Previziuni Economice Pentru România

Previziuni economice pentru România

Cuprins

Cap. 1 Previziunea economică. Elemente de bază

I. Activitatea previzională: funcții și organizare

1. Principalele funcții ale activității previzionale sunt:

– funcția de informare, utilizată îndeosebi la fundamentarea deciziilor;

– funcția de prevedere, în raport de care se elaborează planuri, programe, proiecte ș.a.;

– funcția de organizare, care asigură funcționarea optimă a sistemelor;

– funcția de control, care evaluează rezultatele în raport cu obiectivele stabilite inițial;

– funcția de coordonare, care asigură sincronizarea factorilor implicați în sistemele supuse procesului de conducere.

2. Organizarea activității de previzionare

Elaborarea unei previziuni începe cu o analiză complexă cu caracter retrospectiv privind activitatea economico – socială, până în momentul inițial al previziunii ce se elaborează – diagnoza.

Diagnoza se bazează pe date statistice, certe, pentru perioada scursă până în momentul începerii analizei și pe date preliminare pentru perioada cuprinsă între momentul începerii analizei și momentul începerii perioadei de previziune.

Deci diagnoza are rolul de a prezenta starea economiei naționale la un moment dat și de a pune în lumină anumite fenomene esențiale și persistente și care, căpătând caracter de tendință, pot influența evoluția socio-economică.

La elaborarea previziunilor se pornește de la cerințele pieței și de la faptul că transpunerea lor în viață se realizează prin intermediul elementelor specifice economicei de piață, singurele de natură să valideze orice construcție previzională – prognoză, plan, program etc.

Elaborarea prognozelor are loc în mai multe etape:

– valorificarea informațiilor oferite de diagnoză;

– elaborarea de studii prospective care au un caracter mai mult explorativ;

– elaborarea macroprognozei preliminare;

– elaborarea prognozelor sectoriale;

– elaborarea prognozei finale are rolul de a sintetiza la nivelul economiei naționale toate studiile prospective elaborate.

Elaborarea planului economiei naționale trebuie să aibă în vedere asigurarea desfășurării autonome a activității agenților economici, să asigure stimularea inițiativelor etc.

La nivelul agenților economici este necesară desfășurarea unei intense activități de planificare proprie, sub diferite forme – prognoze, planuri, programe etc.

II. Sistemul de indicatori utilizat în activitatea previzională

Indicatorii reprezintă expresii numerice, absolute sau relative, cu ajutorul cărora: sunt caracterizate obiectivele activității economice și sociale în fiecare perioadă; se stabilesc mijloacele de înfăptuire a acestor obiective; se asigură controlul utilizării eficiente a resurselor; sunt caracterizate fenomenele social economice din punct de vedere calitativ al compoziției, modificărilor în timp (creștere sau descreștere), din punct de vedere al legăturilor reciproce care există între fenomene etc.

Principalii indicatori utilizați sunt:

– Indicatori sociali, care au funcția de a exprima și fundamenta obiectivele finale ale dezvoltării, vizând creșterea bunăstării sociale;

– Indicatorii economici, care au funcția de a defini și a dimensiona cele mai eficiente căi și mijloace de realizare a obiectivelor sociale;

– Indicatori ai resurselor primare, ce caracterizează principalele categorii de resurse existente în societate la un moment dat, populația și forța de muncă, avuția națională;

– Indicatori ai producției, care exprimă nivelul și structura produsului intern brut, cheltuielile materiale, venitul național;

– Indicatori ai repartiției, care exprimă procesul repartiției în cele două momente: repartiția primară și redistribuirea, prin intermediul formării diferitelor categorii de venituri primare, a modului de redistribuire și a formării veniturilor finale;

– Indicatori ai schimbului, care exprimă circulația bunurilor și serviciilor pe piața internă, ca și pe cea externă;

– Indicatori ai consumului final, care reflectă cheltuielile personale de consum, achizițiile guvernamentale și ale administrației locale, formarea brută de capital fix, modificarea stocurilor, importul și exportul;

– Indicatori ai comerțului exterior și ai cooperării economice internaționale, care reflectă rolul importurilor, al exporturilor, eficiența acestora;

– Indicatori ai rezultatelor finale ale reproducției, care vizează, în principal, două procese: evoluția nivelului de trai al populației prin intermediul veniturilor și consumului individual și social al populației și creșterea avuției naționale sub forma creșterii capitalului domeniilor publice, private și mixte, precum și a bunurilor de folosință îndelungată ale populației;

– Indicatori cantitativi (de volum), ce caracterizează volumul activităților economico – sociale;

– Indicatori calitativi, ce caracterizează calitatea activității economico – sociale;

– Indicatori calitativi economici sintetici, ce caracterizează calitatea întregii activități desfășurate într-o ramură, întreprindere etc.

Cap. 2 Concepte fundamentale

Ce rezervă viitorul pentru economia globală? Vor crește oare standardele de viață peste tot, pe măsură ce statele care astăzi sunt sărace îmbunătățesc tehnologiile pentru a prinde din urmă țările bogate? Sau prosperitatea ne va scăpa printre degete din cauza lăcomiei și corupției, care vor epuiza resursele vitale și ne vor omorî natura de care oamenii depind? Cea mai mare provocare pe care omenirea o are în față este de a-și asigura o lume prosperă, și nu una în ruină, scrie Jeffrey D. Sachs pentru Project Syndicate.

