Prevenirea Si Reducerea Abandonului Scolar

PREVENIREA ȘI REDUCEREA ABANDONULUI ȘCOLAR

CUPRINS

ARGUMENT

CAPITOLUL I. PARTEA TEORETICĂ

1. ASPECTE GENERALE PRIVIND ABANDONUL ȘCOLAR

CONCEPTUL DE ABANDON ȘCOLAR

TEORII ALE ABANDONULUI ȘCOLAR

FACTORI IMPLICAȚI ÎN ETIOLOGIA ABANDONULUI ȘCOLAR

EFECTELE ABANDONULUI ȘCOLAR

METODE DE REDUCERE A ABANDONULUI ȘCOLAR

2. PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR. PROGRAME NAȚIONALE DESFĂȘURATE ÎN VEDEREA ACESTUI ASPECT

MODALITĂȚI DE PREVENIRE A ABANDONULUI ȘCOLAR. PROGRAME NAȚIONALE DESFĂȘURATE ÎN VEDEREA ACESTUI ASPECT

CAPITOLUL II. METODOLOGIA CERCETĂRII

SCURTĂ DESCRIERE A METODOLOGIEI PREZENTEI CERCETĂRI SOCIOLOGICE

OBIECTIVE ȘI IPOTEZE

TIPUL DE CERCETARE: ANALIYA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ. TEHNICI DE CULEGERE A DATELOR

INVESTIGAȚIA PROPRIU-ZISĂ

LIMITELE CERCETĂRII

CAPITOLUL III. PREZENTAREA INTERVENȚIEI DE TIP ASISTENȚĂ SOCIALĂ

1. PLANUL DE INTERVENȚIE

2. PREZENTAREA INTERVENȚIEI PROPRIU-ZISE

3. FINALITATEA ȘI EVALUAREA INTERVENȚIEI

CAPITOLUL IV. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI APLICATIVE

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Anexa 1

Anexa 2

Anexa 3

Anexa 4

Model de chestionar aplicat

ARGUMENT

Mi-am ales aceasta tema deoarece, din punctul meu de vedere consider că abandonul școlar reprezintă o problemă de actualitate care necesită toată atenția , necesară În scopul diminuării și eliminării pe cât posibil a acestuia din sfera vieții sociale.

Vorbind despre abandonul școlar, putem spune că acest termen generic reprezintă ansamblul Încălcărilor și abaterilor copiilor de la normele școlarității, Încălcări și abateri determinate de un complex de circumstanțe și de factori. Studiul "Toți copiii la școală până În 2015", elaborat de UNICEF și Ministerul Educației, Institutul Național de Statistică și Institutul de Științe ale Educației , ilustrează că În anul școlar 2010-2011, 65.000 de copii nu frecventau școala cu clasele I-IV iar 50.000 de copii nu ajungeau În sistemul de Învățământ gimnazial.

UNICEF menționa În anul 2013 că sunt mii de copii care abandonează școala existând aproape 100.000 de indivizi analfabeți. Rata abandonului școlar a fost de 17,4% În anul 2012 , În scădere ușoară față de 2010 , când era de 18,4% . Același studiu a explicat ritmul crescut al acestui fenomen ca efect al crizei fianciare din România.

Amploarea pe care a luat-o fenomenul abandonului școlar a determinat reacții diferite din partea societății, Înglobate de-a lungul timpului, În diverse modele de răspuns cu rolul de a oferi soluții privitoare la politica antiabandon și implicit la drepturile și Îndatoririle de elev.

Perioada copilăriei este destul de fragilă, mai ales din punct de vedere al vulnerabilității la influențele negative ale anturajului, precum și din punct de vedere al neconștientizării faptelor. Măsurile de sancționare a minorului ce refuză frecventarea școlii se iau În funcție de dezvoltarea bio-psiho-socială a acestuia, precum și a lipsei capacității de a face diferența Între bine și rău.

În această lucrare am Încercat să evidențiez rolul și gradul de implicare atât al serviciilor specializate cât și al comunității În acest Întreg proces de prevenire și reducere a absenteismului/ abandonului școlar precum și efectele negative semnificative pe care abandonul școlar le are asupra dezvoltării copilului.

Lucrarea este structurată În patru capitole. În primul capitol am dorit să evidențiez câteva caracteristici ale abandonului școlar, teoriile explicative ale fenomenului În sine. De asemenea cu ajutorul literaturii de specialitate am identificat efectele neglijării actului educațional și profilul minorului aflat În afara sferei educabilității.

În cel de-al doilea capitol am realizat o prezentare a modalităților de prevenire a abandonului școlar , care au pus accent pe apărarea drepturilor și interesului superior al copilului.

Pornind de la documentarea teroretică a literaturii de specialitate am realizat capitolul trei În care mi-am stabilit obiective cu privire la tema de cercetare. Astfel mi-am stabilit eșantionul si metodele ce cercetare, precum și sursele de culgere a datelor. Acestea au fost culese și analizate cu ajutorul unor tehnici specifice.

Motto : ,, Tinerețea este vârsta cea mai frumoasă În care săvârșim multe greșeli numite ulterior cu Îngăduință , experiență. ‘’ ( G. B. Shaw )

CAPITOLUL I. PARTEA TEORETICĂ

ASPECTE GENERALE PRIVIND ABANDONUL ȘCOLAR

,,Mutațiile din societate și din familia contemporană ( problemele eonomice , problemele de relaționare Între părinți și copii , timpul redus petrecut cu familia , redistribuirea rolurilor , suportul social și emoțional redus , munca În străinătate a părinților ) determină mai multe probleme emoționale la copii. ‘’ ( Szamoskozi , M, Protecția copilului. Dileme , concepții și metode , Editura Presa Universitară Clujeană , 1999 , p.47 )

La acestea se adaugă presiunea grupului , riscul consumului de droguri și a altor forme de dependență , metodele educative inconstante , supraÎncărcarea școlară, disfuncțiile În evaluare sau notare , frica de examene , aspecte ce constituie adevarați stresori pentru elevi , care , din păcate , uneori , evită confruntarea cu <<problema >> , prin abandon școlar.

Văzut din această perspectivă , abandonul școlar devine o problemă socială , o conduită care reflectă atitudinea structurată a lipsei de interes , motivație , Încredere În educația școlară.

CONCEPTUL DE ABANDON ȘCOLAR

Școala este o instituție socială În care se desfășoară procesul de Învățământ sub Îndrumarea cadrelor didactice. În România Învățământul constituie prioritatea națională (articolul 2 din Legea Învățământului ).

Învățământul este obligatoriu deoarece toți elevii din clasele pregătitoare și clasele I-X sunt obligați prin lege să frecventeze școala ; excepție de la Învățământul general obligatoriu fac copiii bolnavi ( cu handicap psihic sau locomotor ) , pentru care se organizează Învățământul special. Când elevul lipsește de la școală el Își Înterupe drumul formării sale , al devenirii , Înregistrează goluri În pregătirea sa ; acestea se adună și se transformă În cea mai grea boală nevindecabilă , de care va suferi toată viața : neștiința.

În dicționarul de sociologie al lui R. Boudon ( 1996 ) conceptul de absenteism școlar este corelat cu cel al delincvenței , delincvenții prezentând un nivel de pregatire scolară foarte scazut.

. George Neamțu În lucrarea Tratat de asistență socială ( 2011 ) definește absenteismul școlar, ca pe un comportament care se abate de la normele acceptate În interiorul unei școli , ducând la conflicte Între individul respectiv și instituția școlară

Voicu Lascus În cercetarea Pedagogia ocrotirii (1992 ) privește abandonul școlar ca o retragere conștientă a elevului din ordinea sistemului școlar Înainte de finalizarea Învățământului obligatoriu , ca urmare a pierderii interesului pentru Învatare , a angajării În activități exterioare studiului sau ca urmare a lipsei de resurse economice pentru continuarea școlarizării.

Landsheere, V, desemnează conceptul de abandon școlar , ca fiind un ansamblu de ,, conduite inadecvate ale elevilor care apar ca o diminuare a structurii raporturilor sociale cu profesorii sau sub forma tulburărilor personalității.’’( ,, Definirea obiectivelor educației, Editura Didactică și Pedagogică Bucuresti , 1979 , p 51 )

Abandonul școlar este văzut ca o stare de inadaptare a rolurilor și status-urilor individului, creându-se astfel o discrepanță Între scopurile colective și obiectivele individuale. Din această perspectivă, abandonul presupune un numar redus de responsabilități școlare, imposibilitatea Încadrării În câmpul muncii mai târziu , accentuează sentimentul de frustrare socială, periferizare, astfel evidențiindu-se fenomenul neintegrării sociale.

Cu cât abandonul școlar se intensifică Într-o societate, cu atât membrii acesteia sunt supuși unor stări de alienare. O mare parte a celor implicați În acest fenomen ( copii și familii ) nu conștientizează situația În care se află, nu-i interesează părerea celorlați.

Din punct de vedere psihologic abandonul școlar este explicat de psihologii cinicieni din România În măsura În care copilul dispune de o capacitatea intelectuală, capabilă să mențină un echilibru Între interesele sale și mijloacele de atingere a acestora. Luând În considerare acest fapt, elevul apare ca o persoană cu o insuficientă maturizare socială, cu deficiență de integrare socială care intră În contact cu sistemul valoric al școlii. Vorbim despre un elev ce nu dorește să Își demonstreze calitățile și capacitățile, care vrea dar nu reușește să fie apreciat și acceptat de cei din jur, un elev În general nemulțumit de școală care prezintă simptome de depresie.

,, De regulă acest tip de copil are un intelect de nivelul deficienței intelectuale ; Gândirea lui este concret-intuitivă, capacitatea de concentrare și menținere a atenției este scăzută, fluctuantă iar memoria este slabă, involuntară. ’’ (Suchololski , B. , Pedagogia și marile curente filozofice. Pedagogia esenței și Pedagogia existenței , București EDP , p 73 )

Participarea unui astfel de elev la ore , marchează evidențierea frapantă a dificultăților lui cognitive deoarce disciplinele școlare devin mai complexe și mai abstracte , este nevoie tot mai mult de raționamentul logic iar el nu poate gândi decât la modul simplist , Învățarea mecanică nefiind eficientă/suficientă. Conștientizarea faptului că nu mai face față cerințelor școlare , repetarea constantă a eșecului , sentimentul marginalizării și plictiseala pe care i-o creează școala Îi afectează motivația și Îl determină să evite instituția de Învățământ. Funcționarea cognitivă limitată și rigidă interferează cu cea emoțională , determinând comportamente de genul absenteismului , deoarce copiii cu intelect de limită au o abilitate mai redusă de a face față tensiunilor. Inegal În manifestări, un astfel de copil , oscilează Între bucurie și tristețe, Între Încredere exagerată În sine și descurajare; este capabil de trăiri afective intense, dar la fel de inegale, exagerând atât prietenia, cât și ostilitatea. ; se adaptează greu la acțiuni monotone care presupun munci migăloase. Are tendințe de dominare În grup și-i poate antrena cu ușurință pe alții În acțiuni comune de abandon școlar.

Dat fiind faptul că folosirea termenului de abandon școlar creează ambiguități, datorită utilizării prea dese, unii autori , propun utilizarea conceptului , pentru a creiona ,,acea abatere ce constă În : hoinareală, fuga de la domiciliu, atitudini agresive, indiferență fată de profesori, dar care sunt semne ale unor posibile conflicte cu școala.’’ ( Radulescu , S , Banciu , Dan , Voicu , Marian , Adolescenții și familia , Editura Științifică și Enciclopedică, 1987 , p 56 )

Din punct de vedere juridic, copiii și adolescenții au un statut juridic aparte de cel al adulților, din mai multe puncte de vedere: ocrotirea intereselor minorilor, sistemul educational ( Neacșu , I. , Introducere În Psihologia Educației și a Dezvoltării , Editura Polirom , 2010 ).

Codul familiei prevede noțiunea de „interes al copilului”, astfel Încât toate măsurile Întreprinse de părinți cu privire la creșterea, educarea, Îngrijirea sănătății și dezvoltării fizice se face În interesul acestuia. Interesul copilului are o importanță primordială și În cazul părinților săi naturali ( Codul familiei).

În ceea ce privește sistemul educațional, acesta este foarte important pentru activitatea de educație și instruire a viitorilor adulți. Cu privire la educația copiilor , Hotărârea de Guvern nr.521/1990 prevede dreptul la Învațătură fără nicio Îngrădire a tuturor cetățenilor, considerându-se că nesocotirea acestui drept ar putea duce la nerespectarea drepturilor fundamentale ale omului.

Referitor la minori, a fost necesar ca Legea Învățământului să prevadă dispoziții obligatorii pentru părinți ; azi , dacă frecventarea școlii de către copil nu este respectată din culpa părintelui sau a tutorelui legl ( Neacșu , I. , Introducere În Psihologia Educației și a Dezvoltării , Editura Polirom , 2010 ).

Codul familiei prevede noțiunea de „interes al copilului”, astfel Încât toate măsurile Întreprinse de părinți cu privire la creșterea, educarea, Îngrijirea sănătății și dezvoltării fizice se face În interesul acestuia. Interesul copilului are o importanță primordială și În cazul părinților săi naturali ( Codul familiei).

În ceea ce privește sistemul educațional, acesta este foarte important pentru activitatea de educație și instruire a viitorilor adulți. Cu privire la educația copiilor , Hotărârea de Guvern nr.521/1990 prevede dreptul la Învațătură fără nicio Îngrădire a tuturor cetățenilor, considerându-se că nesocotirea acestui drept ar putea duce la nerespectarea drepturilor fundamentale ale omului.

