Prezenta lucrare conține atât studii teoretice, cât și investigații experimentale fiind structurată pe patru capitole după cum urmează: [301575]

[anonimizat]:

În primul capitol au fost prezentate sintetic și coerent particularitățile și caracteristicile geografice ale Parcului Național Munții Apuseni. dar și speciile și habitatele ce se regăsesc în parc. Astfel, [anonimizat], de stepă și de silvostepă.

[anonimizat].

[anonimizat]. Având în vedere potențialul impact negativ al acestora este necesară o abordare managerială capabilă să limiteze sau să diminueze efectele nefavorabile pe termen lung. Din acest motiv a fost adoptată o strategie care asigură pe de o parte conservarea ecosistemele actuale (habitate), iar pe de altă parte limitează efectele negative ale exploatărilor de carieră.

Capitolul 4 dezvoltă un studiu de caz privind impactul asupra mediului în zona carierei Corabia din comuna Gilăul. Problema impactului acestei exploatări asupra mediului a [anonimizat]. [anonimizat]: deșeuri, [anonimizat], cantitățile de descopertă și material inert ( produse de carieră), [anonimizat]. [anonimizat]. Pentru această exploatare de carieră au fost determinate prin calcul cantitățile principalelor substanțe chimice poluante aflate în gazele de eșapament. [anonimizat]:

1. depășirea valorii limită pentru fiecare tip de poluant

2. dimensionarea parcului de mașini care funcționează simultan pentru a nu se depăși valorile maxime admise pentru toată gama de poluanți.

CAPITOLUL I

[anonimizat]. Ocupând o suprafață de circa 20.000 [anonimizat] o insulă muntoasă de forma aproape rotundă.

Sursa: www.worldwideromania.com

Figura 1.1 [anonimizat], [anonimizat]. deasupra malului drept al pârâului Bârlogu (Râșca Mică), într-un areal împădurit (Pădurea Corabia) de pe raza comunei Gilău.  Arealul protejat se găsește la 12 km distanță de satul Gilău și la 30 [anonimizat].

Sursa: www.googlemaps.com

Figura 1.2 Încadrarea teritorială a [anonimizat] 30 [anonimizat]-uri.  Cel mai simplu se ajunge la Cariera Corabia din satul Uzina, situat pe DJ 107 S, între satul Someșu Rece și Măguri Răcătău. Din Uzina, părăsind drumul asfaltat, se merge spre sud, în susul pârâului Bârlogu, urmând un drum de țară, până la barajul Talieni (cca 1 km). Chiar înainte de baraj, venind dinspre Uzina, se observă desprinzându-se din drum, pe partea stângă, o derviație, cu aspect de drum forestier sau chiar de cărare mai lată. Se urcă pe acest drumeag, nu mai mult de 150 m – până la prima  serpentină, urmând apoi o potecă scurtă (apare pe stânga) care ajunge chiar sub peretele stâncos al Carierei Corabia.

1.2 Cadrul Natural

Niciunde în Carpații României alcătuirea geologică nu se face mai resimțită în relief ca și în Munții Apuseni unde subsolul este un mosaic de formațiuni geologice de toate tipurile și de toate vârstele. Aici de întâlnesc șisturi cristaline, călcare și conglomerate, gresii , argile, și toată gama de roci eruptive, de-a lungul întregii scări a tipului geologic, de la Proteozoic la Cuaternar. Acestei mari diversități de construcție a solului îi corespunde o tot atât de mare varietate a reliefului. În Munții Apuseni se alătura plaiurile domoale, platourile alpine, conurile vulcanice, crestele zimțuite și pereții verticali. Ele vor determina atât o diversitate de ordin peiagistic, cât mai ales condiții nuanțate sub raportul ppularii și al modului de utilizare agricolă a terenurilor. Accesibilitatea ridicată va face posibilă popularea intense ceea ce le va atrage atributul de “ce mai umanizata unitate carpatică”.

Sursa: www.worldwideromania.com

Figura 1.3 Peisaj din munții Apuseni

Deși se consideră că cele două grupe ale Apusenilor (Nordici și Sudici) au evoluat diferit, relieful lor seamăn sub numeroase aspect. Astfel, partea central, ce mai înaltă și masivă, este alcătuită din Munții Bihor (1849m în Vârful Cucurbata) veritabil nod orografic, constituit din roci cristaline paleozoice intens metamorfozate pe care a fost sculptat un relief de culmi semețe, massive. Lor li se asociază formațiuni sedimentare mezozoice, în special călcare, roci solubile în care au fost modelate veritabile carstoplene (Padiș, Scarisoara-Ocoale) cu cel mai spectaculos relief carstic din România. Aici sunt localizate complexul carstic Cetățile Ponorului, o mulțime de peșteri deosebite prin speleotemele pe care le adăpostesc, ghețari fosili cum este Ghețarul de la Scărișoara cu o vârstă de peste 3000 de ani, chei spectaculoase (Galbenei, Orandusei, Somesului Cald, Sighistelului, etc.), cascade (Săritoarea Ieduțului, Valul Miresei, Iadolina, Moară dracului, Varciog, Răchitele etc.), avene (Cetatea Radesei, Bortigul, Gemanata, Din Șesuri, Hoanca mare din Grumazul Bătrânei). În extensia estică a Munților Bihor se înălța masivul Găină (1467m), iar la nord- est Masivul Gilaul Mare (1821m).

Aria protejată reprezintă un perimetru din zona împădurită a Dealului Corabia, fiind legată de existența unei cariere de piatră. Aceasta a fost folosită pentruconstrucția barajului Talieni, din cadrul hidrocentralei Someșu Rece. Decopertarea versantului și  fenomenele de eroziune ce au urmat, au condus la dezvăluirea unei structuri geologice deosebit de interesante, care se desfășoră pe verticală. Astfel, în această zonă, întâlnim roci metamorfice (gnaisuri, șisturi cristaline) aflate în diferite stadii de metamorfozare.

Sursa: http://www.turactiv.ro/index_alfabetic/index_alfabetic_C_Corabia_Cariera.htm

Figura 1.4 Cariera Corabia

Obiectivele cele mai atrăgătoare și mai cunoscute ale zonei sunt: Cheile Râmețului, Piatra Cetii, Cheile Întregalde, Piatra Craivei, Iezerul Ighiu în categoria peisagistică, iar din cele arhitecturale: Cetatea din Alba Iulia, Cetatea de la Aiud și Mănăstirea Râmeț. Relieful zonei este foarte variat, iar diferența de nivel depășește 1100 m: de la câmpia Mureșului la 230 m, până la cel mai înalt vârf 1369 m. Circa 70 % din suprafață este ocupată de munți cu o înălțime între 800-1300 m, brăzdată de văi adânci sau de chei. Cea mai mare lățime a crestelor se află în dreptul platourilor carstice: Ciumerna, respectiv Muntele Cetii, cu o mulțime de doline și chiar câteva uvale (depresiuni) mai mici. Culmile sau versanții împăduriți în mai multe locuri sunt împodobiți cu turnuri și creste (custuri) calcaroase. Cea mai mare diferență de nivel se găsește în dreptul Văii Feneșului, unde, pe o distanță mai mică de 2 km, ajunge la 800 m.

Relieful actual este rezultatul unui proces foarte îndelungat (sute de milioane de ani): mișcări tectonice, erupții vulcanice, sedimentări marine etc. Alcătuirea geologică prezintă de asemenea o asemănare în timp. Pe un fond de șisturi cristaline și roci eruptive (bazalt) s-au depus roci sedimentare relativ mai noi, cum sunt calcare, gresii sau conglomerate, dintre care în zona noastră domină calcarele, cărora se datorează aspectuoasele chei și formațiunile stâncoase ca Piatra Cetii, ce domină partea sudică a masivului și se vede de la distanțe mari și de pe șosele. Prezența acestor roci sedimentare divulgă faptul, că și acest teritoriu al Transilvaniei cândva a fost acoperit de mări, când cu ape calde (depunerea calcarelor), când cu ape mai reci. Aceste diferite straturi de roci au fost între timp ondulate de mișcările tectonice și ulterior 'finisate' (adâncite) de eroziune, în primul rând de pâraie.

Acest paradis al biodiversității adună:

• Peste 1.770 de specii de plante, dintre care 72 sunt protejate ca fiind rare sau vulnerabile, iar 27 de specii sunt endemice pentru regiune;

• 181 specii de păsări, dintre care 37 sunt strict protejate la nivel internațional, fiind menționate în Directiva Habitate și Convenția de la Berna;

• 47 de specii de mamifere;

• 1.436 specii de insecte identificate, cu peste 900 de specii de fluturi;

• 11 specii de reptile;

• 7 specii de amfibieni.

Șase dintre cele opt grupe de ecosisteme din Europa sunt reprezentate în Parcul Național Munții Apuseni!

În Parcul Național Munții Apuseni sunt identificate 24 de habitate prioritare, dintre care unul este unic în lume!

1.3 Clima, apele, vegetația și fauna

1.3.1 Clima

Climatul general este cel specific montan, cu manifestarea etajării elementelor climatic, temperaturi medii anuale de 2-6 grade C, și precipitații abundente de 800-1000 mm anual. Versantul vestic, aflat sub directa influență a maselor de aer vestice este mai umed (peste 1500 mm precipitații annual la Stană de Vale). În opoziție pe latura sud-estică a Munților Apuseni masele de aer sunt foehnizate , ducând la creșterea usuara a temperaturii medii anuale și la scăderea cantitatiilor de precipitații în culoarul depresionar Alba Iulia-Turda (500-700 mm). Depresiunile (Brad, Gurahonț, Huedin, Vad-Borod) au un climat specific, cu frecvențe fenomene de inversiune termică, nebulozitate ridicată, ceață.

1.3.2 Apele

Hidrografic, Munții Apuseni sunt un adevărat “castel de ape”. Rețeaua de drenaj este foarte densă datorită precipitațiilor abundente. Versantu vatic este drenat de cele trei Crisuri (Alb, Nrgru și Repede) și de Barcău, spre est de Somesul Mic, Arieș și Ampoi. Potențialul hidroenergetic bogat este valorificat prin lacurile de acumulare, realizate pe Somesul Cald (Tarnița, Fantanele-Belis), Iada (Leșu), Valea Drăganului (Floroiu).

Apele subterane cuprind pânze freatice lipsite de continuitate, arealele carstice determinând mari acumulări dreanate prin izbucuri (Galbenei, Tauz, Cotetui Dobrestilor, Bratcani, Izbandis). În regiunea de contact cu Dealurile și Câmpia de Vest, în lungul faliilor carpatice marginale apar apele termale mineralizate (Vată, Moneasa sau Geoagiu-Bai), de o mare importanță balneară.

1.3.3 Vegetația

Vegetația naturală dominantă este cea de pădure, cu etajul fagului și al coniferelor. O mare parte din economia tradițional a populației autohtone, în deosebi cea din Tara Moților, se bazează pe exploatarea și prelucrarea lemnului. Din cauza popularii continue vegetația forestieră a fost exploatată, reducându-se considerabil suprafețele ocupate cu păduri. Pajiștile alpine din Biharia, Vladeasa sau Muntele Mare, au fost și ele afectate de sistemul de creștere a animalelor.

1.3.4 Fauna

Fauna Munților Apuseni , mai puțin studiată, se caracterizează printr-o mare diversitate și o importanță deosebită, datorită prezenței unor specii rare și protejate, prin reglementările internaționale.

Fauna pădurilor montane cuprinde animale de interes cinegetic cum sunt ursul, cerbul și, la altitudini mai joase, veverița, căprioară, mistrețul și numeroase păsări (mierla, ciocănitoarea, cinteză). Fauna acvatică este reprezentată de cea specifică apelor de munte, cu păstrăv și lostrița.

