Valoarea împrumuturilor
erau de peste 8,5 miliarde de dolari, valoare care depășea cantitatea de bani care circula în
SUA pe vremea aceea.
Lumea era încurajată să investească,dat fiind faptul că valoarea nominală a
acțiunilor creștea neîncetat. Aceștia sperau că valoarea acțiunilor cumpărate va crește,
generând profit. Așadar, specula era în floare, iar după un vârf înregistrat la 3 septembrie
1929 de 381.17, la 24 octombrie 1929 bulele speculative s -au spart când indicele Dow
Jones a scăzut. Valoarea acțiunilor de la Bursa de pe Wall Street, a cunoscut o scădere
dramatică. Acest lucru se datorează panicii create în rândul populației, Toată lumea dorind
să vândă, foarte puțini fiind dispuși să cumpere.

13

1.1. Grafic – Prăbușirea Wall -street

.

8. Criza petrolului (1973)
La data de 15 Octombrie 1973, a început criza petrolului, odată cu decizia de a se
oprii de către OAPEC ( țările OPEC8 cărora li se alătură Egipt și Siria), livrărilor de petrol
către Statele Unite ale Americii și Olanda, țări ce acordau sprijin Israelului în războiul de
la Yom Kippur.
Pentru prima dată, petrolul, o resursă naturală a fost folosită ca armă, iar în urma
instaurării embargoului prețul petrolului per baril a cunoscut o creștere de 300% de la 3$
la 12$, țările importatoare fiind serios afectate.
Criza petrolului a fost punctul de pornire al unei noi abordări legate de consumul
de energie, accentul punându -se acum pe reducerea acestuia.

9. Kuwait – Souk Al -Manakh (1982)
Souk Al -Manakh reprezenta o bursă paralela celei oficiale în care se tranzacționau
instrumente financiare foarte riscante. Mulți arabi s -au îmbogățit în urma exploziei
prețului petrolului în anii '70, iar în anii care au urmat, pe fondul speculațiilor la bursă,
indicii bursieri au crescut foarte mult.În 1977, bursa oficială a clacat. În acel moment,
Guvernul a intervenit impunând reguli de tranzacționare extrem de rigide, situație care i -a
împins p e speculatori spre bursa neoficială Souk Al -Manakh. Trebuie spus că în perioada
sa de glorie, Al -Manakh avea a treia capitalizare din lume, după NYSE și bursa de la
Tokio.

8 Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) este o organizație internațională alcătuită din Algeria,
Angola, Indonezia, Ira n, Irak, Kuwait, Libia, Nigeria, Qatar, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și
Venezuela.

14
În urma acestui crash, cu excepția unei singure bănci comerciale, toate celelalte
bănci din Kuwait au dat faliment sau au fost naționalizate.

10. S.U.A – Lunea Neagra (1987)
19 octombrie 1987 este ziua intrată în istoria crahurilor care au zdruncinat lumea
financiară. În "lunea neagră" piețele au înregistrat cea mai spectaculoasă cădere într -o
singură zi, de la începutul Primului Război Mondial. Cauzele prăbușirii bursei sunt neclare
și-n ziua de azi.
Pentru Louis Sulsenti, lunea de 19 octombrie a început no rmal. Pe atunci, brokerul
ușor trecut de 20 de ani era nou în branșă. "Eu eram băiatul care lua ordinele de la cei de
jos și le ducea sus, în birouri", își amintește Sulsenti.
La un moment dat, s -a stricat toată atmosfera. Cifrele au luat -o razna: "Nu mai
știu… Trebuia să vând 300.000 de acțiuni, acestea erau indicațiile primite", spune Sulsenti.
Nu-și mai amintește prețurile cu exactitate, dar avea de vândut "ceva de genul:
50.000 de bucăți contra sumei de 40 de dolari, 50.000 pentru 30 de dolari și 100 .000 de
acțiuni pentru 28 de dolari. Prețurile erau derizorii".
De fapt, până în octombrie, 1987 se dovedise a fi un an bun pentru Dow Jones. În
lunile premergătoare crahului, indicele "de prim ordin" (de referință) al bursei din NY
acumulase, parțial, c hiar și câteva sute de puncte pe săptămână.
Până în august, Dow Jones ajunsese la 2700 de puncte. În săptămânile de dinaintea
prăbușirii bursei coborâse la 2200 de puncte.
"Cu pierderea de 500 de puncte înregistrată în Lunea Neagră, profitul anual a fost
ruinat", explică Richard Sylla – istoric în domeniul finanțelor la Universitatea New York.
Haos organizat
În interval de numai o zi, Dow Jones Industrial Average a pierdut 508 puncte,
adică a scăzut cu peste 22%. "Pentru mine, ca debutant în lumea tranzac țiilor la bursă, a
fost o catastrofă", își amintește Louis Sulsenti. "M -am gândit că asta e sfârșitul bursei. Pe
Wall Street domnea haosul organizat", adaugă el.
Nici până acum nu se știe cu exactitate ce a dus la prăbușire. Richard Sylla este de
părere că, pe lângă evoluția economică la nivel global, un rol important i -a revenit și
tehnicii: "Așa -numitul mecanism de protejare a strategiilor de portofoliu ar fi trebuit să
apere marile portofolii de pierderi masive. Din păcate, sistemul a vândut automat a cțiuni
în timp ce cursul era în cădere liberă. Astfel, în cele din urmă, metoda care ar fi trebuit să
garanteze siguranța tranzacțiilor i -a păgubit pe investitori".

15
La vremea respectivă, guvernator al Băncii Centrale Americane (FED) era Alan
Greenspan. În funcție se instalase cu doar câteva luni în urmă. Când s -a prăbușit bursa de
pe Wall Street, Greenspan se afla în avion. La aterizare, guvernatorul a anunțat scăderea
imediată a dobânzilor de referință și relaxarea politicii fiscale.
"Banca centrală a lua t legătura cu băncile din New York. Brokerii de pe Wall
Street aveau nevoie urgentă de capital. Băncile au primit ordin să le acorde credite, iar
FED a avut grijă să existe destule rezerve de bani", explică istoricul Richard Sylla.
Spre deosebire de alte crize din sectorul tranzacțiilor la bursă, Lunea Neagră nu a
avut urmări grave. Privind în urmă, Louis Sulsenti se bucură ca a avut ocazia să trăiască
un astfel de moment în carieră. Brokerii de pe Wall Street și -au învățat lecția: "Piața e
singurul stăpân . Alt stăpân nu mai există!", conchide el.

11. S.U.A – Criza economiilor și împrumuturilor (1990)
Colapsul bancar de la finele anilor ‘80 și începutul anilor ‘90, din S.U.A, a
reprezentat căderea a peste 1000 de fonduri cu active în valoare de peste 500 de miliarde
de dolari. Costul pentru ieșirea din criză a depășit valoarea de 150 de miliarde de dolari,
dintre care doar 29 de miliarde au fos t plătiți de industrie, iar aproximativ 129 de miliarde
au fost achitate de contribuabili și guvernul american.
Neil Bush, fiul vicepreședintelui George H.W. Bush, și-a acordat un împrumut de
la Silverado, compania de împrumuturi și economii al cărei mana ger era. Pentru acest
lucru Neil Bush a fost amendat cu 50000 de dolari. Intrarea în colaps a companiei
Silverado i-a costat pe contribuabili circa 1.6 miliarde de dolari.

12. Criza din Mexic (1994)
În anul 1994, Mexicul a suferit o criză economică importantă . Dat fiind faptul că
economia mexicană crescuse foarte mult, iar cursul valutar era ținut strict sub control, au
apărut dezechilibre economice.
Administrația condusă de Carlos Salinas de Gortari, a alocat economie o sumă
foarte mare de bani. Aceștia au f ost folosiți pentru creșterea salariilor și pensiilor, astfel
deficitul bugetar a ajuns la un nivel ce nu mai putea fi controlat. Ernesto Zedillo a
considerat că un control strict al cursului valutar nu aduce beneficii, prin urmare acesta a
lăsat liberă fl uctuația monedei naționale. În doar o săptămână, Peso s -a devalorizat față de
dolar cu 80%, ajungând de la 4 la 7,2 pe dolar.

16
Intervenția Statelor Unite a fost decisivă în remedierea situației. Aceștia au
cumpărat Peso direct din piață și au garantat un îm prumut de 50 de miliarde de dolari, iar
în numai trei săptămâni moneda s -a stabilizat la nivelul de 6 Peso pe dolar.

13. Japonia – Criza imobiliară (1996)
În Japonia, supraevaluarea caselor a atins nivelul maxim în perioada de la sfârșitul
anilor ‘80 și încep utul anilor ‘90. Toate acestea datorită speculațiilor de pe piața
imobiliară. Prețurile creștea pe măsură casele erau vândute. Terenul de sub Palatul
Imperial din Tokyo, ajunsese să fie evaluat la un preț ce depășea întreaga piață imobiliară
din Canada.
Toate acestea au durat până în anul 1996, când speculațiile au încetat iar prețurile
proprietăților s -a prăbușit, ajungând la un nivel cu 75% mai mic decât înregistrările
maxime.

14. Criza asiatică (1997 -1999)
În 1997, în Thailanda, Bath9-ul s-a devalorizat masiv datorita hotărârii guvernului
de a lăsa cursul liber. Datoria imensă pe care o avea Thailanda, au propulsat -o aproape în
faliment, iar în Asia de Sud – Est, inclusiv în Japonia s -a instaurat criza.
Coreea de Sud, Thailanda și Ind onezia au fost cele mai afectate țări, Fondul
Monetar Internațional a ajutat aceste țări printr -un împrumut în valoare de 40 de miliarde
de dolari. Acest împrumut a fost alocat în special eforturilor de stabilizare a cursurilor
valutare.
La doi ani distan ță, situația s -a remediat iar economiile au început să -și revină la
starea de echilibru.

15. Rusia – Criza financiară (1998)
Rusia era dependentă în proporție de 80% de exporturile de materie primă către
Asia. Criza din Asia a generat scăderi ale prețului petrolului, gazelor naturale, metalelor,
astfel că, pe fondul scăderii veniturilor, Rusia a ajuns în imposibilitatea de a își achita
datoriile externe, declanșându -se o criză financiară.
În 1998, Guvernul a emis scrisori de garanții pentru a acoperii defic itele. Dar când
aceste bonduri ajungeau la maturitate, se emiteau alte bonduri, iar astfel datoria creștea.

9 Bath -ul este moneda națională în Thailanda

17
Dobânda acestor garanții ajunsese până la 150%, iar la 13 august 1998 această schemă
adoptată de guvern a căzut când bursa și cursul valutar s -au pr ăbușit. În perioada 1999 –
2001, economia a început să își revină și să intre în normalitate.

