Prezenta lucrare este concepută din introducere, 4 (patru) capitole, concluzii și bibliografie. [310943]

INtroducere

Proprietatea asupra terenurilor a stat, [anonimizat] a stabilității instituțiilor. Statutul proprietății s-a transformat , [anonimizat] (simpla ocupare a solului), [anonimizat].

[anonimizat] a [anonimizat], de pe teritoriul său. Ca urmare, s-a simțit foarte repede necesitatea de a reprezenta pe planuri și hărți și a [anonimizat].

Pentru a [anonimizat] a avea o evidență clară și a [anonimizat] a permite o stabilire echitabilă a [anonimizat], statul a creat „Cadastru”, o instituție care a [anonimizat], în foarte multe state.

Mult timp Cadastrul din multe țări a constituit un sistem utilizat numai în scopurile fiscal și juridic. Ulterior el a fost dezvoltat pentru a [anonimizat], nu numai cele privind terenul sau construcția. Astfel, s-[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] s.a.

[anonimizat], [anonimizat], instrumente indispensabile în planificarea și gestiunea modernă a activităților din toate sectoarele economiei naționale.

Terenurile, obiect de bază a [anonimizat], amenajările, [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]; totodată acestea constituie partea cea mai însemnată a avuției naționale și o [anonimizat].

Pământul prin natura sa a [anonimizat], [anonimizat], stabil și indestructibil. [anonimizat] l-[anonimizat], într-un bun propriu a cărui valoare a crescut continuu. Ca obiect al proprietății private a devenit de timpuriu o [anonimizat], întrucât, conform unei expresii populare: ”[anonimizat]”.

[anonimizat]. Pentru a vărsa lumină asupra acestei probleme Ministerul Justiției și Agenția Relații Funciare și Cadastru au elaborat o viziune comună în care se dau explicațiile de rigoare pentru a se asigura aplicarea uniformă a legislației.

Formarea bunurilor imobile este reglementată de Legea cu privire la formarea bunurilor imobile nr.354-XV din 28.10.2004. În procesul de formare a bunurilor imobile se mai aplică prevederile Codului civil, ale Legii cadastrului bunurilor imobile nr.1543-XIII din 25.02.1998, Legii privind principiile urbanismului și amenajării teritoriului nr.835-XIII din 17.05.1996, Legii privind calitatea în construcții nr.721-XIII din 02.02.1996, Legii condominiului în fondul locativ nr. 913-XIV din 30.03.2000, Hotărârii Guvernului nr.360 din 18.04.1997 despre aprobarea Regulamentului privind certificatul de urbanism și autorizarea construirii sau desființării construcțiilor și amenajărilor, Hotărârii Guvernului nr.5 din 05.01.1998 cu privire la aprobarea Regulamentului general de urbanism, precum și alte norme și prescripții tehnice ce țin de formarea bunurilor imobile.

Formarea bunurilor imobile reprezintă un complex de lucrări executate în vederea apariției unui nou bun imobil, ca obiect de drept independent în orice scop, care nu contravine legislației, inclusiv în scopul transmiterii terenurilor în proprietate sau folosință, efectuării tranzacțiilor cu bunuri imobile, dezvoltării terenului (construirea unor construcții și altor lucrări), împărțirii bunului imobil proprietate comună, schimbului de terenuri, separării sau comasării bunurilor imobile, vânzării la licitație a unei porțiuni de teren și/sau unei părți de construcție, etc.

Formarea și înregistrarea bunului imobil teren presupune efectuarea de măsurări pe teren prin care se determină configurația și dimensiunile fiecărei parcele sau construcții ținând cont de faptul că la temelia cadastrului bunurilor imobile stă terenul, lucrările cadastrale sunt focalizate prin el. Bunului imobil format i se stabilește hotar fix, ale cărui coordonate sunt stabilite și fixate pe teren prin borne de hotar. Pentru a stabili hotar fix, responsabilul de lucrările cadastrale merge pe teren și, împreună cu proprietarul acestuia și cu proprietarii terenurilor adiacente, întocmește un act de constatate, la care se anexează, în mod obligatoriu, planul cadastral al terenului.

După o analiză amănunțită din punct de vedere tehnic și juridic a bunului imobil și întocmirea actelor prevăzute conform legislației în vigoare, se emite decizia de formare a bunului imobil. Conform instrucțiunii cu privire la înregistrarea bunurilor imobile și a drepturilor asupra lor din 22.06.2005, decizia de formare, ca document de drept în baza căruia se formează bunul imobil prin separarea bunului imobil se răsfrânge asupra tuturor bunurilor imobile formate. Dreptul de proprietate asupra bunului imobil este recunoscut din momentul efectuării înscrierii în registrul bunurilor imobile. și perfectarea și eliberarea certificatului asupra bunului format. Certificatul asupra bunului imobil format se perfectează pentru fiecare proprietar și oficiu cadastral teritorial pentru fiecare bun imobil format și se eliberează proprietarilor bunului imobil format. În cazul în care bunul imobil este proprietate a statului sau a unității administrativ-teritoriale, acesta poate fi eliberat și persoanelor care au inițiat formarea bunului imobil.

Scopul și obiectivele tezei rezidă în cercetarea aprofundată a esenței și conținutul reglementărilor legislative și regimului juridic al bunurilor imobile în scopul formării bunurilor imobile, cercetarea și efectele juridice ale înregistrării bunurilor imobile, determinarea rolului și importanței formării bunurilor imobile, stabilirea termenilor și procedurii de formare, analiza problemelor teoretice și practice întâlnite în procesul de formare.

În lumina reglementărilor legale lucrarea este axată pe analiza unui spectru larg de probleme juridice ce țin de reglementarea regimului juridic al imobilelor de formare și înregistrarea acestora.

Prezenta lucrare este concepută din introducere, 4 (patru) capitole, concluzii și bibliografie.

Capitolul întâi „BAZELE TEORETICE ALE FORMĂRII BUNURILOR IMOBILE” este format din două subcapitole. Subcapitolul întâi cuprinde: amplasarea spațială, analiza social-economică a satului Peciște, raionul Rezina. Se dezvăluie o scurtă caracteristică a fondului funciar, rolul, scopul și necesitatea executării lucrărilor cadastrale în cadrul înregistrării primare masive.

Descriere metodelor de formare a bunurilor imobile se tratează într-o succesiune logică: metodele, scopul și conținutul formării bunurilor imobile, clasificarea lor, principiile ce stau la baza formării bunurilor imobile elaborarea proiectului de formare a bunurilor imobile, elaborarea proiectului de formare a bunurilor imobile în cadrul înregistrării primare masive,recepția lucrărilor cadastrale consecutivitatea efectuării lucrărilor etc.

Capitolul doi al lucrării cuprinde „APLICAREA METODELOR DE FORMARE A BUNURILOR IMOBILE” în care se dezvăluie procedura ce stă la baza inițierii lucrărilor de formare a bunurilor imobile, întocmirea proiectului planului cadastral. Punând la baza dispozițiile Legii nr. 354/2004, constatăm că formarea bunurilor imobile este o procedură de lucrări cadastrale , care constau în stabilirea hotarelor unităților administrativ-teritoriale și ale terenurilor, delimitări lor prin borne; în stabilirea și marcarea pe teren a hotarelor intravilanului; în identificarea pe teren a bunurilor imobile în baza documentelor ce confirmă drepturile; în măsurările pe teren pentru întocmirea sau actualizarea planurilor cadastrale/geometrice. Recunoscând importanța dosarelor cadastrale, remarcăm că în el sunt îndosariate actele doveditoare, în a căror bază titularii și-au înscris drepturile în registrul bunurilor imobile.

Capitolul trei „ANALIZA ECONOMICĂ” este conceput din două subcapitole în care se dezvăluie impactul economic al formării bunurilor imobile,aspectele social economice a localității date

În capitolul, patru al prezentei lucrări „PROTECȚIA MUNCII ȘI A MEDIULUI AMBIANT” sunt prezentate actele legislative și normative în domeniul protecției muncii, se descrie succint analiza stării protecției și analiza traumatismului.

Structural, lucrarea este compusă din: adnotare; introducere cu inițierea în studiu; patru capitole ce se succed logic și organic; concluzii, bibliografie și anexe.

Temelia lucrării o constituie analiza teoretică și practică: a noțiunilor și revederilor legale a practicii de aplicare privind bunurile imobile ca entitate de bază a cadastrului, ce prezumă inventarierea terenurilor și a imobilelor, înscrierea dreptului de proprietate, publicitatea imobiliară prin care se asigură transparența informației din registrul bunurilor imobile și care produce efecte juridice: constitutiv de drepturi, de instituire a proprietății dreptului, opozabilității.

BAZELE TEORETICE ALE FORMĂRII BUNURILOR IMOBILE

Obiectul studiului

Satul Peciște este o localitate in Raionul Rezina situata la latitudinea 47.7155 longitudinea 28.7108 si altitudinea de 204 metri fata de nivelul marii. Aceasta localitate este în administrarea or. Rezina. Conform recensământului din anul 2004 populația este de 1 914 locuitori.

Din punct de vedere a așezării geografice satul Peciște , raionul Rezina este situat în partea centrală a Republicii Moldova, la 71 km Nord de municipiul Chișinău și 28 km depărtare de la orașul Rezina. În partea de sud-vest acesta se învecinează cu satul Răspopeni, r-ul Șoldănești, în partea de Sud cu s. Ignăței, r-ul Rezina, în partea de sud-est are ca vecin s. Pripiceni-Răzeși, r-ul Rezina, în partea de nord-est – satul s. Fuzovca, r-ul Șoldănești, în partea de Nord – s. Sămășcani, r-ul Șoldănești . Se constituie ca unitate administrativă, persoană juridică de drept public, cu patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină.

Așezarea geografica a localității se caracterizează printr-un relief accidentat – un ținut de podiș înalt, puternic vălurit, format prin alunecări prăbușiri și eroziuni, cu altitudini cuprinse între 30-35m. Versanții sunt întretăiați de râpe mijlocii și rigole. În acest ținut întâlnim un relief structural petrografic, mai ales pe platouri nu prea întinse.

Rețeaua hidrografică este una complexă și a dus la de-a lungul timpului la formarea de văi adânci și de crustă.

Climatul comunei are caracteristicile zonei din care face parte și anume – temperat continentale cu ierni reci și precipitații variate de la un an la altul și veri calde, uneori secetoase dar cu cantități de precipitații suficiente dezvoltării normale a plantelor și animalelor. Temperatura medie anuală constituie 13ș C, înălțimea stratului de zăpadă ajunge pînă la 0,80m, media anuală a precipitațiilor este de aproximativ 530mm.

Terenurile din extravilanul localității (gospodăriile țărănești) sunt situate în imediata apropiere a localității, ceea ce favorizează la prelucrarea terenurilor agricole

Vegetația este reprezentată de silvostepă și cea specifică zonelor colinare mai reprezentative fiind speciile de arbori precum stejarul. Caprinul , frasinul, salcâmul dar și alte specii reprezentate de arbuști pitici – cătina, alunul, socul măcieșul, porumbarul și altele

Condițiile naturale favorabile au făcut ca teritoriul satului comunei să fie locuit din cele mai vechi timpuri, ocupațiile principale fiind agricultura și creșterea animalelor

Căi de comunicații : linie de tensiune înaltă si linie telefonică.

Construcția caselor locative în intravilanul localității în principiu sunt cu un nivel , materialul de construcție a construcțiilor – cărămidă, calcar , lut (argilă – saman).

Amplasarea spațială a satul Peciște, raionul Rezina

Coordonatele geografice a localității: x=286751; y=222815.

Altitudinea obiectului – 229 m.

Analiza social – economică și ecologică a satului Peciște, raionul Rezina

În satul Peciște au fost înregistrate 616 de gospodării casnice la recensământul din anul 2004. Membrii acestor gospodării alcătuiau 1914 de persoane, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.1 persoane. Gospodăriile casnice erau distribuite, în dependență de numărul de persoane ce le alcătuiesc, în felul următor: 19.32% – 1 persoană, 22.40% – 2 persoane, 17.69% – 3 persoane, 19.81% – 4 persoane, 13.31% – 5 persoane, 7.47% – 6 și mai multe persoane.

Caracteristica fondului funciar:

Suprafața totală a localității – 2715,8 ha;

Teren arabil – 1427,97ha;

Pârloagă -10,87ha;

Plantații multianuale – 372,74ha;

Inclusiv : – li vezi -300,06ha;

Vii – 60,0ha;

Pășuni -223,73ha;

Plantații forestiere -447,4ha;

Inclusiv fâșii forestiere -17,92ha;

Mlaștini – 26,6ha;

Ape 3,25ha;

Inclusiv iazuri -2,63ha;

Drumuri – 63,44ha;

Străzi și piețe -43,0ha;

Construcții și curți – 52,57ha;

Alte terenuri -44,23ha;

Rîpi – 6,51ha;

Alunecări de teren -7,5ha;

Proiectul de amplasarea a gospodăriilor țărănești a fost întocmit în anul 1998 de către SRL „AFINA” în baza contractului încheiat cu primăria sat. Peciște la data de 13.10.1998.

Prin decizia Nr. 5 din 19 martie 1995 și prin Decizia Primăriei din 2.03.1995 și Procesul Verbal Nr.1 din 2.03.1995, 107 persoane a localității date au primit cota de teren echivalent.

În baza măsurărilor cadastrale efectuate a fost aprobată suprafața ocupată de gospodăriile țărănești, care la rândul său a fost întărită de către Primăria Peciște prin decizia Nr. 5 din 08.10.1998 și comisia funciară a Primăriei Peciște Nr. 5 din 08.12.1998.

Proiectul de amplasare a gospodăriilor țărănești a fost aprobat prin Decizia Primăriei Peciște Nr. ½ din 15.01.1999 și Procesul Verbal al Comisiei Funciare Nr.1 din 15.01.1999.

În baza proiectului de amplasare a gospodăriilor țărănești aprobat de către Primăria Peciște pe data de 18 ianuarie 1999 au fost tipărite și înmânate titlurile de autentificare a dreptului deținătorilor de teren (cotei echivalente), a fost prezentat registrul cadastral al parcelelor, lista deținătorilor de teren.

Executarea lucrărilor cadastrale localității în cadrul înregistrării primare masive în localitatea (intravilan) Peciște au fost efectuate de către firma "Teracadas" SRL în baza contractului № MW/01 – BM – 1053 din 08.12.05 în perioada 28.11.2006 pînă la 15.03.2007.

Conform contractului, executantul urmează să execute următoarele lucrări:

lucrări cadastrale (elaborarea planului geometric);

stabilirea hotarelor intravilanului localității;

colectarea datelor în scopul ridicării calității informației despre titularii de drepturi asupra bunurilor imobile înregistrate anterior în registrul bunurilor imobile;

colectarea datelor despre casele individuale de locuit în localitatea respectivă (pentru evaluare în scopul impozitării);

sistematizarea planurilor cadastrale întocmite anterior în sistemul convențional de coordonate.

Suprafața totală a obiectului 3,832 km², suprafața ocupată de construcții (zona rezidențială – intravilanul) 1,62 km²

Sistemul de coordonate "MOLDREF 99".

Formularea problemei de studiu privind formarea bunurilor imobile

Prin intermediul înregistrării primare masive are loc crearea sistemului cadastrului bunurilor imobile care asigură:

poziționarea precisă a bunurilor imobile prin intermediul măsurărilor cadastrale;

a configurației și mărimii suprafețelor de terenuri pe categorii de folosință și pe proprietari, precum și la determinarea construcțiilor în funcție de proprietarii lor;

stabilirea și marcarea n teren prin borne tip cadastral a hotarelor teritoriului administrativ;

identificarea (determinarea) și marcarea prin borne hotarului zonei rezidențiale (intravilanul)

identificarea și marcarea pe teren a perimetelor terenurilor proprietate publică a statului , proprietății publice locale;

identificarea și marcarea pe teren a terenurilor agricole ;

identificarea corectă a proprietarilor de terenuri și construcții precum și înscrierea acestora în registrul bunurilor imobile pe paza drepturilor și actelor juridice pe care se întemeiază proprietatea. Identificarea corectă a proprietarilor și înscrierea corectă a drepturilor reale asupra terenurilor și construcțiilor se face în scopul evidenței juridice, deci, recunoașterea publică a drepturilor patrimoniale asupra bunurilor imobile;

ocrotirea de stat a acestor drepturi;

susținerea sistemului de impozitare și a pieței imobiliare.

Descrierea metodelor de formare a bunurilor imobile

Conform legislației în vigoare Nr.354-XV din 28.10.2004 bunurile imobile se pot forma prin separare, divizare, comasare sau combinare a bunurilor imobile înregistrate în Registrul bunurilor imobile.

Separarea este o modalitate de formare a unui bun imobil independent prin desprinderea unei părți din bunul imobil înregistrat.

În cadrul formării prin separare dă posibilitate proprietarului de ași menține dreptul de proprietate asupra bunului imobil inițial, bunul imobil își păstrează numărul cadastral, decizia de formare ca document de drept se răsfrânge asupra înscrierilor tuturor bunurilor formate.