Studiile și cercetările efectuate în decursul anilor au identificat:

• insecte: 1436 specii;

• amfibieni: 7 specii;

• reptile: 11 specii;

• păsări: 181 specii;

• mamifere: 47 specii.

1.4 Solurile

Solurile sunt corelate cu condițiile petrografice, climatic și biogeografice. Astfel apar în succesiune cambisolurile favorizate de climatul umed și răcoros și de vegetația forestieră de foioase. La altitudini mai mari dominante sunt spodisolurile (prepodzoluri și podzoluri) sărace în humus. În depresiunile golf întâlnim faeziomuri, sluri din clasa luvisoluri, și aluviosoluri, iar arealele calcaroase sunt prezente rendzinele.

Dintre resursele subsolului de mare importanță sunt minereurile nemetalifere. Exploatările auro-argentifere de pe valea Crisului Alb și din bazinul superior al Ariesului datează încă din perioada daco-romana. În present exploatările sunt concentrate mai ales în Munții Metaliferi la Zlatna, Roșia Montana, Roșia Poieni, Cristior-Brad. În Munții Pădurea Craiului există zăcăminte de bauxite, iar în masivul Gilaul-Muntele Mare zăcăminte de fier cu conținut redus în metal. Diversitatea petrografică se remarcă și în multitudinea de roci de constructive exploatate: granit, basalt, andezit, călcare, marmură, travertine,pietriș și nisip. Activitățile industrial sunt legate în principal de resursele diponibile (lemn, minereuri, roci de contructie).

1.5 Specii, habitate, ecosisteme și peisaje

Din cele 8 grupe de ecosisteme identificate în Europa, 6 sunt reprezentate în Munții Apuseni: pǎduri, tufǎrișuri și pajiști, râuri, mlaștini, stâncǎrii și grohotișuri, situri arheologice. Cele mai reprezentative și extinse eco sisteme forestiere sunt edificate de pǎdurile moesic-vest pontice de gorun, carpen și tei argintiu, cu Fraxinus coriarefolia, Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum, în complex cu pǎduri de gorun, cǎrpinițǎ, tei argintiu și alte pǎduri xeroterme (situate la altitudini de peste 250 m) și de pǎdurile vest pontice de stejar pufos, cǎrpinițǎ și mojdrean, cu Paeonia peregrina, Asparagus verticillatus și Pyrus elaeagrifolia (150 – 250 m). În parc existǎ și habitate fragile de pajiști, fânețe cu pǎdure și stâncǎrii silicioase, caracterizate printr-o mare diversitate de specii rare sau vulnerabile, care vegeteazǎ în biotopuri cu condiții extreme (climatice, edafice etc.) sau situate la limita arealelor naturale de vegetație, care necesitǎ sǎ fie conservate prin constituirea de noi arii protejate. Ecosisteme fragile pot fi considerate și cele forestiere situate la limita de vegetație naturalǎ, datoritǎ regenerǎrii naturale dificile a arboretelor, cauzatǎ de condițiile climatice nefavorabile, pǎșunat abuziv și diminuarea continuǎ a speciilor autohtone valoroase din ecosisteme (goruni, stejari, frasini etc.). Cea mai mare amenințare pentru biodiversitate o constituie distrugerea zonelor stâncoase cu specii rare, datoritǎ carierelor de granit. Ȋn Munții Apuseni se ȋntâlnesc urmǎtoarele tipuri majore de habitate:

1.5.1 Habitate de stâncǎrie

În compoziția vegetației saxicole intrǎ o serie de specii adaptate la condițiile ecologice specifice zonelor stâncoase, cum sunt: Alyssum saxatile, Moehringia grisebachii, Campanula romanica, Dianthus nardiformis, Sempervivum ruthenicum Polypodium vulgare, Asplenium trichomanes, Asplemium ruta muraria, Cystopteris fragilis, Silene compacta etc.

Sursa: www.worldwideromania.com

Figura 1.1 – Ciucușoara de stâncǎ Figura 1.2 – Clopoțelul

Sursa: www.worldwideromania.com

Figura 1.3 – Garofița piticǎ de stâncǎ Figura 1.4 – Urechelnița

Sursa: www.worldwideromania.com

Figura 1.5 – Asplenium trichomanes Figura 1.6– Polypodium vulgare

Sursa: www.worldwideromania.com

Figura 1.7 – Milișeaua Figura 1.8 – Cystopteris fragilis

1.5.2 Habitate stepice

Specii ierboase reprezentative pentru habitatele stepice (majoritar instalate pe un substrat pietros) sunt: Allium rotundum, Artemisia austriaca, Botriochloa ischaemum, Convolvulus canthabrica, Dianthus nardiformis, Festuca valesiaca, Kochia prostrata, Poa bulbosa etc..

Sursa: www.worldwideromania.com

Figura 1.9 – Allium rotundum Figura 1.10 – Borboas

1.5.3 Habitate de pǎdure

Habitatele forestiere din perimetrul parcului national pot fi încadrate în etajul pǎdurilor mezofile balcanice.

Sursa: www.worldwideromania.com

Figura 1.11 – Quercus Petraea Figura 1.12 – Carpinus betulus

1.5.4 Habitate de silvostepǎ

Habitatele de tranziție dintre silvostepǎ și pǎdurile mezofile sunt reprezentate de pǎduri xeroterme (acestea având în general o structurǎ fragmentată)

Sursa: www.worldwideromania.com

Figura 1.13 – Paeonia peregrina Figura 1.14– Achillea coarctata

1.5.5 Zone umede

Acest tip de habitat este localizat în zona izvoarelor și de-a lungul cursurilor de apǎ (majoritatea acestor fiind temporare). Speciile caracteristice zonelor umede sunt: Phragmites australis, Solanum nigrum, Potentilla reptans, Heleocharis palustris, Juncus gerardi, Lythrum thymifolia, L. salicaria.

Sursa: www.worldwideromania.com

Figura 1.15 – Lythrum salicaria Figura 1.16 – Lythrum thymifolia

1.6 Valori și oportunitǎți

Parcul Național Munții Apuseni este o zonă cu ecosisteme naturale și cvasinaturale situate în mijlocul unei câmpii agricole. Seria de altitudini, condițiile geologice complexe, microclimatele relativ umede și izolarea de ecosisteme similare, au dat naștere unei concentrații unice de specii de păduri specifice și ecosisteme, elemente stepice, și de biotopi alpini (de obicei la altitutidini mici) precum și specii rare și endemice.

Aceste ecosisteme din parc sunt în mare măsură intacte și în stare relativ bună. Administrațiile forestiere anterioare au fost sensibile la conservarea peisajului și a biodiversității. Din ecosistemele de pădure, 31% pot fi considerate naturale, 32% semi-naturale și 26% intens motificate, dar acestea mai au specii native. Doar 9% reprezintă plantații de specii locale sau adaptate.

Munții și-au creat propria climă localizată, în general mai umedă decât cea din zonele înconjurătoare. Vegetația bogată și crăpăturile din stâncile granitice rețin apele pluviale eliberând-o treptat sub formă de pâraie primăvara, care reprezintă surse vitale pentru speciile din sălbăticie. Aceste pâraie ce apar primăvara întrețin o microfaună și o microfloră bogate pe văile stepice umede. O mare parte din apa stocată și colectată de munți este eliberată în zonele terenurilor agricole prin ape de suprafață și prin intermediul apelor freatice, favorizând menținerea climei locale care este mai umedă decît cea din zonele de câmpie înconjurătoare.

După cum s-a descris anterior, geologia, clima locală și izolarea au dat naștere unui număr semnificativ de specii importante de plante și asociații de vegetație în sensul endemismului, rarității și puținătății în România.

CAPITOLUL II

CADRUL GEOLOGICO- STRUCTURAL AL AREALULUI MUNȚILOR APUSENI

2.1 Caracterul geologic al zonei munților Apuseni

Din punct de vedere geologic, Parcul Național Munții Apuseni constituie o zonă deformată chimeric, situată în forlandul carpatic între platformele Moesică și Scitică

Pe baza datelor geochimice și de vârstă radiometrică, Pécskay et al. (1995, 2006), Seghedi et al. (2004) și Harangi și Lenkey (2007) au prezentat o sistematizare larg acceptată a rocilor magmatice neogene din RCP. Autorii au făcut distincția între următoarele grupuri:

Serii calco-alcaline acide, de vârstă miocenă (21–13 Ma); Serii calco-alcaline intermediare, de vârstă miocen medie-cuaternară (16,5–2 Ma);

Serii K-alcaline și ultra-alcaline, de vârstă miocen medie-cuaternară (15–0,02 Ma);

Serii Na-alcaline, de vârstă miocen târzie-cuaternară (11–0,2 Ma).

Formațiunile magmatice neogene din Munții Apuseni de Sud (MAS) (Fig. 3.1) prezintă caracteristici vulcanice și intruzive diverse: vulcani compuși, conducte vulcanice, curgeri de lavă, corpuri subvulcanice și secvențe vulcanoclastice. Majoritatea acestor roci apar în lungul unui trend structural general orientat NWSE, care urmează orientarea bazinelor extensionale formate la periferia vestică a Munților Apuseni. Se poate identifica însă și o a doua tendință structurală, orientată NNE-SSE. Roșu et al. (1997; 2004) disting patru arii diferite de ocurență a rocilor magmatice neogene:

a) Baia de Arieș–Roșia Montană–Bucium,

b) Zărand– Brad–Zlatna,

c) Săcărâmb și

d) Deva (incluzând și corpul shoshonitic de la Uroiu).

Conținuturile de elemente urmă și raporturile izotopilor stabili ale magmelor care au erupt în Munții Apuseni sunt asiciate proceselor de subducție de tip arc insular. Îmbogățirea elementelor LILE, LREE, Pb și Sr, împreună cu sărăcirea în Nb-Ta și Pb, precum și în izotopii grei ai Sr și Nd, reprezintă caracteristici geochimice care sugerează metasomatismul mantalei litosferice in context subducțional.

Fundamentul depozitelor mezozoice din unitatea de Gilău constă din formațiuni metamorfice (seriile de Orliga, Megina, Boclugea și Gnaisele de Megina), depozite paleozoice anchimetamorfice (Formațiunile de Cerna, Bujoare și Carapelit) și roci granitoide și filoniene paleozoice (fig 2, 3). Fundamentul pre-triasic este străbătut de o suită de dyke-uri de bazalte și riolite, reprezentând un magmatism bimodal legat de mișcările extensionale de la începutul riftogenezei triasice.

Sursa: https://bettageology.wordpress.com/minerals-from-cariera-corabia-cluj-napoca-romania

Fig 2.6- Cariera de piatră Corabia din Munții Apuseni

Parcul Național Munții Apuseni prezintă o mare diversitate geologică, datorită unei constituții litologice extrem de variate și unei structuri complexe, reprezentând rezultatul însumat al etapelor tectonice hercinică și alpină timpurie (chimerică). În cuprinsul parcului aflorează șisturi cristaline cu metamorfism de grad mediu sau scăzut, formațiuni paleozoice cu metamorfism incipient, precum și o largă varietate de roci magmatice intruzive sau efuzive formate în cicluri orogenice diferite – hercinic și alpin timpuriu: granite, granodiorite, diorite, gabbrouri, riolite, dykeuri de riolite și bazalte sau dolerite; la acestea se adaugă tipuri variate de corneene și skarne, roci formate prin metamorfism de contact termic și metasomatic al rocilor sedimentare sau metamorfice, sub influența temperaturii corpurilor granitoide intruse în ele.