În pofida crizei economice din Europa și SUA, țările în curs de dezvoltare au cunoscut o creștere economică rapidă. În timp ce Fondul Monetar Internațional estimează că economiile avansate vor crește cu doar 1,5% anul acesta, iar avansul economiilor în curs de dezvoltare va ajunge la 5,6%. Economiile emergente ale Asiei, acum cele care impun ritmul la nivel global, vor crește cu 7,2%, în timp ce PIB-ul țărilor din Africa Sub-Sahariană va urca sănătos cu 5,7%.

Ceea ce se întâmplă este puternic și clar. Tehnologiile care cândva puteau fi găsite doar în statele bogate aparțin acum întregii lumi. De exemplu, baza de clienți a rețelelor de telefonie mobilă din Africa Sub-Sahariană a crescut de la zero în urmă cu 20 de ani la aproape 700 de milioane în prezent. Iar aceste telefoane ajută la aducerea băncilor, serviciilor de sănătate, a educației, afacerilor, serviciilor guvernamentale și divertismentului la cei săraci.

Dar se poate desprinde încă un adevăr. Anul trecut a fost cel mai arid din istoria recentă a SUA. Seceta a afectat 60% din teritorul țării, inclusiv statele agricole. În octombrie, o „superfurtunăˮ ieșită din comun a lovit coasta atlantică și în special statul New Jersey provocând pierderi de aproximativ 60 de miliarde de dolari. De asemenea, problemele climatice – inundații, secete, valuri de arșiță, furtuni extreme, incendii masive de pădure și multe altele – au devastat anul trecut țări precum China, Australia și regiuni ca Asia de Sud-Est, Caraibe și Sahel, din Africa.

Dezastrele naturale apar cu frecvență tot mai mare deoarece sunt cauzate ]n cea mai mare parte de activități umane precum defrișarea, eroziunea costală, poluarea masivă și, bineînțeles, gazele cu efect de seră care ne schimbă clima și ne fac oceanele mai acide. Noutatea este că dezastre precum schimbarea climei – până recent descrisă ca fiind o amenințare viitoare – sunt acum pericole clare și prezente. Oamenii de știință au dat chiar și un nume erei noastre – Anthropocen, în care umanitatea (anthropos în greacă) își pune la scară largă amprenta asupra ecosistemelor planetei.

Aici stă cea mai mare provocare a noastră – cea care va determina dacă vom urma calea prosperității sau a ruinei. Țările cu dezvoltare rapidă nu pot urma acum pur și simplu calea pe care au mers statele în prezent bogate. Dacă vor încerca, economia lumii va împinge planeta dincolo de condițiile de activitate care oferă siguranță. Temperaturile vor crește, furtunile vor fi tot mai violente, oceanele vor deveni tot mai acide, iar multe specii vor dispărea din cauza distrugerii habitatelor lor.

Avem doar două opțiuni

Din acest motiv umanitatea trebuie să aleagă. Dacă economia mondială își urmează actuala cale de creștere, ne vom confrunta cu un dezastru ecologic. Dacă economia mondială îmbrățișează un nou model de creștere – unul care se folosește de tehnologii avansate precum smartphone-urile, Internetul de mare viteză, agricultura bine orientată și energia solară – putem avea prosperitate la scară largă fără a pune în pericol planeta.

Am denumit actualul model de creștere opțiunea „afaceri ca de obiceiˮ. Modelul bazat pe tehnologia de vârf ar reprezenta opțiunea „dezvoltare sustenabilăˮ.

Afaceri ca de obicei poate funcționa ceva timp, dar va sfârși în lacrimi, în timp ce dezvoltare sustenabilă poate duce la prosperitate pe termen lung. Prin urmare, ce ne-ar trebui pentru a scrie un happy-end poveștii noastre? În primul rând trebuie să recunoaștem că noi, ca societate globală, avem de făcut o alegere. Afaceri ca de obicei este o opțiune confortabilă. Credem că o înțelegem. Însă aceasta nu este suficient de bună: pe actuala noastră traiectorie, prosperitatea pe termen scurt vine cu prețul prea multor crize viitoare. În al doilea rând, trebuie să recunoaștem noile și puternicele unelte și tehnologi pe care le avem la îndemână.

Cu ajutorul tehnologiilor informaționale avansate – computere, cartografiere din satelit, procesarea imaginii și altele – avem acum mijloacele de a produce mai multe alimente cu pagube mai mici aduse nataurii, de a îmbunătăți sănătatea bogaților și săracilor deopotrivă, de a distribui mai multă electricitate cu mai puține emisii de gaze cu efect de seră și de a face mai locuibile și mai sănătoase orașele noastre, chiar dacă gradul de urbanizare crește, iar populația orașelor se va multiplica cu câteva miliarde în următoarele decenii.