16. Argentina – Criza economică (1999 -2002)
Criza din Argentina, începută în 1999 se caracterizează printr -o inflație galopantă
ce atingea un nivel de 200%. De asemen ea, datoria publică ajunsese la un nivel
nesustenabil.
Populația a retras masiv bani din bănci, i -a transformat în dolari și i -a transferat
peste graniță. Guvernul a înghețat pentru un an depozitele. Această hotărâre a generat
revolte populare extrem de vi olente. Furia oamenilor a fost îndreptată spre companiile
americane și europene ce activau în Argentina, dar și spre bănci. Peso s-a devalorizat
ajungând de la 1 pe dolar la 4 pe dolar. Abia în 2002 -2003 situația a revenit la normal.

17. S.U.A – Colapsul dot -com ( 2000 -2001)
Multe companii și persoane particulare și -au cumpărat noi computere din cauza
lansării ideii că odată cu Noul Mileniu, computerele vechi nu vor recunoaște
modificările create prin introducerea sistemului de programe „Y2K‖ (Anul 2000), în lo cul
celui din anii ‗90.
Rezultatul acestei enorme panici, s -a concretizat în mari cheltuieli făcute de către
guvernul federal, precum și de către guvernele fiecărui stat și cele locale, precum și la
nivelul fiecărei întreprinderi și chiar de mulți individ uali, care au vrut să aibă computere
dotate cu noul program acceptat pentru anul 2000 și următorii.
Prețurile computerelor și al programelor au avut o mare creștere.
A fost o adevărată explozie a unor companii care se ocupau de crearea de programe
și stocurile acestor companii au crescut într -un mod total irațional.
Unii speculatori profitând de această conjunctură psihologică au deschis companii
de programe, și -au introdus companiile în bursa de acțiuni și urmăreau cum peste noapte le
creșteau cotele acțiunilor, iar apoi se lăsau cumpărați de alte companii la prețuri de 10 și
20 de ori mai mari
După trecerea panicii anului 2000 și constatându -se că totul a fost numai o spaimă
și sistemul de computere recunoștea mai departe operațiunile pentru anii 2000 , multe
dintre aceste companii ce creau programe au dat faliment și au dispărut din bursa de
acțiuni.

18
A avut loc așa numita „criză a dot.com -urilor‖
Ratele dobânzilor au cunoscut și ele o mare creștere, datorită limitării lichidităților
financiare sau a banilor necesari pentru diverse investiții.
În luna martie 2000, bursa de acțiuni a intrat în declin, iar FED a ridicat ratele de
dobândă, care au ajuns în luna mai 2000 la 6.25%.
Ulterior, FED a început să reducă ratele dobânzilor de abia în luna ianuari e 2001 și
atunci cu numai ½ de punct în fiecare lună, ajungând la o rată finală a dobânzilor de
1.75% în luna decembrie 2001.
Aceasta a fost una din marile greșeli pe care le -a comis FED, ținând ratele
dobânzilor la un nivel ridicat când economia era în re cesie și când avea nevoie de rate de
dobânzi scăzute.
De-a lungul anilor au avut loc numeroase dezechilibre la nivel macroeconomic,
altfel spus, crize economice, declanșate, în principal, din cauza comportamentelor
neadecvate și iraționale ale piețelor.
Așadar, se poate spune ca fenomenul de criză economică este unul ciclic și are la
bază acțiuni necontrolate ale actorilor economici, manifestându -se prin creșteri hazardate
ale vânzărilor pe o anumita piață, implicit creșterea rapidă a inflației, urmând o perioadă
de declin economic. Astfel, instabilitatea economică se instaurează, ulterior au loc
falimente în lanț, creșteri ale ratei șomajului, căderi ale burselor de valori etc. După o
perioadă de instabilitate și o serie de măsuri anti -criză, economia re vine la starea de
echilibru și normalitate.
Prin urmare, criza economică poate fi considerată un purificator al economiei.

19
CAPITOLUL II
ACTUALA CRIZĂ ECONOMICĂ MONDIALĂ «2008 -2013»

2.1 Cauzele declanșării actualei crize economice

Cauzele crizei ec onomice și financiare actuale sunt diverse. Șefii de stat și de
guvern din G -20 au menționat în declarația lor de la Summit -ul din 15 noiembrie,
principalele cauze care au condus la declinul economic, printre acestea se numără:
a) Politicile monetare și de cu rs de schimb care au dus la lichiditate excesivă;
b) Absența sau insuficiența reglementării anumitor domenii sau actori economici;
c) Goana după randamente, nerealist de mari, fără a avea o evaluare sau cunoaștere
suficientă a riscurilor de către actorii de pe piață, precum și de către instanțele de
reglementare și control;
d) Utilizarea excesivă a tehnicii de „Leveraged Buy -Out" (LBO) sau a efectului
„pârghiei bancare", prin finanțarea achizițiilor din împrumuturi – metodă financiară aspru
criticată de sindicate, dar îmbrățișată fără rezerve de fondurile de investiții;
e) Coordonarea insuficientă a politicilor macroeconomice;
f) Reforme structural insuficiente. În acest mod, s -au produs evoluții greșite, care
au evidențiat clar necesitatea unei revizuiri a regulilor de j oc pentru actori, produse și
piețe.
În S.U.A, la mijlocul anului 2007, un joc piramidal cu credite imobiliare s -a
prăbușit, în momentul în care prețurile imobilelor nu au mai crescut.
Pe o piață imobiliară supraîncălzită, caracterizată de așteptări nereal ist de
optimiste, în baza unor ordine prezidențiale emise în ultimii 20 de ani de către trei
președinți ai S.U.A, băncile specializate în „real – estate" au fost obligate, să ofere credite
unor debitori cu solvabilitate scăzută, care, în peste 70% din cazu ri, nu au fost rambursate
sau chiar nu au fost deloc folosite conform scopului inițial. Aceste împrumuturi, în sume
de aproximativ 1.200 miliarde de dolari, au fost distribuite cu precădere începând cu anul
2000.
Într-o proporție foarte mare, beneficiarii acestora le -au scontat imediat în vederea
obținerii de bani "cash", iar sumele echivalente valorilor de creditare acordate au căpătat
statut de „marfă" supusă rulajului comercial prin intermediul unor lanțuri de transfer –
vânzare controlate la rândul lor to t de către bănci.

20
Au apărut, astfel, noi produse financiare extrem de speculative și lipsite de
transparență, care s -au sustras oricărui control și/sau reglementări, mulți dintre cei
implicați neconștientizând amploarea riscului.
Spargerea bulei speculativ e din domeniul imobiliar aflat în S.U.A, dar și în câteva
state U.E, a avut drept urmare o criză a fondurilor de investiții speculative („Hedge
Funds"), a băncilor de investiții și comerciale, precum și a companiilor de asigurări. Prin
securizarea riscuril or, mediul financiar global a fost zguduit profund de undele de șoc
generate.
Nesiguranța și neîncrederea între instituțiile financiare au condus la situația în care,
chiar și instituțiile financiare solide și sănătoase, au devenit parte a unei blocade a
acordării reciproce de credite și la micșorarea până la valori nesemnificative a sumelor
totale tranzacționate pe piața interbancară.
Prin diverse canale de transmisie, criza piețelor financiare s -a materializat în cele
din urmă și în economia reală. Print re efecte acesteia putem să enumerăm:
a) Criza creditelor;
b) Costurile mărite ale finanțării;
c) Efectele negative asupra averilor, ce s -au datorat scăderii cursurilor acțiunilor;
d) Prăbușirea piețelor de export;
e) Efectele negative asupra încrederii acordate sistemul ui financiar -bancar;
f) Deprecierile și riscurile de pierderi din cadrul bilanțurilor contabile.

La începutul anului 2009, s -a evidențiat clar faptul că întreaga Organizația pentru
Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) se găsește într -o recesiune a cărei durată și
amploare nu pot fi apreciate cu certitudine de către experții în domeniu.
Dat fiind că cea mai mare parte a tranzacțiilor financiare (printre care și acordarea
de credite) sunt jocuri cu sumă nulă, dificultățile întâmpinate de unii actorii de pe piața de
capital, reprezintă, în egală măsură, oportunități pentru alții, iar pierderile imense ale unora
se transformă în câștiguri pentru alții.
Chiar și prăbușirea instituțiilor bancare ce au mizat pe instrumentele derivate din
creditele sub -prime s -a tradus în câștiguri importante pentru unele fonduri de "hedging".
Strict din punct de vedere financiar, chiar și situațiile catalogate ca pierderi sau
fraude sunt, în fapt, redistribuiri ale avuției. Desigur, aceasta nu constituie nicidecum o
scuză pentru asemenea erori, care, într -o mare măsură, sunt ilegale și imorale. În plus,
trebuie ținut cont de impactul psihologic și financiar la nivel de individ, precum și apariția

21
unor tragedii personale sau a unor noi surse de inegalitate. Însă, din punct de vede re strict
economic, sumele de bani rămân pe piață și nu dispar, doar percepția asupra lor se
schimbă10.
Criza este, în fapt, un ansamblu de disfuncționalități diverse, dar a căror
interdependență ilustrează explicit gradul de globalizare financiară și econ omică în
societatea umană din prezent. Astfel, una din cauze este ajungerea la saturație a celor trei
motoare de creștere economică mondială în perioada de după prăbușirea blocului socialist:
delocalizarea, creditul și consumul.
Delocalizarea a avut drept linie directoare deplasarea facilităților de producție în
zonele cu o mână de lucru ieftină, de regulă țările mai puțin dezvoltate, sărace sau de -abia
ieșite din sistemul de organizare socialistă. Un exemplu în acest sens, reprezintă
delocalizarea capacită ților de producție, care a dus la stabilirea unei relații de dependență
manufacturieră în raport cu noile locații.
Într-o economie globală complet omogenă, în care concurența s -ar face pe criterii
de competitivitatea economică, acest fapt ar fi neimporta nt, dar, cum în momente de criză
se manifestă tendințele de revenire la o creștere economică închisă, această ultra –
specializare în domeniul serviciilor prezintă dezavantaje.
Prin urmare, delocalizarea producției a condus la necesitatea unui transfer de
tehnologie și de cunoștințe. Deși statele dezvoltate au păstrat exclusivitatea în anumite
domenii sensibile, interdependența economică actuală face ca exploatarea acestor avantaje
să fie foarte dificilă și în unele cazuri chiar imposibilă.
Creditul a deven it, în decursul perioadei amintite, un înlocuitor al avuției.
Tendința respectivă are o cauză ușor de explicat: una din problemele pe care le -a adus
delocalizarea a fost redirecționarea părții de profituri care s -ar fi cuvenit angajaților de la
angajații d in statele -origine către angajații din statele -țintă. Prin aceasta, o mare parte a
populației a fost lipsită de aportul direct al noilor investiții. Cu toate acestea, sentimentul
de creștere a avuției, aflat nicidecum în descreștere, s -a amplificat.
Subs titutul care a permis acest lucru a fost creditul. Prin relaxarea normelor și
condițiilor de creditare, s -a creat posibilitatea accesării acestora de către o mare parte a
populației, care, astfel, își putea permite achiziționarea de produse scumpe, rezerva te în
mod tradițional celor bogați. Pentru o bună perioadă de timp, însă, fluxurile financiare

10 Chiar dacă sumele respective ar dispărea în mod real din circuitul financiar, acest lucru ar
trebui să se compenseze în timp prin reajustarea prețurilor de tranzacționare.

