(preview) 978 606 599 874 2 Pop Aurel Istoria Adevarul Si Miturile [628541]

IOAN-AUREL POP

ISTORIA, ADEV ĂRUL ȘI
MITURILE
(Note de lectură)
Editura Virtual
2011

-II-
ISBN(e): 978-606-599-874-2

Avertisment
Acest volum digital este prevăzut cu sisteme de siguranță anti-piratare. Multiplicarea textului
sub orice formă este sancționată conform legilor penale în vigoare.
Digitizare realizată de Merlin IT Consulting Ltd. London, U.K.

-III-
Cuprins
1. Exp L ICA țI E pR ELIMI nA RĂ ……………………………………. ……………………………………………….. 1
Recept A
ReA
căRț
ii …………………………………………………………………………………………… 1
con
ținutul ……………………………………
………………………………………………………………….. 3
De ce o c A
Rt
e
De
spRe
Al
tă c A
Rt
e?
………………………………………………………………. 5
2
. An A
LIzA

COn
țInU
TULUI …………………………………….
………………………………………………….. 8
in
tRoDu
ceRe (
p. 43-48)
…
…………………………………………………………………………………….. 8
CAp
. I. I
STORIE ,
IDEOLO gI
E,
MITOLO gI
E …………………………………….
…………………………. 19
p
RiM
A
int R
ARe î
n
euRo
pA
(p. 49-52)
……………………………………………………………….. 1
9
n
Aț
ionAl
isM
și
MoDeRn
izA
Re (
p. 52-61)
……………………………………………………….. 1
9
un
Mi
t nAț
ionAl
: Mih Ai V
iteAz
ul (p. 61- 66)
………………………………………………. 32
p
Ro
iecte
Di
feRi
te, isto Ri
i
Di
feRi
te (p. 66-72)
……………………………………………… 3
4
Glo Ri
ficA
ReA
tRe
cutului (p. 72-79)
……………………………………………………………… 3
5
De l A

RoM
An
tisM
lA

șc
oAlA

cRi
tică (p. 79-83)
………………………………………….. 40
p
ARAD iG
MA
juni Mi
stă:
De
tAșA
ReA

De i
stoRi
e (p. 83-90)
…………………………… 42
R
eAc
țiA

Au
tohtonistă (p. 90-97)
…………………………………………………………………… 4
7
i
Mp
osibil A
obiecti Vi
tAt
e (p. 97-107)
……………………………………………………………… 49
D
iscu Rs
ul co Mu
nist: f AzA

An
tinAț
ionAl
ă (p. 107-112)
……………………………. 55
D
iscu Rs
ul co Mu
nist:
Re
cupe R
AReA
tRe
cutului (p. 112-117)
…………………. 57
D
iscu Rs
ul co Mu
nist: ex Ac
eRbA
ReA
nAț
ionAl
istă (p. 117-126)
………………. 5
9
CAp
. II O R
IgInI
LE ……….
………………………………………………………………………………………………. 65
câ
teV
A
pRi
ncipii (p. 127-129)
………………………………………………………………………….
….65
VReMeA

RoM
An
iloR
(p. 129-136)
……………………………………………………………………… 66
DAc
i și
RoM
An
i: o sinteză
Di
ficilă (p. 136-147)
……………………………………………. 70
DAc
ii își i Au
ReV
An
șA
(p. 147-153)
…………………………………………………………………….. 7
4
lu
ptA

De c
lAs
ă în D Ac
iA
(p. 154-155)
……………………………………………………………… 7
8
MoMe
ntul
DAc
ic
Al c
oMu
nisMu
lui (p. 155-161)
…………………………………………. 7
8
slA
Vi
i, o p Re
zență oscil An
tă (p. 161-168)
…………………………………………………….. 8
1
n
Aț
iune A: oR
GAn
isM
biolo
Gi
c sAu c
oMu
nitAt
e soci Al
ă? (p. 168-170)
….8
3
CAp
. III C OnT
InU
ITATEA …………………………………….
……………………………………………………… 85
un pA
RAD o
x isto Ri
o
GRA f
ic:
ARiA

De f
oR
MAR e
A
popo Ru
lui
RoMâ
n (p. 171-173)
…
……………………………………………………………………………………….. 85
l
A
noR
D
și l A
suD

De D
ună Re
.
un p
osibil co MpRoMi
s? (p. 173-179)
………… 88

-iV-
co nsoli D AR eA RoM An ității no R D-Du năRe ne (p. 180-182) ………………………… 8 9
în
An
ii co Mu
nisMu
lui: i Mp
eR
At
iVe iDe
olo
Gi
ce și
A
RGuMe
nte
ARh
eolo
Gi
ce (p. 182-187)
……………………………………………………… 90
stAt
ul
RoMâ
nesc
De
-A
lun Gu
l „Mi
leniului întunec At
” (p. 188-189)
…..95
co
ncluzii:
ARh
eolo
Gi
e, lin G
Vi
stică și politică (p. 189-194)
…………………… 98
CAp
. IV Un I
TATEA ……….
…………………………………………………………………………………………….. 100
AR
De
leni,
Mu
nteni,
Mo
lDoVe
ni… s Au
RoMâ
ni? (p. 195-199)
…………………… 10
0
Râu Ri
le și
cAR pAț
ii (p. 199-200)
…………………………………………………………………….. 10
3
un
itAt
eA
isto Ri
că:
Re
flux și
Re
elAb
oR
ARe (
p. 200-208)
……………………….. 10
4
coMu
nisMu
l:
Mi
tul unității l A
zenit (p. 208-217)…………………………………… 108
în c
ăut A
ReA
sufletului
RoMâ
nesc (p. 217-226)
……………………………………….. 1
19
o
sinteză flui Dă (
p. 226-229)
…………………………………………………………………………. 12
5
CAp
. V. R O
Mâ
nI
I

ȘI
C
EILAL țI
……………………………………
…………………………………………….. 128
”ci
ne-A
înD
RăGi
t st Ră
inii… ” (p. 230-233)
…………………………………………………….. 12
8
Apă Ră
toRi
Ai
o
cciDe
ntului (p. 233-237)……………………………………………………… 134
Despă Rț
iReA

De
es
t (p. 237-240)
……………………………………………………………………… 1
38
Mitul f R
An
cez (p. 240-243)
……………………………………………………………………………… 1
41
”co
ntR
A-Mi
tul”
GeR
MAn (
p. 244-249)
……………………………………………………………. 1
41
Mitolo
Gi
e co Mu
nistă (p. 249-253)
…………………………………………………………………. 1
42
Repe Re p
ostReVo
luțion A
Re (
p. 253-255)
…………………………………………………….. 1
44
t
Re
i
Do
sA
Re s
ensibile: ți G
An
ii,
MAG h
iA
Ri
i, eV
Re
ii (p. 255-261)
……………….. 1
45
p
Ri
eteni și
ADV eRsA
Ri
: un joc isto Ri
c (p. 261-263)
…………………………………….. 1
47
coMp
lot î Mp
otRiV
A
RoMâ
niei (p. 263-266)
………………………………………………….. 1
49
te
ntAț
iA
iMp
eRiAl
ă (p. 266-271)
……………………………………………………………………. 1
50
coMp
etiți A

DRe
ptu Ri
loR: nAț
iuni, f Ro
ntie Re
,
Mi
noRi
tăți (p. 271-275)

.157
A pAtR
A
pute Re
Mo
nDiAl
ă (p. 275-277)
………………………………………………………… 16
0
”ce
ilAl
ți”
De
spRe
RoMâ
ni (p. 277-281)
…………………………………………………………… 16
1
CAp
. VI.
pRInCIpE
LE

IDEAL …………………………………….
……………………………………………….. 163
e
Ro
i și s AlV
At
oRi (
p. 282-284)
………………………………………………………………………….. 16
3
co
nstitui ReA
pAn
teonului n Aț
ionAl (
p. 284-291)
…………………………………… 16
6
tă
ieReA
boie Ri
loR:
D
osA
Ru
l lui
ioAn V
oDă (
p. 291-296)
………………………….. 1
70
”cuM
nu
Vi
i tu,
țe
peș Do A
Mn
e… ” (p. 296-299)
……………………………………………… 1
73
Mitul
Di
nAs
tic (p. 299-307)
……………………………………………………………………………… 1
76
o

