Preventia Violentei Domestice Asupra Copiilor de Varsta Scolara

Psihologie

Preventia Violentei Domestice Asupra Copiilor de Varsta Scolara

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

introducere

Lucrarea „Prevenirea violenței domestice asupra copiilor de vârstă școlară ” reprezintă analiza unor fenomene ale societății românești actuale care pornește de la dimensiunea generală asupra violenței domestice, concentrându-se în mod deosebit pe impactul violenlei domestice asupra copilului.

Violența domestică este o temă de mare actualitate și mai mult decât o temă este o mare problemă a societății contemporane. Atât în țara noastră, în Europa sau alte continente studiile se concentrează pe stabilirea cauzelor, identificarea efectelor și crearea de soluții care să combată efectele negative ale acestui tip de violență asupra școlarilor.

Această temă stârnește dezbateri aprinse cu privire la eficiența soluțiilor care sunt date pentru rezolvarea corespunzătoare a problemei și găsirea de noi soluții care să îmbunătățească sistemul de valori al familiei și implicit al societății.

Familia este unul dintre mediile cele mai afectate de violență; aceasta este un fenomen universal care amenință stabilitatea căsătoriei, el fiind prezent pretutindeni, de la cele mai mici așezări umane până la cele mai mari orașe și așezări urbane începând cu societățile primitive, continuând cu țările în curs de dezvoltare și respectiv până la cele mai dezvoltate conglomerate.

Violența domestică este de asemenea un subiect sensibil al agendei publice, asupra căruia este îndreptată atenția și eforturile autorităților de a găsi soluții pentru reducerea incidenței, dar și mediul non-guvernamental va continua să se îndrepte cu aceeași preocupare spre oferirea unor noi soluții.

Alegerea grupului țintă a fost făcut în urma observației cercetătorului în Centrul de Plasament nr. 2, Oradea, situat pe strada Feldioarei nr. 13, unde acesta își desfășoară activitatea de voluntar. În cadrul acestui centru, majoritatea beneficiarilor au fost victime ale uneia sau a mai multor forme de violență domestică în familie.

Lucrarea de față își propune să analizeze cauzele violenței domestice cât și efectul pe care îl are asupra copiilor. Totdată urmărește și identificarea unor metode de prevenire și combatere a violenței domestice.

Rezultatele prezentate în această lucrare au fost culese utilizând metoda calitativă iar datele au fost obținute prin aplicarea interviului semistructurat și al observație participative. Aceste metode de cercetare au fost eficiente în culegerea de date și informații care, în final au dus la atingerea obiectivelor propuse.

MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Am recurs la această temă deoarece pentru mine prezintă un interes personal. De la o vârstă fragedă am cunoscut multi prieteni și colegi de joacă ce au avut de suferit de una sau mai multe forme ale violenței domestice, fapt care m-a făcut să mă întreb daă nu e ceva ce eu personal aș putea face pentru a le fi de ajutor. Am fost martoră la nenumărate suferințe emoționale, vise ruinate, personalități alterate și persoane demoralizate tocmai datorită efectelor – de cele mai multe ori nocive – pe care formele variate de violență domestică le conține.

Celebra prezentatoare de televiziune americana, Orpah Gail Winfrey a spus o vorbă ce a fost dezbătută în detaliu de analiști, dar care arată un mare adevăr: ”Nu suntem ceea ce vrem să fim; nu suntem ceea ce vom fi, ci suntem ceea ce-am fost

Adevărul e că fiecare eveniment major din viața noastră și nu numai, își are amprenta asupra modului nostrum de gândire și acțiune. Modelele trasate de părinți și tutori sunt cele care crează dicteuri atitudinale și de conduită comportamentală într-o mica sau mai mare măsură. Că vrem sau nu să admitem, ceea ce suntem azi se datorează într-o oarecare măsură trecutului nostru fapt care nu ar trebui să ne împiedice în ascensiunea noastră pe scara devenirii personale și respectiv sociale.

Violența domestică este unul din factorii negativi ce își lasă amprenta de cele mai multe ori într-un mod foarte evident asupra noastră ca indivizi, uneori fără sa conștientizăm acest lucru.

Definirea conceptului de violență domestică

Violența domestică se află la baza unor vaste boli fizice și de asemenea boli mentale, a numroase consultații medicale sau spitalizări și de asemenea incapacitate pe o perioada determinată de a exercita munci si respectiv îndeplinire a datoiilor sociale. De asememea violența poate fi unul din numeroasele motive ale consumului ridicat de medicamente și respectiv al serviciilor de sănătate. Altfel formulat, consecințele violenței în spațiul domestice se pot simți pe o perioadă lungă de timp după actul de violență, consecințele pe termen îndelungat a dmultiplelor forme și episoade de agresiune se cumulează.

Familia ca formă de organizare socială are ca rol primordial funcția de a se ocupa de creșterea copiilor. Acest rol pare să fie tot mai puțin important pentru generațiile care vin. În cazul momentelor și a evenimentelor de violență are loc cel mai frecvent perturbarea, respectiv stoparea acestei funcții, fapt ce se petrece în cele mai multe cazuri, ca o stare de boală cronică despre care putem menționa că se acutizează. Cercetările demonstrează faptul că în cazul copiilor ce se dezvoltă și cresc într-un mediu fierbinte și o atmosferă cu un nivel de violență ridicat, indiferent dacă sunt sau nu în mod direct ei însăși victimele directe, trauma suferită este la un nivel mult mai ridicat. Intensitates e profundă, având o durată mai ridicată decât în cazul copiilor despre care se știe că sunt victime sigure ale diferitelor forme de abuz, ori neglijență manifestată de către părinți. În cazul familiilor bântuite de violență, de orice natură ar fi aceasta, copiii se dezvoltă într-un mediu în care cele mai elementare necesităti sau nevoi sunt profund și în permanență neglijate.

Aceste simple nevoi dar de o importanță ridicată sunt necesare în dezvoltarea armonioasă a copilului de vârstă școlară și nu numai, nevoi dezbatute mai pe larg în cadrul Capitolului II.

nevoia de siguranță

nevoia de a duce o viață ordonată

nevoia de dragoste

În mijlocul unei atmosfere tensionate cu factori violenți, rezultatul acestui lucru este faptul că micuții, copiii sunt cei care de cele mai multe ori sunt uitați , nu li se acordă nici un fel de atenție. Mai exact, aceșt tip de copii sunt expuși in mod direct unui rău ce nu pare a putea fi oprit, având parte de voci ridicate, scandal, urlete și atitudini cu caractetr si nivel de violență ridicat. Datorită neglijenței parentale din cadrul acceselor de furie, a certurilor și al actelor de violență, nenumărate incidente ce au ca rezultat accidentarea minorilor sub o formă sau alta, copiii fiind expuși astfel unor riscuri cu grad ridicat de violență de cele mai multe ori.

Din nefericire studiile arată că în cazul copiiilor ce cresc și viețuiesc în familii ce manifestă stări violente cu regularitate, duce la dezvoltarea unor comportamente și automatisme ce duce la identificarea copiilor abuzași sub oricare din formele de abuz și respectiv violență, ușor recognoscibile.

Copiii ce cresc și se dezvoltă într-un mediu asemănător celui descris mai sus riscă să aibă mari carențe pe toate nivelurie de bază ale comportamentului. Să luăm de pildă cazul unei femei, sau mai bine zis al unei mame ce este ea însăși o victimă a violenței propriului soț. Datorită factorilor perturbatori ce au loc în viața sa, ea nu mai este capabilă să ofere o îngrijirile calitativă și totodată elementară minorului. Atenția acesteia nu mai are ca focul oferirea hranei, al unei case primitoare, nici măcar al unei igiene adecvate, ori haine decente și curate, fapte care duc la alterarea în primul rând al sănătîții fizică și respectiv al celei psihice. De asemenea o mamă victimă ea însăși a violenței domestice va neglija importanța apărării copiilor de răniri, de producerea unor accidente sau respectiv orice formă de pericol ce amenință partea fizică a copilului sau nivelul de încadrare și relaționare în societate. În cele mai multe cazuri, sentimentul extrem de eficient – în sens negativ – al vinovăției are ca efect declanșarea unei stări de apatie, al unui sentiment general de eșec, sentiment de groază, teamă, frică fatp ce blochează rațiunea din ași exercita rolul; în acest caz mama este cea care nu mai poate să își indeplinească rolul stabilit de societateși de legile nescrise ale firii și respectiv ale vieții de familie.