Referitor la minori, a fost necesar ca Legea Învățământului să prevadă dispoziții obligatorii pentru părinți ; azi , dacă frecventarea școlii de către copil nu este respectată din culpa părintelui sau a tutorelui legal instituit, atunci fapta constituie contravenție și se sancționează cu amendă ori cu muncă echivalentă În folosul comunității, prestată de părinte sau de tutorele legal.

Această procedură specială a fost necesară datorită faptului că minorii nu au maturitatea psihică, dezvoltarea intelectuală și experiența necesară pentru folosirea drepturilor oferite de legea mai sus amintită , nu pot discerne Între ce este bine și ce este rău În relațiile cu școala și de a-și dirija voința și acțiunile.

TEORII ALE ABANDONULUI ȘCOLAR

Contextul vieții elevilor ce abandonează școala sau a celor care absentează constant include un număr de contexte sociale. Cele mai apropiate sunt familia, prietenii și vecinii.

Bronfenbrenner , autor al abordării ecologice (,, La ecología del desarrollo humano : experimentos en entornos naturales y diseñados’’  , 2002 ) , a recunoscut influența majoră pe care familia o are și a sugerat că familia este contextul primar În care copilul Învață și se dezvoltă, cercetările recente subliniind de asemenea importanța contextului familial pentru socializarea copiilor și adolescenților.

Perspectiva interacționistă a demonstrat influențele pe care atitudinea, normele și comportamentele colegilor sau profesorilor le au asupra adolescenților. (G.H. Mead ,, La Théorie Sociale ‘’ , 2005 )

Multi elevi Își introduc adesea prietenii În lumea lor, oferindu-le droguri sau Îndemnându-i la realizarea de abandon școlar. În fața acestor puternice influențe ale prietenilor, se considera că părinții/autoritatea nu pot face mare lucru pentru a-și ajuta copiii.

Cele mai multe dintre problemele critice de familie (implicare, control, comunicare, reguli și consecințe, monitorizare și supervizare, legături, coeziune familială și atitudinea negativă a familiei) scad influența pe care părinții/autoritatea o au și cresc influența negativă a prietenilor asupra comportamentului adolescentului.

Ceea ce pot face părinții/Îngrijitorii este să verifice și să controleze care colegi sunt acceptabili și care nu sunt acceptabili și să Îngrădească libertatea copilului de a se Întâlni cu grupuri de prieteni care Îi Îndeamnă la abandon școlar.

În cazul unui adolescent ce respinge ideea de a fi prezent la cursurile școlare, abilitățile scăzute ale sistemului de a face față acestui comportament problematic, pot crea o forță (sau un model de interacțiune) care face ca adolescentul să devină extraordinar de puternic În cadrul grupului. Spre exemplu, când adolescentul se opune În mod repetat Încercărilor autorității de a-l disciplina, membrii sistemului Învață că adolescentul În general câștigă discuțiile și Își schimbă comportamentul. Odată ce apare o astfel de situație În care speranțele grupului, alianțele, regulile sunt Întărite În mod repetat, membrii sistemului ar putea să nu fie capabili să schimbe aceste modele fără ajutor din exterior.

În aceste cazuri, adolescentul a câștigat atâta putere prin această relație Încât Îndrăznește să provoace În mod constant autoritatea și să scape nepedepsit. Adolescentul devine rebel, neascultător și fără control, ceea ce nu este de dorit.

Abordarea psihosocială a accentuat rolul imaginii de sine , a motivației sau a agresivității În abandonarea școlii. Să nu uităm Însă că nivelul acestora e rezultatul muncii educative sistematice desfășurate de familie și școală.

În anii adolescenței, educația este foarte intensă, deși atitudinea față de educație este mai mult critică și selectivă decât În perioadele anterioare, adolescenții având o tendință de de investigare a vieții sociale. Astfel, psihologii sunt de părere că, adolescentul este Înclinat spre o conduită dezordonată, fiind un candidat al abandonului școlar.

,, La preșcolari, școlari și adolescenți minciuna este o formă de devianță care poate deveni periculoasă În contextual absenteismului școlar. Memoria , gândirea , atenția sau motivația pentru școală sunt tulburate În general Între 14-16 ani. La această vârstă , apare instabilitatea emotiv-acțională ce contribuie la conturarea personalității , fiind caracterizată prin: reacții discontinue, salturi nemotivate de la o extremă la alta.’’ (Filote , D , Managementul randamentului scolar si implicatia familiei , Editura Vladimed – Rovimed , 2012 , p 41 )

Așadar personalitatea elevului ce absentează de la cursurile școlare nu constituie decât o verigă În lanțul cauzal, Întrucât ea nu conduce inevitabil la acest fenomen, ci apare numai pe fondul unor Împrejurări concrete care favorizează trecerea la act și ca urmare a unei opțiuni conștiente a elevului.

Sociologul american Howard S. Becker subliniază faptul că erorile educației precum exmatricularea sau eliminarea din școală a elevului pe o perioadă determinată , generează eșecul asimilării normelor privind prezența la cursuri.

În majoritatea școlilor se fac ierarhizări pe criterii de performanță școlară sau criterii eonomice , etnice , politice , care nu fac decât să stimuleze anumite comportamente indezirabile precum abandonul școlar.

Din punct de vedere sociologic , socializarea ca lipsă de acces la resursele educaționale sau vulnerabilitatea ca fragilitate la presiunile de genul exmatriculărilor , generează marginalizarea elevilor. În acest context neadaptarea poate să se adâncească iar copilul/adolescentul Își poate crea un sistem de valori proprii , separându-se de școală.

FACTORI IMPLICAȚI ÎN ETIOLOGIA ABANDONULUI ȘCOLAR

Statisticile Întreprinse la nivel național În domeniul abandonului școlar demonstrează faptul că neÎntelegerile dintre părinți, carențele de autoritate, lipsa afectivității, alcoolismul, agresivitatea, plecare părinților În străinătate , duc la accentuarea femonenului de absenteism școlar.

Factorii implicați În etiologia abandonului școlar sunt:

– Divergența metodelor educative și lipsa autorității părinților

Într-o familie, părinții trebuie să se pună de acord În legatură cu metodele educative impuse copiilor, cât și cu privire la atitudinea acestora față de absenteismul școlar. Cu cât există Înțelegere cu privire la aceste aspecte cu atât echilibrul psihic al copilului este mai bine conturat.

George Edgar Vincent(,,The Social Mind and Education(2009) consideră că În momentul În care divergențele de opinii continuă și mai târziu atunci se poate ajunge la o adevarată “predispoziție” pentru absenteism școlar.

Paul Osterrieth a constatat că ,, o atitudine supraprotectoare a mamei sau ostilă față de atitudinea tatălui, fiind complicele copiilor pentru a-și contrazice tatăl, este nocivă pentru copii.

Un copil va simți autoritatea parinților, În momentul În care aceasta va fi stabilă, când copilul va simți că este Înteles de către părinți, și când vor avea puncte de vedere comune. Problemele privind autoritatea părinților vor apărea de cele mai multe ori, din supravegherea insuficientă a minorilor de către parinți sau din lipsa de supraveghere, fiind considerat un factor cu cel mai mare grad de Încriminare.’’ ( Copilul și familia , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1973 , p. 72 )

– Atitudinea indiferentă a părinților

Așa cum am observat mai Înainte că o atitudine supraprotectoare a părinților perturbă dezvoltarea armonioasă a copilului, așa putem spune și despre atitudinea indiferentă a părinților care conduce la abandonul școlar al elevului.

Cercetarile psihopedagogice realizate, demonstrează faptul că acei copii crescuți Într-un astfel de climat socio-afectiv, se simt respinși de către părinți.

John Addington Symonds (Preda.V., Profilaxia delincvenței și reintegrare socială, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981. p.56 ) a definit copilul „respins”, ca fiind copilul care nu este acceptat de părinții lui, căruia părinții nu-i acordă cele necesare creșterii și dezvoltării armonioase, sau că manifestă preferință față de alți copii din familia lor.

– Atitudinea autocrată „tiranică” a părinților ( concept utilizat În lucrarea menționată mai sus , Profilaxia delincvenței și reintegrare socială )

Părinții, din dorința lor de a impune o disciplină copiilor, au de cele mai multe ori o atitudine dominatoare. Copiii, care au părinți autoritari se vor opune autoritații părinților, de asemenea vor manifesta o autoritate latentă, care se va concretiza În atitudinea față de școală, astfel Încat copilul va absenta , va fi nervos, iritat, instabil afectiv.

Studiile privind relațiile tatăl „tiran” și adolescenți, subliniază faptul că pot avea loc conflicte Între tată și fiu mai ales dacă tatăl și fiul sunt mai impulsivi, sau prin fuga de acasă a fiului și prin abandon școlar.

– Dezorganizarea familială și abandonul școlar

Copilul este cel care asistă la dezbinarea familiei sale, această dezbinare ducând de asemenea și la dispersarea autorității care are un rol patogen asupra copilului.

Cercetările relevă faptul că o mare parte din copii au cunoscut cel puțin două medii familiale: unul Înainte de dezbinarea familiei prin divorț, apoi alături de unul dintre părinți. În această situație copilul este pasat de la un părinte la altul, fiind contexte când acesta se simte singur, nu este acceptat, este respins, astfel copilul având tentative de a absenta frecvent transformând acest absenteism În vagabondaj și ajungând În cele din urma la abandon școlar.

Alți factori ce conduc la abandonul școlar ne sunt oferiți de catre asistenții sociali din cadrul D.G.A.S.P.C. Timișoara sunt :

-Situația veniturilor la limita subzistenței ale familiilor : nivelul redus de educație al părinților, lipsa condițiilor minimale de studiu acasă, situația de șomaj a unuia sau a ambilor părinți.

– Încrederea În grupul de prieteni determină Înclinarea elevului spre comportamente neconformiste ce Încalcă normele școlii ; mai ales În adolescență copilul va Încerca absenteismul școlar , comportament străin față de propria personalitate , cu scopul cunoașterii de sine.

– Schimbarea frecventă a locuinței familiei și a școlii , asociată cu imposibilitatea elevului de a se adapta , mai ales daca e o fire care se integrează greu la situațiile noi.

– Personalitatea și starea de sănătate a copilului : motivație școlară scăzută , lipsă de interes , oboseală , anxietate , auto-eficacitate scăzută , sentimente de inferioritate , refuzul de a adera la o alegere făcută de alții.

– Contextul școlar : presiunea grupului , suprâncărcarea școlară , ironizarea , umilirea , evaluarea subiectivă , conflict cu colegii, frustrare.

EFECTELE ABANDONULUI ȘCOLAR

Abandonul școlar este un fenomen social Îngrijorător de frecvent În ultimii ani , În special În mediile urbane defavorizate socio-economic. Numărul elevilor care lipsesc zile Întregi de la școală este În creștere aproape În toate țările.

Abandonul poate debuta cu lipsa elevului de la o oră anume din programa școlară , ajungându-se la fuga acestuia de acasă.

Când este vorba despre absenteism școlar , elevul lipsește de la cursuri , de câteva ori pe parcursul unei zile sau a unei săptămâni , căutând activități mai plăcute prin cafenele , baruri , săli de internet, magazine , parcuri. De multe ori el se integrează Într-un grup de elevi care lipsesc și ei de la școală , ceea ce face ca absenteismul să devină din ce În ce mai frecvent.

Principalul efect implicat În acest comportament Îl reprezintă activitățile pe care le face adolescentul În cadrul grupului : consum de alcool , tutun sau chiar droguri. Există o legătură Între elevii care absentează frecvent zile Întregi de la școală și cei care adoptă diverse activități delincvente.

Absenteismul poate conduce la abandon școlar care afectează incontestabil Întregul viitor al elevului , intrarea sa Într-o instituție de nivel superior sau pe piața muncii.

Efectele abandonului școlar pot varia de la copil la copil , ei suferind În general de transformări asupra identității , asupra modului de Înțelegere a celor din jur , a autocontrolului. Ilustrăm astfel:

Tabelul 1. Percepția copiilor cu tendință de absenteism față de instituția de Învățământ :

Abandonul școlar fiind vazut ca o Încalcare a normativității sociale, are efecte multiple. În primul rand poate conduce la o personalitate antisocială , la sentimente lipsite de profunzime și de empatie, la absența conștientizării greșelilor față de consecințele negative ale abandonului.

Tanziția și reforma de după 1989, a amplificat criza de identitate a tinerei generații, manifestată prin atitudinea critică față de școală.

Fenomenul abandonului școlar din România a căpătat amploare, după 2003, fiind amplificat În mare parte de criza economică. Perioada a cunoscut o creștere a fenomenului eșecului integrării sociale În ceea ce privește angajarea În domenii legale de activitate profesională. Datele furnizate de către statisticile naționale , subliniază o creștere alarmantă a procentului de indivizi care se confruntă cu dificultăți materiale datorate lipsei de educație sau a unei profesii / specializări.

În ceea ce privește șomajul, procentul cel mai mare al șomerilor se Înregistrează În rândul celor care au absolvit doar Învățământul primar și gimnazial.