A

Do
uA

Di
nAs
tie? (p. 307-309)
………………………………………………………………………. 1
78
Mitolo
Gi
e fe Mi
nină. Re Gi
nA
MA
RiA
(p. 309-314)
………………………………………… 1
79

-V-
sAlV A t o Ri i nte Rb elici (p. 314-319) … ………………………………………………………………. 179
Mitolo
Gi
e le Gi
onA
Ră (
p. 319-321)
………………………………………………………………….. 18
3
De l A

bă
lcescu l A
Gheo R
Gh
iu-Dej (p. 321-328)
…………………………………………… 18
5
De l A

buRe
bist A
lA

ceAu
șescu (p. 328-338)
…………………………………………………. 18
8
CAp
. VII D UpĂ
1989
………..
……………………………………………………………………………………………. 193
Ruptu Ră sAu c
ontinuit At
e? (p. 339-344)
…………………………………………………….. 1
93
în
tot DeAu
nA
uniți? (p. 344-352)
…
…………………………………………………………………. 196
Meto Do
lo
GiA
uită Ri
i (p. 348-352)
…………………………………………………………………. 20
0
li
beRtAt
eA

De
A
spune o Ri
ce (p. 352-354)
……………………………………………………. 20
4
un
MoMe
nt c A
Re tRe
buie
De
pășit: bloc Aj
ul
Mi
tolo
Gi
c (p. 355-357)
…..20
7
în
cheie Re (
p. 358-361)
…
…………………………………………………………………………………….. 209
DUpĂ

TREI

AnI. I
nT
RODUCERE

LA

EDIțI
A

A
II-A
………………………………………………… 211
poVe
steA
unei că Rț
i (p. 5-7)
………………………………………………………………………….. 2
11
DeMi
tizA
Re
? (p. 7-10)
…………………………………….
………………………………………………….. 214
e
Mi
nescu (p. 10-11)
…………………………………….
……………………………………………………… 216
Anii inte Rb
elici și co Mu
nisMu
l (p. 12-16)
………………………………………………….. 2
18
si
nD
RoMu
l Koso Vo (
p. 16-17)
…………………………………………………………………………. 2
21
su
nte M
o n Aț
iune, nu o n Aț
iune o Rt
oDo
xă (p. 17-20)
…………………………… 2
22
”AMe
ninț A
ReA” f
eDeR
Al
istă (p. 20-23)
……………………………………………………….. 2
23
De l A
„Ge
to-D
Ac
i” lA
„nAț
iune A

RoMâ
nă
MeDi
eV
Al
ă” (p. 23-27)
………….. 2
25
so
nD
Aj
e (p. 27-31)
..
……………………………………………………………………………………………. 228
scAnD
Al
ul
MAn
uAl
elo R
(p. 31-39)
………………………………………………………………. 2
30
ce
eA
ce c ReD
(p. 40-41)
……………………………………………………………………………………. 2
35
3. REfL
ECțI
I
fInA
LE ………..
………………………………………………………………………………………. 238
p
Ri
ncipiile.
co
ncepți A

De
spRe c
uno Aș
teReA
tRe
cutului
…………………. 2
38
Meto D
A

De l
ucRu
………………………………………………………………………….
………………. 243
is
to
RiA Ro
Mâ
nilo
R …………………………………….
…………………………………………………. 250
is
toRi
cii și
Mi
tuRi
le
..
……………………………………………………………………………………. 251
Mitu Ri
le în ti Mp
ul co Mu
nisMu
lui
………………………………………………………….. 2
53
sp
eciAl
iștii te
Me
i ………………………………………………………………………………………….. 2
55
RoMâ
nii …………………
…………………………………………………………………………………………. 257
n
A
țiune A ………………….
……………………………………………………………………………………… 259
ce p
ute M
fAc
e cu isto RiA

DAc
ă nu c ReDeM
în
Mi
tul
Ab
solut?
………. 2
65

1. Exp L ICA țI E pR ELIMI nA RĂ
RE
CEpT
AREA CĂ
R
țI
I
lu crarea lui lu cian bo ia Istorie și mit în conștiința românească , apărută în 1997 și republicată
apoi, inclusiv în limbi străine, a șocat în mare măsură elita intelectuală din România. es
te o carte
complexă, cu semnificații și mesaje multiple, greu de încadrat într-un domeniu anume. pe
ntru unii,
ea poate fi un demers istoriografic, fiindcă autorul său este istoric de meserie și fiindcă se ocupă de
felul în care au scris istoricii români despre obiectul muncii lor, trecutul, mai ales în secolele x
ix

și x
x. pe
ntru alții, este o operă de istoria culturii, deoarece trasează profilurile marilor curente și
mișcări culturale care au marcat societatea românească modernă și contemporană. po
ate fi privită
și ca o încercare de evidențiere a implicațiilor și imixtiunii politicului în orientarea culturii și, mai ales, a istoriografiei.
în
bună măsură, cartea este și o filipică împotriva distorsiunilor, întreținute
voit și vehement de regimul comunist, în cercetarea, tratarea și scrierea istoriei. pr
in generalizările,
abordările sintetice, abstractizările pe care le face, lucrarea poate fi privită și ca filosofică sau, cel puțin, ca aparținând filosofiei istoriei.
un
ii pot vedea prioritar în paginile menționate un mesaj
împotriva naționalismului și pentru integrarea europeană a României (mai exact, a românilor, vrea să spună autorul). Istorie și mit… este și un model de tratare critică, fără menajamente, a unui domeniu,
a unor discipline, a unui segment de cunoaștere.
ev
ident, încadrările posibile și semnificațiile cărții
sunt departe de a fi epuizate prin aceste câteva sugestii.
în
cazul de față, cititorii au avantajul de a ști
și ce a intenționat autorul scriind această carte, ce mesaj a dorit să transmită, fiindcă acest lucru este nu numai implicat în text, dar este și mărturisit în mod direct, în introducerile edițiilor cărții. Vom reveni asupra acestui aspect.
Autorul lucrării,
lu
cian bo
ia, este de formație istoric – cunoscut printr-o operă vastă, novatoare
în multe aspecte – și un distins profesor al
un
iversității din
bu
curești.
na
tural, fiind istoric și tratând
statutul și conținutul disciplinei numite istorie, materialul faptic din care ea trăiește, este de presupus că autorul s-a adresat și istoricilor, dacă nu prioritar lor. Dar, deși istoricii au citit sigur această carte, mai mult decât alți oameni de cultură, și, poate, au priceput-o mai bine în toate detaliile sale, ei nu s-au pronunțat public despre ea, în scris, decât în foarte mică măsură. Marii „recenzenți” ai cărții dlui
lu
cian
bo
ia sunt politologii, criticii literari, filosofii, economiștii, oamenii politici, militanții anticomuniști
și alții, care, aproape la unison, s-au arătat entuziasmați de ceea ce au citit. fa
ptul nu trebuie să mire
prea tare: abordarea este șocantă, stilul atractiv, verbul fluent, incitant, argumentațiile sunt sau par logice, arhitectura întregii alcătuiri este impresionantă, convingătoare; sunt evitate detaliile excesive și rigiditatea stilului științific etc.
es
te clar că lucrarea a fost scrisă și cu scopul de a surprinde, de