În fmiliile în care violența este prezentă pe ordinea de zi, cel care suferă este copilul, care de cele mai multe ori este neglijat, fiind astfel expus multor lucruri rele, având parte de singurătate umplută de strigăte, certuri și neînțelegeri. Putem considera aceste lucruri mai sus menționate ca fiind sursa principală a numărului ridicat și totodată în creștere al accidentelor domestice unde majoritatea victimelor sunt copiii de toate vârstele.

Semne vizibile ale violenței domestice

În majoritatea cazurilor, copiii care își duc existența în cadrul unor familii cu caracter violent, dezvoltă numeroase comportamente și mecanisme ce au drept consecință recunoașterea și identificarea cu ușurință a acestora. De cele mai multe ori aceștia prezintăo variație d etulburări și probleme precum cele enumerte mai jos:

Probleme fizice

Violența în mediul familial își lasă vizibil amprenta asupra copilului șsolar și nu numai, acesta dezvoltând o serie de probleme ce de multe ori nu pot să aibă o explicație rațională.

– boli inexplicabile

– expunere la accidente în habitat și respectiv în afara acestuia

– procesul de dezvoltare fizică este încetinit, lent.

Cele mai frecvente efecte psihologice ale violenței fizice includ depresie, tulburări de somn, pierderea poftei de mâncare, atacuri de panică, anxietate. Un studiu arată că anumiți factori cum ar fi sănătatea fizică bună, stima mare de sine, sprijinul familiei și al prietenilor pot diminua impactul psihologic al abuzului fizic și sexual asupra victimei care trăiește într-un mediu violent.

Probleme emoționale și mentale

– anxietate accentuată

– sentiment de culpabilitate fără un motiv aparent

– frică de abandon

– izolare

– mânie

– frica de răniri

– teama de moarte

Într-un mediu în care domină violența domestică, pot apărea probleme emoționale și mentale asupra copilului, care este martor la ceea ce se întâmplă în familia lui. Lângă un părinte violent, atașamentul copilului este afectat, determinându-l pe acesta să se perceapă ca fiind incompetent, neiubit și de neiubit. Chiar și în momentul când ajung la maturitate, acești copii prezintă probleme emoționale și mentale, prin sentimente de vinovăție, prin depresie, anxietate, tristețe, izolare.

Probleme psihologice

– neîncredere în putrile propriirespectiv neîncrederea în sine

– depresie

– compararea propriei vieți cu cea a persoanelor din mediul proxim

Dezvoltarea copilului este afectată și din punct de vedere psihologic prin neîncredere în sine, crede că nu este bun de nimic, se compară cu ceilalți copii și în acest caz poate interveni chiar și depresia. Într-un studiu făcut de anumiți cercetători s-a aflat că în familiile afectate de violență, rata copiilor maltratați este mai ridicată decât în alte familii.

Stresul copleșitor al maltratării în copilărie este asociat cu influențe nefavorabile asupra dezvoltării creierului și experiențele precoce nefavorabile conduc la o creștere a sensibilității la efectele stresului mai târziu, în cursul vieții, și îl vor face pe individ vulnerabil la tulburări psihiatrice relative la stres.

Probleme de comportament

– agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalți,

– probleme cu somnul,

– enurezie

– bătăi

– fuga de acasă

– sarcini la vârste mici

– relații pentru a scăpa de acasă

– mutilare

– consum de droguri și alcool

– comportament defensiv cu minciuna;

La nivel comportamental, unii copii devin agresivi cu ceilalți. Aceștia cred că numai cu forța pot rezolva situațiile cu care se confruntă și pot dezvolta o personalitate delincventă în adolescență. „Ca reacție la conflict sau la o probv neîncrederea în sine

– depresie

– compararea propriei vieți cu cea a persoanelor din mediul proxim

Dezvoltarea copilului este afectată și din punct de vedere psihologic prin neîncredere în sine, crede că nu este bun de nimic, se compară cu ceilalți copii și în acest caz poate interveni chiar și depresia. Într-un studiu făcut de anumiți cercetători s-a aflat că în familiile afectate de violență, rata copiilor maltratați este mai ridicată decât în alte familii.

Stresul copleșitor al maltratării în copilărie este asociat cu influențe nefavorabile asupra dezvoltării creierului și experiențele precoce nefavorabile conduc la o creștere a sensibilității la efectele stresului mai târziu, în cursul vieții, și îl vor face pe individ vulnerabil la tulburări psihiatrice relative la stres.

Probleme de comportament

– agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalți,

– probleme cu somnul,

– enurezie

– bătăi

– fuga de acasă

– sarcini la vârste mici

– relații pentru a scăpa de acasă

– mutilare

– consum de droguri și alcool

– comportament defensiv cu minciuna;

La nivel comportamental, unii copii devin agresivi cu ceilalți. Aceștia cred că numai cu forța pot rezolva situațiile cu care se confruntă și pot dezvolta o personalitate delincventă în adolescență. „Ca reacție la conflict sau la o problemă, copiii recurg la un tip de ostilitate verbală, fizică sau de obediență pasivă pentru a-și rezolva problema sau pentru a-și satisface nevoile.”

Violența domestică este un fenomen cu impact negativ în care dezvoltarea copilului este serios afectată, atât cea fizică, psihică, cât și cea emoțională. De aceea, copiii au nevoie de dragostea, sprijinul și înțelegerea părinților, de o familie stabilă pentru a se dezvolta normal. Familia este temelia pe care se clădește orice societate și constituie mediul cel mai prielnic pentru dezvoltarea noii generații, care garantează transmiterea tradițiilor și a principiilor morale, asigurând totodată cea mai bună pregătire pentru viață.

Probleme școlare

– neîncredere

– abandon școlar

– schimbări bruște în performanțele școlare

– deficit de atenție

– lipsa bunelor maniere în mediul social

Efectele expunerii la violență în familie se extind și asupra funcționării copiilor în școală. Copiii expuși la violență în familie au dificultăți în menținerea atenției asupra sarcinii, dar există multe alte moduri în care progresul academic al acestor copii poate fi compromis.

Lipsa de comunicare, de interacțiune între copil și părinți afectează copilul pentru că el nu are cu cine să vorbească, nu poate să-și exprime sentimentele. Aceste tulburări îl vor face pe copil incapabil să facă față sarcinilor academice pe care le formulează școală.

Eșecul școlii în a-i socializa pe acești copii este dat de neînțelegerea situației familiale speciale a acestor copii și de insuficienta implicare a lor în socializarea acestor copii.

Un fapt luat foarte puțin în serios și de cele mai multe ori neglijat dar care ridică tot mai multe semne de întrebare stârnind neliniște, este rata ridicată a suicidului în rândul tinerilor și respectiv al tentativelor de comitere a suicidului.Neglijat adesea este faptul că în topul cauzelor se află climatul familial deteriorat și un nivel de comunicare redus în interiorul familiei.

Tipurile de violență domestică stau la originea unui număr variat de maladii pe plan fizic și respectiv psihic, al consultațiilor repetate, internărilor în spitale și al incapacității de a lucra pe o perioadă determinată.

Tipurile de violență domestică

Locul unde din nefericire legeislația intervine cel mai rar și deasemenea locul în care poate fi observată cea mai ridicată rată de apariție a violenței este familia. Formele variate de violență au ca targhet niște ființe vulnerabile ce prezintă o mai mare vulnerabilitate și fragilitate psihică, fie că ne referim la violența ce are ca subiecți femeile, bărbați, persoane vârsnice sau copii.