Divizarea este o modalitate de formare a unor bunuri independente prin împărțirea, la cererea coproprietarilor, a bunului imobil proprietate comună înregistrat și încetarea proprietății comune.

În caz de divizare a bunului imobil proprietate comună, coproprietarii, înainte de a încheia contractul de împărțire, vor asigura elaborarea documentației de formare a bunurilor imobile. Înregistrarea bunurilor imobile formate prin divizare și a drepturilor de proprietate asupra lor se efectuează în temeiul contractului de împărțire a proprietății comune, la care se anexează planul cadastral sau geometric al bunurilor imobile formate.

Comasarea este o modalitate de formare a unui bun imobil prin unirea a două sau mai multor bunuri imobile înregistrate având hotare comune, inclusiv hotare ce trec pe peretele comun, aparținând unuia și aceluiași proprietar sau aflându-se în proprietatea comună a acelorași persoane, la cererea lor. Metoda de combinare este o metodă convenabila pentru proprietar (proprietari în devălmășie sau diviziuni), pentru o administrare mai bună mai eficientă în ceia ce privește dezvoltarea sectorului, întreținerea construcției ( bunului imobil în întregime).

Combinarea este o modalitate de formare a unui bun imobil prin separarea unei părți din bunul imobil înregistrat, fără a se forma un bun imobil independent, și alipirea ei la un bun imobil adiacent.

Combinarea se efectuează numai dacă există cererea comună a proprietarilor ambelor bunuri imobile. Lucrările de formare se vor face pînă la încheierea actului juridic de înstrăinare a părții din bunul imobil. Planul bunului imobil format prin combinare este parte componentă a actului juridic privind înstrăinarea.

Cadrul legislativ de reglementare a formării bunurilor imobile

Formarea bunurilor imobile este reglementată de Legea cu privire la formarea bunurilor imobile nr.354-XV din 28.10.2004. În procesul de formare a bunurilor imobile se mai aplică prevederile Codului civil, ale Legii cadastrului bunurilor imobile nr.1543-XIII din 25.02.1998, Legii privind principiile urbanismului și amenajării teritoriului nr.835-XIII din 17.05.1996, Legii privind calitatea în construcții nr.721-XIII din 02.02.1996, Legii condominiului în fondul locativ nr. 913-XIV din 30.03.2000, Hotărârii Guvernului nr.360 din 18.04.1997 despre aprobarea Regulamentului privind certificatul de urbanism și autorizarea construirii sau desființării construcțiilor și amenajărilor, Hotărârii Guvernului nr.5 din 05.01.1998 cu privire la aprobarea Regulamentului general de urbanism, precum și alte norme și prescripții tehnice ce țin de formarea bunurilor imobile.

Legea supremă a Societății și a statului o constituie Constituția Republicii Moldova „Nici o lege și nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituției nu are putere juridică” (art.7). Cadrul legislative și normative al cadastrului de asemenea este racordat la Legea Supremă, la Constituția Republicii Moldova. Normele Constituției , care nemijlocit se reflectă asupra domeniului cadastral sunt:

dreptul la informație

dreptul la proprietate

ocrotirea dreptului de proprietate;

Articolul 34 din Constituție „Dreptul la informație” include următoarele:

dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public;

autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal;

dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecție a cetățenilor sau siguranța națională;

mijloacele de informare publică, de stat sau private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice;

mijloacele de informare publică nu sunt supuse cenzurii.

Prin definiția sa cadastru deja este recunoscut drept „un sistem informațional”. În acest context, Sistemul informațional al cadastrului este construit în așa mod ca prevederile Constituției să fie respectate definitiv.

Articolul 46 din Constituție este consacrat „Dreptului de proprietate privată și protecția acesteia”. El include următoarele:

dreptul la proprietatea privată precum și creanțele asupra statului sunt garantate;

nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire;

averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă;

bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii;

dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului înconjurător și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii revin proprietarului;

dreptul la moștenire a proprietății private este garantat.

Una din funcțiile principale ale cadastrului, prin intermediul Sistemului informațional, este protejarea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile.

Anume în aceste scopuri este implementat Registrul bunurilor imobile. În acest context, cadastrul reprezintă un mecanism de realizare a prevederilor constituționale.

Codul Civil (Legea nr. 1107 – XV din 6 iunie 2002) reprezintă baza legislativă a relațiilor civile din societate. Relațiile imobiliare, de asemenea, reprezintă un segment al relațiilor civile.

În cadrul cadastrului bunurilor imobile, relațiile imobiliare sunt tratate în strictă conformitate cu prevederile Codului Civil.

La rândul său Codul Civil, referitor la relațiile imobiliare, la cadastrul bunurilor imobile include:

dobândirea și încetarea drepturilor (reale și a altor drepturi) asupra bunurilor imobile;

bazele registrului bunurilor imobile;

obligațiile;

succesiunea.

Dobândirii și încetării drepturilor patrimoniale (inclusiv și referitoare la bunurile imobile) în cadrul Codului Civil sunt preconizate 150 de articole (315 – 495).

Registrului bunurilor imobile sunt consacrate 15 articole.

Obligațiile, inclusiv și referitoare la bunurile imobile sunt expuse în mai mult de 900 de articole (512 – 1431).

Dreptul succesoral include 143 de articole (1432 – 1575).

Necătînd la volumul enorm a bazei legislative de reglementare a relațiilor imobiliare cuprinsă de Codul Civil totuși, acest domeniu (relațiilor imobiliare) dispune de particularitățile sale ce nu pot fi acoperite de această lege. Mai sunt necesare și alte legi care vor dezvolta normele de bază ale Codului Civil.

Codul funciar (Legea nr. 828 – XII din 25.12.91) este orientat nemijlocit spre reglementarea relațiilor funciare. La rândul său, relațiile funciare sunt relații imobiliare și deci relații civile.

Imobilitatea nu poate să existe separat de teren. Bunul imobil își are începutul în sectorul de teren care stă la baza lui.

Relațiile funciare sunt în totul integrate în relațiile imobiliare. Legislația funciară stă la baza cadrului legislativ al relațiilor imobiliare.

Codul funciar determină structura fondului funciar ca obiect al legislației funciare și imobiliare, categoriile de destinație și de folosință care în final devin obiectul înregistrării.

Având ca obiect de reglementare relațiile formate în procesul de utilizare a fondului funciar Codul funciar reflectă acele particularități specifice anume acestui obiect.

Codul funciar adoptat la 25.12.1991 a avut ca scop principal privatizarea fondului funciar care deja sa efectuat. La momentul actual este necesar de a elabora un Cod funciar nou.

Legea cadastrului bunurilor imobile (nr. 1543 – XIII din 25.02.98) stabilește modul de creare și ținere a cadastrului bunurilor imobile prin care se asigură recunoașterea publică a dreptului de proprietate și a altor drepturi patrimoniale asupra bunurilor imobile, ocrotirea de către stat a acestor drepturi, susținerea sistemului de impozitare și a pieței imobiliare.

Legea cadastrului bunurilor imobil este elaborată în conformitate cu prevederile Constituției Republicii Moldova, Codului Civil, Codului funciar, altor acte legislative. Aceasta este legea de bază a cadastrului. În baza ei a fost creat sistemul cadastral contemporan în Moldova, au fost create organele de implementare și ținere a cadastrului, stabilite funcțiilor la nivel atât republican cât și local.

O dezvoltare esențială în conținutul Legii cadastrului bunurilor imobile a căpătat nemijlocit modul de înregistrare a bunurilor imobile. Aici sunt stabilite forma și conținutul registrului bunurilor imobile, drepturile și obligațiile registratorului, proprietarilor de bunuri imobile la înregistrare etc.

În final Legea cadastrului bunurilor imobile servește ca bază pentru întreprinderea acțiunilor concrete, elaborarea planurilor de activitate, întreprinderea măsurilor referitoare unor probleme concrete. În baza acestei legi a fost inițiată înregistrarea primară, atât masivă cât și selectivă, sunt soluționate multe probleme ce țin de evaluarea bunurilor imobile.

Conform legislației în vigoare, formarea bunului imobil se inițiază de proprietarul acestuia (bunului imobil), inclusiv statul sau unitatea administrativ-teritorială, prin intermediul autorității împuternicite cu administrarea bunului, titularii de drepturi reale și de alte drepturi patrimoniale cu acordul proprietarului, instanța de judecată și organele fiscale, în cazurile prevăzute de legislația în vigoare (ex. creditorul gajist sau persoana care are în proprietate o construcție pe un teren ce aparține unității-administrativ teritoriale).

Conform legii Nr. 459-XII din 22.01.91 se disting următoarele forme de proprietate: proprietate privata, proprietate publică și proprietate de stat.

Formarea bunului imobil în baza bunurilor imobile proprietate publică poate fi realizată în orice scopuri care nu contravin legislației, inclusiv:

dezvoltarea sectorului de teren;

transmiterea bunului imobil în proprietatea sau folosința persoanelor fizice sau juridice în condițiile stabilite de prevederile legislației în vigoare [Hotărîrea Guvernului nr. 705 din 14/07/2000]

Formarea bunului imobil în baza bunurilor imobile proprietate privată poate fi realizată în orice scopuri care nu contravin legislației, inclusiv:

dezvoltarea sectorului de teren format;

efectuarea tranzacțiilor privind bunul imobil, ce se formează, inclusiv prin dezvoltare;

divizarea (separarea cotei-părți) bunului imobil, aflat în proprietate comună (în diviziune sau în devălmășie);

schimbul sectorului de teren, inclusiv pentru amplasarea lor compactă.

Formarea bunurilor imobile proprietate publică sau privată mai poate avea ca scop:

divizarea sau comasarea bunurilor imobile în legătură cu reorganizarea sau lichidarea întreprinderii;

vânzarea la licitație a unei porțiuni din construcția întreprinderii insolvabile și care intră în masa de concurs, sau al întreprinderii, patrimoniul căreia a fost supus confiscării pentru recuperarea datoriilor de plăți obligatorii.

Pentru toate bunurile imobile, care urmează a fi formate, criterii de formare vor servi:

lipsa interdicțiilor legale cu privire la separarea, divizarea, comasarea sau combinarea bunului imobil inițial în temeiul căruia se propune formarea bunului imobil nou;

păstrarea pentru bunurile imobile nou formate a destinației obiectului inițial, inclusiv a terenului; schimbarea destinației obiectului, în caz de necesitate;

păstrarea pentru bunurile imobile nou formate a valorii materiale, inclusiv performanțele de utilizare.

Bunul imobil nou format trebuie să corespundă cerințelor ce caracterizează un bun imobil așa cum ar fi hotarele generale sau fixe, hotarele determinate condiționat prin proiectul de organizare a teritoriului (terenuri) sau reale (construcții) care se vor confirma prin planul cadastral; să fie asigurat cu drum de acces ori să fie posibilă instituirea servituții de trecere; să poată fi utilizat conform destinației; să fie respectate normativele ecologice, sanitare, urbanistice și tehnice.

Bunul imobil care urmează a fi format trebuie să corespundă cerințelor de exploatare rațională. Terenurile vor avea aria și parametrii optimali pentru respectarea normelor agrotehnice; raportul între lățimea și lungimea parcelei trebuie să fie, de regulă, în limita de 1:2 – 1:7; construcțiile vor fi asigurate cu instalațiile aferente (curent electric, apă, canalizare, etc.) și să corespundă, exigenților contra foc, sanitare, funcționale, cu păstrarea destinației bunului imobil inițial, în temeiul căruia a fost format.

La formarea bunurilor imobile se vor respecta următoarele condiții principale:

bunurile formate să corespundă destinației inițiale, să fie respectate normele de apărare împotriva incendiilor, normele sanitare, ecologice, urbanistice ori schimbarea destinației să se facă, în conformitate cu legislația, în cadrul procedurii de formare sau Pînă la inițierea ei;

să nu se formeze un bun imobil care nu va putea fi utilizat constant conform destinației sau ale cărui condiții de utilizare vor fi înrăutățite;

bunul imobil format să fie asigurat cu drum de acces ori să fie posibilă instituirea servituții de trecere, să fie posibilă asigurarea, după necesitate, a terenurilor destinate construcției cu conducte de apă, cu canalizare etc.;

încăperea izolată ce se formează să fie asigurată cu intrare separată;

bunurile imobile să fie formate ca bunuri separate în fiecare unitate administrativ-teritorială dacă hotarele terenului ce se formează se intersectează cu hotarele diferitelor unități administrativ-teritoriale;

configurația, dimensiunile și alți indici ai bunului imobil ce se formează să fie conforme cerințelor planului sau regimului stabilit dacă acest bun se formează pe un teritoriu unde există plan urbanistic al localității sau dacă este stabilit un regim special de folosință a terenului sau a construcției;

să se țină cont, la formarea bunurilor imobile cu destinație agricolă, de normele agrotehnice, de alte norme și reguli prevăzute de legislație pentru această categorie de terenuri;

proiectarea hotarelor terenurilor destinate construcțiilor, forma și dimensiunile lor să fie conforme normelor stabilite în legislația cu privire la urbanism;

persoana interesată în formarea construcției, apartamentului, încăperii izolate ce implică lucrări pentru care, în conformitate cu legislația, se cere autorizație de construire să obțină o astfel de autorizație și să depună o copie de pe ea la oficiul cadastral teritorial.

Pot fi formate ca bunuri imobile independente:

terenuri cu sau fără construcții,

construcțiile, inclusiv cele nefinalizate,

apartamentele,

încăperile izolate în clădiri, formate cu respectarea condițiilor respective, ca obiect independent de drept.

Interdicții privind formarea bunurilor imobile:

Nu pot fi formate ca bunuri imobile separate:

odăile din apartamente sau case individuale de locuit dacă nu asigură respectarea condițiilor respective;

construcțiile auxiliare, funcțiile cărora sunt direct legate de construcția principală;

instalațiile inginerești,

anexe de deservire a gospodăriei, dacă este imposibil de specificat dependența lor funcțională clară, sau dacă natura de folosire a acestor obiecte nu este definită;

garduri, pereți, borne de hotar, alte instalații funcțiile cărora sunt direct legate de sectorul de teren sau construcția principală;

La cererea titularului de drept, aceste bunuri imobile pot fi formate ca bunuri imobile aparte numai după schimbarea modului de folosință sau destinației lor.

Domeniul de utilizare a bunurilor imobile este foarte desfășurat în dependență de categoria de destinație a bunurilor imobile : fie în domeniul comercial sau industrial, agricol sau fondului silvic, gradină sau construcție locativă. Numai că trebuie sa ținem cont de faptul ca destinația bunului imobil în urma formării bunului imobil își păstrează destinația sa inițială (pînă la inițierea de formare a bunului imobil). Iar în cadrul înregistrării masive sau selective (după caz) imobilul își poate schimba destinația în dependență de amplasarea sa (în conformitate cu proiectul de urbanism al localității) prin intermediul consiliului sătesc, comunal, orășenesc, municipal sau la nivel de Guvern la cererea proprietarului cu act de drept asupra bunului imobil (atât persoana fizică cât și juridică).

Formarea bunurilor imobile are loc într-o anumită consecutivitate și conține următoarele acțiuni:

depunerea cererii de formare a bunului imobil;

efectuarea studiului privind posibilitatea formării bunului imobil;

elaborarea proiectului de formare a bunului imobil,

întocmirea planului cadastral;

emiterea deciziei de formare a bunului imobil;

întocmirea dosarului tehnic;

înregistrarea bunurilor imobile nou formate;

evaluarea bunurilor imobile nou formate.

Pentru formarea bunului imobil, proprietarul bunului imobil (beneficiarul) va depune executantului, în modul stabilit, cerere prin care va solicita îndeplinirea lucrărilor respective, va anexa actele necesare pentru inițierea procedurii de formare a bunului imobil:

extrasul din Registrul bunurilor imobile sau informația care există în cadastru, când formarea se realizează la decizia instanței sau a organelor fiscale;

proiectul planului cadastral și/sau geometric al bunului imobil supus formării, descrierea (caracteristica) tehnică;

în caz de necesitate, acordul în scris al titularilor dreptului ce grevează dreptul de proprietate asupra bunului imobil sau al proprietarilor bunurilor imobile vecine, ale căror drepturi pot fi lezate la formarea bunului imobil;

după caz, documentele ce confirmă drepturile patrimoniale ale persoanei interesate asupra bunului imobil în temeiul căruia se realizează formarea.

Solicitanții formării bunului imobil prezintă documentele în două exemplare [original și copie].

Certificatul de urbanism informativ;

Schema de amplasare a bunului imobil elaborată de întreprinderea licențiată în domeniul urbanismului;

Cererea se semnează de către proprietarul bunului imobil sau alt solicitant în drept, ori de reprezentantul autorizat al acestuia. În cazul când bunul imobil aparține la mai mulți proprietari pe cote-părți, cererea va fi semnată de toți proprietarii.

