Previziunea Consumului de Energie Electrica In Județul X

Previziunea Consumului de Energie Electrica In Județul X

Byadmin ianuarie 1, 2024

Cap. I

ASPECTE GENERALE PRIVIND ENERGIA ELECTRICĂ

MOTTO :
,, Unde este energie este si dezvoltare. Unde este energie este si comunicare.. Unde este energie este si economie. Unde este energie este si viata. Unde este energie este si calitate,armonie. performanta”

INTEGRAREA ENERGETICII ROMÂNEȘTI ÎN CIRCUITUL MONDIAL

Dintre toate formele de energie electricitatea este cea mai căutată, atât prin capacitatea sa de a răspunde la multiple nevoi ale consumatorilor, cât și ca factor de creștere economică.

Electricitatea beneficiază de un potențial important de dezvoltare în domeniul noilor aplicații, în special în transportul și în procesele industriale inovaționale. Se poate aprecia că electricitatea va rămâne pentru mult timp un indice al calității vieții, al dezvoltării economice.

Bazele cooperării în sectorul energetic au fost realizate prin semnarea în anul 1991 a Cartei Europene a energiei. Acest document a fost semnat de toate țările europene, S.U.A., Canada, Australia și Japonia.

S-a simțit nevoia transformării Cartei într-un document juridic internațional la 17 decembrie 1994, denumit Tratatul Cartei Europene, menit să ofere cadrul juridic pentru aplicarea principiilor și obiectivelor Cartei.

Aceste obiective sunt :

Asigurarea accesului la sursele energetice în condițiile de stabilitate și continuitate în aprovizionare, cu respectarea suveranității naționale asupra acestor resurse ;

Dezvoltarea unei infrastructuri adecvate la nivelul european în sectorul energetic ;

Modernizarea, reînnoirea tehnologiilor energetice și accesul la noile tehnologii de consum, luându-se în considerare necesitatea de protecție a mediului și criterii de valorificare cât mai eficientă a resurselor energetice ;

Promovarea și protejarea investițiilor în sectorul energetic, în special cele private ;

Acceptarea drept criteriu esențial în convețuirea și stabilirea acțiunilor de cooperare a priorităților naționale a fiecărei țări ;

Avantajele pentru România sunt :

Creșterea fluxului de capital prin investiții în sectorul energetic ;

Dezvoltarea economică prin diversificarea stimulată de investiții directe în acest sector ;

Diversificarea surselor de aprovizionare cu petrol și gaze naturale și creșterea securității ofertei ;

Interconectarea rețelelor noastre de transport al energiei electrice la cele din vestul Europei.

Creșterea pieței interne la nivel European este în strânsă legătură cu energia. În acest contex, în decembrie 1996 a fost adoptată Directiva 96/92 pentru stabilirea regulilor comune pentru piața internă de electricitate.

Această directivă a trebuit să fie implementată de Statele Membre ale Uniunii Europene. Directiva aduce o mulțime de schimbări în funcționarea pieței de electricitate. Ea elimină drepturile exclusive, cere separarea activităților în rețelele electrice de la producere la furnizare și obiectivele majore sunt transparența și nediscriminarea.

Directiva stabilește reguli comune pentru producerea, transportul și distribuția energiei electrice.

Evoluția pieței, alegerile Statelor Membre în implementarea și obstacolele evidențiate în rapoartele de evaluare comparativă au justificat propunerea de modificare a directivei existente. Astfel a fost adoptată Directiva 2003 / 54 care înlocuiește Directiva 96 / 22, această nouă directivă adoptată în iunie 2003 va deschide piața de electricitate pentru toți consumatorii, mai puțin casnici până în iulie 2004 și pentru toți consumatorii până în iulie 2007. Noua Directivă conține, de asemenea măsuri în separarea activităților în rețelele electrice de la producere la furnizare, stabilește înființarea unei autorități de reglementare în fiecare stat membru, cu funcții bine definite, necesită publicarea tarifelor de rețea, întărește serviciile publice obligatorii în special pentru consumatorii vulnerabili, introduce monitorizarea siguranței în alimentare și definește clasificarea obligatorie a electricității.

1.2. DISTRIBUȚIA ENERGIEI ELECTRICE

Distribuția energiei electrice este definită ca transportul energiei la medie și joasă tensiune în sisteme interconectate. Cerințele tehnice pentru operatorul sistemului de distribuție sunt prezentate într-un capitol distinct al acestei lucrări.

În cazul transportului de energie, un sistem de operare trebuie să fie desemnat responsabil pentru funcționare, asigurarea exploatării și, dacă este necesar, dezvoltarea sistemului de energie într-o anumită zonă de rețea și a interconexiunilor cu alte sisteme.

Operatorul sistemului de distribuție este responsabil pentru menținerea siguranței, continuității și eficienței rețelelor de distribuție în zona de operare, cu respectarea condițiilor de protecție a mediului înconjurător. Pentru motive legate de mediu, un stat membru poate solicita operatorului de transport al energiei să dea prioritate în activitatea de dispecerizare a energiei produse din surse regenerabile, deșeuri și centrale care produc căldură și energie. Acest lucru este important pentru a permite statelor membre să asigure vânzarea de energie electrică din surse nepoluate chiar în cazul în care costurile acestei energii electrice depășește costurile energiei produse în centralele tradiționale. Operatorul de distribuție nu trebuie să facă discriminări între utilizatori și în particular, să nu favorizeze filialele sale sau companiile acționare.

Un stat membru poate impune, de asemenea, companiilor de distribuție, obligația să furnizeze energie electrică consumatorilor aflați în aria sa. Tarifele pot să fie reglementate : de exemplu, cerința de a vinde electricitate tuturor consumatorilor priviți la același preț pe aria KVh în aria sa, poate fi realizată prin impunerea unui serviciu public obligatoriu.

1.3. POLITICA ENERGETICĂ ÎN EUROPA DE SUD – EST

Un obiectiv important al politicii energetice europene îl constituie crearea progresivă a unei piețe integrate regionale pentru crearea și furnizarea de energie în sud-estul Europei.

Un obiectiv important al politicii energetice europene îl constituie crearea progresivă a unei piețe integrate regionale pentru crearea de energie electrică este esențială pentru susținerea dezvoltării economice în sud-estul Europei. Aceasta necesită o puternică dedicare din partea țărilor din regiune către reformele orientate spre piață, către integrare regională și dezvoltare durabilă. Aceasta va oferi avantaje semnificative atât în privința îmbunătățirii utilizării capacităților existente de furnizare și producere, cât și în promovarea cooperării și integrării în regiune. Aceasta va determina creșterea economică, stabilitate și investiții. Etape importante au fost parcurse deja în 2002 în atingerea acestor obiective în sectorul energiei electrice.

Așa cum este prevăzut în Comunicarea privind o Europă lărgită și în Comunicarea privind dezvoltarea unei politici energetice pentru Uniunea Europeană lărgită, vecinii ei pentru țările partenere, UE trebuie să acționeze ca o forță pentru stabilitate și dezvoltare durabilă pe continentul Europei.

Extinderea beneficiilor pieței interne este o parte a planului de stabilitate în cercul țărilor care înconjoară Comunitatea. Aceasta este un rol central UE

Este de așteptat creșterea competiției și scăderea prețurilor, va permite creșterea gradului de protecție a mediului și siguranța pe o arie existentă și va crește securitate alimentării cu energie în Europa.

UE este în plin proces de implementare a piețelor interne de electricitate. Există argumente puternice pentru extinderea acestor piețe interne în afara granițelor Comunității. Crearea standardelor echivalente de mediu și siguranța este un element central pentru ca piața europeană extinsă de electricitate să funcționeze efectiv. Procesul includerii acestor țări depășește aspectul relativ simplu al tranzacțiilor libere între UE și țărilor vecine sub obligațiile generale ale tranzacțiilor internaționale. Aceasta implică crearea activă a unei piețe reale integrate, liberă de orice bariere.

Comisia UE a propus crearea unei piețe regionale de energie, în noiembrie 2002 cu scopul final al creării unei piețe regionale de energie. În noiembrie 2002 a fost semnat Memorandumul de la Atena de aceste țări și UE.

Țările din regiune s-au angajat să înceapă deschiderea piețelor de electricitate până în 2005, să creeze Autorități de Reglementare, Operatori ai Sistemului de transport până în iunie 2003 și Operatori ai Sistemului de Distribuție până în ianuarie 2005, toate acestea sunt bazate pe regulile curente aflate în aplicare și dezvoltarea de UE.

În final, pizza regională de electricitate va fi integrată în piața internă de electricitate a UE.

Semnatarii actuali sunt : Albania, Bosnia și Herțegovina, Republica Federală Yugoslavia, România, Bulgaria, Macedonia, Grecia, Croația, Italia, Turcia și Kosovo.

Memorandumul de la Atena prevede :

Implementarea planurilor de reformă a tarifelor;

Implementarea tuturor standardelor tehnice necesare, precum codurile de rețea, sistemele de contabilitate., sistemele informaționale pentru operarea rețelelor;

Implementarea efectivă a accesului terților la infrastructură;

Înființarea Autorităților Naționale de Reglementare, independente de sectorul energetic;

Înființarea Operatorilor Sistemului de Transport Național ( TSO );

Separarea activităților de transport : Operatorii de Transport trebuie să fie total independenți de toate activitățile care nu au legătură cu sistemele de transport ale proprietății. Suplimentar operatorul de sistem trebuie să fie independent cel puțin din punct de vedere legal, al organizării și al luării deciziilor, de toate activitățile care nu au legătură cu transportul de energie.

În susținerea procesului Comisia UE va asigura suportul secretarial imparțial și va contribui la constituirea mecanismelor necesare pentru operarea ușoară și pentru dezvoltarea pieței regionale de energie.

1.4. LEGEA ENERGIEI ELECTRICE

Sectorul energetic reprezintă coloana vertebrală a unei economii în orice țară din lume, motiv pentru care se consideră că în vederea desfășurării activităților în condiții optime este necesar un cadru legislativ și instituțional adecvat.

O dată în plus se justifică existența cadrului legislativ și instituțional, mai ales că în țări foarte dezvoltate au avut loc evenimente în sectorul energetic cu repercusiuni dramatice asupra vieții economice și sociale. În acest sens pot fi evidențiate criza energetică din California și recenta avarie din sistemele energetice american și canadian.

Toate acestea au demonstrat importanța pe care o are un sistem energetic și consecințele care pot apărea în situația în care reglementările și instituțiile nu sunt mai potrivite, iar autoritățile publice nu sunt implicate în prevenirea unor asemenea situații.

În sistemul energetic românesc trebuie să existe o abordare integrată, iar pentru promovarea unor reforme în deplină concordanță cu politicile europene, sunt necesare reguli care să garanteze buna funcționare a sectorului.

Activitatea referitoare la promovarea legii electrice a fost deosebit de intensă în sesiunea parlamentară din ianuarie – iunie 2003, după ce în anul 2002 Senatul României a adoptat proiectul de lege.

Conținutul noii legi a energiei electrice are câteva puncte deosebit de importante, care permit desfășurarea activităților într-un cadru modern european. Astfel, “Legea energiei electrice”:

Creează condiții de funcționare a pieței de electricitate în care toți participanții să fie tratați în mod nediscriminatoriu;

Creează cadrul juridic pentru rezolvarea problemelor care țin de proprietate;

Creează cadrul juridic accesului pe teritoriul unui terț în vederea efectuării de lucrări pentru dezvoltare, reabilitare, remediere, a deranjamentelor sau incidentelor;

Stabilește faptul că tarifele la energia electrică trebuie să acopere costurile justificate, fondurile pentru dezvoltare și o rețea a profitului rezonabilă;

Rezolvă problemele legate de taxe, impozite și tarife care pot fi instituite de către autoritățile publice centrale și locale ;

Definește atribuțiile și competențele A.N.R.E. ;

Stabilește atribuțiile Comitetului de reglementare al A.N.R.E.;

Instituție, pe lângă Comitetul de reglementare al A.N.R.E., Comitetul Consultativ, din care fac parte doi reprezentanți ai organizațiilor patronale și sindicale din sectorul energetic.