Cercetătorii au identificat patru tipuri de violență care se îndreaprtă spre paturile vulnerabile ale societății, menționate anterior.

– Violența emoțională

– Violența fizică

– Violența sexuală

– Violența scoială.

Violența emoțională

Face parte din tipurile de violență domestică, având cea mai ridicată formă de răspândire. Cu toate că este prezentă în fiecare din celelalte tipuri de abuz, aceasta e identificată și în mod separat, izolat de celelalte tipuri de manifestare ale violenței. Se poate realiza prin utilizarea de vorbe de ocară, cuvinte denigratoare, injurii, amenințări, e.t.c.

Acest tip de violență este dezastruoasă la nivelul stimei și încrederii de sine a persoanei abuzate, care favorizează instalarea unor afecțiuni precum oboseala, insomnii, stări de neliniște, de nervozitate, de tristețe accentuată, întâmpină dificultăți de concentrare și performanțe slabe la locul de muncă. Aceste persoane sunt mult mai predispuse să folosească droguri și să consume alcool; victimelor le este teamă de partener, mai ales dacă acesta este băut, iar instalarea depresiilor sau a tentativelor de suicid este foarte crescută.

Violența fizică

Acest tip de violență se concretizează în contacte fizice care provoacă durerea, atingeri violente. Aceste acte au ca țintă fie victima fie persoanele aflate în proximitatea acesteia precum: rudenii, copii, surori, părinți, frați, persoane care intervin în conflict. Acest ti de violență au ca focus victima, existând de nenumărate ori și daune colaterale. De cele mai multe ori se începe de la gesturi mici survenite în urma unor accese de furie, dar care scăpate de sub control pot duce la vătămări corporale și respectiv la crimă.

Violența fizică se manifestă prin comportamente precum: lovire cu palma, cu piciorul, cu pumnul, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, fracturi, arsuri, desfigurare, plesnire, bătăi, izbirea victimei de pereți sau de mobilă, reținerea victimei sau lăsarea acesteia într-un loc periculos. „Violența fizică constă în atingeri sau contacte fizice dureroase, inclusiv intimidarea fizică a victimei.”

Violența sexuală

Cea mai comună formă de violenț sexuală este violul, aceasta este un tribut plătit de nenumărate femei datorită normelor sociale care spun că bărbatul este cel care dictează direcția de mers în relația intimă, femeia fiind cea care trbuie să se supună în totalitate dorințelor acestuia. Însă violul nu este îndreptat doar asupra femeii ci de foarte multe ori copii ajung ținta violatorilo, care de multe ori provin chiar din propria familie, din cercul persoanelor pe care le întâlnesc în activitățile pe care le dezvoltă.

Violența sexuală poate să pornească de la injurii și vorbe jignitoare, sfârșind prin atingeri și acte sexuale nedorite de către victimă.

Victimele care au fost agresate sexual sunt mai susceptibile în a dezvolta anumite tulburări, depresie clinică și de stres post-traumatic, se autoînvinovățesc pentru ceea ce se întâmplă și se simt incapabile de a se apăra față de aceste traume care au efecte atât în prezent, cât și în viitor.

Violența sexuală afectează reacțiile și comportamentele, datorită tensiunii și situației umilitoare în care este plasată, iar cele mai frecvente manifestări psihopatologice sunt izolarea, tentativele de suicid, depresia, atacuri de panică, inabilitatea de a coopera și comunica.

Violența socială

Adeseori victimele acestui tip de violență provin din mediile sociale defavorizate dar nu numai. Asemeni în cazul violenței sexuale și aici violența socială se instaurează pe baza normelor culturale unde de obicei victima fie ea în rândul femeilor, al copiilor sau bătrânilor trebuie să respecte niște legi nescrise care pretind supunere față de ceva și de cineva. Cel mai adesea încălcarea cu sau fără voie a acestor norme nescrise atrage supă sine agresiunea socială.

Acest tip de violență domestică se interconectează prin faptul că adesea violența fizică este însoțită sau precedată de violența verbală și psihologică și urmată de cea sexuală, ele afectând personalitatea victimei prin efectele pe care le are asupra acesteia, nu numai în timpul actului de violență, dar și în perioada ce urmează prin diverse reacții: reacția fiziologică, emoțională, cognitivă.

Consecințele violenței domestice asupra copilului

Funcția primordială pe care societatea o atribuie familiei este aceea de a crește armonios și de a educa copiii transformându-i astfel în cetățeni model, denmi de încredere. Problema apare atunci când intervin abatri de la normele standard impuse familiei și anume doi părinți iubitori care au grija de odraslele lor. Nerespectare datului social, atrage după sine un dezechilibru în ceea ce privește creșterea, educarea și bine-nțeles disciplinarea copilului. Abaterile care au la bază violența atrag după sine o serie de consecințe de care suntem mai mult sau mai puțin conțtienți. Aceste consecințe de cele mai multe ori afectează pe termen lung persoana care are parte de un tratament violent încă din fragezii ani ai copilăriei și nu numai.

Legislația prevede că minorul trebuie să crească și să se dezvolte într-un mediu familial de fericire, iubire și înțelegere. Violența este într-o continuă creștere, iar această creștere se extinde nu doar la familii sărace și dezorganizate, ci și la nivelul societății, Dobson afirmând: „chiar și acum când scriu există copii pe tot cuprinsul lumii care suferă enorm din cauza violenței provocate de proprii părinți.”

Consecințele pe plan psiho-comportamental

În cazul unei familii ce se încadreaza în parametrii pe care noi îi numim normali, în formele de interacțiunea dintre copii și părinți, cei din urmă sunt aceia care din punct de vedere firesc se pliaza după necesarul psihic, afectiv și în același timp fizic, imperios necesar unei creșteri, modelări și de asemenea unei dezvoltări considerate a fi una echilibrată, de asemenea în armonie, care sa ducă spre o bună formare a copiilor aflați sub 18 ani și nu numai. În cazul intervenției factorilor perturbatori ce ataca funcția inițială a familiei are loc – de cele mai multe ori – asemeni unei stari de boală cronicizată care facilitează instaurarea actelor de violență, de oricare natură ar fi acestea, fapt ce amenință micul univers al copilului.

Se consideră că pentru dezvoltarea calitativă a psihicului unui copil, există câteva nevoi de bază care odată satisfăcute asigură o bună crestere copilulu, iar aceste câteva nevoi esențiale sunt după cum urmează:

Nevoia de a se simți în siguranță

Există un citat celebru al Sociologului și scriitorul american Stephen Covey, care descrie foarte clar ceea ce această nevoie reprezintă în esență: ”Siguranța reprezintă sentimentul nostru de valoare, de identitate, statornicie emoțională, respet de sine, tărie personală.”

Nevoia de a se simti iubit – nevoia de dragoste

Este ultima dintre marile nevoi pe care le prevede dezvoltarea armonioasa si omogenă a factorului psihologic al copilului, dar nu fără o importanță majoră.

În cadrul familiilor cu caracter violent aceste nevoi de cele mai multe ori sunt neglijate cu regularitate.

Lista consecințelor care intervin asupra oricărui minor ce are parte de violență în mediul familial variază, lista acestora poate fi vastă în funcție de brutalitatea și frecvența ridicată a actelor de violență, depinzănd totodată de încărcătura genetică a copilului. Cercetătorii au analizat aspectele afectate de violență atunci când facem referire la violența îndreptată împotriva minorilor, al copiilor școlari:

– apariția retardului intelectlui

– tulburări de echilibru emoțional

– tulburări cu consecință de natură fizică pe plan psiho-social

În funcție de personalitatea copilului și respectiv de proeminența cu care aceasta se reflectă în activitățile dezvoltate, copilul va dezvolta ctitudini reticente față de lume și viață odată cu intervenția forței și a violenței în rutina obișnuită a acestuia.