În al treilea rând, ar trebui să stabilim ținte curajoase pentru viitor – să răspândim prosperitatea și să facem oamenii mai sănătoși, salvând în același timp planeta. În urmă cu 50 de ani, președintele american John F. Kennedy a spus că ar trebui să mergem pe lună nu pentru că este ușor, ci tocmai pentru că este greu – astfel testăm ceea ce este mai bun în noi. Pentru generația noastră, dezvoltarea sustenabilă va fi testul. Aceasta ne va încuraja să ne folosim creativitatea și valorile umane pentru a tăia o cale spre bunăstarea sustenabilă pe planeta noastră prea aglomerată.

Cap. 3 Economia României până în 2013

Previziuni anterioare dădeau  2012 drept  anul ieșirii din criză. N-a fost să fie așa. Europenii se întreabă acum dacă 2013 va fi un an mai bun. Așa cum am văzut cu toții, criza economică a lovit Uniunea Europeană mai puternic decât  prevăzuseră chiar și cei mai pesimiști analiști.  Creșterea economică  a stagnat  apropape de  zero. S-a întâmplat însă ca, în ciuda acestei situații, moneda euro să reziste, iar acum, liderii europeni  sunt  deciși  să acționeze pentru a salva integritatea Uniunii. Mulți dintre ei consideră 2013 un an decisiv pentru  viitorul proiectelor europene mult dezbătute la ultimele summituri europene și sesiuni ale Parlamentului European. Nu poate fi trecut însă cu vederea faptul că anul  care a luat sfârșit, la nivel european, prea multe  realizări, care să fie sărbătorite. Cadourile de Crăciun, respectiv realitățile europene,  sunt prea modeste, dacă vorbim de Spania, Grecia, Portugalia, țări ce se confruntă cu cote record ale șomajului și cu politici  de austeritate de-a dreptul ucigătoare. Italia și Ciprul  oferă un tablou economic nefast, iar  economiile europene cele mai robuste – cazul Germaniei, al Franței sau al Marii Britanii – au  petrecut și ele un Crăciun auster.

Institutul Național de Statistică a comunicat datele provizorii cu privire la evoluția PIB-ului (și a componentelor acestuia) în trimestrul IV și în 2012 (Fig. 1). Economia internă a evitat la limiortugalia, țări ce se confruntă cu cote record ale șomajului și cu politici  de austeritate de-a dreptul ucigătoare. Italia și Ciprul  oferă un tablou economic nefast, iar  economiile europene cele mai robuste – cazul Germaniei, al Franței sau al Marii Britanii – au  petrecut și ele un Crăciun auster.

Institutul Național de Statistică a comunicat datele provizorii cu privire la evoluția PIB-ului (și a componentelor acestuia) în trimestrul IV și în 2012 (Fig. 1). Economia internă a evitat la limită a 3-a recesiune din ultimii 4 ani, consemnând un avans de 0,1% qoq (0,3% an/an). Această evoluție a fost determinată de cererea externă netă, care a contrabalansat declinul cererii interne.

În sfera cererii externe, exporturile au crescut cu 0,4% qoq, în timp ce importurile s-au contractat cu 2,7% qoq, conform datelor INS.

La nivelul cererii interne, evoluția pozitivă a consumului privat a fost insuficientă pentru a contrabalansa declinul consumului guvernamental și contracția formării brute de capital. Principala componentă a PIB (consumul privat) a crescut cu 0,4% qoq. Pe de altă parte, consumul guvernamental s-a contractat cu 11,3% qoq. Nu în ultimul rând, formarea brută de capital a consemnat un declin de 5,5% qoq, pe fondul contracției investițiilor cu 3,6% qoq, dar și a declinului stocurilor.

În 2012 economia internă a consemnat un avans de 0,3% an/an, evoluție determinată de cererea internă, care a contrabalansat deteriorarea cererii externe nete.

În sfera cererii interne, consumul privat a consemnat un avans de 0,8% an/an, expresie a persistenței unui climat dificil la nivelul consumatorului român, venitul real disponibil al populației fiind nefavorabil influențat anul trecut de procesul de develeraging într-un context de depreciere a monedei naționale.

Consumul guvernamental a crescut cu 2,8% an/an, evoluție determinată de contextul electoral (alegerile locale din vară, alegerile parlamentare din decembrie).

Sursa: Eurostat

Fig. 1 Evoluția PIB

Formarea brută de capital a crescut cu doar 1,1% an/an, evoluția investițiilor (creștere cu 4% an/an) fiind contrabalansată parțial de declinul stocurilor.

La nivelul cererii externe nete, exporturile s-au contractat cu 3,2% an/an, pe fondul contracției economice din Zona Euro (principalul partener economic), care nu a putut fi contrabalansată de deprecierea RON (cursul real efectiv). Importurile au scăzut cu doar 1,3% an/an.

Indicatorii macroeconomici comunicați pe parcursul ultimelor săptămâni confirmă scenariul de cvasistagnare a economiei interne, în contextul persistenței contracției economice în Zona Euro (principalul partener economic), dar și a blocajului economico-financiar pe plan intern (determinat de seceta de capital).

În sfera cererii externe, exporturile s-au contractat cu 6% mom în decembrie, în contextul intensificării contracției economice din Zona Euro. Pe de altă parte, importurile au crescut cu 0,4% mom. Astfel, balanța comercială a consemnat un deficit de 666 mil. EUR, în accentuare raportat la noiembrie (413 mil. EUR).