În cerere trebuie să fie menționate numerele cadastrale ale bunurilor imobile inițiale, destinația lor, modalitatea de formare a noilor bunuri imobile și scopul formării acestora. În caz de necesitate, la solicitare, executantul va acorda consultațiile respective cu privire la întocmirea cererii.

După verificarea actelor, cu condiția corespunderii prevederilor legale, persoana responsabilă înregistrează cererea în condica de cereri transmițând solicitantului exemplarul al doilea al cererii. În cazul când, la verificarea documentelor, se constată diferite devieri (solicitantul nu a îndeplinit una din cerințele procedurii de prezentare a cererii sau formarea bunului imobil ține de competența unui alt organ), persoana împuternicită este în drept să refuze primirea cererii, indicând în scris neajunsurile.

Metoda separării bunurilor imobile

Se pot forma bunuri atât din bunul imobil proprietate a unei persoane fizice sau juridice, cât și din bunul imobil proprietate comună. În cazul proprietății comune în urma separării se vor respecta aceleași cote de proprietate.

Formarea prin separare se aplică în cazul când din bunul imobil se desprinde o parte pentru a forma un bun imobil independent. Ca rezultat al formării bunurilor imobile prin separare în schimbul unui bun se vor forma două sau mai multe bunuri imobile independente ale aceluiași titular. Este de menționat că procedura de formare se referă la bunul imobil, însă dreptul de proprietate nu se modifică. Astfel proprietar al bunurilor imobile formate prin separare rămâne persoana-proprietar al bunului inițial.

Obiectul separării poate fi:

proprietate privată;

proprietate comună;

proprietate publică.

Exemple de separare:

bunul imobil care urmează a fi separat constituie un sector de teren;

bunul imobil care urmează a fi separat constituie din sector de teren și construcție;

bunul imobil care urmează a fi separat constituie un sector de teren și o parte din construcție (altă parte din construcție rămâne în componența obiectului inițial);

bunul imobil care urmează a fi format constituie un apartament;

Bunul imobil care urmează a fi separat constituie un sector de teren

În rezultatul acțiunii de separare, în Registrul bunului imobil inițial:

– se va păstra numărul cadastral a terenului;

– se va schimba suprafața și hotarele terenului;

– se va menționa actul în temeiul căruia s-a efectuat separarea și schimbarea suprafeței;

Pentru bunul imobil nou format:

– se va atribui număr cadastral;

– se vor efectua înscrieri respective privind înregistrarea bunului imobil în Registrul bunurilor imobile;

– se va întocmi dosarul cadastral.

Formarea bunului imobil cu separarea unei suprafețe de teren în intravilanul localității în scopul construirii unei construcții de locuit (casă individuală) conform legislației în vigoare, se admite în cazul respectării următoarelor condiții:

frontul la stradă a lotului de teren va fi de minimum 8,0 metri pentru clădiri înșiruite și de minimum 12,0 m pentru clădiri izolat sau cuplate;

suprafața minimă a lotului va fi de 150 m² pentru clădiri înșiruite, și respectiv, de minimum 200 m² pentru clădiri amplasate izolate sau cuplate, cu condiția ca soluțiile tehnice și arhitecturale să asigure respectarea normativelor tehnice;

adâncimea lotului de teren trebuie să fie mai mare sau cel puțin egală cu lungimea (frontul la stradă);

în zonele construite cu case de locuit individuale, distanța de la ferestrele camerei de locuit până la construcțiile auxiliare a vecinului (grajd, garaj, baie), trebuie să fie de cel puțin 6,0 metri;

construcțiile auxiliare se vor amplasa de la hotarul terenului la distanța de cel puțin 1,0 metri;

distanța de la casa de locuit până la construcțiile auxiliare, precum și distanța dintre construcțiile auxiliare amplasate în hotarele unui teren nu se reglementează;

terenul este asigurat cu dotări tehnico-edilitare;

construcția care urmează a fi amplasată să asigure respectarea cerințelor tehnice de exploatare, inclusiv normelor sanitare, contra incendiare, urbanistice; și să nu afecteze condițiile de exploatare a construcțiilor existente (adiacente);

bunul format va fi asigurat cu cale de acces ori să fie posibilă instituirea servituții. Lățimea drumului de acces nu poate fi mai mică de 3,5 metri; lățimea trotuarului pentru pietoni va fi nu mai puțin de 0,75 metri.

În caz că condițiile specificate mai sus din motive obiective nu pot fi respectate, se va prezenta avizul serviciilor de control, prin care se va confirma posibilitatea de amplasare a bunului imobil.

Bunul imobil care urmează a fi separat constituie un sector de teren și construcție

În rezultatul acțiunii de separare, în Registrul bunului imobil inițial:

se va păstra numărul cadastral a terenului;

se vor efectua modificări referitoare la hotarele și suprafața terenului;

se va menționa actul în temeiul căruia s-a efectuat modificările respective;

în baza de date, stratul „Construcții” se stinge construcția ce se separă (vezi anexa A).

Pentru bunul imobil nou format:

se va atribui număr cadastral terenului și construcțiilor;

se vor efectua înscrierile respective referitoare la noile bunuri imobile;

se vor indica hotarele și suprafața terenului, precum și amplasarea construcțiilor se vor îndosaria documentele necesare în dosarul cadastral (vezi Anexa B).

Formarea bunului imobil cu separarea unei suprafețe de teren în intravilanul localității în scopul folosirii independente a construcției se admite numai în cazul respectării următoarelor condiții:

construcția separată să corespundă cerințelor tehnice de exploatare, inclusiv normelor sanitare, contra incendiare, urbanistice;

bunul format va fi asigurat cu cale de acces ori să fie posibilă instituirea servituții;

Formarea bunului imobil cu separarea unei suprafețe de teren cu construcție care urmează a fi separată din complexul unei întreprinderi nu trebuie să aducă careva prejudiciu activității complexului ori proprietarilor vecini (vezi Anexa C, Anexa D).

Separarea construcțiilor existente poate conduce, în cazul înstrăinării unuia din bunurile imobile, la apariția terenurilor sau zonelor de utilizare comună cum ar fi:

sectorul de teren cu interes comun rămâne în componența bunului imobil de bază instituind servitutea;

sectorul de teren rămâne în proprietate comună a proprietarilor ambelor construcții;

Bunul imobil care urmează a fi separat constituie un sector de teren și o parte din construcție (altă parte din construcție rămâne în componența obiectului inițial)

În rezultatul acțiunii de separare, în Registrul bunului imobil inițial:

se va păstra numărul cadastral a terenului;

se vor modifica hotarele și suprafața terenului și a construcției;

se va menționa actul în temeiul căruia s-au efectuat modificările respective atât referitoare la terenul, cât și la construcție;

în baza de date, stratul „Construcții” se vor efectua modificările grafice ;

Pentru bunul imobil nou format:

se va atribui număr cadastral terenului și construcțiilor;

se vor efectua înscrierile respective pentru înregistrarea bunului imobil în registrul bunurilor imobile;

se vor indica hotarele și suprafața terenului, precum și amplasarea construcțiilor;

se va menționa actul în temeiul căruia s-au efectuat modificările respective atât referitoare la teren, cât și la construcții;

se vor îndosaria documentele necesare în dosarul cadastral.

Bunul imobil care urmează a fi format constituie apartament

Țara noastră a moștenit sistemul socio-economic comun țărilor fostei Uniuni Sovietice, inclusiv în domeniul locativ. Până la privatizare, fondul de locuințe era constituit din locuințe de stat, locuințe departamentale, aflate la balanța întreprinderilor, organizațiilor de stat și sindicatelor, altor formațiuni obștești, locuințe în case cooperatiste și case particulare. Codul cu privire la locuințe, deși depășit de viața social-economică, oricum reglementează unele raporturi locative. Actualmente, raporturile locative private sunt reglementate de Codul civil, Legile nr. 913/2000, 1543/1998, alte acte normative. Potrivit cadrului normativ apartamentele sunt obiectul proprietății în condominium. Prin condominium se înțelege complexul unic de bunuri imobiliare ce include terenuri în hotarele stabilite și blocurile [blocul] de locuințe, alte imobiliare amplasate pe teren aflate în proprietate privată, de stat sau municipală, restul fiind proprietate indiviză. Formarea bunului imobil locuință poate avea diferite temeiuri: decizia autorității administrației publice locale [în cazul înregistrării primare masive conform programului de creare a cadastrului bunurilor imobile] care se referă la toate bunurile imobile dintr-o localitate; decizia autorității administrației publice locale în cazul când bunul imobil supus formării este proprietate publică; decizia persoanei private în cazul când bunul imobil apartament este proprietate privată [individuală]. Procedura de formare este aceeași pentru toate bunurile, indiferent de proprietar.

Imobilul apartament poate fi format similar altor bunuri imobile în temeiul hotărârii judecătorești sau a organului fiscal. În cazurile enunțate, inițiativa nu este a proprietarului de bun imobil, ci a creditorilor. Prin urmare, avem o formare forțată a bunului imobil care poate fi inițiată pentru diverse bunuri imobile: teren; construcție; apartament etc.

Formarea bunului imobil în temeiul hotărârii judecătorești are loc în cazul în care:

1) proprietarii bunului imobil aflat în proprietate comună nu pot ajunge la o înțelegere privind modul și condițiile divizării/consolidării bunului;

2) instanța dispune sechestrarea sau comercializarea unei părți din bunul imobil [inclusiv pentru stingerea datoriilor la plățile obligatorii];

3) există alte situații.

Formarea bunului imobil în baza hotărârii unui organ fiscal poate fi efectuată după apariția, conform legislației, a dreptului de comercializare a imobilului.

În ambele situații, înregistrarea drepturilor asupra imobilului format și operarea modificărilor, în documentele cadastrale se vor efectua în baza: proiectului de plan al imobilului format, hotărârea judecătorească sau decizia organului fiscal privind sechestrarea/formarea imobilului. Formarea imobilului apartament este dificilă din cauza unei forme speciale de coproprietate indiviză, unde se juxtapun, într-o clădire etajată, proprietatea individuală și exclusivă și coproprietatea indiviză. Potrivit situației de fapt, fiecare proprietar este proprietarul exclusiv al apartamentului său, dar mai este și coproprietar al părților din clădire care servesc tuturor și sunt de uz comun: temelia casei, intrarea, acoperișul, sistemele de aprovizionare cu apă, energie termică, gaze etc.

Bunul imobil apartament proprietate privată poate fi format la decizia proprietarului persoană fizică sau persoană juridică în conformitate cu Legea 354/2004 art. 14-20.

Metoda divizării bunurilor imobile

Formarea bunurilor imobile prin divizare se aplică în cazurile împărțirii proprietății comune. Legea impune ca pînă la încheierea contractului de împărțire a bunului imobil aflat în proprietate comună pe cote-părți, coproprietarii să asigure elaborarea documentației de formare a bunurilor imobile. Aceasta va asigura înregistrarea bunurilor ce au revenit proprietarilor în contul cotelor părți în registrul bunurilor imobile.

În cazul divizării bunul imobil se modifică, deci, și regimul proprietății. Astfel, în cazul divizării nu se întocmește Decizia de formare, însă se încheie un Contract de împărțire [art.357,361 Cod civil] la care se anexează planurile bunurilor imobile divizate.

Divizarea bunului imobil se face, de regulă, proporțional cotelor-părți deținute de fiecare coproprietar. La solicitarea coproprietarilor această proporție poate fi încălcată.

La elaborarea proiectului de formare prin divizare se recomandă să se țină cont de modul de folosire a bunului imobil comun de care coproprietarii pînă la divizare, dacă aceștia nu solicită altfel.

Tot procedura de divizare se va aplica și în cazul în care împărțirea bunului imobil proprietate comună pe cote-părți nu duce la desființarea totală a proprietății comune pe cote-părți. (exemplu: bunul inițial se află în proprietate comună pe cote-părți la trei coproprietari (câte 1/3). După divizare cu perfectarea, respectiv, a contractului de împărțire, un bun rămâne la doi coproprietari pe cote-părți (câte 1/2), iar al doilea bun revine celui de al treilea coproprietar (1 întreg).

Pentru efectuarea împărțelii la oficiul cadastral teritorial se va solicita executarea planului divizării bunului (vezi Anexa E).

Divizarea bunului imobil se face, de regulă, proporțional cotelor-părți deținute de fiecare coproprietar. La solicitarea coproprietarilor această proporție poate fi încălcată (art. 361, al.3 C. civil).

Cu planul divizării proprietarii se vor adresa notarului pentru perfectarea contractului de împărțire. În contractul de împărțire se va face trimitere la planul divizării, la numerele cadastrale ale noilor bunuri imobile si suprafețele acestora. La contract se va anexa planul. După care părțile contractului de împărțire se vor adresa la oficiul cadastral teritorial pentru înregistrarea bunurilor noi.

În rezultatul acțiunii de divizare, în Registrul bunului imobil inițial:

se va stinge numărul cadastral a bunului imobil inițial;

se va menționa actul în temeiul căruia s-a stins obiectul;

Pentru bunurile imobile noi formate:

se vor atribui numere cadastrale bunurilor noi formate;

se vor efectua înscrierile respective privind înregistrarea bunului imobil în registrul bunurilor imobile;

se vor indica hotarele și suprafața bunurilor imobile noi formate;

se vor îndosaria documentele necesare în dosarul cadastral.

La formarea bunului imobil prin divizarea construcțiilor trebuie să se respecte

următoarele condiții:

bunul nou format trebuie să corespundă cerințelor tehnice de exploatare, inclusiv normelor sanitare si contra incendiare;

nu se va afecta partea vecină;

părțile divizate vor fi asigurate cu cale de acces ori să fie posibilă instituirea servituții;

În cazul necesității de divizare a caselor la sol cu mai multe locuințe (două, trei, patru si mai multe apartamente), divizarea se va efectua, de regulă, în conformitate cu documentația de proiect si cu planul apartamentului. Hotarele se vor stabili pe axele pereților portanți sau despărțitori ce divizează apartamentele.

Metoda comasării bunurilor imobile

Comasarea este o modalitate de formare a bunului imobil prin unirea a două sau mai multe bunuri imobile înregistrate având hotare comune, inclusiv hotare ce trec pe peretele comun, aparținând unuia și aceluiași proprietar sau aflându-se în proprietatea comună a acelorași persoane.

În cazurile bunurilor imobile proprietate comună pot fi comasate doar bunurile imobile proprietate comună în devălmășie sau numai bunurile imobile proprietate pe cote-părți. În cazul comasării bunurilor imobile proprietate comună în diviziune, cotele-părți în bunul comasat se calculează de executantul lucrărilor cadastrale în cooperare cu coproprietarii, ținându-se cont de cotele deținute de coproprietari în bunurile imobile inițiale. Cotele-părți în bunul imobil format prin comasare se indică în decizia de formare.

Comasarea bunurilor imobile ce aparțin diferitor proprietari poate avea loc numai în cazul existenței unui act juridic între acești proprietari, care reglementează relațiile juridice ce apar în legătură cu comasarea bunurilor.

Exemple de comasare:

bunurile imobile care urmează a fi comasate constituie sectoare de teren;

bunurile imobile care urmează a fi comasate constituie sectoare de teren cu construcții;

În rezultatul acțiunii de comasare, în Registrul la bunurile imobile inițiale:

se vor stinge numerele cadastrale ale bunurilor imobile inițiale;

se va menționa actul în temeiul căruia s-au stins bunurile imobile;

Pentru bunul imobil nou format:

se va atribui număr cadastral bunului nou format;

se vor efectua înscrierile respective privind înregistrarea bunului imobil;

se vor îndosaria documentele necesare în dosarul cadastral.

În cazul dobândirii mai multor terenuri cu destinație agricolă, având hotare comune, se poate aplica, la cererea proprietarului, o modalitate mai simplificată de formare a bunului prin comasare, concomitent cu înregistrarea dreptului de proprietate asupra bunurilor obținute. În acest caz, decizia de comasare se depune concomitent cu cererea de înregistrare a dreptului de proprietate asupra bunurilor dobândite (Ordinul Agenției Relații Funciare și Cadastru nr.138 din 18 iulie 2005).

Bunul nou format (în cazul încăperilor izolate) va avea ieșire directă în stradă sau curte, coridor comun ori palierul scării.

Comasarea încăperilor și modificarea destinației nu trebuie să pună în pericol integritatea structurală a clădirii sau încăperilor altor proprietari și funcționării adecvate a comunicaților inginerești.

Metoda combinării bunurilor imobile

Formarea bunului prin combinare este o acțiune de separare a unei părți din bunul imobil înregistrat, fără a se forma un bun imobil independent, și alipirea ei la un bun imobil adiacent.

Noua modalitate de formare oferă posibilitatea de a resistematiză două proprietăți adiacente ale aceluiași proprietar, sau de a înstrăina o parte a unui bun imobil prin unirea acestei părți la bunul imobil adiacent.

În actul juridic de înstrăinare a unei părți (exemplu: contract de vânzare – cumpărare cu combinarea bunurilor imobile) obiect al vânzării nu va figura bunul imobil cu numărul cadastral, ci o suprafață anumită a bunului imobil, în conformitate cu planul anexat la contract.