Ceea ce ne mută atenția dinspre digital și virtual , Înspre stilul de viață al unor elevi , este sexualitatea din ce in ce mai incertă , Înțeleasă doar ca experiment. Părăsirea mediului familial și cazarea În caminele liceale duce uneori la pierderea ființei tânărului si la prezența unor situații dramatice : abandonul școlar urmat de prostituție. Interesant este de observat multitudinea de oferte de locuri de munca pentru elevi, În domeniul videochatului și dorința lor de a obține bani prin mijloace care diferă de cele cu care erau obișnuiți părinții noștri.

Creșterea abandonului școlar i-a determinat pe specialiști să-și formuleze puncte de vedere folosind date statistice , În vedrea găsirii unei soluții viabile, de stopare a fenomenului.

În tabelul de mai jos, avem:

Tabelul 2. Reprezentare a evoluției abandonului școlar, Întâlnită În România , În perioada 2007-2011( sursa: Institutul Național de Statistică).

Concluzionând , absenteismul și abandonul școlar sunt efectele unor procese strâns legate Între ele:

– sărăcie;

– șomaj ;

– investiții reduse În infrastructura școlară.

METODE DE REDUCERE A ABANDONULUI ȘCOLAR

,,Abandonul școlar poate fi favorizat de un mediu școlar În care programa cuprinde materii inutile din perspectivea elevului , materii care nu Îl ajută să Își Îndeplinească aspirațiile. De asemenea stilul pedagogic al majorității profesorilor care au un mod de predare exigent și mecanic , relația bazată doar pe autoritate , reguli sau sancțiuni , competiția școlară , toate favorizează dorința elevului de a scăpa’’. (Sălăvastru , Doina , Psihologia educației , Editura Polirom , 2004 , p. 32 ).

Pentru eficiență În reducerea comportamentului de tipul absenteismului școlar , se recomandă folosirea de către consilierii specializați În acest domeniu a metodele terapeutice și abordarea comportamentală , pentru a implementa rapid descoperirile științifice importante În cadrul vieții reale.

Aceste terapii fundamentate științific pot fi folosite pentru a trata problemele de comportament ale acestor copii, cum ar fi: relații defectuoase cu autoritatea școlară, problemele În unitatea de Învățământ, comportamentul sfidător, asocierea cu grupuri ce practică <<chiulul >>.

Este eficientă, din punct de vedere economic, pregătirea unui singur grup de specialiști pentru intervenția țintită În direcția controlului absenteismului școlar , grup care sa acționeze În fiecare instituție școlară.

,,Unele școli românești au deja mai multe tipuri de servicii sociale oferite copiilor aflați În situație de risc educațional și impun crearea unui regulament adaptat nevoilor de educație specifice copiilor cu tulburări de comportament: Îngrădirea spațiului aferent unității de Învățământ, modificarea spațiilor pentru siguranță și evitarea dispariției (fugă), gardieni pentru pază, aplicarea constantă a unor reguli precise și cu consecințe clare, destul de dure și aplicabile (În sensul de a putea fi puse În practică). ‘’ ( Dascalu Radu , Voinescu, Vasile , Didactica specialitatii – Educatia si Cultura Civica, Editura Arves , 2006, p.55 )

În terapia comportamentului specific abandonului școlar, dacă elevul nu dorește să fie tratat, consilierul trebuie să-i protejeze pe ceilalți copii de el. Acest lucru se face prin crearea unei așa-numite granițe care separă minorul ce alege abandonul școlar de elevii ce nu manifestă comportamente delincvente.

PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR. PROGRAME NAȚIONALE DESFĂȘURATE ÎN VEDEREA ACESTUI ASPECT

În ceea ce privește tratamentul aplicat elevilor care absentează au existat mai multe controverse de-a lungul timpului, oscilându-se Între tratamentul egal al acestor copii , de către cadrele didactice și nu prin introducerea unui sistem diferit de sancționare ca cel al exmatriculării.

Sistemul social de prevenire a abandonului școlar se bazează pe anumite concepții filosofice, morale, politice , având drept scop realizarea protecției și apărării educaționale a elevilor , prevenirea abandonului școlar, reabilitarea morală și socială a indivizilor.

Când vine vorba de starea fizică a elevului legislația actuală pune accent pe: dezvoltarea normală a copilului din punct de vedere bio-fizic, dacă suferă de boli cronice, debilitate organică, infirmitate fizică sau psihică.

De asemenea În individualizarea școlarizării un rol important Îl reprezintă dezvoltarea intelectuală În funcție de existența sau lipsa abilităților de studiu ceea ce a impus adoptarea unor măsuri educative. Contactele dintre elevii cu handicap și cei fără dizabilități stimulează puternic prevenirea abandonului școlar a celor din prima categorie.

Toate aceste modalități de prevenire au ca scop reorientarea și remodelarea comportamentului elevului .

Principalele orientări În materie de prevenire pun accent pe importanța contextului social, familial și comunitar, pentru a se evita efectele negative ale etichetării și marginalizării delincventului elevului.

Astfel, abandonul școlar poate fi prevenit prin:

măsuri individuale( psihioterapie, asistență psihologică, etc );

măsuri sociale( familială, profesională și socială ).

Psihoterapia pune accent pe reechilibrarea Eului, a forțelor psihice ale individului, prin restructurarea personalității sale. Elevii prin intermediul acestui proces , trebuie să-și Însușească noi valori promovate de școală. Consilierul școlar trebuie să aibă În vedere cunoașterea particularităților individuale ale elevilor; de asemenea este foarte important să se cunoască istoricul fiecărui copil ; acest lucru va permite luarea măsurilor și metodelor individuale.

Reintegrarea economică constă În posibilitatea de calificare profesională sau de continuare a studiilor a tinerilor care nu au reușit să-și continue școala datorită abandonului școlar. Cercetătorii sunt de părere că reintegrarea economică se poate realiza mult mai ușor În momentul În care se asigură stabilitatea la locul de muncă a acestor tineri.

Reintegrarea școlară poate fi Înteleasă ca posibilitatea copilului de a avea acces la cultură, de a avea posibilitatea să-și exercite și să-și dezvolte inteligența și aptitudinile.Acest mod de reintegrare vizează continuarea cursurilor școlare, precum și implicarea copiilor În activități cultural-educative.

Există valoroase soluții de prevenire a abandonului școlar , modele acționale și măsuri comunitare pentru Înlăturarea timpurie a unor factori generatori ai acestui fenomen.

În Europa de Vest a existat o puternică mișcare de reformă a școlii ( fundamentată sociologic , psihologic și pedagogic ) de a aboli prin educație , privilegiile materiale conferite copilului prin statutul social al părinților și de a da șansa fiecărui copil de a-și dezvolta la maxim potențialul biopsihic. Mișcarea a avut o largă deschidere dată fiind ambiția fiecărui părinte ca propriul copil să câștige prin educație. Reforma școlii din perspectiva abandonului școlar , trebuie să țină cont de idealurile sociale.

Educația vizează câștigarea unui statut social de către fiecare elev. Dar societatea asigură dreptul la educație nu pentru a face pe cineva mai bogat , mai puternic decât altul ci pentru a perfecționa societatea , pentru a-l pregăti pe individ pentru problemele pe care le va avea În viitor.

Convenția cu privire la drepturile copilului, Își stabilește principiile și drepturile fundamentale pe baza Declarației Universale ale Drepturilor Omului, precum și de la alte documente În materie.

Convenția “ recunoaște statutul special al copilăriei și afirmă necesitatea protejării ei prin reglementarea unui ansamblu de norme și instituții socio-juridice ( drepturi, politici sociale ) de asistență și ocrotire”. ( Convenția asupra Drepturilor Copilului a fost ratificată de România prin Legea nr .18 din 1990,publicată În Monitorul Oficial ,Partea I,nr.109 din 28 septembrie 1990 )

Articolul 28 din Convenția drepturilor copilului prevede la punctual e) , obligativitatea statului de a lua măsuri pentru a Încuraja frecventarea școlii cu regularitate și reducerea ratei de abandonare a școlii. Îndeplinirea În fapt a acestei prevederi depinde nu numai de asigurarea condițiilor materiale de către stat ci de o serie de alte condiții care țin de comportamentul cadrelor didactice.

Astfel , aplicarea disciplinei școlare Într-un mod compatibil cu demnitatea copilului ca ființă umană ( articolul 29 , pct.2 ) este o obligație dar și o condiție pentru menținerea copilului În școală.

Prevenirea abandonului școlar ține de prezența atașamentului pentru școală , pentru profesori și pentru colegi și a motivației pentru Învățare , indifirent de cultura sau lipsurile materiale ale unor copii. Școala trebuie să compenseze sau chiar să șteargă frustrările deja existente.

Ion Neacșu ( În lucrarea Introducere in psihologia educatiei si a dezvoltarii , Editura Polirom , 2010, p 46 ) , subliniază că frecventarea școlii ține de măiestria intrinsecă a dascălului dar și de cunoașterea unor principii și norme didactice , care declanșează dorința , interesul pentru școală precum și mobilizarea , angajarea copilului În sarcina de Învățare.

Problema abandonului școlar nu trebuie să intereseze numai Învățământul ci toate organismele care se ocupă de copil.

În legislația Finlandei noțiunea de abandon școlar declanșează intervenții comune. Un copil surprins Într-o situație de absenteism școlar , determină acțiuni specifice cu familia sa : terapie și consiliere.

La noi aceste servicii sunt de regulă acordate cu precădere elevilor aflați În situație de repetenție sau abandon școlar ; În unele cazuri , abandonul școlar este urmat de părăsirea familiei de către copil , acesta devenind copil al străzii ; În alte cazuri copilul e abandonat de familie , tragedie care Își pune amprenta asupra situației lui școlare.

MODALITĂȚI DE PREVENIRE A ABANDONULUI ȘCOLAR. PROGRAME NAȚIONALE DESFĂȘURATE ÎN VEDEREA ACESTUI ASPECT

Absenteismul școlar este depistat de obicei după ce s-a ajuns la o frecvență riscantă. Părinții nu au idee că adolescenții nu merg la școală , căci Îi văd plecând dimineața cu ghiozdanul și Întorcându-se acasă la ora normală. Ion Neacsu in aceeasi lucrare mentionata mai sus , opineaza că părinții Înțeleg mai târziu , pentru că elevul oferă de obicei motive plauzibile , chiar note falsificate iar pentru motivarea absențelor folosesc adeverințe medicale contrafăcute.

Elevul ce absentează zile Întregi nu este ca cel care chiulește la câteva ore , el a renunțat la viața școlară , absenteismul său este un protest , o revoltă și arată o indiferență sau o ură intensă față de instituția școlară.

Având În vedere că de la absenteism școlar la abandon școlar este un singur pas , ar trebui ca părinții , odată ce sunt informați despre existența câtorva absențe , să nu privească situația cu detașare ci să se asigure de supravegherea adolescentului.

Studiile de specialitate indică următoarele tipuri de absenteism :

absenteeism selectiv ( fuga de la școală este frecventă la o singură disciplină sau doar la câteva discipline ) ;

căutarea singurătății ( reacție la tensiunea puternică intra sau interpersonală ;

dorința de apartenență la grup ;

atitudine defensivă față de autoritatea unui sistem.

În general copilul din Romănia aflat În situația de abandon școlar, trăiește Într-un mediu familial necorespunzător , cu resurse materiale insuficiente. În cazul familiilor monoparentale sau dezorganizate , părinții sunt lipsiți de preocuparea pentru situația școlară și pentru timpul liber al copilului ; uneori sunt indiferenți chiar față de nevoile sale de hrană/Îmbrăcăminte , neutilizând În folosul copilului , alocația de stat sau ajutorul social.

Educația timpurie precară sau inexistentă Îl marginalizează pe copil la intrarea În școală , situație care se agravează În multe cazuri precum:

– neasigurarea unui climat În clasă care să protejeze copilul cu o situație familială aparte ;

– acumularea unor goluri În achizițiile școlare , fără ca școala să pună În practică strategii recuperative ;

-găsirea de satisfacție În afara școlii , În grupuri cu un comportament delicvent.

Obiectivul proiectului „Euro 200” pentru finanțarea de achiziție de calculatoare personale sau a programului național de protecție socială „Bani de liceu” , destinat elevilor ce provin din familii cu venituri mici sau foarte mici este de elaborare și dezvoltare a unei intervenții multidisciplinare care să pună accent pe prevenirea abandonului școlar În rândul elevilor, de asemenea să promoveze reintegrarea socială a copiilor defavorizați.

Totodată În colaborare cu diverse organizații și instituții, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a desfășurat o serie de programe care au avut direcții de prevenire a abandonului școlar, dezvoltării de abilități, modificare cognitiv- comportamentală.

Aceste programe ajută beneficiarii să Înțelegă că modul În care gândesc influențează modul În care acționează. Ei devin capabili să identifice acele convingeri negative și să le Înlocuiască cu altele pozitive. Elevii Își stabilesc obiectivul de a gândi Înainte de a acționa, deoarece acțiunile lor se bazează pe prezumții eronate și nu pe fapte reale.

Au fost derulate campanii de către Organizația Salvați Copiii , pentru minorii care nu știu să scrie și să citească ; s-au strâns bani folosiți pentru reintegrarea școlara a copiilor care muncesc, facilitarea accesului la educație si prevenirea abandonului În comunitățile sărace. Familiile au primit ajutor financiar si consiliere În centrele educaționale.

Problema abandonului școlar Își are originea În familie, școală, mediul social. Degradarea familiei, incompetența unor cadre didactice și mai ales distrugerea spiritului comunitar, prin distrugerea responsabilității publice față de conduita fiecărui cetățean, sunt factori care explică amplificarea abandonului școlar.