Conform datelor Eurostat, în 2012 exporturile au scăzut cu 0,9% an/an, la aproximativ 45 mld. EUR, deprecierea monedei naționale (cursul real efectiv) fiind insuficientă pentru a contrabalansa recesiunea din Zona Euro. Importurile au consemnat un declin de 0,8% an/an, la 54,5 mld. EUR. Prin urmare, deficitul balanței comerciale a stagnat la 9,5 mld. EUR.

În sfera cererii interne am asistat la evoluții mixte ale indicatorilor macroeconomici comunicați pe parcursul ultimelor săptămâni.

Vânzările din comerțul cu amănuntul (un indicator reprezentativ pentru consumul privat, principala componentă a PIB) au crescut cu 2,8% an/an în ianuarie, după declinul sever (peste 3% an/an) din decembrie. Această evoluție trebuie interpretată cu prudență, exprimând preferința consumatorilor români pentru campaniile promoționale ale comercianților lansate după Sărbătorile de iarnă. De asemenea, atrag atenția cu privire la faptul că, pe parcursul ultimelor luni din 2012, am asistat la instaurarea unei tendinței de deccelerare a vânzărilor din comerțul cu amănuntul, în contextul accelerării presiunilor inflaționiste.

Pe de altă parte, consumul guvernamental s-a diminuat în ianuarie 2013 cu 2,2% an/an (în termeni nominali), conform datelor comunicate de Ministerul Finanțelor Publice.

În ceea ce privește oferta agregată, producția industrială s-a contractat pentru a 2-a lună consecutiv în decembrie 2012, cu 0,9% an/an, conform datelor Eurostat.

Totodată, comenzile noi în industrie au scăzut cu 0,9% an/an în decembrie 2012, evoluție care trebuie interpretată cu prudență, după dinamica observată în octombrie (17,6% an/an) și noiembrie (5,4% an/an). Dinamica acestui indicator pe parcursul ultimelor luni exprimă perspective de cvasistagnare pentru industria internă pe termen scurt.

Cap. 4 Previziuni economice pentruRomânia

În ciuda unei creșteri anemice în 2012, de doar 0,3%, economia României ar putea înregistra un avans de 1% în primul trimestru al acestui an. Economia României va înregistra creștere economică cuprinsă între 0,7 și 1% în primul trimestru al acestui an.
În plus, rata șomajului este în scădere, arată un studiu GfK privind evoluția consumului în Europa și SUA, potrivit Agerpres.

Estimarea Comisiei Europene privind evoluția economiei românești în 2013 arată o creștere de 1,6%.

Șomajul a înregistrat în 2012 o scădere importantă. Astfel, în ianuarie 2012, rata era de 7,4%. În luna februarie a acestui an, șomajul a ajuns la 6,7%. La un nivel ridicat rămâne doar șomajul în rândul tinerilor, circa 23%. Totuși, în următoarele luni, inflația ar putea deveni o problemă în România. Potrivit oficialilor europeni, aceasta este acum de 3,8%, dar ar putea ajunge la 4,6% în acest an.

Prețurile la alimente vor simți o creștere în prima jumătate a acestui an. O contribuție importantă la creșterea inflației o va avea și evoluția prețurilor la energie. Acestea vor înregistra un avans ca urmare a dereglementării pieței energiei.

Fig. 2 Indicatori macroeconomici ai construcției bugetare pentru anul 2013

Creșterea economică pentru anul 2013 este estimată conservator la 1,6%, pentru a reduce riscul unei rectificari bugetare negative în cazul unor turbulențe pe piețele internaționale.

Fig. 3 Sursele creșterii economice pe anul 2013

România își propune în acest an continuarea reducerii deficitului bugetar la 2,1% din PIB pe metodologia cash, respectiv la 2,4% din PIB pe metodologia ESA.

*) estimat

Reducerea deficitului bugetar nu este un scop în sine, ci un mijloc de stimulare a activității economice, prin faptul că statul are astfel o nevoie mai redusă de finanțare a deficitului, permițând băncilor să crească nivelul creditării pentru firmele din sectorul privat.

Reducerea deficitului bugetar după 2008 a fost necesară, dar mijloacele alese în perioada 2010-2011 au implicat costuri sociale dureroase și au influențat negativ potențialul de creștere economică.

În 2013 consolidarea fiscală se bazează pe o nouă viziune bugetară, în care ritmul de creștere al veniturilor devansează ritmul de creștere al cheltuielilor bugetare, ca urmare a introducerii pachetului de consolidare fiscală.

În acest context, Guvernul a urmărit ca pachetul de consolidare fiscală să se realizeze preponderent prin creșterea veniturilor bugetare, aflate oricum la cel mai scăzut nivel din UE, ca pondere în PIB. Noul pachet de măsuri fiscale pe care se sprijină această construcție bugetară, aduce un plus de 2,9 miliarde lei, din care 1,8 miliarde lei au fost alocate pentru creșterea cheltuielilor de investiții și 1,1 miliarde lei au fost folosite pentru reducerea deficitului bugetar estimat pentru anul 2013.