Ca elemente principale de noutate conținute de legea energiei pot fi menționate :

Eliminarea prevederilor referitoare la energia termică, obiectul de reglementare al LEGII nr.318 / 2003 constituindu-i energia electrică, energia termică produsă în cogenerare, fiind astfel respectată structura DIRECTIVEI 96 / 22 EC;

Eliminarea prevederilor referitoare la eliberarea autorizațiilor de funcționare și a permiselor de punere în funcțiune, dat fiind faptul că acestea nu puteau fi calificate drept acte constitutive de drepturi și obligații între ele însele, iar efectele în timp nu puteau fi delimitate de cele ale autorizației de înființare , respectiv ale licenței ; totodată legislația comunitară se referă exclusiv la autorizații de înființare, alte acte cu caracter tehnico-juridic fiind considerate dăunătoare procesului de acces pe piața de energie ;

Promovarea licenței ca unic instrument de exercitare a serviciului public, prin revizuirea prevederilor referitoare la concesiuni în sectorul energetic, urmărindu-se astfel eliminarea eventualelor contradicții dintre condițiile licenței, act administrativ de autorizare, și clauzele contractului de concesiune, rezultatul negocierii dintre părți ;

Inițierea, de către autoritatea competentă, a instituirii măsurii reglementărilor prețului / tarifului unui produs, bun sau serviciu, ca instrument de control al poziției dominante pe piață a agenților economici în raport cu produsul, bunul sau serviciu respectiv și de promovare a competiției ;

Încadrarea în categoria infracțiunilor a deteriorării, modificării fără drept sau sustragerii componentelor din instalațiile energetice, implicând pedepse cu închisoarea de la 1 la 5 ani ;

Introducerea unor fapte care pot fi sancționate drept contravenții, dintre care : încălcarea reglementărilor tehnice și comerciale stabilite de către autoritatea competentă , precum și nerespectarea autorităților ; refuzul consumatorilor de a permite accesul la grupurile de măsurare ; nerespectarea măsurilor de utilizare eficientă a resurselor din sector ; interzicerea de către persoane fizice sau juridice, a accesului operatorului de rețea pentru efectuarea lucrărilor de retehnologizare, reparații, revizii, intervenții la avarii sau pentru defrișare ori tăieri de modelare pentru creearea și menținerea distanței regulamentare față de rețelele electrice ;

Introducerea posibilității constatării săvârșirii contravențiilor, alături de reprezentanți împuterniciți ai autorității competente sau ai consiliilor locale, și de către reprezentanți împuterniciți ai titularilor de licență, acestora revenindu-le obligația sesizării organelor în drept să aplice sancțiunile.

Prin legea energiei electrice s-a avut în vedere și alinierea legislației din sector la prevederile legislației comunitare, acest lucru fiind realizat prin :

Introducerea subcapitolului “Piața de energie electrică” în cadrul capitolului “Energia electrică” corespunzător procesului de inițiere și dezvoltare a pieței interne de energie electrică;

Reglementarea sistemului de acordare a autorităților de înființare și a licențelor de exploatare comercială ;

Prevederea accesului generalizat, nedescriminatoriu, reglementat la rețelele de transport și distribuție ;

Tratarea separată a activităților de producere, transport, distribuție și furnizare, agenții economici având obligația de a ține evidențe contabile separate pe fiecare activitate pentru care dețin licențe ;

Introducerea noțiunilor de operator transport, operator de sistem și operator al pieței de energie electrică, cu responsabilitățile aferente;

Acordarea dreptului de a-și alege furnizorul consumatorilor eligibili;

Instituirea autonomiei și sistematizarea atribuțiilor A.N.R.E;

Legea definește drept autoritate competentă Autoritatea Națională de

reglementare în domeniul energiei-A.N.R.E., detaliind aspecte referitoare la conducerea, procesul de reglementare și atribuțiile specifice ale autorității.

A.N.R.E este definită ca instituție publică autonomă de interes național, cu venituri extrabugetare, și care funcționează în coordonarea ministerului de resort ( ministrul economiei și comerțului). Ca element de noutate Legea nr. 318 / 2003 precizează statul autonom A.N.R.E.

Conducerea A.N.R.E. este asigurată de un președinte și un vicepreședinte care sunt numiți de primul ministru, la propunerea ministrului de resort, legea introducând ca element de noutate durata mandatului de 5 ani. Pentru activitatea de reglementare este prevăzut în contiunare Comitetul de reglementare format din președinte, vicepreședinte și trei reglementatori, numiți de ministrul de resort, de asemenea pentru o perioadă de 5 ani.

Comitetul de reglementare este asistat de consiliul format din 9 membrii, componența acestuia fiind ușor schimbată, alături de reprezentanți ai asociațiilor patronale, ai organizațiilor sindicale, ai asociațiilor consumatorilor de energie și administrației publice locale, fiind incluși reprezentanți ai organizațiilor profesionale, în locul specialiștilor din cercetare proiectare și fiind eliminați reprezentanții ministrului de resort, în scopul excluderii imixțiunii în activitatea de reglementare.

Dispozițiile referitoare la atribuțiile A.N.R.E., scot în evidență rolul deosebit de important al autorității de reglementare în etapa actuală, etapă marcată de restructurarea și privatizarea sectorului, precum și de consolidarea pieței de energie electrică. În afara competențelor specifice autorității de reglementare, necesare pentru asigurarea echilibrului dintre interesele consumatorilor, investitorilor, agenților economici și statului, competențe prevăzute și până în prezent, mai apar următoarele atribuții :

Elaborarea regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori , care urmează a fi aprobat prin hotărârea de guvern ;

Elaborarea regulamentului pentru autorizarea electricienilor și atestarea agenților economici care proiectează, execută, verifică și exploatează capacități energetice, respectiv instalații de utilizare ;

Elaborarea regulamentului privind racordarea utilizatorilor la rețele electrice de interes public, aprobat prin hotărârea de guvern – HG nr.867 / 2003;

Informarea ministerului de resort asupra activității desfășurate, prin rapoartele anuale care se dau publicității.

1.5. IMPACTUL ECONOMIEI DE PIAȚĂ ASUPRA MONITORIZĂRII UTILIZĂRII ENERGIEI ELECTRICE, DATORITĂ RESTRUCTURĂRII CONSUMULUI

1.5.1. ASPECTE GENERALE

Economia de piață, ca formă de organizare a activităților social-economice determină, atât în etapa de tranziție, cât și în cea de funcționare, reale transformări importante în toate domeniile de activitate, în funcție de situația din etapa anterioară din societatea care o adoptă. În țara noastră cele două situații, respectiv înainte de decembrie 1989 și după acest an, sunt fundamental diferite și vor deveni chiar total diferite, atât până, cât și după intrarea în UE.

În aceste condiții trebuie scos în evidență rolul energeticii, și anume al sectorului electroenergetic, care este primul solicitat de orice consumator din sistemul electroenergetic, în fiecare moment, pentru a putea funcționa în condiții normale. Însă relația intimă între fiecare receptor de energie electrică și procesele tehnologice de la consumatori se realizează prin sectorul de utilizare a energiei electrice ( U.E.E.), ca ultimă etapă, dar de mare importanță, în fluxul tehnologic parcurs de energia electrică. Pentru aceasta o mare responsabilitate revine modului de monitorizare și gestionare a tuturor problemelor, din ce în ce mai complexe care apar în sectorul U.E.E. în funcție de structura, de caracteristicile și de comportamentul în funcționare al fiecărui receptor individual și al efectelor însumate, până la nivelul sistemului electroenergetic.

1.5.2. STRUCTURA, PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE CONSUMULUI ȘI MONITORIZAREA UTILIZĂRII ENERGIEI ELECTRICE, ÎNAINTE DE 1990, ÎN ȚARA NOASTRĂ

Cele patru decenii de devoltare social economică a țării noastre pe baza principiilor comunismului în perioada anterioară anului 1990 au condus, așa cum se cunoaște la ruinarea economiei naționale. Situația noastră deosebit de grea, s-a datorat, în mare măsură, aplicării, în deceniile 7 și 8 a unor planuri personale ambițioase personale, de planificare hipercentralizată și de realizare a unor întreprinderi mari și foarte mari, fără justificări realiste tehnico-economice. Din punct de vedere electroenergetic, consumul acestora ajunge la peste 80% din cel total (fig.1)

fig.1

Restul consumatorilor, format din întreprinderi mici și mijlocii, din consumul urban și rural (casnic) aveau o pondere redusă de circa 40 %.

Un indicator deosebit de important care reflectă această situație, reprezentat de consumul specific de energie electrică pentru unitatea P.I.B, a fost tot timpul foarte mare ajungând la 200%-300%, față de UE și indică o foarte mare risipă de energie. Această risipă alarmantă contribuie în mare măsură la creșterile artificiale anuale ale consumului în toate sectoarele economiei și desigur la nivel național cu consecință gravă, directă a supraconsumului nejustificat de combustibil și îndeosebi a creșterii cotelor de import costisitor al acestuia.

1.5.3. SITUAȚIA CONSUMULUI ȘI MONITORIZĂRII UTILIZĂRII ENERGIEI ELECTRICE, ÎN ETAPA DE TRANZIȚIE

Capitalismul și economia de piață au fost cuvinte care au început să circule, rostit cu mari ezitări, dar și cu speranțe, și în țara noastră, de la începutul anului 1990. Începea perioada de tranziție, în care suntem și după 14 ani. Odată cu ea a apărut o reducere bruscă, dramatică, de circa 20 % a consumului de energie electrică și care a continuat pe toată perioada următoare, provocată de o scădere a activităților la nivel național. După 1990 au apărut primele elemente specifice ale noului, respectiv aparate electrocasnice, echipamente și instalații diverse. Tehnica modernă, pe baza electronicii de putere, computerizarea au pătruns tot mai mult în toate domeniile de activitate și gospodăriile noastre. O categorie de consumatori cum sunt I.M.M- urile au apărut și sunt în prezent peste 300.000, fiind amplasați în toată țara, în orașele și în zonele rurale, în funcție de interesele investitorilor. Aportul lor de realizare P.I.B. este de 70 %, deci deja foarte important. Este de așteptat ca numărul lor să crească foarte mult și la noi, dacă ne referim la faptul că în Anglia numărul lor a depășit 4 milioane în noua structură a consumatorilor, ponderea diferitelor categorii de consumatori, în consumul total este (fig.2) :

fig.2
Întreprinderile mari sunt în descreștere, de asemenea I.M.M. sunt în creștere precum și consumul urban (casnic + instituții de stat), tot în creștere. Participarea zonelor rurale, și aceasta în creștere, se apreciază în prezent la circa 20 %.

O nouă formulă de impact, de natură socială o constituie gradul de ocupare a forței de muncă electroenergetică în această etapă a tranziției, ținând seama de mișcările de personal în acest domeniu și de faptul că pe piața generală a forței de muncă, cea electroenergetică este solicitată într-o măsură foarte redusă. Din această cauză se constată orientarea către alte activități, în țară sau străinătate.

Apare astfel oportuna organizare a unei piețe cu orientare exclusivă pentru monitorizarea utilizării energiei electrice, care cuprinde toată țara. Pentru o astfel de piață există cei doi factori, respectiv cerere, cu un număr foarte mare de potențiali beneficiari în creștere spectaculoasă și oferta, constituită în prezent de firmele de consultanță și audit și sub formă potențial, din electro-energeticieni disponibilizați. Astfel, se constată că numai circa 10 % mai lucrează în cadrul consumatorilor, circa 60 % lucrează la diferite unități de specialitate, de stat și firme particulare iar minimul 30 % sunt disponibili.

1.5.4.STRUCTURA CONSUMULUI ȘI MONITORIZAREA UTILIZĂRII ENERGIEI ELECTRICE, ÎN ECONOMIA DE PIAȚĂ

Caracteristica generală pentru economia de piață, care reprezintă o etapă de lungă durată, constă din punct de vedere al dezvoltării consumului de energie electrică, în continuare și în țara noastră, într-un ritm mai rapid a tot ceea ce a apărut nou și va mai apare în perioada de tranziție precum și un grad de diversificare foarte mare. Computerizarea și informatizarea vor cuprinde toate formele de activitate din toată țara, atât în zonele urbane cât și în cele rurale. Rămânerea în urmă față de situația din țările Uniunii Europene ne obligă la depunerea unor eforturi foarte mari pentru reducerea decalajului.