Sursa: după Ionescu și Hoeck, 2010; redesenată și modificată după Saccani et al., 2001

Fig 2.7- Harta geologică simplificată a Munților Apuseni de Sud

Structurile hercinice ale formațiunilor sedimentare paleozoice, în parte obliterate de deformările mai noi, mai pot fi recunoscute în diferitele unităti structurale chimerice. Tectonica hercinică în pânze de sariaj, care a transportat șisturile cristaline peste formațiunile paleozoice cu metamorfism incipient, poate fi reconstituită în cadrul unităților alpine timpurii, care reprezintă cute-solz mărginite de încălecări la unghi mare. Relieful și peisajul geomorfologic sunt controlate atât litologic, cât și tectonic, ceea ce subliniază importanța rolului geodiversității în cadrul acestui parc, care reprezintă, de altfel, un laborator în aer liber pentru studiul proceselor geologice.

Sursa: http://www.turactiv.ro/Mai_multe/mai_multe_harti_Corbia_somesu_Rece_Cj.htm

Fig 2.8- Coloane litologice ale formațiunilor din coloana Apuseni

Formațiuni paleozoice. Depozitele paleozoice alcătuiesc două centuri de ardezii (slate belt) alungite pe direcția NV-SE. Fâșia mai lată, estică, constă predominant din depozite clastice ale Formațiunii de Carapelit; iviri restrânse de depozite siluriene apar în zona Certej..

Sursa: https://bettageology.wordpress.com/minerals-from-cariera-corabia-cluj-napoca-romania

Figura 2.12 Cariera de var din comuna Certej

În vecinătatea imediată a zăcământului de la Certej afloreaza roci sedimentare și magmatice de vârstă cretacică și neogenă. Rocile sedimentare cretacice sunt roci casante si sunt reprezentate de gresii cuarțitice, argile, marne, microconglomerate și șisturi argiloase. Conglomeratele, gresiile și argilele calcaroase neogene prezintă un comportament general plastic. Activitatea magmatică în zona Certej a fost atribuită de Pricopie et al. (2004), la două faze distincte.

În timpul primei faze a avut loc intruziunea magmelor care au generat ‘andezitul de Hondol’ și ‘andezitul de Dealul Grozii’. Breciile legate de aceste intruziuni conțin minerale bogate în Au și Ag într-o asociație de minerale hidrotermale depuse sub controlul unui sistem de fracturi orientate NW-SE și NE-SW. În cea de-a doua fază magmatică s-a pus în loc ‘andezitul de Băiaga’, ceea ce a cauzat deformarea, brecifierea și transformarea termală a rocilor gazdă sedimentare cretacice și neogene. Sedimentele cretacice și neogene, datorită caracteristicilor lor fizico-chimice, au asigurat un mediu favorabil pentru depunerea mineralizației. Principalele minerale metalice puse în evidență în cadrul zăcămîntului de la Certej sunt: pirita (de care este legată majoritatea conținutului de Au extractabil), marcasita (auriferă), pirotina (auriferă), sfaleritul bogat în Cd, greenockitul, galena bogată în Ag, calcopirita, tetraedrit-tennantitul, arsenopirita (auriferă), bournonitul, boulangeritul, meneghinitul, stibina, mackinawitul, aurul nativ, ‘electrumul’ (varietate de Au nativ bogat în Ag) și telururile (kostovitul).

Sursa: http://www.turactiv.ro/Mai_multe/mai_multe_harti_Corbia_somesu_Rece_Cj.htm

Figura 2.13- Harta geologică simplificată a zonei Certej cu răspândirea rocilor magmatice neogene și a rocilor sedimentare cretacice și neogene în aria Hondol-Bocșa Mică-Săcărâmb

2.2 Roci granitoide paleozoice

Intruziunile hercinice din Apuseni au fost puse în loc în două faze importante: anterior sedimentării Formațiunii de Carapelit (ele constituind una din ariile sursă ale acesteia) și sincron cu sau ulterior deformării Formațiunii de Carapelit. Rocile granitoide formează fie corpuri mai mari ce străbat rocile Formațiunii de Carapelit sau ale Seriei de Boclugea , fie iviri de diferite dimensiuni, izolate în masa depozitelor cuaternare. Datele geofizice sugerează continuarea pe sub cuvertura cuaternară a masivelor din Apuseni, corpurile granitice având o formă alungită pe direcția NV-SE.

Sursa: https://www.geocaching.com

Figurile 2.18, 2.19, 2.20- Cariera de granit albastru din Apuseni

Din punct de vedere petrografic, două sunt tipurile dominante de roci ce alcătuiesc masivul din Munții Apuseni:

• o suită de roci bazice, gabbrouri, tonalite;

• o suită de roci intermediar-acide, diorite, granodiorite și granite;

Această clasificare pe criterii mineralogice coincide în bună măsură cu clasificarea pe baza compoziției normative.

2.3 Rezervații geologice

Dealul cu melci (1 ha) se află în vestul comunei Vidră, reprezentând un celebru recif senovian prin întinderea apreciabilă, variația speciilor de animale și marea diversitate a organismelor. Forma dominantă o reprezintă melcul Acteonella cu speciile Gigantea și Lamavki Cenura, care, așa după cum apreciază specialiștii, se afla într-un număr foarte mare, respectiv sute de mii de exemplare, acumulate pe un spațiu relativ restrâns în marea senoviana (Cretacic superior), cu peste 70 milioane de ani în urmă.

Detunata Goală și Detunata Flocoasa (24 ha) se constituie într-o faimoasă rezervație, remarcabilă prin prezenta coloanelor de bazalt, de forma prismatic hexagonală. Aflate în nesfârșita "mare" de culmi ale Munților Metaliferi, aceste vârfuri deja modeste că altitudine, reprezintă puncte de puternică atracție pentru iubitorii naturii. În timp ce Detunata Flocoasa (1258 m), care își datorează numele pădurii de molid, nu oferă din cauza acesteia, posibilitatea examinării structurii geologice Detunata Goală (1158 m) fiind lipsită parțial de pădure, dezvăluie spectaculoasă "anatomie" magmatică.

Complexul carstic Scărișoara (200 ha) este format dintr-un sistem exo-carstic cu o vale oarbă ce are puncte de pierdere regresive și un sistem etajat de peșteri, rezultat în urma adâncirii rețelei hidrografice. Accesul în această peșteră se face printr-un aven care dă într-un sistem de galerii etajate însumând 2500 m lungime și o denivelare de 220 m. Unele galerii sunt active, apa dispărând într-un mic sifon, pentru a ieși la zi prin izbucul ce formează Pârâul Politii, un afluent raului Gardă.

Un al doilea sistem de drenaj, complet fosil, se găsește deasupra precedentului, fiind constituit din renumitele peșteri Scărișoara și Pojarul Poliței. Intrarea în aceste peșteri se face prin avene, ambele având decorațiuni de calcit extrem de bogate și de spectaculoase. Peștera Pojarul Poliței se distinge prin formațiuni perlate (coralite) și cristalictite – un adevărat muzeu cristalografic, fiind socotită astfel pe bună dreptate una din cele mai frumoase peșteri din țară.

Faima peșterii Scărișoara este dată de blocul de gheață fosilă, având grosime de 20 m și un volum de 40.000 mc, care se păstrează de circa 3000 de ani. El este alcătuit din straturi succesive de iarnă (gheață pură) și de vară (praf, frunze, crengi, conuri de rășinoase s.a.).

Acest bloc este situat în marea sală a "Bisericii", de o parte a lui aflându-se o adevărată lume de basm, cea dată de stalagmitele și coloanele de gheață, iar de cealaltă căscându-se un abis care dă spre Sala Mare, ce duce în rezervația științifică, unde apar formațiuni concreționare de mari dimensiuni (draperii, stalagmite, domuri etc).

Complexul carstic Scărișoara, pe lângă faptul că se constituie că una dintre cele mai interesante formațiuni de acest gen din țară sub raport științific, prezintă totodată, datorită frumuseții sale, o deosebită atractivitate turistică, fiind absolut necesară amenajarea ei pentru vizitare.

CAPITOLUL III

AMENINȚĂRI ȘI PROBLEME CE NECESITÃ MANAGERIERE

3.1 Sumarul amenințărilor ce necesită manageriere

Cea mai directă și mai evidentă amenințare pentru structura peisajului și pentru anumite ecosisteme importante și specii sunt lucrările continue în cariere de la limitele parcului. În aceeași măsură cu impactul fizic, carierele introduc un aspect nou industrial în peisaj și au o serie de efecte secundare: zgomotul, praful și construcția de drumuri.

www.parcapuseni.ro

Figura 3.1 – Dinamitare într-o carieră de granit activă din Apuseni

Întrucat cererea de piatră de pavaj crește în România cu siguranță că această amenințare va crește. În parc există și alte amenințări specifice. Întreruperea bruscă a activităților tradiționale, pășunat, cosit și chiar și exploatarea forestieră, unde elementele ecosistemului au evoluat în timp, sub influența acestora, poate duce la o descreștere a abundenței speciilor și la o alterare a peisajului. Aceste activități trebuie menținute la același nivel calitativ și cantitativ. Recoltarea ilegală a plantelor protejate, cum ar fi ghioceii și bujorul în perimetrul parcului, reprezintă o amenințare pentru biodiversitate. Șofranul, toporașii și leurda sunt de asemenea recoltate ilegal în cantități devastatoare.

Folosirea unor metode ilegale de recoltare a florilor de tei din parc (prin tăierea ramurilor întregi din copaci) este de asemenea o amenințare care trebuie controlată tăierile ilegale de arbori și braconajul animalelor sălbatice par și ele un pericol, dar nu reprezintă amenințări majore în acest moment; acestea trebuie monitorizate și trebuie menținută aplicarea prevederilor legale pentru a preveni orice creștere a acestora. În zonele intens vizitate de turiști, lucrătorii forestieri și localnici, există un impact vizibil asupra peisajului, din cauza gunoiului aruncat, eroziunii solului, focurilor de tabără, distrugerea vegetației, și culesului de plante. Acest impact este mult mai evident de-a lungul drumurilor, la marginile parcului, în jurul parcărilor, pe traseele turistice, care traversează zona centrală, locurile de odihnă și locurile de campare.

Ecosistemele forestiere din parc pot fi considerate fragile până la limita regenerării naturale. Un efect al administrării forestiere din trecut a fost diminuarea reprezentării a speciilor de stejar în ecosisteme (înlocuit de tei); este posibil să fie nevoie de tehnici speciale pentru a reface asociațiile naturale. Anumite asociații de tufăriș pe pantele mai aride ale parcului, au dispărut de asemenea, mai ales Galio (dasypodi) – Quercetum pubescentis, dominat de stejarul pufos (Quercus pubescens) și în etajele inferioare, Cotinus coggygria. Plantațiile din parc cuprind unele specii care au potențialul de a deveni agresiv invazive; aceasta necesită monitorizare și dacă este necesar, înlăturarea lor înainte dea ajunge la maturitate.

Folosirea unor metode de cercetare neadecvate de cercetătorii biodiversității este de asemenea o amenințare potențial dăunătoare. Anumiți cercetători evită obținerea avizului oficial pentru studiile lor și folosesc metode dăunătoare cum are fi marcarea cu vopsea a carapacelor țestoaselor pentru studiile privind popularea, colectând exemplare din speciile protejate sau folosind incorect capcane pentru mamifere sau plase pentru păsări. Din cauza formei lui, parcul are un perimetru foarte mare raportat la arie, care amplifică efectul de mărginire pentru activitățile de pe terneurile înconjurătoate, mărind impactul asupra ecosistemelor din parc. De asemenea, carierele menționate mai sus reprezintă alte amenințări din exterior.