Simptome

Victimele violenței adesea prezintă simptome care au intensități și durată de apariție variată, fiind în strânsă legătură cu nivelul de violență la care copilul a fost supus. Simptome care apar frecvent la victimele minore ale abuzului sunt după cum urmează:

Tulburările de somn precum insomnia, imposibilitatea de a se relaxa și de a beneficia de odihnă;

Prezența coșmarelor pe perioada somnului

Anxietate generală, temaă și tresărire la zgomote dintre cele mai mici

Nivel de vigilență ridicat, suspectarea fiecărui individ, atenție ridicată în locui ce stârnesc memorii similare cu cele din timpul acceselor de violență

Tendința de a evita locuri, indivizi, alimente, accesorii care sunt factori declanșatori ai amintirilor neplacute din momentele traumatice.

Copiii ce provin din familii cu nivel ridicat de violență si nu numai, învață comporamente neadecvate cum sunt cele ce susțin că

– este acceptabil și totodată normal ca un bărbat să lovească o femeie sau vice versa după caz

– prin acte de violență este se poate obține ceea ce se dorește

– persoanele adulte au o forță fzică pe care nu o folosesc ori de câte ori este necesar

– bărbații care folosesc forța sunt adevărații bărbați, demonstrează că sunt puternici

– verbalizarea sentimentelor și afectelor reprezintă un act de slăbiciune;

De cele mai multe ori copiii ce viețuiesc în medii cu nivel ridicat de violență sunt martori ce atestă amenințările verbale, aruncarea și spargerea de obiecte, a prezenței agresiunilor fizice și al bătăilor, violenței și al amenințărilor cu arme, deasemenea martori ai violurilor, torturilor cu caracter sexual, al tentativelor suicidare și respectiv al omuciderilor. În astfel de situații copiii pot fi daune colaterale, respectiv victime ale acceselor violente fără ca acest lucru să fi fost intenționat.

Niște studii realizate pe copiii ajunși in centrele de refugiere împotriva violenței domestice au arătat că există niște faze de dezvoltare diferite d.p.d.v. emoțional și fizic al acestora față de copiii aflați într-un cămin primitor.

Sugarii – chiar daca sunt încă la un stadiu de dezvoltare incipient, aceștia semnalează neregularitățile prin comportamente exterioare precum:

– plâng în exces când sunt supărați

– se închid în ei înșiși și refuză să mănânce

– suferă vizibil la privarea de atingere fizică drăgăstoasă

Copiii antepreșcolari – aceștia dezvoltă forme vizibile de trăire a traumelor din profunzime, manifestând la exterior ceea ce trăiesc prin âmbolnăvire frecventă, timiditate ridicată, nivel al stimei de sine foarte scăzut, violență socială la grădiniță manifestată prin angajarea în lupte, mușcături, certuri, acestea manifestându-se in funcție de gen.

La vârsta preșcolară, copiii cred că tot se învârte în jurul lor și este provocat de ei. Dacă sunt martori ai violențelor sau abuzului, pot crede că ei le-au provocat. Unele studii au arătat că băieții preșcolari au cele mai mari rate ale agresivității și cele mai multe probleme somatice, față de alte grupe de vârstă.

Copiii de școală primară, în special în stadiul târziu, încep să învețe că violența este calea cea mai potrivită pentru a rezolva conflictele într-o relație. Deseori au probleme la teme iar la fetele din această grupă de vârstă au fost identificate cele mai ridicate nivele de agresivitate și depresie.

Adolescenții văd violența ca o problemă a părinților lor și deseori consideră victima ca fiind vinovată. Conflictele dintre părinți au o influență profundă asupra dezvoltării adolescenților și a comportamentului lor ca adulți și este cel mai puternic predictor al delincvenței violente.

Există numeroase efecte principale la copiii martori ai violenței domestice și unele efecte subtile. Cel mai bine documentate și notabile efecte sunt creșterea agitației și comportament agresiv, ca și depresia și anxietatea.

Comportament agresiv și neobedient.

Copiii care au fost martori ai violenței în familie deseori devin agresivi cu colegii, prietenii și profesorii. Ei tind să fie neobedienți, iritabili și ușor de înfuriat. Copiii care distrug obiectele și au tendința de a se implica în conflicte, pot dezvolta o personalitate delincventă în adolescență.

Emoții și conflicte interioare.

Problemele emoționale interioare, cum ar fi anxietatea, depresia, stima de sine scăzută, închiderea în sine și letargia, au fost identificate la copiii expuși la violența domestică. Alți copii prezintă afecțiuni somatice (suferințe corporale, dureri și îmbolnăviri fără o cauză medicală). Aceste simptome apar pentru că există o tensiune internă acumulată, la copiii care nu găsesc moduri de rezolvare a unor probleme, care nu își pot exprima conflictele sau nu pot căuta ajutor. Mulți observatori au constatat că interiorizarea problemelor, alături de nevoia de a se comporta exemplar și dorința exagerată de a-și ajuta mama, sunt caracteristice fetelor care au fost martore ale abuzurilor în familie.

Efecte la nivelul dezvoltării sociale și educaționale.

Alte studii au arătat că acei copii martori ai violențelor sunt influențați la nivelul dezvoltării sociale și educaționale. Copiii care sunt sau au fost implicați în incidente familiale violente sunt preocupați de această problemă și nu se pot concentra asupra cerințelor educaționale. Dezvoltarea lor socială poate fi afectată pentru că ei sunt foarte triști, anxioși sau prea preocupați ca să se implice; sau tendința lor de a folosi strategii violente în rezolvarea problemelor interpersonale îi fac nepopulari și se simt respinși. Unii asistenți sociali au constatat că femeile din grupuri imigrante, cu o cultură diferită, care au trăit într-un mediu violent, își neglijează educația, luptă prin metode acceptate cultural de a părăsi familia, cum ar fi căsătoriile timpurii, luarea unei slujbe înainte de a fi definitivat studiile.

Stresul post-traumatic (post-traumatic stress disorder – PTSD).

Studiile recente au demonstrat că mulți copii martori ai violențelor prezinta PTSD. Definiția tulburării post-traumatice, găsită în DSM-IV explică: persoana care suferă de stres post-traumatic a fost expusă unei amenințări cu moartea sau unei răniri/ amenințări a integrității sale fizice; răspunsul persoanei include frica intensă, neputință sau oroare; în cazul copiilor – comportament agitat sau dezorganizat. În plus, evenimentul este reexperimentat prin coșmaruri, amintiri recurente ale evenimentului produse de anumite elemente sugestive, etc; există o evitare continuă a stimulilor care amintesc persoanei de incident; sunt prezente simptome ale unei permanente stări de disconfort, cum ar fi dificultățile în adormire, iritabilitatea, izbucnirile de furie, dificultăți de concentrare, hipervigilență și o teamă exagerată. Mulți copii care au fost expuși la violențe nu au cunoscut niciodată un mediu calm, pașnic, chiar din copilărie, și de aceea dezvoltarea și reacțiile lor sunt afectate în mod diferit și cronic decât ale copiilor care nu au experimentat decât un singur eveniment traumatic într-un mediu liniștit și suportiv.

metodologia cercetării

obiectivele cercetării

1. Obiectivul general al cercetării:

analiza violenței domestice în familie

2. Obiective specifice:

descrierea cauzelor și efectelor violenței domestice în familie

identificarea metodelor de prevenire a violenței domestice

metode și tehnici folosite în cercetare

Cercetarea de față este o cercetare calitativă iar Mărginean I. ne spune în acest sens că studiile calitative contribuie în mod hotărâtor la evidențierea naturii fenomenelor care ne interesează.

În vederea realizării obiectivelor propuse s-a optat metoda studiului de caz. Pentru realizarea studiului de caz s-a folosit observația si interviul semistructurat. S-a optat pentru interviu deoarece este o tehnică de anchetă, de culegere pe cale verbală a informațiilor de la subiecți. Procedeul de lucru poate fi unul ce se desfășoară pe baza unui plan de convorbire sau ghid de interviu. Acesta este tehnica de obținere prin întrebări și răspunsuri a informațiilor verbale de la indivizi și grupuri umane în vederea verificării ipotezelor.