În aceste condiții, problemele de utilizare a energiei electrice, respectiv de monitorizare a acesteia, vor deveni mai complexe și mai urgente, intervenind din ce în ce mai multe aspecte, deosebit de importante, privind și calitatea energiei electrice, care este afectată în ritm rapid, de un număr foarte mare și în continuă creștere de consumatorii informatizați, prezenți în toate activitățile social-economice, inclusiv în gospodăriile noastre. Astfel, impactul menționat în etapa tranziției se accentuează în economia de piață, apărând necesitatea urgentării luării unor măsuri de atenuare pentru a se evita intensificarea consecințelor negative.

Pentru ilustrarea eficienței organizării corespunzătoare a monitorizării utilizării energiei electrice se consideră că marii consumatori vor continua să reprezinte 20 % din consumul total; I.M.M. vor reprezenta circa 50 % consumul urban, inclusiv instituțiile, circa 40 % și cel rural circa 30 %.

În aceste condiții, dacă nu se iau măsuri de monitorizare corespunzătoare a utilizării energiei electrice, circa 5 % din activitatea de monitorizare se va realiza de către cei de la consumatori, circa 20 % de către electro-energeticienii de la furnizori și maximum 10% de către cei de la firmele de consultanță și audit, cu rezervă importantă în legătură cu calitatea și profesionalismul activității de supraveghere respectivă. Rezultă că o cotă de maximum 65 % dintre consumatori va rămâne în afara oricăror acțiuni de monitorizare și de aici toate consecințele negative tehnico-economice și sociale care au apărut deja.

1.6. ENERGIA ELECTRICĂ-ECHILIBRU ÎNTRE PRODUCȚIE ȘI CONSUM

În orice economie de piață este necesar ca echilibrul dintre producție și consum să fie asigurat cu eforturi minime, fără a se afecta calitatea. Pentru a se putea menține corelația dintre producție și consumurile energetice, trebuie să se cunoască resursele existente pe terra și să se dispună de cererile consumatorilor la un anumit nivel de prognoză.

Resursele energetice cunoscute pe plan mondial sunt :

Cărbune 104 Twan ( 1 Twan = 8,76*109 MWh)

Petrol 960 Twan dintre care 480 resurse curate

Energie nucleară 300*103 Twan (cu posibilități de creștere)

Gaze naturale 330 Twan

Resurse regenerabile 17,2 Twan ( biomasa-6 Twan; hidro-3 Twan; eolian-3 Twan; solar-2,2 Twan; maree-0,004 Twan; valuri-5*10 Twan; alte forme-0,955 Twan).

Dinamica necesarului de energie pe plan mondial pe baza rapoartelor Institutului de Analiză Aplicată a Sistemelor arată astfel : consumul de energie în 1975 era de 8,8 Twan și se preconizează să atingă nivelul maxim de 36 Twan, și nivelul minim de 22 Twan în perioada 2030-2050.

Structura balanței energetice mondiale la orizontul de prognoză ( 2030-2050) va arăta astfel :

Cărbune 30 %;

Petrol 18 %;

Gaze 18 %;

Energie nucleară 29 %;

Alte forme 8 %.

Managementul sistemelor de energie trebuie orientat pe baza strategiilor mondiale energetice care prevăd :

Viitorul plurii energetic al planetei asigurat cu toate formele de energie exploatate intensiv;

Economisirea resurselor trebuie asigurată printr-o strategie de forma ( 2 C+3E ), unde

C = conservarea resurselor prin reducerea consumurilor electrice;

C = cărbunele utilizat intensiv după înnobilare sau gazificare;

E = energia produsă să aibă efect maxim la consumator;

E = eficiența managementului pe întregul lanț energetic producție-consum.

Promovarea tehnologiilor energofage pe baza limitării energiei înglobate în produsele industriale;

Construirea și extinderea ecosistemelor energetice.

1.7. PREZENTUL ȘI PERSPECTIVA RESURSELOR DE ENERGIE PRIMARĂ ÎN ROMÂNIA

1.7.1. GAZE NATURALE

În structura actuală a consumului de energie primară, ponderea gazelor naturale reprezintă circa 45 %. Producția internă de gaze naturale nu acoperă consumul. În anul 1974, 17,4% din consumul de gaze naturale a fost acoperit din import.

Rezervele recuperabile existente sunt de 452 miliarde m3. În condițiile unui consum la nivelul actual, se estimează că rezervele se vor diminua continuu, ajungând la finele anului 2010 la un nivel de 272 miliarde m. Acoperirea necesarului se poate realiza pe două căi :

Intensificarea cercetărilor geologice în colaborare cu firme specializate;

Apelarea la import.

Importul de gaze naturale va crește substanțial pentru acoperirea consumului și pentru compensarea producției interne.

Creșterea capacității de import este limitată de capacitatea rețelelor de transport, care este circa. 7 miliarde m3 pe an.

Sursa de aprovizionare cu gaze naturale până în prezent și în viitorul apropiat rămâne aceeași, fosta U.R.S.S. Față de situația țărilor occidentale, România nu beneficiază de un contract de lungă durată pentru importul de gaze naturale din Federația Rusă. Efortul financiar pentru gaze naturale, în condițiile creșterii cu până la 47 % din consumul total, către anul 2010, ar putea tinde ( după aprecierile consultanților străini ) spre 10 % din P.I.B.

Creșterea capacității de transport implică eforturi valutare deosebite, cunoscut fiind faptul că în industria extractivă sunt necesari 6-8 ani pentru finalizarea unui proiect nou.

1.7.2. PETROLUL

Petrolul reprezintă circa 30 % din totalul de resurse primare de energie utilizate în România.

Resursele de petrol exploatabile în România în 1990 erau de circa 217 milioane tone, asigurând o producție anuală medie de milioane tone, care corespunde unei durate de asigurare de circa 30 ani, valoare sub gradul de asigurare mondial.

Pentru creșterea eficienței în activitățile de producere a petrolului sunt necesare :

Intensificarea cercetărilor geologice;

Modernizarea tehnologiilor de extracție și exploatare existente;

Reconsiderarea pe criterii de eficiență economică a sistemelor și mijloacelor de transport.

Variantele propuse pentru dezvoltarea sectorului petrolier presupun investiții specifice de 18 – 37$ / tona de petrol.

România este puternic dependentă de importul de petrol, aproape 60 % din consumul actual fiind adus de peste hotare. Se impune :

Diversificarea surselor de import;

Creșterea eficienței de utilizare a petrolului la consumatori;

Realizarea unei reforme a sistemului de prețuri, care să ia în considerare pozițiile consumatorilor, importurile de pe piața mondială și exporturile de produse realizate în contextul participării la producție, cu firme străine.

CĂRBUNE

În prezent circa 20 % din producția de surse primare de energie este reprezentată de cărbune. Cercetările geologice au condus la concluzia că în subsolul României există importante cantități de cărbune, circa 5 miliarde m3..

Rezervele de huilă ce se pot extrage la nivelul producției actuale pot ajunge circa 50 ani. Rezervele de lignit și cărbune brun ar putea asigura o extracție continuă timp de 50-60 ani.

Subvențiile acordate de stat reprezintă diferența dintre prețul de livrare al cărbunelui și costul acestuia.

Structura prețului unitar al huilei, în principal este construită din : 50 % cheltuieli cu salarii și munca vie, iar din cheltuielile materiale, 65 % sunt cheltuieli cu energia electrică.

Reducerea prețului de cost la furnizor se poate realiza prin :

Închiderea unor exploatări de cărbune, în special cele cu activitatea subterană din afara bazinului Olteniei;

Creșterea extracției de suprafață în special din cariere.

Cheltuielile cu transportul lignitului pentru centralele termoelectrice situate periferic față de principalul bazin carbonifer Oltenia conduc la depășirea sau chiar dublarea prețului cărbunelui la consumator. Soluții după aprecierea specialiștilor, pentru remedierea acestei situații cum ar fi :

Cărbunele necesar termocentralelor din nordul țări să fie importat din țările vecine., Ucraina, Polonia;

Termocentralele situate excentric față de bazinul Olteniei să se mențină în funcțiune numai pentru producerea agentului termic.

1.7.4. RESURSELE HIDROENERGETICE

Resursele hidroenergetice ale României sunt puțin utilizate. Comparativ cu alte țări, România a amenajat o cotă mică din potențialul hidroenergetic tehnic amenajabil. Ponderea producției hidro în totalul producției de energie electrică a fost cuprinsă între 15 % – 25 %.

Ținând seama de costul redus la care hidrocentralele au produs această energie, rezultă contribuția lor deosebită în realizarea unui cost de producție redus pe total S.E.N.

1.8. PREZENTAREA FILIALEI DE REȚELE ELECTRICE ARAD

1.8.1 ISTORICUL FILIALEI DE REȚELE ELECTRICE ARAD

Primele instalații electroenergetice care se pun în funcțiune în orașul ARAD sunt două grupuri de 125 C.P. care produceau curent alternativ la tensiunea de 200 V și 42 Hz. Rețeaua de distribuție era formată din cabluri monofazate la tensiunea de 2100 V posturi de transformare de 2100 / 100 V și rețeaua de joasă tensiune monofazată pentru iluminatul public și consumul casnic.

La data de 10.06.1899 s-a constituit întreprinderea locală sub denumirea de S.A. Electricitate Arad care a preluat exploatarea și administrarea instalațiilor electroenergetice de pe teritoriul orașului și a comunelor învecinate.

Prima acțiune de redimensionare a termocentralei s-a făcut în anul 1907, urmată de alte dezvoltări și modernizări succesive în anii 1910, 1912 și 1915.

În anul 1942 erau în funcțiune patru grupuri cu o putere totală instalată de 4416 kW ce produceau curent alternativ bifazic. În rețeaua de distribuție existau 282 transformatoare cu o putere instalată de 4635 kW.

Progresul tehnic a impus modernizarea tuturor instalaților, lucrările aferente fiind demarate în anul 1936 și finalizate în anul 1941, fără ca distribuția energiei să fi fost întreruptă. Modernizările efectuate în această perioadă sunt următoarele :

Trecerea la tensiunea trifazată de 6 kv în județul Arad

Tensiunea de utilizare a energiei era de 380 / 220 V și frecvența de 50 Hz.

În 1946 se înființează Societatea Regională de Electricitate cu sediul în Arad până în 1949, după care sediul se mută la Timișoara.

Următoarea fază de organizare este aceea de Secție Mixtă până în anul 1968, după care se separă producția de distribuția energiei electrice, luând ființă Exploatarea Electroenergetică Arad din cadrul Întreprinderii de rețele electrice Timișoara.

În anul 1983 se înființează Întreprinderea de rețele electrice Arad cu personalitate juridică, care își exercită atribuțiile asupra tuturor instalațiilor de distribuție din județul Arad prin intermediul centralelor și formațiilor de lucru independente din municipiul Arad și teritoriul județului.

Anul 1990 este anul înființării regiei autonome de electricitate RENEL, iar întreprinderea din Arad este subordonată Direcției generale de transport și distribuție a energiei electrice din cadrul RENEL.

Înființarea conform HG.Nr.1342 / 2001, cu data de 01.03.2002, SC. Filiala de distribuție și furnizare a energiei electrice „Electrica Banat”, cu sediul în Timișoara își desfășoară activitatea în zona de S – V a României având în componență :

S.D.F.E. Arad;

S.D.F.E. Reșița;

S.D.F.E. Deva;

S.D.F.E. Timișoara deservind un număr de 841.239 de clienți.

Operațional Filiala își desfășoară activitatea în baza licențelor care au fost acordate de A.N.R.E.

Potrivit strategiei de privatizare a societăților din subordine M.I.R. Filiala „Electrica Banat” este printre primele filiale care au fost privatizate în cadrul programului PSAL 2, cu sprijinul consultantului financiar BNP PARISBAS, Strategia concretă de privatizare a fost aprobată de guvern, la propunerea consultantului. Activitățile desfășurate au fost audiate de firmele : BNP PARISBAL, în colaborare cu firmele : PRICE WATERHOUSE COOPERS, ANDERSEN NESTOR&NESTOR.