Se estimează ca în acest an România să aibă un deficit structural de 1,4% din PIB față de 3,2% din PIB în anul 2011 și 1,8 % din PIB în anul 2012. Pentru 2014 se estimează să se îndeplinească obiectivul bugetar pe termen mediu (MTO), respectiv un deficit structural de 1% din PIB.

Limitarea deficitului structural promovată prin Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul Uniunii Economice și Monetare semnat și de România la 2 martie 2012, va conduce la o disciplină fiscală pronunțată, cheltuirea responsabilă a banilor publici, ceea ce pentru o țară ca România, dată fiind experiența istorică negativă, poate fi un avantaj semnificativ. Mutarea accentului în cadrul politicii fiscale, după anul 2012, pe țintirea echilibrului structural, va permite acesteia să joace un rol de stabilizator pe întregul ciclu economic, aspect posibil prin instalarea cadrului instituțional impus de Noul Tratat Fiscal – instrument important pentru întărirea disciplinei fiscale și a elaborării politicilor. Compactul fiscal permite statelor semnatare cu niveluri reduse ale datoriei publice și care nu se confruntă cu probleme severe de sustenabilitate pe termen lung a finanțelor publice (costul îmbătrânirii populației) stabilirea unui obiectiv pe termen mediu superior reperului de 0,5% din PIB pentru deficitul bugetar structural, dar nu mai mare de 1% din PIB.

Având în vedere contextul economic internațional și evoluția economică și financiară din zona euro, pentru anul 2013, scenariul de prognoză prevede o creștere a produsului intern brut de 1,6%, cererea internă reprezentând motorul creșterii economice.

Ritmul de creștere a formării brute de capital fix va fi de 3,5%

Cheltuielile cu consumul privat se vor majora cu circa 2,3%, în condițiile creșterii veniturilor disponibile ale populației, în principal, ca efect de bază al reîntregirii salariilor în sectorul bugetar în două etape în 2012 (iunie și decembrie)

Exporturile și importurile de bunuri se vor amplifica o dată cu majorarea cererii externe, în special în țările din afara spațiului intracomunitar, precum și a celei interne, determinând creșterea deficitului comercial.

Deficitul de cont curent se va majora și ca urmare a începerii plății dobânzii la împrumutul din Acordul Stand by cu FMI, CE și BM. Se așteaptă o majorare a numărului de salariați concomitent cu reducerea ratei șomajului înregistrat la sfârșitul anului 2013.

Rata inflației se așteaptă să se mențină la un nivel ridicat în prima parte a anului, în principal, ca rezultat al unui efect de bază datorat recoltei agricole reduse din anul 2012. La sfârșitul anului rata inflației va ajunge la 3,5%, cu o medie anuală de 4,3%.

Fig. 4 Evoluția indicatorilor macroeconomici pe termen mediu

Pentru perioada 2014 – 2016 se estimează că economia românească își va relua creșterea mai susținută, cu un ritm mediu anual de 2,7%, dar se va situa sub potențial. Cererea internă va continua să reprezinte motorul creșterii economice.

Formarea brută de capital fix se va accelera pe fondul îmbunătățirii finanțării din economie, cu un ritm mediu anual de 6,5%.

Ponderea în PIB a deficitului de cont curent se va diminua după 2014, până la 4,1% în 2016.

Ocuparea forței de muncă se va îmbunătăți, în principal, prin creșterea numărului de salariați, fiind posibilă creșterea productivității muncii.

Numărul șomerilor înregistrați se va reduce, rata șomajului scăzând până la 4,5% la sfârșitul anului 2016.

Estimările au luat în calcul ani agricoli normali și o volatilitate redusă pentru prețul internațional al petrolului.

Rata inflației urmează să se reducă gradual până la nivelul de 2,3% la sfârșitul anului 2016, cu o medie anuală în scădere de la 3,3% în 2014 la 2,5% în 2016.

4.1 Perspective bugetare pentru 2014-2016

4.1.1 Politica fiscal-bugetară pe termen mediu

Proiecția politicii fiscal-bugetare pe termen mediu se bazează pe ancorarea acesteia în câteva repere economice și instituționale esențiale: echilibrul macroeconomic, responsabilitatea fiscal-bugetară și disciplina financiară. Se continuă practic conduita echilibrată, începută în a doua parte a anului 2012, de consolidare fiscală sustenabilă și, în acest cadru, de relansare economică.

Viziunea strategiei fiscale pe termen mediu și lung este una calitativă, menită să stimuleze mediul economic, investițiile și inițiativa antreprenorială, să dinamizeze inclusiv reformele din sfera sectorului public, precum și să încurajeze comportamentul onest în afaceri și în relațiile dintre stat și contribuabili. În același timp, în dimensiunea sa financiar-bugetară, modelul economic de dezvoltare va fi axat pe investiții publice de antrenare, acele investiții menite să susțină infrastructura, agricultura și dezvoltarea rurală, energia și tehnologia avansată.