22
suplimentare apărute ca urmare a majorării marjelor de profit au dus la o inflație în
anumite sectoare ale economiei, cel mai evident fiind sectorul imobiliar.
Disponibilitatea unora dintre actorii economici de a achiziționa proprietăți de lux a
dus la creșterea prețului acestora. Tendința a fost întărită de preferința multora din cei care
dobândiseră o avere în statele emergente de a -și achiziționa proprietăți în statele
dezvoltate. Capcana acestui mod de acțiune, neobservată fiind, a dus în cele din urmă la
constituirea unei adevărate bule imobiliare.
Consumul , cel de -al treilea motor al creșterii economice amintit, a beneficiat din
plin de această creștere a pr ețului proprietăților și a majorării sumelor ce puteau fi luate cu
împrumut, atât prin faptul că alimenta lichiditățile disponibile pe piață, cât și parțial
datorită unui aspect psihologic cunoscut sub numele de „paradoxul coaforului‖(19)11.
Finanțarea con sumului s -a făcut nu numai la nivel de individ sau de companie, ci a
devenit chiar o politică de stat. Acest fapt a fost acceptat deopotrivă de statele care se
îndatorau pentru a -și putea susține tendința de a consuma, cât și de cele care finanțau
deficitu l rezultat din această abordare cu ajutorul propriilor excedente comerciale, fiind
dependente de piața de desfacere pe care o reprezentau statele consumatoare. Exemplul
Statelor Unite și al Chinei este grăitor în acest sens, datoriile acumulate de SUA fiin d
imense.

2.2 Efecte ale actualei crize globale

Efectele crizei financiare internaționale sunt multiple și afectează în măsuri diferite
una sau mai multe din țările implicate. Cel mai important efect, până în prezent, reprezintă
falimentul unor instituții bancare și de credit din S.U.A și din țările membre ale U.E ca
urmare a intrării în incapacitate de plată și a imposibilității de recuperare a creanțelor mai
ales în domeniul imobiliar.
Falimentul bancar și retragerile de bani din bănci, neîncre derea în solvabilitatea
acestora a condus la o bulversare gravă pe piața bursieră astfel că valoarea acțiunilor, la
diferitele burse din lume pentru societăți importante tranzacționate, a scăzut în unele
cazuri într -atât încât s -a recurs la măsura extremă de suspendare a tranzacțiilor la bursă pe
anumite perioade de timp.

11 Cunoscut și ca „efectul Pigou‖ și care poate fi rezumat în cuvintele: „atunci când indicii
bursieri cresc, oamenii merg mai des la coafor pentru că se simt mai bogați ‖ (formularea îi
aparține economi stului Jacques Attali).

23
Aceasta a generat o scădere bruscă și uneori dramatică a capitalizării bursiere, a
banilor virtuali, prin reducerea fără precedent a prețului acțiunilor, ceea ce a făcut ca o
bună parte a societăților tranzacționate la bursă să -și reevalueze capitalul și să -și calculeze
pierderile ca urmare a crahului financiar prin care au trecut.
FMI12 consideră că pierderile cauzate de criza financiară la nivel mondial vor fi de
circa 1400 miliarde de do lari, cifră care, desigur, este preliminară, supusă în continuare
revizuirii, ca urmare a creditelor neperformante și activelor negarantate.
Această cifră reprezintă a doua revizuire de către FMI care, în septembrie 2008,
estima o pierdere de 1300 miliard e de dolari și în aprilie 2008 una de 945 miliarde de
dolari. Ca urmare a acestor pierderi, analiștii economici previzionează o încetinire a
creșterii economice globale ca urmare a declinului producției în statele dezvoltate și a
încetinirii dinamicii econ omice în economiile emergente.
Turbulențele de pe piața financiară internațională au afectat creșterea economică și
în anii următori, ceea ce au necesitat adoptarea unor măsuri decisive la nivel național și
internațional pentru a evita o încetinire și mai puternică a creșterii economice și/sau
declinul mai accentuat al unor economii, pentru asigurarea în continuare a lichidității pe
piețele financiare.
Căderea pieței imobiliare în S.U.A a avut drept consecințe deteriorarea sectorului
de credite, creșterea d elictelor ce au ca obiect ipotecile și tranzacțiile imobiliare,
influențând și economia europeană, fapt ce a dus la ieftinirea locuințelor, îngreunarea
condițiilor de creditare și stagnare economică. Astfel, a avut loc o stagnare/scădere a PIB –
ului în unel e țări membre U.E, îndeosebi în Germania, Estonia, Franța, Italia și Lituania
(Tabel 2.1). Alte efecte ale crizei financiare au fost creșterea presiunii inflaționiste, a ratei
dobânzii și șomajului, devalorizarea monedelor naționale și mărirea deficitelor de cont
curent și a datoriei publice.
2.1. Tabel – Evoluția PIB -ului în perioada de criză economică13
PIB – mil. $ Germania Estonia Franța Lituania Italia
2008 3 623 688 23 753 2 838 376 47 483 2 307 312
2009 3 298 688 19 127 2 625 240 37 050 2 111 147
2010 3 306 028 18 981 2 571 225 36 547 2 056 941
2011 3 604 061 22 175 2 281 435 42 872 2 195 937
2012 3 391 408 21 835 2 610 779 42 129 2 012 823

12 Fondul Monetar International este o organizație internațională cu 186 de state membre. A fost constituită
prin Tratatul de la Bretton Woods în anul 1944, având ca scop principal promovarea unei economii mondiale
sănătoase.
13 Sursa informațiilor provin de pe www.unctad.org

24
2.3. Măsuri de contracarare a crizei economice

2.3.1. Soluții adoptate

Întrucât elementele primare ale crizei financiare sunt cunoscute (expansiunea
necontrolată a creditului), este naturală căutarea unor remedii din aceeași categorie. Pentru
unele dintre ele au fost făcute deja tentative de aplicare, iar altele sunt în atenț ia
organismelor financiare și de reglementare financiară.
Astfel, una din primele măsuri luate de organismele financiare (Rezervele Federale
și Trezoreria americană) a fost abordarea TARP (Troubled Assets Relief Program)14, prin
care se urmărea preluarea a ctivelor toxice din bilanțul băncilor „slăbite‖ și apoi licitarea
acestora pe piața liberă15 pentru descoperirea prețului real al acestora și în vederea
construirii unei piețe pentru aceste active.
Ca urmare, s -a trecut la o abordare alternativă, anume rec apitalizarea băncilor și
preluarea de către stat de participațiuni la acestea. În contrast cu soluția precedentă, de
data aceasta, cei care aveau de pierdut erau acționarii băncilor respective, participațiunile
acestora fiind puternic diluate ca urmare a r ecapitalizărilor. Pe de altă parte, creditorii
instituțiilor financiare respective erau avantajați de solvabilitatea regăsită a acestora din
urmă. O problemă nerezolvată, însă, ar fi rămas creșterea (incorect fundamentată și
neechitabilă în raport cu ceila lți actori economici) a valorii de piață a creanțelor deținute la
instituția financiară respectivă.
O a treia modalitate de intervenție utilizată a fost oferirea de garanții de stat pentru
creanțele de slabă calitate. Pentru a preveni abuzurile, oferirea de garanții implica un
anumit cost: fie sub forma unor taxe speciale, fie sub forma acceptării unor reglementări
mai stricte, fie prin stabilirea unei francize până la care pierderile ar fi fost suportate în
continuare de instituția financiară respectivă. Guvernul francez a optat pentru crearea unor
vehicule de investiții de tipul fondurilor suverane16 care, deși capitalizate de stat,

14 O abordare similară a fost implementată în timpul crizei Savings&Loans din SUA (1980 –
1999), când un număr de 747 instituții financiare au fost trecute în faliment. Costul public al
procedurii a fost de circa 12 4 miliarde de dolari.
15 Troubled Asset Relief Program (TARP) este un program al guvernului Statelor Unite , de achiziționa rea
bunuri lor și a capital ului de la instituțiile financiare pentru a consolida sectorul financiar, care a fost semnat
de presedintele SUA, George W. Bush, pe 3 octombrie 2008. A fost o componentă a măsurilor
guvernamentale în 2008 pentru a aborda criza creditelor ipotecare subprime.
16 Decizia a fost făcută publică de președintele Franței, Nicolas Sarkozy, pe 23.10.2008.

25
acționează, în principiu, pe baze independente. La nivelul reglementărilor financiare, una
din măsurile luate a fost interzic erea vânzării de tip „short‖ a acțiunilor.
Interzicerea explicită a operațiunilor de acest tip nu este singura modalitate de
reducere a operațiunilor de short -selling. Aceasta se restrânge uneori natural, chiar
acționarii companiilor financiare aflate în dificultate devenind reticenți, în cazul unui trend
descrescător prelungit, să împrumute acțiuni investitorilor care adoptă mai apoi poziții
short, întrucât devin conștienți că aceste operațiuni vor duce la deprecierea valorii
propriilor dețineri.
Pe lâng ă aceste măsuri, au fost propuse și alte reforme legate de sistemul financiar,
care să amelioreze funcționarea acestuia și să înlăture posibilitatea producerii de blocaje
de genul crizei economico -financiare din prezent. Astfel, Institutul Financiar Intern ațional
a propus17 reconsiderarea practicilor de management al riscurilor, a politicilor de
compensare, de evaluare, de acordare a creditelor, a ratingurilor și asigurarea transparenței
activităților, atât la nivelul instrumentelor financiare cât și la nive l de instituții financiare.
Pe aceeași linie, Forumul pentru Stabilitatea Financiară a prezentat miniștrilor de
finanțe, din cadrul Summit -ului G -7, și guvernatorilor băncilor centrale un raport18, prin
care se propun cinci domenii de acțiune, respectiv:
1. Ranforsarea supravegherii prudențiale a capitalizării, lichidității și sistemului de
management al riscului;
2. Ameliorarea transparenței și a procesului de evaluare (declararea riscurilor,
standardizarea procedurilor de contabilizare și declarare a activelor e xtra-bilanțiere,
utilizarea generalizată a standardelor internaționale de evaluare);
3. Reconsiderarea rolului și a finalității ratingului de creditare (ameliorarea calității
procesului de notare, stabilirea de ratinguri diferențiate pentru instrumentele fina nciare
complexe, asigurarea calității datelor utilizate în notare, schimbarea percepției
investitorilor și a autorităților de reglementare asupra importanței ratingurilor și
conștientizarea relativității acestora);
4. Ranforsarea celerității (rapidității) răs punsului autorităților la risc (prin definirea de
proceduri de acțiune imediată în funcție de rezultatul analizei de risc, ameliorarea gradului
de informare reciprocă între diversele organisme de control și de reglementare, angajarea
acestora în stabilirea de politici internaționale în domeniu);

17 Institute of In ternational Finance, Final Report of the IIF Committee on Market Best
Practices: Principles of Conduct and Best Practice Recommendations, 2008.
18 Financial Stability Forum, „Report of the financial stability forum on enhancing market and
institutional resi lience: follow -up on implementation‖, 2008, www.fsforum.org.