Există un interes deosebit în dezvoltarea instalațiilor eoliene atât în interiorul cât și în afara parcului; cu toate că acestea furnizează o sursă de energie curată ele au un impact semnificativ în peisaj și pot pune în pericol migrația și viețuirea apăsărilor mari din zonă. În afara parcului național, aglomerația de ferme și introducerea monoculutrilor agricole intensive și folosirea produselor chimice pot afecta speciile răpitoare amenințate și rare care necesită teren deschis și variat de ferme ecologice mixte, pășunile și izlazurile existente.

Schimbările climatice pot avea impact profund asura parcului, pentru că acesta conține multe specii la limita habitatului lor natural, care ar putea fi negativ afectat chiar și de micile schimbări de temperatură sau precipitații. În plus față de amenințările antropice directe, multe alte aminințări naturale pot duce la tulburarea proceselor biologice, geologige și chimice. Acestea includ:. Atacurile cauzate de insectele fitofage cu înmulțire masivă: invaziile din parc ar putea duce la dispariția unor zone forestiere, în principal habitate și de asemenea pot impune necesitatea ‘tăierilor sanitare (curățiri)” ale copacilor afectați.

Gripa aviară. Aceasta paote fi răspîndită cu ajutorul păsărilor migratoare și poate atrage ostilitatea oamenilor asupra speciilor sălbatice de păsări, ca posibile purtători de viruși.

Alunecări de teren. Dat fiind că stratuile groase de loess coeziv alternează cu soluri superficiale pe suprafața stâncilor care reprezintă baza pentru speciile prioritare, alunecările de teren pot provoca tulburări ireversibile ale eterogenității ecosistemului pe unitatea de suprafață.

Tornadele. Acestea pot afecta parte de nord-est a parcului și pot doborî copacii pe culmile de nord-est. Efectul este modificarea structurii habitatelor prioritare, dar astfel de vânturi fiind fenomene naturale, ecosistemele parcului ar trebui să fie posibilitatea să se regenereze natural.

3.2 Strategia de management

În cadrul parcului, principala abordare managerială de a lăsa o mare parte din teritoriu să funcționeze și să se dezvolte natural fără nicio intervenție. Există intenția de a permite continuarea exploatării pădurilor și a pășunilor în zona mamagementului durabil, dar doar la nivel la care se poate susține și nu care să nu aibă un impact major asupra valorilor naturale ale parcului. În orice caz, aceste activități necesită modificarea intensității lor, a ciclicității și tehnicilor folosite.

De exemplu, Administrația Parcului ar putea să fie nevoită să adapteze prin regulamente, densitatea pășunatului și ciclicitatea, specificarea tratamentelor silvice, protocoale pentru colectarea materialului nelemnos. Introducerea turismului intensiv is poate avea un nou impact în anumite zone. Acest impact trebuie monitorizat, evaluat și dacă este necesar, pot fi introduse modificări în planul turisitic. O mare atenție trebuie acordată menținerii unicității și vizibilității peisajului parcului, întrucât se presupune pătrunderea pe scară largă a dezvoltărilor nedorite cum ar fi extinderea carierelor sau construcție de linii electrice de la generatoarele eoliene etc. Situația carirelor de granit a fost negociată până în prezent prin negocieri și compromisuri. Se impune monitorizarea continuă pentru a ne asigura că deținătorii concesiunilor respectă termenii autorizărilor. Este posbil să crească presiunea de a permite deschiderea unor noi cariere extinse. Parcul trebuie să stabilească o limită peste care să nu mai negocieze deloc.

Situația faunei de mamifere mari a parcului necesită invesitgații ulterioare; multe dintre specii sunt mai mult sau mai puțin izolate; populațiile care au fost extirpate sau aproape extirpate vor avea dificultăți în recolonizare și unele populații ierbivore pot crește le nivel de sustenabil; numărul turmelor de cerbi carpatini (Cervus elaphus) a crescut substanțial în ultimii ani. Rolul și impactul șacalilor a căror număr a crescut de asemenea, necesită monitorizare și o activitate intensă, este necesară pentru evaluarea statutului precis altor specii principale (lupi și râși) în areal. Este necesară o atenție specială în vederea păstrării fermelor ecologice și mixte în jurul parcului în scopul menținerii populației de rozătoare și păsări mici care susțin importante populații de răpitoare. Aceasta va necesita continuarea eforturilor de a încuraja agricultura ecologică și extensivă (ca alternativă la cea intensivă) ca formă de cultivare. În toate studiile și investigațiile efectuate de personalul parcului sau de alți cercetători o atenție deosebită trebuie acordată necesității obținerii unor autorizări corecte și de angajări aprobate și tehnici non distructive.

3.3 Relații și procese ecologice

Cu toate că pe teritoriul parcului au fost efectuate studii floristice și faunistice, multe relații ecologice sunt încă puțin cunoscute. Este nevoie de studii mai aprofundate privind succesiunea vegetației pe stâncării, evoluția vegetației în diferitele stadii de fixare a carierelor, evoluția vegetației în pajiști, succesiunea vegetației în pădurile exploatate, etc. De asemenea sunt necesare studii privind relațiile existente între diversele componente ale ecosistemelor și a factorilor care pot crea dezechilibre ecologice în zonă.

Munții Apuseni sunt ȋn același timp unici și reprezentativi cel puțin la nivel național. Astfel, ei constituie o originalǎ combinație ȋntre caracterul de sintezǎ a tuturor erelor geologice și specificitatea lor biogeograficǎ, atribuitǎ de interferența ȋn aceastǎ arie a limitei sudice a speciilor central-europene și caucaziene, limitei nordice a celor mediteraneene, balcanice și pontice, precum și a limitei vestice a unor specii asiatice.

Caracterul lor reprezentativ la nivel național este conferit de prezența aici a trei etaje de vegetație caracteristice cum sunt pǎdurile mezofile de foioase balcanice, pǎdurile xeroterme submediteraneene și silvostepa cu pǎduri submediteraneene.

Vegetația erbacee este ȋn special reprezentativǎ pentru stepa ponticǎ, rǎspânditǎ ȋn România pe suprafețe reduse și fragmentate. Astfel, asociația Agropyretum cristatae este pânǎ ȋn prezent, citatǎ ȋn România doar ȋn aceastǎ regiune.

Din cauza climatului, vegetația zonelor umede este ȋntâlnitǎ pe suprafețe reduse. Prezența speciei amenințate Lythrum thymifolia sporește valoarea naționalǎ a unora dintre aceste asociații. Munții Apuseni reprezintǎ ,,rezervorul genetic’’ pentru specii deosebitǎ pentru ,,zestrea’’ diversitǎții vegetale românești cum sunt: Coridalys x, Euphorbia macinensis și Herniaria glabra.

Pe teritoriul unei țǎri rețeaua de arii protejate trebuie sǎ fie proiectatǎ astfel ȋncât sǎ acopere ȋntreaga heterogenitate a structurii ecologice a țǎrii respective astfel ȋncât aceastǎ rețea sǎ constituie rețeaua cadru a ȋntregului mozaic național de ecosisteme naturale și seminaturale. Ȋn condițiile ȋn care ȋn perimetrul Parcului National Apuseni sunt prezenți 50% din taxonii vegetali naționali și este parte componența a celui mai important culoar de migrare a pǎsǎrilor din țara noastrǎ și chiar european, este foarte important sǎ ȋntelegem care sunt procesele ecologice ce se desfǎșoara la nivel de ecosisteme, complex regional de ecosisteme, ȋn interferența și schimburile energetice dintre cele din interiorul parcului și cele situate la limita acestuia.

Este greșit a se considera cǎ se poate asigura pe termen lung o conservare durabilǎ prin realizarea unui management care sǎ priveascǎ numai diversitatea din interiorul parcului. Protecția ȋntr-un mod ,,insular’’ face ca ȋn cadrul dispersiei populațiilor sǎ existe un sens de curgere a diversitǎții dinspre parc spre zonele ecotonale și ȋmprejurimi iar intrǎrile sǎ fie din ce ȋn ce mai sǎrace astfel ȋncât se poate ajunge la extincția unor specii de importanțǎ localǎ, naționalǎ sau ecoregionalǎ. Este important ca odatǎ cu adoptarea planului de management sǎ se monitorizeze factorii de comandǎ externi ȋn zonele ecotonale situate la limita parcului național, ȋn aceste zone de interfațǎ având loc procese active, mult mai sensibile fațǎ de acțiunea factorilor de comandǎ antropici, aceste zone constituind habitatele multor specii vulnerabile sau amenințate ȋn Parcul Național Munții Apuseni (spații pentru microevoluție): popândǎul, jderul de piatrǎ, șoimul dunǎrean, pietrarul.

Ȋn zonele ecotonale (areale simpatrice) se vor amplasa piste permanente de monitorizare a parametrilor structurali și funcționali ai ecosistemelor care se ȋntind atât ȋn suprafața parcului cât și la limita acestuia, prin astfel de monitorizǎri verificându-se fluctuațiile factorilor de comandǎ exogeni și endogeni și vom avea posibilitatea de a trage semnalul de alarmǎ atunci când modificǎrile parametrilor depǎșesc capacitatea mecanismelor de reglaj naturale ale acestor ecosisteme. Tot aici se acordǎ o importanțǎ deosebitǎ mesajului dat de modul de distribuție a unei populații ȋn cadrul biotopului: ȋntâmplǎtoare, grupatǎ sau simetricǎ.

Un alt aspect esențial ȋn studiul proceselor ecologice din perimetrul parcului este studiul succesiunilor care au loc la nivelul diversitǎții din parc și la limita acestuia atât ȋn ce privește componența faunisticǎ dar mai ales cea floristicǎ. De cele mai multe ori se motiveazǎ cǎ redundanța speciilor este suficientǎ ȋn a suporta presiuni din ce ȋn ce mai mari de cǎtre ecosistem neglijându-se faptul cǎ peste un anumit grad de pierdere a diversitǎții capacitatea de autoreglare a ecosistemului este pierdutǎ ireversibil. Se va urmǎri permanent succesiunea asociațiilor la interferența dintre ,,pajiștile stepizate’’ și ,,pǎdurile de silvostepǎ”, de-a lungul timpului pǎrerile specialiștilor privind cauzele succesiunilor naturale ȋn interiorul și ȋntre cele douǎ tipuri de ecosisteme fiind ȋmpǎrțite. Se pun bazele unor observații de lungǎ duratǎ care pot confirma sau infirma evoluția celor douǎ tipuri de ecosisteme, succedarea lor reciprocǎ cu sau fǎrǎ influențe antropice și de etapǎ reprezintǎ fiecare din ele fațǎ de starea de ,,climax relativ”. Un aspect deosebit de urmǎrit este dinamica asociațiilor vegetale ȋn poienile din zona de conservare durabilǎ ȋn care pânǎ la ȋnființarea parcului existau influențe antropice din care semnificativǎ era cositul ȋn scopul obținerii de furaje. Astfel ȋn aceste poieni antropizate, chiar dacǎ puține la numǎr, sau specializat de-a lungul timpului anumite canale de materie, energie și informație și de aceea o neintervenție ar putea duce la o competiție din care sǎ rezulte eliminarea unor specii prioritare de talie micǎ. De aceea ȋn aceste zone se vor face inventarieri taxonomice complete dupǎ care intervenția prin cosire se va face doar ȋn piețe martor reprezentând 10% din suprafața poienii urmând ca rezultatele sǎ ducǎ la aplicarea unei soluții viabile, optime din punct de vedere ecologic.