-2-
a trage un semnal de alarmă, de a schimba atitudini și abordări considerate perimate sau vetuste,
excesiv «patriotice» și chiar periculoase pentru soarta țării, pentru viitorul României în comunitatea europeană.
ca
rtea se îndreaptă la modul declarat contra naționalismului și comunismului – cele «două
mari proiecte ale secolului al x
ix-
lea», ca și contra istoriei privite ca magistra vitae, contra viziunilor
istoriciste asupra vieții, contra rolului acordat până acum istoriei în societate.
în
general, fie și numai prin tăcerea lor, istoricii de meserie au respins cartea dlui lu
cian
bo
ia. Motivele sunt multiple și destul de diferite. Majoritatea specialiștilor nu agreează acest gen
de viziuni generalizatoare, fiind obișnuiți să trateze punctual o epocă, o temă, o personalitate, cu metode consacrate și cu scopul de a reface parțial, de a reconstitui trecutul, de a afla adevărul, în măsura în care acesta este accesibil.
or
, cartea de față pledează împotriva unor astfel de abordări.
Alți specialiști au avut impresia că lucrarea nu spune practic nimic nou, că spiritul critic în cultura românească modernă a rostit mereu și rostește periodic astfel de sentințe purificatoare, igienizante și că profesorul
lu
cian bo
ia nu face decât să forțeze uși deschise, însă cu metode mai dure, iconoclaste,
ireverențioase la adresa celor mai mari istorici. pe
ntru unii confrați, dintre cei care și-au dat măsura
valorii în anii comunismului – nu noi alegem epoca în care trăim! – opera de față a ajuns să fie o ofensă, deoarece ea tinde să privească relativ uniform toată creația istoriografică dintre anii 1948 și 1989, considerând-o cvasitotal aservită «comenzii de partid», tezistă, naționalist-comunistă și lipsită de orice valoare.
pe
ntru alții, cartea pornește de la concluziile autorului, după care urmează încercarea
stăruitoare de a le dovedi, ceea ce apare drept o inconsistență logică (mai ales o abatere de la logica istorică) și drept o forțare a notei de tip «patul lui
pr
ocust». nu
sunt puțini nici cercetătorii care au
descoperit în lucrare o seamă de inexactități, inadvertențe, erori și care nu sunt de acord cu unele definiții, cu semnificația dată unor concepte, noțiuni.
în
fine, poate unii preferă să vadă partea plină
a paharului, în vreme ce dl lu
cian bo
ia procedează viceversa. nu
negăm faptul că verbul colegului
bucureștean a rănit unele orgolii, a aruncat oprobriul asupra unor istorici, mulți în viață și onorați de înalte instituții, a veștejit, blamat și ironizat stilul «academic» de a trata trecutul, a acuzat o pretinsă tentă «comunistă» și «neocomunistă» sau, dacă nu, «sămănătoristă», «romantică», «naționalistă» etc.
în
abordarea istoriei la noi. Aceste «adevăruri» dure – de fapt, acuze – nu sunt ușor de receptat, de
aceptat, mai ales când vin din partea unui coleg de meserie. es
te ca și cum ai spune Urbi et Orbi: eu
sunt deștept, eu știu tot ce s-a făcut greșit în cutare domeniu și nu am căzut în plasa erorii niciodată, pe când voi, ceilalți, de azi și din trecut, sunteți proști, dogmatici, naționaliști, comuniști, falși patrioți etc. și nici nu vă dați seama de acest lucru, pe care, iată, eu sunt chemat să vi-l arăt!
să
recunoaștem că
nu este prea confortabil să primești cu inima ușoară și cu seninătate sentințe de acest fel.
nu
spunem
că autorul a urmărit neapărat astfel de scopuri, că a avut intenția să lovească în persoane, dar tonul uneori vehement, impresia de cunoaștere totală a domeniului, critica tăioasă și pe alocuri caustică, formulările cu tentă de sentințe, ușorul dispreț pentru disciplina numită istorie și pentru mare parte a

-3-
creației din domeniu nu pot trece neobservate, se insinuează treptat, îl cuprind pe cititorul avizat și îl
pun pe gânduri (însă nu întotdeauna în sensul dorit de autor).
pu
tem admite, la rigoare, că aceste reacții și abordări sunt exagerate, neavenite, subiective,
izolate (nimeni nu a făcut sondaje de opinie spre a le analiza științific), că provin și din gelozie, din invidie pe un autor de succes.
în
fond, câți istorici nu scriu adevărate monografii – contribuții esențiale
la cunoaștere – pentru care depun eforturi de zeci de ani și nu ajung cunoscuți și apreciați decât de specialiști, pe când dl
lu
cian bo
ia a devenit un nume notoriu în cultura românească și, nu numai, prin
câteva „eseuri șocante”? to
tuși, nu se poate să fie numai atât. se
știe că este foarte greu să fii profet în
țara ta. is
toricii nu sunt doar geloși, invidioși, aspri, răuvoitori, indiferenți față de cartea profesorului
lu
cian bo
ia; ei sunt și specialiștii domeniului, cunoscătorii materiei tratate. pr
in urmare, este firesc
ca ei să fie cel mai greu de convins. Multora dintre confrați le-au trecut prin cap ideile vehiculate în lucrarea de față, chiar dacă exprimarea lor a luat forme diferite. De aceea, adevăratele recenzii – deși lucrarea este interdisciplinară și dovedește o largă erudiție – erau de așteptat din partea istoricilor.
el
e
nu au venit decât sporadic, din motive care transpar în rândurile de mai sus. în
plus, „tăcerea este de
aur”. pe
ntru unii, ignorarea este o formă de dispreț și de protest. pe
de altă parte, nu este simplu să
faci o astfel de recenzie. ca
rtea rediscută întreaga istorie românească, de la geto-daci începând, iar
istoricii sunt specializați pe anumite „felii” din trecut. es
te dificil pentru un singur recenzent să fie
la fel de riguros pentru toate epocile și temele. na
tural, nu este imposibil, din moment ce un singur
autor s-a încumetat să scrie cartea de față. și
apoi, se spune că este mai ușor să critici, să „demolezi”,
decât să construiești. or
icum, punerea sub semnul întrebării a unui întreg domeniu sau segment de
cunoaștere este o redutabilă provocare, extrem de dificil de acceptat. cu
toate acestea, ideile cuprinse
în carte, materialul faptic analizat, concluziile autorului sunt extrem de serioase și de importante și ele merită cât mai multe analize, comentarii, opinii.
COnțInU TUL
or donarea materialului cuprins în această lucrare este judicioasă și ingenioasă în același timp.
ca
rtea trece aparent în revistă întreaga istorie a românilor, de la geți și daci până astăzi. Două remarci
se impun însă încă de la început: 1) structura cărții nu ține seama neapărat de trecutul propriu-zis, ci de discursul despre trecut; 2) această structură nu răspunde prioritar nici rigorilor istoriei istoriografiei – disciplină consacrată de-acum și predată la
un
iversitatea din bu
curești chiar de profesorul bo
ia, – ci
mai mult succesiunii „miturilor istorice”. pr
in urmare, autorul nu și-a structurat cartea în funcție de
istorie, ci în funcție de mituri. Dar contradicția între cele două noțiuni este doar aparentă, fiindcă dl
bo
ia, cum se va vedea în detaliu mai la vale, crede că istoria este o succesiune de mituri. lu
crarea nu
urmează prezentarea la modul simplu a acestor mituri, deoarece scopul autorului este unul aproape