Astfel, trebuie desășurată o activitate interdisciplinară, la care să participe atât profesioniștii interesați (sociologi, asistenți sociali, juriști, antropologi), cât și responsabili cu educatia primară( familia ) și cu educatia secundară ( profesorii ).

Se poate spune că, evitarea fenomenului abandonului școlar se face prin: prevenire , intervenție și compensație , dezvoltate astfel :

Supravegherea adecvată din partea familiei;

Implicarea activă a familiei și comunității În sprijinirea minorilor , oferindu-le suport moral și material;

Notarea riguroasă a absențelor ;

Menținerea În clasă a unei atmosfere care să asigure nevoia de siguranță afectivă pentru toți elevii ;

Crearea unui forum al părinților , pe site-ul școlii ;

 Sisteme de control a rezultatelor școlare care face În asa fel Încat să crească În medie gradul de realizari școlare ale copiilor;

Existența unui model de competiție Între copii , acesta fiind un cadru teoretic si practic de referința obligatorie care definește prevenirea abandonului școlar ;

Evaluarea și cunoașterea copiilor aflați În dificultate de integrare familială și școlară , a tulburărilor de comportament , a posibilităților de progres școlar ; cunoașterea familiei și a cauzelor ce au dus la situația de abandon școlar a copilului.

Condiția majoră pe care trebuie să o Îndeplinească un profesor , este aceea de a avea o disponibilitate față de copiii ce practică absenteismul; lipsa de Înțelegere din partea profesorilor sau recurgerea la metode pedagogice neadecvate creeaza elevului un sentiment de inutilitate , manifestat prin abandon școlar.

Disponibilitatea unor mijloace tehnice si educative care sa-i formeze frumos din punct de vedere social , care sa surmonteze eventualele obstacole pe care copiii le-ar putea intampina in cadrul educational si În cel social ;

Exmatricularea să se ia În ultimă instanță, doar În cazurile foarte grave,care prezintă pericol social extrem ;

Mediere copil-profesor;

Organizarea la nivelul școlilor a unui sistem de recompense sau fructificarea fenomenului Pygmalion , practicând ori de câte ori este posibil , o ușoară supraapreciere a copilului predispus la abandon școlar ;

Programe de prevenție realizate la nivelul comunității sau centrate pe copil ( de educație morală , terapie În plan afectiv , eliminare a marginalizării prin integrarea copilului În colectivul clasei ) ; programe de colaborare familie – școală – comunitate;

Soluționarea eșecului prin adaptarea curriculei și susținerea din partea unui professor de sprijin.

Implicarea copiilor predispuși la abandon școlar , În activități comunitare ;

Participarea cadrelor didactice la module de formare continuă : metode de a crește integrarea sau comunicarea dintre elevi , profesori-elevi;

Utilizarea resurselor școlii pentru atragerea elevilor În activități de timp liber;

Înființarea de servicii care urmaresc să promoveze și să garanteze dreptul la educație : centre de zi pentru copiii ce provin din mediul rural ;

În România s-au demarat după anul 2005 , proiecte destinate prevenirii abandonului școlar În rândul copiilor din mediul rural. În cadrul acestor centre sunt răspândite activități privitoare la descoperiri educative , culturale și sociale , demarate de copii impreuna cu personalul angajat ce Îi coordoneaza. Obiectivul acestor centre nu este doar cel de protejare a copiilor pe baza susținerii unității familiei , pe baza aducerii de servicii dirijate spre stabilizarea situațiilor sociale ci și de dezvoltare a capacităților școlare ale celor mici .

Organizarea de campanii mass-media și de sensibilizare a comunității cu privire la problematica abandonului și a implicațiilor sociale ( Mass-media prin anumite eminsiuni poate alimenta și amplifica comportamentele de abandon școlar, mai ales În cazul copiilor cu tulburări caracteriale și afective sau a celor cu sentimentul frustrării afective.);

Programe anti marginalizare romi / promovarea școlarizării În rândul acestei etnii; (Raportându-ne la drepturilor omului, romii ca cetățeni ai României au dreptul la ocrotirea educației ; acesta este un drept fundamental cetățenesc receptat in Constituția României iar realizarea lui implică obligațiile și eforturile statului pentru: scaderea neșcolarizării romilor.)

În România proiectele finanțate din fonduri europene și campanile Îndreptate către asumarea rolurilor sociale , au Început să schimbe câte ceva la nivelul indivizilor.

În cercetarea Human Characteristics and school learning , Bloom Benjamin observă cum profesorii propun În caracterizarea elevilor lor , două categorii de copii : elevi foarte buni și elevi din << coada clasei >> ; aceștia din urmă au complexe de frustrare sau nevoi profunde.

,, Diferite modele de instruire , ale lui Carrol sau Torshen oferă puncte de sprijin pentru realizarea prevenirii abandonului școlar. Ele presupun respectarea ritmului individual de Învățare, inegalitate de tratament pedagogic pentru a obține egalitatea de rezultate , prescripții de ajutor , de terapie’’.( Sălăvastru , Doina , Psihologia educației , Editura Polirom , 2004 , p. 84 ).

Cu riscul de a părea idealistă , modalitatea de acțiune În astfel de cazuri ar fi preocuparea noastră 100% pentru impactul pe care alegerile noastre le au asupra educației.

Pe scurt , demodarea discotecilor , a internetului nu trebuie să mai fie În tendințe. Asta nu Înseamnă să avem parte de feți-frumoși care se vor lupta cu balaurii din noi ci să punem preț mai mult, dincolo de ideile materiale , pe educație.

Se discută din ce În ce mai des despre o generație <<pierdută >> , despre tineri care Își abandonează visurile datorită diminuării sau pierderii aptitudinilor de a se achita de o activitate cu caracter educativ. Nu putem ignora influența perturbatoare a factorilor din mediul școlar , eludând impactul dintre presiunea vremurilor ( gusturi , valori , preferințe ) și universul interior al copiilor ( problemele emoționale , nivelul de anxietate , capacitățile sau dificultățile de adaptare la viața socială ) .

Creșterea numărului de copii ce abandonează școala ar trebui să fie Înțeleasă ca o deteriorare a civilizației. Învățământul trebuie să permită tinerilor pe cât posibil , independența economică , contribuind astfel la dezvoltarea principiilor unei vieți sănătoase. Dincolo de curriculumul școlar, elevii ar trebui să beneficieze de măsuri de asistență psihologică concretă care să le permită să facă față vieții.

Cu cât suntem mai civilizați sub raport educațional, cu atât ne Întoarcem mai ostentativ către manifestările negative ale abandonului școlar , păstrând echilibrul interior , controlul bunului simț și al rațiunii care nu vor capitula În fața instinctelor.

Recomandarile pornesc de la ideea că școlile trebuie să reprezinte În esența lor , medii bune , nontoxice de hranire , educație , petrecere a timpului liber.

Valorile pentru apărarea educației sunt În primul rând În noi. Trebuie să generăm sisteme inteligente și ecopsihologice , pentru că abandonul școlar va lăsa mai târziu , urme vizibile asupra societății noastre.

CAPITOLUL II. METODOLOGIA CERCETĂRII

CERCETAREA SOCIOLOGICĂ A FENOMENULUI DE ABANDON ȘCOLAR

SCURTĂ DESCRIERE A METODOLOGIEI PREZENTEI CERCETĂRI SOCIOLOGICE

Ĩntr-o societate caracterizată mai mult de suferință și deznădejde , copilăria este uneori umbrită de lipsa suportului parental și de contexte existențiale eronate.

Dacă În primele două capitole am abordat problematica abandonului școlar și am privit acest fenomen ca pe o stare patologică ce trebuie prevenită si corectată , ca pe o invitație adresată comunității si specialiștilor , o invitație la cunoașterea și Întelegerea abandonului școlar, in capitolul trei demonstrăm veridicitatea situaț iilor unor elevi minori , aflați În plasament rezidențial la Centrul de Primire În Regim de Urgență Timișoara , care probabil , in viitor , vor atinge normalizarea. Iar normalizarea presupune ca ei săfrecventeze o instituție de Învățământ , să fie acceptați de familia naturală.

Trăim În ultima vreme Într-o lume În care <<a câștiga>> și << a avea>> au devenit valori dominatoare care au condus la o exacerbare a individualismului și concurenței neloiale. Totuși , oricine are dreptul de a-și oferi În mod liber timpul , În beneficiul altora , prin acțiuni voluntare.

Centrul de Primire În Regim de Urgență Timișoara, din punct de vedere personal , a reprezentat o modalitate de a acumula noi cunoștințe În anii mei de studenție , cunoștințe referitoare la lucrul cu minorii defavorizați educațional și familial , din județul Timișoara. Aici am stabilit puncte de legătură cu specialiștii , astfel Încât alături de ei am observat cum se pot identifica soluții pentru diverse cazuri de abandon școlar. Consider ca a fost un punct de Început pentru a câștiga o experiență În domeniul asistenței sociale.

Cele șapte studii de caz pe care le-am enunțat sunt o reproducere mică a universului cercetării de față , având deci valoare de exemplaritate.

Studiul de caz a fost deci metoda de cercetare sociologică folosită de mine , În scopul unei Înțelegeri cât mai bune a fenomenului abandonului școlar.

Am utilizat această procedură pentru a cunoaște ansamblul social din care face parte un anumit copil expus abandonului școlar, pentru a descoperi și urmări desfășurarea intervențiilor specifice , finalitatea lor. Această metodă de cercetare a permis descrierea adecvată a unor situații reale , explicarea lor , analiza si interpretarea datelor , propuneri de sporire a eficienței activitații de intervenție.

OBIECTIVE ȘI IPOTEZE

Obiectivul general – asigurarea unei baze empirice pentru studierea responsabilității specialiștilor care intervin În diversele etape ale procedurii protecției unor copii aflați În riscul de abandon școlar și a familiilor acestora.

Obiective particulare :

-surprinderea impactului pe care lipsa de interes a unor părinți o are asupra evoluției școlare a copilului În general ;

-estimarea șanselor copiilor din Centrul de Primire În Regim de Urgență Timișoara de a avea frecventa o școală și de a avea o viață mai bună ;

-notificarea unor mecanisme de acțiune pentru a descrie În ce măsură poate fi Îmbunătățită situația școlară a acestor copii.

Cercetarea a fost concepută Încăt să permită pe de o parte , testarea următoarelor ipoteze , iar pe de altă parte să vizeze un proces de descoperire a evoluției unui copil lipsit de ocrotire părintească temporară, aflat În situație de abandon școlar.

Ipoteză generală – multe din mediile familiale se caracterizează printr-o incapacitate de a venera nevoile educaționale ale copiilor , atât de importante pentru dezvoltarea unor independențe. Acest lucru este distructiv pentru vârsta fragilă dacă nu există disponibilitatea unor oameni de a schimba destinele În cauză.

Ipoteze de lucru :

– datorită faptului că unii copii au părinți ce nu Își asumă Îndatoririle firești , se pot crea restricții referitoare la viața lor În mediul școlar ;

– cu cât nivelul de implicare În viața acestor copii este mai redus , cu atât direcția dezvoltării serviciilor educaționale este mai puțin promovată , resursele școlare pentru ei nu vor fi utilizate optim , ceea ce le va periclita viitorul.

TIPUL DE CERCETARE: ANALIYA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ. TEHNICI DE CULEGERE A DATELOR

Pentru realizarea obiectivelor prevăzute În subcapitolul 3.2 au fost selectați șapte beneficiari ai Centrului de Primire În Regim de Urgență Timișoara. Practic cazurile prezentate reprezintă un petic din țesătura de situații ale copiilor ce au abandonat școala , existente in judetul Timișoara , În societatea românească.

Descriere eșantion ( conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române , eșantionul reprezină ‘’o probă Într-un concurs ‘’ ) :

Mărime : 7 copii ( 7 studii de caz )

Caracteristici :

vârsta = 11-17 ani;

capacități intelectuale = intelect normal;

mediul de reședință = mediul rural.

Tehnici de analiză : analiza Swot

Analiza SWOT :

Prin analiza SWOT am strâns informații despre condițiile În care trăiește un copil ce a abandonat școala și am segregat aceste informații În „chestiuni interne” (puncte forte și puncte de slăbiciune) și În „chestiuni externe” (oportunități și amenințări).

Obiectivul folosirii analizei SWOT a fost acela de a recomanda strategiile care asigură un bun echilibru Între mediul extern al elevului și situația lui emoțională.

Ĩntrucât respectul față de diversitate este cea mai bună rețetă ce răspunde În mod flexibil testării ipotezelor mai sus amintite , am pledat in favoarea pluralismului metodologic.

Adoptând cercetarea calitativă , nu am rămas indiferentă față de cei cu care am vorbit ; modalitațile de culegere și analizare a informațiilor au fost mai deschise și mai subiective , scopul fiind Înțelegerea stării pe care o simt copiii lipsiți de posibilitatea de a frecventa o școală , de protecția familiilor de origine. Accentul a fost pus deci pe cunoașterea experienței acestora Într-un mod mai profund și mai personal.

,, Analiza calitativă nu se bazează pe o serie de Întrebări standardizate ci descrie pur și simplu situația , trairile actorilor sociali implicați.. Sunt mari șanse să se obțină informații mai bogate. Informațiile sunt reprezentate prin cuvinte , imagini.’’ (M. Rothery , T.Leslie , A.Grinnell , M. Richard , Cercetarea calitativa in asistenta sociala. Faze , etape si sarcini , Editura Polirom , 2005 , pag 17-22 )

Am folosit această metodă pentru că nu cunoșteam multe lucruri despre problema unor copii din cadrul Centrului de Primire În Regim de Urgență Timișoara.