Odatǎ cu interzicerea vânǎtorii ȋn parcul național are loc o creștere și evoluție nealteratǎ a lanțurilor trofice faunistice din perimetrul și de la limita parcului. Se vor face evaluǎri prin metode specifice grupurilor de specii astfel ȋncât sǎ se sesizeze imediat orice dezechilibru major care ar putea duce la extincția unei specii. Ecosistemele naturale au o evoluție cǎtre optim fațǎ de sistemele antropice care sunt dirijate spre maxim de multe ori ȋn detrimentul celor naturale. De aceea prezența prǎdǎtorilor de vârf ȋntr-un anumit numǎr este esențialǎ pentru starea de sǎnǎtate și evoluție normalǎ a ecosistemului și nu mai trebuie vǎzutǎ ca o prezențǎ perturbatoare așa cum era vǎzutǎ pânǎ la ȋnființarea parcului. Ținând seama cǎ speciile componenței faunistice nu cunosc ȋn dispersia lor ,,granitele” parcului este necesarǎ o analizǎ comparativǎ permanentǎ a rezultatelor evaluǎrilor din interiorul parcului cu cele efectuate ȋn terenurile ȋnvecinate ȋn care se exercitǎ vânǎtoarea unde ar trebui sǎ se dezvolte ulterior observațiilor faunistice comparative, un model de selecție care sǎ ținǎ cont de proporția speciilor pe suprafațǎ și a mǎrimii fiecarei populații așa cum existǎ ele ȋn perimetrul parcului unde selecția este naturalǎ.

Parcul Național Apuseni este un sanctuar al diversitǎții unde cu siguranțǎ pot fi studiate relații intraspecifice și interspecifice, succesiuni naturale și specii care nu pot fi ȋntâlnite ȋn nici o altǎ zonǎ a țǎrii noastre.

Se va analiza ȋmpreunǎ cu consiliul local Cluj și comunitatea localǎ posibilitatea unui management integrat al zonelor din munții Apuseni prin ȋnființarea unui coridor ecologic ȋntre cele douǎ rezervoare de biodiversitate și includerea lor ȋn programe comune de conștientizare și ocrotire.

3.4 Dezvoltare și competitivitate economicǎ ȋn Munții Apuseni

Culegerea de informații cu privire la planurile/proiectele/ activitățile care pot afecta starea de conservare a habitatelor naturale și a populațiilor speciilor sălbatice de interes conservativ s-a realizat prin:

deplasare în teren în zonele de amplasament ale unor investiții mari (cariere, parcuri eoliene) cât și studierea informațiilor existente cu privire la aceste investiții de pe paginile web ale instituțiilor publice responsabile.

consultarea cu specialiști implicați în managementul Parcului Național Apuseni.

consultarea documentelor oficiale emise de autoritățile locale: Planul Local de Dezvoltare Durabilă a Județului Cluj elaborat de Consiliul Județean în 2007 ca parte a programului Agenda 21, o inițiativă a Națiunilor Unite și Planul Local de Acțiune pentru Mediu al Județului Cluj

discuții cu reprezentanții autorităților publice locale. În prezent activitățile economice ce se desfășoară sau care au potențial de dezvoltare sunt următoarele: carierele de extragere a mineralelor, dezvoltarea de parcuri eoliene pe traseul de migrație Apuseni, exploatarea pădurilor, agricultură, turism. Ȋn ciuda faptului cǎ dezvoltarea carierelor de piatrǎ din zonǎ a dus la creșterea forței de muncǎ și la dezvoltarea acestei ramuri economice, tot animalele, vegetația, structura solului și peisajele sunt cele care suferǎ in urma dinamitǎrii solului.

În principal rocile extrase sunt folosite pentru lucrări de infrastructură (drumuri și căi ferate). Această activitate are un impact semnificativ asupra biodiversității prin amploarea proceselor tehnologice. Se lucrează cu echipamente mari, necesită realizarea de drumuri pentru transportul materialelor extrase, sunt ocupate suprafețe mari de teren cu material steril.

Întotdeauna deranjul provocat de activitatea de exploatare duce la părăsirea zonei deranjate de către speciile de vertebrate. Prin combinarea datelor asigurate de către Agenția de Protecție a Mediului Cluj și Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) în prezent sunt deschise cariere în mai multe locații pe teritoriul/apropierea zonei Apusenilor (tabelul 3.1).

Tabel 3.1

Principalele locații ale carierelor din Parcul Natural Apuseni

Sursa: Agenția de Protecție a Mediului Cluj; Agenția Națională pentru Resurse Minerale

Din harta distribuției acestor cariere se observă că acestea sunt plasate într-un număr mai mare în zona de vest, dar nu lipsesc nici din zona de nord și nord-est. Numai în zonele de sud–est și de sud nu sunt amplasate cariere.

Sursa: http://www.turactiv.ro/index_alfabetic/index_alfabetic_C_Corabia_Cariera.htm

Figura 3.2 – Distribuția carierelor de piatrǎ

3.5 Rezervația naturală

Rezervațiile naturale reprezintă un interes major atât pentru știința cât și pentru alte domenii. Prin ele se încearcă păstrarea nealterată a monumentelor naturii și a speciilor periclitate. Munții Apuseni se constituie ca o rezervație naturală unitara și prezintă un potențial turistic extraordinar prin elementele de unicitate pe care le deține în rezervații.

Ocrotite și declarate monumente ale naturii sunt plante ca: floarea de colț, întâlnită pe stâncile calcaroase din Munții Bihor, Muntele Găina, Muntele Mare și Munții Trăscău; strugurele ursului de la Scarite-Belioara (Muntele Mare); pinul de pe stânca din albia Ariesului de la Sălciua; "Fagul împăratului" de la Baia de Arieș; frasinul de la Aiton, având vârsta de circa 300 de ani și circumferința de 7 m.

În cadrul faunei sunt declarate „„monumente ale naturii” acvilele, corbii, păsările insectivore.

De asemenea, în zona Munților Apuseni se individualizează o serie de rezervații naturale de mare interes cu regim special de vizitare, dar cu mare atractivitate pentru turiști.

Cariera Corabia este o locație de interes științific și turistic național și internațional, cu statut de Rezervație Naturală și de Monument al Naturii. În arealul natural protejat Cariera Corabia se pot observa formațiuni geologice, care, îndeobște, se găsesc în măruntaiele pământului, devenind în puține locuri din lume accesibile privirii.

Datorită importanței majore, încă din anul 1966, prin decizia 244 a Academiei Române, Cariera Corabia a primit statutul de Monument al Naturii de interes național.

Istoria Carierei Corabia începe odată cu construcția barajului Talieni, obiectiv din cadrulhidrocentralei Someșu Rece, realizat la începutul secolului XX. Barajul a fost ridicat din materiale locale, de către constructori italieni. În acest scop, pe malul drept la Bârlogului, la poalele Dealului Corabia, s-a înființat o carieră. Decopertarea versantului și  fenomenele de eroziune ce au urmat, au condus la dezvăluirea unei structuri geologice deosebit de interesante, care se desfășoră pe verticală. Unele dintre formațiunile geologice din areal, ce se arată azi privitorului, sunt printre cele mai vechi de pe teritoriul României.

Sursa:www.apusenitv.ro

Figura 3.3 – Cariera de piatră Corabia

Pe lângă rocile magmatice (granituri,pegmatite), aici pot fi observate orizonturi geologice stratificate, alcătuite din roci aflate în diferite stadii de transformare (metamorfozare). Aceste formațiuni geologige metamorfice (gnaisuri, șișturi cristaline) s-au format, sub acțiunea căldurii și a presiunii din scoarța terestră, cu zeci și sute de milioane de ani în urmă, din roci sedimentare (argile, gresii, marne).

Sursa:www.apusenitv.ro

Figura 3.4 – Cariera de piatră Corabia

Fenomenele de metamorfism geologic, specifice carierei Corabia, sunt însoțite de fenomene de ultrametamorfism (metamorfism de intensitate extremă). Zona de ultrametamorfism din areal este formată dintr-un strat gros de 60 de metri de gnaismigmatizat (care prezintă cute de curgere a magmei) și variate filoane pegmatitice cu cuarți și cu feldspat alb și roz.

Migmatitele din Munții Gilăului, accesibile privirii la Cariera Corabia, sunt printre puținele formațiuni geologice de acest tip care pot fi admirate la suprafața Pământului.

În concluzie aceste cariere de extragere a granitului în mare parte au un efect nu atât asupra mediului, cât asupra peisajului și a structurii muntelui. Nu afectează sub nicio formă fauna ori vegetația, atmosfera, apele sau solurile!

CAPITOLUL IV

STUDIUL DE CAZ PRIVIND IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI ÎN ZONA CARIEREI CORABIA DIN COMUNA GILĂU

4.1 Informații generale

Scopul lucrărilor de deschidere este îndepărtarea stratului de sol vegetal și a copertei sterile de pe suprafața de 41,4522 ha a perimetrului proprietate privată, pentru a asigura exploatarea resursei din masiv. Suprafața terenului aferent perimetrului de exploatare este acoperită în întregime cu un strat subțire de sol vegetal. În zona de creastă grosimea stratului este foarte redusă, pe arii întinse chiar lipsește, iar la baza dealului grosimea stratului de sol vegetal este mai mare, de ordinul decimetrilor. Se estimează că, pe total perimetru, grosimea medie a stratului de sol vegetal este de 0,025 m. Astfel, volumul total de sol vegetal necesar de îndepărtat de pe suprafața de 414.522 m2 a perimetrului afectat de lucrările de investiții miniere, va fi de 10.365 m3. Coperta sterilă a resursei este alcătuită din formațiuni de roca loessoidă, de argile prăfoase – nisipoase, din roca brută alterată existentă în partea superioară a resursei și pe flancuri precum și, din incluziunile de roci sterile necorespunzatoare calitativ pentru a fi valorificate ca agregate minerale pentru construcții.

Dintre utilajele ce își desfășoară activitatea pe teren, o parte se regăsesc în tabelul de mai jos.

Tabel 4.1

Utilaje și caracteristicile tehnice

Sursa: date preluate după situația internă a societății

Stratul de rocă sterilă loessoidă este foarte slab reprezentată în zona de creastă a dealului, lipsind pe arii extinse, iar la baza dealului poate atinge chiar și grosimi de 4 m. Se estimează că, grosimea medie ponderată a stratului de rocă sterilă este de 0,50 m. Deci, volumul total de rocă sterilă loessoidă necesară de îndepărtat de pe suprafața perimetrului de exploatare, va fi de 207.250 m3. Solul vegetal descopertat și roca sterilă loessoidă dislocată se vor depozita separat, pe două platforme amenajate în acest scop în zona de est a perimetrului de exploatare. Având în vedere că, resursa din perimetrul Rezervației Naturale „Cariera Corabia” este acoperit numai de formațiuni de roci necoezive, descopertarea se va realiza în cea mai mare parte prin mijloace mecanizate, iar în proporție foarte redusă, manual.

Resursa de rocă utilă, constituită din roci sedimentare anchimetamorfozate hercinic, de origine din perioada devoniană și cantonate în perimetrul de exploatare Rezervația Naturală „Cariera Corabia” este dezvoltată deasupra nivelului terenului înconjurator. Masivul se prezintă sub forma unui relief colinar, având o culme cu altitudine joasă și peneplenizată. Pe toata durata de existență a carierei, până la epuizarea rezervelor geologice confirmate, resursa va fi exploatată în 4 (patru) trepte, fiecare treaptă având înălțimea de 15 m, această înălțime a treptelor asigurând stabilitatea deplină a taluzurilor (în exploatare și la marginile exploatate ale carierei) și siguranța funcționării utilajelor amplasate în fronturile de lucru.

Implementarea proiectului va determina exploatarea resursei solului și subsolului pe o porțiune aparținând ariei protejate de interes comunitar Rezervația Naturală „Cariera Corabia”. Astfel se va modifica categoria de folosință a terenului din neproductiv și pășune în teren curti- construcții.