4.1.2 Obiectivele fundamentale ale strategiei fiscal-bugetare vizează:

Un sistem performant al finanțelor publice – eficient, transparent, previzibil, care să conducă la creșterea veniturilor bugetare prin lărgirea bazei de impozitare și nu prin creșterea poverii fiscale asupra economiei;

Asigurarea stabilității macroeconomice și a sustenabilității datoriei publice, prin menținerea deficitului bugetar în trendul actual de consolidare fiscală;

Simplificarea sistemului de taxe și crearea predictibilității într-un cadru fiscal-bugetar stimulativ pentru dezvoltarea mediului economic privat și public;

Creșterea calității finanțelor publice, întărirea disciplinei și a guvernanței fiscale, precum și reducerea deciziei discreționare în politicile fiscale și bugetare, în condițiile acelorași reguli pentru toți contribuabilii;

Raționalizarea cheltuielilor și transparentizarea folosirii acestora, în paralel cu regândirea achizițiilor publice în baza criteriilor de oportunitate, prioritate, eficiență.

În acest sens, pe lângă măsurile de politică fiscal-bugetară referitoare la creșterea colectării veniturilor bugetare și creșterea calității cheltuielilor publice, se impun și reforme structurale care să vizeze reducerea pierderilor și a arieratelor precum și sporirea disciplinei financiare în special în sectorul companiilor de stat.

Strategia fiscal-bugetară este menită să instituie o nouă abordare a relației dintre stat și contribuabil, bazată pe transparență și corectitudine. Aceasta va însemna regândierea și reproiectarea întregului sistem fiscal. Principiile majore ale acestei reforme fiscale sunt transparența, simplificarea și reducerea costurilor de conformare fiscală – la nivelul agenților economici, și a costurilor de administrare fiscală – la nivelul autorităților publice.

În planul echilibrului macroeconomic, obiectivul central pe termen mediu este atingerea unei valori a deficitului structural al bugetului general consolidat care să respecte prevederile Tratatului privind Stabilitatea, Coordonarea și Guvernanța în cadrul Uniunii Economice și Monetare, respectiv încadrarea în limita de 1% din PIB.

Pentru atingerea acestui obiectiv structural încă de la începutul orizontului de prognoză, respectiv anul 2014, în condițiile celei mai recente prognoze macroeconomice pe termen mediu, este necesară reducerea deficitului cash al bugetului general consolidat cu numai 0,3 puncte procentuale față de anul 2013, o ajustare mai puțin abruptă față de magnitudinea consolidării fiscale aplicată în anii de după declanșarea crizei economice.

Măsurile de consolidare fiscală avute în vedere începând cu mai 2012 și continuând în perioada 2013-2015 vor viza o nouă abordare, respectiv dezvoltare, echitate, disciplină.

Direcțiile de acțiune pe termen mediu au în vedere:

lărgirea bazei de impozitare;

simplificarea sistemului de taxe;

creșterea colectării veniturilor bugetare;

reducerea evaziunii fiscale.

Pe partea de venituri, se va urmări:

Creșterea gradului de colectare a taxelor și impozitelor prin combaterea evaziunii fiscale.

Creșterea masei de impunere fiscală prin cuprinderea unor venituri neimpozabile aferente sectorul agricol, ajustarea regimului deducerilor privind amortizarea in cazul autovehiculelor si a cheltuielilor cu diurna acordata angajatilor din sectorul privat;

Măsuri de ajustare a sistemului de impunere fiscala pentru sectorul resurselor naturale si a operatorilor de transport din sectorul gaze si energie până la introducerea unui nou sistem al redeventelor;

Creșterea nivelului de accizare pentru unele produse și decalarea termenului de aplicare a

programului de creștere a accizelor la țigarete;

Pe partea de cheltuieli, se va urmări, ca obiectiv fundamental:

Creșterea eficienței acestora, concentrarea pe rezultate și calitate a alocărilor bugetare.

Pentru orizontul de timp 2013-2016 vor fi urmărite, ca obiective specifice:

Revenirea TVA la nivelul de 19%.

Păstrarea plafonului de 16% și introducerea impozitului diferențiat pe venitul salarial cu deductibilități fiscale: cote de 8%, 12% și 16%, ce vor fi stabilite pe grile de venit.

Reducerea la jumătate a numărului de taxe parafiscale.

Creșterea deductibilității cheltuielilor în cercetare și dezvoltare de la 20% la 50%.

Alinierea la media europeană a redevențelor încasate de stat ca urmare a concesionării activelor statului.

Scutirea de impozitare, pe o perioadă de 5 ani, a dividendelor care vor fi reinvestite în utilaje și echipamente tehnologice, cercetare-dezvoltare, sub forma majorării capitalului social la societățile unde sunt acționari, sau participarea la capitalul social al altor societăți comerciale și care conduc la crearea de noi locuri de muncă.

Stimularea mediului de afaceri în limite admisibile pentru stabilitatea macroeconomică, prin simplificarea procedurilor și debirocratizarea pentru micii întreprinzători.

Extinderea impozitului pe venit petru microîntreprinderile cu o cifră de afaceri mai mică de 65.000 de euro, în vederea simplificării sistemului fiscal și a reducerii costurilor de administrare.

Reducerea TVA la producătorii de produse agricole de la 24% la 9%, iar 15% va rămâne la aceștia pentru dezvoltare.