26
5. Realizarea unor acorduri solide de cooperare în cazul apariției situațiilor de urgență
în sistemul financiar.

2.3.2. Planul European de redresare economică

Comisia Europeană și -a anunțat clar vointa și disponibilitatea de a actiona în mod
decis și coordonat. Prin strategia sa de depasire a crizei financiare, trebuie abordate
problemele economiei intr -un sens larg, iar Europei trebuie sa ii revina un rol -cheie în
cadrul reacției globale la criza financiara. Mai mult, șefii de stat și de guvern au cerut
comisiei sa elaboreze pentru reuniunea din decembrie 2008 a unor propuneri de dezbateri
în vederea elaborării unei acțiuni comune.
Acestea au fost prezentate la sfarsitul lunii noiembrie 2008 sub forma unui „Plan
European de Redresare Economica" (EPER), care trebuie sa fie oportun, pe termen limitat,
concentrat și coordonat. Ca urmare, Consiliul European a adoptat la 11 și 12 decembrie
2008 la Bruxelles un plan c orespunzător.
Concret se propune un stimulent bugetar de 1,5% din PIB -ul, adică 200 de miliarde
de Euro pentru anii 2009/2010. 170 de miliarde vor proveni de la statele membre, iar 30 de
miliarde vor fi puși la dispoziție din bugetul UE și de catre BEI.
Pe lângă consolidarea activităților BEI, în special în ceea ce privește IMM -urile, se
urmareste, prin simplificarea și accelerarea procedurilor, punerea la dispozitie anticipata a
fondurilor structurale.

2.3.3. Reorganizarea piețelor financiare

Două crize severe care s -au succedat într -un interval scurt de timp constituie un
motiv suficient pentru o nouă reglementare a piețelor financiare, implicit a comerțului, a
produselor, a participanților, a supravegherii, a agențiilor de rating etc. în cadr ul U.E și în
special la nivel global.
Acest lucru este necesar pentru a restabili cât mai rapid încrederea în instituțiile
financiare, încrederea instituțiilor între ele, precum și încrederea investitorilor și a
consumatorilor, o reformă a piețelor financ iare și refacerea rapidă a funcționalității lor
reprezintă o condiție centrală pentru ca acestea să -și poată îndeplini din nou misiunea de a
sprijini economia reală, asigurând, astfel, succesul măsurilor de redresare economică.

27
Planul de redresare economic ă al Comisie nu face referire la reorganizarea și
reglementarea pe baze noi a piețelor financiare.
În cadrul reorganizării condițiilor -cadru, sunt verificate și acele studii științifice
care arată că pe piețele speculative se produc excese în ambele direc ții sub forma unui
comportament de masă, și aceasta, nu în ultimul rând, datorită sistemelor și deciziilor
comerciale, bazate pe modele computerizate, ale participanților mari și esențiali de pe
piață.

2.3.4. Canale de reconstrucție a economiei de piață european ă

1. Măsuri urgente
– Măsuri rapide care să permită relansarea economică pentru a evita
recesiunea economică și efectele sale sociale;
– Identificarea căilor de redefinire și îmbunătățire a reglementărilor piețelor financi are.
2. Condiții ce trebuie luate în considerație:
– Efectele crizei s -au simțit în fiecare an: 2006 – "Subprime" în S.U.A, 2007 – "Active
Toxice", 2008 – "Înghețarea completă a tranzacțiilor interbancare" și în 2009 – "Recesiune
economică";
– Realitatea faptului că această criză începe să se simtă din ce în ce mai tare;
– Nu este cunoscut încă adevăratul nivel al dimensiunii crizei;
– Societatea civilă nu poate fi exclusă pentru că ea este principalul
protagonist în relansarea economic ă;
– Societatea civilă trebuie să cunoască real cauzele, precum și care sunt soluțiile de
ieșire din criză;
– Un cost al oportunităților pierdute este foarte dificil de evaluat;
– Relația dintre partenerii sociali este esențială pentru recladirea economiei ;
– Ne confruntăm cu două mari probleme : pierderile suferite și cum pot fi acestea
depășite;
– Starea de nervozitate a piețelor financiare se situează, încă, la un nivel ridicat, deși la
o parte a acestora s -au produs atenuări;
3. Criza evidențiază unele constatări:
– Există o dimensiune globală a crizei care reclamă nevoia reechilibrării sistemului
bancar;

28
– Trebuie eliminat marele risc actual referitor la bănci – faptul că acestea refuză să
preia orice risc;
– Sistemul bancar trebuie reconfigurat, evitân du-se copierea modelului american;
– Există un real risc de ciocnire – « Crash », între reglementările la nivel Comunitar și
politicile guvernelor naționale;
– Prioritatea majoră constă în punerea economiei în mișcare;
– Șomajul se află încă la minimul istoric, din cauza unei perioade de dezvoltare fără
precedent;
– Politicile macroeconomice nu au fost corect coordonate, C.E împunând în final
intervenția fără precedent a guvernelor pentru salvarea unui număr mare de bănci și
relansarea economiilor naționale;
– Autori tățile U.E și în special Banca Centrală Europeană s -au implicat la timp și cu
efecte mari;
– Cei 10 ani de «Euro» reprezintă o poveste de succes, care s -a dovedit o ancoră
fiabilă în condiții de criză.

2.4. Retrospectiva crizei economice

1 februarie 2007 – A fost adoptată legea creșterii salariului minim (Fair Minimum Wage
Act of 2007) care a blocat investițiile și implicit creditarea. De asemenea, a redus drastic
eficiența companiilor americane aflate în competiție cu economiile emergente, în special
China.
17 februarie 2007 — banca britanică Northern Rock este naționalizată;
16 martie 2007 — banca JPMorgan Chase & Co a cumpărat banca de investiții Bear
Stearns la un preț foarte scăzut, cu ajutorul băncii centrale americane (Federal Reserve);
7 septembrie 2008 — cele mai mari bănci de credite ipotecare din Statele Unite — Freddie
Mac și Fannie Mae — sunt puse sub supraveghere federală;
15 septembrie 2008 — compania Merrill Lynch este preluată de Bank of America, iar
Lehman Brothers (a patra bancă de investiții din lume) falimentează;
16 septembrie 2008 — banca centrală americană Federal Reserve și guvernul american au
naționalizat cel mai mare grup de asigurări din lume, American International Group
(AIG), amenințat de faliment, și i -au acordat un ajutor de 85 m iliarde dolari;
1 decembrie 2008 — SUA anunță că erau de un an în recesiune;

29
CAPITOLUL III
ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL ACTUALEI CRIZE ECONOMICE

3.1. Criza economică în România

3.1.1. Efectele crizei
Efectele crizei financiare internaționale s -au extins și asupra economiei României.
Totuși, din punct de vedere al impactului direct, sistemul bancar a fost puțin afectat
întrucât nu a fost expus la active toxice, precum și datorită măsurilor prudențiale și
administrative adoptate de -a lungul timpului de către Banca Națională a României.
Indirect însă, criza financiară internațională și mai ales consecința ei evidentă –
recesiunea din țările dezvoltate – se extinde asupra economiei românești pe mai multe
canale.
Pe canalul comercial, încetinește creșterea exporturilor sau chiar le reduce.
Pe canalul financiar, limitează accesul la finanțare externă, și astfel restrânge
volumul creditării, și generează dificultăți în serviciul datoriei externe private.
Pe canalul cursului de schimb, reducerea finanțărilor externe s -a reflectat î n
deprecierea monedei naționale.
Pe canalul încrederii, a avut loc o retragere a investitorilor din țările est -europene.
Aceasta a avut drept efect manifestarea pe piața monetar -valutară a unor momente
de panică și atacuri speculative, precum cel din luna octombrie din România, care a făcut
necesară intervenția BNR.
În sfârșit, pe canalul efectelor de avuție și bilanț, are loc deteriorarea activului net
al populației și al companiilor, ca urmare a ponderii ridicate a creditelor în valută (corelate
cu depr ecierea leului) și a scăderii prețurilor activelor mobiliare și imobiliare de la valori
speculative, nesustenabile (de tip ―bubble‖).
Propagarea acestor efecte face ca gradul de incertitudine referitor la evoluțiile
variabilelor economice să fie extrem de ridicat. Aceasta contribuie, la rândul său, la
accentuarea crizei prin efectele negative pe care le are asupra așteptărilor și prin
augmentarea gradului de prudență la nivelul consumatorilor și al agenților economici.
În România, răspunsul la efectele ad verse ale crizei nu poate fi similar celui
formulat de unele state europene sau celui din SUA. Există câteva diferențe între

30
economia românească și aceste economii, care nu permit copierea pur și simplu a
pachetelor de măsuri dezvoltate acolo. În esență, e ste vorba despre faptul că economia
românească are un deficit de cont curent mare, care indică dependența acesteia de
finanțarea externă.
Chiar dacă derularea procesului de ajustare economică nu poate fi planificată cu
precizie, totuși, promovarea unor po litici economice coerente și credibile ar putea evita
producerea unei ajustări dezordonate (hard landing).
Intervențiile valutare
Prin adoptarea țintirii inflație România a optat să facă mai mult loc pieței în
stabilirea cursului de schimb. Totuși, au fo st situații când fluctuațiile leului au fost cu mult
în afara limitelor justificate de fundamentele cursului de schimb. Așa a fost cazul de mai
multe ori în intervalul 2004 -2007, când au existat intrări masive de capital și leul s -a
apreciat foarte mult. A șa s-a întâmplat, și după declanșarea crizei financiare internaționale
actuale.
Politica BNR privind intervențiile pe piața valutară a fost ghidată de filozofia
conform căreia o volatilitate înaltă a cursului de schimb este dăunătoare atât pentru
obiectivu l privind inflația, cât și pentru sănătatea financiară a sectorului real și a celui
financiar. Cu această filozofie, BNR a promovat un curs de schimb flotant, care i -a permis
atât să utilizeze valențele pieței libere și să descurajeze comportamentele specu lative, cât
și să evite aprecierile excesive.
Implementarea consecventă a acestei filozofii a necesitat cumpărări relativ
importante de valută de pe piață de către BNR în perioada 2004 – august 2007. La
momentele cumpărării valutei, BNR a fost criticată că nu lasă cursul să se aprecieze în
linie cu cerințele pieței. Astăzi se dovedește că această politică a fost adecvată.
Criza financiară actuală a introdus o inversare abruptă a trendului de apreciere a
leului, cu importante episoade de volatilitate. Așa c um, în trecut, intrările de valută au
supraapreciat leul cu mult peste nivelul indicat de factorii fundamentali ai cursului de
schimb, astăzi reducerea finanțării externe și incertitudinea tind să determine deprecieri ale
leului nejustificate de factorii f undamentali ai cursului de schimb.
Rezervele cumpărate pe piața valutară în momentele de supraapreciere servesc
astăzi pentru intervenții pentru calmarea deprecierii leului.