La începutul anului 2004 s-a realizat privatizarea societății de distribuție Electrica Banat, procesul de privatizare realizându-se prin licitație publică la care au participat investitori strategici interesați : companiile ENEL ( Italia ), PUBLIC POWERCORPORATION ( Grecia ), BKW FMB ENERGIE AG ( Elveția ), EVN AG ( Australia ).

1.8.2. PREZENTAREA SUCURSALEI DE DISTRIBUȚIE ȘI FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE ARAD

Conducerea S.D.F.E.ARAD se realizează prin comitetul director a cărui componență este următoarea :

Directorul filialei;

Contabil șef;

Inginer șef distribuție;

Inginer șef furnizare.

Strategia energetică aplicată în cadrul S.D.F.E. Arad trebuie să asigure servicii energetice adecvate, sigure și prețuri accesibile pentru toți consumatorii de energie, în condițiile îmbunătățirii calității acțiunilor de protecție ale mediului înconjurător. Obiectivele strategice principale urmărite la nivelul compartimentelor ce vor fi prezentate în continuare sunt :

Directorul filialei :

Serviciul resurse umane;

Biroul securitatea muncii;

Serviciul informatică de gestiune;

Compartimentul juridic;

Obiectivele strategice și acțiuni pe termen scurt sunt :

Satisfacerea cererilor consumatorilor;

Asigurarea funcționării S.E.N. în condiții de calitate a energiei electrice;

Îmbunătățirea activității printr-un proces de restructurare, reorganizare și modernizare managerială;

Dezvoltarea, modernizarea și reabilitarea instalațiilor răspunzând exigențelor economiei de piață;

Introducerea metodelor de exploatare și mentenanță predictivă, urmărind creșterea productivității muncii, utilizării raționale a personalului și fondului de timp;

Contabil șef:

Servicii contabilitate;

Serviciul financiar de gestiune abonați;

Compartimentul control financiar;

Compartimentul administrativ.

Obiectivele strategice și acțiunile pe termen scurt sunt :

Elaborarea și dezvoltarea politicii economico-financiare a filialei după principiile conducerii prin buget maximizarea profitului și minimizarea costurilor;

Realizarea și consolidarea unor centre de costuri și centre de comandă eficiente pentru urmărirea obiectivelor economico-financiare;

Asigurarea integrității patrimoniului filialei inclusiv utilizarea și conservarea acestuia;

Analize de sinteza activității economice;

Inginer șef distribuție :

Serviciul dispecer;

Serviciul tehnico-energetic;

Compartimentul de inspecție energetică;

Compartimentul PRAM-TELECOMUNICAȚII și reparații electrice;

Serviciul investiții și retehnologizare.

Preocuparea primordială în activitatea de conducere operativă va fi legată de realizarea unui sistem teleinformațional de tip deschis distribuit geografic cu funcțiuni EMS / SCADA integrate, destinat telegestiunii consumatorilor și teleconducerii rețelelor electrice.

Activitatea de distribuție a rețelei electrice este organizată pe 6 centre dispersate în teritoriu. Acestea sunt :

Arad municipal;

Arad exterior;

Ineu;

Chisineu-Criș;

Lipova;

Sebiș.

Fiecare centru are în componență două până la cinci formații de lucru.

Aceste centre asigură întreținerea și exploatarea instalațiilor de medie și joasă tensiune.

Obiectivele strategice și acțiuni pe termen scurt sunt :

Creșterea siguranței în funcționarea instalațiilor electrice;

Înlocuirea echipamentelor cu uzura fizică normală și introducerea unor echipamente performante;

Reducerea riscurilor de accidente umane;

Conceperea, promovarea și execuția unui program de ramforsare și dezvoltare a rețelelor de distribuție pe criteriile analizei financiare prin introducerea unei tehnologii avansate, echipamente și materiale;

Performanțe în condiții de rentabilitate;

Inginer șef furnizare :

Serviciul gestiune și măsură;

Serviciul marketing și utilizarea energiei electrice.

Obiectivele strategice și acțiunile pe termen scurt sunt :

Contractarea energiei electrice pe baza respectării principiilor reciproce, furnizor-consumator;

Respectarea clauzelor contractuale, inclusiv cele de calitate a energiei electrice;

Creșterea calitativă a serviciilor prestate de către personalul SDFE Arad.

Cap. II

PROGNOZA, TEHNICĂ DE PROSPECTARE A VIITORULUI

2.1.CONSIDERAȚII GENERALE

În condițiile actuale, când societatea contemporană este supusă unor adânci transformări, manifestate pe multiple planuri care se produc în intervale de timp relativ scurte, necesitatea prognozelor este deosebit de acută.

Cunoașterea comportamentului unui proces dinamic permite adoptarea din timp a măsurilor adecvate, evită anumite pierderi care se pot produce dacă nu se cunosc direcțiile în care dezvoltarea fenomenului studiat.

Orice factor de decizie este obligat să cunoască procedeele fundamentale ale elaborări prognozelor, cu ajutorul cărora se pot mobiliza, ordona și orienta resursele umane, materiale și financiare spre acele obiective care prezintă eficiența maximă.

Prognoza a evoluat în etapa actuală, transformându-se într-o disciplină complexă, care s-a îmbogățit cu experiența acumulată de societate, cu perfecționările aduse tehnicilor de optimizare, cu noi idei dezvoltate de științele adiacente.

Dezvoltarea economică a societății și implicit, a energeticii este condiționată de multitudinea de factori aleatori care intervin cu ponderi diferite la afectarea ritmurilor și structurilor economice. Concepțiile de dezvoltare presupun ritmuri, al căror nivel este condiționat de un ansamblu de dependențe, ceea ce conferă metodelor de prognoză un caracter limitat și aplicabil în perioadele în care factorii de influență au caracter practic constant, respectiv sunt asociați unor structuri economice stabilizate.

În perioadele în care factorii de influență cunosc variații mari și imprevizibile, metodele clasice de prognoză nu dau rezultatele scontate, ceea ce face necesar să se apeleze la metode adecvate acestui scop.

În perioada unor etape stabilizate, specifice balanțelor energetice excedentare, s-au impus metodele economice, de tip determinist, ce oferă posibilitatea unor extrapolări, respectiv a obținerii unor tendințe în dezvoltările viitoare.

Imperativele prognozării în energetică rezultă din interdependențele evidente dintre dezvoltarea economică și socială a societății, pe de o parte, și baza energetică, pe de altă parte. Aceste imperative sunt determinate de faptul că obiectivele energetice implică durate mari, timpi de recuperare asemenea foarte mari, impunându-se, deci, cerințe legate de alocare optimă a resurselor umane și materiale / și fondurilor financiare.

Prognoza dezvoltării energetice reflectă caracterul sistematic, multidisciplinar al acestuia. În operațiile de prognoză trebuie să fie reflectate obiectivele strategice, care să conducă, tactic, la progresul economico-social al societății în complexitatea ei ( noi descoperiri științifice, tehnologii performante, mutații în dezvoltarea socială, interdependente economice interesate și altele).

Tactica dezvoltării economice-planificarea strategică de exemplu, rezultatul logic al prognozei, este ansamblul măsurilor concrete, în scopul realizării cât mai rapide al dezideratelor împlinirea dezvoltării energetice.

Elaborarea unor prognoze realiste trebuie să țină cont de rezervele de combustibil și energie utilizabile, de condițiile de piață internațională a acestora, de politica autonomiei energetice. Dacă în perioadele trecute, consumul de energie evolua prin dublări la intervalele de 10-15 ani, iar energia electrică la 7-10 ani, în prezent majoritatea țărilor își pun tot mai mult problema reducerii ritmurilor de creștere.

Activitatea de prognoză este complexă și necesită o abordare multilaterală.

Elaborarea unei prognoze impune următoarele probleme :

Alegerea metodei de prognoză;

Orizontul prognozei;

Precizia prognozei.

2.1.1.CLASIFICAREA PROGNOZELOR

În practică sunt întâlnite mai multe tipuri de prognoză, după cum urmează:

Prognoza directoare ce are ca scop stabilirea variantelor de viitor pentru un proces previzional sau pentru decizii operative;

Prognoza explorativă la care cercetarea pornește de la baza actuală de cunoștințe privind tendințele și legitățile de evoluție, de exemplu, a consumatorilor de energie electrică;

Prognoza normativă prin care se urmărește îndeplinirea obiectivelor ( necesități, dorințe ) viitoare, în condițiile respectării exigențelor prezente;

Prognoza mixtă ( normativă + explorativă ) de tip feedback, bazată pe o cercetare cu o orientare alternativă.

Controlul evenimentelor aleatoare ce vor determina o clasificare după orizontul prognozei, respectiv intervalul de timp, conduc la trei tipuri de estimări, astfel:

Prognoza pe termen scurt, la care durata t ≤ 5 ani;

Prognoza pe termen mediu, la care t € ( 5; 20 );

Prognoza pe termen lung, la care t ≥ 20 ani.

Prognoza, pentru a putea fi transformată într-un instrument util dezvoltării economice, trebuie să se bazeze pe : metode științifice de investigare, folosirea celor mai recente informații cu privire la evoluția probabilă a științei și tehnologiei la organizarea viitoare a societății.

Prognozele, în funcție de distanța lor pot fi :

de profil teritorial;

prognoze pe ramuri sau tipuri de consumatori;

prognoze la nivel național.

2.2. MODELE DE PROGNOZĂ ÎN CERCETAREA FENOMENELOR

2.2.1. MODELUL LUI ISSENSON

Pornind de la relația :

( 2.2.1.1.)

I (t) = stadiul cunoștințelor, informațiilor;

q = productivitatea medie specifică de cercetare;

N(t) = numărul de cercetători activi la momentul t.

Se admite pentru N(t) expresia :

N(t) = N0 · ect ( 2.2.1.2.)

unde :

N0 = numărul de cercetători activi la momentul t = 0;

c = coeficient constant.

Înlocuind ( 2.2.1.2.) în relația ( 2.2.1.1.) se obține :

( 2.2.1.3.)

Prin rezolvarea ecuației diferențiale ( 3.2.1.3.) în intervalul de evaluare a informațiilor T se obține :

( 2.2.1.4.)

rezultând că stadiul cunoștințelor T crește exponențial. Ținând cont de limita superioară de evaluare a informațiilor T se obține :

( 2.2.1.5.)

și care va afecta prin înmulțire numai termenul din dreapta relației ( 3..2.1.3.) obținându-se relația :

( 2.2.1.6.)

Integrând ecuația vom obține soluția :

( 2.2.1.7.)

observându-se că pentru t = 0, avem

iar pentru t = ∞ avem I(t)= L. Expresia I(t) se observă că are forma inei curbe în S cu saturația L.

Factorul de comunicație între cercetătorii N, este redat de și va avea ca efect modificarea expresiei ( 2,3,1,) astfel :

( 2.2.1.8.)

În situația N > 1, se va obține pentru ( 2.2.1.8.) relația :

( 2.2.1.9.)

iar în condiția ( 2.3.2.) rezultă pentru I(t) valoarea :

(2.2.1.10)

variație de asemenea exponențială, ca și în ( 2.2.1.4.) ce poate fi de asemenea corectă cu un coeficient de tipul celui definit de relația ( 2.2.1.5.)

Modelul lui Isenson are limita de a nu putea reda toate tipurile de corecție, fără dificultate, motiv pentru care a fost necesară substituția și cu alte modele.

2.2.2. MODELUL LUI GOMPERTZ

În afară de creșterea exponențială descrisă de relația ( 2.2.1.10.), există curbe în S «ascultând» mai curând de Legea lui Gompertz, ce guvernează fenomenele de creștere în anumite domenii economice, de exemplu variația PIB. Expresia sa matematică este :

( 2.2.2.1.)

a, b > 0, unde a și b sunt coeficienți de creștere, ai informațiilor în timp. Se specifică faptul că pentru t→ ∞‚ I(∞) = L.

Expresia ( 2.2.2.1.) reprezintă o curbă în S asimetrică, cu o valoare L/e în punctul de inflexiune asociat lui t = ( Inb) / a. Pentru t→ ∞‚ va rezulta I ( – ∞) → 0. Când t→ ∞‚ I va avea valoarea L/eb.