Modalitatea de formare a bunului imobil prin combinare poate fi aplicată numai pentru bunurile adiacente cu aceiași destinație.

În cazul în care o încăpere, componentă a unui bun imobil, va fi alipită la alt bun imobil (în rezultatul tranzacției), bunurile imobile își vor păstra numerele cadastrale anterioare, iar modificările se vor face numai în suprafața bunurilor imobile. Alipirea se va efectua cu autorizarea primăriei respective în temeiul avizului expertizei tehnice și cu acceptul Asociației de coproprietari (în cazul locuințelor).

În rezultatul acțiunii de combinare:

se vor păstra numerele cadastrale ale bunurilor imobile;

în Registrul bunurilor imobile la fiecare bun se vor efectua modificările respective privind suprafața, alți indici;

se vor efectua modificările respective în planul cadastral, ținut de OCT;

se vor include în dosarul cadastral actele ce au servit ca temei de efectuare a modificărilor în Registrul bunurilor imobile.

APLICAREA METODELOR DE FORMARE A BUNURILOR IMOBILE

Studiul de fezabilitate în cadrul formării bunurilor imobile

Paradigmele evoluțiilor economice din ultimul deceniu au schimbat esențial ritmurile de dezvoltare, iar flexibilitatea și adaptabilitatea au devenit factori autoritari pentru o supraviețuire economică. Tendințele curente au rezultat în conștientizarea importanței vitale de a planifica minuțios proiectele investiționale, dar și afacerile în condițiile unei concurențe înverșunate de piață. Mai mult ca atât, criteriile de protecție a mediului, aspectele sociale, considerentele etice și de egalitate a genurilor au adăugat noi dimensiuni obligatorii pentru implementarea unor proiecte investiționale prin accesarea noilor canale de finanțare, în special ale celor provenite din fondurile speciale ale Republicii Moldova și ale Uniunii Europene.

Fiind un element de baza în documentația de finanțare, studiul de fezabilitate reprezintă instrumentul care permite investitorului, deținătorului ideii de proiect sau analistului financiar să decidă fundamentat, bazându-se pe informații precise, integrale, daca este rezonabilă sau nu investiția respectivă și când sau cum anume să se efectueze finanțarea sau implementarea proiectului. Depistarea la timp a imposibilității de desfășurare a proiectului, sau a imposibilității de derulare a acestuia în perioada determinată sau locația specificată de proiect, în rezultat economisește timp, bani și scutește de problemele de mai târziu; probleme care în practică se identifică anume atunci, când obstacolele devin de netrecut.

Analizând cele expuse se poate concluziona, că studiul de fezabilitate este realizarea unei analize complexe asupra aspectelor economico-financiare, tehnice, de management etc. ale unui proiect de investiții precum și a factorilor implicați: cum ar fi criteriile de protecție a mediului, aspecte sociale și juridice, factori de timp și de risc.

Nu există repere statistice exacte însa practica de pînă acum arată, că o foarte mare parte din ideile de proiect identificate nu au supraviețuit și au fost abandonate la diverse etape de implementare. Este irevocabil faptul că efortul și finanțele pierdute în asemenea circumstanțe puteau să fie salvate datorită unui studiu efectuat în prealabil. Chiar și un studiu de prefezabilitate, care nu intra în detalii amănunțite, însă respectă structura și domeniile de analiză ale studiului de fezabilitate ar putea fi soluția corectă deoarece determină argumentele „pro” și „contra” ideii respective de proiect investițional, alternativele de implementare ale proiectului, evaluează riscurile asociate, aspectele financiare, tehnologice ale proiectului. Un studiu calitativ de fezabilitate nu vine neapărat cu o apreciere complet pozitivă sau absolut negativă a ideii, dar cu investigarea alternativelor și evaluarea rezultatelor prevăzute în funcție de opțiunea implementării. Evident, decizia radicală și finală privind viabilitatea proiectului, dar și aprecierea dacă efectul îndreptățește riscurile asumate – îi aparțin n cele din urmă deținătorului ideii de proiect.

Pentru a alege calea cea mai potrivită de implementare a unei idei de proiect care ar asigura diminuarea riscurilor, optimiza procesul de implementare a acestuia este veridicitatea informației necesare. Datorită datelor, evaluărilor, informațiilor concrete obținute ca urmare a efectuării studiului de fezabilitate se poate lua o decizie optimă privind demararea proiectului, fiind investigate mai multe alternative de implementare a acestuia. Realizarea studiilor de fezabilitate presupune un bagaj de cunoștințe multidimensionale, inclusiv tehnice și financiare legate de specificul proiectului. In cazul unor investiții capitale în general, iar in special a proiectelor ce demarează în dezvoltarea regională – de exemplu in domeniile ce țin de proiectele de organizare sau de construcție a obiectivelor pentru incubatoarele de afaceri, de construcție a drumurilor este absolut necesară consultarea experților din respectivele domenii, precum ar fi specialiștii in ingineria drumurilor și a construcțiilor, protecția mediului, arhitectură etc. Așadar, un studiu de calitate, presupune atragerea experților calificați care ar putea elucida credibil situația privind respectivul proiect, fără a susține fals aspirațiile deținătorului ideii de proiect. Mai mult ca atât, studiile de fezabilitate deseori elucidează anumite erori ale proiectului, care pun in pericol buna realizare a proiectului durabil ca idee, dar nesăvârșit ca implementare.

Importanța studiului de fezabilitate:

Sugerează soluții optime și alternative de implementare

pentru a decide dacă este viabilă sau nu ideea de proiect;

pentru a convinge partenerul sau investitorul;

pentru a alege calea cea mai potrivită pentru implementare;

Furnizează informații importante pentru procesul decizional.

Stă la baza eventualului Business Plan.

Consolidează succesul proiectului prin rezolvarea din timp a factorilor care ar putea afecta buna implementare.

Pentru ca decizia finală privind viabilitatea proiectului investițional să fie bine fondată se folosește logica expusă prin acronimul TELOS [Termen, provenit din teoria Managementului Ciclului de Proiect, care sistematizează cinci arii de fezabilitate, fiecare în parte necesitând un studiu minuțios. Indiferent de structura Studiului de Fezabilitate, în ea neapărat trebuie să se regăsească următoarele domenii de analiză:

T – tehnic: Se analizează dacă proiectul este realizabil din punct de vedere tehnic/tehnologic. Se analizează componentele de producere, procesele, produsele, programele și strategiile aplicate. În dependență de complexitatea proiectului pot să fie supuși analizei pînă și factorii specifici cum ar fi disponibilitatea tehnologiilor informaționale, personal calificat și expertiză specifică în domeniu.

E- Economic: Trebuie să fie apreciat – sunt resurse suficiente pentru implementarea unui asemenea proiect sau nu? Va fi profitabil sau va fi generator de pierderi? În acest context se poate menționa analiza cea mai complexă, care devine tot mai folositoare – analiză cost/beneficiu și care prezintă o procedura multidimensională de determinare a beneficiilor economice, sociale , raportate la costurile de implementare ale proiectului. Costurile de implementare ale proiectului sunt evaluate cu o precizie maxim posibilă. Analiza se face ținând cont de valoarea banilor în timp, evaluându-se perioada necesară pentru întoarcerea investiției.

L – Legal: Sunt respectate toate normele juridice? Expertiză unui specialist în domeniu va elucida posibilele conflicte juridice care pot crea impedimente in implementarea ideii de proiect.

O- Organizațional: Este beneficiarul de proiect pregătit pentru a implementa un proiect de asemenea gen de activitate ? In aria respectivă de analiză se elucidează cat de bine și operativ se înlătură problemele „în sistem”, SF-urile pot include chiar investigări de fundal care indică asupra faptului cât de ușor se reacționează la șocurile externe și cum se valorifică oportunitățile apărute istoric.

S- Planificare Sistemică, bazată pe un plan minuțios . Un proiect va eșua în cazul în care ideea viabilă este implementată prea lent și nu se va realiza în timp util. De aceea la acest compartiment de analiză se estimează cât ar dura procesul de pregătire și cât de realistic / ambițios pare planul de implementare a proiectului. Mai ales că un număr impunător de proiecte investiționale sunt finanțate având condiția trasată din start privind implementarea acestora într-o perioadă stabilită de timp.

Studiile de fezabilitate urmăresc în mod obiectiv și rațional scopul de a descoperi punctele forte și punctele slabe ale proiectului, oportunitățile și amenințările [analiza SWOT] și in cele din urmă expun perspectivele de succes. Mai mult ca atât, un studiu bine conceput de fezabilitate ar trebui să ofere și un fundal istoric al proiectului, detalii cu privire la management, operațiunile principale și calitatea gestionării proiectului, cercetări și politici existente în sectorul de referință.

Etapa studiului de fezabilitate are scopul de a răspunde la o întrebare importantă: este posibilă sau nu realizarea scopului solicitantului.

În dependență de domeniu, asupra principiului „posibilității” pot influența mai mulți factori. În condițiile de formare a bunurilor imobile pot influența următorii factori și anume:

legislația permite formarea unui asemenea bun imobil;

este posibilă formarea bunului imobil din punct de vedere tehnic cu caracteristicile solicitate în cerere ori se propune o variantă posibilă;

este păstrată destinația inițială a bunului imobil;

poate exista un eventual impact al formării bunului imobil asupra modului de folosință a bunurilor imobile adiacente, inclusiv asupra accesului la căile de transport, pot fi lezate, la formarea bunului imobil, alte persoane în drepturile lor (se va menționa numele sau denumirea acestora);

există posibilitatea asigurării bunului imobil ce se va forma cu acces la drumul public prin stabilirea dreptului de trecere, cu conducte de canalizare, de apă etc. sau posibilitatea asigurării cu ieșire separată a încăperii izolate;

Executantul, în temeiul cererii și actelor anexate, va examina în condiții de birou posibilitatea formării bunului imobil prin confruntarea datelor din Registru și materialelor grafice.

Studiul va cuprinde informația privind regimul juridic, tehnic, economic, scopul formării bunului imobil și căile de formare ale acestuia (separarea, divizarea, comasarea ori combinarea bunurilor imobile).

În caz de necesitate, executantul este în drept de a consulta autoritatea administrației publice locale sau alte organe pentru obținerea informației suplimentare necesare în vederea formării noului bun imobil.

La stabilirea hotarelor bunului imobil din intravilan ce urmează a fi format se va ține cont de construcțiile existente, amplasate atât pe terenul inițial, cât și pe terenurile adiacente, pentru respectarea prevederilor legislației și normativelor în vigoare.

La formarea bunului imobil în extravilan se va consulta serviciul funciar al primăriei localității.

Studiul va cuprinde informația privind:

a) regimul juridic al imobilului inițial cu privire la:

înregistrarea bunului imobil inițial la OCT;

numărul cadastral al bunului imobil inițial;

amplasarea terenului în intravilan sau extravilan;

dreptul de proprietate asupra imobilului (terenului și construcției);

grevările dreptului de proprietate;

destinația terenului și/sau a construcției stabilită prin actele respective;

extrase din actele respective, după caz, care instituie un regim special asupra imobilului (zonă protejată, teren public, interdicții provizorii sau definitive de construire etc.)

b) regimul tehnic al imobilului inițial cuprinde următoarele caracteristice:

dimensiunile și suprafața reală a terenului;

dimensiunile și suprafața terenului conform documentației de drept;

existența actului de transpunere în natură a terenului cu fixarea hotarelor;

echiparea terenului cu utilități (energie electrică, apă, canalizare, etc.);

amplasarea construcțiilor pe teren și destinația acestora ( în cazul când acestea există);

dimensiunile și suprafața terenului (construcției) bunului imobil modificat;

dimensiunile și suprafața terenului (construcției) bunului imobil care va fi format;

c) regimul economic al imobilului inițial cu privire la:

utilizarea imobilului la momentul verificării;

d) scopul formării bunului imobil:

transmiterii terenurilor în proprietate sau folosință persoanelor fizice sau juridice, în condițiile legii;

efectuării de tranzacții cu bunuri imobile;

dezvoltării terenului prin construirea sau reconstruirea clădirilor și altor lucrări amplasate pe el;

împărțirii bunului imobil proprietate comună;

atribuirii în natură fondatorului a cotei lui din patrimoniul persoanei juridice;

schimbului de terenuri, inclusiv în scopul amplasării lor compacte;

separării sau comasării bunurilor imobile în legătură cu reorganizarea sau cu desființarea persoanei juridice;

vânzarea la licitație a unei porțiuni de teren și /sau a unei părți din construcție care întră în masa debitoare a întreprinderii insolvabile, sau a unei porțiuni din teren și /sau a unei părți din construcție a persoanei fizice sau juridice al cărei patrimoniu a fost sechestrat și /sau se comercializează pentru stingerea datoriilor la plățile obligatorii.

e) căile de formare a bunului imobil:

separarea, divizarea, comasarea, combinarea bunurilor imobile.

Ca urmare a studiului efectuat inginerul cadastral va emite un aviz cu privire la posibilitatea sau imposibilitatea de formare a noului bun imobil și va indica condițiile de formare ale acestuia.

În avizul pozitiv emis de inginerul cadastral se va specifica dacă se păstrează destinația inițială a bunului imobil propus spre formare și legislația permite formarea acestuia; condițiile de care să se țină cont la formarea bunului imobil; este posibilă asigurarea bunului imobil cu acces ori este necesară servitute; impactul asupra bunurilor imobile adiacente; condițiile de proiectare a bunului imobil și autorizațiile necesare de la serviciile de control pentru formarea bunului imobil.

În caz de respingere a cererii de formare a bunului imobil inginerul cadastral, în temeiul studiului, va specifica în aviz motivele concrete care nu permit formarea bunului imobil.

În cazul studiului de fezabilitate pozitiv este acceptată etapa a doua – elaborarea proiectului tehnic (vezi Anexa F).

La etapa inițială de formare a bunurilor imobile în scopul elaborării planului geometric în cadrul înregistrării primare masive Executantul lucrărilor cadastrale, până la demararea lucrărilor, va acumula și analiza următoarele materiale și documente:

lista coordonatelor punctelor rețelei geodezice;

planul cadastral existent și orto-foto plan al localității;

planul hotarului unității administrativ – teritoriale;

lista numerelor cadastrale a bunurilor imobile, planurile cărora au fost elaborate anterior, în sistemul convențional de coordonate;

lista titularilor de drepturi ale bunurilor imobile înregistrate în registrul bunurilor imobile;

registrul cadastral al deținătorilor de teren, planul de evidență grafică, materialele de atribuire a terenurilor,

alte materiale ce conțin date cadastrale păstrate în arhivele primăriei și OCT.

Examinarea materialelor și documentelor sus menționate se va efectua în procesul de elaborare a documentației tehnice cadastrale pentru executarea corectă și calitativă a lucrărilor cadastrale pe teritoriul primăriei în cauză.

Executantul va obține materialele necesare pentru executarea lucrărilor cadastrale gratis de la instituțiile Î.S. „Cadastru”, ARFC, Autoritatea publică locală a localității.

Proiectul de formare a bunurilor imobile

Drept fundamentare tehnică a deciziei de formare a bunului imobil servește proiectul planului cadastral sau geometric, precum și descrierea tehnică a bunului imobil. Planul cadastral include, în mod obligatoriu, hotarele, numerele cadastrale și alte caracteristici ale terenului și poate reprezenta construcțiile capitale amplasate pe teren. Planul geometric se întocmește în baza lucrărilor geodezice, executate în sistemul unic național de coordonare, indicându-se toate construcțiile capitale amplasate pe teren. Planul cadastral și/sau planul geometric pot fi modificate numai în cazul:

acordului scris al tuturor titularilor de drepturi asupra bunurilor imobile ale căror interese sunt atinse;

hotărârii judecătorești privind modificarea lor;

necesității corectării erorilor care nu ating hotarele terenului sau alte interese ale titularilor de drepturi asupra bunurilor imobile.

În cazul în care datele din cadastru nu coincid cu datele constatate pe teren, iar măsurările de control indică devieri în parametrii tehnici ai bunului imobil mai mult de 10 %, se inițiază procedura de corectare a erorilor, sau modificare a planului cadastral, sau alte proceduri de a aduce în corespundere situația de pe teren și informația din cadastrul bunurilor imobile.

Dacă concomitent cu procedura de formare, are loc schimbarea destinației, aceasta se va asigurată până la înregistrarea bunurilor imobile, în baza proiectului de formare.

Proiectul de formare a bunului imobil pentru terenurile amplasate în intravilanul localităților va fi coordonat cu serviciile autorităților administrației publice locale în funcție de destinația bunului. De regulă, proiectele se vor coordona cu serviciul de urbanism când se va forma un bun imobil cu construcție, ori pe terenul separat se preconizează o construcție. În cazul stabilirii unor restricții sau cerințe speciale la folosirea bunului imobil, proiectul va fi coordonat cu organul abilitat, conform legislației (serviciul pompieri, sanitar, etc.).