31
3.1.2. Evoluția crizei în România

1. Începutul crizei
De la începutul anului 2008, moneda națională a pierdut 4,5% față de euro, în
ciuda intervențiilor BNR și ale Ministerului Economiei și Finanțelor. Tendința de
depreciere a monedelor din regiune și adâncirea și deficitului de cont curent au fost mai
putern ice decât eforturile Băncii Naționale și ale Ministerului Finanțelor de a stabiliza
cursul. Banca Naționala a atras de pe piața aproape 30 miliarde lei, în speranța de a
tempera fluctuațiile monedei naționale.
În 2008 dependența leului față de mersul pieț elor internaționale și, mai ales, față de
evoluțiile monedelor din zonă (zlot, forint, coroana) și ale economiei americane a fost
foarte clar evidențiată când leul a pierdut 0,69% și, respectiv, 1,32% față de euro.
Pierderi aproape la indigo au suferit și monedele din regiune.

2. Cum a mers economia în 2012
Anul 2012 s -a „remarcat― prin producția agricolă slabă, criza politică internă,
declinul investițiilor străine și slaba absorbție a fondurilor europene, care, suprapuse cu
recesiunea marilor economii euro pene, au afectat economia României.
Însă, economia României a rămas în 2012 în teritoriul pozitiv datorită influenței
favorabile a consumului intern, ajutată și de majorarea salariilor din sectorul public, în
timp ce exporturile nete au fost pe minus.
Econ omia zonei euro a intrat în 2012 oficial în recesiune tehnică, pentru a doua
oară în ultimii trei ani, ceea ce a determinat înrăutățirea semnificativă a cererii externe
pentru exporturi.
Pentru 2013, gigantul american JP Morgan a îmbunătățit prognoza de cr eștere
economică pentru România de la 1,5% la 1,9%, în timp ce UBS, cea mai mare bancă
elvețiană, a anunțat cea mai optimistă prognoză pentru creșterea economică, de 2,8%.
Bancherii locali sunt mai pesimiști, majoritatea prognozelor indicând un plus al ec onomiei
de 0,5 -1,6% în acest an. Iar prognoza oficială a autorităților române privind creșterea PIB
în 2013 este de 1,6%.

32
3. Prognoza pentru următorii ani
Comisia Națională de Prognoză, preconizează pentru perioada următoare, creșteri
ale Produsului Intern Brut. Astfel, Comisia, sugerează în 2013 o creștere a PIB -ului cu
1,6 % față de 2012. Pentru anul 2014, se așteaptă o creștere cu 2,2 %, în timp ce în 2015 –
2016 PIB -ul va crește cu 2,8 respectiv 3 %, prognozează Comisia Națională de
Prognoză(Tabel 3.1 ).
3.1 Tabel – Evoluția PIB

Se prognozează că începând cu 2013, contribuția agriculturii la PIB, va scădea de
la 6% cu 0,1 procente pe an, astfel în 2016, aceasta va ajunge la 5,7 % din PIB. În schimb,
contribuția din industrie va cunoaște o ușoară creștere, astfel în 2016 nivelul ac esteia va
ajunge la 29,7 % față de 29,2 % în 2013.
De asemenea, contribuția din construcții va crește de la 9,2% în 2013, 9,5% în
2014 până la 9,8 -9,9 % în 2015, respectiv 2016.
O altă scădere, se preconizează în ceea ce privește contribuția domeniu lui servicii
la PIB. Contribuția de 43,1 % din 2013, se va reduce la 42,9 % în 2014, 42,7 % în 2015,
urmând să atingă nivelul de 42,5 în 2016. Așadar, se previzualizează o scădere anuală cu
0,2 procente.

33
3.2. Cauze și soluții

Criza economică pe care România o traversează este cu precădere o criza internă,
determinată de mixul greșit de politici macroeconomice luate în ultimii ani. Creșterea
economică se dovedește una de natură nesănătoasa, de vreme ce se poate evapora ca un
fum într -un singur trimestru. Și asta pentru ca am avut în acești ani o creștere bazată pe
consum, finanțat pe datorie.
Consumul privat a fost exc esiv, dar nu trebuie blamată populația: toate măsurile
macroeconomice au fost pro -ciclice, stimulând consumul; și cea mai dăunătoare dintre
toate, cota unică, este încă apărată de inițiatorii ei, care nu vor să admită ca au greșit. Cota
unică a stimulat co nsumul, și noi avem astăzi prima criză de supraconsum din Romania.
Înainte de a gândi un plan anticriză, trebuie sa admiți nu numai că este o criza, ci și
care sunt cauzele ei. Cauza principală este consumul excesiv pe datorie. Populația nu poate
fi acuzat ă, dar poate fi pe viitor mai bine informată și cu siguranță mai precaută privind
așteptările asupra veniturilor proprii. În schimb, guvernul poate fi criticat pentru că a făcut
o eroare strategică monumentală: într -o perioadă de creștere economică, a cons umat toată
aceasta creștere și s -a mai și îndatorat suplimentar. Deficitul bugetar a crescut de la 1,3%
din PIB in2004 la 2,6% în 2007 și peste 3% în 2008.
Cum guvernul a ajuns să se împrumute de sute de milioane de euro cu scadență la o
săptămână, singur a concluzie logică este că nu mai sunt bani nici pentru cheltuieli curente,
pentru cele bugetate deja pe anul în curs. Este absolut inadmisibilă într -o perioadă de
creștere economică înaltă să crească deficitul bugetar și să crească, în consecință, costuri le
cu finanțarea acestuia pe termen scurt. Criza financiară internațională a fost doar
declanșatorul crizei economice interne, pentru că a afectat sursele de finanțare. Noi
consumăm pe datorie, și acum ne împrumutăm mult mai scump sau deloc.
Această stare de lucruri este valabilă și pentru guvern, și pentru firme, și pentru
populație. Vulnerabilitățile unei economii dezechilibrate, cu numeroase reforme
structurale amânate, au devenit acum evidente. Soluția pentru ieșirea dintr -o criză de
supraconsum nu est e tot stimularea nediferențiată a consumului. În cel mai bun caz, astfel
doar se amână vârful crizei cu câteva trimestre.
Criza din Romania nu are aceleași cauze cu criza din SUA și UE; deci nu poate fi
tratată la fel. Este în primul rând o criza internă, o criză a unui model de dezvoltare.
Firește, populația cea mai săracă trebuie sprijinită în astfel de momente. Dar primul impuls

34
nu trebuie să fie mai mulți bani de la buget și mai mult consum, atunci când la buget nu
mai sunt bani și când s -a consumat pâ nă acum excesiv.
Soluția pentru ieșirea dintr -o criză de supraconsum este mai complexa decât un
pachet de ajutoare de stat care riscă să ne arunce înapoi în timp la deficite mari și inflație
cu două cifre. Trebuie început cu eliminarea risipei prin reduce rea cheltuielilor bugetare
administrative. Cei mai ieftini bani sunt cei pe care ii ai deja și pe care ii poți economisi.
Din economiile astfel făcute se poate gândi un plan de investiții în infrastructură,
pentru că acestea aduc locuri de muncă și au un e fect important de antrenare în economie.
Însă investițiile în infrastructură trebuie realizate în cadrul unei programări bugetare
multianuale, singura soluție de a reduce costurile suplimentare și de a elimina alocarea
greșită a banului public.
Desigur, t rebuie îndreptate și greșelile politicii fiscale – nu neapărat pentru a crește
veniturile bugetare, ceea ce e greu în timp de criză, ci pentru a distribui mai echitabil
povara fiscală și pentru a permite celor cu acces mai greu la creditare să depășească c u
bine perioada de criză.
Totodată, trebuie asumat public un plan pentru adoptarea euro, cu o țintă precisă;
un astfel de plan ne va crește credibilitatea pe plan extern și mai ales ne va obliga să facem
atât reformele fiscale și bugetare necesare, cât și reformele structurale pe care le tot
amânăm.
Din criza de supraconsum se iese prin eliminarea risipei, prin investiții în
infrastructură pe baza programării bugetare multianuale, prin reforma fiscală care să nu fie
neutră și prin implementarea reformelor structurale.
Concluziile Președinției UE în urma Consiliului European de la Bruxelles întăresc
și mai mult necesitatea ca România să pună imediat în practică un program național de
diminuare a efectelor crizei financiare și economice axat prioritar pe sti mularea creșterii
economice, pe protejarea cetățenilor și pe crearea de locuri de muncă.
Trebuie să fim siguri că ne -am făcut temeinic temele pentru că suntem chemați să
asiguram stabilitatea macroeconomică și financiară, precum și consolidarea și
sustena bilitatea fiscale. Felul cum vom ieși din criză depinde în cea mai mare măsura de
noi și numai de noi. Tema de baza în jurul căreia ne învârtim cu toții se referă la
contractarea unui împrumut extern.
De mai mult timp marile provocări și amenințări la car e este supusă România au
legătură cu acumularea și adâncirea unor deficite: de cont curent, bugetare și comerciale.
Printr -un astfel de împrumut ne așteptăm să protejam rezervele valutare ale Băncii