Reducerea CAS cu 5 puncte procentuale pentru angajatori.

În plan legislativ, strategia fiscală menită să asigure îmbunătățirea colectării veniturilor bugetare, combaterea evaziunii fiscale și susținerea mediului de afaceri va cuprinde, în principal:

1. Modificarea cadrului legislativ în vederea recuperării operative a prejudiciilor stabilite pentru fapte de evaziune fiscală, inclusiv prin majorarea limitelor minime și maxime ale sancțiunilor contravenționale pentru fapte cu incidență fiscală;

2. Modificarea și completarea actelor ce reglementează descoperirea și sancționarea evaziunii fiscale prin redefinirea infracțiunilor din zona evaziunii fiscale și extinderea compentelor ANAF în eficientizarea activității de combatere a evaziune fiscală.

3. Întărirea disciplinei financiare prin restricționarea plăților și încasărilor în numerar, prin reducerea semnificativă a limitei maxime a plăților în numerar admise de lege între operatorii economici și sancționarea drastică a nerespectării acestei limite, precum și restricționarea plăților în numerar realizate de operatorii economici către persoane fizice

4. Modificarea Legii 31/1990 privind societățile comerciale prin instituirea obligativității majorării capitalului social în condițiile înregistrării de capitaluri negative, precum și introducerea răspunderii solidare a asociaților/acționarilor/administratorilor care cesionează societățile comerciale cu datorii către bugetul de stat și/sau partenerii comerciali.

5. Modificarea Legii 85/2006 privind insolvența, în sensul introducerii posibilității de a fi efectuate inspecții fiscale și după data deschiderii procedurii insolvenței, respectiv condiționarea intrării în insolvență voluntară de efectuarea inspecției fiscale.

6. Îmbunătățirea legislației privind eșalonările la plata obligațiilor bugetare prin stabilirea unor condiții mai puțin dificile decât cele actuale pentru obținerea și menținerea eșalonărilor la plată pentru contribuabilii viabili aflați în dificultate financiară temporară, legiferarea unei proceduri simplificate eentru obținerea eșalonării.

Totodată, vor fi adoptate măsuri de natură organizatorică in domeniul reducerii semnificative a

evaziunii fiscale:

1. Unificarea structurilor de control operativ la nivelul A.N.A.F., corelat cu instituirea controlului unic asupra activității contribuabililor, o dată la 3 ani pentru IMM-uri și o dată la 5 ani pentru marii contribuabili.

2. Reorganizarea aparatului teritorial pe o structura regională.

3. Recalificarea și redistribuirea personalului către activitățile deficitare.

4. Modernizarea și integrarea sistemului de tehnologia informației și comunicațiilor.

5. Reproiectarea proceselor de activitate ale A.N.A.F;

6. Dezvoltarea analizei de risc fiscal generalizate la nivelul întregii administrații fiscal.

Veniturile bugetare

Estimarea evoluției principalelor categorii de impozite și taxe pe perioada 2014-2016 are la bază proiecția indicatorilor macroeconomici și menținerea principalelor rate de taxare la nivelul stabilit potrivit legislației în vigoare. În valoare nominală veniturile bugetare vor înregistra o creștere cu aproximativ 18,2% față de nivelul din anul 2013, ceea ce corespunde unei traiectorii stabile relativ la PIB, în jurul valorilor de 33,6-33,4% .

În termeni nominali, atât impozitul pe profit cât și impozitul pe venit, impozitele pe proprietate, accizele și taxa pe valoarea adăugată sunt estimate în creștere cu peste 11% în anul 2016 fată de anul 2014. Contribuțiile de asigurări sociale sunt estimate cu o dinamică nominală pozitivă de circa 9,7%, contribuind în mod semnificativ la tendința generală a veniturilor bugetare.

Notă: E posibil din cauza rotunjirilor ca totalul să nu fie egal cu suma componentelor

Politica de cheltuieli

Orientări generale:

– asigurarea unui nivel sustenabil pentru cheltuielile cu salariile și pensiile în sectorul public;

-orientarea resurselor disponibile către investiții publice de antrenare în domeniile: infrastructură, agricultură și dezvoltarea rurală, energia și tehnologia avansată;

– accelerarea ritmului de cheltuire a fondurilor europene pentru a ajunge la o rată de absorbție în

intervalul 50%-80% până la 31 decembrie 2015;

– regândirea achizițiilor publice în baza criteriilor de oportunitate, prioritate, eficiență;

– Implementarea programării bugetare multianuală pe proiecte și programe, care va aduce economii importante la buget și va crește gradul de predictibilitate și eficiența cheltuielilor publice;

– Introducerea contractelor de performanță în toate instituțiile publice și companii de stat (ministere, agenții guvernamentale, autorități locale și companii de stat);

Ponderea în PIB a cheltuielilor bugetare totale se menține pe un trend relativ stabil pe termen mediu, în consonanță cu traiectoria veniturilor bugetare, reflectând o atenuare a procesului de consolidare fiscală în comparație cu ajustările abrupte aplicate în anii anteriori.