Ulterior a fost eficientă metoda cantitativă prin intermediul căreia am reprezentat numeric datele culese. Scopul a fost de a oferi informații mai precise și generalizabile. Sigur că În acest caz am sacrificat profunzimea și detaliile , lăsând deoparte trairile copiilor aflați În risc de abandon școlar , stabilind măsura În care lucrurile descoperite la un eșantion de copii din Centrul de Primire În Regim de Urgență Timișoara sunt adevărate și pentru un grup mai mare de minori care au aceleași probleme.

Instrumente de cercetare : convorbirea ; chestionarul ; observația.

Convorbirea cu norme fixate parțial ( convorbirea În care Întrebările au răsarit În procesul interactiv ) : am formulat câteva Întrebări și le-am adresat subiecților , În ordinea adecvată fluxului conversațiilor , fără a omite deci alte Întrebări libere. Am descoperit cu Încântare că daca dispunem de curiozitate și respect față de trăirile copiilor cu risc de abandon școlar , discuțiile se pot desfășura fără probleme. Am optat pentru acest gen de convorbire pentru că permite atât compararea informațiilor obținute de la cele șapte cazuri cercetate cât și Înțelegerea trairilor fiecăreia , cunoașterea profundă a lumii interlocutorilor.

Considerente deontologice : ,,Ghidul de interviu se folosește Întotdeauna În așa fel Încât să respecte valoarea inerentă a persoanei ; se utlizează cu consimțământul indivizilor și nu pentru a eticheta oamenii. Informațiile vor fi considerate personale și deci se vor supune regulilor cunoscute de confidențialitate. ‘’ (Chelcea Septimiu , Semnificatia documentelor sociale , 1985 , pag. 88 )

Chestionarul : prin aceast instrument de culegere a datelor am apelat la Întrebări Închise și deschise. Am utilizat chestionarul fără a anula natura deschisă a interviului calitativ , având libertatea de a face cercetări dincolo de răspunsurile la Întrebările pregătite.

Observația a fost utilizată pentru a confrunta datele cuprinse În documentele sociale cu realitatea surprinsă la locul faptei. Ĩntrucât nu a fost posibil să reconstitui faptele din actele sociale existente la Centrul de Primire În Regim de Urgență Timișoara, m-am implicat direct in existența cazurilor studiate , remarcând aspectele tacite dar și pe cele recunoscute de copiii investigați.

INVESTIGAȚIA PROPRIU-ZISĂ

Studiu de caz 1

A. Date de identificare a unui minor aflat În situația de abandon școlar :

-Copilul in cauză-

Nume si prenume minor : M.I.D.

Vârsta : 13 ani

Instituția de ocrotire : Centrul de Primire În Regim de Urgență Timișoara

Starea de sănătate : făra probleme deosebite

Nivel de școlarizare : elev in clasa a V-a

Religia : ortodoxa

Etnia : româna

Opinia verbală pe care o avea cu privire la școală În perioada șederii În familie : consideră că

abandonul școlar este mai bun pentru el

decât orice instituție educațională, oricât de bine ar fi organizată aceasta din urmă si oricâte

resurse ar avea ; Își dorește experiența unei vieți de familie și considera ca ar fi ,,lucrul cel

mai bun care i s-ar putea Întâmpla ‘’.

B. Date de identificare a familiei biologice a copilului În cauză :

-Mama minorilor-

Nume și prenume : P.D.

Vârsta : 34 ani

Mediul de proveniență: rural

Ocupația : casnică

Stare civilă : necăsătorită /se află Într-o relație de uniune consensuală cu numitul R.I.

Religia : ortodoxă

Etnia : română

Informații adiționale : respinge ideea menținerii relației firești cu propriul copil ;

dezinteresată În ceea ce privește continuarea de către fiul ei , a

studiilor.

-Tatăl copiilor-

Nume și prenume : M.D.

Informații adiționale : decedat În luna decembrie a anului 2013.

C. Date de identificare a fraților celor doi copii in cauza :

-P.M. având vârsta de 11 ani , ocrotit În regim de asistență maternală , Într-o comună din județul Timișoara;

-M.C., având vârsta de 13 ani, aflat in grija mamei.

D. Istoricul social al copilului și al familiei lor biologice :

Minorul În cauză , precum și cei doi frați menționați mai sus , provin dintr-o relație de uniune consensuală dintre P.D. si M.D., relație desfașurată În perioada 2001-2008. Cercetarile efectuate pe caz au evidențiat faptul că prezența acestor copii in familie a reprezentat o povara pentru mama lor , În plan psihologic aceasta confruntându-se cu sentimente extreme : culpabilitate În ceea ce privește nașterea celor mici , Întreruperea comunicarii cu ei dar si cu partenerul de viață M.D. , formarea unor conduite viciate ( alcoolismul ). Sub influența constanta a acestor manifestări , tatăl a avut Însă Îngaduință , pentru a forma la copiii săi , conștiința că aparțin unor părinți , și-a dorit ca proprii copii să frecventeze o școală. Familia a fost blocata de absența totala a mamei copiilor , Începând cu luna septembrie 2008 , când a parăsit domiciliul conjugal Împreuna cu unul din copii (M.C.) , angajându-se Într-o noua legatură de uniune consensuala.

Instituționalizarea lui M.I.D. la Centrul de Primire În Regim de Urgență Timișoara s-a realizat in decembrie 2013 , cu puțin timp Înainte de sarbatoarea Craciunului. Deși preluarea copiilor de către o ruda ar fi fost recomandabila , acest lucru nu a putut fi pus in practică , copilul nebeneficiind de sprijinul familiei largite. In condițiile producerii unui incendiu În cadrul imobilului sărăcăcios al familiei , tatăl copiilor și-a pierdut viața.

Evenimentul tragic reprezinta un handicap emoțional pentru copilul cu pricina , scos din flacări , in acea zi , de catre propriul parinte salvator. Contrar eforturilor specializate ale profesioniștilor din domeniul asistenței sociale și al psihologiei , mama nu a putut fi sensibilizată În ceea ce privește asumarea rolului matern. Evaluarea recentă a situației sale sociale a pus În evidență faptul ca mediul său de trai , nu corespunde interesului superior al copiilor. Sus-numita locuiește Într-un imobil sărăcăcios al concubinului său R.I.. Acesta deține În proprietate 0,30 ha teren agricol, un cal, trei iepuri și doua găini. Veniturile constau În alocația de stat a minorului M.C. și În caștigurile ocazionale rezultate datorita muncii pe care cei doi o presteaza in diverse gospodarii locale. Caracteristica principala a acestei familii este dată de numeroasele situații conflictuale dintre cei doi adulti , ambii consumatori de bauturi alcoolice dar si de echilibrul deficitar dintre nevoi și resurse.

Din decembrie 2013 , M.I.D. nu s-a mai prezentat la școală ; era tentat deseori să pătrundă În locuințele din localitatea natală, În scopul sustragerii de bunuri. În cadrul familiei s-a promovat respectul față de muncă și școală doar de către tatăl decedat.

Având in vedere toate aceste aspecte și luând in considerare necesitatea respectării drepturilor acestui copil la educație, siguranța , dezvoltare s-a propus , plasamentul lui la Centrul de Primire În Regim de Urgență Timișoara.

E. Aspecte privind ocrotirea minorului de către Centrul de Primire În Regim de Urgență Timișoara

Chiar din primele zile petrecute in cadrul Centrului de Primire În Regim de Urgență Timișoara , amplitudinea abandonului matern s-a masurat in comportamentul băiatului : era copleșit de faptul ca aproape fiecare copil din unitatea de ocrotire frecventa școala , doar el trebuind să rămână În centru În fiecare dimineață , după servirea micului dejun.

De la momentul instituirii masurii de protecție , specialiștii centrului , au cautat sa găseasca soluții pentru identificarea unei alternative școlare. Rezidentului , i s-a parut extraordinară ideea ca sunt persoane cărora le pasă de el. Totodată Îngrijirea acestui minor s-a axat În primul rând pe asigurarea necesităților lui fiziologice (alimentație, Îmbrăcăminte, condiții de trai) și in al doilea rand pe aspectele ce vizează instruirea si educația, aspecte ce-i lipseau cu desăvârșire În mediul de acasă.

Scopul acestui plasament a fost realizarea unei adaptări rapide a serviciilor dedicate protecției copilului la nevoile educaționale și sociale ale lui M.I.D.

F. Plasamentul : soluție temporara dar recomandabilă pentru ocrotirea copilului si pentru asigurarea accesului la educație

M.I.D. a Început să Înțeleagă În urma ședințelor de consiliere și a desfasurării vieții lui Într-un alt mediu decât cel lacunar de acasă , că plasamentul Într-o instituție este o cale ce anticipează realizarea lui profesională.

Consilierea În acest caz si pregătirea lui pentru reluarea cursurilor școlare , nu a Însemnat sa Îl așezăm la o masă și să-i comunicăm pur și simplu : ,, Avem ceva să Îți spunem’’. Subiectul a Început sa fie abordat treptat.

M.I. D. s-a reântors la școală dupa un an În care a abandonat-o. În acest moment , copilul șocheaza sporadic specialiștii din protecția copilului , prin modul direct În care face afirmații concrete : ,, Daca nu voi lua note bune la școala În perioada plasamentului , vă veți răzgândi , În privința ocrotirii mele ? ‘’. De aceea se impun discuții cu acest copil despre viitorul lui și insuflarea unor sentimente de siguranță.

Procesul de intervenție pe caz , va presupune de acum Înainte activități variate , diferite si ordonate , care vor solicita concursul și colaborarea diferiților specialiști din domeniul asistenței sociale , nu numai din punct de vedere cantitativ si funcțional ( reevaluari si monitorizări ) ci și decizional.

G. Aspecte ale parentalității cercetate cu ajutorul tehnicilor de analiza și a instrumentelor de lucru

Inițiativa de alcătuire a acestui studiu a constituit o provocare , Îmbunătățind experiența proprie din domeniu și fiind un indicator prin care am observat modalitatea de garantare a drepturilor copilului la educație. Dar , pentru a realiza acest lucru a trebuit sa dispun de o capacitate de obținere a cooperarii mamei acestui băiat :

Ghid de interviu cu mama :

Este școala potrivită pentru fiul dumneavoastră ?

De ce nu vreți să vă susțineți fiul În vederea frevcventării școlii?

Credeți că o instituție de ocrotire oferă mai mult suport moral decât un părinte natural?

Cum vedeți viitorul fiului dumneavoastră?

Ce nevoi credeți ca are M.I.D.?

Concluzii personale În urma Întrevederii cu mama : Pentru P.D. plasamentul este În prezent , o metoda prin care poate evita asumarea responsabilității părintești. Consideră că abandonul școlar este un proces natural În viața oricui; E conștientă că ar fi trebuit să se concentreze asupra nevoilor lui M.I.D. Vorbim despre un om nerealist , incapabil sa ofere fiului, un cămin iubitor. Astfel:

Tabelul 3. Înțelegerea funcționalității educației lui M.I.D. prin analiza SWOT

H. Cunoașterea universului interior al lui M.I.D.

Am Învățat de la specialiștii care au În evidență cazul acestui copil , că , printr-un desen putem cunoaște problemele lui emoționale , nivelul de anxietate , capacitățile si dificultațile lui de a se adapta la mediul școlar.

Desenul lui M.I.D. a prezentat o casă prabușită , foc , oameni buni care-l salvează din acest peisaj si imaginea mamei lui biologice. Analizând desenul , vorbind pe marginea lui Împreuna cu M.I.D. , am Înțeles modul În care el percepe situația proprie. În timp ce desena am observat reacțiile lui, fericirea față de oamenii buni din desen , nemultumirea față de mama ce nu dorea să Îl salveze. Lipsa ajutorului transpare clar din desenul copilului sugerând efectul traumei prin care a trecut , incompetența mamei de a fi În apropierea lui ; M.I.D. și-a exprimat foarte bine problemele profunde , În timp ce desena , Împartășindu-mi gândurile. Dorește compania profesorilor , cere noutăți , vorbește pozitiv despre școală , are sentimentul de autovalorizare si de securitate.

I. Interpretarea studiului de caz

Studiul de caz a identificat câteva probleme cu care s-a confruntat M.I.D. În cea mai timpurie perioadă a lui  : a fost neglijat de propria mamă iar tatăl i-a decedat ; absenteismul școlar ar fi fost precedat de probabilitatea implicării În acte infracționale. Scopul planului strategic al serviciilor pentru acest copil , vizeaza utilizarea optimă a resurselor destinate lui.

Studiu de caz 2

A. Date de identificare a unei minore

Nume si prenume minor : N.A.M.

Vârsta : 11 ani

Instituția de ocrotire : Centrul de Primire În Regim de Urgență Timișoara

Starea de sănătate : făra probleme deosebite

Nivel de școlarizare : elevă În clasa a II-a

Religia : ortodoxa

Etnia : româna

Informații adiționale : sub aspectul integrării in viata de internat , acest copil a avut un

dezechilibru. Lipsa plinătății sau a normalitații ei afective Însoțită de carențele educative

mari , au condus imprevizibil la efecte de stagnare școlară și socială.