Interviul se practică în foarte multe domenii ale vieții sociale, există interviuri pentru ocuparea unei slujbe sau câstigarea unui concurs. Interviul în socio-umane se caracterizează prin faptul că urmărește culegerea unor informații ce au un oarecare grad de generalitate și privesc socialul. Interviul de conversație în asistența socială are caracteristici speciale care le diferențiază de conversațiile cotidiene. Interviul se realizează pe baza ghidului de interviuri care este un set de întrebări care direcționează interviul spre un anumit scop.

Grupul țintă al cercetării îl reprezintă copiii de vârstă școlară care sunt în centrul de plasament din cauza violenței domestice și familiile acestora. Interviul a fost aplicat pentru 3 familii (3 mame: doamna G. în vârstă de 40 de ani, doamna J. în vârstă de 34 de ani, doamna L. în vârstă de 37 de ani), 3 copii (M. de 12 ani, F. de 13 ani, D. de 10 ani) și unui specialit, asistentului social al Centrului de Plasament nr. 2 Oradea. Subiecții sunt din familii cu mai mulți copii care provin din mediul rural. Doamna G. este mamă a 4 copii, doamna J. este mamă a 5 copii și este însărcinată cu al șaselea, iar doamna L. este mamă a 3 copii. În cele trei familii 2 dintre mame sunt casnice iar una lucrează ca vânzătoare la un magazin din sat, iar în cazul taților, unul lucrează la vulcanizare, unul la tăiat de lemne la pădure iar unul este angajat la școala satului ca și om de servici.

Întrebările interviului au fost făcute pe baza unui ghid bine structurat care au urmărit obiectivele propuse temei de cercetare. (vezi anexele nr. 1, 2, 3) Interviul a fost aplicat în cadrul Centrului de Plasament nr.2 Oradea, județul Bihor, sub protecția căruia se află copiii, respectiv mamele victime violenței domestice. Înainte de aplicarea interviului subiecții au fost informați despre scopul lor, participarea fiind voluntară, așadar eșantionul a fost ales prin selecție arbitrară. Subiecții au fost încurajați să se exprime liber, în limbajul propriu iar mamelor și copiilor li s-au aplicat intreviul în mod individual pentru a evita perturbările sau inhibiția de a răspunde deschis la întrebări. Interviul s-a luat doar în urma consimțământului victimei, cu promisiunea că ceea ce va mărturisi va rămâne confidențial. Unul dintre principiile asistenței sociale îl reprezintă respectarea demnității umane, acest lucru însemnând și păstrarea confidențialității datelor beneficiarilor de către asistenții sociali.

Interviul pentru fiecare subiect în parte a durat aproximativ 20 respectiv 25 de minute, a fost înregistrat audio pentru a o eficiență maximă, apoi transcris.

Întrebările adresate familiei (mamei în studiul de față) au urmărit următoarele aspecte: (a) identificarea relației dintre părinți și copii, (b) identificarea motivelor care duc la violență domestică, (c) identificarea efectelor violenței domestice în familie.

Întrebările adresate copiilor au urmărit de asemenea: a) identificare relației dintre copii și părinți, b) identificarea mediului familial al copilului, c) identificarea pedepselor folosite cel mai des de către părinți.

Întrebările adresate specialistului, respectiv asistentului social au avut rol identificator în ceea ce privește efectul violenței domestice asupra copilului victimă.

rezultatele cercetării

Violența domestică reprezintă un factor care afectează în mod direct toți membrii familiei având drept consecință dizarmonia relațiilor interfamiliale . Familia este un mediu propice și aproape universal pentru socializarea copiilor, fiind înzestrată cu mijloace eficiente de susținere a comportamentului adaptativ. Astfel, chiar dacă grupul de prieteni are influență crescută asupra copilului ajuns la adolescență, familia rămâne cel mai puternic sistem în care are loc socializarea și dobândirea abilităților de adaptare. Cu alte cuvinte dacă mediul familial are cea mai mare influență asupra colilului, cu siguranță că viloența domestică va avea un impact puternic asupra dezvlotării lui.

Unul dintre punctele principale ale interviului atât cu mama cât și copil a fost identificarea relației dintre părinte și copil, respectiv copil-părinte. Dintre subiecții intervievați, unii declară că relația din familia lor este cele mai multe ori bună, cu puține incidente.

„Bună, când e musai aplicăm pedeapsa pentru copii…ne mai certăm, ne mai împăcăm, când cum. Depinde de situație că dacă sunt cuminți sau nu”. (doamna G.)

Pe de altă parte sunt subiecți care afirmă că situația din familia lor nu este deloc fericită iar acest lucru are un impact negativ asupra relației dintre părinte și copil. Copii de asemenea mărturisesc că cea mai bună relație în familie o au este cu mama, iar copii de cele mai multe ori fac referire la mamă ca fiind persoana care îi înțelege și fără de care nu s-ar descurca.

„Relația în familia noastră este des tensionată deoarece soțul meu consumă alcool atât eu cât și copii îl evităm în acele momente, deoarece este agresiv. Copii nu vor să aibă de-a face cu el pentru că le este frică de el mai ales când bea.” (doamna L.)

„Cu mama mă înteleg foarte bine, însă cu tata nu am o relație prea bună deoarece este violent cu mine. El tot timpul vine beat acasă, se ceartă cu mama, stigă la noi…și tot așa. Cand tata este plecat este liniste si ne simtim bine, însă atunci când vine, zilnic vine băut de la lucru, este tot timpul nervos și are chef de ceartă nimic nu este bine.” (copil M.)

„Câteodată mă înțeleg bine cu mami câteodată rău, alteori mă cert cu ea…depinde și ce toane am, câteodată sunt și eu rea cu mami, mai supărată. Cu tati nu prea vorbesc că el tot ne certa, nu-mi place să vorbesc cu el, era rău cu noi așa că nu prea vorbeam cu el.”(copil D.)

Relația dintre părinți și copii este afectată de comportamentul agresiv al tatălui, copii intervievați declarând că tatăl este părintele violent în casă, iar ei și mama sunt dor victimele acestuia.

De asemenea am constatat că factorii de risc care au dus la apariția acestui fenomen social numit violență domestică în familie sunt: consumul excesiv de alcool, alcoolismul participând la izbucnirile violente ale agresorului, gelozia nejustificată, patima pentru jocurile de noroc, neajunsurile economice, starea de sărăcie accentuată, absența unui loc de muncă stabil, relațiile extramaritale. În jurul acestor factori de risc s-au dezvoltat o mulțime de conflicte care au generat violența.

„Motivele care duc la violență este băutura desigur și are și o amantă, iar copii sunt și ei uneori răi și cnd vine beat acasă îi lovește dacă se enervează. Tot îmi zice că mă ocup prea mult de ei și să-i mai las în pace, dacă nu au lucrat nimic să nu le dau să mănănce. El era om de servici la școală și trebuia să meargă fetele în locul lui să facă curat că ori era beat ori nu avea chef să meargă. Nu mă lăsa pe mine să merg că zicea că îl fac de rușine. Și din cauza amantei îi bătea pe copii pentru că venea cu ea acasă la noi și îl influența.” (doamna J., 34 de ani)

Percepția subiecților despre violența domestică este negativă, aceștia fiind conștienți de efectele și amprentele pe care le lasă asupra copiilor. Totodată asociază violența domestică cu consumul de alcool afirmând că persoanele care consumă alcool sunt violente în general.