Solul și subsolul pot fi afectate în faza de amenajare a drumurilor de acces și în timpul lucrărilor de exploatare prin următoarele fenomene:

dislocarea solului și a loessului din zona unde sunt programate lucrările de exploatare;

fisurarea artificială și dezvoltarea fisurilor naturale preexistente în masivul de rocă în procesul de excavare;

alunecarea taluzelor treptelor de exploatare, dacă acestea nu sunt realizate la un unghi corespunzator;

poluări accidentale cu produse petroliere provenite de la utilajele și mijloacele auto și deșeuri.

4.2 Apa, aerul și solul

Cea mai apropiată sursa de apă (de suprafață) este lacul Turcoaia și fluviul Dunărea-brațul Gilău . Activitatea ce se va desfășura în carieră, nu va afecta apele de suprafață și/sau subterane (care sunt la o adâncime mai mare de cota + 170,0 m ).

Apa subterană

În zona studiată nu s-a identificat nici un acvifer subteran, până la nivelul cotei de bază a exploatării, + 170,0 m. Este posibilă existența unui acvifer subteran în partea inferioară a depozitelor loessoide, din partea inferioară a dealului. Nu există analize curente asupra calității apelor subterane de pe amplasament sau vecinătăți. Pe parcursul implementării proiectului apa nu este folosită decât pentru umectarea materialului derocat la concasare-sortare și a drumurilor de acces în carieră, atunci când condițiile meteo vor impune. Având în vedere aceste aspecte, caracteristicile fizico-chimice ale apelor din vecinătatea amplasamentului nu se vor modifica din cauza amplasării acestei cariere.

Aerul

Pentru prognozarea impactului asupra factorului de mediu aer se va calcula cantitățile de poluanți emiși de sursele mobile. Conform Metodologiei Corinaire cantitățile de poluanți emiși în atmosferă de la surse mobile se calculează după următoarea formulă:

Q = f x V,

unde:

Q – cantitatea de poluant emisă în atmosferă, pe tip de poluant, exprimată în kilograme;

f – factorul de emisie pentru fiecare tip de poluant în funcție de tipul de combustibil și de tipul de sursă mobilă, exprimat în kg/litru de combustibil;

V – cantitatea de combustibil, exprimată în litri.

Factorii de emisie "f" utilizați pentru calcularea cantităților de poluanți emise în atmosferă de la sursele mobile sunt următorii:

1. pentru surse mobile care utilizează motorină:

a) autoturisme, alte autovehicule cu masa totală maximă autorizată mai mică sau egală cu

3,5 t (inclusiv tractoare, mașini autopropulsate pentru lucrări și mașini mobile nerutiere) – (non

Euro):

f = 0,0132 kg NOx/litru motorină;

f = 0,0006 kg SO2/litru motorină;

f = 0,0063 kg pulberi/litru motorină;

f = 0,0000028 kg poluanți organici persistenți/litru motorină;

f = 0,000000008 kg cadmiu/litru motorină;

Sursa: prelucrare proprie

Figura 4.1- Factori de emisie [kg/litru de motorină] non euro

Sursa: prelucrare proprie

Figura 4.2- Factori de emisie [kg/litru motorină] euro

b) autoturisme, alte autovehicule cu masa totală maximă autorizată mai mică sau egală cu

3,5 t (inclusiv tractoare, mașini autopropulsate pentru lucrări și mașini mobile nerutiere) – (Euro):

f = 0,0115 kg NOx/litru motorină;

f = 0,0006 kg SO2/litru motorină;

f = 0,0011 kg pulberi/litru motorină;

f = 0,0000028 kg poluanți organici persistenți/litru motorină;

f = 0,000000008 kg cadmiu/litru motorină;

Consumul mediu de motorină pentru utilajele care vor fi utilizate în carieră este cuprins între 6 și 12 l/h/utilaj. Utilizând formula de calcul menționată anterior se obțin: 0,0792 – 0,1584 μg NOx/utilaj, 0,0036-0,0072 μg SO2/utilaj, 0,0378-0,0756 μg pulberi/utilaj, 0,0000168-0,0000336 μg poluanți organici persistenți/utilaj și 0,000000048-0,000000096 μg cadmiu/utilaj.

Conform Ordinului MAPM nr. 592/2002 pentru aprobarea Normativului din 25/06/2002 privind stabilirea valorilor limită, a valorilor de prag și a criteriilor și metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, azot monoxidului de carbon, pulberilor în suspensie, plumbului, benzenului și ozonului în aerul înconjurator ), valorile limită sunt :

– pentru dioxid de sulf :

Valoarea limită orară pentru protecția sănătății umane : 350 μg/m3

Valoarea limită zilnică pentru protecția sănătății umane : 125 μg/m3

Valoarea limită pentru protecția ecosistemelor (an calendaristic și iarna) : 20 μg/m3

– pentru dioxid de azot și oxizi de azot :

Valoarea limită orară pentru protecția sănătății umane : 200 μg/m3

Valoarea limită zilnică pentru protecția sănătății umane : 40 μg/m3

Valoarea limită pentru protecția ecosistemelor (an calendaristic și iarna ) : 30 μg/m3

– pentru pulberi în suspensie:

Valoarea limită orară pentru protecția sănătății umane : 50 μg/m3

Valoarea limită zilnică pentru protecția sănătății umane : 40 μg/m3

– pentru monoxid de carbon :

Valoarea limită pentru protecția sănătății umane : 10 mg/ m3

– pentru benzen :

Valoarea limită pentru protecția sănătății umane : 5 μg/ m3

– pentru plumb :

Valoarea limită pentru protecția sănătății umane : 0,5 μg/ m3

Prin compararea valorilor obținute cu concentrațiile maxim admise se poate concluziona că impactul gazelor de ardere de la motoarele utilajelor utilizate în carieră vor fi nesemnificative. De asemenea, trebuie menționat ca acest impact este diminuat de caracteristicile zonei (topografie, anotimp, vânt etc.), de distanța față de sursă (la aproximativ 100 m concentrațiile de poluanți scad la 10% ) și de faptul că utilajele nu funcționează simultan.

NOXE (NOx)

Foreză

Qf = f •Vf unde, f = 0.0115 kg NOx/ L motorină, Vf = 40L/oră

Qf = 0.0115 •40 = 0.46 kg NOx/h = 0.46 •106µg NOx/oră

Motocompresor

Qm = f •Vm unde, f = 0.0115 kg NOx/L motorină, Vm = 8L/oră

Qm = 0.0115 • 8 = 0.092 kg NOx/oră= 0.092 • 106µg NOx/oră

Excavator

Qex = f •Vex unde, f = 0.0115 kg NOx/L motorină, Vex = 20•2L = 40L/oră

Qex = 0.0115 •40 = 0.46 Kg NOx/oră = 0.46 •106µg NOx/oră

Autobasculantă

Qa = f •Va unde, f = 0.0115kg NOx/L motorină, Va = 30L/oră

Qa = 0.0115•30 = 0.345 kg NOx/h = 0.345 •106µg NOx/oră

Buldozer

Qb = f •Vb unde, f = 0.0115 kg NOx/L motorină, Vb = 13L/oră

Qb = 0.0115 •13 = 0.1495 kgNOx/oră = 0.1495 •106µg NOx/oră

Sursa: prelucrare proprie

Figura 4.3- Emisiile de noxe [kg/h]

DIOXID DE SULF (SO2)

Foreză

Qf = f • Vf unde, f = 0.0006 kgSO2/L motorină, Vf = 40L/oră

Qf = 0.0006 •40 = 0.024 kg SO2/oră = 0.024 • 106µg SO2/oră

Motocompresor

Qm = f • Vm unde, f = 0.0006, Vm = 8L/oră

Qm = 0.0006 • 8 = 0.0048 kg SO2/oră = 0.0048 • 106µg SO2/oră

Excavator

Qex = f • Vex unde, f = 0.0006, Vex = 40L/oră

Qex = 0.0006 • 40 = 0.024 kg SO2/oră

Autobasculantă

Qa = f • Va unde, f = 0.0006, Va = 30L/oră

Qa = 0.0006 • 30 = 0.018 kg SO2/oră

Buldozer

Qb = f •Vb unde, f = 0.0006, Vb = 13L/oră

Qb = 0.0006 •13 = 0.0078 kg SO2/oră

Sursa: prelucrare proprie

Figura 4.4- Emisiile de dioxid de sulf [kg/h]

PULBERI

Foreză

Qf = f • Vf unde, f = 0.0011, Vf = 40L/oră

Qf = 0.0011 •40 = 0.044 kg pulberi /oră

Motocompresor

Qm = f •Vm unde, f = 0.0011, Vf = 8L/oră

Qm = 0.0011 • 8 = 0.0088 kg pulberi/oră

Excavator

Qex = f • Vex unde, f = 0.0011, Vex = 40L/oră

Qex = 0.0011 •40 = 0.044 kg pulberi/oră

Autobasculantă

Qa = f •Va unde, f = 0.0011, Va = 30L/oră

Qa = 0.0011 • 30 = 0.033 kg pulberi /oră

Buldozer

Qb = f • Vb unde, f = 0.0011, Vb = 13L/oră

Qb = 0.0011 •13 = 0.0143 kg pulberi /oră

Sursa: prelucrare proprie

Figura 4.5- Emisiile de pulberi [kg/h]

Concentrația de NOx

Qtot = Qf + Qm + Qex + Qa + Qb = 0.46 + 0.092 + 0.46 + 0.345 +0.1495 = 1.0465

Concentrația de SO2

Qtot = Qf + Qm + Qex + Qa + Qb = 0.024 + 0.0048 + 0.024 + 0.018 + 0.0078 = 0.0786

Concentrația de pulberi

Qtot = Qf + Qm + Qex +Qa +Qb = 0.044 + 0.0088 + 0.044 + 0.033 + 0.0143 = 0.1441

Sursele de poluare a aerului sunt următoarele:

gazele emanate în atmosferă datorită funcționării utilajelor și mașinilor aferente procesului de producție;

particule de praf ca rezultat al procesului de concasare-sortare și de încărcare cu utilaje de mare capacitate, în autobasculante;

particule de praf ca rezultat al traficului rutier.

Cea mai nefavorabilă situație ar fi aceea în care toate utilajele sunt în funcțiune, inclusive forezele, la toate carierele din zonă. Acest lucru este exclus, datorită faptului că în timpul pușcărilor celelalte utilaje de pe amplasamente sunt în repaos și derocările nu se efectuează simultan. Pentru limitarea emisiilor de pulberi se recomandă ca drumurile sa fie umectate în perioada secetoasă. De asemenea se recomandă ca utilajele și mijloacele de transport utilizate să fie în stare tehnică bună.

Solul

Întreaga unitate a Apusenilor, cu excepția culmilor înalte din Munții Gilăului și a unor vârfuri și abrupturi izolate este acoperită de o cuvertură aproape continuă de loess și depozite loessoide.

Acest factor de mediu va fi supus unui proces de degradare pe întrega perioadă de funcționare a obiectivului, prin modificări de structură, extragerea masei excavate și modificarea aspectului peisagistic al zonei.

Sursele de poluare pentru sol și subsol sunt:

– lucrările de pregatire și deschidere a carierei, care în primul an de exploatare va avea impact asupra solului prin îndepărtarea solului vegetal, amenajare platformei organizare de șantier, drumuri de acces, stație de concasare-sortare, amenajare halde;

– poluarea accidentală cu produse petroliere – de la utilajele și mijloacele auto din dotare ;

– deșeurile menajere, dacă nu sunt depozitate corespunzător.