-4-
exclusiv critic. Astfel, «miturile istorice» sunt înfățișate după felul cum s-au format și au pătruns în
«conștiința românească», grație istoricilor și elitei culturale în general, copleșiți cu toții de concepții, metode și idealuri greșite, în dezacord cu mersul evoluției europene.
ca
rtea este formată din șapte capitole, cărora li se adaugă (în prima ediție) o introducere,
o încheiere, o generoasă bibliografie ș i u n indice de nume de persoane. pr
imul capitol, intitulat
Istorie, ideologie, mitologie, face o scurtă istorie a curentelor culturale și istoriografice, de la șc
oala
Ardeleană până la comunism, cu accent pe modul cum s-a receptat trecutul pe parcursul ultimelor două secole.
co
nstatarea autorului este că trecutul românilor a fost „mitizat” de către istorici și folosit
ca instrument de către puterea politică, mai ales în scopuri naționaliste. ca
pitolul al i
i-
lea se ocupă
de origini, adică de „mitizarea” epocii formării poporului român și a limbii române, cu accent pe
viziunea asupra dacilor, romanilor și slavilor. to
t aici, fără legătură directă, se trece și la discutarea
conceptului de națiune română modernă, și acesta copios „mitizat”, după opinia autorului. ca
pitolul
următor, intitulat Continuitatea, se referă tot la „origini”, fiindcă glosează pe tema ariei de formare a
românilor, adică a continuității etnice, dar și a continuității politico-statale. es
te evidențiată ideea că
problema continuității de locuire a daco-romanilor, străromânilor și românilor la nord de Dunăre și problema statului dintre secolele
iV
și x
iV
au avut mereu prioritar conotație politică și naționalistă
în istoriografia și cultura românească. ch
estiunea unității apare în capitolul al iV
-lea și se axează pe
acele elemente care i-au separat pe români de-a lungul timpului și astăzi, și pe care istoricii, oamenii de cultură în general nu au vrut să le vadă, preferând exaltarea unității românești, adică „mitizarea”.
în
c
apitolul numit Românii și Ceilalți, prin sondarea viziunii românilor asupra străinilor, prin relevarea
locului pe care și l- au atribuit românii în eu
ropa ce
ntral- or
ientală, a modelelor și influențelor
culturale venite din afară, a concepției despre minorități etc., se ajunge la concluzia că românii îi urăsc pe străini și pe minoritari, că nu știu să discearnă între prieteni și inamici, că se consideră victime ale unor conspirații și comploturi puse la cale de străini și că, în genere, se supraapreciază.
în
c
ontinuare, sub genericul Principele ideal, se urmărește cum i-au „recreat” românii pe eroii lor, cum
și-au alcătuit „panteonul național”, prin ce mecanisme au fost unii înălțați în chip nemeritat – crede dl
bo
ia – pe piedestaluri, iar alții au fost complet nedreptățiți. ce
l din urmă capitol (După 1989) reia
concentrat paleta tematică de mai sus și o adaptează împrejurărilor de după căderea comunismului, când, constată autorul, nu s-a schimbat prea mult în domeniul abordării trecutului.
se
nsul concluziei
este că „mitizarea” trecutului în spirit „naționalist” s-a accentuat în România de astăzi.
ca
rtea nu prezintă trecutul românilor în funcție de felul cum acesta s-a derulat, fiindcă nu-și
propune acest lucru, pe de o parte și fiindcă autorul este convins că acest lucru nu este posibil, pe de altă parte. De aceea, sunt urmărite și, adesea, condamnate doar acele deformări ale trecutului numite de autor „mituri”.
nu
mai că astfel este, de fapt, analizat întreg trecutul românilor, deoarece
tot acest trecut se dovedește, conform autorului nostru, îmbibat cu „mituri”. lu
crarea respectă în linii

-5-
mari o anumită desfășurare cronologică, atâta timp cât pornește de la „origini” și ajunge la zi, dar
acesta este doar un cadru folosit drept pretext pentru sublinierea „mitizării” generalizate a trecutului.
st
ructurarea lucrării nu răspunde nevoii de obiectivitate – în care profesorul bo
ia nu crede – ci dorinței
de a sublinia nocivitatea „naționalismului”, copleșitor la români, și fragilitatea modernizării și tendinței de integrare europeană. Modernizarea și integrarea europeană a României ar fi – ni se spune – imposibil de realizat datorită, în primul rând, impregnării „conștiinței românești” cu „naționalism”, „autohtonism”, „autoritarism” (aplecare spre regimuri totalitare) și orientări politice de stânga.
to
t
acest conținut nefast, antieuropean și periculos al mentalității românilor s-ar explica prin cultivarea de către istorici și de către alți oameni de cultură a unor „mituri” prost orientate.
DE CE O CARTE DES pR E ALTĂ CARTE ?
Desigur, critica dlui bo ia, îndreptățită în principiu, poate presupune o discuție extrem de
utilă, mai întâi între istorici. in
ițial, am intenționat să alcătuim doar o recenzie, în care să dezvoltăm
câteva idei și să formulăm anumite concluzii. pe
parcursul adâncirii lecturii și mai ales după o seamă
de reflecții asupra conținutului, ne-am dat seama că ar fi nevoie de o recenzie ceva mai detaliată. Redactarea propriu-zisă a textului a pretins însă, pe nesimțite, o dezvoltare și mai mare.
lu
crarea
profesorului bo
ia se preta unei analize detaliate, din mai multe puncte de vedere. cu
tot caracterul
său neobișnuit, interdisciplinar și nu numai, am fi preferat să încadrăm cartea în domeniul istoriei istoriografiei.
în
linii mari, dl bo
ia procedează la o critică necruțătoare a scrisului istoric românesc
din ultimele două secole. o
recenzie de tip clasic pentru o astfel de lucrare ar fi trebuit să ia în discuție,
poate, concepția despre trecut a autorului, metoda sa istorică, ideile social-politice vehiculate, stilul abordat în vederea receptării mesajului de către cititori. Aceasta ar fi însemnat să facem abstracție de arhitectura lucrării, de planul gândit de autor și să discutăm numai concepte, noțiuni, probleme de genul: definirea de către autor a istoriei, definirea istoriei ca reflectare, chestiunea adevărului istoric, cauzalitatea faptelor (proceselor) istorice, rolul istoricului, metodele de accedere la trecut ale istoricilor, metoda de accedere la trecut a dlui
bo
ia, rolul mediului familial și social în formarea
istoricului, influența societății contemporane în reconstituirea trecutului de către istoric etc., etc.
o
asemenea abordare a fost împiedicată de o seamă de factori: 1) ar fi fost în totală distonanță,
mai ales ca formă, dar și ca fond, cu spiritul lucrării profesorului bo
ia, care nu se vrea deloc „științifică”
și „rațională”; 2) s-ar fi adresat unui cu totul alt segment de public, specializat în istorie și familiarizat cu teoria istoriei, și nu publicului mai larg, pentru care pare să fi fost scrisă cartea aflată în atenție; 3) s-ar fi referit prioritar la istorie, la istorici și la istoriografie, când, de fapt, dl
bo
ia a avut în atenție
deopotrivă cultura și conștiința românească modernă și contemporană; 4) ar fi fost un fel de răspuns abstract la mulțimea de probleme concrete ridicate de Istorie și mit…; 5) ar fi trebuit să ignore foarte