„Cred că percepția care mi-am facut-o este legată de soțul meu deoarece este violent și cred că persoanele care consumă alcool sunt violente în general.” (doamna L., 37 de ani)

„E greu de suportat să locuiești cu o persoană violentă, ar trebui să se schimbe pentru că face mult rău copiilor pentru că ei chiar dacă sunt mici văd că tatăl lor este rău cu ei și îi bate. Nu sunt de acord cu așa ceva…s-ar putea să rămână copii marcați chiar și acum copii sunt marcați și se săperie când vorbesc tare.”(doamna G., 40 de ani)

Pedeapsa corporală este aplicată deseori copiilor ca metodă de disciplinare și este considerată un drept al părinților sau o expresie naturală a autorității lor. Pedeapsa corporală sau bătaia fizică este o măsură care nu necesită prea mult timp sau cunoștințe speciale, dar care, totuși, are un efect imediat iar un copil bătut va face imediat ceea ce i se spune.

Cele mai folosite pedepse aplicate copiilor de către mamă sunt cele nonviolente cum ar fi: punerea la colț, restricții de la joacă, de a ieși afară din casă și a interacționa cu ceilalți copii. Tatăl însă adoptă un comportament violent față de copii cum ar fi: bataia fizică, abuzul verbal ceea ce duce la scăderea valorii lui de părinte în ochii copiilor, percepându-l ca fiind un „om de nimic.”

„La mami ori ne pune la colț, aici la centru, acolo acasă nu prea ne certa ca o vedea tati și o certa pe ea, aici ori ne pune la colț sau nu știu nu ne dă voie afară, nu ne dă voie să ne jucăm așa. Tati dacă făceam ceva direct sărea la violență, ne bătea, dădea în noi cu ce apuca, deci el era direct, trecea la violență, nu mai discuta cu noi să ne zică haideți nu știu să zică către noi haideți la masă sau ceva de genu, nimic numa la violență, înjurături și atât deci nu știu…tati era ca un nimeni pentru mine nu pot să zic nimic pentru el.” (copil D., 10 ani)

Familia este cadrul în care copii se dezvoltă emoțional, fizic, intelectual, cadrul în care își dezvoltă diferite abilități și cadrul ăn care își petrec copilăria și tinerețea, până ajung la maturitate și pot să-și facă la rândul lor o altă familie. Așadar mediul de viață în care se dezvoltă un copil este foarte important ca toate cele menționate mai sus să se dezvolte armonios. Copilul are nevoie de dragoste, înțelegere, afecțiune, are nevoie de ajutor acolo unde nu poate singur, de nevoie de sprijin în tot ceea ce face. Atmosfera din cadrul familiei care este victimă violenței domesteice este una tensionată dominată de teamă, frică față de agresor în care cele menționate lipsesc cu desăvârșire mai ales din partea părintelui agresor. De asemenea din acest motiv, copii sunt adesea neliniștiți și deseori cauzează conflicte între ei care se termină cu bătaie.

„Noi cum am trăit acolo la țară nu prea ne înțelegem…nu ne înțelegem bine suntem și noi copii răi și nu o ascultăm pe mami sincer. Cu tati nu prea avem treabă pentri că el tot timpul este nervos și dacă îi zicem ceva se supără și ori strigă la noi, ori ne bate și dă în noi cu ce apucă.” (copil F., 13 ani)

„La noi în casă tot timpul este cerată, mai este câteodată și liniște dar mai rar că tata vine tot beat acasă și este nervos tot timpul…nu-i place nimic din ce facem noi și tipă pe mama că nu face nimic toată ziua. Mama ne ia apărarea tot timpul în fața lui tata și avem noroc cu ea că dacă nu ne-ar bate mai des dar așa se bagă mama și nu îl lasă pe tata să ne bată.” (copil M., 12 ani)

Televiziunea și violența scenelor prezentate la televizor este din ce în ce mai prezentă, în special pe micul ecran iar efectele ei asupra comportamentului individului, a unor grupuri sociale și la nivel societal este din ce în ce mai evidentă. Violența de la televiziune este legată de rolul masculinului și puterea pe care o deține acesta prin fortă și nu numai atât dar violența este folosita de protagoniști, caracterizați ca fiind buni sau rai, ca instrument pentru atingerea unor obiective si pentru rezolvarea unor conflicte. Cu alte cuvinte violența difuzată la televizor produce confuzie în mintea auditoriului prin faptul că protagoniștii care fac răul sunt atât personaje negative cât și pozitive. Prin urmare violența este percepută ca fiind bună sau rea în funcție de scopul în care este folosită. De asemenea este evidențiată forța bărbatului și puterea pe care o deține asupra celorlalți.

Mass-media a ajuns să aibă un impact negativ în multe familii având consecințe negative asupra copiilor și asupra relației dintre soț – soție, părinți și copii. Cazurile intervievate pentru realizarea acestui studiu mărturisesc că televizorul este un obiect important în casa lor la care copii își petrec o bună parte din timp pe zi și nu doar copii ci și părinții împreună cu aceștia. De asemenea afirmă printre altele că programele violente nu lipsesc ci dimpotrivă vizionează destul de des astfel de programe împreună cu copii.

„Copii se uită în fiecare zi la desene violente pentru că acuma nu mai sunt desene faine ca pe vreumuri, acuma numai cu violență și cu bătăi…se uită și la filme cu bătăi și eu mă uit la un serial care are un limbaj violent și urât….și copii se uită la filme în fiecare zi de unde ănvață numai prostii.” (doamna J., 34 de ani)

„Toți din casă ne uităm la televizor la emisiuni și la filme. Cele mai multe filme prezintă scene de violență cu un grad foarte ridicat, însă și desenele animate au foarte multe scene de violență….arată cum se bat..cum își fac rău unii altora iar copii asta învață daca de uită și se uită în fiecare zi că nu prea au ocupație și atunci își pierd timpul la televizor.” (doamna G., 40 de ani)

Efectele violenței domestice își lasă amprenta cel mai adesea asupra copiilor. Copiii care cresc în familii cu tensiuni și violență domestică dezvoltă tulburări emoționale, iar copilul tratat cu ostilitate de părinte în timpul copilăriei sale este adânc rănit de acesta. Copilul nu va fi în stare să ofere dragoste necondiționată ci va fi afectat de ceea ce a văzut în copilărie în familia sa iar stima de sine este scăzută și amintirile îl vor urmări pe tot parcursul vieții.

Cel mai adesea, copii care sunt abuzați fizic sau verbal de către părinții lor se interiorizează și refuză să spună altora despre problema lor. În cazurile copiilor intervievați atunci când tatăl lor adopta un comportament violent față de ei și îi bătea, se ascundeau în camera lor și nu mai ieșeau toată ziua interiorizându-și sentimentele de furie față de acesta.

„Aprenta pe care și-o pune violența asupra copilul este greu de imaginat, toată viața va rămîne cu carențe emoționale, iar în relațiile personale îi va fi foarte greu să dezvolte atașament, deoarece încrederea este zdruncinată și dezamăgirea este mare.” (Asistent social, Centrul de Plasament nr. 2)

„Atunci când mă bate tata eu mă duc în camera mea și stau acolo, nu mai comentez nimic că dacă mai și comentez ceva mă mai lovește așa că nu zic nimica. Câteodată mai plâng de nervi că mă bate nu neaparat că mă doare că mo lovește…mă doare mai mult că se poartă așa cu mine ca și cum nu aș fi copilul lui.” (copil M., 12 ani)

Mai mult decât cele expuse mai sus fenomenul violenței domestice are efecte negative emoționale și comportamentaele asupra copiilor fiind afectate funcțiile cognitive. De cele mai multe ori întâmpină dificultăți în menținerea atenției la școală, au rezultate slabe la învățătură, intră în conflict cu alții copii, se confruntă cu complexe de inferioritate, nu are prieteni, este pesimist, se simte dat la o parte și devine vulnerabil în fața situațiilor prin care trece. De asemenea copilul care trăiește într-un mediu violent nu va reuși să deprindă abilități și atitudini necesare pentru viața de zi cu zi cum ar fi: afecțiunea, abilitatea de a comunica, abilitatea de a se relaționa corect la ceilalți.