Subsolul va fi degradat prin strapungerea formațiunilor geologice cu foreze, derocarea rocii prin împușcare cu explozivi, modificarea morfologiei dealului având ca rezultat final o platformă orizontală. Se poate produce degradarea solului și prin utilizarea unor procedee de abatere inadecvate condițiilor geologo-miniere, care pot conduce la valorificarea nerațională a resursei minerale utile (dezvoltarea fisurilor naturale existente sau apariția de noi fisuri în zonele adiacente).

Pentru diminuarea impactului asupra solului se impun următoarele măsuri:

lucrările se vor desfășura strict în limita perimetrului de exploatare aprobat;

solul vegetal decopertat se va depozita în halda de sol vegetal, pentru a putea fi folosit la refacerea ecologică (dupa epuizarea rezervei de roca utilă). Această haldă se va conserva prin operațiuni de compactare, realizarea unor pante de scurgere a apelor pluviale și drenuri, înierbare sau plantare temporară cu arbuști/lăstăriș. Tehnologiile de decopertare și adâncimile vor fi indicate de studii pedologice, cu transport și depozitare la haldă pentru material fertil sau așternut direct pe suprafețe ce se redau circuitului productiv;

pe perioadele de secetă, pentru diminuarea răspândirii prafului și a pulberilor în suspensie se recomandă umectarea materialului excavat ce va fi concasat și sortat. De asemenea, se impune umectarea drumurilor de acces în carieră și a drumurilor interne, din carieră.

alimentarea cu carburanți a mijloacelor auto utilizate se va realiza din locuri special amenajate în acest sens (stații PECO) sau instalarea pe amplasament a unei stații modulare de alimentare, din rețeaua unităților PECO;

executarea tuturor reparațiilor și reviziilor utilajelor pe platformă impermeabilă amenajată;

îndepărtarea imediată a produselor petroliere scurse accidental de la utilajele în exploatare, prin folosirea de materiale absorbante ce vor fi apoi depozitate în locuri special amenajate;

deșeurile menajere vor fi depozitate temporar în europubele, selective, într-un spațiu special amenajat. Se va încheia contract cu o societate specializată și autorizată pentru preluarea acestora și depozitare finală într-o rampă ecologică.

subsolul va fi afectat limitat, la cantitatea de resursă utilă planificată a fi exploatată;

prin forări, pușcări și derocări se va urmări ca subsolul să nu fie afectat suplimentar față de cota + 0,00 m (cotă la care vor începe lucrările de ecologizare). În plus, se recomandă implementarea unui program de monitorizare a biodiversității pe o perioadă de minim un an din momentul derulării activităților de exploatare pentru a putea observa evoluția biodiversității și a putea stabili măsuri suplimentare în cazul în care se constată că impactul evaluat inițial se modifică, în vederea readucerii acestuia la un nivel minim acceptat.

Pentru eliminarea răspândirii prafului și pulberilor în atmosferă se recomandă următoarele :

folosirea metodei de împușcare cu microîntârziere;

realizarea de împușcări cu scheme de amplasare cu unul sau mai mulți sâmburi;

folosirea de scheme de împușcare cu orientare diagonală, urmărind ca orientarea frontului supus împușcării sa fie ales în așa fel încât sensul de aruncare să fie invers sensului de interdicite a aruncării;

roca prelucrată în stația de concasare-sortare să fie umectată cu apă, cu ajutorul pulverizatoarelor montate la toate treptele de prelucrare;

bermele de circulație, materialul încărcat în mijloacele de transport și vatra carierei să fie udate la intrevale regulate (zilnic-în perioada de vară) cu un autostropitor .

Pentru reducerea impactului vizual al carierei (care este vizibilă de pe sectorul drumului de acces dintre șoseaua comunală și localitatea Turcoaia), propunem plantarea la baza vestică a Dealului (deci la limita sud-vestică și vestică a perimetrului) a unor puieți de copaci, arbuști și subarbuști din specii autohtone, specifice regiunii: plop (Populus sp.), tei (Tilia tomentosa.), mojdrean (Fraxinus ornus), mahaleb (Prunus mahaleb), păducel (Crategus monogina) și maceș (Rosa canina).

Plantarea perdelelor de protecție au ca rezultat și crearea unor habitate favorabile speciilor de faună din zona. Se recomandă ca perdelele de protecție să se realizeze încă din primul an de la începerea activității de exploatare. Nu se recomandă realizarea plantărilor cu specii autohtone sau nespecifice zonei (salcâm, sălcioara, pin etc.).

4.3 Activități de dezafectare

Ceea ce interesează mai mult este defapt modul de dezafectare a zonei exploatate și modul de diminuare a gradului de poluare. La terminarea lucrărilor întregul ansamblu de containere modulare din cadrul organizării de șantier vor fi transportate în afara perimetrului (relocate în cadrul unei exploatări noi). De asemenea, utilajele ce urmează a fi utilizate vor fi transportate (relocate) pe un alt amplasament de exploatare. După epuizarea rezervelor geologice, estimată a se realiza după o perioadă de exploatare de min 30 de ani, platforma de exploatare, terasele și versanții vor fi supuse unui proiect de reconstrucție ecologică conform unui plan detaliat ce va ține cont în primul rând de reducerea amprentei asupra factorului de mediu biodiversitate, dar se va îndrepta și spre crearea premiselor unei dezvoltări alternative, prin valorificarea potențialului fostei cariere în scopul promovării unor practici turistice.

În acest sens se subliniază faptul că ritmul de exploatare nu este unul în regim intensiv, cariera reprezentând sursa de materii prime pentru întreținerea și dezvoltarea infrastructurii regionale, permițându-se astfel asumarea unor etape de reconstrucție și reabilitare ecologică în perimetrele exploatate, încă din faza de funcționare a carierei. Pentru fiecare etapă de reconstrucție ecologică în parte, se va realiza un proiect de detaliu vizând reabilitarea factorilor de mediu, cu accent asupra biodiversității, dar și în scopul valorificării ulterioare a unor activități alternative derivate. Peisajului afectat inițial i se redau funcțiile ecologice căpătând în plus noi valențe funcționale ce permit desfășurarea unor activități ce în alte zone nu se pot desfășura.

Prezența împletita a unor atribute dintre care amintim: calitatea (redata) a mediului, infrastructura de calitate, prezența forței de muncă, calificarea. În Europa există mai multe exemple, multe din fostele cariere fiind în prezent transformate în sanctuare pentru biodiversitate, unde pe suprafete restrânse sunt create habitate diverse în măsură să susțină un numar mare și divers de specii de floră și faună.

4.4 Managementul deșeurilor

Pe perioada lucrărilor vor rezulta următoarele deșeuri: uleiuri arse de la utilajele folosite și mașinile de transport, resturi menajere de la muncitori. La acestea se adaugă cantitățile de descopertă și material inert (produse de carieră) fără valoare economică. Lucrările se vor realiza cu ajutorul utilajelor ce vor utiliza carburant din rezervoarele proprii. Alimentarea se va face în perimetrele de organizare de șantier, de la rezervoare remorcate de tractoare, autocisterne sau cisterne de capacitate mică (autotractate sau amplasate pe vehicule cu platformă). Se are în vedere organizarea unei stații mobile de carburant. Uneltele de mână vor fi aduse pe amplasamentele de lucru de către personalul specializat atunci când este nevoie; motouneltele vor fi alimentate cu amestecul de carburant în perimetre special amenajate din zona organizării de șantier, de la rezervoare amplasate pe autoutilitare, sau direct din recipienți metalici portabili, cu respectarea măsurilor de siguranță și protecție a factorilor de mediu. Dat fiind specificul lucrărilor, nu sunt asteptate probleme deosebite legate de poluarea apelor subterane sau de suprafață cu produși chimici. Eventualele scurgeri de produse petroliere pe sol vor fi izolate, perimetrele respective fiind decopertate și apoi tratate pentru neutralizarea poluantului. Pentru evitarea scurgerilor de produse petroliere, utilajele vor fi amănunțit verificate înainte de a fi utilizate, fiind temeinic spălate sub jet cu presiune pentru îndepărtarea petelor sau a zonelor cu scurgeri de gresaj, în incinta organizării de șantier. Deșeurile menajere extrem de reduse cantitativ, vor fi colectate în saci tip pubelă și transportate în afara perimetrului, urmând a intra în sistemul de management al deșeurilor din zona de implementare a proiectului.

Cantitatea de produse fecaloide provenite de la muncitori pe perioada lucrărilor este extrem de redusă și se va gestiona prin intermediul toaletelor portabile ecologice. Astfel, în cadrul organizărilor de șantier, se preconizează montarea unui număr de 2 toalete ecologice cu rezervor vidanjabil, tratat chimic, ce va rezolva această potențială sursă de risc, minimizând în special eventuala posibilitate de apariție a unor focare cu potențial patogen.

Pentru reducerea poluării, gospodărirea acestor deșeuri se va face astfel:

Uleiul uzat se va depozita în butoaie și se va transporta la punctele de colectare.

Toaletele cu fosă vidanjabilă și tratată chimic amplasate în zona organizării de șantier vor fi golite de conținut periodic, iar deșeurile rezultate se vor transporta în locuri special amenajate sau la stațiile de epurare din localitățile din proximitate, apelând la servicii de specialitate.

Deșeurile specifice menajere, se vor colecta în pubele cu saci de plastic. Acestea vor fi golite periodic, iar gunoiul rezultat va fi transportat în afara perimetrului și depozitat în puncte special amenajate. Nu se produc deșeuri periculoase în timpul execuției (construcței) carierei, respectiv în timpul exploatării acesteia.

Având în vedere că amplasamentul carierei Corabia se află situat la direcția NNE, în inima Munților Apuseni, se poate aprecia că nu există un impact transfrontier. Acest lucru poate fi afirmat ținand cont că singurul impact posibil este cel legat de zgomot și vibrații și emisiile de praf, care în cele mai nefavorabile scenarii nu ajung nici până în Munții Gilău (situați pe aceeași direcție, la cca 3,5 km).

4.5 Informații despre utilizarea curentă a terenului, infrastructura existentă, valori naturale, istorice, culturale, arheologice, arii naturale protejate/zone protejate, zone de protecție sanitară

Perimetrul de exploatare instituit pentru extracția resursei de roci utile metamorfice paleozoice devoniene, este denumit Cariera Corabia. Perimetrul se găsește la 12 km distanță de satul Gilău și la 30 km distanță de Cluj-Napoca.

Sursa: http://www.parcapuseni.ro/

Figura 4.12- Regiunile biogeografice din România

Sursa: http://www.parcapuseni.ro/

Figura 4.13- Provinciile floristice ale României

Teritoriul analizat în suprafață de 41,4522 ha are folosința actuală de teren neproductiv, pășune și drum de exploatare (conform Certificatului de Urbanism nr. 205/6328/2009) este mărginit la nord și sud de terenuri agricole, iar la vest de alte exploatări de carieră, se prezintă sub forma a trei dealuri de dimensiuni reduse. Zona a fost, de-a lungul timpului influențată negativ de factorul antropic, fiind terasată în proporție de 70 – 80%, pentru folosințe agricole.

4.6 Măsuri de diminuare a impactului asupra biodiversității

Principala măsură care trebuie luată este evitarea tasării terenului în faza de construcție a parcului eolian prin limitarea deplasării mașinilor grele. Pentru a reduce impactul implementării parcului eolian, asupra speciilor din vecinătatea parcului, propunem ca executarea lucrărilor de amenajare a drumurilor preexistente, creerea drumurilor noi de acces, a platformelor de montare, a șantierului de lucru și a stației de transformare să fie realizate în perioada de latență a plantelor. Astfel, propunem ca lucrările să se desfășoare mai ales toamna când marea majoritate a speciilor își încheie ciclul vegetativ și să se încheie primăvara când acestea nu au pornit încă în vegetație.