-6-
multe nuanțe cuprinse în carte, ceea ce ar fi limitat forța de argumentare a mesajului nostru critic.
ce
l puțin din aceste motive, am preferat o cale mai puțin obișnuită, adică am urmat firul logicii dlui
bo
ia, am respectat structura discursului propus în Istorie și mit…, mergând exact pe calea de analiză
stabilită de autor. Am reluat pe scurt, la fiecare capitol și subcapitol, ideile susținute și argumentele
aduse în favoarea lor, spre a analiza pe larg valoarea fiecărui argument și gradul de consistență a concluziilor reieșite.
fi
rește, deși, spre deosebire de profesorul bo
ia, noi credem în menirea istoricului
de a tinde spre descoperirea adevărului și relevarea lui (chiar dacă nu reușește niciodată să ajungă pe deplin la acesta), am fi naivi să pretindem că analiza noastră critică este infailibilă.
nu
am făcut decât
să comunicăm cititorilor și o altă opinie decât a profesorului bo
ia. și
am voit ca această opinie să fie
argumentată. ca
lea aleasă de noi nu este lipsită de riscuri și poate stârni nedumeriri și critici. un
ora li
se va părea, poate, „plictisitor” să vadă cuprinsul cărții dlui bo
ia reluat aici; alții ar putea fi agasați de
o seamă de repetiții de pe parcursul lecturii, deși ele urmează adesea repetițiile făcute de dl
bo
ia (de
exemplu, „mitul” lui Mihai Viteazul este menționat la fiecare capitol și chiar în mai multe subcapitole ale aceluiași capitol, iar numele domnului și voievodului apare pe circa 60 de pagini din cele cam 360 ale textului integral; Mihai Viteazul este „bun” de demonstrat „mitizarea” fiecărui curent cultural); pe unii i-ar putea nemulțumi anumite comentarii ale noastre mai dezvoltate, în jurul unor idei aparent „clare”. Am insistat totuși, fiindcă „claritatea” acestor idei este înțeleasă adesea diametral opus de către diferiți cititori și am decis să ne susținem cât mai solid punctul de vedere.
în
fine, unii ar putea să fie dezamăgiți: dl bo
ia a scris cartea Istorie și mit în conștiința
românească spre a demonstra cât de nepregătiți sunt românii pentru a se integra în instituțiile euroatlantice, datorită mentalității lor deformate de „mituri istorice naționaliste”, deși integrarea, modernizarea, orientarea spre
oc
cident și valorile sale sunt absolut necesare românilor și României;
noi am scris o altă carte spre a susține cam același lucru, dar cu o deosebire. cr
edem și noi că
românii nu sunt suficient pregătiți pentru provocarea lansată de instituțiile europene, că orientarea României spre lumea occidentală este indispensabilă prosperității ei, dar nu credem că „miturile istorice naționaliste” sunt principala cauză a profilului actual al „conștiinței românești”.
co
nștiința
românească este formată din mai multe componente, iar modul de receptare a trecutului este numai una dintre ele, și nu cea mai importantă.
to
ate componentele interacționează și ele au o rezultantă
produsă de ansamblul lor.
na
tural, românii și-au idealizat trecutul, ca toate popoarele de altfel. id
ealizarea s-a făcut cel
mai adesea din rațiuni patriotice, naționale, civice. su
b comunism însă, trecutul nostru a fost intenționat
falsificat, în diferite feluri și cu scopuri variate. is
toricii nu au rămas în afara acestui proces, mai ales
că unii s-au angajat în mod conștient să „glorifice” sau să falsifice trecutul. Dar trecutul nu este dezvăluit oamenilor numai de către istorici, ci de foarte mulți amatori de istorie, de toate felurile, de la poeți și pictori până la politologi și politicieni.
op
inia publică își formează reprezentările despre trecut

-7-
din toate aceste surse, și nu numai dinspre istorici, și nici măcar prioritar dinspre ei. Dar chiar dacă și
istoricii deformează uneori copios trecutul, aceasta nu este regula, cum pretinde dl bo
ia. ia
r istoricii
români cei mai valoroși nu au falsificat trecutul cu bună știință, ci au căutat mereu să descopere și să
pună în evidență adevărul. is
toriografia noastră este un produs onorabil al spiritualității românești și
ea trebuie prețuită ca atare. în
plus, marii creatori din domeniile artei, care au luat ca pretext trecutul
pentru lucrările lor, nu pot fi criticați pentru nici o deformare, falsificare sau „mitizare”, fiindcă scopul lor nu are nici o legătură cu scopul istoricilor. Artiștii pot spune orice și oricum despre trecut.
ia
r dacă românii îl văd pe Mircea ca pe „un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port», care i-a
răspuns în termeni patriotici lui bai
azid, și nu știu când a domnit, nici că a fost relativ tânăr și nici că
a fost scos din scaun de Vlad uz
urpatorul sprijinit de otomani, istoricii nu au nici o vină. oa
menii
obișnuiți nici nu pot și nici nu trebuie să perceapă trecutul ca și istoricii. la
nivelul conștiinței publice,
trecutul are un cu totul alt profil, în orice țară, decât la nivelul istoriografiei. Dl
bo
ia crede însă că tot
„răul” pornește de la istorici și de la scrierile lor, că istoriografia română în ansamblul său, de două sute de ani încoace, este deformată în sens naționalist și complet nocivă pentru spiritul public, ceea
ce este grav și, cum vom încerca să arătăm, inexact.
Ar fi bine ca viziunea „greșită”, recte „naționalistă”, a românilor despre trecut să împiedice –
doar ea – România să acceadă mai repede în structurile europene, deoarece istoricii și ceilalți oameni de cultură nu ar avea decât să scrie monografii despre
eu
ropa, să înalțe imnuri gloriei europene, să
țină discursuri despre forța eu
ropei oc
cidentale etc. și să oprească orice «laudă» adusă trecutului
național. co
piii la școală ar putea învăța, de pildă, numai istoria și geografia eu
ropei și s
uA
și numai
limba engleză. ei
ar fi cu siguranță, în câțiva ani, «buni europeni» și, după o vreme, nici nu ar mai
avea ce să «integreze», fiindcă nu ar mai exista România. Deși nimeni nu a aplicat asemenea soluție radicală, am putea-o experimenta noi.
nu
mai că nu ar avea nici un rost. co
nsiderăm că plasarea în
antiteză a eu
ropei unite sau federale a viitorului cu națiunile europene de astăzi și din trecut este o
mare eroare, menită să abată opinia publică și pe unii politicieni de la chestiuni fundamentale, de substanță.
eu
ropa națiunilor poate foarte bine să dea naștere – cum se și întâmplă sub ochii noștri –
eu
ropei comunitare a viitorului, dacă se respectă câteva reguli și se îndeplinesc câteva condiții.
tr
ecem în continuare la analiza amănunțită a construcției dlui bo
ia, urmând cuprinsul lucrării
Istorie și mit în conștiința românească. Am păstrat titlurile și subtitlurile date de autor. tr
imiterile
dintre paranteze se fac la paginația ediției a i
i-
a, care, deși beneficiază de încă o introducere, este
neschimbată în raport cu prima și mai ușor de găsit ( bu
curești,
ed
itura
hu
manitas, 2000, 376 p.).

-8-
2. An A LI zA COn țInU TULUI
I
nT
RODUCERE
(p. 43-48)
ca orice autor riguros și serios, profesorul lu cian bo ia începe prin definirea termenilor
majori utilizați în lucrare, adică a noțiunilor de istorie și mit. pe
ntru publicul larg, disocierea între
istoria reală, sau între ceea ce s-a petrecut cu adevărat în trecut, și reconstituirea a ceea ce a fost,
ori istoria ca discurs, era absolut necesară. Autorul atrage atenția că „cele două istorii sunt departe
de a fi echivalente” (p. 43), ceea ce reprezintă o observație general acceptată. De aici însă, judecata de valoare a dlui
lu
cian bo
ia urmează o cale proprie: istoria-discurs sau istoriografia nu poate, de
fapt, să aspire la „reconstituirea” trecutului, fiindcă istoricul recreează trecutul după sensibilitatea sa sau, cu alte cuvinte, „produce un gen de ficțiune cu materiale adevărate ”. Argumentele nu sunt
de neglijat: aceleași procese și fapte istorice sunt tratate diferit de autori diferiți, manualele de istorie sunt foarte diferite, împrejurări deosebite au ca rezultat discursuri despre trecut deosebite.
se
face un
nou pas când se afirmă că înseși faptele istorice sunt construite de istoric (p. 44). Altfel spus, istoricul nu „reface” trecutul, ci îl „face” pur și simplu, el este demiurgul. Dacă este așa, natural că ceea ce
rezultă din munca istoricului nu poate fi decât ficțiune, cum spune însuși autorul.
ju
decata următoare
se impune de la sine: „nu există istorie obiectivă” și „nici nu poate exista” (p. 44).
ce
i care au crezut
și cred contrariul ar fi – după dl lu
cian bo
ia – robii iluziei scientiste a ultimelor două secole, ai „școlii
critice” și ai „marxismului”. pe
ntru a atenua parcă șocul afirmațiilor de mai sus, suntem asigurați că
și în științele zise exacte totul este relativ. to
tuși – ni se spune în continuare – istoria este un caz aparte,
pentru că ea nu este făcută doar de istorici (cum este fizica făcută doar de fizicieni), ci de toți și de toate: tradiția orală, literatura, școala, biserica, armata, discursul politic, presa, radioul, televiziunea, cinematograful etc. De aici ar decurge un soi de «istorii mitificate», pe care profesioniștii domeniului nu le pot controla și influența decât în mică măsură.
în
acest punct, se cuvine să facem un popas, fiindcă pătrundem pe terenul definirii celei
de-a doua noțiuni-cheie, aceea de „mit”, și fiindcă acum ni se dă și cheia titlului cărții: istorie și
mit nu înseamnă o paralelă sau o comparație între două domenii distincte, cum s-ar putea bănui, ci
tratarea istoriei românilor ca mit, ca sumă de mituri. pe
ntru o asemenea tratare și-a pregătit autorul
terenul, atunci când a procedat la definirea istoriei în chipul rezumat mai sus. Distincția între trecut și discursul despre trecut, chiar dacă ambele sunt numite în mod curent istorie, este veche, iar filosofii
istoriei au analizat acest lucru sub o multitudine de fațete, în funcție de diverși factori, inclusiv școala de gândire căreia i-au aparținut.
es
te clar că istoria ca discurs nu se suprapune niciodată istoriei reale,
dar majoritatea istoricilor sunt de acord că ea, istoriografia, tinde să se apropie cât mai mult de istoria