2.2.3. MODELUL COMPLEX DE PROGNOZĂ

Pornind de la modelul lui Isenson, creșterea de informații științifice va urmări relația :

unde :

x1(t) = volumul producției de energie electrică;

x2(t) = volumul investiției în domeniul energiei electrice;

x3(t) = numărul de persoane angrenate în cercetare și în producția de energie electrică;

a1 = coeficienți de regresie, unde i = 0, 1, 2, 3;

q = este productivitatea medie pe cercetător și pe unitatea de timp.

Se observă că în acest model de prognoză, dependența numărului de informații în activitatea de cercetare, este legată de prognoza factorilor de producție din acest domeniu ce reprezintă stimulatorii cercetării.

Numărul de informații științifice va fi :

(2.2.3.2.)

Admițând seriile dinamice pentru xi(t), i=1, 2, 3, x1(t)=b1·ec1t, x2(t)=b2·ec2t, x3(t)=b3·ec3t, rezultă înlocuind în ( 2.2.3.2.) expresia:

(2.2.3.3.)

Modelul (2.2.3.3.) se poate exprima și prin relația :

(2.2.3.4.)

unde :

p = eficiența medie a cheltuielilor de cercetare;

y(t) = expresia temporală a dependenței factorilor de cercetare.

2.2.4. PENETRAREA PIEȚEI ENERGETICE

Ficher și Fry au postulat pe baza mai multor procese de substituire, că rata adoptării unei tehnologii mai este proporțională atât cu fracțiunea din piața penetrată de această tehnologie, cât și fracțiunea din piața deținută de vechea tehnologie aflată încă în uz.

Matematic presupunerile lor pot fi scrise sub forma :

(2.2.4.1)

unde :

f(t) = fracțiunea din piața penetrate de noua tehnologie;

[1-f(t)] = ponderea vechii tehnologii încă în uz;

a = factorul de adaptare al tehnologiei noi la cerințele pieței;

Ecuația diferențială precedentă devine :

(2.2.4.2.)

adică tocmai logistic.

2.2.5. MODELUL MATEMATIC GENERAL

Pentru ca modelul matematic general al metodei să poată fi definit corect, este necesar să se dispună de date statistice suficiente ca număr, apreciindu-se că este necesar să se utilizeze date dintr-o perioadă trecută, aproximativ egală ca lungime, cu perioada pentru care urmează a se efectua prognoza, date ce reprezintă un plan al cronicelor trecute.

O cronică economică, de exemplu a consumului de energie în funcție de timp, conține patru componente :

componenta mediană de tendință sau trendul WT(t);

componenta ciclică WC(t);

componenta sezonieră WS(t);

componenta abaterilor Wε (t).

Trendul energiei WT(t) reprezintă componenta principală care ilustrează, tendința constantă de modificare a consumului, determinată de cauze esențiale, cu efect continuu asupra consumului cum ar fi: creșterea populației, gradul de industrializare, tehnologii utilizate. În cadrul proceselor demografice de multe ori această componentă este o exponențială.

Componenta ciclică a energiei WC(t) are forma unei sinusoidale cu perioadă mai mare de un an.

Componenta sezonieră a energiei WS(t) este cauzată de modificările consumului în diverse perioade ale anului calendaristic, din cauza schimbării condițiilor economice, geografice, implicând modificări ale activității industriale, agricole sau administrative.

Componenta întâmplătoare a energiei Wε(t) numită și perturbație aleatoare, este cauzată de fenomene, ce nu intră în nici una din categoriile anterioare.

La un moment dat t valoarea consumului de energie W(t) se poate exprima cu relația :

W(t) = WT(t)+WC(t)+WS(t)+Wε(t).

Dacă seria dinamică-temporară a cărei tendință se prezintă, are caracter sezonier, când timpul se măsoară în ani, acțiunea factorilor sezonieri nu poate fi sesizată și cu atât mai puțin cuantificată, deoarece prin acumularea sezonierilor ( luni, semestre ) pe cicluri sezoniere ( ani ) are loc netezirea oscilațiilor sezoniere. De aceea problema determinării tendinței unei serii dinamice, se rezolvă diferit când timpul se măsoară în ani, de cazul când timpul se măsoară în sezoane.

Deci relația devine .

W(t) = WT(t)+WC(t)+Wε(t).

De asemenea, în situația când timpul de citire este de un an , admitem faptul că se poate că se poate neglija componenta ciclică WC(t). În aceste condiții relația devine :

W(t) = WT(t)+Wε(t).

2.3. AJUSTAREA ANALITICĂ PRIN METODA CELOR MAI MICI PĂTRATE

2.3.1. MODELUL MATEMATIC AL METODEI CELOR MAI MICI PĂTRATE

Dacă se notează dependența funcțională aleasă prin :

y = f (x1; a0, a1,….an)

Cu indicarea evidentă a tuturor partenerilor parametrilor ce intră în definiția dependenței funcționale, atunci parametrii a0 și ai ( iЄN ) nu se pot determina exact pe baza valorilor empirice yi, (iЄN) ale funcției, deoarece aceștia din urmă conțin valori aleatoare. Este vorba de obținerea unor estimări suficient de bune.

Metoda celor, mai mici pătrate ( M.C.M.P) ne permite obținerea unor estimări nedeplasate și consistente a tuturor parametrilor ai ( iЄN). Pentru acesta se admite că măsurătorile asupra yi ( iЄN) ale funcției se fac independente una de alta și ca erorile de măsurare urmează o repartiție normală.

Pentru determinarea parametrilor, în condițiile menționate mai sus, se pornește de la ecuația abaterilor măsurate ai față de cele calculate, definite de expresia :

să fie minimă.

Evaluarea parametrilor ai(iЄN) revine la rezolvarea sistemului :

.

În măsura în care formula empirică depinde liniar de ai(iЄN), atunci sistemul devine liniar, fără probleme în soluționarea sa.

În continuare se vor prezenta principiile acestei metode pentru o serie de funcții elementare.

2.3.2. REGRESIA LINIARĂ

Introdus în statistică de către Francis Galton, termenul regresie derivă din latinescul regressic echivalentul cuvântului întoarcere.

În cazul funcției liniare, definite de relația: y = a∙x+b funcționala este :

în timp ce sistemul este :

Rezolvarea sistemului în raport cu a și b conduce la soluțiile :

2.3.3. REGRESIA SUB FORMA FUNCȚIEI PUTERE

Funcției exprimată prin relația : y = b ∙ (x)a i se asociază prin logaritmare relația : lgy = lgb + a ∙ lgx . Se substituie : y1 = lgy; a1 = lga; b1 =lgb, regresia putere devenind o regresie liniară.

Sistemul de ecuații atașat funcționalei este :

Prin rezolvarea sistemului în raport cu a și b se obțin soluțiile :

2.4. METODA FUNCȚIILOR DE PRODUCȚIE

Studiile cantitative ale evoluției producției în raport cu factorii determinanți au început cu analize ale creșterii producției agricole în raport cu creșterea cantitativă a volumului de îngrășăminte și a cantității de precipitații.

În 1928 Cobb C.W.și Douglas P.H. au exprimat printr-o formulă care descria dependența statistică dintre venitul național ( variabila efect ) și factorii munca și capitalul. Concret era luat în calcul venitul național al S.U.A. (Y) în funcție de cuantumul salariilor ( exprimând capitalul – K ) înregistrate în economia S.U.A. pentru o perioadă de n ani. Modelul a fost specificat prin relația :

Y = A ∙ Ma ∙ Kβ

unde inițial a + β = 1, iar într-o variantă ulterioară a + β ≠ 1.

În cadrul sistemelor de energie, știința se dezvoltă pe baza capacității de cercetare, prin utilizarea inteligenței umane sau artificiale, precum și prin folosirea eficientă a mijloacelor de cercetare a naturii.

Folosirea capacității de cercetare, la investigarea naturii permite obținerea informațiilor care organizate în legi și teoreme creează știința.

Știința este consumată pentru instruirea forței de muncă ( L ) și pentru modernizarea producției ( F ). Corelarea forțelor de producție cu factorii care o constituie și aplicarea acestora asupra naturii duce la creșterea produsului social.

Relația următoare exprimă funcția de producție Cobb Douglas :

Pcd = kp ∙ La ∙ Fb

Elementele ( a, b ) reprezintă influențe ale productivității muncii și a fondurilor fixe și pot fi sensibilizate atât prin cunoștințele științifice ale oamenilor din sistem cât și prin inovarea tehnologiilor. Rata progresului tehnic ( p ) care influențează modernizarea sistemelor de energie apare în funcția Cobb-Douglas sub următoarele forme matematice :

în care :

Kp = coeficient pentru omogenizarea relației;

t-t0 = orizont de timp

Cs; ft = cuantum de cunoștințe și volumul de tehnologii;

a0; b0 = rentabilitatea standard privind utilizarea forței de muncă și a

mijloacelor de producție;

Pe baza acestor considerații se pot construi decizii privind dezvoltarea sistemelor de energie, și a obținerii unei productivități maxime.

2.5. METODA LANȚURILOR MARKOV

Elaborarea previziunii unui proces sau fenomen atunci când se repartiția naturală a elementelor sale componente și deplasările care au avut loc în perioadele precedente da la un element la altul, se poate realiza cu ajutorul procedeului statistico – matematic-lanțul Markov.

Considerentul economic al aplicării acestui procedeu la elaborarea previziunii în structură a unui fenomen economic, are la bază ipoteza conform căreia, evoluția în timp a structurii fenomenului studiat depinde în sens probalistic d structura anterioară, iar fenomenul în sine are un caracter dinamic.

Lanțul Markov este definit de vectorul probabilității inițiale Pi0 și matricea probabilității de trecere.

Elementele matricei probabilităților de trecere se estimează în practic prin determinarea frecvenței relative a elementelor competente a fenomenului studiat exprimate prin date empirice, referindu-se la modificarea ponderii elementului „i” în favoarea sau detrimentul elementului „j” de la o perioadă la alta.

Aceste probabilități de trecere pot fi exprimate matricial, astfel:

p11p12……p1j……p1m

p21p22……p2j……p2m

…………………………

M= pi1pi2…pij……pim

…………………………

pm1pm2…..pmj…..pmm

în care:

pij = probabilitatea modificării elementului „i” în favoarea elementului „j”;

M = matricea probabilităților de trecere.

Fiecare linie a acestei matrice formează un vector stohastic care verifică relația : 0 ≤ pij ≤ 1 m

Σpij = 1 i, j = 1, 2,….m

Determinarea probabilităților de stare în faza „n+1” servindu-se de probabilitățile de trecere pij și de stare corespunzător momentului n se face pe baza relației:

pn+1 = Σpim ∙ pij(n)

Pentru a previziona structura elementelor fenomenului studiat în viitorii ani și vom multiplica matricea probabilităților de trecere cu ea însăși de un număr de ori egal cu diferența dintre ultimul an de prognoză ( n+k ) și anul inițial ( n ).

pn+k = pi(m) ∙ Mk unde :

M = matricea probabilităților de trecere;

pij(n) = ponderea elementului în anul „n”;

pin+k = ponderea elementelor fenomenului studiat în anul n+k.

2.6. PROGNOZE GLOBALE ÎN DIFERITE SOCIETĂȚI DE ELECTRICITATE

Stabilirea unor proporții juste între evoluția producției consumului de energie electrică și a ramurilor economiei naționale este o problemă deosebit de importantă și complexă. Ea a prilejuit apariția a numeroase metode utilizate pe scară largă, pentru prognoza consumului de energie electrică.

Aceste metode urmăresc :

evoluția în timp a consumului de energie electrică;

dependența acestei evoluții funcție de dezvoltarea economică.

În cadrul acestor metode următorii indicatori :

W(t) = consumul de energie electrică;

PR(t)= prețul real sau relativ al energiei electrice;

I(t) = indicator economic sintetic ( de exemplu coeficient de intensificare al producției PIB );

S(t) = sarcina ( puterea aparentă activă ) la momentul t.

Astfel la „Electricitate de Portugal” o relație completă este :

IgW (t) = a + b + IgW (t-I) + c ∙ IgI(t) + d ∙ IgPR(t); ( 2.6.1.)

