Preventie, Terapie Si Reabilitale In Adictiidocx

=== Preventie, terapie si reabilitale in adictii ===

UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

Centrul de Formare Continuă și Învățământ la Distranță

Asistență Socială

LECT. UNIV. DR. EUGEN BĂICAN

PREVENȚIE, TERAPIE ȘI REABILITALE ÎN ADICȚII

ANUL II-ID

Student: CĂȚĂNAȘ BIANCA ALINA

Anul școlar 2015-2016

Consumul de alcool si alcoolismul în România si în plan international

Termenul de alcool arată că provine din Egiptul antic și avea o semnificație destul de îndepărtată față de cea actual, și anume: traducerea liberă a cuvântului “al-Kohl” este “lucru subtil” și se folosea pentru a denumi pulberea foarte fină utilizată de femei în pictarea feței, mai exact a sprâncenelor și a ochilor. Abia pe filiera arabă, termenul alcohol denumea substanțe care vor avea semnificația de lichid, fiind compus din “al” și cuvântul “cohl”, care înseamnă “praf foarte fin”. Apoi, în anul 1877, în cea de-a VI-a ediție a Dicționarului Academiei Franceze, cuvântul „alcohol” capătă forma pe care o cunoaștem astăzi- alcool, prin suprimarea literei h, este definit ca fiind un lichid incolor, inflamabil, cu miros și gust specific, obținut prin fermentare sau prin cale sintetică și utilizat ca dizolvant, dezinfectant, combustibil dar nu în ultimul rând la prepararea băuturilor spirtoase.

Dependența de alcool reprezintă nevoia imperioasă de a ingera băuturi alcoolice. Au fost folosiți și alți termini substitutive ca “eufomanie” , ”toxicomanie” , ”obișnuință” , ”adicție”. Dar ceea ce îi este specific este faptul că alcoolul produce dependență după trei zile de administrare cronică. Fenomenul de referă la două aspecte:

Dependența psihică: impulsul psihic nestăpânit de a continua consumarea de alcool pe care îl resimt alcoolicii cronici și este determinat de factori farmacologici, psihologici și sociali; faptul că sub influiența alcoolului apare relaxarea duce la dorința repetării consumului, rezultând dependența psihică;

Dependența fizică: evoluează în paraleș cu dezvoltarea toleranței și se evidențiază prin sindromul de abstinență; oprirea consumului de alcool la băutorii cronici este urmată după câteva ore de manifestări zgomotoare, uneori grave.

Medicul suedez Magnus Huss introduce în anul 1874 termenul de alcoholism, atrăgând pentru prima dată atența asupra importanței sociale și rolului patogenic al alcoolului. Alcoolismul reprezintă fenomenul complex, individual și/sau social din marea grupă a toxicomaniilor, considerată în prezent a patra problemă mondială de sănătate public, după bolile cardiovasculare, mentale și cancer. Nu există o definiție unanim acceptată cu privire la alcoholism dar în această categorie intră persoanele care consumă în mod repetat, abuziv și succesiv alcool, ajungând la dependență, cu timpul instalându-se modificări psihosomatice care pertură relațiile individului cu mediul social. Alcoolismul poate fi definit ca un obicei de a consuma alcool mai mult și mai des decât tolerează organismul, determinând o obișnuință și o dorință irezistibilă de a repeat ingestia. Unii autori au propus ca alcoolismul să fie definit prin trei factori, și anume: deteriorarea psihică și fizică, comiterea de acte antisocial și consum excesiv de băuturi alcoolice.

Istoria, simptomele și semnele asociate alcoolismului sunt în mare parte cele care definesc dependența fizică față de orice substanță cu efect sedativ: tulburări de caracter, diminuarea potențialului lucrativ și a abilității, scăderea puterii de concentrare și a atenției, tremurături, insomnie, oboseală, tulburări digestive, spasme musculare. Toare aceste tulburări au efect în sfera relațiilor sociale, enonomice, familial și interpersonal, stând la baza majorității actelor violente și distructive.

Tipologia Organizației Mondiale a Sănătății face referire la trei forme de abuz de alcool, și anume:

Consumul excesiv episodic- cel puțin patru episoade acute într-un an;

Consumul excesiv continuu (obișnuit)- cu peste 12 intoxicații pe an (minimum una pe lună);

Dependența alcoolică (toxicomanie)- nevoia imperioasă de consum zilnic.

Alcoolismul este o boală crinică și progresivă, caracterizată prin pierderea controlului asupra consumului de alcool și care are drept consecință apariția unor serioase probleme sociale, fizice și psihice, atât pentru persoana dependentă cât și pentru cei din orbita sa socială și chiar pentru comunitate. Alcoolismul presupune:

Dependența de alcool;

Consumul excesiv de alcool;

Impregnație/intoxicație cu alcool;

Tolernață specifică față de alcool;

Prezența sindromului de sevraj alcoolic.

Alcoolismul, ca fenomen de influiențe asupra vieții sociale, presupune implicarea alcoolului în geneza devianței, iar rolul său în declansarea conduitei infracționale este indiscutabil. Alcoolemia crește o dată cu consumarea rapidă a băuturilor alcoolice, tăria băuturii consumate- exprimate prin grade alcool, ingesia de alcool pe stomacul gol și în funcție de masa corporală redusă a consumatorului de alcool.