-9-
reală, dacă istoricul este onest și își cunoaște meseria. Aici, profesorul lu cian bo ia are un punct de
vedere diferit și paradoxal: după ce numește istoria-discurs „reconstituirea a ceea ce s-a petrecut”
cândva, spune că istoricul – recte oricare istoric – produce ficțiune. or
, reconstituirea înseamnă
restabilirea unui fapt, proces etc., așa cum a fost sau aproape așa cum a fost. pr
in urmare, istoricul
autentic nu-și poate propune și nici permite să producă ficțiune. De altminteri, ficțiunea (creație a
imaginației, născocire) este apanajul artelor; creatorii din domeniul artelor recurg la imagini artistice cu scopul re-creării, re-modelării realității.
pr
in urmare, dacă istoricul încearcă să re-constituie
realitatea, să o refacă aproximativ, după indiciile pe care le are, el nu poate apela cu bună știință la ficțiune sau, dacă o face totuși, atunci se transformă în literat, pictor, muzician etc., adică în artist.
pa
radoxurile lanțului de judecăți continuă însă: pe de o parte, istoricul ajunge la ficțiune
lucrând cu materiale sau fapte adevărate (p. 43), pe de alta, chiar faptele sunt construite de istoric (p. 44).
că
istoricul autentic așază «faptele» într-o schemă explicativă, logică este aproape de la
sine înțeles. Dar prin aceasta el nu trebuie să ajungă la «ficțiune», decât dacă părăsește specificul disciplinei, dacă vrea să-și anihileze statutul de istoric și să treacă în alt domeniu. Mai mult, istoricul nu poate «construi» intenționat fapte istorice, decât dacă este istoric-participant, dacă el concură la făurirea istoriei reale.
is
toricul de azi (adică din ultimele două secole) care «face» (recte contraface)
fapte ale trecutului este, în realitate, un impostor – sunt și au fost destui – și este până la urmă depistat și blamat.
Afirmația că nu există istorie obiectivă (p. 44) poate să provină din convingerile filosofice
personale ale autorului și trebuie respectată.
în
acest spirit, pentru unii, adevărate autorități ale gândirii,
nu există nici realitate obiectivă. te
ologia și filosofia creștină (vezi, de pildă, sf
ântul Augustin) susțin
că lumea reală este cea de dincolo și că lumea palpabilă, pământeană este una a iluziilor, a umbrelor, a deșertăciunii.
în
limbajul unora dintre oamenii de știință, s-a încetățenit însă noțiunea de «realitate
obiectivă» (realitate existentă în afara conștiinței omului și independent de ea) și cea de «istorie obiectivă» (istorie reală, imparțială).
ev
ident, a doua noțiune acoperă un ideal sau o tendință, anume
tendința istoricului de a se apropia cât mai mult de trecutul-realitate, de a-l reconstitui cât mai veridic.
is
toricii știu că nu ajung niciodată exact la acest scop, care rămâne etern un ideal, dar nu pot abdica
de la tendința respectivă. și
fizicianul știe că omul nu va dezlega niciodată complet tainele atomului,
dar nu încetează să caute, să spere că va descoperi un nou adevăr, că va elimina o pată neagră sau o mai veche eroare.
pr
in urmare, credem că istoricul nu ajunge niciodată la adevărul absolut (care este
apanajul divinității), dar, dacă este onest și bine pregătit, ajunge la adevăruri parțiale.
în
nici un caz,
nu ajunge direct, ca spre un scop în sine, la frumos, sau la grotesc, sau la urât, sau la sublim, deoarece
astfel ar deveni artist. Asta nu înseamnă că scrisul istoric, ca formă, nu poate fi frumos, că nu poate
avea virtuți artistice. Mulți istorici autentici, căutători și descoperitori sinceri de adevăr (adevăruri), au fost apreciați ca excelenți stiliști, ca „artiști”, pentru limba în care au scris, pentru cursivitatea

-10-
și armonia limbajului. un adevăr se poate comunica în mai multe feluri, cu o singură condiție: să
rămână adevăr.
es
te evident că domnul bo
ia nu consideră istoria o știință și ea nici nu este știință în înțelesul
clasic al temenului. ch
iar și în comparație cu științele numite sociale sau socio- umane, istoria are
un statut aparte. un
mare filosof al istoriei în plan european, anume Alexandru D. xe
nopol, scria
că faptele din câmpul științelor naturii sunt „fapte de repetiție” (se pot reproduce, în laborator de
exemplu), pe când faptele istorice sunt „fapte de succesiune” (o dată petrecute, nu se mai pot repeta)1.
fi
rește, de aici nu trebuie să tragem concluzia (nici xe
nopol nu a făcut-o) că nu putem cunoaște faptele
istorice. Relativismul (și relativitatea) au revoluționat toate științele, dar nu au dizolvat deocamdată disciplinele, domeniile, în ciuda interdisciplinarității, a globalizării cercetării, a renunțării la multe diviziuni renascentiste, raționaliste, iluministe etc.
în
viziunea autorului aflat în atenție, istoria nu
poate fi o știință, pentru că științele sunt căutătoare de adevăr (adevăruri), relativ sau parțial, dar totuși adevăr.
su
ntem de acord că nu există un unic adevăr (ar fi teribil de plictisitor să fie un astfel
de adevăr!), dar există adevăruri mărunte pe care putem și trebuie să le căutăm. Dacă nu căutăm adevărul (adevăruri), atunci ce să căutăm în trecut, ca istorici?
poe
tul caută un subiect pentru un
poem, o baladă, o odă, pictorul caută o scenă pe care s-o imortalizeze pe pânză, Verdi a văzut în
eg
iptul faraonilor sursă de inspirație pentru o operă celebră, ca să îndemne la emanciparea țării sale,
it
alia etc. es
te evident că toți aceștia recurg deliberat la ficțiune; trecutul este la ei un pretext pentru
a-și susține ideea și a desfășura în toată amploarea lor imaginile artistice, specifice ramurii din artă pe care o ilustrează și pentru care sunt înzestrați cu har sau talent.
fa
ptele pot fi inventate de artiști, viața
personajelor reale poate fi distorsionată fără limite, câtă vreme ambianța unei anumite epoci este vag surprinsă etc.
or
, dacă istoricul «produce un gen de ficțiune», dacă el «construiește fapte» cu bună
știință, nu este oare un artist?
fi
rește că da, și nici nu este de mirare acest lucru.
se
cole la rând, chiar
milenii, în antichitate, la egipteni, la vechii evrei, la grecii epocii homerice și mai apoi, chiar la romani un timp, istoria, în ciuda etimologiei termenului (anchetă, cercetare, căutare), era considerată arta de
a vorbi, de a cânta și de a scrie frumos despre trecut. Muzica și poezia făceau corp comun cu istoria.
nu
î
ntâmplător, cl
io este plasată în fruntea muzelor. Milenii la rând, aezii, logografii, he
rodot, ta
citus,
autorii gestae-lor medievale, sute, poate mii de „istorici” au povestit, au cântat și au scris frumos (nu
adevărat) despre trecut. or
, frumosul este o categorie estetică și se raportează la artă. tr
eptat, a apărut
însă, timid la început, preocuparea pentru adevăr, curățarea de ficțiune, de legendă, de poveste, de
intervențiile fățișe ale zeilor. De peste două mii de ani datează ideea de critică a surselor. De atunci
se știe că istoricul, lăsând pe seama artiștilor ficțiunea, frumosul și alte categorii estetice, are menirea să reconstituie crâmpeie ale trecutului după reguli precise, folosind izvoare de diferite tipuri. Aceste reguli au devenit parte a profesiunii de istoric, a eticii meseriei.
el
e au fost exagerate cu timpul, în
1 Vezi Alexandru D. xe nopol, Principiile fundamentale ale istoriei, ia și, 1900.