Proiectul de formare a bunului imobil pentru terenurile amplasate în extravilan se va coordona cu serviciul funciar al primăriei.

Responsabilitatea privind coordonarea proiectului se pune în seama proprietarului sau persoanei abilitate cu astfel de drepturi de către proprietar.

În cazul modificării planului cadastral sau planului geometric, fiecărui titular de drepturi ale cărui interese pot fi atinse i se expediază un preaviz privind modificările efectuate.

În cazul înregistrării primare masive serviciile cadastrale se efectuează în urma executării lucrărilor geodezice, inclusiv în câmp cu aparatajul geodezic existent, însoțit de documentele verificării metrologice, cu respectarea cerințelor tehnice de executarea acestor lucrări, numai de către agenți economici deținători de licență și documentele admisiile în domeniul geodeziei și cadastru, în sistemul național de coordonate MOLDREF 99. Inspectoratului de Stat pentru Supraveghere Geodezică Tehnică și Regim exercită controlul asupra dezvoltării rețelei de ridicări cu precizia înaltă.

La finalizarea lucrărilor geodezice în câmp, executantul lucrărilor prezentă Inspectoratului de Stat pentru Supraveghere Geodezică Tehnică și Regim informația digitală pe lucrările executate.

Raportul tehnic privind observații în regim RTK sau dezvoltarea rețelei de ridicări cu precizia înaltă cu aplicarea stațiilor GPS conține:

Nota informativă;

Datele generale despre obiect;

Utilaj și metoda de lucru;

Harta/schema lucrărilor executate;

Datele observațiilor;

Pentru observații statice;

fișiere RINEX pentru toate punctele observate;

Pentru observații PPK;

fișiere RINEX pentru toate punctele observate;

Pentru observații RTK/DGPS;

fișiere cu următoarele date înregistrate;

numărul utilajului;

copia certificatului metrologic al utilajului geodezic;

data executării observațiilor

denumirea punctului fix (inițial);

denumirea punctului observat;

EMP(NE)/EMP(He) al punctului observat;

numărul de sateliți activi la punctul observat;

lungimea vectorului spre punctul observat;

PDOP al punctului observat;

Stratul terenuri;

Stratul clădiri.

Raportul tehnic privind executarea lucrărilor prin metoda aero-fotografierii conține următoarele compartimente:

Nota informativă (descrierea aero-fotografierii, evaluarea preciziei fototriangulației);

Imaginile orto-foto pe baza cărora s-a făcut lucrarea;

Elementele de orientare a imaginilor;

Stratul terenuri;

Stratul clădiri.

Raportul tehnic privind executarea lucrărilor cadastrale cu taheometrul este compus din:

Nota informativă;

Datele generale despre obiect;

Utilaj și metoda de lucru;

Harta/schema lucrărilor executate;

Datele observațiilor.

Inspectoratul de Stat pentru Supraveghere Geodezică Tehnică și Regim la rândul său planifica deplasarea în teren, pentru verificarea calității lucrărilor, despre care înștiințează executantul.

Lucrările menționate trebuie să corespundă cu precizia indicată în Instrucțiune pentru elaborarea cadastral și geometric.

Necorespunderile maxime ale poziției punctelor nu vor depăși valorile duble ale erorii medii pătratice, iar numărul lor nu va depăși 5% din numărul total al măsurărilor de control.

În rezultatul verificării lucrărilor, Inspectoratul perfectează actul privind calitatea lucrărilor executate. În cazul depistării unor erori, datele (materialele) se resping, iar executantul lucrărilor le va corecta și le va prezenta repetat spre o nouă verificare (nu mai mult de 2 ori).

Tot utilajul care va fi utilizat pentru executarea lucrărilor este necesar se dispună de buletin de verificare metrologică valabil.

Stabilirea hotarelor intravilanului localității, se îndeplinesc în baza la orto-foto plan și/sau planul geometric la scara corespunzătoare (1:2000 sau mai mare). La lucrările de stabilire a hotarelor, în mod obligatoriu, vor fi antrenați reprezentanți primăriei și Serviciul relații funciare și cadastru al raionului. Materialele de stabilire a hotarului trebuie să conțină informații minuțioase despre traseul derulării liniei de separare a intravilanului de extravilan (poziția și numerotarea tuturor punctelor de hotar, poziția liniilor de hotar, etc.). În rezultatul definitivării lucrărilor executate se întocmește Actul de stabilire a hotarului localității. Materialele de stabilire a hotarului localității sunt aprobate de consiliul local și cel raional

La finalizarea lucrărilor, executantul întocmește în două exemplare dosarul tehnic de stabilire a hotarelor localității, care conține:

nota explicativă;

actul de stabilire a hotarului localității;

descrierea hotarelor și catalogul de coordonate a punctelor de hotar;

planul hotarului localității.

Dosarul tehnic de stabilire a hotarului localității va fi prezentat Î.S. „Cadastru” spre recepție.

Lucrările de stabilire a hotarelor intravilanului localităților din comune se vor executa concomitent cu lucrările cadastrale masive.

Lucrările pregătitoare prevăd selectarea și examinarea:

planurilor cadastrale a Primăriei;

materialele evidenței cantitative a terenurilor Primăriei;

proiectele de organizare a teritoriului Primăriei;

materialele precedente de stabilire a hotarului localității ( în cazul cînd au fost anterior efectuate aceste lucrări);

materialele delimitării terenurilor proprietate publică;

schemelor (proiectelor) de amenajare a teritoriului localității;

planșelor topografice (la diferite scări), ORTOFOTO, etc.;

informației privind baza legislativă și alte materiale necesare pentru îndeplinirea lucrărilor nominalizate.

Informația, materialele și datele necesare pentru stabilirea hotarelor intravilanului localităților se prezintă gratuit Executantului de către fondul Cartografic al ARFC, serviciul raional relații funciare și cadastru, administrația publică locală, serviciul arhitectură, I.S. „Cadastru", OCT, alte instituții (organizații) care dispun de această informație.

În baza examinării informației și materialelor selectate se determină componența și volumul lucrărilor.

Hotarul intravilanului localității este hotarul ce desparte perimetrul localității de extravilan. Perimetrul localității se stabilește prin reglementarea regimului proprietății funciare în conformitate cu planul general și pe baza argumentării tehnico-economice de dezvoltare a localității respective. În hotarele intravilanului se includ și terenurile destinate dezvoltării sociale a localității, care pînă în prezent nu au fost distribuite după destinație.

Ca material cartografic pentru reprezentarea liniei de hotar a intravilanului localităților se utilizează planșele topografice, ORTOFOTO la scara 1:5000 (în formă digitală) transformate în sistemul de coordonate MOLDREF 99.

Pentru determinarea corectă a liniei de hotar a intravilanului, rastrul planșei topografice (ORTO FOTO) se confruntă cu informația grafică întocmită în cadrul lucrărilor de înregistrare primară masivă a bunurilor imobile din localitate. În baza acestor materiale, precum și materialelor evidenței grafice și de delimitare a terenurilor proprietate publică, examinate în ansamblu cu materialele enumerate mai sus, pe planșele topografice se determină în prealabil linia de hotar a intravilanului localității (vezi Anexa G).

În cazul în care:

a) în procesul comparării informației grafice despre bunurile imobile din localitate (loturile de pe lângă case și grădini [Codul funciar COD Nr. 828 din 25.12.1991 art.11(82)] are loc suprapunerea acestei informații cu terenurile din extravilan (cotele de teren echivalent), terenurile proprietate publică a statului cât și cu terenurile unității administrativ-teritoriale limitrofe, linia de hotar a intravilanului va coincide cu hotarele bunurilor imobile din localități.

Acest fapt se argumentează prin aceia, că lucrările geodezice la formarea bunurilor imobile din localitate au fost efectuate la scara 1:2000 (adică cu o precizie mai înaltă decât la întocmirea planșelor topografice) și în sistema de coordonate MOLDREF-99.

b) terenurile destinate gradinelor au fost atribuite în natură în amestec cu terenurile destinate construcțiilor caselor de locuit, în scopul evitării liniei sinuoase de hotar, în intravilanul localității pot fi incluse și terenurile destinate gradinelor [Codul funciar COD Nr. 828 din 25.12.1991 art.11(82)], terenuri publice (pășuni, păduri, fondului apelor, etc.) cu condiția includerii acestora în Planul Urbanistic General al localității [art. 39 (2 ) Cod funciar, modificat prin Legea nr.209 din 16.09.2010].

c) administrația publică locală insistă la includerea în hotarele intravilanului a terenurilor construcțiilor auxiliare și de producție (fermelor, depozitelor, brigăzilor de tractoare, parcurilor auto, uscătorilor de tutun, serelor, etc.) a fostelor gospodării agricole, care sunt nemijlocit amplasate lângă localitate, aceste terenuri destinate construcțiilor gospodărești agricole și zonelor verzi de odihnă pot fi incluse în hotarele intravilanului numai în cazul, când aceasta este argumentat prin existența planului general de dezvoltare și construcție a localității. Decizia finală în acest caz o primește consiliul local.

d) în cazul lipsei informației suficiente despre terenurile localității, necesară pentru stabilirea intravilanului, la cercetarea în teren a acestora, executorul lucrărilor efectuează măsurări geodezice mai simple pentru transpunerea liniei de hotar pe planul cartografic.

La stabilirea liniei de hotar a intravilanului localității, Executantul lucrărilor se conduce de informația hotarului conform materialelor evidenței grafice a terenurilor și de informația grafică digitală (stratul) terenuri formate în cadrul executării lucrărilor de înregistrare primară masivă a bunurilor imobile.

În caz, când perimetrul localității este compus din mai multe sectoare contururi, hotarul intravilanului se va stabili la fiecare sector, contur aparte (vezi Anexa H).

În cazul depistării suprapunerilor între hotarul intravilanului și hotarul UAT și constatării că hotarul UAT este necesar de modificat: Hotarul UAT modificat va fi redat pe harta preliminară de lucru, sau după caz va fi elaborat un extras din planul cadastral al segmentului cu suprapunerea hotarelor, unde, se indică cu linie roșie hotarul modificat, care se coordonează de ambele primării. Materialele respective, (harta preliminară de lucru, sau după caz extrasul din plan cu segmentul hotarului, procesul verbal întocmit între părți cu participarea serviciului raional relații funciare și cadastru și reprezentantul Executantului) în original, vor fi anexate la dosarul tehnic, care se prezintă ÎS ,,Cadastru” și va servi temei pentru modificarea hotarelor UAT.

În cazul când autoritățile publice locale nu au ajuns la un acord privind modificarea hotarelor UAT, i-ar litigiul apărut urmează a fi soluționat în modul prevăzut de legislația în vigoare, aceasta se confirmă printr-un proces-verbal întocmit între părți cu participarea serviciului raional relații funciare și cadastru și reprezentantul Executantului. În procesul verbal se descrie situația de litigiu creat, motivul refuzului la modificarea hotarului și propunerile părților de soluționare

Procesul-verbal și extrasul din planul cadastral se semnează de către părțile sus indicate, se parafează cu ștampilele respective și se anexează la fiecare exemplar al dosarului tehnic.

După determinarea și stabilirea pe materialul cartografic a liniei de hotar a intravilanului localității, această linie urmează a fi vectorizată pe rastrele planșelor topografice și întocmită o copie a hărții preliminare de lucru cu hotarele intravilanului localității.

Harta preliminară va servi pentru determinarea definitivă a liniei de hotar în teritoriu și coordonarea ei cu administrația publică locală, serviciul raional relații funciare și cadastru și serviciul raional arhitectură.

La stabilirea definitivă a hotarelor intravilanului localităților se întocmește un proces-verbal, Act de stabilire a hotarului localității (Actul se întocmește pentru fiecare localitate aparte) în care se indică Întreprinderea – executantul lucrărilor, instanțele și persoanele responsabile reprezentante din partea administrației publice locale, serviciile raionale arhitectură și relații funciare și cadastru, denumirea lucrărilor efectuate și descrierea hotarelor localității. Actul urmează a fi semnat cu persoanele reprezentante.

Planul cadastral elaborat trebuie să corespundă în conformitate cu cerințele Instrucțiunii cu privire la modul de elaborare și actualizare a planului cadastral și geometric, aprobată prin ordinul Agenției Relații Funciare și Cadastru nr. 140 din 06.08.2012. La elaborarea planului cadastral Executantul lucrărilor cadastrale este obligat să țină cont de lucrările anterior executate (titlurile eliberate anterior, materialele de delimitare a terenurilor proprietate publică a statului și a unităților administrativ teritoriale, titlurile provizorii) și să sistematizeze datele colectate, să aprecieze poziția bunurilor imobile în planul cadastral, măsurările cărora anterior au fost efectuate în sistem convențional de coordonate.

Pînă la elaborarea planului cadastra executantul în comun cu primăria, în procesul identificării bunurilor imobile în teren (la fața locului), vor culege un set de date sistematizate în formă de Registru care va conține toată informația cu privire la adresa sau locul amplasării bunului imobil, modul de folosință a terenului, suprafața conform documentului ce confirmă dreptul de proprietate sau folosință asupra terenului, modul de folosință a construcției. În Registrul în cauză de asemenea se vor include și datele despre proprietarul bunului imobil la momentul executării lucrărilor cadastrale (numele, prenumele, patronimicul; data, luna, anul nașterii; codul personal – 13 cifre din buletinul de identitate; seria și numărul documentului buletinului de identitate sau pașaportului de tip vechi, alte date).

În cazul în care lipsesc careva date de identificare despre proprietarul bunului imobil, se va prezenta lista proprietarilor confirmată de administrația publică locală precum că aceasta nu dispune de informația completă despre persoanele respective. Totodată, numărul bunurilor la care lipsesc datele despre proprietari nu trebuie să depășească 5% din numărul total al bunurilor planificat pentru executare.

După elaborarea planului bunului imobil se întocmește contractul de împărțire a bunului imobil comun (divizarea bunului imobil), fie contractul de înstrăinare în cazul combinării bunurilor sau se emite decizia de formare a bunului imobil. Planul (proiectul) bunului imobil nou format este parte componentă a deciziei de formare sau a contractului.

Planul cadastral întocmit în rezultatul efectuării lucrărilor cadastrale masive va conține:

punctele rețelei planimetrice;

hotarul zonei, masivului, sectorului cadastral;

hotarele terenurilor;

reprezentarea grafică a construcției de bază;

numerele poștale ale construcțiilor (adresa);

numerele cadastrale;

denumirea întreprinderii care a întocmit planul cadastral, anul și luna executării.

tabelul cu privire la sectoarele de teren înregistrate selectiv, proprietarii acestora și numerele cadastrale modificate.

O dată format, bunului imobil teren i se atribuie un număr cadastral .

Număr cadastral – număr individual, irepetabil pe teritoriul țării, al imobilului. Se atribuie conform procedurii stabilite de legislație și se păstrează pe toată perioada de existență a imobilului în calitate de obiect de drept. Numere cadastrale se atribuie atât bunurilor imobile cât și elementelor bunurilor imobile.

Procedura de atribuire și ordinea formării numerelor cadastrale ce identifică sectoarele de teren și alte obiecte imobile legate de ele se va efectua în conformitate cu instrucțiunea provizorie cu privire la ordinea formării și evidenței numerelor cadastrale ale sectoarelor de teren MD-36-02-05-97.

Structura numărului cadastral este determinată în Hotărârea Guvernului nr. 1056 din 12.11.1997. Conform legislației în vigoare numărul cadastral are următoarea structură: 67.34.2.08.0142.01.002.

67 – reprezintă numărul raionului cadastral;

34 – numărul zonei cadastrale;

2 – numărul masivului cadastral;

08 – numărul sectorului cadastral;

0140 – numărul sectorului de teren (parcelei). In cazul epuizării numerelor din trei cifre în sectorul cadastral, numărul sectoarelor de teren (parcelelor) va fi compus din patru cifre;

01 – numărul clădirii, construcției de pe terenul;

002 – numărul apartamentului, încăperii izolate, conform modului de evidentă curentă.

În dependență de modalitatea de formare a bunurilor imobile numirile cadastrale vor fi următoarele:

În rezultatul separări, în registrul bunului imobil inițial:

se va păstra numărul cadastral a terenului, iar numărului nou format I se va atribui un număr cadastral nou conform registrului de înregistrare;

În rezultatul acțiunii de divizare, în registrul bunului imobil inițial:

se va stinge numărul cadastral a bunului imobil inițial iar bunurilor noi formate li se vor atribui numere cadastrale noi ca de exemplu

În rezultatul acțiunii de comasare, în registrul la bunurile imobile inițiale:

se vor stinge numerele cadastrale ale bunurilor imobile inițiale;

Pentru bunul imobil nou format:

se va atribui număr cadastral bunului nou format;

În urma combinării în registrul bunurilor imobile:

se vor păstra numerele cadastrale ale bunurilor imobile;

Elaborarea variantelor de executare a lucrărilor cadastrale

Elaborarea variantelor de executare a lucrărilor cadastrale se va executa după un studiu minuțios a lucrărilor cadastrale anterior executate, cercetarea punctelor rețelei geodezice existente, necesitatea de îndesire a rețelei geodezice necesare la efectuarea calitativă și precisă a lucrărilor de ridicare topografică, materialele cartografice existente, relieful localității date.