Unde a, b, c, d, sunt complexi care depind de tipul consumatorilor descriși, iar mărimile au semnificația anterioară.

Dintre relațiile de prognoză, utilizate în cadrul E.D.F. din Franța se poate aminti: W(t) = a ∙ W(t-I) + b ∙ I(t) +c.

În Anglia se utilizează o relație de tip Cobb-Douglas:

W(t) = a(t) ∙ Ib(t) ∙ pc(t) în care a(t) este un indice sezonier.

Una din primele prognoze de această natură utilizată în țara noastră, este redată de relația :

W(t) = [a ∙ I(t) + b] ∙ ct unde I(0) este indicatorul I(t)în anul de referință.

Tot în România pentru consumul casnic și edilitar s-a adoptat o relație exponențială :

S(t) = S(0) ∙ (I + a)t unde a este coeficient ( rata ) de creștere a sarcinii, iar S(0) este S(t) în anul de referință.

Cap.III

RETROSPECTIVA EVOLUȚIEI INDICATORILOR CE REFLECTĂ CONSUMUL DE ENERGIE LA NIVELUL JUDEȚULUI ARAD

Ansamblul categoriilor de consumatori de energie electrică reprezintă un mijloc de analiză și previziune a cererii de energie electrică, facilitând îndeplinirea obiectivelor întreprinderii, precum și stabilirea strategiei viitoare prin alocarea optimă a resurselor.

„Este definit ca consumator final persoana fizică sau juridică care consumă energie electrică pe bază de contract și ale cărei instalații electrice de utilizare sunt conectate la instalația de alimentare a furnizorului prin unul sau mai multe puncte de delimitare prin care primește și, în condiții determinate, retransmite energie electrică unor consumatori”.

„Furnizor-agentul economic care asigură furnizarea energiei electrice către consumatori în calitate de parte contractantă a contractului de furnizare”.

„Instalație de alimentare ( branșament la joasă tensiune și racord la medie tensiune ) – instalația electrică prin care se face legătura dintre rețeaua furnizorului în punctul de racordare și instalația consumatorului în punctul de delimitare”.

„Instalația de utilizare-ansamblul instalațiilor electrice aparținând consumatorului, situat în aval de punctul de delimitare”.

„Loc de consum-amplasamentul instalațiilor de utilizare ale unui consumator, inclusiv ale subconsumatorilor săi, prin care se consumă energia electrică furnizată prin una sau mai multe instalații. Consumatorii pot avea unul sau mai multe puncte de consum”.

„Punct de delimitare-locul în care instalațiile consumatorului se racordează la instalațiile furnizorului în care acestea se delimitează ca proprietate”.

„Putere contractată-cea mai mare putere medie cu durată de înregistrare orală sau pe 15 minute consecutive, convenită prin contracte prin care consumatorul are dreptul să o absoarbă în perioada de consum, pentru fiecare loc de consum”.

„Subconsumator – persoană fizică sau juridică ale cărei instalații sunt racordate la instalațiile electrice ale unui consumator. Sunt considerați subconsumatori de energie electrică și cei care apar prin divizarea unui consumator inițial în mai mulți agenți economici sau persoane fizice. În acest caz devine consumator cel care deține instalația electrică de alimentare, ceilalți fiind considerați subconsumatori”.

3.1.CONSUMUL TOTAL DE ENERGIE ELECTRICĂ

Este un indicator de maximă importanță, dimensionând volumul cererii de energie electrică.

Vom analiza evoluția acestui indicator, în unități fizice, în dinamică și pe structură.

În unități fizice acest indicator se prezintă în tabelul următor :

Reducerea consumului de energie, atinge un punct de minim în anul 2003, când se înregistrează o diminuare de 29047 MWh față de nivelul atins în anul 2001. Această reducere reflectă mutațiile intervenite în dezvoltarea economică și socială la nivelul județului Arad.

Evoluția acestui indicator în dinamica sa este prezentată în tabelul următor :

Diminuarea consumului total de energie electrică cu 2,75% în anul 2003 față de anul 2001 a fost determinată nu de atenuarea energoinvestității activităților economice, ci de reducerea importanței unor activități din economie. Anul 2006 marchează o ușoară creștere de 4,35% față de anul 2001. Această evoluție surprinde situația economică în această perioadă de tranziție, care înregistrează nerealizări unele tendințe de stabilizare încă neconcludente pentru momentul de față.

Evoluția în structură a consumatorilor de energie electrică pe principalele categorii de consumatori în perioada 2001-2006, este prezentată în tabelul următor :

Tabelul indică faptul că la marii consumatori s-a înregistrat o regresie a ponderii în consumul total cu 6,28% în anul 2006 față de anul 2001. Se menționează că într-o economie de piață dezvoltată, ponderea consumului industrial în consumul total este de circa 33% adică o treime.

Micii consumatori se caracterizează printr-o variație crescătoare cu 5,8% în anul 2006 față de anul 2001.

Consumul de energie la consumatorii casnici se caracterizează printr-o variație fluctuantă, înregistrând o creștere în consumul total cu 2,93% în anul 2004 față de anul 2001 urmată de o ușoară scădere.

3.2.EVOLUȚIA CONSUMULUI DE ENERGIE ELECTRICĂ PE CATEGORII DE CONSUMATORI

3.2.1. EVOLUȚIA CONSUMULUI DE ENERGIE ELECTRICĂ LA MARI CONSUMATORI

Așa cum este cunoscut industria cu toate ramurile sale de activitate, a fost dezvoltată cu prioritate în perioada premergătoare revoluției din decembrie 1989, având o pondere mult prea mare în consumul total de energie electrică, față de celelalte ramuri ale economiei.

Sunt definiți consumatorii industriali și similar consumatorii care folosesc energie electrică, în principal în domeniul extragerii de materii prime, al fabricării unor materiale sau al prelucrării materiilor prime, a materialelor sau a unor produse agricole în mijloace de producție sau bunuri de consum. Prin asimilare, șantierele de construcții, stațiile de pompare, inclusiv cele pentru irigații, unitățile de transport feroviare, rutiere, navale și aeriene și altele asemenea sunt considerate consumatori industriali.

Sunt definiți ca mari consumatori industriali cei cu ponderi contractate de peste 100 kW pe loc de consum.

Evoluția consumului energetic în perioada 2001-2006, este prezentată în tabelul următor :

Tabelul indică o regresie accentuată a consumului de energie la mari consumatori.

3.2.2.EVOLUȚIA CONSUMULUI DE ENERGIE LA MICI CONSUMATORI

„Sunt definiți mici consumatori cei cu puteri contractate de 100 kW sau mai mici pe loc de consum”.

Această categorie de consumatori apărută în balanța energetică, reprezintă un produs al economiei de piață. Traiectoria ascendentă parcursă de consumul energetic în acest sector, este descrisă de tabelul următor :

3.2.3.EVOLUȚIA CONSUMULUI DE ENERGIE ELECTRICĂ LA CONSUMATORI CASNICI

Un sector care în țările dezvoltate constituie un consumator important de energie electrică și care la noi este mult rămas în urmă, îl constituie utilizările casnice.

Acest sector se caracterizează prin variații, în sensul creșterii cu circa 8402 MWh, între anii 2001-2004, și prin variații descrescătoare a consumului energetic în perioada 2004-2006, abaterea negativă înregistrată fiind de 1178 MWh .

Aceste variații se datorează în mare măsură și prețului energiei electrice ( consumul atingând un punct minim în anul 2005, care a cunoscut salturi spectaculoase, urmărind riguros creșterea cursului valutar de schimb leu / dolar).

Importantele majorări menționate, greu de suportat de o economie în tranziție, nu puteau trece neobservate de către populație. Corelarea majorării tarifelor energetice cu diminuarea venitului real a determinat populația să facă economii.

Cap. IV

PREVIZIUNEA CONSUMULUI DE ENERGIE ELECTRICĂ ÎN JUDEȚUL ARAD

4.1. PREVIZIUNEA ÎN STRUCTURĂ A CONSUMULUI DE ENERGIE ELECTRICĂ

Estimarea consumului de energie electrică, poate fi abordată atât pe ansamblu, cât și pe categorii de consumatori. Pentru a cunoaște evoluția fiecărui element structural al consumului total de energie electrică, se poate proceda la extrapolarea tendinței evoluției în viitor. Deoarece în cadrul anumitor categorii de consumatori, se constată treceri sistematice de la un element la altul, și aceste treceri prezintă o anumită constantă în decursul timpului, fenomenul poate fi descris și previzionat, considerându-l abordabil în optica lanțurilor Markov.

Prezentarea evoluției în structură a consumului de energie electrică este descrisă de tabelul următor .

MATRICEA DE TRECERE

Rezultatele obținute sunt prezentate în tabelul următor :

– % –

Nota:* reprezintă valorile previzionate.

Valorile estimate ale ponderii consumului marilor consumatori în consumul total, se caracterizează printr-o scădere, continuând evoluția descrescătoare din perioada 2001-2006. Ponderea consumului energetic la mari consumatori se diminuează cu 4,4% în anul 2011 față de nivelul din din anul 2006. Această diminuare generează creșteri ale ponderii celorlalte categorii de consumatori, în consumul total cum de astfel este și normal. Un exemplu relevant îl constituie sectorul mici consumatori, care se estimează că își va majora ponderea în consumul total, cu 5,96% în anul 2011 față de anul 2006.

Categoria de consumatori casnici, se va caracteriza printr-o creștere procentuală în consumul total energetic, estimată pentru anul 2011 de a fi cu 0,27% mai mare în comparație cu ponderea în anul 2006.

Aplicând valorile în structura previzională cu ajutorul lanțurilor Markov asupra cantității de energie globale estimate în tabelul următor :

– MVh –

Sistemul de informații obținut aplicând lanțurile Markov este următorul:

Notă: * reprezintă valorile previzionate.

Cantitatea de energie electrică la mari consumatori, rezultă prin aplicarea lanțurilor Markov pe orizontul de previziune 2007-2011, se manifestă printr-o descreștere cu 28633,088 MWh în anul 2011 față de nivelul de consum specific anului 2006. Această regresie a consumului energetic la mari consumatori, a determinat creșteri ale consumului în celelalte sectoare ale economiei.

Sectorul mici consumatori reprezintă un domeniu în care se estimează o creștere cu 25170,45 MWh în anul 2011, în comparație cu nivelul consumului din anul 2006.

La consumatorii casnici se estimează o creștere cu 3462,63 MWh, destul de sensibilă, față de nivelul consumului din anul 2006.

4.2.PREVIZIUNEA CONSUMULUI TOTAL DE ENERGIE ELECTRICĂ

Previziunea consumului de energie electrică trebuie să reflecte mutațiile produse în dezvoltarea economică. Se poate confirma că există un proces de influențare și intercondiționare reciprocă între creșterea economică și creșterea consumului de energie . Unul dintre cei mai importanți indicatori economici care evidențiază nivelul dezvoltării economice îl reprezintă P.I.B. Acest indicator sintetic exprimă mărimea valorii adăugate brute a bunurilor economice produse în interiorul județului de către agenții economici autohtoni și străini în decursul unei anumite perioade și ajunse în stadiul final al circuitului economic.

Tabelul evidențiază evoluția în dinamică a P.I..B. în perioada 2001-2006.

– % –

Tabelul evidențiază tendința de creștere a PIB în perioada 2001-2006 cu o pondere de 327,88% în anul 2006 față de anul 2001.

Dacă se ia în considerare creșterea manifestată de PIB și estimările Direcției de Statistică se poate admite, în mod optimist, că PIB crește cu o rată anuală de 6% până în anul 2011. Tot optimist se consideră o creștere anuală exponențială conform expresiei :

Ci = C0 ∙ ( 1 + a)i

unde : C0 = valoarea PIB în anul 2006;

Ci = valoarea PIB în anul i;

a = rata anuală de creștere a PIB (a = 6%).

Utilizând aceste informații și calculând conform expresiei, se obțin valorile previzionate din tabelul următor :

Nota : * reprezintă valorile previzionate.