-11-
anumite locuri și sub anumite regimuri, au condus și la distorsiuni, la falsuri. Din artă, istoria a ajuns
pentru unii știință aproape exactă.
ev
ident, au fost mereu corsi e ricorsi, suișuri și coborâșuri, volute
impresionante sau reveniri spectaculoase. De la încrederea nemărginită în rațiune și cunoaștere s-a trecut la agnosticismul cel mai pur, de la ideea că omul (istoricul) poate cunoaște întocmai istoria, „așa cum a fost”, s-a ajuns la convingerea unora că trecutul (ca și realitatea în întregul său) rămâne complet impenetrabil.
în
fond, pentru orice există argumente și, într-o societate democratică, fiecare
este liber să creadă cum dorește, câtă vreme nu-i lezează pe cei din jur. to
tuși, curentele istoriografice
dominante, poate influențate de „scientismul ultimelor două secole”, cum preferă să se exprime lu
cian
bo
ia, sunt în legătură cu adevărul (adevărurile), cu cercetarea sau căutarea acestor adevăruri. fi
rește,
mai nimeni nu este atât de naiv să creadă că există un singur adevăr omenesc și că vreun istoric ar avea apanajul acestui adevăr, văzut ca un inefabil porumbel alb care așteaptă să fie prins.
es
te evident
că, dacă cinci istorici tratează independent același subiect al vieții trecute, vor rezulta cinci versiuni diferite.
pr
esupunând că toți cei cinci istorici sunt onești, că toți procedează la critica surselor, că toți
sunt buni profesioniști, că toți caută să limiteze pe cât posibil factorii perturbatori, aleatorii, presiunea mediului etc., se poate admite că operele rezultate ar fi relativ asemănătoare.
șa
nsele sunt însă mici să
se întâmple acest lucru, mai ales dacă tema comună a fost tratată de unul în manieră sociologizantă, de altul din punct de vedere cultural, de altul prin unghi politic, de altul prin prisma mentalului colectiv etc.
to
ate aceste variante sunt corecte și în conformitate cu adevărul parțial căutat de fiecare.
în
plus, peste un timp, după apariția unor surse noi sau după schimbarea sensibilității publicului,
aceeași temă va apărea, fără doar și poate, tratată altfel. Rigoarea metodelor de cercetare a trecutului este scăzută în comparație cu rigoarea din științele naturii și chiar cu aceea din alte științe numite sociale.
to
ate acestea ne pot împinge în relativismul cel mai adânc și în scepticism în legătură cu
descifrarea trecutului, ne pot lăsa indiferenți sau ne pot incita la noi cercetări, cu ferma convingere că trecutul, ca și viața, este de o complexitate extraordinară.
ci
tatul din lu
cien fe
bvre – Istoricul nu este cel care știe, ci cel care caută (p. 44) – are,
credem, și o altă interpretare decât cea dată în lucrarea analizată aici. Dl lu
cian bo
ia vrea să înțeleagă
că istoricul nu este cel care știe adevărul (fiindcă oricum nu-l poate ști), ci acela care investighează trecutul (ca să afle ce?).
in
tenția lui lu
cien fe
bvre și a faimoasei școli din care a făcut parte, în spiritul
profesionalismului, al «meseriei de istoric», era mai degrabă de a distinge între cel care știe infinite date și fapte din cărți, care preia de-a gata totul (dar care este amator sau, oricum, nu este autentic istoric) și profesionistul care dispune de metodologia cercetării, care știe ce și cum să cerceteze.
cu
a
lte cuvinte, între doi oameni pasionați de trecut, cu aproximativ același bagaj de date istorice, istoric
este numai acela care cercetează, care investighează trecutul, care se îndoiește, care poate face critica surselor și care, în dreaptă consecință, poate distinge adevărul de minciună, de fals, de iluzie.
un
f
izician iubitor de trecut poate să cunoască istoria or
dinului ioanit, sau a masoneriei, ori evoluția

-12-
hamului la cai, sau a potcoavei, mai bine decât un istoric, dar numai istoricul poate descifra un
document latin cu scriere gotică din secolul x
iii,
se poate pronunța cu autoritate despre autenticitatea
unui sigiliu capitular sau poate încadra corect filigranul hârtiei unui miscelaneu de acum cinci secole.
fi
zicianul-istoric ia totul de-a gata, pe când istoricul de profesie caută, descoperă, cântărește, critică,
respinge sau acceptă, în cunoștință de cauză. pr
in această zicere, lu
cien fe
bvre nu a incriminat
cunoașterea sau aflarea adevărului, ci adunarea mecanică de date, considerată nespecifică pentru istoric.
or
icum, frazele celebre, proverbele bune, maximele au mai multe înțelesuri și se modifică
în sens, ca și gustul oamenilor. un
eori, le reamintim studenților noștri de la cursul de paleografie
latină că vorba «ai carte, ai parte» nu a avut la început nici o legătură cu școala și cu avantajele celor școliți, ci s-a referit la charta (diploma, documentul, cartea de moșie) a celor care voiau să aibă de
drept pământ.
nu
mai cei cu document (hrisov) de la suveran aveau parte, în fața legii, de proprietate
funciară, baza prosperității medievale.
și
cuvintele își modifică treptat înțelesul: iobagii (șerbii, de la
un moment dat) erau în secolele x
i-x
ii
cei mai apropiați companioni ai regelui, cei mai importanți
membri ai elitei ungare; cnezii (juzii) noștri – mărunți stăpâni feudali locali sau chiar țărani, într-o etapă a avatarurilor lor – nu mai au aproape nimic din prinții slavi (cneji), deși cuvântul cneaz (rudă cu germanicul vechi kunig) înseamnă principe; nemernicul nu a fost de la început un om de nimic, ci
acela care „nemerea” într-o comunitate rurală închisă, tulburându-i echilibrul etc.
ți
nând seamă de
toate aceste modificări de sensuri și transformări, este clar că și aprecierea lui lu
cien fe
bvre poate
avea mai multe interpretări.
no
i o preferăm pe cea relevată mai sus.
pr
ofesorul lu
cian bo
ia mai particularizează într-un fel istoria: dacă cele mai multe științe
și discipline sunt rezervate cvasiexclusiv specialiștilor domeniilor respective, „istoria nu este făcută doar de istorici” (p. 44-45). Aici, se suprapun intenționat planurile. După ce, inițial, ni se explicase că oamenii în general, indivizii, comunitățile fac istoria și că istoricii (profesioniștii) o scriu, acum verbul a face capătă înțeles ambiguu: toți și toate fac istoria (p. 45).
ca
în orice domeniu al cunoașterii,
și în trecutul reconstituit există cel puțin două planuri: unul elaborat de specialiști, de istorici, de cercetători, de cei dotați cu instrumentarul necesar și altul al tradiției orale, al amatorilor, al celor ce iubesc trecutul, dar nu-l pot reface singuri (deși încearcă și îl deformează).
to
tuși, reconstituirea
corectă, profesionistă și credibilă a trecutului este făcută de istorici. Mai apare, foarte rar, câte un diletant de geniu precum
sc
hliemann, descoperitorul tr
oiei, dar și aceștia sfârșesc prin a se încadra
regulilor meseriei, prin a se specializa.
Difuzarea istoriografiei autentice în societate, spre medii mai largi sau mai restrânse, nu se
face mereu direct prin intermediul istoricilor, ci prin varii mijloace, interferează cu legende, tradiții, mituri, clișee etc. și conduce implacabil la vulgarizări, exagerări, erori, falsuri.
pr
ofesioniștii istoriei
«se află prinși în această rețea» (p. 45), dar – dacă vor – sunt conștienți de acest lucru și nu îl acceptă ca pe un dat implacabil, primenesc mereu trecutul de intruziuni deformatoare. Desigur, nu reușesc