Ridicările topografice, ce se soldează cu planuri topografice de bază, se execută în cadrul lucrărilor de introducere a cadastrului în anumite situații (de întocmire a planurilor noi). Este cazul intravilanului localității , când se întocmesc planuri noi, la scara 1:500; 1:1000 dacă cele existente sunt necorespunzătoare.

Etape a unei ridicări topografice sunt cunoscute și anume:

Baza lucrărilor o constituie rețeaua geodezică de sprijin alcătuită din punctele rețelei geodezice naționale (GPS) furnizate de INGEOCAD completată de cele de îndesire, determinate de operator. Ansamblul acestor puncte, de o densitate corespunzătoare, servesc ca elemente de plecare și închidere pentru controlul tuturor lucrărilor ulterioare;

Determinarea rețelei de ridicare, constituită din ansamblul stațiilor de drumuire, amplasate pe trasee judicios alese spre a permite vizarea spre toate detaliile existente în teren;

Ridicarea efectivă a acestor detalii, de planimetrie sau de nivelment, respectiv determinarea poziției punctelor caracteristice care le definesc.

Tabelul 2.1 – Metode de lucrări pentru întocmirea planului topografic de bază

Metodele de lucru sunt cele cunoscute și se diferențiază în funcție de categoria de lucrări și aparatura disponibilă.

Tabelul 2.2 – Structura ridicărilor geo-topografice

Metoda de bază este drumuirea încadrată, de diferite ordine. În afara acestui caz general se poate apela și la drumuirea închisă pe punctul de plecare pentru control; drumuirea deschisă fără închidere pe un punct cunoscut nu poate fi acceptată din lipsa verificărilor (vezi Anexa J).

Proiectarea rețelei de ridicare reprezintă etape de bază în executarea unei ridicări topografice, în care se reflectă și care definește personalitatea operatorului, restul etapelor cuprind măsurări și calcule de rutină. În principiu, la alegerea stațiilor de drumuire se au în vedere:

Condiții privitoare la determinarea punctelor rețelei, respectiv vizibilitatea din capetele drumuirii spre două puncte cunoscute (la limită și la unul singur), vizibilitate reciprocă între stațiile vecine (înainte și înapoi) și posibilitatea de măsurare directă a distanțelor în cazul procedeului clasic;

Condiții impuse de ridicarea detaliilor topografice, respectiv ca din ansamblul stațiilor rețelei să poată fi măsurate toate punctele ce definesc aceste detalii din teren inclusiv parcelele sau corpurile de proprietate;

Densitatea rețelei în ansamblu este în funcție, în general, de abundența detaliilor. Recomandările normele tehnice actuale (patru puncte/km² în intravilan, un punct/km² în zonele colinare ) nu pot fi luate în considerare.

Amplasamentul punctelor rețelei se stabilește în locuri ferite de circulație spre a nu fi distruse și spre e se asigura protecția aparatului și a operatorului

În concluzie punctele rețelei trebuie să fie judicios alese, reunite în trasee de drumuire și completate cu puncte aruncate. În ansamblul lor acestea trebuie să permită ridicarea, prin radieri, a tuturor detaliilor din teren.

Materializarea rețelei de ridicare se face, în funcție de natura terenului, prin: borne de beton cu armatură, de dimensiuni prevăzute în normele tehnice și prin buloane cu cap rotunjit , bătute în fisurile betoanelor sau rosturile bordurilor.

Descrierea topografică a punctelor rețelei de ridicare presupune:

Întocmirea schiței de reperaj și descrierea amplasamentului, precum și semnalele cu vopsea pe martori sau pe construcții, a numărului de ordine al punctului, a direcției indicată prin săgeată și a distanței pînă la bornă sau pichet (vezi Anexa K).

Analiza variantelor de formare a bunurilor imobile

Metoda executării planului cadastral (ridicări de teren a situației existente, metoda combinată sau elaborarea proiectului de organizare a teritoriului) pentru terenurile fără construcții (grădini) va fi determinată de către primărie în baza Deciziei consiliului local, transmisă Executantului printr-o scrisoare de însoțire, pînă la demararea lucrărilor cadastrale. În cazul elaborării planului cadastral pentru terenurile fără construcții (grădini) prin metoda proiectării, proiectul de organizare a teritoriului se perfectează conform prevederilor Instrucțiunii provizorii cu privire la elaborarea proiectelor de organizare a teritoriului МD-36-02-03-97 cu transpunerea acestuia în natură de către Executant.

În cazul în care coordonatele hotarelor terenurilor înregistrate selectiv, nu corespund coordonatelor hotarelor stabilite în baza măsurărilor efectuate în cadrul înregistrării primare masive, iar necorespunderea este generată de erorile comise la executarea măsurărilor, pe planul cadastral vor fi reprezentate hotarele stabilite în rezultatul lucrărilor cadastrale masive. În aceste cazuri vor fi întocmite acte de constatare pe teren, care vor conține următoarea informație: descrierea greșelilor, data depistării, cauza nașterii, descrierea situației din planul cadastral, propuneri privind modalitatea de corectare a acestora. La actul de constatare se va anexa planul sectorului de teren .

În cazul în care la înregistrarea selectivă au fost întocmite planuri geometrice în sisteme convenționale de coordonate, acestea, cu acordul reprezentanților autorităților locale, vor fi repoziționate pe planul cadastral și sistematizate conform situației în teren. În asemenea cazuri se va întocmi informația cu privire la sectoarele de teren înregistrate selectiv cu numerele convenționale.

Planul geometric digital va fi elaborat cu respectarea prevederilor cuprinse în Indicațiile tehnico-redacționale privind crearea planurilor digitale, elaborate și aprobate de Agenție.

Aprobarea proiectului de formare a bunului imobil

Coordonarea permite soluționarea pe cale pașnică, ba chiar și contribuie la eliminarea eventualelor conflicte ce pot apărea în viitor din cauza amplasării noilor hotare. Coordonarea planului cadastral contribuie la efectuarea unei înregistrări corecte a hotarelor, excluzând efectul unor erori destul de serioase.

Coordonarea acestuia de către consiliul local nu se referă la tehnicile și metodele aplicate în procesul de elaborare. Coordonarea planului cadastral de către consiliul local este necesară pentru a evita erorile ce țin de drepturile asupra bunurilor imobile, categoriile de destinație a terenurilor, tipurile de proprietate (publică de stat, publică a unităților administrativ teritoriale, privată etc.).

În dependență de densitatea bunurilor imobile, de mărimea suprafețelor de teren pe care sunt amplasate aceste bunuri, de faptul dacă elaborăm un plan al cadastrului general sau un plan a cadastrului de specialitate, de alți factori sunt selectate scările aplicate la elaborarea pe hârtie a planurilor cadastrale. Mai răspândite sunt: 1:500, 1:1000, 1:2000, 1:5000, 1:10000. Utilizarea largă a planurilor cadastrale digitale soluționează această problemă.

Planul cadastral al bunului imobil conține informație grafică și textuală despre teren și toate construcțiile amplasate pe acesta și se întocmește în baza lucrărilor geodezice, executate în sistemul unic național de coordonate. Corectitudinea executării lucrărilor de elaborare a planului cadastral al bunurilor imobile este determinată de oficiile cadastrale teritoriale – Recepția lucrărilor cadastrale.

Terenurile destinate agriculturii, în planul cadastral sunt incluse într-un strat separat. Aceasta permite de a obține o imagine mai pronunțată a obiectului cadastrului.

Utilizatorul principal al planului cadastral al unității administrativ – teritoriale este consiliul local respectiv.

Conform Instrucțiunii cu privire la modul de elaborare și actualizare a planurilor cadastrale și geometrice aprobată prin ordinul Nr. 140 din 06.08.2012 p.52 planul geometric elaborat se semnează (coordonează) și se aprobă, în mod obligatoriu, de autoritatea publică locală, sau altă autoritate publică împuternicită.

Conform legislației în vigoare [Legea cu privire la formarea bunurilor imobile nr. 354-XV din 28.10.2004 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.233-236/999 din 17.12.2004 – art.18 (5)] „proiectul de formare a bunului imobil se coordonează cu serviciile competente ale autorităților administrației publice locale, în funcție de destinația bunului. În cazul stabilirii unor restricții sau cerințe speciale la folosirea bunului imobil, proiectul va fi coordonat cu organul abilitat, conform legislației” (vezi Anexa E, D).

În cadrul înregistrării primare masive conform caietului de sarcini, după efectuarea lucrărilor cadastrale se introduc modificările respective în harta , se calculă suprafața totală a localității și se întocmește în patru exemplare harta hotarelor intravilanului definitivată la scara 1:10000. Harta hotarelor intravilanului pe suport de hârtie conține denumirea localității, denumirea UAT, denumirea raionului, lista coordonatelor punctelor de cotire a hotarelor în caz când în procesul digitalizării pe rastru contururile nu sunt evidențiate, linia de hotar pe hartă se reprezintă prin linie conform clasificatorului semnelor convenționale. 355 (Atlas de semne convenționale pentru planurile cadastrale la scările 1:5000, 1:2000, 1:1000 și 1:500, Chișinău, 1997), stratul Terenuri planșa topografică (ORTOFOTO) stratul terenuri planșa 1: 10000.

Harta hotarelor intravilanului este aprobată de serviciul raional Relații Funciare și Cadastru și administrația publică locală, care conține:

hotarul intravilanului (perimetrul localității);

stratul terenuri;

planșa topografică (ORTOFOTO).

Stratul terenuri și planșa topografică (ORTOFOTO) este necesar de a fi arătate pe plan în culori deschise pentru a evidenția linia hotarului (vezi Anexa N).

Pentru primărie se întocmește o hartă comasată cu informația despre hotarele administrativ-teritoriale acestei unități și hotarele intravilanului localității.

Materialele de stabilire a hotarelor intravilanului localităților sunt aprobate de către consiliul local al UAT și consiliul raional prin decizia respectivă.

În caz dacă consiliul raional a modificat și aprobat alt hotar și suprafața intravilanului localității diferă de cea aprobată de către consiliul local, atunci hotarul intravilanului va fi considerat în baza informației și deciziei consiliului raional.

Transpunerea în natură a proiectului de formare

După elaborarea proiectului de formare, acesta se transpune pe teren prin stabilirea hotarelor și elaborarea actului de stabilire a hotarelor. După stabilirea hotarelor (generale sau fixe) se elaborează planul bunului imobil. Lucrările de întocmire a planului cadastral se vor executa în conformitate cu prevederile Instrucțiunii cu privire la modul de elaborare și actualizare a planurilor cadastrale și geometrice [Ordinul nr. 140 din 06.08.2012 despre aprobarea instrucțiunii cu privire la modul de elaborare și actualizare a planurilor cadastrale și geometrice Publicat: 28.09.2012 în Monitorul Oficial Nr. 205-207 art. Nr. 1138].

Transpunerea hotarelor în teren se efectuează în cazul în care planul cadastral a fost întocmit în baza proiectului de organizare a teritoriului. Lucrările de transpunere în teren a proiectului de organizare a teritoriului întocmit în SC convențional se efectuează numai în baza planului cadastral (fragmentul planului cadastral) readus în SC MR99 și eliberat de oficiul cadastral teritorial cu mențiunea ,,Pentru transpunerea hotarelor în teren".

Elaborarea documentului în cadrul formării bunurilor masive

În cadrul înregistrării primare masive executantul lucrării împreuna cu persoana împuternicită de administrația publică locală analizează minuțios datele privind IDNP, anul nașterii, numărul. buletinului de identitate, etc. ale proprietarilor bunurilor imobile. Din oficiile cadastrale se va prelua informația cu privire la bunurile imobile înregistrate selectiv și actele ce confirmă dreptul de proprietate. Burile imobile înregistrate selectiv se vor indica într-un registru special în care se va indica numele, prenumele, patronimicul; data, luna, anul nașterii; codul personal – 13 cifre din buletinul de identitate; seria și numărul documentului buletinului de identitate sau pașaportului de tip vechi, alte date.

În cazul în care lipsesc careva date de identificare despre proprietarul bunului imobil, se prezenta lista proprietarilor confirmată de administrația publică locală precum că aceasta nu dispune de informația completă despre persoanele respective. Totodată, numărul bunurilor la care lipsesc datele despre proprietari nu trebuie să depășească 5 % din numărul total al bunurilor planificat pentru executare.

Întocmirea extraselor din Registrul de evidența a gospodăriei se efectuează de către reprezentantul primări scopul prezentării la OCT pentru efectuarea înregistrării caselor de locuit și construcțiilor accesorii. Extrasul din registru de evidență a gospodăriilor reprezintă un document în bază căruia se înregistrează construcțiile amplasate nemijlocit pe bunul imobil (vezi Anexa O).

Completarea titlurilor a fost efectuată conform Instrucțiunii provizorii privind modul de completare, eliberare și păstrare a Titlurilor de autentificare a dreptului deținătorului de teren MD RM-36-02-04-97 din 1997. Prezenta instrucțiune este elaborată în conformitate cu Codul funciar; Legea privind reglementarea de stat a proprietății funciare, cadastrul funciar de stat și monitoringul funciar; Legea privind prețul normativ de vânzare-cumpărare a pământului; Hotărârea Guvernului nr. 449 din 29 iulie 1992 „Despre aprobarea modelelor unice ale documentelor, ce confirmă dreptul de proprietate, posesiune și beneficiere funciară”; Regulamentul cu privire la conținutul documentației cadastrului funciar general, aprobat prin Hotărârea guvernului Republicii Moldova nr.24 din 11.01.1995; Regulamentul cu privire la vânzarea-cumpărarea terenurilor aferente obiectelor privatizate sau care se privatizează, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 562 din 23.10.1996.

Temei pentru completarea și eliberarea titlurilor prezintă Decizia privind atribuirea terenurilor în proprietate (vezi Anexa P).

Înregistrarea dreptului de proprietate

Înregistrarea bunului imobil format si a drepturilor asupra lui se efectuează la oficiul cadastral teritorial în a cărei rază de acțiune este situat bunul. Înregistrarea bunului imobil nou format, se va face în modul stabilit (conform art.26 din Legea cadastrului bunurilor imobile nr.1543-XIII din 25.02.98, Monitorul oficial al RM nr. 44-46/318 din 21.05.98), în temeiul cererii depuse la Oficiul cadastral teritorial de către proprietar sau alt solicitant în drept.

Pentru înregistrarea bunului imobil format, persoana interesată prezintă oficiului cadastral teritorial documentele ce confirmă drepturile, decizia de formare și dosarul tehnic, după caz ( în cazul când elaborarea dosarului tehnic de formarea bunului imobil este efectuată de un alt executor). În termenele stabilite pentru înregistrarea bunului imobil, oficiul cadastral teritorial controlează conformitatea documentelor prezentate cu cerințele stabilite în domeniu. In cazul neconformității, pînă la înlăturarea ei, registratorul va sista, în modul stabilit, înregistrarea.

După verificarea documentelor, registratorul oficiului cadastral teritorial:

atribuie, după caz, bunului imobil format număr cadastral;

consemnează în Registrul bunurilor imobile drepturile asupra bunului imobil format;

operează modificări în planul cadastral și în dosarul cadastral, inclusiv anularea numărului cadastral al fiecărui bun imobil inițial;

va întocmi, după caz, în temeiul documentelor prezentate de solicitant, dosare cadastrale pentru fiecare bun imobil format.

în cazul în care, la formarea bunurilor, în Registrul bunurilor imobile sunt înscrise drepturi patrimoniale cu care este grevat dreptul de proprietate, aceste grevări vor fi transcrise la toate bunurile imobile formate daca legea sau înțelegerea dintre părți nu prevede altfel.

procedura formarii bunului imobil poate incerta în orice moment pînă la înscrierea drepturilor asupra lui în Registrul bunurilor imobile, la cererea persoanei care a inițiat procedura de formare. În acest caz, solicitantul nu poate cere recuperarea sumei depuse pentru formarea bunului imobil.

După înscrierea dreptului asupra bunului imobil în Registrul bunurilor imobile, cererea de încetare a procedurii de formare a bunului imobil nu mai poate fi acceptata.

După înregistrarea bunului imobil, oficiul cadastral teritorial, cu excepția formării bunului imobil prin divizare, eliberează titularului de drept certificatul asupra bunului imobil nou format, model stabilit de Guvern ( Hotărârea Guvernului R.M. Nr. 677 din 11.07.2005 „Cu privire la aprobarea modelului Certificatului asupra bunului imobil format” Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.95-97/734 din 15.07.2005).