Cheltuielile de personal continuă să scadă până la un nivel de sub 7% din PIB în anul 2016, reflectând continuarea aplicării unei politici de personal prudentă pentru sectorul public, aceeași tendință de reducere manifestându-se și în cazul cheltuielilor pentru subvenții.

Cheltuielile cu dobânzile se vor diminua cu 0,13 puncte procentuale ca pondere în PIB, fiind de așteptat chiar o dinamică nominală negativă în ultimul an al orizontului de prognoză.

Chiar dacă dinamica nominală a cheltuielilor cu asistența socială se menține în teritoriul pozitiv, aceasta este una sustenabilă și permite o contracție a ponderii acestora în PIB de la 11,2% la 10,7% la sfârșitul orizontului de prognoză.

Reducerea ponderii în PIB a celorlalte naturi de cheltuieli creează spațiu fiscal suficient pentru majorarea substanțială a cheltuielilor pentru investiții de la 6,5% din PIB în 2014 la 7,8% din PIB în anul 2016.

Concluzii

Economia românească își va relua creșterea mai susținută, în perioada 2014-2016, cu un ritm apropiat de potențial, fiind posibil un avans al Produsului Intern Brut, în medie, cu 2,7% anual, motorul acestei evoluții urmând să fie cererea internă, cu o medie anuală estimată la 3,1%, conform scenariului pe termen mediu din Programul de convergență publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice.

În programul de convergență actual, comparativ cu cel anterior, s-au revizuit estimările atât pentru anul 2013, cât și pentru perioada 2014-2016.

Scenariul pe termen mediu se bazează pe îmbunătățirea activității în toate sectoarele economiei, în special în ramurile industriale cu potențial ridicat de export, precum și în sectorul construcțiilor, care poate fructifica necesarul de infrastructură existent în toate domeniile.

Programul de convergență semnalează că, în această perioadă, creșterea economică va fi susținută pe latura ofertei interne, în principal, de construcții și servicii, a căror valoare adăugată brută se va majora, în medie, anual cu 5,4% și respectiv cu 2,5%.

Sectorul industrial va înregistra, de asemenea, o accelerare a dinamicii, ritmul mediu anual fiind de 2,4%. Pentru agricultură se estimează creșteri care sunt caracteristice unor perioade climatice normale pentru România, respectiv, după o majorare cu 8,4% în 2013 ca efect de bază – scăderea semnificativă în 2012 – în următorii ani creșterea medie anuală va fi de 1,3%.

Rata inflației ar trebui să ajungă la 2,3% până în 2016

Potrivit estimărilor pentru perioada 2014-2016, exporturile și importurile de bunuri și servicii vor înregistra ritmuri în creștere, în termeni reali, cu o medie anuală de 4,9%, respectiv 5,5%, exportul net având efect negativ asupra produsului intern brut, micșorându-i astfel creșterea.

Nivelul deficitului de cont curent se va menține la o valoare cuprinsă între 5,8-6,9 miliarde euro, cu o pondere a acestuia în PIB de 4,2% în anul 2013 și 4,1% în anul 2016 și va fi acoperit integral prin surse autonome negeneratoare de dobândă pe întreaga perioadă. Rata inflației urmează să scadă până la nivelul de 2,3% în anul 2016, cu o medie anuală de 2,5%.

Impactul cursului de schimb va fi unul modest, manifestat în sensul susținerii procesului de dezinflație. Astfel, s-a luat în calcul o apreciere nominală ușoară a leului față de moneda europeană.

Conform BIM, rata șomajului se va reduce până la 6,6%, concomitent cu creșterea ratei de ocupare a populației de 20-64 ani, până la 65%.

Bibliografie

http://www.zf.ro/business-international/economia-mondiala-va-impinge-planeta-spre-catastrofa-daca-isi-urmeaza-actuala-cale-de-crestere-insa-dezvoltarea-prin-tehnologie-ne-poate-salva-10547483

http://www.manager.ro/articole/ultima-ora/studiu-gfk:-economia-romaniei-creste-cu-pana-la-1procente-in-primul-trimestru-din-2013-35549.html

Raport Bugetar 2013

http://www.business24.ro/macroeconomie/zona-euro/pib-ul-romaniei-ar-trebui-sa-creasca-anual-in-medie-cu-2-7-la-suta-intre-2014-si-2016-1527746

5. Aisbett S., Tax and Accounting Roules: Some Recent Developments, European Business Review, vol.14, 2002.

Bibliografie

http://www.zf.ro/business-international/economia-mondiala-va-impinge-planeta-spre-catastrofa-daca-isi-urmeaza-actuala-cale-de-crestere-insa-dezvoltarea-prin-tehnologie-ne-poate-salva-10547483

http://www.manager.ro/articole/ultima-ora/studiu-gfk:-economia-romaniei-creste-cu-pana-la-1procente-in-primul-trimestru-din-2013-35549.html

Raport Bugetar 2013

http://www.business24.ro/macroeconomie/zona-euro/pib-ul-romaniei-ar-trebui-sa-creasca-anual-in-medie-cu-2-7-la-suta-intre-2014-si-2016-1527746

5. Aisbett S., Tax and Accounting Roules: Some Recent Developments, European Business Review, vol.14, 2002.