B. Date de identificare a familiei biologice a copilei in cauză :

-Mama minorei-

Nume și prenume : P.A.F.

Vârsta : 35 ani

Stare civilă : necăsătorită

Studii : două clase

Religia : ortodoxă

Etnia : română

Informații adiționale : nu se cunoaște domiciliul actual al sus-numitei

-Tatăl copilei-

Nume și prenume : N.V.

Vârsta : 43 ani

Ocupația : muncește ocazional pe la diferite persoane din comuna În care domiciliază

Stare civilă : necăsătorit

Studii : școală generală

Religia : ortodoxă

Etnia : română

Informații adiționale : comportamentul fața de fiica sa a fost unul violent , bazat pe agresiune

fizică și verbală ; este Încadrat În grad de handicap mediu.

C. Istoricul social al copilei și al familiei ei biologice :

Numiții N. V. si P.A.F. au intreținut o relatie consensuală din anul 1999 si până În 2011 , când , pe fondul lipsei de la domiciliu a concubinului ( acesta fiind la muncă În alte localități ) , doamna P.A.F. a inițiat o alta legătura extraconjugală , părăsind domiciliul. Anterior acestui eveniment , relatia dintre parinții minorei nu era una echilibrată ci marcată de abuzuri fizice , verbale , neglijență gravă pentru copilă , toate pe fondul consumului exagerat de bauturi alcoolice din partea ambilor parteneri de viață. Ĩn ceea ce privește educația copilului , cei doi parinți au dat dovada de nepăsare, Încalcându-i nejustificat dreptul la educație. La rândul său , tatăl a Încetat orice legatură cu proprii copii și s-a refugiat În locuința unei persoane de sex feminin din aceeasi comună.

Dupa plecarea parintilor de la domiciliu , fiica cea mare P.S.B. a locuit la numitul I.T. În vârstă de 21 ani , Într-o comuna Învecinată, rolurile materne fiind preluate de minora in cauza , N.A.M. Aici , acasă , copilul N.A.M. , ușor masculinizat devenise capul familiei , preluând rolul tatalui alcoolic demisionar si pe cel al mamei absente , având grijă de alte două surori și de gospodărie. Avea un statut Înalt in fața surorilor mai mici , un anume program de viața si multă libertate decizională , muncea in gradină , mânca o data la două zile si se culca dupa ora 1 noaptea ; frecventa totuși școala ; a vrut sa plece de acasă Împreuna cu celelalte doua copile fiind foarte suparate pe viața lor și considerându-și părinții , autorii morali ai situației În care se aflau.

N.A.M. și cele două surori mai mici au fost plasate la Centrul de Primire a Minorilor În Regim de Urgenta , la sesizarea politiei , fiind găsite fără supraveghere pe raza localitații respective. În centru , N.A.M. a devenit un copil ca oricare altul iar acest fapt a derutat-o , nu mai avea un statut aparte , nu mai avea de muncit pămantul , nu mai avea de gătit sau de crescut copii , avea doar de Învațat . Problema este ca exact acest lucruri era cel mai dificil pentru ea.

D. Aspecte privind ocrotirea copilului În Centrul de Primire În Regim de Urgență Timișoara

Personalitate predominant extrovertită, cu abilități cognitive de nivel mediu, anxioasă În comunicarea verbală, N.A.M. prezenta la Începutul instituționalizării, stări de tensiune interioară, de tristețe, sentimente de culpabilitate, de rusine, conflicte interioare și insecuritate afectiva. Era capricioasă , Îi placea să fie Îngrijită, sa i se acorde atenție, manifesta atitudini de fugă față de școală. Era vizibil că , acest copil traversase mai multe evenimente negative care-i amprentase dezvoltarea psihică dar N.A.M. avea mecanisme de aparare bine dezvoltate si dorința de a depași dificultatile emoționale cu care se confruntă.

E. Discutând cu N.A.M.

Am vorbit cu minora despre subiecte delicate legate de existența ei. Specialiștii centrului ne-au relatat cum au Încearcat să stabilească o comunicare de bază cu N.A.M. despre viitorul ei școlar și cum ajusteaza aceasta fetiță , să Înțeleagă că școala este ceva despre care se poate discuta făra teamă.

Am asistat la o ședința de Întrevedere cu acest copil , ședință organizată de către specialiștii centrului și am observat cum i se explică lui N.A.M. prin figuri desenate , că școala trebuie să aibă un loc primordial În viața ei. Cu multa diplomație N.A.M. e Învățată și nu certată când greșește sau cand nu-și indeplinește sarcinile școlare trasate cu meticulozitate.

F. Aspecte ale personalitații copilului / ale proceselor ei psihice , de mare subtilitate cercetate cu ajutorul tehnicilor de analiza și a instrumentelor de lucru.

Ghid de interviu realizat cu minora N.A.M. pentru cunoașterea emoțiilor fetei În cauza și a modului În care ea percepe școala

Cum ai caracteriza copilăria ta?

Din câte știi, părinții tăi au fost bucuroși În prima ta zi de școală?

Ce doreai să devii când erai mică?

Care este cea mai veche amintire a ta la școală?

Care este cea mai fericită amintire din anii de școală?

Dar cea mai tristă?

Ce ți-a plăcut cel mai mult la școală?

Dar cel mai puțin?

Cum ți se pare școala acum , de când ești În acest centru?

Cum te simți acum la școală?

Care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ai Învățat la școală?

Descrie câteva activități pe care le făceai Înainte , când absentai?

Cum te vezi peste 10 ani?

Interpretarea ghidului de interviu : N.A.M. ne-a comunicat că părinții săi nu au fost atenți la nevoile ei privind frecventarea școlii ; fetița nu descrie traiul de acasă În nuanțe de melodramic dar simte o angoasă când Își amintește că nu În toate zilele putea să meargă la școală și oferă astfel , răspunsuri schematice. Prin

Tabelul 4. Înțelegerea funcționalității educației lui N.A.M. cu ajutorul analizei SWOT

G. Interpretarea studiului de caz

Prevenirea abandonului școlar este o problemă ce solicită competențele psihologice și relaționle ale asistenților sociali ; acestora le revine și sarcina medierii relației copil aflat În dificultate- școală. Am observat că N.A.M. , un copil abuzat fizic și emoțional , Învață pe o cale dificilă și Întortocheată să acorde simpatie mersului la ore.

Studiu de caz 3

A. Date de identificare a copilului :

-Minorul in cauză-

Nume si prenume minor : P.V

Vârsta : 17 ani

Instituția de ocrotire : Centrul de Primire În Regim de Urgență Timișoara

Starea de sănătate : făra probleme deosebite

Nivel de școlarizare : elev in clasa a X-a

Religia : ortodoxa

Etnia : româna

Opinia verbală pe care o avea cu privire la școală În perioada șederii În familie : avea sentimentul că este exclus de la favorurile pe care copiii dintr-o familie le au , considera că abandonul școlar nu va avea repercursiuni negative asupra lui.

B. Date de identificare a familiei biologice a copilului in cauză :

-Mama minorului-

Nume și prenume : B.P.

Informații adiționale : decedată

-Tatăl minorului-

Nume și prenume : P.I.

Vârsta : 44 ani

Ocupația : nu realizează venituri

Stare civilă : necăsătorit /se află Într-o relație de uniune consensuală cu numita S.M.

Religia : ortodoxă

Etnia : română

Informații adiționale : tatăl este consumator de bauturi alcoolice și nu Își sprijină fiul În continuarea studiilor. Asistăm la declinuri relaționale si familiale provocate de tatăl care nu are disponibilitate de a se apropia de propriul băiat.

C. Istoricul social al copilului și al familiei lui biologice :

P.V. provine dintr-o relație nelegalizata a mamei sale cu numitul P.I. Timp de 2 ani acești părinți au locuit Într-o baraca de lemn, ulterior beneficiind de sprijinul locativ al bunicii materne a copilului , În prezent decedată  ( avea inchiriată o cameră de cămin). Dupa ce mama minorului al cărui caz Îl cercetăm , a Încetat din viață , tatăl a fost total dezinteresat de soarta copilului. În prezent , situația materială a acestuia din urmă este una caracterizată de neajunsuri , traiul lui alături de actuala parteneră de viață fiind unul foarte sărăcăcios. Lipsește un venit lunar stabil, astfel Încât să diminueze incertitudinea zilei de mâine. Imobilul familiei nu ar putea asigura acestui copil , condiții normale de trai , fiind compus dintr-o cameră insalubră , lipsită de orice facilități.

Date fiind aspectele mediului de viață al băiatului si faptul ca se afla in situatia de abandon școlar , s-a decis plasamentul lui la Centrul de Primire În Regim de Urgență Timișoara

În urmatoarea perioadă, P.V. a cunoscut impactul afecțiunii și s-a transformat Într-un copil sigur pe el , dornic de a frecventa școala. Notabil este faptul că Înainte de a Începe să absenteze, obținea performanțe școlare și facea dovada unor caracteristici , precum : curiozitate intelectuală, o extraordinară capacitate de observație , potențial intelectual și creativ Înalt.

D. Aspecte privind ocrotirea copilului P.V de către Centrul de Primire În Regim de Urgență Timișoara

Cunoașterea și Înțelegerea băiatului , de către specialiștii În asistență socială a reprezentat posibilitatea de a relaționa corect cu el. Nu găsea motivația și energia de a mai frecventa școala.

P.V. a fost Încurajat, pentru ca el să scoată la lumină propriile sentimente ; exprimarea , revizuirea și reașezarea emoțiilor , au fost componente ale ședințelor de consiliere ce s-au desfășurat În favoarea prevenirii abandonului școlar.

E. Discutând despre școală cu profesorii copilului :

Ghid de interviu realizat cu dirigintele :

Considerați ca plasamentul este o bază a continuării studiilor lui PV?

Credeți că P.V. are Încredere in dumneavoastră?

Cum percepeți ziua În clasă, alături de P.V ?

Ce așteptări aveți de la acest copil , În viitor ?

Cum Își manifestă P.V. atașamentul față de dumneavoastră ?

Care sunt primele probleme care vă crează stres atunci când vă gânditi la acest copil ?

Ce resurse credeți ca vor exista pentru rezolvarea problemei familiale a acestui copil ?

Concluzii În urma aplicării acestui ghid de interviu :

Dirigintele dorește să acorde tot sprijin acestui copil , să devina un antrenor a lui , pentru ca acesta să-și Îmbunătățească performanțele școlare dar să Își conserve si optimismul care i-a mai ramas; profesorul În cauză abordează fiecare problema a minorului , de pe poziția de părinte , sprijinind educația lui armonioasă și manifestă o atitudine Înțelegătoare față de gândurile lui , rol important de trecere peste perioada dificilă pe care o simte.

G.

Tabelul 5. Înțelegerea funcționalității educației lui PV prin analiza SWOT

H. Interpretarea studiului de caz : Succesul școlar al acestui copil depinde În mare măsură de calitatea relațiilor stabilite Între P.V. si profesori ; indiferent de statutul social al acestui băiat , specialiștii opinează ca va fi mai bine orientat căte viitor , prin măsura de protecție Într-un centru.

Studiu de caz 4

A. Date de identificare a copilului :

-Minora În cauză-

Nume si prenume minoră : M.A.

Vârsta : 16 ani

Instituția de ocrotire : Centrul de Primire În Regim de Urgență Timișoara

Starea de sănătate : făra probleme deosebite

Nivel de școlarizare : elevă in clasa a VIII-a

Religia : ortodoxa

Etnia : româna

Opinia verbală cu privire la școala : copila simte lipsa totală de afecțiune și implicare

emoțională a părinților În ceea ce privește traseul ei școlar.

B. Date de identificare a familiei biologice :

– Mama copilei –

Nume și prenume : M.M.

Vârsta : 34 ani

Ocupația : Îngrijitor scări de bloc

Stare civilă : divorțată de numitul M.C.

Religia : ortodoxă

Etnia : română

Informații adiționale : este Încadrata În grad de handicap mintal accentuat. Atitudinea mamei nu este in concordanța cu nevoile emoționale si educaționale ale minorei.

Tatal , M.C. : nu se cunosc informații despre locul În care acesta s-ar putea afla.

C. Istoric social al minorei :

M.A. , provine din relația de căsatorie a numiților M.M. și M.C. Ĩn anul 2012 , sus-numitii au divorțat pe fondul consumului de alcool din partea domnului M.C.și datorită faptului că acesta a vândut apartamentul familial , plecând cu banii la parinții sai.

Conform fișei de consiliere , Întocmită de specialiștii Centrul de Primire În Regim de Urgență Timișoara , M.A era În acea peroadă un copil dornic de independentă , frustrat de constrângerile educative impuse de profesori.

M.A. a creat dificultați În cadrul unității școlare , fugind de la ore În nenumărate rânduri si vagabondând. Gestionarea situațiilor s-a facut prin contactarea postului de poliție În primă fază. A fost foarte important ca acest copil să renunțe la aceste practici de fugă și să se adapteze la noul mediu de viață instituțional.

D.Interventii efectuate În centru :

– suport psihologic in vederea conștientizării conflictului intrapsihic generator de abandon școlar ;

– antrenarea in activitati educaționale chiar daca exista refuzul școlar al copilei;

– tratament psiho-terapic pentru simptomatologia sa , reprezentata de : stări de agitație , instabilitate emoțională , iritabilitate explozivă.