Cauzele consumului de alcool se corelează cu efectele sale complexe, dintre care cele psihologice au o mai mare vizibilitate: stări de euforie, dehinhibiție verbală, logoree, creșterea capacității de imaginație. S-au semnalat corelații dominante ce apar între diferite forme de consum și tipuri de comportamente, de cele mai multe ori problematice, deficitare, disfuncționale:

Forma habituală se corelează cu o conduită fără motivație în familie, navetism, insatiscacții profesionale;

Forma reactivă se corelează cu stări de frustrare, evenimente nefericite, stări conflictuale persistente;

Forma episodică se corelează cu perioade de refuz total al consumului, tendința aparentă de a controla consumul, un program zilnic strict, dar și crize dipsomane;

Dependenda alcoolică se corelează cu sindromul de sevraj prin abstinență, halucinații, chiar deril.

Fluctuațiile consumului de alcool demonstrează dependența acestuia față de o serie de factori sociali, de unele evenimente, cum a fost prohibiția în America, determinând scăderea consumului de alcool pe o scurtă perioadă de timp după promulgarea legii; sau chiar a intereselor guvernanților, în țările coloniale nu se punea nici o stavilă consumului de alcool, pentru că așa puteau fi atinse mai ușor scopurile de dominare.

În cauzalitatea alcoolismului, ca problematică cu multe controverse, se anunță prezența a trei factori probabili. Astfel, primul dintre ei se referă la gradul de tolernață individuală la alcool care se pare că este diferită chiar și după caracteristici rasiale: diferă la europeni și americani față de indieni, chinezi și japonezi; în această grupă de factori sunt avuți în vedere unii markeri genetici ai alcoolismului. Factorii socioculturali se referă la rolul alcoolului în diferite contexte culturale. Se deosebesc astfel culturile permisive față de alcool- iudaismul, creștinismul și culturile care descurajează sau interzic cu desăvârșire consumul de alcool- islamismul, hinduismul, budismul. Factorii psihologici presupun existența unor predispoziții față de alcoolism prezente la persoane volubile, cu incapacitatea de asumare a responsabilităților implicate în rolul social, cu predispoziții narcisiste, sentimente de nesiguranță și inferioritate.

În geneza alcoolismului sunt prezenți și alți factori de risc:

Sexul: rata alcoolismului bărbaților față de femei este de 3:1;

Vârsta: alcoolismul apare, de obicei, între 20 și 40 de ani la bărbați, iar la vârsta de peste 65 de ani alcoolismul este mai mult o raritate;

Istoricul familial: riscul copiilor ce provin din familii de alcoolici de a deveni ei înșiși alcoolici este de aproximatic patru ori mai mare decât la copiii din familiile nealcoolicilor;

Factorul demografic: este un factor ce delimitează un anumit tip de consum al unui animit tip de alcool, consum determinat inițial de condițiile de mediu- alcoolul distilat pentru Anglia, SUA, Rusia; vinul pentru Franța, Italia, Portugalia, Grecia; berea în Germania, Austria, Danemarca și Olanda.

Consumul de băuturi alcoolice exprimat în litri de alcool pur pe cap de locuitor:

Consumul diferențiat (vin/bere)

„Ani la rândul, am ținut morțiș să ne păstrăm poziția de fruntași în topul marilor consumatori de alcool din Uniunea Europeană. Nici taxa pe viciu și nici criza economică nu au putut pune capăt „epidemiei" de tulburări legate de consumul de alcool din România – denumirea pe care, în ultima vreme, specialiștii o preferă termenului de „alcoolism", pe motiv că ar fi mai corectă.  Cea mai recentă statistică privind consumul de alcool în lume, efectuată de specialiștii Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), susține că un român bea între 15 și 19 litri de alcool pur pe an. Asta ar însemna între 1.250 și 1.500 de beri (de 330 ml) sau între 208 și 263 de sticle de vin (de 750 ml) într-un an, dacă ne gândim că o sticlă de bere conține 12 ml de alcool pur și un pahar (125 ml) cu vin – aceeași cantitate.  Suntem, alături de cehi și de sloveni, marii băutori de alcool ai Uniunii Europene. Depășim cu mult țări despre care exista ideea preconcepută cum că au mulți consumatori de alcool, cum ar fi Norvegia, Islanda, Suedia și chiar Irlanda, Marea Britanie și Finlanda.

Este ușor de remarcat faptul că preocupările specialiștilor față de această ”boală socială” sunt îndelungate, de mare durată, presupun mobilizarea de resurse importante, rezultatele de investigație sunt complexe, iar tratamentele și intervențiile nu au niciodată character definitive. De altfel, chiar autoritățile specializate pe controlul social au o atitudine interesantă: niciodată nu se promovează idea unei abstinențe totale, recomandându-se mai ales o anumită moderație a consumului. Această poziție este dictată de altfel de dimensiunile economice a fenomenului, foarte asemănătoare fiind și situația tabagismului: abia atunci când consumul se transformă în abuz și apoi în dependență, ce se manifestă cu efecte nocive asupra individului și asupra orbitei sale sociale, îmcep adevăratele demersuri de intervenție și control. Dar uneori această reacție tardivă nu mai are efectul scontat.

Indiferent de țara din care provenim, indiferent de rasa și religia din care facem parte, indiferent de probeleme sociale sau familiare cu care ne confruntăm, trebuie să ne “știm controla” în fața acestui viciu, altfel ne controlează el pe noi.

BIBLIOGRAFIE

Neamțu, George; Stan, Dumitru (2005), Asistența socială. Studii și aplicații, Iași, Editura Polirom;

Schiaucu, Valentin; Canton, Rob (2008), Manual de probațiune, București, Editura Euro Standard;

Pozele selectate de pe site-ul GOOGLE- secțiunea „alcoolul și alcoolismul în romania statistici” (imagini).