35
Naționale, să menținem încrederea investitorilor străini în România și să analizăm
reformele structurale obiectiv necesare.
Datoria externă a României pe termen scurt a ajuns la aproximativ 24 miliarde
euro. În analitic constatăm că aproximativ 22 miliarde euro aparțin sectorului privat.
Datoria sectorului privat este împărțită între bănci (peste 10 miliarde euro) și sectorul
nebancar, care include și în situațiile financiare nebancare – IFN (aproape 12 miliarde
euro).
Datoria externă scadentă a sectorului guvernamental este de numai 1,3 miliarde
euro. Dator ia scadentă a sectorului bancar este deținută în majoritatea ei de primele zece
bănci locale. Există o mare probabilitate ca cele zece miliarde euro să rămână la dispoziția
băncilor
Datoria sectorului nebancar este deținută în cea mai mare parte (60 -70%) de firme
și IFN -uri având capital majoritar străin. Cea mai mare parte a împrumutului extern va
merge la Banca Națională, având două destinații: intervenții pe piața valutara pentru a
stopa un eventual trend de depreciere a leului și pentru a se putea eli bera o parte din
rezerva minimă obligatorie în valută deținută de bănci la BNR.
Probabil că o variație de mai mică amploare în jurul cursului leu/euro va reduce
apetitul pentru noi importuri, va menține un oarecare avantaj competitiv pentru
exportatorii r omani, ducând în final la continuarea reducerii deficitului de cont curent.
Planurile de diminuare a efectelor crizei și de relansare economică a României
trebuie sa aibă un caracter național și să vizeze capitalul românesc cu prioritate,
asigurându -i stab ilitatea și sustenabilitatea pe termen mediu și lung.
Pe lângă faptul că în absență unei astfel de acțiuni societățile românești vor fi lăsate
într-un mare dezavantaj competitiv, se pierde o pârghie valoroasă pentru revigorarea
economică pe termen mediu ș i lung.
De exemplu, băncile locale cu capital romanesc pot beneficia nu numai de
majorarea capitalului, dar și de o implicare directă și indirectă a statului care să le sprijine
în a accesa finanțări internaționale în mod direct.
Astfel de finanțări pot fi imediat direcționate către proiecte viabile și bancă, mai
ales că odată cu sprijinul din partea statului se vizează și o implicare directă a acestuia în
strategia și activitatea curentă a băncilor pentru a se respecta destinația fondurilor astfel
obținu te și a se menține o activitate bancară sănătoasă.
Este, de altfel, exact ceea ce se întâmplă în Germania, Anglia,Austria, Franța sau
Italia în cadrul programelor guvernamentale de stabilitate financiară și de relansare

36
economică. Stabilitatea băncilor cu capital majoritar românesc (de stat sau privat) este
deosebit de importantă pentru menținerea încrederii în sectorul bancar de la noi, orice
fisura putând induce efecte dintre cele mai grave.
Menținerea sub control a unor indicatori macroeconomici în con dițiile unui deficit
bugetar insuficient definit, a unei politici sustenabile de țintire a inflației și de asigurare a
creșterii economice sunt provocări dintre cele mai dificile în fața autorităților. Este
important să urmărim nivelul cursului leu/euro, s ă urmărim echilibrul dobânzilor la lei și
valute, dar și reducând nivelul dobânzilor la credite. Îmbinând efortul National (prioritar)
cu pârghiile oferite de instituțiile internaționale vom reuși să evitam recesiunea în
Romania.
Criza de lichiditate a fo st creată de acei jucători care și -au „lungit― pozițiile pe lei.
Rezervele României nu sunt suficiente pentru că nu se mai raportează la importuri, ci la
datoria comercială pe termen scurt creată, în mare parte, de băncile comerciale în lupta
pentru obține rea unei cote de piața. În prezent, nu exista lipsa de lichiditate pe piața, ci
aceasta are mai mult o conotație mediatică, în condițiile în care băncile care afirmau că
este criza de lei susțin acum că există un exces de lichiditate.

3.3. Cele mai afectate se ctoare

Domeniile cele mai afectate se anunță a fi industria auto, industria prelucrătoare și
cea textila, sectorul construcțiilor și industria lemnului, potrivit NewsIn. Au fost anunțate
numeroase concedieri, renunțări la contractele de munca temporare, t rimiteri în șomaj
tehnic, numărul persoanelor afectate urmând să se situeze intre 100.000 si400.000, potrivit
analiștilor.
Statistica oficială arată că economia românească a început să se resimtă în ultimele
trei luni ale anului 2008. Astfel, producția i ndustriala a scăzut cu 0,7% în octombrie 2008
față de luna anterioară, în timp ce față de luna similară din 2007 aceasta s -a diminuat cu
3%, din cauza comprimării cu 4,6% a industriei prelucrătoare, care nu a putut fi
compensată de creșterile din sectorul de utilitatea și din industria extractivă.
În plus, cifra de afaceri din comerțul cu amânuntul, care exclude vânzările de
autovehicule și motociclete, a scăzut în octombrie cu 19% față de luna precedentă, iar
ritmul anual de creștere s -a temperat semnifica tiv, la 8,6%. Comenzile noi din industrie au

37
fost cu 3,6% mai mici în octombrie decât în luna anterioară, ca urmare a scăderilor din
sectorul bunurilor de capital și al produselor de uz curent.
Importurile de bunuri în România și -au încetinit semnificativ ritmul de creștere în
octombrie, la 3,6% raportat la aceeași lună din 2007, în timp ce exporturile au avansat cu
13,3%, evoluție care a redus deficitul comercial lunar cu 9%.
– În industria componentelor auto, fabricile Michelin – Zalău s -au închis în
decembrie 2008;
– În industria chimică, combinatul Oltchim Râmnicu -Vâlcea a redus producția cu
20% în luna noiembrie;
– În sectorul imobiliar, tranzacțiile din 2008 s -au situat sub valorile înregistrate în
anii precedenți
– În domeniul siderurgic și metalurgi c – Laminorul SA Brăila și -a oprit activitatea
pana în martie 2009, iar ALRO Slatina a scăzut producția cu 25%;
– În sectorul IT, furnizorii Nokia au trimis 600 de angajați în șomaj tehnic.

3.3.1. Piața imobiliară

Guvernul a retras de la vânzare o parte din imobilele RA -APPS din cauza
declinului pieței imobiliare și a cheltuielilor mari cu organizarea licitațiilor și conservarea
imobilelor, potrivit notei de fundamentare a actului normativ.
Întrucât legea interzice închirierea bunurilor imobile care sunt trec ute pe lista celor
ce urmează a fi vândute, acestea nu au putut fi valorificate prin închiriere", se arată în nota
de fundamentare. "Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul ca piața imobiliara în
prezent se află în declin, apreciem ca este avantaj os pentru RA -APPS sa utilizeze
imobilele în cauză în scopul valorificării economico -comerciale a spatiilor deținute,
precum și în scopul asigurării de locuințe de serviciu pentru persoanele care se încadrează
în dispozițiile OUG 80/2001, privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea, temporar, a
locuințelor de serviciu necesare unor categorii de personal din cadrul ministerelor,
celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și instituțiilor publice".
Potrivit notei de fundamentar e, urmează ca imobilele respective să fie închiriate,
existând posibilitatea scoaterii acestora la licitație, ca soluție alternativă. Guvernul a retras
de la vânzarea prin licitație, printre acestea figurând Hotelul Triumf, Clubul Floreasca din
Capitală, d ar și 15 spatii aflate în Casa Presei Libere. Imobilele au fost scoase la licitație

38
de mai multe ori, fără a fi însă vândute. De exemplu, Clubul Floreasca a fost scos la
licitație de șase ori, ultima dată la un preț de pornire de 32,58 milioane de euro făr ă TVA,
însă toate licitațiile au fost anulate din lipsă de oferte.
Alături de acestea, au mai fost retrase de pe lista imobilelor scoase la vânzare casa
de oaspeți Brădet, hotelul și restaurantul Gloria (toate aflate în județul Suceava),
complexul balnear Bradul din județul Covasna, vila Predeal din stațiunea brașoveană
Predeal, Minihotelul Covasna din localitatea cu același nume, complexul de alimentație
publică Dunărea, vila "Violeta", vila"Crinul" și hotelul Dacia din Neptun -Olimp.
Complexul hotel restau rant Victoria cu terenul aferent din Cluj -Napoca, complexul
agroindustrial Apahida din comuna clujeana Apahida și un apartament cu trei camere din
Cluj-Napoca, se afla de asemenea pe lista imobilelor care nu vor mai fi vândute. La
acestea se adaugă mai mul te apartamente și terenuri aflate în Capitală.
Potrivit statisticilor, la nivelul Capitalei și al județului Ilfov, portofoliul micilor
dezvoltatori imobiliari numără în prezent aproximativ 3.000 de proiecte, dintre care doar
20%-30% sunt rentabile în econ omia constructorilor.
Ele aparțin în proporție de 90% afaceriștilor al căror business imobiliar nu s -a
bazat pe finanțări externe, ci pe propriul buzunar.
Tranzacțiile din piața imobiliară au început să se rărească încă din vara anului
2008, pe seama evol uției incerte a prețurilor pe plan internațional. În luna octombrie, însă,
piața aproape că a înghețat, în condițiile în care blocarea financiara la nivel internațional a
fost dublată de noile măsuri de limitare a creditării impuse de Banca Națională a Rom âniei
(BNR).
Astfel, mulți dezvoltatori imobiliari și -au întrerupt proiectele sperând la o revenire
a prețurilor, iar unii au început după un timp să mai reducă din marjele de profit ca să
poată vinde.
Efectul în lanț s -a răsfrânt asupra agențiilor imobi liare, a producătorilor și
distribuitorilor de materiale de construcții, a producătorilor de mobila și decorațiuni
interioare, dar și a celor de electrice și electrocasnice. În plus, multe companii s -au văzut
nevoite să renunțe la planurile de extindere, t ocmai din cauza blocării pieței imobiliare.
Analiștii imobiliari susțin că, din cauza crizei imobiliare internaționale și a
condițiilor de creditare, prețurile locuințelor vechi au scăzut în medie, de la începutul
anului 2008, cu 30%, în timp ce la apartam entele noi scăderea a fost de 5 -10% în același
an. Cât privește numărul tranzacțiilor imobiliare, acesta a scăzut cu 20,8% în octombrie
2008 față de aceeași luna a anului 2008, până la 41.672 unitatea.