Înregistrarea primară masivă este o formă de organizare a evidenței bunurilor imobile și a drepturilor asupra lor, care se efectuează de oficiul cadastral teritorial pe care poate fi numit criteriu sistemic de evidență. Pentru exceptarea confuziilor, modalitatea de înregistrare a bunurilor și a drepturilor imobiliare efectuată la cerea persoanelor fizice sau juridice poate fi numită criteriu individual de înregistrare. Potrivit criteriului sistemic (înregistrare primară masivă), lucrările de identificare și alte lucrări se execută de întreprinderile ce activează în domeniul lucrărilor cadastrale în temeiul contractului de prestare a serviciilor, încheiat de autoritatea competentă, caietului de sarcini și al graficului de executare a lucrărilor și de înregistrare a bunurilor. Astfel, oficiul cadastral împuternicește o persoană cu înregistrarea primară masivă (executant), care primește materialele și le transmite inginerului cadastral. Predarea-primirea materialelor necesare efectuării înregistrării primare masive sunt confirmate printr-un act, la care se anexează următoarele materiale:

copia de pe actul de identitate al reprezentantului întreprinderii;

informația cadastrală juridică și tehnică pe suport de hârtie și pe suport magnetic, despre fiecare imobil;

planul cadastral pe suport de hârtie și pe suport magnetic;

materialele măsurărilor geometrice;

alte materiale indicate în caietul de sarcini (Instrucțiunea nr. 487/2005).

Inginerul cadastral verifică și avizează materialele enumerate și le pregătește pentru înregistrare, iar în caz de necesitate, organizează primirea de documente suplimentare de la executori, autorități publice, alte persoane.

Dacă în localitatea în care se execută lucrările de înregistrare masivă, terenurile aferente caselor nu au fost transmise în proprietate proprietarului bunului imobil (casei de locuit), inginerul cadastral:

sistematizează informația, pregătește planul cadastral și proiectul demersului în adresa administrației publice locale în vederea emiterii deciziei privind transmiterea în proprietate a terenurilor aferente caselor;

semnează demersul la registrator și îl înmânează administrației publice locale;

obține copia de pe decizia autorității publice locale, exemplarul al doilea al titlurilor de autentificare a drepturilor deținătorilor de teren și planul cadastral [aprobat] al teritoriului;

După aceea:

efectuează înscrierile în Registrul computerizat;

extrage versiunea pe fișierele de hârtie ale Registrului;

adeverește versiunea de pe fișierele de hârtie ale Registrului prin ștampilă [pe ultima filă a fișierului] și semnătura sa [pe celelalte file];

aplică parafa de înregistrare a drepturilor pe toate exemplarele de documente ce confirmă drepturile în a căror bază s-a efectuat înregistrarea;

include în dosarul cadastral copiile de pe documentele confirmate de registrator;

depune versiunea pe fișierele de hârtie ale Registrului și dosarul cadastral în arhivă.

În cazul înregistrării primare masive, data înregistrării bunurilor și înscrierii drepturilor imobiliare corespunde cu data aplicării parafei și ștampilei registratorului pe versiunea de hârtie a Registrului.

În cazul înregistrării conform criteriului sistemic, problema care cere soluționare ar fi referitoare la bunurile imobile în a căror privință oficiul cadastral teritorial nu dispune de informație: data, luna, anul nașterii sau codul personal al proprietarului bunului imobil. Din conținutul Instrucțiunii nr.487/2005 deducem, prin interpretare extensivă, că înregistrarea unor astfel de bunuri imobile se va efectua, datele lipsă urmărind să fie incluse ulterior, pe măsură ce imobilele în cauză vor deveni obiect al unor acte juridice economice.

Prin urmare, înregistrarea bunului imobil este un fapt juridic necesar aplicării față de imobilul înregistrat a regimului juridic al bunurilor imobile ca o condiție obiectivă pentru înscrierea drepturilor asupra lui.

ANALIZA ECONOMICĂ

Impactul economic în cadrul formării bunurilor imobile

Relațiile funciare constituie un ansamblu de relații sociale, legate de posesiunea și folosirea fondului funciar. Aceste relații sunt parte componentă a relațiilor de producere, iar după conținut constituie baza economică a societății.

Fiecare stat înfăptuiește politica funciară prin diferite tipuri de măsuri:

economice;

juridice;

tehnice;

sociale.

Măsurile economice sunt necesare pentru crearea condițiilor social-economice, și pentru dezvoltarea economiei naționale.

Statul cu ajutorul structurilor administrative din domeniul cadastrului, colectează informație și ține la zi Cadastru Funciar, pentru folosirea de perspectivă a terenurilor.

Economia unei localități nu depinde numai de stat, ea poate fi schimbată sub acțiunea următorilor factori:

interesele economice a proprietarilor funciari (arendă, gaj, în dependență de bonitate, amplasare);

de tipurile de folosință (destinația, calitatea, bonitatea);

dezvoltarea condițiilor de producere și elaborarea proiectului de OT;

elaborarea și introducerea noilor tehnici și tehnologii.

Înregistrarea dreptului de proprietate în cadrul înregistrării primare masive are menirea de a asigura proprietarilor garanția drepturilor lor, pentru a avea o evidență clară și a le controla sau limita, cât și pentru a permite o stabilire echitabilă a impozitului pe teren, și pentru construcții.

La temelia înregistrării de stat a imobililor se află două principii. Primul, principiul integrității, prevede formarea în integru a bunului imobil: terenul cu imobilele – anexe amplasate pe el. Al doilea prevede înregistrarea tuturor drepturilor privitoare la imobil în aceeași instituție [oficiul cadastral teritorial]. Exercitarea acestor principii rămâne și astăzi dificilă din cauza faptului că, anterior, evidența imobililor era ținută de diferite instituții statale, conlucrarea nefiind o prerogativă a acestora. Din contra fiecare dintre ele, urmărind propriile interese departamentale, nu transmit nici în prezent informație pe care o dețin, reducând substanțial dinamica procesului de creare a cadastrului național, impunând populația de a solicita certificate în diferite organe de stat, plătind multiple taxe și cheltuind mult timp. Aceasta încă odată dă dovadă de necesitatea înregistrării dreptului de proprietate în cadrul înregistrării primare masive

Este de menționat faptul că anual, autoritățile publice locale formează noi bunuri imobile (atribuie în proprietate, folosință, eliberează autorizații pentru construcții) sau modifică unele caracteristici ale bunurilor imobile înregistrate în cadastru (ex. modul de folosință). Nu în toate cazurile titularii de drepturi înregistrează bunurile imobile nou formate în registrul bunurilor imobile ținut de oficiile cadastrale teritoriale și nu prezintă documentația privind modificările parvenite în bunul imobil înregistrat în cadastru. Totodată, art. 285 din Codul Fiscal (Titlul VI. Impozitul pe bunurile imobile), obligă Agenția Relații Funciare și Cadastru să prezinte anual Inspectoratului Fiscal Principal de Stat informația referitoare la fiecare obiect și subiect al impunerii cu impozitul pe bunurilor imobile, iar în cazul intervenirii unor modificări în informația ce se referă la obiectul sau subiectul impunerii, să prezinte informația actualizată despre acestea. Din cauza lipsei mecanismului de monitorizare a bunurilor imobile, Agenția este în imposibilitate să realizeze întocmai prevederile art. 285 al Codului Fiscal, ceea ce duce la reducerea impozitărilor fiscale, în unele cazuri chiar și ironarea lor din lipsa de informație suficientă

Deci, pentru elaborarea unui mecanism adecvat, eficient in scopul actualizării datelor cadastrale prevede două căi:

actualizarea datelor la solicitarea proprietarilor de bunuri imobile,

actualizarea datelor la solicitarea autorităților publice.

Înregistrării bunurilor imobile în masă în localitățile sătești, are un rezultat economic și social, și anume:

Are loc privatizarea loturilor de lângă casă și a grădinilor, iar titularii de drepturi obțin gratuit titlurile de proprietate. Menționăm, că prețul unui titlu eliberat prin metoda masivă este de 100 – 120 lei, iar prin metoda selectivă – 600 – 1000 lei, ceia ce este costisitor pentru păturile vulnerabile. În unele cazuri din lipsa surselor financiare se efectuează tranzacții ascunse, fără perfectarea actelor.

După eliberarea titlurilor și înregistrarea bunurilor imobile în registrul bunurilor imobile, autoritățile publice locale dispun date clare despre repartizarea terenurilor după tipul de proprietate, despre fondul de privatizare, suprafețele acestora, etc. Experiența ne demonstrează, că după implementarea cadastrului în teritoriu se evidențiază surplusuri de suprafețe a loturilor de lângă casă și grădini 15 – 20 %.

După obținerea titlurilor de proprietate, titularii de drepturi dispun de dreptul de proprietate, având posibilitatea de a efectua tranzacții cu bunurile imobile.

După finalizarea înregistrării bunurilor imobile sau concomitent cu aceste lucrări se realizează programul de măsuri de evaluare a bunurilor imobile în scopul impozitării, ceia ce servește drept bază pentru crearea unui sistem de impozitare echitabil.

Alte aspecte social – economice

Recunoașterea dreptului de proprietate privată a bunurilor imobile a generat și unele dificultăți în exercitarea și apărarea acestora.

Incapacitatea administrării individuale a bunurilor imobile din punct de vedere tehnic, ceea ce a dus la micșorarea economiei de piață

Mai târziu aceasta a dat naștere:

întreprinderilor individuale

gospodăritor țărănești

consolidarea terenurilor prin metoda asocierii

Aspectele social-economice în crearea cadastrului în localitățile rurale cât și urbane constă în următoarele:

Încadrarea terenurilor agricole în clase de calitate;

Evidența terenurilor agricole în funcție de stadiul degradării și de factorii care au provocat-o;

Evidența terenurilor amenajate prin lucrări de îmbunătățire funciară (irigații, desecări, combaterea eroziunii solurilor);

Evidența terenurilor care necesită lucrări de îmbunătățiri funciare și tipul acestora;

Evidența clădirilor după materialul de construcție, dotate cu instalații confort, grad de uzură;

Prin funcția sa economica Cadastrul reprezintă un instrument important pentru organizarea, conducerea și planificarea producției agricole precum și pentru cunoașterea, folosirea rațională, dezvoltarea construcțiilor, pădurilor apelor și terenurilor cu destinație specială din țara noastră.

Înregistrarea primară masiva în localitatea Peciște a dus la sporirea gradului de dezvoltarea a localității, situația economica, financiară, organizarea muncii în câmp. Deținătorii de terenuri care nu au capacitatea de ași prelucra individual cota echivalentă de teren au posibilitatea de a o transmite în arendă sau în folosință parțială/totală printr-un act juridic. Odată cu înregistrarea dreptului de proprietate în cadrul înregistrării primare masive au

fost organizate întreprinderi agricole ce a sporit considerabil economia localității.

S-a redus substanțial surplusul de suprafețe care se deținea /utiliza nelegitim

s-a efectuat inventarierea fondului funciar etc.

PROTECȚIA MUNCII ȘI A MEDIULUI AMBIANT

Aspectele privind protecția mediului

Protecția muncii este o problema de stat si cuprinde ansamblul normelor si regulilor de tehnica a securității si de igiena a muncii. Acestea au ca scop asigurarea celor mai bune condiții de munca, prevenirea accidentelor și îmbolnăvirilor profesionale, reducerea efortului fizic, precum și asigurarea unor condiții speciale pentru persoanele care muncesc în condiții deosebite.

Scopul protecției muncii este de a reduce la minimum, probabilitatea afectării sau îmbolnăvirii angajatului cu crearea concomitentă a condițiilor confortabile de muncă la o productivitate maximală a acesteia. Securitatea muncii în activitatea de producție se asigură pe următoarele căi:

instruirea în materie de protecția muncii a tuturor angajaților și a altor persoane la toate nivelurile de educație și pregătire profesională;

instructarea prealabilă și periodică a tuturor angajaților;

pregătirea specială angajaților care deservesc mașini, mecanisme și utilaje față de care sunt înaintate cerințe sporite de securitate;

verificarea periodică a cunoștințelor personalului tehnic ingineresc a materiei în protecția muncii(nu mai rar decât o dată în trei luni).

Direcții principale ale politicii de stat în domeniul protecției muncii:

asigurarea priorității ale politicii de stat în domeniul protecției muncii;

emiterea și aplicarea actelor normative privind protecția muncii;

coordonarea activităților în domeniul protecției muncii și al mediului;

supravegherea și controlul de stat asupra respectării actelor normative în domeniul protecției muncii;

cercetarea și evidența accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;

apărarea intereselor legitime ale salariaților care au avut de suferit în urma accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;

stabilirea compensațiilor pentru munca în condiții grele, vătămătoare sau periculoase ce nu pot fi înlăturate în condițiile nivelului tehnic actual;

participarea autorităților publice la realizarea măsurilor de protecție și al organizării muncii;

pregătirea și reciclarea specialiștilor în domeniul protecției muncii;

Măsurile socio-economice și organizatorice care au menirea de a asigura condițiile de muncă sănătoase sunt stabilite de legea de bază – Constituția Republicii Moldova, Codul Muncii, Legea despre Protecția Muncii, normele de ramură, standardele și regulamente în vigoare.

Condițiile inofensive sanitaro-igienice de muncă sunt stabilite în normele privind nivelurile admisibile de temperatură și umiditate în încăperi de producție, conținutul de gaze și alte substanțe, vibrații, zgomot, nivelurile de iluminare naturale și artificiale.

Asigurarea tehnica a condițiilor inofensive de muncă se realizează prin măsurile tehnice realizate în încăperi de producere cu utilajul tehnologic și prin aplicarea proceselor tehnologice inofensive.

Pentru protejarea muncitorilor angajați în câmpul muncii în primul rând este necesar de a respecta regulile cu privire la protecția muncii și tehnica securității, utilizarea utilajelor, instrumentelor în stare bună de funcționare.

Locurile de muncă să corespundă cerințelor prevăzute,încăperile să fie aerisite complet. Respectarea acestor cerințe duce la micșorarea numărului de traumatisme.

Fiind încadrat în cîmpul muncii salariatul, la rândul său are următoarele obligațiuni:

să respecte instrucțiunile de protecție a muncii corespunzătoare activității desfășurate;

să utilizeze mijloacele de protecție individuală din dotare conform destinației;

să-și desfășoare activitatea fără a pune în pericol atît persoana proprie cît și ceilalți salariați;

să nu ridice, să nu deplaseze, sa nu distrugă dispozitivele de protecție, de semnalizare și de avertizare, să nu împiedice aplicarea metodelor și procedeelor de reducere sau eliminare a influenței factorilor de risc;

aducă la cunoștința conducătorului sau nemijlocit orice defecțiune tehnică sau altă situație în care nu sunt respectate cerințele de protecție a muncii;

să-și întrerupă activitatea la apariția unui pericol iminent de accidentare și să anunțe imediat despre aceasta conducătorul său nemijlocit;

sa aducă la cunoștința conducătorului său nemijlocit orice accident sau îmbolnăvire la locul de muncă.

De starea incendiară a instituției/ întreprinderii răspunde nemijlocit conducătorul întreprinderii/instituției date, sau persoana împuternicită prin ordin.

Starea incendiară în localitatea Peciște este satisfăcătoare

Secțiile cele mai periculoase sunt:

secția de prelucrare a lemnului;

depozitul central;

parcul auto.

Cauzele principale ce duc la izbucnirea incendiilor sunt:

insuficiența cunoștințelor securității antiincendiare și încălcarea regulilor de securitate;

folosirea spațiilor interzise pentru spălarea motoarelor de benzină și motorină;

folosirea utilajului electric defectat;

aruncarea obiectelor aprinse

pentru prevenirea, protecția împotriva incendiilor instituțiile locale sunt dotate cu echipamente, scuturi antiincendiare. Scuturile sunt echipate cu căldări, târnăcoape, extinctoare, lăzi cu nisip.

Mijloacele tehnice antiincendiare sunt în stare bună de funcționare.

Securitatea electrică la locul de muncă

În timpul lucrului pot avea loc diferite situații care cauzează scurgeri de curent electric prin corp uman, care sunt periculoase pentru viață.

Electricitatea este un curent de electroni. Curentul de electroni este similar cu curentul de apă. Precum apa trece printr-un furtun, la fel electronii trec printr-un circuit. Ei vor părăsi circuitul numai daca vor găsi o cale mai buna de a ajunge la pământ. Electricitatea trece prin apa la fel de ușor precum ea trece prin firele electrice. Apa constituie 70% din corpul uman. Daca corpul uman se va atinge de un circuit și de pământ în același timp, atunci omul va devii cea mai scurta cale spre pământ. Daca omul devine o parte a căii spre pământ, electricitatea va trece prin corp cauzând râni grave sau chiar decesul. Daca omul se atinge de un fir electric sub tensiune în timp ce este cu picioarele pe pământ, sau daca se atinge de ceva ce se afla pe pământ, atunci el deveni cea mai scurta cale pentru electricitate spre pământ. Pământul înseamnă suprafața pământului sau ceva ce are legătura cu pământul, ca de exemplu o scara sau chiar un acoperiș. Electricitatea întotdeauna căuta cea scurta cale de a ajunge la pământ, iar daca va exista o posibilitate pentru ea de a scăpa din conductoare, atunci ea va lua aceasta cale spre pământ.