Este important ca în zonele în care se vor efectua decopertări, stratul de sol fertil, care conține și stratul vegetal preexistent, să fie păstrat în imediata apropiere a zonelor de unde a fost extras. Odată cu încheierea lucrărilor de amenajare și construcție, stratul de sol fertil (care încă va conține semințe, rizomi și bulbi ai speciilor din locațiile respective) trebuie reașezat (cât mai aproape de zonele de proveniență) pe suprafețele care necesită reacoperirea cu sol. În acest fel recolonizarea acestor suprafețe cu speciile de plante inițiale se va realiza rapid, pornind practic de la un nucleu existent în stratul de sol reacoperire.

Perioada propusă pentru executarea lucrărilor de amenajare a drumurilor preexistente, creerea drumurilor noi de acces, a platformelor de montare, a șantierului de lucru și a stației de transformare să fie cuprinsă între luna octombrie și februarie. Este important ca în această etapă să se realizeze și reacoperirea (acolo unde este cazul) cu stratul de sol fertil.

De asemenea, se recomandă ca fazele de construcție a parcului eolian să fie derulate în perioade care să nu se suprapună cu perioadele de cuibărire a păsărilor și creștere a puilor (mai – august), putându-se derula inclusiv pe perioada migrației de toamna și a iernii.

Monitorizarea măsurilor de reducere a impactului se va desfășura atât în perioada (octombrie-februarie) de construcție cât și în perioadele de vegetație, astfel încât să se poată evalua corespunzător impactul implementării proiectului.

4.7 Informații despre biotopurile de pe amplasament: păduri, mlaștini, zone umede, ape de suprafață – lacuri, râuri, heleșteie

Perimetrul de amplasare al carierei este reprezentat de pășuni naturale prezente pe o zonă terasată unde însă se practică destul de intens pășunatul animalelor din zonă, fiind învecinat cu terenuri agricole. În cadrul perimetrului nu sunt prezente habitate de tipul pădurilor sau a silvostepei, doar pe alocuri fiind prezente grupuri restrânse de arbuști (Crategus monogyna, Rosa canina etc).

Sursa: http://www.parcapuseni.ro/

Figura 4.16- Grupuri restrânse de arbuști, Crategus monogyna, Rosa canina

Perimetrul este încadrat în categoria alpină, reprezentând zone apline naturale datorită activităților antropice în principal prin terasarea terenului, pășunatul intensiv, dar și practicarea unei agriculturi intensive și extensive au fost înlocuite de cele seminaturale. În urma deschiderii acestei cariere, prin decopertarea solului vor fi înlăturate toate elementele floristice din zona perimetrului de exploatare, organizării de șantier și a drumurilor din interiorul carierei.

De asemenea, o influență negativă asupra vegetației o poate avea praful și pulberile rezultate în urma procesului de exploatare și prelucrare a pietrei. În concluzie această activitate va avea un impact semnificativ asupra vegetației prezente pe amplasament. Având în vedere că vegetația prezentă nu are habitate prioritare (nu au fost identificate pe amplasament specii protejate în legislația națională și comunitară) zona nu a fost inclusă în rețeaua siturilor de Importanță Comunitară Natura 2000 din România. În acest caz, prin măsurile de reconstrucție ecologică ce se vor impune a se realiza la finalizarea exploatării, habitatul se poate reface.

Zona amplasamentului carierei nu reprezintă o zonă propice cuibăritului niciunei specii de păsări de mari dimensiuni (păsări acvatice sau răpitoare), deoarece în cazul speciilor răpitoare nu sunt condiții minime de habitat și hrană, iar pentru păsările acvatice deoarece acestea sunt păsări coloniale, cu un pronunțat caracter gregar, și care au nevoie de habitate cu întinderi de stuf sau galerii de sălcii habitate care nu sunt prezente pe amplasament. De asemena, zona amplasamentului este imposibil de a fi zona de hrănire pentru speciile de păsări acvatice deoarece aceste păsări se hranesc exclusiv în apă cu pești sau nevertebrate acvatice și nicidecum pe uscat. Cele mai apropiate zone de cuibărit ale unor specii de păsări de dimensiuni mari sunt reprezentate de culmile muntilor Gilău pentru păsările rapitoare, zonă situată la distanțe foarte mari față de amplasamentul carierei.

În ceea ce privește colonii ale unor păsări de mici dimensiuni, singurele specii de păsări de acest tip prezente în vecinătatea perimetrului carierei sunt speciile de ciocârlii, care însă sunt prezente pe tot teritoriul țării având o distribuție foarte largă și uniformă, practic oriunde există terenuri agricole se vor observa populații de ciocârlii. Și în cazul amplasamentului carierei, acesta fiind învecinată cu terenuri agricole, s-au identificat populații stabile de ciocârlii pe aceste terenuri agricole.

În afara populațiilor de ciocârlii nu s-au identificat alte colonii ale unor specii de mici dimensiuni și nici zone de hrănire sau de aglomerare pentru înnoptare sau pentru pregătirea de migrare. În plus, amplasamentul carierei nu reprezintă o zonă de cuibărit sau hrănire pentru speciile caracteristice sitului Natura 2000.

CONCLUZII

Problema impactului exploatării cariera Corabia din comuna Gilăul asupra mediului a fost investigată la nivel global, fiind inventariate principalele tipuri de poluare produse prin desfășurarea acestei activități. În acest sens, au fost investigate problemele generate de următoarele surse de poluare: deșeuri, scurgeri de uleiuri arse de la utilajele folosite și mașinile de transport, resturi menajere de la muncitori, cantitățile de descopertă și material inert ( produse de carieră), produse fecaloide, emisiile de noxe ale motoarelor cu ardere internă. Sursa de poluare cu impact nociv atât asupra mediului cât și asupra sănătății factorului umnan este reprezentată de emisiile de noxe ale motoarelor cu ardere internă. Pentru această exploatare de carieră au fost determinate prin calcul cantitățile principalelor substanțe chimice poluante aflate în gazele de eșapament. Au fost urmărite două aspecte:

1. depășirea valorii limită pentru fiecare tip de poluant

2. dimensionarea parcului de mașini care funcționează simultan pentru a nu se depăși valorile maxime admise pentru toată gama de poluanți.

În vederea asigurării respectării limitelor maxime admise ale poluanților atmosferici din gazele de eșapament, se impune o monitoriare atentă a acestor factori mai ales atunci când condițiile meteorologice sunt nefavorabile: ceață (sau umiditate ridicată) sau lipsa vântului.

În concluzie, sănătatea omului și mediul pot fi puse în pericol din cauza poluării dacă nu se iau o serie de măsuri de limitare și prevenire a poluării. În vederea protejării solului acesta va fi decopertat și se va depozita în halda de sol vegetal pentru reabilitare din punct de vedere ecologic. Această haldă se va conserva prin operatiuni de compactare, realizarea unor pante de scurgere a apelor pluviale și drenuri, înierbare sau plantare temporară cu arbuști/lăstăriș. Pentru protejarea atmosferei pe perioadele de secetă, se recomandă umectarea materialului excavat ce va fi concasat și sortat în vederea diminuarea răspândirii prafului și a pulberilor în suspensie. De asemenea, se impune umectarea drumurilor de acces în carieră și a drumurilor interne, din carieră; roca prelucrată în stația de concasare-sortare să fie umectată cu apă, cu ajutorul pulverizatoarelor montate la toate treptele de prelucrare;

Cel mai important pentru impactul vizual al carierei și pentru impactul asupra peisajului este plantarea la baza vestică a dealului (deci la limita sud-vestică și vestică a perimetrului) a unor puieți de copaci, arbuști și subarbuști din specii autohtone, specifice regiunii. Plantarea perdelelor de protecție au ca rezultat și crearea unor habitate favorabile speciilor de faună din zonă. Se recomandă ca perdelele de protecție să se realizeze încă din primul an de la începerea activității de exploatare.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

[1] Acad. Botnariuc N. Cartea roșie a vertebratelor din România, Academia Româna și Muzeul Național de Istorie Naturală « Grigore Antipa », București, 2005 ;

[2] Andreiaș N., Mihalache M., Solurile României. Editura ExPonto, Constanța, 1999

[3] Ariile de Importanță Avifaunistică din România –Ediție revizuită, Târgu Mureș, 2008

[4] Aubert C., L’ Agriculture Biologique. Le Courrier du Livre, Paris, 1981

[5] Bavaru A., Godeanu S., Butnaru G., Bogdan A.,– Biodiversitatea și ocrotirea naturii. Editura Academiei Române, București, 2007

[6] Bălașcuță N., Hrană vie prin agricultura biologică. Editura Angeli, Brașov, 1999

[7] Bogdan A.T. Curs universitar de Ecologie și ecopatologie. Editura Bioterra, București, 2000

[8] Borlan Z, Hera Cr., Optimizarea agrochimică a sistemului sol-plantă. Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1987

[9] Botnariuc N., Biologie generală. Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976

[10] Burzo I. et al, Fiziologia plantelor de cultură. Editura Ceres, București, 2004

[11] Catherine de Silguy, L’ agriculture biologique. Editura Terre Vivante, Paris, 1994

[12] Chiriță D. Constantin, Ecopedologie cu baze de pedologie generală. Editura Ceres, București, 1974

[13] Coste I. Borza I. Arsene G., Ecologie generală și agricolă. Editura Orizonturii Universitare, Timișoara, 2001

[14] Cotet. P – Geomorfologia României. Ed. Tehnică, București, 1973

[15] Cox G. W., et al, Agricultural Ecology. An Analysis of World Food Production Systems. W. H. Freeman and Co., San Francisco, SUA, 1979

[16] Davidescu D, Davidescu F., Agricultura biologică o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. Editura Ceres, București, 1994

[17] Davidescu D., Agrochimie. Editura Didactică și Pedologică, București, 1981

[18] Donița N., Ivan D. și colaboratorii, Vegetația României, Editura Tehnică Agricola, 1992

[19] Dorenbos J. et al, Crop water requirement, FAO Rome, 1992

[20] Dorneanu A., Concepții moderne în fertilizarea organică a solului. Editura Ceres, București, 1984

[21] Eliade Gh. Ghinea L. Ștefanic Gh., Bazele biologice ale fertilității solului. Editura Ceres, București, 1983

[22] Gafsa H., Phosphate fertilizer for direct application : A gift of nature for the benefit of agriculture. Groupe chimique Tunisien, Belvedere, Tunisia,1995

[23] Godeanu S., Tehnologii ecologice și ingineria mediului – Ecotehnie vol. 1.Editura Bucura Mond, București, 1998

[24] Guvernul României, Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile , Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României –Orizonturi 2013-2020-2030, București, 2008

[25] Jamison Ervin, Rapid Assessment and Prioritization of Protected Area Management (RAPPAM) Methodology, WWF International, 2002, www.panda.org/parkassessment/.

[26] Lăcătușu R., Agrochimie. Editura Helicon, Timișoara, 2000

[27] Molison Bill., Permaculture A Desingners’ Manual. Tagari Publications, Tyalgum, NSW Australia, 1988

[28] Papacostea P., Agricultură biologică. Editura Ceres, București, 1981

[29] Raportul de Stare a Mediului în județul Cluj, 2015 ;

[30] Roșu Lucica, Îmbunătățiri funciare, vol I. Editura Ovidius University Press, Constanța, 1999

[31] Vădineanu, A. Dezvoltarea durabilă. Teorie și practică. Vol.I, Edit. Universității din București, București, 2000

http://.ec.europa.eu/

http://enciclopediaromaniei.ro/

http://www.anpm.ro/

http://www.cniptcluj.ro/

http://www.ecomont.ro/

http://www.parcapuseni.ro

http://www.turactiv.ro/