39
3.3.2. Piața auto

În cazul mașinilor noi, declinul a început încă din 2008, cu o scădere de 8% față de
anul anterior, iar în 2009 scăderea a fost de -a dreptul dramatică, aproape 60%.
În 2010 piața a scăzut cu peste 18%, în 2011 tendința a continuat cu un declin de
peste 13%, iar în 2012 scăderea a fost și mai abrup ta, peste 18%.
Explicațiile sunt multiple. Recesiunea și accesul mai dificil la finanțare sunt
principalele cauze globale. În plus, să nu uităm că foarte multe persoane fizice și -au
cumpărat mașini noi cu credite pe 5 -7 ani sau în leasing financiar pe peri oade similare.
Astfel, acei clienți care au făcut ca piața să explodeze în 2007, abia începând cu
2012 își termină de achitat ratele. Și probabil că nu la fel de mulți vor intra pentru încă 5 -7
ani în ―hora datoriilor‖ pentru încă o mașină nouă.
Gradul de motorizare rămâne în continuare scăzut în România, față de alte țări din
Europa, însă realitatea e dură și pe termen mediu nu avem cum să ajungem la un grad de
motorizare semnificativ mai ridicat. România celor care și -au permis o mașină nouă (cu
banii jos sau finanțare) este deja motorizată, iar cei care nu au încă un automobil sunt
oricum foarte departe de a -l avea. Cu atât mai mult unul nou.
În aceste condiții, vânzările de mașini noi sunt susținute în primul rând de vânzările
de flote și mașini de compa nie, din ce în ce mai puțin de vânzările către persoane fizice.
Evoluția pieței de mașini noi ne arată că vârful (312.589 unități ) din 2007
(Graficul 3.1), adunat cu perioada scursă de atunci (5 ani), au condus la vânzări modeste
(66.436 unități), demne d e începuturile anilor 2000.
În cazul mașinilor second -hand, România este privită ca țara celor care aspira la o
mașină, dar care își permit doar una rulată, numărul acestora fiind foarte mare. Și asta se
vede și în importurile de mașini la mâna a doua. Așa se face că anul trecut au intrat în țară
174.950 de automobile second hand din import. Această cifră este de 2,5 ori mai mare
decât cea care stă în dreptul mașinilor noi înmatriculate anul trecut. Și vorbim exclusiv de
importuri de second hand, nu și de cele tranzacționate intern, cu numere de înmatriculare
romanești. Daca le adunam și pe acelea vo m vedea o piață totală de second hand mult mai
mare.
Piața mașinilor rulate provenite din import a crescut cu 85% anul trecut (la 174.950
unități ), față de 2011 (94.488 mașini), însă nu a depășit importurile din anii 2010
(214.606 unități), 2009 (212.836 automobile) și 2008 (300.891 unități).

40
Acum, în 2013, când pe piața second hand mașinile rulate din Romania și cele din
alte state sunt chiar pe picior de egalitate privind taxarea (taxa pe poluare auto), este de
așteptat ca importurile de rulate să creas că și în 2013. Normal, când pui față în față un
Volkswagen Golf V din 2005 românesc cu un Volkswagen Golf V din 2005 nemțesc,
parcă e mai tentant al doilea pentru un client obișnuit. Mitul mașinii germane și rulată în
Germania n -a murit. Ba chiar e posibil sa fie mai alimentat ca niciodată.
În ceea ce privește reînmatriculările, puțini iau în calcul acest aspect atunci când
discută despre piața auto, dar ele sunt cât importurile de mașini rulate și noi la un loc.
Arată că banii circulă, că oamenii tranzacți onează intens mașini aici pe plan local, în
România.
Anul trecut numărul de reînmatriculări a scăzut cu peste 13% față de 2011, deși
așteptam o creștere. Se pare că, introducerea din 2013 a taxei pe poluare auto și pentru
mașinile deja înmatriculate în Rom ania înainte de 1 ianuarie 2007 nu i -a determinat pe
români să scape de mașinile lor aflate în această situație.
Apogeul reînmatriculărilor a fost în 2011 (411.439 cazuri), iar cifrele de anul trecut
(356.607 cazuri) sunt în linie cu ce s -a întâmplat în 20 10 (377.947), 2009 (349.404) și
2008 (343.444).
3.1. Grafic – Evoluția pieței auto

41
3.3.3. Evoluția veniturilor înainte de criză și în perioada crizei

1. Veniturile înainte de criză și în perioada crizei
În urma declanșării și instaurării crizei în România, economi a țării a suferit
modificări. Mai multe sectoare ale economiei au fost afectate, implicit și populația
României.
Veniturile românilor s -au modificat și ele. Salariile brute ale românilor au scăzut
cu 0.6 % în perioada crizei față de perioada de dinaintea crizei.
Veniturile din agricultură, ale românilor s -au modificat și ele fiind în scădere cu
1,7 procente față de perioada premergătoare crizei.
Activitățile neagricole au cunoscut și ele, de asemenea o scădere cu 0,8 procente,
modificându -se de la 4,1 % d in veniturile totale în anul 2005 până la 3,3 % în 2010.
Veniturile din prestații sociale sunt singurele care au cunoscut o creștere
semnificativă, crescând de la 25,7 % în anul 2005 până la 30,6% în anul 2010. (din
veniturile totale anuale).
3.2. Grafic – Structura veniturilor

Conform graficului prezentat (Grafic 3.2), putem afirma faptul că, această criză
economică mondială, a avut efecte clare asupra veniturilor românilor, toate categoriile de
venituri fiind afectate în mod negativ.

42
2. Veniturile în 2010
În perioada de după instaurarea crizei pe teritoriul României, dintre veniturile
românilor, vizibil afectate, cele mai mari cote au atins veniturile din intermedieri
financiare și asigurări, informații și telecomunicații, și anume 4445 lei/salariat ș i 3650
lei/salariat (Graficul 3.3).
În anul 2010, salariul mediu al unui angajat din sectorul sănătății și asistenței
sociale se situa, conform INSSE, undeva în jurul cifrei de 1659 lei/salariat, în timp ce un
angajat din domeniul construcțiilor sau indus triei nu depășea 1529 lei, respectiv 1890 lei.
Nici salariații din învățământ nu stăteau prea bine, veniturile acestora atingând
îngrijorătorul prag de 1908 lei/salariat.
Angajații din sectorul hotelurilor și restaurantelor, aveau în 2010, cel mai mic
salariu mediu, acesta atingând valoarea minimă de 1059 lei/salariat.

3.3. Grafic – Evoluția salariului mediu brut

Salariul mediu brut, înregistrat în 2010 în România, este de 1902 lei /salariat.

43
3.3.4. Evoluția cheltuielilor înainte de criză și în perioada crizei

În perioada pre -criză, românii cheltuiau în jur de 75,2 % (din totalul cheltuielilor)
pe bunuri de consum și 12,5 % pe impozite și taxe (Grafic 3.4). După instaurarea crizei la
nivel național, românii și -au redus considerabil cheltuielile, ajungân d să cheltuiască pe
bunuri de consum cu 3,1 % mai puțin decât în perioada de dinaintea crizei. În mod
evident, scăderea veniturilor a atras după sine și o micșorare a capacității de cumpărare a
românilor.
În timp ce capacitatea de cumpărare a scăzut, taxe le și impozitele au crescut,
atingând un procent cu 3,2 % mai mare decât în perioada pre -criză.
Majorarea taxelor și impozitelor, face parte din măsurilor pentru reducerea
efectelor crizei economice, adoptate de Guvernul României.
3.4. Grafic – Structura cheltuielilor

Cheltuielile pentru producție au rămas oarecum similare celor de dinaintea
declanșării crizei, stagnând la 7.3% din valoarea totala a cheltuielilor.
În 2010, cheltuielile românilor, fie ei salariați, agricultori, șomeri sau pensionari au
fost concentrate în special pe achiziționarea produselor alimentare, urmate de produse
nealimentare și servicii. Astfel, totalul cheltuielilor având un procentaj de 44,1 % pentru
produsele alimentare, 30,7% pentru produsele non -alimentare și 25,2 % din tot alul
cheltuielilor au fost alocate serviciilor (Grafic 3.5).

44

Pe categorii de consumatori, graficul cheltuielilor din 2010 arată următoarele:
3.5. Grafic – Evoluția cheltuielilor

Lucrătorii din domeniul agriculturii, cheltuiesc cel mai mult pe produsele
alimentare, în procent de 58,9 %, urmați de șomeri și pensionari.
În ceea ce privește cheltuielile românilor pentru produsele nealimentare,
pensionarii dețin un procent de 31,3 %, salariații 31,2 %, iar agricultorii 27,3 %, în timp ce
șomerii nu -și permi t să cheltuiască mai mult de 25% pe astfel de mărfuri.
În anul 2010, în topul beneficiarilor de servicii, se află salariații, care cheltuiesc în
procent de 28,2 % pentru plata acestora, urmați îndeaproape de șomeri cu 26,5% din
totalul cheltuielilor, pe c ând pensionarii și agricultorii cheltuiesc pentru prestarea
serviciilor doar 23,4% respectiv 13,8 %.
Putem spune astfel, că înclinația cheltuielilor românilor se îndreaptă, în special
spre achiziționarea produselor alimentare, produselor primare de consum și foarte puțin
spre produsele nealimentare sau servicii.

45
Tendința populației spre organizarea cheltuielilor cu precădere pe bunurile de
consum( strictul necesar), denotă faptul că modificările la nivelul economiei naționale (
din cauza crizei) își fac si mțită prezența din ce în ce mai mult.

1. Prețurile produselor de consum
Cheltuielile înregistrate în perioada pre -criză și cele din tipul crizei, se află în
strânsă legătură, pe lângă veniturile diminuate, cu evoluția prețurilor. În anul 2008,
prețurile au crescut semnificativ, iar, coroborată cu diminuarea veniturilor, capacitatea de
cumpărare a românilor a scăzut.
Evoluția indicelui de preț, arată o creștere majoră în 2008 (Graficul 3.6), față de
anul precedent, ulterior, în anul 2010 situația revenind la cotele de dinaintea declanșării
crizei.

3.6. Grafic – Evoluția indicilor de preț

Prețurile mărfurilor alimentare au cunoscut cea mai mare creștere în perioada
imediat următoare declanșării crizei, ajungând să se stabilizeze abia undeva în anul 2010
(Tabelul 3.2).
De asemenea, mărfurile nealimentare au cunoscut o creștere imediat după instaurarea
crizei, însă acestea au tot continuat să crească până în 2010.