E. Recomandarea tuturor specialiștilor este asigurarea unui mediu social psihoprotectiv.

M.A. a Început să invoce și mai mult faptul că școala o sufocă. Fiindu-i foarte greu să Își asume modelele comportamentului pozitiv impus de școală , M.A. dezvolta zilnic o conduită de revoltă in raport cu profesorii, tendinta fiind cea de a amenința. Ĩn situația lui M.A a fost lesne de observat cum s-a instalat pubertatea novice și cum ea a Început să manifeste față de toți o ușoară Împotrivire. Deci , chiar daca instituționalizarea ei s-a realizat satisfăcător , a intervenit un impuls negativ În ceea ce privește purtarea fetei și a trebui să se acționeze adecvat  , prin consiliere specializată.

Luând În serios acest copil , specialiștii Centrului de Primire În Regim de Urgență Timișoara au reusit sa câștige respectul ei , ceea ce este cuvântul cheie În orice relație cu un minor.

F. Aspecte privind ocrotirea copilului M.A.de către Centrul de Primire În Regim de Urgență Timișoara:

După cum s-a putut vedea , din cea mai timpurie perioadă a vieții ei , M.A. a fost nedorită, deseori grav negată de către părinți. Din acest motiv ea nu a avut un suport , o baza de sprijin in existența proprie. În acest caz , asistenții sociali si psihologii răspunzători de caz , s-au orientat mai mult către problematica emoțională a lui M.A. și ulterior către prevenția abandonului școlar.

M.A. se pricepe mult să observe , să taxeze și să manipuleze persoanele din jurul ei. Pentru aceasta Își consumă o mare parte din energie și ca urmare rămâne În urmă la Învățătură. Căile de evadare căutate de copilă : minciuna și absenteismul , sunt Încercări de a scăpa. Specialiștii Îi explică : ,, nu este nevoie să minți pentru ceva atât de mărunt , pentru așa ceva nu vei fi pedepsită. .’’ Deoarece lipsește funcția de conștiință , M.A. nu se simte vinovata după ce chiulește. Ca urmare nu recunoaște abaterea. În consilierea ei, nu contează mesajul ci doar forma lui.

G.

Tabelul 6. Înțelegerea funcționalității educației lui M.A. , prin analiza SWOT

F. Interpretarea studiului de caz : Centrul de Primire În Regim de Urgență Timișoara consideră poate asigura locul cel mai potrivit pentru educația și creșterea fetei , aceasta câpatând alături de ei suficient bagaj cultural sau emoțional , pentru a fi mai târziu un adult in lume.

Studiu de caz 5

A. Prezentarea problematicii cazului

S.F se află În evidența Centrului de Primire În Regim de Urgență Timișoara din luna februarie 2014 ; până În acel moment obișnuia să absenteze de la școală și era tentat să sustragă diverse bunuri din locuințele vecinilor.

B. Studierea referatului de evaluare psihosocială

B.1.Prezentarea mediului social și familial

Tânărul În vârstă de 17 ani, locuia Împreună cu părinții și fratele În vârstă de 11 ani, Într-o casă din mediul rural, În condiții necorespunzătoare. Veniturile familiei erau obținute de tânăr din prestarea activităților agricole ; acesta este un alt factor ce-l Împiedica sa acorde o atenție deosebită studiului.

Relația din cadrul familiei nu se baza pe comunicare autentică Între părinți și copil, aceștia neputând discuta Împreună despre diferite situații curente. În cadrul familiei nu s-a promovat respectul față de școală.

S.F, Încă de la o vârstă fragedă participa la obținerea veniturilor, ori la alte activități la care acesta este solicitat. Tânărul Își respecta părinții și fratele, Îndeplinind sarcinile stabilite de aceștia. Absenteismul școlar frecvent a apărut În momentul În care S.F. a Început să frecventeze un anturaj nepotrivit.

Structura genogramei sugerează faptul că, S.F. provine dintr-o familie organizată, părinții sunt uniți prin căsătorie. Un sprijin În vedrea reabilitării adolescentului care absentează poate veni și din partea bunicilor, dar și a fratelui mai mic.

C.

Tabelul 7. Analiza SWOT

Un prim punct forte care contribuie la procesul de prevenire a abandonului școlar pentru acest caz social este reprezentat de susținerea tânărului de către fratele său precum și implicarea În activități lucrative/de studiu , În cadrul centrului. De asemenea maturizarea tânărului și schimbarea cognitiv-comportamentală contribuie la reintegrarea școlară și la diminuarea riscului de abandon școlar.

Trebuie să se intervină asupra următoarelor dimensiuni: creșterea rezistenței la influența anturajului cu preocupări proinfracționale, reducerea muncilor agricole, gradul de conștientizare a faptelor În momentul În care absentează, precum și o gestionare mai eficientă a timpului liber.

D. Evoluția situației școlare și profesionale

S.F. a absolvit clasele I-VIII la Școala Generală din localitatea de domiciliu. A fost Înscris la un liceu, Însă a absentat foarte mult fiind În riscul de a abandona școala.

S.F.susține că a fost influențat de anturaj În vederea absenteismului școlar. El este afectat de situația familială, trăind sentimente de rușine.

E.Conturarea perspectivelor de reintegrare socială

Luând În considerare factorii pozitivi care au relevanță În cadrul procesului de reabilitare și reintegrare a minorului În societate, precum: relația strânsă cu fratele, atitudine deschisă, cooperantă În timpul interviului și dorința de adoptare a unui comportament responsabil, se ajunge la concluzia că perspectivele de stopare a abandonului școlar sunt legate de o supraveghere atentă a minorului din partea centrului , În colaborare cu familia.

Studiu de caz 6

A. Prezentarea cazului prin studiul referatului de evaluare psihosocială

A.1 Prezentarea mediului social și familial

Minorul T.V.A. În vârstă de 13 ani, provine dintr-o familie monoparentală, părinții au divorțat, iar mama a decedat, la scurt timp, deoarece suferea de o formă de cancer. T.V.A locuiește Într-un apartament cu două camere proprietatea bunicilor paterni, Împreuna cu: bunicul, bunica, sora tatălui și tatăl. Veniturile familiei provin din pensiile bunicilor și din activitățile lucrative În care era implicat minorul. T.V.A a Început să lucreze de la vârsta de 14 ani, și din cauza faptului că a trebuit să-și câștige singur banii a acumulat frustrări afective trebuind să abandoneze și școala.

Dificultățile minorului au apărut odată cu moartea mamei când acesta s-a schimbat total, a Început să bea, să fumeze, să se certe cu bunica , să absenteze de la școală și să lipsească de acasă. Suferea de lipsă de atenție din partea tatălui, bunica era singura persoană pe care se putea baza.

A.2 Evoluția situației școlare și profesionale

Copilul a absolvit clasele I-VII, a Înregistrat două repetenții din cauza conduitei recalcitante În cadrul școlii, precum și a numărului de absențe, așa cum reise din declarația minorului. După o perioadă de rederesare a atitudinii față de școală, concretizată În creșterea frecvenței la ore, minorul a Început din nou să lipsească. T.V.A. dorește să renuțe la școală și să Își găsească un loc de muncă. Profesorii Îl vedeau ca pe un elev receptiv, dar nu interesat de multe materii. Îi placeau: istoria, engleza, educația fizică.

T.V.A. are o relație tensionată cu școala prin nefrecventarea cursurilor școlare, precum și cu poliția cu care este În conflict. Suportul În vederea reabilitării Îl primeste de la bunci, cu tatăl având o relație tensionată.

B.

Tabelul 8. Analiza câmpului de forțe

Punctele forte ale lui T.V.A pot contribui la reabilitarea și reintegrarea minorului În societate, mai ales datorită faptului că conștientizează efectele negative ale abandonului școlar. Pe lângă aspectele care țin de persoana lui se adaugă suportul bunicii.

În vederea diminuării abandonului școlar trebuie să se intervină asupra factorilor negativi care contribuie la menținerea acestui comportament și anume: relația tensionată cu tatăl, interesul pentru activități ilicite, etc.

C. Identificarea factorilor favorizanți ai abandonului școlar

Un factor favorizant al abandonului școlar este frecventarea sălilor de internet, precum și implicarea În anturaje alcătuite din persoane care nu aveau preocupări prosociale.

T.V.A este conștient de consecințele negative ale faptelor sale, În special asupra evoluției sale personale. Motivația care a stat la baza abandonului școlar este și de natură materială.

D.Conturarea perspectivelor de viitor ale copilului

Pentru sporirea perspectivelor de reinserție școlară ale minorului sunt necesare o serie de demersuri care să vizeze În primul rând școala, iar În al doilea rând ameliorarea relației cu familia.

Perspectivele implică :

– controlul modalităților de petrecere a timpului liber ;

– creșterea rezistenței la frustrare materială și afectivă;

– medierea relației cu familia;

– implicarea În activități utile din punct de vedere social, de natură educativă.

Studiul de caz 7

A. Prezentarea situației prin analiza referatului de evaluare psihosocială

D.S de 11 ani se află sub supravegherea centrului deoarece a abandonat școala și este lipsit de ocrotirea familiei.

A.1 Prezentarea mediului social și familial

Din studierea referatului de evaluare rezultă faptul că locuiește cu bunica și cu sora sa În vârstă de 19 ani, părinții fiind divorțați. Minorul susține faptul că relația cu tatăl său s-a schimbat odată cu divorțul. După cum spune el :” Înainte relația era mai strânsă, mergeam Împreună la prietenii lui, sau prin discoteci, el avea 37 de ani, dar părea mult mai tânăr și spunea tuturor că suntem frați, Însă lucrurile s-au schimbat, mi-am dat seama cum este el, se ocupa de proxenetism, a fost arestat, nu i-a păsat de mine”. Mama tânărului a plecat În Grecia, cei doi copii ai familiei rămânând În grija bunicii. Relația cu mama s-a deteriorat În momentul În care aceasta a plecat de acasă. Mama sa recăsătorit, păstrează legătura telefonic cu familia o dată pe săptămână. Copilul are o relație destul de strănsă cu sora sa.

Veniturile familiei sunt sarăcăcioase.

Dificultățile copilului au apărut datorită supravegherii neadecvate din partea părinților, el sustrăngăndu-se autorității bunicii, abandonând școala , intrând În contact cu persoane cu preocupări infracționale.

A.2 Evoluția situației școlare și profesionale

D.S. a terminat trei clase. S-a restras de la școală și dorește să se Înscrie din nou. Structura genogramei evidențiază faptul că D.S provine dintr-o famile dezorganizată, părinții fiind divorțați. Familia lui este alcătuită din sora lui și bunci.Astfel aceste persoane Îi pot oferi sprijin copilului În vederea depășirii situației delicate.

Familia extinsă, sora și vecinii se implică prea putin În sprijinirea minorului.

B.

Tabelul 9. Analiza câmpului de forțe

Conturarea perspectivelor de reintegrare a lui D.S se poate face doar prin identificarea factorilor pozitivi care pot contribui la eliminarea abandonului școlar. Trebuie să se aibă În vedere faptul că minorul Își dorește să-și reia studiile.

B. Conturarea perspectivelor de reintegrare În societate

Pe baza factorilor favorizanți și inhibitori identificați se pot contura perspectivele de reintegrare a minorului În societate prin: control asupra anturajului și monitorizarea modalităților de petrecere a timpului liber, susținerea motivației pentru schimbare, precum și susținerea reluării și definitivării studiilor.

C. Nevoia reintegrării școlare

În vederea rezolvării acestor probleme sunt desfășurate activități la care participă minorul, activități care au În vedere reabilitarea și reintegrare lui În societate. Astfel În ceea ce privește cursurile școlare, se Întrevede reintegrarea școlară mai ales și datorită faptului că aceasta este o obligație impusă de centru.

Pentru realizarea acestui obiectiv de reintegrare școlară s-a realizat un plan de intervenție care a urmărit motivarea lui D.S. În vederea reluării cursurilor școlare, asisterea În vederea demersurilor de Înscriere, monitorizarea frecvenței școlare și a rezultatelor școlare. Putem spune că acestă problemă s-a rezolvat, În sensul că minorul și-a reluat cursurile școlare fiind reÎnscris la scoală, având rezultate destul de bune.

Pentru rezolvarea acestei probleme, beneficiarul a participat la o activitate numită Ciclul schimbării, scopul acesteia fiind acela de a-l ajuta să-și stabilească propriile țeluri sau obiective În vederea șanselor de Împlinire scolara. Această activitate a avut rezultate benefice, doarece minorul a reușit să dea exemplu de două obiective realiste. Odată cu participarea la acest program, D.S. a dat dovadă de capacitate de a elabora strategia de evitare a situațiilor de risc.

LIMITELE CERCETĂRII

Cercetarea din punct de vedere a documentării teroretice s-a desfășurat În condiții optime, limitele au apărut În mediul instituțional. În primul rând nu am avut acces la la toate Întrevederile cu minorii și nici posibilitatea de a intervieva un număr mai mare de minori, În vederea realizării cercetării.

În al doilea rând programul Încărcat al asistentului social nu mi-a dat posibilitatea de a-i intervieva și de a discuta În legătură cu evoluția atitudinal-comportamentală a minorilor aflați În supravegherea acestui centru.

De asemenea am avut acces limitat la informații cu privire la programele desfășurate În cadrul Centrului de Primire În Regim de Urgență Timișoara.