După cum am specificat în metodologia cercetării, am vrut să aflăm și părerea specialistului în domeniul asistenței sociale care are în vedere cazurile de violență domestică la care li s-au luat interviul. În ceea ce privește violența domestică acesta este de părere că violența domestică reprezintă o problemă des întâlnită în țara noastră.

„Violența domestică este foarte des întâlnită în România și din păcate femeile acceptă să traiască într-un mediu și alături de persoana agresoare și violentă cu frica nesiguranței de teama de a nu rămâne copii fără tată.”(Asistent social, Centrul de Plasament nr. 2)

De asemenea asistentul social afirmă că cele mai frecvente pedepse folosite de către părintele violent sunt abuzurile fizice prin bătaie și agresiunile verbale. Dintre cazurile întâlnite de acesta părintele violent este cel mai adesea tatăl.

În ceea ce privește pedepsele aplicate copiilor de către părinți, asistentul social sugerează că cel mai potrivit este ca părintele împreună cu copilul să stabiliească pedeapsa în funcție de gravitatea greșelii pe care a înfăptuit-o.

„Cred că înainte de a da copilului o pedeapsă este nevoie ca acesta să îi explice copilului greșeala și împreună cu acesta să alegă o pedeapsă în funcție de gravitatea greșelii comise.” (Asistent social, Centrul de Plasament nr. 2)

Violența domestică împotriva copiilor nu este o problemă imposibil de depășit și ea poate fi schimbată însă această schimbare nu este deloc ușoară. Intervenția imediată este necesară pentru a răspunde situațiilor de criză și nevoilor imediate ale copiilor abuzați și trebuie scoși din mediul respectiv.

„Este un proverb care spune că „violența naște violență”, cred că înainte de a te căsători sau a sta cu cineva este nevoie să cunoști foarte bine persoana și familia din care provine, însă sunt cazuri în care agresorul marchează foarte bine comportamentul său violent. Așadar cred că este necesar ca să se facă instruire și consiliere cu părinții pentru a preveni pe cât este posibil violența domestică asupra copilului.” (Asistent social, Centrul de Plasament nr. 2)

În urma analizei rezultatelor cercetării, ne putem da seama că violența domestică este întâlnită în familiile în care părinții au un statut social scăzut din punct de vedere economic, iar consumul de alcool, gelozia, relațiile extraconjucale duc cel mai adesea la violență domestică în familie atât asupra copiilor cât și asupra mamei.

metode de prevenție a violenței domestice asupra copilului

Prevenția violenței domestice supra copilului este un proces amplu, iar pentru a avea rezultate pe termen lung este nevoie să se intervină la toate nivelurile și anume: la nivel instituțional, social și personal. Prevenția este un proces important pentru diminuarea cazurilor de violență.

Activitatea de prevenție a violenței domestice implică mobilizarea instituțiilor și persoanelor care pot lucra la creșterea nivelului de conștientizare a gravității violenței împotriva copiilor în toate formele sale și a implicațiilor inegalității de gen. Există instituții și persoane pregătite profesional care pot veni în sprijinul victimelor violenței domestice prin oferirea de anumite servicii speciale, care pot fi foarte eficiente în cazul persoanelor abuzate.

Legislația violenței domestice

Din punct de vedere legislativ, violența în familie are mai multe reglementări legale, dar cea mai importantă și cea mai nou apărută lege în cazurile de violență este Legea nr.25 din 9 martie 2012 privind modificarea și completarea Legii nr.217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr.367 din 29 mai 2003. Aceasta instituie o serie de măsuri menite să asigure victimei dreptul la demnitate și viață privată, cu următoarele modificări și completări:

Se modifică articolul 1 alineatul 2 și va avea următorul cuprins: (2) Statul român, prin autoritățile competente elaborează și implementează politici și programe destinate prevenirii și combaterii violenței în familie, precum și protecție victimelor violenței în familie.

De asemenea, după articolul 1 s-a introdus un nou articol, în acesta fiind enumerate câteva principii esențiale pentru protecția și promovarea drepturilor victimelor violenței în familie:

principiul legalității;

principiul respectării demnității umane;

principiul prevenirii săvârșirii actelor de violență în familie;

principiul celerității;

principiul parteneriatului;

principiul egalității de șanse și de tratament.

Cadrul legislativ în domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie mai cuprinde:

Hotărârea Guvernului nr. 1624/2003 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Familiei;

Hotărârea Guvernului nr. 686/2005 pentru aprobarea Strategiei naționale în domeniul prevenirii și combaterii fenomenului violenței în familie;

Ordinul nr. 383/2004 privind aprobarea standardelor de calitate pentru serviciile sociale din domeniul protecției victimelor violenței în familie;

Ordinul comun nr. 384/2004 pentru aprobarea Procedurii de conlucrare în prevenirea și monitorizarea cazurilor de violență în familie;

Ordinul nr. 385/2004 pentru aprobarea instrucțiunilor de organizare și funcționare a unităților pentru prevenirea și combaterea violenței în familie;

Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor;

Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Serviciile sociale destinate prevenirii și combateri violenței domestice

Pentru prevenirea și combaterea violenței în familie sunt destinate anumite servicii sociale, printre care primirea și găzduirea temporară a copiilor și a mamelor victime violenței domestice. Serviciile de prevenție ajută victima să treacă peste situațiile neplăcute cu care se confruntă în familie.

Potrivit noilor prevederi legale, există mai multe tipuri de unități pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, care oferă gratuit servicii sociale:

centre de primire în regim de urgență;

centre pentru prevenirea și combaterea violenței în familie;

centre de recuperare pentru victimele violenței în familie;

centre de asistență destinate agresorilor;

centre pentru servicii de informare și sensibilizare a populației.

În cazurile de separare a victimei față de agresor, există oportunitatea primirii și găzduirii temporare în adăposturi publice. Aceste adăposturi destinate victimelor violenței în familie asigură gratuit servicii sociale de suport, cu respectarea standardelor de calitate, atât victimei, cât și copiilor aflați în îngrijirea acesteia, protecție împotriva agresorului, hrană, cazare, îngrijire medicală, asistență psihologică, pe o perioadă determinată de timp, până la rezolvarea situației familiale. Legea prevede că agresorilor le este interzis accesul în incinta adăpostului, iar locația acestuia este secretă pentru public.

concluzii

Această cercetare și-a propus să descrie cauzele și efectele violenței domestice în familie cât și identificarea unor metode de prevenire a violenței domestice. Concluziile la care s-au ajuns sunt următoarele:

– adoptarea unui comportament violent al părintelui (tata) față de copiii săi sunt: consumul de alcool, lipsa comunicării, neînțelegerile dintre soț și soție, relația extraconjugală a agresorului cu o altă femeie, gelozia și nu în ultimul rând și situația financiară.

– efectele violenței domestice asupra copilului sunt dezastruoase, afectându-i sănătatea fizică și psihică, relațiile sociale cu cei din jur, în special cu ceilalți copii de vârsta lor. Experiențele trăite de copilul abuzat au impact în viața lui, afectând domeniile importante, cum ar fi cel profesional, social, economic și emoțional. În urma acestor experiențe, copilul are o stimă de sine scăzută, are o încredere slabă în propriile abilități, se simte vinovat, se confruntă cu sentimente de teamă și rușine din partea tatălui său agresor..

– metodele de prevenție a violenței domestice încearcă să diminueze violența și să ofere protecție și siguranță copiilor și femeilor abuzați. Pentru aceata însă trebuie schimbate condițiile sociale și politice care contribuie la menținerea acestei probleme și structurile sociale care au instituționalizat violența.

bibliografie

Agenția Națională pentru Protecția Familiei, Ghid de intervenție în cazurile de violență în familie, București, 20-21.

Ana Muntean, Familii și copii în dificultate (Timișoara: Mirton, 2001), 123.

B.E. Carlson et All., „ Intimate Partner Abuse and Mental Health: The Role of Social Support and Other Protective Factors,” Violence Against Women Journal 6 (2002): 720-745.