Pentru protecția omului de șoc electric sunt folosite diferite mijloace și metode:

Asigurarea inaccesibilității la părți conductoare de curent electric prin utilizarea barajelor,panourilor de protecție și blocaje;

Protecția împotriva șocurilor electrice, care poate surveni ca urmare a apariției curentului pe construcția echipamentelor electrice din cauza deteriorării izolatorului – se efectuează prin legare de pământ de protecție, legare la firul zero prin aplicarea deconectării de protecție.

Funcțiile principale a serviciului protecția muncii

Serviciul protecția muncii și tehnica securității – are funcții principale de realizarea a deciziilor privind protecția muncii, urmărind în general:

prevenirea, eliminarea sau reducerea acțiunii factorilor periculoși și nocivi ce pot apărea în desfășurarea proceselor de muncă în cadrul întreprinderii de Stat „Cadastru";

perfecționarea metodelor de muncă și ameliorarea mediului de muncă, prin adoptarea acestora la capacitățile psihofizice ale salariaților;

contribuirea la instruirea salariaților în materie de protecție a muncii;

acordarea consultațiilor și asistenței angajatorului la elaborarea și realizarea măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;

să urmărească și să propună sancțiuni și recompense pentru modul în care se realizează protecția muncii la toate locurile de munca;

evidența și participarea la cercetarea accidentelor de muncă, de asemenea pune la dispoziția comisiilor de anchetă datele necesare.

Cercetarea accidentelor de se face în scopul stabilirii circumstanțelor și cazurilor ce le-au provocat, precum și al determinării măsurilor de prevenire a unor asemenea .

Prin cercetarea cazurilor de contractare a bolilor profesionale se confirmă diagnosticul, se confirmă sau se infirmă caracterul profesional al bolii și se determină cauzele care au provocat îmbolnăvirea.

Comunicarea, cercetarea, înregistrarea și evidența accidentelor de muncă și bolilor profesionale se efectuează în modul stabilit de Guvern. (vezi:"Regulamentul privind modul de cercetare a accidentelor de muncă" aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. l 361 din 22.12.2005 pus în aplicare de la 01 martie 2006).

La cercetarea accidentelor de muncă au dreptul să participe reprezentanții organelor ierarhic superioare și ai sindicatelor, precum și să asiste persoanele care reprezintă interesele accidentaților sau ale familiilor acestora.

Răspunderea pentru încălcarea normelor de protecție a muncii o poartă persoanele cu funcție de răspundere și salariații vinovați de încălcarea normelor de protecție a muncii, poartă răspundere materială, disciplinară, administrativă și penală în conformitate cu legislația în vigoare.

Cerințe în timpul lucrului:

Instrumentele pentru îndeplinirea lucrărilor să fie în stare bună și să nu fie defectate.

Lucru să fie executat conform cerințelor sanitare și obligațiunilor de funcție.

În timpul spălării podelelor de examinat minuțios să nu fie fire electrice dezgolite.

Să cunoască regulile de utilizare a aspiratorului,și a mijloacelor tehnice (TVvideo, casetofon,proiector, condiționer)

Să respecte regulile securității și antiincendiare.

Blocul sanitar, podelele să fie spălate cu soluție de clor s-au soluții speciale,folosind echipament de protecție (mănuși de cauciuc și mască).

Pentru spălarea geamurilor folosim scara (treptele căreia să nu fie lunecoase). Lucru se efectuează în pereche (nu mai puțin de 2 persoane).

Cerințe în caz de avarie:

În caz de accidente salariatul trebuie să informeze conducătorul.

În cazul obținerii unei traume,salariatul este obligat să anunțe conducătorul subdiviziunii și să se adreseze după ajutor în instituțiile curative din apropiere.

În cazuri fatale,electrocutare,fracturi,răni sîngeroase,intoxicări ș.a. lucrătorul trebuie să știe:

să înlăture acțiune asupra organismului a factorilor dăunători,ce amenință sănătatea și viața victimei;

să constate caracterul traumei și să înfăptuiască măsurile pentru salvarea în ordinea urgenței;

să mențină principalele funcții vitale a victimei pînă la sosirea lucrătorilor medicali;

să cheme salvarea sau medicul,ori să organizeze transportarea victimei la spital.

Acordarea primului ajutor persoanelor electrocutate s-au ce au suferit din cauza altor nenorociri.

condițiile de bază ale eficacității primului ajutor medical pînă la venirea medicului persoanelor care au suferit din cauza unor nenorociri sunt rapiditatea și ingeniozitatea celui ce acordă ajutorul;

e necesar a cunoaște bine metodele de acordare a primului ajutor pînă la venirea medicului și a le aplica la nivel;

e necesar a acorda ajutor pînă la venirea medicului chiar și în cazul de nu se simte răsuflarea,inima nu bate,lipsește pulsul. A soluționa problema de e cazul sau e fără folos a efectua acțiuni de înviere a victimei și de a pune concluzie despre moartea ei are dreptul numai medicul;

fiecare lucrător e obligat să știe exact unde se află mica farmacie cu mijloacele și medicamentele necesare sau geanta pentru a acorda primul ajutor medical.

Cerințe la terminarea lucrului:

După terminarea lucrului,lucrătorul stinge toate obiectele,instrumentele de lucru în dulapul pentru păstrarea lor.

Examinează minuțios sectorul și anunță șeful subdiviziunii de defectele observate în timpul lucrului .

Face însemnări în registru despre defecțiunile ce pot duce la cazuri fatale sau îmbolnăvire

Lucrătorul trebuie să respecte igiena corpului,să se spele mâinile cu săpun.

Pentru încălcarea instrucțiunii,lucrătorul poartă răspundere în conformitate cu legislația în vigoare.

Protecția mediului:

Prin protecția mediului ambiant se subînțelege ocrotirea atmosferei, solului, apei, florei și faunei. Este important faptul, că protecția mediului ambiant prevede și protecția sănătății omului, orientată spre asigurarea unei stări psihologice și fizice normale, favorabile pentru trai și muncă.

Activitățile în domeniu de protecție a mediului este reglementată de sistemul juridic al actelor juridice care constituie Constituția Republicii Moldova, Legea republicii Moldova „cu privire la protecția mediului”, codul subsolului, codul apelor, codul silvic, legislație privind zăcămintele, pentru protecția aerului, privind protecția și utilizarea florei și faunei, și alte legi speciale.

A elaborat: Verificat:

Studentul Lect. Univ.

_____________ Reznic Natalia _______________ Martin A.

CONCLUZII

Iată că, atingând finele lucrării, pot să menționez cu certitudine că prin expunerea și analiza materialului conținut am realizat scopurile și sarcinile expuse în introducere. Ca scop fundamental și obiectiv de bază punând demonstrarea atât teoretică, cât și practică a actualității și importanței activității de formare a bunurilor imobile ca parte integrantă a cadastrului bunurilor imobile, am determinat, de asemenea, căile și mijloacele necesare realizării acesteia, precum și metodele corespunzătoare.

Cadastrul este sistemul unitar și obligatoriu de evidență tehnică și juridică, prin care se realizează identificarea, înregistrarea, descrierea și reprezentarea pe hărți și planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum și a celorlalte bunuri imobile de pe întreg teritoriul țării, indiferent de destinația lor și de proprietar.

Importanta cadastrului consta in faptul ca acesta furnizează date reale privitoare la bunurile imobile (poziție, mărime, folosința, proprietar), necesare in toate ramurile economiei naționale. În zilele noastre, cînd bunurile imobile sunt utilizate activ în funcție de catalizator a relațiilor de piață între diferiți agenți economici cadastrului îi revine sarcina, unui instrument deosebit de important pentru economia de piață, pentru că furnizează documentele care dau siguranța tranzacțiilor care au loc pe piață bunurilor imobile.

De asemenea, importanta lucrărilor de cadastru este de prim ordin pentru întocmirea sistemelor informaționale ale teritoriului, capabila sa furnizeze rapid date reale tuturor organismelor de gestionare si planificare a bunurilor imobile din diverse sectoare ale economiei naționale.

Cadastrul are un caracter obiectiv – pentru ca exprima întotdeauna realitatea din teren, care este independenta de voința omului sau de natura societății;

Cadastrul are un caracter unitar – pentru ca se executa după instrucțiuni si norme unice si folosește un limbaj unic;

Cadastrul are un caracter istoric – pentru ca tine seama de legitățile sociale, mai ales prin caracterul proprietății, care diferențiază o societate de alta;

Cadastrul are un caracter dinamic – pentru ca reflecta realitatea naturala in continua transformare, ceea ce impune necesitatea unei întrețineri permanente;

Cadastrul are un caracter general – pentru ca satisface cerințele de baza pentru toate sectoarele economiei naționale;

Cadastrul are un caracter obligatoriu pe tot cuprinsul țării si pentru toate instituțiile care folosesc bunurile imobile;

Cadastrul – ca sistem complex si dinamic de evidenta tehnica, economica si juridica a resurselor, constituie baza gestionarii tuturor bunurilor imobiliare (pamânt, ape, păduri, construcții etc.) fără de care nu se poate vorbi de dezvoltare durabila si de protecția mediului. Numai prin cadastru se poate analiza în orice moment, disponibilul resurselor, starea acestora în timp, modul în care sunt folosite, cu respectarea cerințelor si condițiilor impuse de procesul dezvoltării durabile, precum si modul în care sunt respectate legile scrise si nescrise ale protecției mediului înconjurător.

Ca o concluzie, se poate afirma faptul ca societatea umana trebuie sa desfășoare complexul său de activități în mediul înconjurător prin intermediul cadastrului care în acest context, reprezintă interfața dintre OM și NATURĂ.

Nivelul atins de sistemul cadastrului în Republica Moldova ca rezultat al activității sale cu asistența externă, este apreciat, fără exagerare, pozitiv de către organismele internaționale și poate fi considerat o realizare importantă în aspirația Republicii Moldova către Europa. Sistemul cadastrului deține un rol important în dezvoltarea stabilă a pieței imobiliare, fapt incontestabil pentru economia oricărui stat, importanța căruia rezidă în stabilirea și menținerea încrederii societății în garantarea drepturilor asupra bunurilor imobile.

BIBLIOGRAFIE

I. Acte normative

Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994. În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 1994, nr. 1.

Codul civil al Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr. 1107 din 06.06. 2002. În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 2002, nr. 82-86.

Codul funciar, aprobat prin Legea nr. 828-XII din 25.12.1991 [republicat]. În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 2001, nr. 107.

Legea nr. 354-XV din 28.10.2004 cu privire la formarea bunurilor imobile. În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 2004, nr. 233-236.

Legea nr. 198-XV din 15.05.2003 cu privire la arenda în agricultură. În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 2003, nr. 163-166.

Legea nr. 1247-XII din 22.12.1992 privind reglementarea de stat a regimului proprietății funciare, cadastru funciar de stat și monitoringul funciar. În: „Monitor”, 1992, nr. 12.

Legea nr. 627-XII din 04.07.1991 cu privire la privatizare. În: „Monitor”, 1991, nr. 3-4-5-6.

Hotărârea Guvernului nr. 794 din 19.08.1997 cu privire la aprobarea Concepției sistemului Cadastrului național. În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 1997, nr. 71.

Hotărârea Guvernului nr. 466 din 21.04.1998 cu privire la aprobarea Cadastrului funciar general al Republicii Moldova la data de 1 ianuarie 1998. În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 1998, nr. 62-65.

Hotărârea Guvernului nr. 1030 din 12.10.1998 despre unele măsuri privind crearea cadastrului bunurilor imobile. În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 1998, nr. 96.

Hotărârea Guvernului nr. 449 din 29.06.1992 despre aprobarea modelelor unice ale documentelor, ce confirmă dreptul de proprietate, posesiune și beneficiere funciară. În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 1992, nr. 6.

Hotărârea Guvernului nr. 1090 din 31.10.2000 cu privire la realizarea Programului Național „Pământ”. În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 2000, nr. 139-140.

Hotărârea Guvernului nr. 246 din 03.05.1996 despre aprobarea Regulamentului cu privire la atribuirea terenurilor. În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 1996, nr. 35-37.

Legea Republicii Moldova cu privire la arendă nr.861-XII din 14.01.92.

Legea Republicii Moldova privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului nr.1308-XIII din 25.07.97.

II. Bibliografie:

Gînju V., Guțu V. Cadastru bunurilor imobile. Vol. I. Chișinău: Agenția Națională Cadastru, Resurse Funciare și Geodezie, 1998. 206 p.

Stratulat I., Gînju V. Cadastru bunurilor imobile. Vol. II. Chișinău: Agenția Națională Cadastru, Resurse Funciare și Geodezie, 1999. 232 p.

Gînju V., Guțu V. Cadastru bunurilor imobile. Vol. III. Chișinău: Agenția Națională Cadastru, Resurse Funciare și Geodezie, 1999. 294 p.

Gînju V., Guțu V. Cadastru bunurilor imobile. Vol. IV. Chișinău: Agenția Națională Cadastru, Resurse Funciare și Geodezie, 2000. 672 p.

Guțu Gh. Cadastru bunurilor imobile. Evaluarea bunurilor imobile Vol. V. Chișinău: Agenția de Stat Relații Funciare și Cadastru, firma editorial – poligrafică ,,Tipografia centrală’’, 2003. 548 p.

Botnarenco I. Cadastrul în Moldova. Chișinău: Editura Pontos, 2006. 217 p.

Buzu O. Organizarea activității de evaluare. Chișinău: 2002. 183 p.

Badea Gh. Cadastru general. București: Editura Conspress, 2005. 241 p.

Mihailă M., Corcodel Gh., Chirilov I. Cadastrul general și publicitatea imobiliară. București: Editura Ceres 1995. 195 p.

Tămăioagă Gh., Tămăioagă D. Cadastrul general și cadastrele de specialitate. București: Ed. MatrixRom 2005. 431 p.

Olaru Gh., Mandicescu V. Cadastru funciar. București: Editura Ceres 1978 – 447 p.

Henssen J. L. G. Cadastral and land registration. Registration systems in Europe //Advanced Course in the Development of cadastral Systems. National Land survey of Sweden. Gavel, 1987. 231 p.

Tămăioagă Gh. Cadastru. București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1980. 356 p.

Degtearev I. Zemelinyi kadastr. Moskva: Editura Kolos 1979. 463 s.

Gînju V., Guțu V., Guțu. D. Implementarea cadastrului în Republica Moldova: Realizări, probleme și perspective: Etapa I, 1993-2003: Ediție științifică. Chișinău: INEI, 2004. 154 p.

Anulete Gh., Rotaru M. Sistemul cadastral și regimul funciar din România. București: 1996. 120 p.

Instrucțiuni:

Instrucțiunile pentru executarea lucrărilor de cadastru. Partea I “Crearea bazei geometrice a cadastrului” și Partea II “Executarea lucrărilor cadastrale în cadrul înregistrării primare masive”, aprobate prin ordinul Directorului general al Agenției Naționale Cadastru, Resurse Funciare și Geodezie nr. 46 din 06.04.1999.

Instrucțiunea provizorie privind modul de completare, eliberare și păstrare a Titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren МD-36-02-04-97.

Instrucțiunea provizorie cu privire la elaborarea proiectelor de organizare a teritoriului МD-36-02-03-97.

Instrucțiunea provizorie cu privire la ordinea formării și evidenței numerelor cadastrale ale sectoarelor de teren (parcelelor) МD-36-02-05-97.

Indicațiile tehnico-redacționale (ITR).

Indicațiile cu privire la executarea ridicărilor de teren la scara 1:2000.

Instrucțiunea cu privire la modul de elaborare și actualizare a planurilor cadastrale și geometrice aprobată prin ordinul Agenției Relații Funciare și Cadastru nr. 140 din 06.08.2012.

IV. Motoare de căutare din Internet:

www.arfc.gov.md [citat 04.05.2013].

www.cadastre.md [citat 25.04.2013].

www.fondcartgeo.md [citat 04.05.2013].

www.pca.md [citat 13.05.2013].

www.wto.org [citat 13.05.2013].

www.fao.org [citat 26.05.2013].

www.agriculture.md [citat 04.05.2013].

www.uap.md [citat 18.05.2013].

www.ara.net.md [citat 28.05.2013].

www.abc.net [citat 19.03.2013].

www.acsa.md [citat 25.05.2013].

www.moldova.md [citat 28.05.2013].

www.cisr-md.org. [citat 13.05.2013].

http://www.google.md/#output=search&sclient=psy- [citat 14.06.2013].

ANEXE

Anexa A

Registrul bunului imobil în urma separării

Continuare la Anexa A

Anexa B

Registru bunurilor imobil cu efectuarea mențiunilor în Subcapitolul I

Continuare la Anexa B

Anexa C

Planul geometric al bunului imobil nou format

Anexa D

Proiectul de formare a bunului imobil prin separare

Anexa E

Proiectul de formare a bunului imobil prin divizare

Anexa F

Studiul de formarea bunului imobil cu numărul cadastral 67012060020

Continuare la Anexa F

Anexa K

Schița de reperaj a punctelor geodezice