-13-
niciodată s-o facă pe deplin, dar cine poate atinge absolutul în această lume? fa rmecul este tocmai
căutarea. Dar căutarea cu rost. Dacă nu desprindem realul de imaginar, adevărul de fals, autenticul
de contrafacere, izvorul bun de cel rău, atunci de ce mai căutăm și ce căutăm? ev
ident, istoricul este
un om și nu se poate detașa de mediul în care trăiește, dar nu credem că obligatoriu «el se hrănește din mitologia ambiantă» și că «este la rându-i un producător de mitologie» în mod programatic și conștient (p. 45). Dacă dorește acest lucru, poate să fie și producător de mitologie, dar atunci încetează să mai fie istoric. Dacă nu dorește – optând pentru «meseria de istoric» propriu-zis -, atunci trebuie să ajungă în cel mai mare grad posibil la separarea realității trecute de mitologie, de imaginar. Aceasta nu înseamnă că miturile ar trebui să rămână nestudiate.
su
nt destui specialiști care le studiază cu mare
succes, inclusiv istorici dornici să descifreze evoluția mitologiei, rolul miturilor în cadrul diferitelor comunități, în mentalul colectiv
2.
Dl lu
cian bo
ia percepe însă o lume înconjurătoare alcătuită doar din mituri sau dominată
de mituri și vede în acestea materia primă a istoricului. De aceea, Domnia sa constată „un proces inevitabil de mitificare a istoriei” (p. 45).
co
nștient de șocul acestor afirmații, autorul se simte obligat
să ne lămurească asupra accepțiunii pe care o dă noțiunii de mit. ur
mând firul logic indus până aici,
nu ar trebui să fim foarte mirați: dacă istoricul nu trebuie și nu poate să descopere adevăruri, dacă produce „un gen de ficțiune”, dacă el însuși „construiește fapte”, atunci cu ce altceva ar putea el să opereze decât cu mituri? Dar să vedem ce definiție se dă mitului. Mitul ar fi o „construcție imaginară (ceea ce, încă o dată, nu înseamnă nici reală, nici ireală, ci dispusă potrivit logicii imaginarului),
destinată să pună în evidență esența fenomenelor cosmice și sociale, în strâns raport cu valorile fundamentale ale comunității și în scopul de a asigura coeziunea acesteia” (p. 46). Mai sus fuseserăm avertizați că, în concepția autorului, nu este nici o contradicție inerentă între imaginar (căreia i se subsumează și mitul) și realitate și că a distinge între adevărat și neadevărat, în cazul miturilor, este
un mod greșit de a pune problema (p. 45).
nu
ni se pare nimic spectacular, cât timp ne identificăm cu
logica autorului: dacă istoria ca discurs nu poate ajunge la adevăr și nu trebuie să încerce să distingă între adevăr și neadevăr, atunci materia primă a istoriei – care ar fi miturile – cum s-ar putea supune acestei distincții, și la ce bun?
ch
iar dacă în realitate s-ar putea distinge între adevărat și neadevărat,
cine să facă acest lucru, din moment ce istoricii nu au menirea aceasta?
Dar să revenim la definiția mitului. nu
înțelegem cum poate fi mitul construcție imaginară,
2 exemple: Y. -M. be rcé, Le Roi Caché. Sauveurs et imposteurs: mythes politiques populaires, pa ris, 1994; Roger
Caillois, Le Mythe et l’homme, pa
ris, 1938; er
nst ca
ssirer, Le Mythe et l’homme, pa
ris, 1972; su
sanne ci
tron, Le Mythe
national, pa
ris, 1991; n. co
hn, L ’histoire d’une mythe. La conspiration des Sages des Sion, pa
ris, 1977; G. Durand,
Introduction à la mythodologie. Mythes et sociétés, pa
ris, 1996; Mircea el
iade, Aspecte ale mitului, bu
curești, 1978;
Raoul Girardet, Mythes et mythologues politiques, pa
ris, 1986; ca
ndido Mendes, Le Mythe du développement, Paris,
1978; André Reszler, Mythes politiques modernes, pa
ris, 1981; je
an tu
lard, Napoléon ou le mythe du sauveur, Paris,
1987 etc.

-14-
nici reală, nici ireală, din moment ce adjectivul imaginar înseamnă nereal, fictiv, închipuit? Nici
ce poate să fie logica imaginarului nu este deloc clar, dacă ne amintim că logica singură înseamnă
demonstrație, rațiune, raționament sau ordonarea gândirii?
Dar, deși în cazul miturilor nu se distinge între adevărat și neadevărat, ele, miturile, degajă – ni
se spune – adevăruri esențiale. Deocamdată, se degajă și paradoxuri, ceea ce nu este lipsit de farmec
într-un eseu. Definițiile curente ale mitului, luate din surse de cultură generală, nu din tratate de specialitate, sună însă altfel:
•
1
. formă a culturii spirituale specifică societății primitive, incluzând o reprezentare generală
a realității și o încercare de explicare a ei, dar deosebindu-se atât de simbolul religios sau artistic, cât și de teoria științifică sau filosofică (ex. Miturile cosmogonice povestesc cum a apărut lumea, iar miturile etiologice se referă la originea unor fenomene, obiceiuri, instituții etc.). Apare sub forma unei narațiuni populate de ființe și întâmplări fabuloase, fantastice, simbolizând forțe, fenomene și procese naturale sau sociale; 2. născocire, minciună (Mic dicționar enciclopedic, varii ediții,
bu
curești,
ed
itura
en
ciclopedică, sub voce);
•
1
. povestire de origine populară, transmisă de tradiție și exprimând într-o manieră alegorică
sau sub trăsăturile unui personaj istoric deformat de imaginația colectivă, un mare fenomen natural: mitul solar, miturile grecești (vezi legendă), mitul lui
pr
ometeu; 2. amplificare și deformare de către
imaginația populară a unui personaj sau fapte istorice, a fenomenelor sociale etc.: mitul napoleonian, mitul eroilor; 3. construcție a spiritului care nu se sprijină pe un fond de realitate: averea sa este un mit. Mitologie: ansamblu de legende, mituri care aparțin unei civilizații, unui popor, unei religii și, în parte, antichității greco-latine etc. (Pluridictionnaire Larousse. Dictionnaire encyclopédique de
l’einseignement, varii ediții,
pa
ris,
li
brairie
la
rousse, sub voce);
• 1. povestire cu caracter fantastic care expune diversele credințe ale popoarelor antice despre
zei, despre unele întâmplări și fapte legendare; 2. născocire, poveste, basm ( fl
orin Marcu, co
nstant
Maneca, Dicționar de neologisme, varii ediții,
bu
curești,
ed
itura Academiei, sub voce).
Ar mai putea fi găsite sute de dicționare cu definiții ale mitului, dar nu credem că este
nevoie. în
mod curent, mitul (de la grecescul mythos, adică „povestire”) este o narațiune arhaică, din
vechimea nebuloasă, despre zei, eroi sau oameni, despre obiecte, lucruri, idei, forțe etc., exprimând dorințe, sentimente sau explicații, cu mijloacele fabulosului, fantasticului, ficțiunii.
or
ice mit are
un sâmbure rațional, real, care ține de esența umană, dar totul este îmbrăcat în înveliș metaforic și alegoric.
pr
in dozajul fin între real și fantastic și prin marile probleme umane cărora le oferă răspunsuri
tulburătoare, miturile au o permanentă actualitate și se pretează la foarte multe interpretări, în acord cu multitudinea evenimentelor și situațiilor istoriei umane. Miturile despre oameni și «realități» din trecutul controlabil se numesc «mituri istorice», deși noțiunea este relativ nouă.
o
interpretare
tentantă și originală a miturilor, cu ajutorul analizei structuraliste, a oferit cl
aude lé
vi-st
rauss (vezi,