46
Prețul serviciilor a cunoscut și el fluctuații de -a lungul timpului, însă acesta a atins în 2010
cea mai mică cotă din ultimii 10 ani.
3.2. Tabel – Evoluția indicilor de prețuri

2. Comerțul Internațional
Volumul valoric al comerțului internațional al României a înregistrat în anul 2011
o creștere față de anul precedent, astfel (Tabelul 3.3): exporturile FOB au înregistrat
valoarea de 45041 milioane euro (în creștere cu 20,5% față de anul 2010), iar importurile
CIF au fost de 54824 milioane euro (în creștere cu 16,9% față de anul 2010), soldul
balanței comerciale FOB -CIF în acest e condiții fiind de -9783 milioane euro.
3.3. Tabel – Evoluția exporturilor

O scădere drastică a importurilor a avut loc în 2009, acestea ajungând la 38953
milioane de euro 18287 milioane de euro mai puțin decât în anul 2008, anul instaurării
crizei.

47
Graficul următor (Graficul 3.7) prezintă evoluția exporturilor, importurilor și a
soldurilor (FOB – CIF), din perioada de dinainte de criză, dar și din perioada crizei. Astfel,
se observă că atât importurile cât și exporturile au fost în continuă creștere, exceptând anul
2009, când ambele au cunoscut scăderi. Așadar se poate spune că, impactul crizei
economice în România, în ceea ce privește comerțul internațional, s -a făcut simțit în mod
special pe parcursul anului 2009. Ulterior, valoarea import urilor și exporturilor a crescut
treptat, ajungând în 2011 la un nivel apropiat de cel din 2008.

3.7. Grafic – Evoluția comerțului internațional

Principalele modificări structurale intervenite în evoluția exporturilor pe secțiuni
conform Nomenclatorului Combinat, în anul 2011 comparativ cu anul 2010 constau în:
– majorarea ponderii la secțiunea: „Materiale plastice, cauciuc și articole din acestea‖ cu
0,5 puncte procentuale;
– diminuarea ponderii la secțiunile: „Mijloace și materiale de t ransport‖ cu 1,1 puncte
procentuale;
„Materiale textile și articole din acestea‖ cu 0,4 puncte procentuale.

48

În evoluția importurilor pe secțiuni conform Nomenclatorului Combinat, în anul
2011 comparativ cu anul 2010, au avut loc următoarele modificări str ucturale:
– majorarea ponderii la secțiunea „Produse minerale‖ cu 1,1 puncte procentuale;
– diminuarea ponderii la secțiunea „Mașini și aparate; echipamente electrice; aparate de
înregistrat sau de reprodus sunetul și imaginile‖ cu 1,2 puncte procentuale.

România exportă în principal către țări din Europa, valoarea exporturilor fiind de
29507 milioane de euro în 2008( dintre care 23765 milioane de euro către U.E ). În 2009,
valoarea exporturilor către Europa a scăzut considerabil până la 25706 milioane de euro
( dintre care 21600 milioane de euro către U.E ). O creștere simțitoare a valorii
exporturilor a avut loc în 2010, aceasta fiind de 32909 milioane de euro în (dintre care
26953 milioane de euro doar către U.E). Ascensiunea privind exporturile în Europa, s -a
menținut și în 2011, valoarea acestora ajungând la 39081 milioane de euro dintre care
32031 milioane de euro către țările membre ale Uniunii Europene.
România exportă de asemenea și către Asia, Africa, America de Nord și de Sud,
dar și către Oceania.
Principalele țări partenere (Graficul 3.8), ale României, în ceea ce privește
exporturile, sunt Germania 18,6% , Italia 12,8%, Franța 7,5%, Turcia 6,2 % și Grecia
5,6%.
3.8. Grafic – Procentajul de export către țările partenere
.

49

România exportă în principal mașini și echipamente de transport, care ocupă
primul loc, cu 40% din valoarea totală a exporturilor. Acestea sunt urmate de produsele
manufacturate, 34,7%. Exporturile României de produse agroalimentare, băut uri și tutun
au avut o pondere 7,4% din total, valoarea acestora depășind 2,4 miliarde de euro.
România a mai exportat produse chimice (6,6%), materii prime și materiale (6%),
combustibili minerali și lubrifianți (5,3%).

În ceea ce privește importurile, R omânia importă în principal țiței, medicamente,
gaz natural, antene și reflectoare de antene, motorină, telefoane mobile. Per total, ca
valoare a importurilor, România tranzacționează în principal cu Germania 17,1 %, Italia
11,3 %, Ungaria 8,7 %, Franța 5, 8% și China 4,6% (Graficul 3.9)

3.9. Grafic – Procentajul de import din țările partenere .

În 2008, importurile României din țările Europene atingeau valoarea de 47756
milioane de euro. Acestea au scăzut considerabil în 2009, ajungând la o valoare totală de
32598 milioane de euro. După această perioadă în care, importurile au fost afectate vizibil
de criză, valoarea acestora a crescut în 2010 până la 39440 milioane lei, iar în anul 2011,
importurile s -au ridicat la un nivel ap ropiat, ca valoare, de cel de dinainte de criză.

50
CONCLUZII

Criza economică și financiară reprezintă o problemă cu care s -a confruntat întreaga
economie mondială. După cum am prezentat în decursul celor trei capitole, criza a fost
resimțită, într -o mare m ăsură, de majoritatea țărilor, inclusiv țările dezvoltate, cu o
economie solidă, dar și cele subdezvoltate sau în curs de dezvoltare.
Putem spune că, o criză economică este generată de factori specifici, într -o anumită
conjunctură social -economică și politică. De regulă, aceasta poate fi greu de anticipat, iar
declanșarea crizei are la baza o serie de comportamente iraționale ale piețelor.
Diverse teorii, susținute de economiști prezintă criza ca un fenomen ciclic. Astfel,
după cum este prezentat în c apitolul I, de -a lungul istoriei au avut loc numeroase crize ce
au zguduit economia europeană sau mondială.
Conform celor evidențiate în capitolul II, actuala criză economică, începută în
2007 și agravată în 2008, a afectat întreaga economie mondială. Cauz ele declanșării crizei
actuale sunt diverse acestea având legătură cu politicile monetare și de curs de schimb,
absența sau insuficiența reglementării anumitor domenii sau actori, goana după
randamente irealist de mari, coordonarea insuficientă a politici lor macroeconomice,
reforme structural insuficiente.
În acest mod, s -au produs evoluții greșite, care au evidențiat clar necesitatea unei
revizuiri a regulilor de joc pentru actori, produse și piețe.
Printre efectele majore ale crizei actuale se numără și scăderea sau stagnarea
PIB-ului în statele Uniunii Europene, îndeosebi în Germania, Estonia, Franța, Italia și
Lituania.
Capitolul II, conține și o serie de măsuri de contracarare a crizei și redresare a
economiei, adoptate de Guvernele statelor și pl anul de redresare economică al Comisiei
Europene.
În decursul Capitolului III, am prezentat situația României în contextul actualei
crize economice. Am discutat pe larg, aspecte legate de declanșarea și instaurarea crizei pe
teritoriul României, efectele a cesteia asupra economiei, masuri anti -criză adoptate.
În principal economia României a afectată major la un an de la declanșarea crizei
mondiale. Anul în care majoritatea sectoarelor au cunoscut scăderi, unele chiar drastice a
fost 2008.

51
Ulterior, economi a a cunoscut o ușoară creștere stabilizându -se până în prezent, iar
specialiștii oferă prognoze încurajatoare pentru următorii ani. Se preconizează o creștere
Produsului Intern brut cu 3% până în 2016.
Totodată, Capitolul III conține și o serie de soluții pentru redresarea economiei
precum și o descriere a evoluției anumitor sectoare ale economiei. Dintre sectoarele
afectate, am considerat necesară prezentarea evoluției din piața imobiliară, piața auto și
comerțul internațional al României; zonele afectate de criza imobiliară, principalele
modificări la nivelul pieței auto precum și ale veniturilor și cheltuielilor românilor în
perioada crizei. Pentru a exemplifica mai bine, modificarea veniturilor, cheltuielilor,
prețurilor din România, am utilizat o serie de date statistice, precum grafice și tabele ce
conțin informații despre modificarea volumului cheltuielilor și veniturilor, a prețurilor
principalelor categorii.
De asemenea, o serie de grafice ajută la prezentarea evoluției comerțului
internațional al R omâniei prin evidențierea valorii exporturilor și importurilor efectuate de
țara noastră în perioada crizei, dar și de dinaintea declanșării crizei.
Principalele zone către care România exportă și din care importă sunt Europa, dar
și Asia, Africa dar și Am erica, iar principalii parteneri pentru tranzacțiile internaționale
fiind Germania, Franța și Italia.
Așadar, criza economică a afectat economia la nivel global. Țări puternice din
punct de vedere economic au fost afectate. Nici România nu a scăpat furiei acestei crize ce
a avut efecte în toate domeniile și sectoarele economice. Ciclicitatea crizelor și evoluția de
la declin la redresare ne duce arată faptul că o criză economică poate fi considerată un
purificator al economiei.

52
BIBLIOGRAFIE

1) Bari, Ioan, Șerbănescu, Ilie – „Criza economică mondială și problemele tineretului",
Editura Politică , București, 1985.
2) Berca, Alexandru – "Crizele economice și ciclicitatea lor‖, E ditura Semănă torul,
București, 2010.
3) Dăianu, Daniel – "Capitalismul încotro? Criza economică, mersul ideilor, instituții",
Editura Polirom, București, 2009.
4) Giddens, Anthony – ‖Sociologie‖, Ed. All, București, 2001.
5) Krugman, Paul – "Întoarcerea economiei declinului și criza din 2008", Ediția I, Editura
Publică , București, 2009.
6) Lybeck, A. Johan – "Istoria globală a crizei financiare", Editura Polirom, București,
2012.
7) Murgescu, Costin – ‖Criza economică mondială‖, Ed. Științifică și Enciclopedică,
București,1986.
8) Murgescu, Costin; Ghibutiu, Aurel; Isărescu, Mugu r; Dijmărescu, Eugen – "Criza
Economică Mondială‖, E ditura Științifică și Enciclopedică, București, 1986.
9) Zaman, Gheorghe – „Criza economică și financiară în România. Cauze, provocări și
remedii pe termen scurt și lung" – Curs Universitar, Universitatea "O vidius" Constanța.

Site-uri de internet :
1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_criz%C4%83_economic%C4%83 (02 iunie 2013)
2. http://www.libertatea.ro/detalii/articol/aurul -dacic -a-provocat -prima -criza -mondiala –
222417.html (01 iunie 2013)
http://www.zf.ro/analiza/schimbarea -economiei -romaniei -în-ultimii -zece-ani-ce-
modificari -a-adus-criza -și-ce-va-urma -10764247 (03 iunie 2013)
3. http://www.insse.ro/cms/rw/pages/index.ro.do (07 iunie 2013)
4. http://www.unece.org/ (09 iunie 2013)