Câmpineanu, I.; Neamțu, G. Intervenție și prevenție în delicvență, Editura Fundației Chemarea, Iași, 1998.

Diana Dobra, Percepția subiectivă a membrilor familiei monoparentale asupra condițiilor socio-economice de viață , Perspective teoretice și practice asupra asistenței sociale a familiei și copilului, 27, Salomea Popoviciu, (Oradea: Editura Universității Emanuel, 2010).

Dr. Octavian Mihai Sachelarie, Material publicat in “Arges: Revista de cultura”, Pitesti, anul IV(39), nr. 7(277), iulie 2005

E.A. Casey & P.S. Nurius, „ Trauma Exposure and Sexual Revictimization Risk Comparisons Across Single, Multiple Incident and Multiple Perpetrator Victimizations,” Violence Against Women 11 (2005): 505-530.

Flavius Baiaș, Marieta Avram, Legislația Familiei (București: All, 1996), 171.

G.R. Patterson, B.D. DeBaryshe, „ A developmental perspective on antisocial behavior,” American Psychologist 44 (1989): 329-335.

Gabriela Irimescu, Asistența socială, studii și aplicații. Violența în familie și metodologia intervenției (Iași: Polirom, 2005), 31.

George Neamțu, Tratat de Asistență Socială (Iași: Polirom, 2003), 691.

Ghidul de Intervenție în cazurile de violență în familie, 12, http://www.mpublic.ro/minori_2008/minori_5_11.pdf, accesat în 11 December 2013

Gordon, A. Jill; Moriarty, J. Laura. The Effects of Domestic Violence Batterer Treatment on Domestic Violence Recidivism, Criminal Justice and Behavior, vol. 30, no. 1, February 2003.

Ina Curic, Lorena Văetiși, Inegalitatea de gen: violența invizibilă (Cluj-Napoca: Eikon, 2005), 102-107.

Ioan Mărginean, Proiectarea cercetării sociologice, (Iași: Editura Polirom, 2009), 61

Iolanda Mitrofan și Cristian Ciupercă, Incursiune în psihosociologia și psihosexologia familiei (București: Press Mihaels, 1998), 373.

J. Leserman și alții, ed., „Selected Symptoms Associated with Physical and Sexual Abuse History Among Female Patients with Gastrointestinal Disorder.” The Impact on Subsequent health Care Visits Psychological Medicine 28 (1998): 417-425.

James Dobson, Creșterea copiilor, (Timișoara: Noua Speranță, 1993), 152.

Legea nr.25 din 9 martie 2012, privind modificarea și completarea Legii nr. 217/ 2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie publicată în Monitorul Oficial nr. 165, din 13 martie 2012.

M.E. Helfer, R. Kempe, R., The Battered Child (Chicago: The University of Chicago Press, 1997), 568.

Mănoiu Florica și Viorica Epureanu, Asistența socială în România (București: All, 1996), 202.

Michael Sheppard, Appraising and Using Social Research in the Human Service: An Introducțion for Social Work and Health Professionals, London: Jessica Kingsley, 2004, 137

Mitrofan, Nicolae. Agresivitatea- Psihologie socială, Editura Polirom, Iași, 1996.

Organisation Mondiale de la Santé, Rapport mondial sur la violence et la santé, WHO/ NHL HV 6625/ sous la direction Etienn G. Krug et al., Genève, Suisse, chapitres 4 et 6, 2002

P.L. Kohl, J.L. Edleson, și alții, ed., „Domestic Violence and pathways into child welfare services: Findings from the National survey of Child and Adolescent Well-Being,” Children and Youth Services Review 27 (2005): 1167-1182.

Rădulescu, M. Sorin, Devianța, criminalitate și patologie socială, Ed. Luminalex, București, 1999.

Rudicǎ, Tiberiu. Familia în fața conduitelor greșite ale copilului, Editura Didacticǎ și Pedagogicǎ, București, 1981.

Septium Chelcea, Ioan Marginean, Ion Cauc Cercetare Sociologică- metode și tehnici”, 270

Vasile Miftode, Maria Cojocaru, și alții, ed., Populații vulnerabile și fenomene de auto-marginalizare (Iași: Lumen, 2002), 167.

Violența față de copii în Republica Moldova : Raport asupra studiului / Min. Educației și Tineretului al Rep. Moldova, Min. Protecției Sociale, Familiei și Copilului al Rep. Moldova; coord. : Doru Petruți, … . – Ch. : S. n., 2007 (Combinatul Polig.). – 72.

SURSE INTERNET:

http://www.citatepedia.ro/index.php?id=99746

Ghidul de Intervenție în cazurile de violență în familie, 12, http://www.mpublic.ro/minori_2008/minori_5_11.pdf, accesat în 11 December 2013.

anexa 1: model de interviu aplicat familiei copiilor victime violenței domestice

Care este relația între părinți și copii în familia d-voastră

Cum vă caracterizați copii? (spuneți-ne ceva despre ei)

Ce părere aveți despre violența domestică?

Care sunt motivele care duc la violență domestică în familia d-voastră?

Ați decurs la violență asupra copiilor în familie?

Cum percepeți d-voastră persoana violentă/agresivă?

Ce sunteți dispus să faceți să evitați violența în familie?

Care este rolul mass-mediei în familia d-voastra în ceea ce privește violența domestică?

Cât de des vă uitați la TV la programele violente?

Care este ocupația pe care o aveți? (ambii părinți)

Câți copii aveți?

Mediul de proveniență:

rural

urban

anexa 2: model de Interviu aplicat copiilor victime violenței domestice

Care este relația ta cu părinții?

Te rog să ne spui câteva cuvinte despre importanța părinților pentru tine?

Cum este atmosfera în familia ta? (descrie puțin familia ta)

Care dintre cei doi părinți au un comportament violent față de tine?

Care sunt pedepsele primite de părinți atunci când nu ești ascultător?

Cât de des ești pedepsit de părinți?

Care este motivul pe care îl invocă părinții tăi atunci când te pedepsesc?

Care este pedeapsa aplicată cel mai frecvent de părinții tăi?

Care este părerea ta despre pedepsele aplicate de părinți?

Ce faci atunci când părinții tăi au un comportament violent față de tine?

Anexa 3: Model de Interviu aplicat specialistului/asistentului social

Puteți să ne spuneți câteva cuvinte despre violența domestică?

Care sunt pedepsele care ar trebui folosite de părinți pentru copii când e nevoie?

Dintre cazurile anterioare, ce fel de agresiune ați întâlnit cel mai frecvent?

Care dintre cei doi părinți au fost mai agresivi față de copii lor?

Cum credeți că ar putea fi evitată violența domestică?

Care sunt consecințele pe termen lung violenței domestice asupra copiilor?

Ce servicii exită în prezent pentru copii care sunt victime violenței domestice în familie?

Ce servicii există în prezent pentru agresorii copiilor care au fost victime violenței domestice?

Câte cazuri de violență domestică aveți în fiecare an? (aproximativ)

anexa 4: DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE ALUCRĂRII DE FINALIZARE A STUDIILOR

Titlul lucrării ________________________________________________________

___________________________________________________________________

Autorul lucrării _____________________________________________

Lucrarea de finalizare a studiilor este elaborată în vederea susținerii examenului de finalizare a studiilor organizat de către Facultatea _________________________________________ din cadrul Universității din Oradea, sesiunea_______________________ a anului universitar ______________.

Prin prezenta, subsemnatul (nume, prenume, CNP) _____________________

___________________________________________________________________

___________________________________________________________________,

declar pe proprie răspundere că această lucrare a fost scrisă de către mine, fără nici un ajutor neautorizat și că nici o parte a lucrării nu conține aplicații sau studii de caz publicate de alți autori.

Declar, de asemenea, că în lucrare nu există idei, tabele, grafice, hărți sau alte surse folosite fără respectarea legii române și a convențiilor internaționale privind drepturile de autor.

Oradea,

Data Semnătura