Metoda globală de previziune a consumului de energie electrică este fundamentată din punct de vedere matematic de teoria regresiei. Este necesar să se menționeze condițiile foarte dificile pentru elaborarea unei previziuni, în situația actuală. Din această cauză se impune ca metodele teoretice de elaborare a previziunilor, să fie adaptate condițiilor economice care vor trebui să corecteze unele evoluții necorespunzătoare pentru a le încadra într-o evoluție normală.

Între creșterea economică globală măsurată prin indicatorul PIB i consumul de energie există o corelație directă, evidențiată de faptul că energia reprezintă un bun de consum intermediar, indispensabil în producția de mărfuri și servicii. Cantitatea de energie consumată în decursul unei perioade pentru realizarea unei unități valorice din PIB, reprezintă intensitatea energetică. Acest indicator cuantifică eficiența consumului de energie în economie, efectul real al consumului de energie reflectat în creșterea economică.

Dacă ne încadrăm într-un scenariu optimist, putem preconiza evoluția consumului de energie electrică pe orizontul de prognoză 2007-2011, luând în considerare ca factor de influență PIB: Vom utiliza metoda celor mai mici pătrate și funcția de regresie parabolică. Expresia funcției de regresie va fi :

Y = 616428,67 – 405,36 ∙ x + 0,93 ∙ (x2);

Y = consumul total de energie electrică exprimat în MWh;

x = valoarea PIB în dinamică.

Nivelul acestor indicatori în perioada 2001-2006 se prezintă astfel :

– MWh – – % – – MWh –

Analiza parametrilor de siguranță indică faptul că intensitatea dintre cele două variabile este de 0,87%, PIB pe locuitor, influențând evoluția consumului energetic, în proporție de 76%. Astfel funcția de regresie aleasă poate fi utilizată în extrapolarea consumului energetic total.

Rezultatele obținute se prezintă astfel :

– MWh – – % –

Datele obținute prin exploatare indică faptul că tendința consumului total de energie electrică este în ușoară creștere, această creștere fiind de astfel motivată de ipoteza scenariului optimist ales.

4.3.PREVIZIONAREA CONSUMULUI DE ENERGIE ELECTRICĂ LA MARI CONSUMATORI

În perioada postsocialistă, în industria județului Arad a intervenit o accentuată involuție. Cu toate acestea industria rămâne cel mai mare consumator de resurse energetice.

PIB regional din industrie este un indicator complex care surprinde evoluția producției industriale la nivelul județului, în tabelul următor :

– % –

Îmbunătățirea performanțelor industriale, prin adoptarea lor la cerințele pieței interne și externe reprezintă un proces complex care presupune adoptarea la nivelul întreprinderilor a unei concepții bine fundamentate privind perspectiva și modalitățile de trecere la o nouă structură. Restructurarea economică presupune alocarea de resurse importante, încă din faza inițială a procesului ce urmează a fi amplificate pe măsura cererii de disponibilități suplimentare pentru investiții ca principală formă de antrenare a procesului de restructurare și retehnologizare. În esență procesul de restructurare industrială constă în :

Redimensionarea întreprinderilor sau a capacităților de producție în funcție de cererea solvabilă, având în vedere resursele umane și de materii prime precum și disponibilități financiare existente;

Oprirea temporală, până la găsirea soluțiilor tehnico-economice și a resurselor financiare a întreprinderilor care lucrează cu pierderi, dar au perspective de reabilitare.

Lichidarea întreprinderilor nerentabile și fără perspectiva de redresare în actuala organizare cu realocarea activelor spre alte organizări.

De o importanță vitală pe măsură ce aceste întreprinderi demarează implementarea programelor de restructurare o reprezintă factorul critic, disponibilitatea energiei și costurile energetice. Se impune o preocupare superioară față de gestionarea consumurilor energetice și reducerea pierderilor. Având în vedere evoluția PIB Regional în industrie în perioada 2001-2006 se poate considera în mod optimist că acest indicator va crește cu o rată anuală constantă de 4% conform expresiei :

Ci = C0( 1 + a)

Ci = PIB regional în industrie în anul i;

C0 = valoarea PIB în anul 2006;

a = rata anuală de creștere a PIB Regional în industrie ( a = 4%).

Calculând conform expresiei de mai sus vom obține valoarea estimată a indicatorului respectiv :

– % –

Nota : * reprezintă valorile prognozate

Anticiparea consumului de energie la marii consumatori se poate realiza având ca factori de influență, PIB Regional în industrie și factorul timp. Pentru realizarea previziunii alegem funcția de regresie cu două variabile. Expresia funcției de previziune va fi :

Y = 291.663,03 + 259,71 ∙ X1 – 21.128,23 ∙ X2

Y = consumul de energie electrică la mari consumatori exprimat în MWh;

X1= PIB Regional în industrie exprimat în procente;

X2= timpul

Evoluția indicatoarelor în perioada 2001-2006 este urmărită în tabelul următor :

– MWh – – % – – MWh –

Se consideră că intensitatea legăturii dintre cele trei variabile este de 0,88 PIB Regional în industrie și timpul influențând în proporție de 77% variația consumului de energie la mari consumatori.

Parametrii de siguranță obținuți demonstrează că funcția de previziune aleasă poate fi utilizată în exploatarea consumului de energie la mari consumatori. Valorile obținute prin aplicarea funcției de regresie cu două variabile sunt indicate în tabelul următor :

– MWh – – % –

Valorile estimate sunt caracteristicile unei economii de piață. Pentru încadrarea în acest scenariu se impune reducerea intensivității energetice în industrie, prin modificări de structură caracterizate în : creșterea industriilor cu intensivități energetice joase, prin trecerea la noi tehnologii, prin diminuarea ponderii industriilor energointensive.

4.4. PREVIZIONAREA CONSUMULUI DE ENERGIE LA MICI CONSUMATORI

Schimbarea de sistem politic și economic care s-a produs în România, a determinat o deschidere către economia de piață. Experiența țărilor cu o economie de piață consolidată demonstrează că existența unui sector puternic de întreprinderi mici și mijlocii este o condiție esențială pentru creșterea ocupării, apariția unor oportunități personale, precum și pentru prosperitate regională.

Datorită faptului că la categoria „mici consumatori” sunt atât IMM-uri cât și unități bugetare, am selectat din multitudinea factorilor de influență economici, și am ales ca variabilă independentă, timpul înglobând ansamblul acțiunilor acestor variabile. Exploararea consumului de energie se realizează utilizând funcția de trend exponențială.

Expresia funcției de prognoză este următoarea :

Y = 95.153,41 ∙ (1,06)T

unde : Y = consumul de energie electrică la mici consumatori exprimat în MWh;

T = variabila complexă timpul.

Evoluția indicatorilor supuși previziunii, în perioada 2001-2006 este urmărită în tabelul următor :

Din calculul parametrilor de siguranță, rezultă că intensitatea dintre cele două variabile este de 0,972 variabila complexă timpul, influențând în proporție de 24,4% evoluția consumului de energie electrică.

Încadrarea parametrilor de siguranță în limitele admise, justifică folosirea funcției exponențiale alese în extrapolarea consumului energetic.

Rezultatele previzionate sunt prezentate în tabelul următor :

-MWh –

Rezultatele obținute indică o creștere a consumului de energie în acest sector, creștere justificată prin ansamblul investițiilor planificată a se realiza.

4.5. PREVIZIONAREA CONSUMULUI DE ENERGIE ELECTRICĂ LA CONSUMATORII CASNICI

Un sector care în țările dezvoltate constituie un important consumator de energie, îl constituie utilizările casnice.

În anticiparea consumului casnic de energie, unul dintre cei mai semnificativi factori de influență îl constituie consumul intern brut de energie casnic pe locuitor.

Acest indicator reprezintă cantitățile de energie primară și transformată livrată efectiv populației și utilizată exclusiv pentru consumul menajer. Evoluția acestui indicator în dinamica 2001-2006 este surprinsă de tabelul următor :

Având în vedere evoluția acestui indicator, se încearcă a se previziona cu ajutorul metodei celor mai mici pătrate, funcția hiperbolică, în funcție de variabila complexă timpul.

Expresia funcției de prognoză va fi următoarea :

unde : Y = consumul intern brut de energie casnic exprimat în procente;

T = variabila complexă timpul.

Nivelul acestor indicatori, în perioada 2001-2006, se prezintă astfel :

– %- – % –

Din calculul parametrilor de siguranță, rezultă că intensitatea dintre cele două variabile este de 0,995 variabila complexă timpul, influențând în proporție de 99,1% evoluția consumului intern brut de energie pe locuitor. Încadrarea parametrilor de siguranță în limitele admise, justifică folosirea funcției hiperbolice alese.

Rezultatele previzionate sunt prevăzute în tabelul următor :

– % –

Analizând nivelul previzionat al acestui indicator, se constată că se poate realiza prognozarea consumului casnic de energie, alegând ca factor de influență indicatorul consumului intern brut de energie casnic pe locuitor. Extrapolarea acestui indicator folosește ca funcție de regresie, funcția parabolică exprimată prin relația :

Y = 462.368,07 + 11.535,04*X-50,05*(X)2

unde : Y = consumul de energie electrică la casnic exprimat în MWh;

X = consumul intern brut de energie / locuitor exprimat în procente.

Nivelul acestor indicatori în perioada 2001-2006, se prezintă astfel :

Analiza parametrilor de siguranță, indică faptul că intensitatea dintre cele două variabile este de 0,80%, consumul intern brut pe locuitor, influențând în proporție de 64% evoluția consumului de energie electrică casnică. Astfel funcția de regresie parabolică poate fi utilizată în extrapolarea consumului energetic la utilizatorii casnici.

Rezultatele obținute se prezintă astfel în tabelul următor :

– MWh – – % –

Valorile estimate ale consumului de energie la utilizatorii casnici, se caracterizează printr-o creștere sensibilă continuă.

În ideea de creștere a eficienței energetice la consumatorii casnici se impun câteva posibile paliere de acțiune :

Reorientarea industriei pentru realizarea de aparate casnice și echipamente de încălzire cu performanțe la nivelul standardelor internaționale;

Crearea de servicii de consultanță care să ofere consumatorilor posibilitatea alegerii opțiunii tarifare optime;

luarea unor măsuri tehnice, organizatorice și de reglementări care să ducă la eliminarea furtului de energie electrică ( de ex. instalarea de branșamente antifurt, reglementări privind penalizările în cazul furturilor de energie);

reconsiderarea politicii de tarifare a energiei, urmărindu-se ca tarifele practice să fie transparente și să asigure eficiența economică;

corectitudine față de consumatori și valabilitate financiară a sectorului energetic.

Cap.V

CONCLUZII, PROPUNERI

5.1.CONCLUZII

Studiul întocmit constă în analiza consumului de energie electrică pe ansamblu și pe categorii de consumatori, în perioada 2001-2006. Toate aceste analize sunt prezentate tabelar, făcându-se o analiză cât mai explicită. Este necesar să se menționeze că examinarea evoluției consumului de energie electrică, în vederea elaborării unei previziuni folosind datele statistice pentru perioadele mai lungi față de cea analizată, nu este posibilă.

Capitolul IV se referă la elaborarea unui scenariu, care să permită în condițiile complexe, care caracterizează perioada de tranziție în care se află țara noastră, să se realizeze o previziune a consumului total de energie electrică pe diferite domenii de consum.

Se menționează că prognoza consumului de energie electrică globală cât și pe domenii de consum s-a realizat având la bază corelația directă dintre creșterea consumului energetic și cea a indicatorilor economici utilizați.

Evoluția în timp a consumului de energie electrică, este condiționată de multitudinea factorilor aleatori, care intervin cu ponderi diferite la afectarea ritmurilor și structurilor economice.

Dinamica consumului global de energie electrică în perioada supusă previziunii este prezentată în tabelul următor :

2006 = 100

Notă : * reprezintă valorile previzionate

Estimarea evoluției globale se caracterizează printr-o variație crescătoare sensibilă, limita maximă atinsă în anul 2011*, depășind cu 12,69% consumul înregistrat în anul 2006.

Impactul consumului de energie electrică se manifestă în toate domeniile economice. Evoluția analitică a consumului de energie este surprinsă în tabelul următor :

2006 = 100 – % –

Pe seama reducerii consumului prognozat de energie la mari consumatori, vor rezulta creșteri ale consumului în celelalte domenii de consum.

Astfel la mici consumatori rezultă o creștere de 30,32% în anul 2011față de anul 2006.

Pentru categoria de consumatori casnici se estimează înglobarea unei cantități de energie mai mare, anul 2011 marcând creșterea consumului cu 1,57% față de anul 2006.

Desigur toate evoluțiile considerate în acest scenariu, care constituie o variantă de previziune, au condiții de realizare în concordanță cu valorile și eșalonările admise, cu o anumită probabilitate care depinde de reformele și modul de aplicare al acestora în cadrul economiei.

Corelând rezultatele obținute prin aplicarea lanțurilor Markov, cu rezultatele obținute prin extrapolare analitică, acestea din urmă exprimate ca pondere în consumul global estimat, vom obține următorul sistem de informații :

2006 = 100 – % –

Notă : * reprezintă valorile previzionate

Unde : M = valorile estimate prin previzionare cu ajutorul lanțurilor Markov;

A = ponderea valorilor estimate pe categorii de consumatori, în consumul total estimat;

ALȚII = categorie apărută ca o consecință a acestor variații ale consumului atât pe categorii de consumatori, apar variațiile, într-o anumită măsură în limite surprinzătoare ( anul 2011), și mai dificil de interpretat.

Din sistemul de date centralizate putem aproxima limitele în cadrul cărora se presupune că va evolua consumul de energie electrică pe domenii, pe orizontul de previziune 2007-2011.

5.2. PROPUNERI

O politică realistă și credibilă de eficiență energetică se bazează pe trei elemente esențiale :

Existența unui potențial de economisire a energiei în condiții de eficiență financiară;

Acceptarea de către utilizatorii finali a măsurilor vizând îmbunătățirea tehnologiilor bazate pe consumul de energie și / sau a măsurilor conducând la modificarea comportamentului acestora, în direcția creșterii eficienței în utilizarea energiei;

Accesul consumatorilor de energie la resurse, produse și aistență specializată, care să-i ajute pe aceștia să ia decizii în cunoștință de cauză.

Includerea politicii de eficiență energetică în cadrul larg, al politicii energetice naționale, presupune inclusiv corelarea elementelor anterior menționate cu imperative aparținând domeniului de acțiune al acesteia din urmă :

Susținerea creșterii economice;

Creșterea securității în alimentarea cu energie și reducerea importurilor de resurse energetice primare;

Creșterea competitivității în mediul de afaceri și a eficienței economice, atât în plan intern cât mai ales pe piețele internaționale;

Îndeplinirea obiectivelor de încetinire a schimbărilor climatice, precum și a altor obiective ale politicii de mediu.

Strategia de eficiență energetică, care are menirea de a prelua și dezvolta obiectivele și direcțiile strategice ale politicii de eficiență energetică, trebuie să conducă, în mod concret, la îndeplinirea a două deziderate esențiale:

Îmbunătățirea eficienței energetice, într-o manieră structurată și coordonată, care să conducă la economisirea energiei sau să faciliteze încadrarea în consumurile normate de energie;

Crearea unui cadru care să permită „actorilor” activând în domeniul managementului cererii de energie să activeze în condiții de perfectă egalitate cu cei activând în domeniul furnizării de energie, eliminându-se astfel tendința acestora din urmă de a considera că unica opțiune în prestarea de servicii energetice, creșterea cantității de energie furnizată.

Cerințele de bază la care trebuie să răspundă o strategie de eficiență energetică sunt :

Să fie atotcuprinzătoare, antrenând toți „actorii” care pot intervenii în promovarea eficienței energetice;

Să includă un plan de acțiune care să descrie cu precizie atât modul de realizare a obiectivelor și priorităților propuse, cât și măsurile pe termen scurt și pe termen mediu pentru îndeplinirea acestora;

Să fie rezultatul unor analize riguroase și consultații care să permită stabilirea obiectivelor, priorităților și termenelor de realizare a acestora;

Să evidențieze relativa prioritate a eficienței energetice în domenii ca dezvoltarea industrială, dezvoltarea regională și locală, protecția mediului, protecția socială și integrarea europeană;

Să vizeze îmbunătățirea eficienței energetice de-a lungul întregului ciclu energetic, de la producerea de resurse energetice și energie și până la transformarea și utilizarea acesteia;

Să furnizeze argumente convingătoare pentru o largă audiență națională, în așa fel încât eficienței energetice să-i fie acordată importanța corespunzătoare.

Etapele esențiale care trebuie avute în vedere în dezvoltarea unei strategii de eficiență energetică sunt următoarele :

Analiza situației curente în domeniul consumului energetic;

Stabilirea obiectivelor și țintelor;

Realizarea și adoptarea strategiei;

Stabilirea planului de acțiune și implementarea acestuia;

Monitorizarea îndeplinirii obiectivelor și evaluarea rezultatelor.

Analiza situației curente se realizează avându-se în vedere următoarele elemente :

Situația cererii de energie pentru cele mai semnificative categorii de consumatori finali;

Analiza modului de utilizare a energiei de către consumatorii finali;

Potențialul economic disponibil care trebuie avut în vedere la implementarea măsurilor privind îmbunătățirea eficienței energetice;

Identificarea și analiza celor mai favorabile inițiative privind îmbunătățirea eficienței energetice, având în vedere contextul politic și condițiile date ale pieței de energie;

Evaluarea costurilor incluse de măsurile privind îmbunătățirea eficienței energetice și compararea acestora cu opțiunile referitoare la furnizarea de energie;

Identificarea obstacolelor care pot împiedica valorificarea întregului potențial economic al măsurilor privind îmbunătățirea eficienței energetice;

Evaluarea eficacității politicilor și programelor existente;

Evidențierea grupurilor-țintă avută în vedere de politica de eficiență energetică și stabilirea modului de transfer a măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice de către aceștia;

Analiza resurselor bugetare existente și a celor care urmează a fi disponibile pentru îndeplinirea obiectivelor strategiei de eficiență energetică.

La stabilirea obiectivelor și a țintelor strategiei de eficiență energetică se va ține seama de :

Ierarhizarea sectoarelor care pot fi avute în vedere la implementarea măsurilor de eficiență energetică și evidențierea celor prioritare;

Etapa de realizare și adoptare a strategiei de eficiență energetică va fi parcursă, odată ce etapele precedente au fost depășite. Documentul în sine trebuie să includă :

Desfășurarea în timp a acțiunilor și măsurilor și măsurilor aferente îndeplinirii obiectivelor și scopurilor propuse;

Evaluarea costurilor induse de strategie;

Estimarea cât mai realistă a rezultatelor implementării strategiei;

Rolul diferiților „actori” și / sau „parteneri” în obținerea rezultatelor scontate;

Identificarea tipurilor de măsuri ca vor fi considerate prioritare.

Odată adoptată de Guvern, strategia națională de eficiență energetică devine punctul de vedere oficial în domeniul respectiv, documentul în sine transformându-se dintr-un document pur „tehnic” într-un document esențialmente „politic”. Ulterior, detaliile tehnice aferente măsurilor propuse în strategie pot fi cuprinse într-un plan de acțiune.

În etapa stabilirii planului de acțiune și implementarea acestuia, sunt șase tipuri de „pârghii” politice pe care trebuie acționat pentru obținerea rezultatelor în contextul unor resurse financiare disponibile :

Instrumente economice (tarifare și regimul de taxe);

Instrumente de informare (care să ajute consumatorii să înțeleagă avantajele legate de reducerea consumurilor proprii de energie);

Stimulente financiare și fiscale (acordate mai ales în perioada inițierii aplicării măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice);

Reglementări și standarde (aplicabile tuturor sectoarelor și destinate transmiterii unor semnale pe termen lung, în legătură cu avantajele rezultate din aplicarea măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice);

Angajamente privind aplicarea măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice, în mod unilateral adoptate (simultan cu relaxarea tarifării și taxării);

Cercetare, dezvoltare și proiecte pilot.

Etapa de monitorizare a îndeplinirii obiectivelor și de evaluare a rezultatelor este, în mod indisponibil, legată de crearea unor mecanisme de evaluare, la momentul adoptării și inițierii programelor de îmbunătățire a eficienței energetice, mecanisme care trebuie „puse în funcțiune” atât în timpul derulării programelor cât și faza finală a acestora.

Experiența acumulată pe plan internațional precum și inițiativele punctuale, concretizate prin proiecte tehnice aplicative implementate în țara noastră, demonstrează că îmbunătățirea eficienței energetice poate produce efecte benefice atât în plan economic cât și în plan social. Din acest motiv, o strategie de eficiență energetică reprezintă o inițiativă din ce în ce mai necesară, în pofida tuturor „obstacolelor” induse de „favorizarea” producerii și a furnizării de energie în detrimentul economiei de energie. Pentru a câștiga meritata importanță, eficiența energetică trebuie să fie plasată în contextul mai larg al politicii energetice naționale și pusă în directă legătură atât cu asigurarea securității în alimentarea securității în alimentarea cu energie cât și cu reducerea impactului producerii de energie asupra mediului.

Îndeplinirea obiectivelor strategiei de eficiență energetică depinde de inițierea unor acțiuni de audiență națională, care să fie orientate în sensul rezolvării unor probleme specifice. Din acest motiv, analizele de oportunitate privind alegerea acțiunilor care urmează a fi realizate sunt intrinsec legate de înțelegerea problemelor cu care se confruntă diferite categorii de consumatori finali, de diversitatea și specialitatea acestor probleme cât și de natura deciziilor politice care să faciliteze rezolvarea acestor probleme.

Prin modificările comportamentale pe care este chemată să le inducă, o strategie de eficiență energetică reprezintă un angajament pe termen lung. Din acest motiv, produsul final nu este reprezentat de strategia în sine ci de acceptarea, implementarea și de rezultatele acesteia. Este nevoie ca strategia de eficiență energetică să fie flexibilă și corect racordată la resursele financiare disponibile. Procesul în sine, de la inițierea dezvoltării strategiei de eficiență energetică și până la evaluarea rezultatelor finale, are nevoie de totală transparență precum și de o consecventă consultare a publicului larg.

BIBLIOGRAFIE

Aslău T.- Bazele teoretice ale controlului financiar, ediția a II-a revizuită și completată, Ed. Concordia, Arad, 2003

Bucur A. – Metodologie de evaluare a evoluției consumului de electricitate folosită de Electriciade de Portugal SA, FRE Slobozia, 1994

Burtică M; Varlan G. – Aplicații la planificarea și prognoza dezvoltării economico-sociale, Univ. Timișoara, 1986

Cameniță D; Nicolăescu C; Belean P.- Bazele contabilității, Ed. Multimedia, Arad, 1998

Carabulea A; Răduți C; Ardelean D. – Managementul sistemelor industriale, Univ. Politehnică București, 1994

Cioarnă A; Haiduc C. – Economie, Ed. Servo – Sat, Arad, 1998

Comănescu M. – Managementul sistemului de electricitate vest european și a celui românesc, Tribuna economică nr.26, 1995

Comănescu M. – Sistemul electric – evoluție și factori de influență, Tribuna economică nr.24, 1955

Ionescu Gh; Ionescu E; Toma A; Ionescu A. – Managementul general: Funcțiile managementului, Ed. Mirador, Arad, 1997

Nagy M.- Soluții în Excel pentru economiști, Ed. Mirador, Timișoara, 1999

Păcurariu Gh. – Marketing, curs

Puiu O. – Impactul energiei asupra dezvoltării economice, Tribuna economică nr.40, 1994

Puiu O. – Strategii energetice, Tribuna economică nr.1, 1995

Spînu M. – Previziunea economică, Ed. Concordia, Arad, 2004.

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Previziunea Consumului de Energie Electrica In Județul X (ID: 161192)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Previziunea Consumului de Energie Electrica In Județul X

Copyright Notice

Echipamente Agricole de Uz Gospodaresc

Biscuiti Aglutenici

Bazele Ingineriei Autovehiculelor Rutiere

Proiectarea Unei Aplicatii Software pe Platforma Android

Procedura de Control Ultrasunete

Sistem de Sesizare Pentru Detectarea Obstacolelor, Telemetrie

Copyright Notice

Similar Posts