ANALIZA DATELOR

În cadrul culegerii datelor am constat faptul că procesul de prevenire a abandonului scolar este un proces complex structurat pe diferite etape de intervenție: evaluarea referatului de evaluare psihosocială, evaluarea programelor desfășurate În vederea reabilitării minorilor În conflict cu scoala, precum și evaluarea gradului de implicarea a familiei, a grupurilor de prieteni. Astfel, Într-o primă instanță referatul de evaluare ne ajută să ne familiarizăm cu situația familială, socială, economică și educațională a persoanei În cauză. Analizând aceste informații am ajuns la concluzia că majoritatea subiecților provin din familii dezorganizate, cu o situație economică insuficientă pentru a asigura un trai decent. De asemenea s-a evidențiat faptul că relația cu sistemul de Învățământ este una tensionată, din lipsa banilor, a influenței anturajului sau din dezinteres. Informații cu privire la cauzele pentru care minorii abandonează școala le-am obținut și prin intervievarea lor și a asistentului social din centru ; În continuarea listei factorilor ce duc la abandon școlar se mai adaugă lipsa afecțiunii din partea părinților și supravegherea nedecvantă.

Analizând toate datele din referatul de evaluare, asistentul social al centrului realizează grila de programe În care minorul poate fi inclus pentru a facilita reabilitarea și posibilitatea de reintegrare În școală. În urma participării la aceste programe putem efectua o analiză a schimbărilor comportamental-atitudinale ale minorilor, precum și abilitățile achiziționate: capacitate de a elabora strategia de evitare a situațiilor de risc, capacitatea de planificare și motivația pentru menținerea unui comportament proeducational, capacitate de reacție la situații de risc. S-a evidențiat un rezultat benefic În sensul că subiecții și-au schimbat comportamentul inițial prin implicarea În desfășurarea activităților scolare, respectarea măsurilor și obligațiilor impuse de școală, depărtarea de anturajul delincvent, astfel diminuându-se factorii de risc.

Un rol decisiv În acest proces de prevenire a abandonului scolar conform datelor colectate atât pe baza documentării factuale, observației cât și pe baza interviului si a chestionarului s-a constatat că Îl are familia și mediul social din care individul provine. Comunitatea ar putea să se implice În procesul de reintegrare școlară prin susținerea acestor copii, fără a-i stigamtiza, fără a-imarginaliza. Minorii care beneficiază de sprijinul familiei și a celor apropiați au șanse mai mari de continuare a cursurilor școlare. Familia reprezintă unul dintre cei mai importanți factori protectivi al procesului de prevenire a abandonului școlar.

Sintetizând informațiile prezentate pot spune că minorii aflați În supravegherea Centrului de Primire În Regim de Urgență Timișoara prezintă un grad de risc mai scăzut de a abandona școala, astfel amplificându-se șansele de a se reabilita și reintegra În societate.

SOLUȚII OFERITE DE ASISTENTUL SOCIAL AL CENTRULUI:

Supravegherea adecvată din partea familiei;

Implicarea activă a familiei și comunității În sprijinirea copilului ,oferindu-i suport moral și material;

Implicarea instituțiilor și oragnizațiilor locale În prevenirea abandonului școlar;

Desfășurarea unor programe la nivel local care să le permite tinerilor să se implice În activități constructive părăsind anturajele delincvente( de ex. voluntariat).

CONCLUZII

Adolescența reprezintă o perioadă destul de fragilă din viața unui om, se consideră că minorul nu deține capacitatea necesară de a conștientiza Întotdeuna gravitatea faptelor sale, de aceea În momentul În care abandonează școala are nevoie de suportul necesar În vederea reabilitării, reintegrării sale În societate. Înainte de a ajunge să identificăm posibilitățile de reabilitare școlară și perspectivele de reintegrare trebuie să luăm În calcul cauzele care determină ca el să abandoneze școala.

Sărăcia și lipsa unui sprijin material sigur favorizează abandonul școlar. În mod real, marea majoritate a tinerilor ce nu mai frecventeaza o unitate de Învățământ trăiesc În condiții materiale sub limită. De multe ori lipsește venitul stabil al familiei În care trăiesc. În astfel de situații sunt nevoiți să muncească de la vârste fragede pentru existența de zi cu zi.

Pe lângă sărăcie alte cauze identificate În urma analizei studiului de caz și chestionarului sunt anturajul cu preocupări antisociale care influențează În mod neadecvat copilul. Atât din studiul dosarelor de evaluare cât și din interviu am putut constata faptul că o nesupraveghere adecvată cât și lipsa afectivității părinților Îi pot determina pe copii să abandoneze școala.

Un aspect destul de important pe care l-am urmărit În cercetare a fost evaluarea modului În care protejarea temporară a copiilor În cadrul Centrului de Primire În Regim de Urgență Timișoara contribuie la schimbarea lor atitudinal-comportamentală. După cum am putut observa prin analiza cazurilor și a chestionarelor, acest centru Îi ajută pe minori să-și schimbe percepția despre viață, Îi maturizează, să conștientizeze faptele comise, să gestioneze conflictele, să găsească soluții la situațiile de risc și să le transpună În realitate, În relație cu ceilalți.

Cercetarea mea a vizat și evaluarea dorinței de reluare a cursurilor școlare de către copii. Cu privire la această dimensiune a cercetării, am costatat din analiza datelor că minorii doresc să se reabiliteze, să Își continue viața, să aibă un viitor, o famile. Dorința de reabilitare a fost demonstrată prin respectarea măsurilor și obligațiilor impuse de centru, implicarea În activități lucrative, Îndepărtarea de anturajul delincvent.

În ceea ce privește persoanele care ar trebui să se implice În procesul de reabilitare și reintegrare a minorilor ponderea cea mai mare este reperezentată de familie, care În majoritatea cazurilor nu se implică activ prin oferirea de suport material și moral. Pe lângă familie se pot implica și prietenii apropiați sau membrii familiei extinse. De asemenea comunitatea reprezentată atât de instituțiile locale, de organizații neguvernamentale, sau din oameni simpli pote contribui la prevenirea abandonului scolar prin susținere În vederea continuării studiilor.

O soluție comună pentru reducerea fenomenului abandonului școlar, care pare cea mai la potrivită, o constituie Întărirea rolului comunității și implicarea sa directă În acțiunile de prevenire.

CAPITOLUL III. PREZENTAREA INTERVENȚIEI DE TIP ASISTENȚĂ SOCIALĂ

PLANUL DE INTERVENȚIE

În contextul acestui capitol evidențiem situația a șapte copii ce provin din mediul rural , din familii defavorizate socio-economic , expuși riscului social și abandonului școlar.

Cei șapte copii au stabilită o măsură de protecție În cadrul aceluiași centru despre care am vorbit În capitolul 2 și au avut un randament extrem de scăzut În școlile aflate În mediul rural. Copiii se află În acest centru din luna februarie 2014 , urmând a fi identificată o măsură de plasament la rudele aflate În mediul rural : mamele și tații lor sunt incompatibili cu ceea ce numim calitatea de părinte.

Alte caracteristici ale copiilor implicați În ședințele de intervenție :

Gen: X Masculin;

Naționalitate: X română;

Vârstă (vârsta În ani Împliniți): 14-15.

Copiii vor fi incluși În cinci ședințe de intervenție educativă.

Obiectivele ședințelor :

– elevii trebuie să reușească să facă dovada unor caracteristici cum ar fi : determinare individuală de a frecventa toate cursurile școlare, motivație intrinsecă de a nu abandona școala, curiozitate cognitivă și preocupări pentru unul sau mai multe domenii specifice de studiu;

– stabilizarea situatiilor școlare / a absenteismului și dezvoltarea capacitatilor intelectuale prin consiliere și sprijin emoțional.

Selectia beneficiarilor intervenției :

Identificarea copiilor s-a făcut cu ajutorul persoanelor calificate profesional pe baza :

a) profilurilor psihocomportamentale , care au atestat o percepție dezvoltată a copiilor În cauză despre abandonul școlar ;

b) nominalizarilor efectuate de profesori – analiza activității școlare a acestor elevi : copii ce refuză frecventarea cursurilor școlare sau care au acumulat un număr mare de absențe

Conceptul de stimulare a motivației școlare este luat in considerare În cele cinci ședințe de intervenție , ședințe În care am evaluat copiii și i-am orientat către frecventarea școlii.

Aprecierea nivelului intelectual al copiilor examinati l-am făcut cu teste de inteligență , de aptitudini verbale și numerice , teste de personalitate și de motivație.

,, Termenul de motivație școlară este utilizat În raport cu mai multe aspecte. Mai Întâi În raport cu procesul motivațional , prin care copilul Își dorește să atingă cunoașterea. Rezultatul motivației școlare este constituirea unei capacități intelectuale a elevului , care face posibilă opera reușitei școlare.’’ (George E. Pawlas, Administrator's Guide to School-Community Relations, 2005 ). Flexibilitatea motivației este definită În această carte ca fiind , ușurința cu care un elev e capabil să Își schimbe punctul de vedere În abordarea unei situații , a unei probleme. Este o flexibilitate În cadrul efortului lui de gândire. Gândirea unui elev slab motivat În a frecventa cursurile școlare e strans legată de imaginație iar imaginația se face simțită prin originalitatea soluțiilor : chiulul.

De la același autor aflăm că psihicul unui copil ce abandonează voluntar școala se află sub puternica influența a mediului social. Motivația școlară a copilului este În funcție de cerințele sociale și apoi În funcție de cele școlare. Concepțiile profesorilor Își pun și ele pecetea asupra motivației elevilor.

,, Motivația este o denumire generică , implicând motivele ce dinamizează comportamentul uman. Care sunt motivele principale ce Îl determină pe elev să vină la școală , făcând uneori eforturi deosebite? Mai Întâi există motivele extrinseci ce nu au legătură cu activitatea de studiu ; astfel , copiii vin la școală pentru a face pe plac familiei, profesorilor , prietenilor care fac și ei la fel. E vorba deci despre o dorință de afiliere. Apoi mai există sau nu impulsul de a se supune la norme. O a doua grupă este cea a motivelor intrinseci. Aici vorbim despre impulsul nativ de a ști sau nu mai multe. ‘’ ( Robert Mills Gagne , The Conditions of Learning & Theory of Instruction , 1997 , p.164).

Robert Mills Gagne opina că pentru formarea unei motivații de a frecventa școala contează modelul profesorului ; atitudinile, sentimentele sale se pot transmite și copiilor; apoi sunt importante : lauda sau recompensa. ,, Ceea ce este la Început numai un mijloc , poate deveni scop În sine ; bucuria succesului poate duce la o atitudine pozitivă față de școală ‘’. ( Allport Gordon , Structura și dezvoltarea personalitatii , Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti , p.232 ) .

Munca de convingere pe cale verbală contează mai puțin decât tonul sau atitudinea profesorului. Gordon menționează faptul că randamentul participării unui copil la ore crește paralel cu forța motivației , până la un punct ; când dorințele copilului sunt prea puternice , intervin inhibiții iar randamentul scade.

Consider că se pot face multe pentru educarea motivației elevilor față de școală ; se vede necesitatea de a modifica destul de mult stilul de lucru În clasă care Încă nu pune suficient accent pe personalitatea copilului.

În vederea creerii unei motivații pentru participarea la ore , dirigintele trebuie să colaboreze cu familia. Toți factorii din ambianța școlară influențează motivația unui elev pentru prezența la ore.

Registrul lipsei motivației față de școală este din păcate destul de diversificat În rândul subiecților investigați , el cuprinzând conduite precum : absenteism repetat , insucces școlar , copiatul la probele de control , fumat În incinta școlii , utilizare a unui limbaj trivial.

Dintre modalitățile care pot contribui la corectarea unei slabe motivații a copilului față de școală , menționăm :

depistarea precoce de către profesori sau de către factorii de asistență socială a condițiilor nefavorabile de climat familial ; pentru aceasta este necesar să se recurgă la psihoterapie familială iar În alte cazuri ca cele prezentate În această lucrare , la măsuri cu caracter de asistență socială , menite a suplini familia formată din părinți ;

descoperirea timpurie a elevilor cu dificultăți școlare , tulburări caracteriale , instabilitate emotivă , prin examinări de tip psiho-pedagogic. Odată depistate aceste cazuri se impune instaurarea unei terapii medico-psihiatrice pentru prevenirea unei personalități cu tendințe de abandon școlar ;

Înființarea În cadrul școlilor a cabinetelor de psihologie ;

acordarea unei atenții mai mari activităților educative În afară de clasă și a modalităților de petrecere a timpului liber.

Conținutul ședințelor a vizat activități care au venit În sprijinul copiilor, pentru a-i ajuta În comunicare și relaționare , activitǎți care i-au ajutat să fie auto-disciplinați, auto-direcționati, auto-monitorizați și auto-corecți , să ajungă la concluzii bine gândite și la soluții privind greutățile școlare, care i-au determinat să conștientizeze factorii ce Îi motiveazǎ sǎ Învețe sau nu.

PREZENTAREA INTERVENȚIEI PROPRIU-ZISE

Ședință intervenție nr. 1

Obiectiv general : Formarea unei atitudini favorabile față de școală

Conținutul detaliat al ședinței

Cunoasterea copiilor. Familiarizarea cu universul lor interior

S-a constatat că cei șapte copii , refuză școala datorită În primul rand dezechilibrului afectiv al situației familiale. Stima lor de sine este de nivel mediu. Anxietatea le este accentuată atât ca stare cât și ca trăsătură , au tendința de a fi emotivi, hiperreactivi, hipersensibili. Evaluarea nivelului lor cognitiv arată deficiență intelectuală, dar au o dezvoltare cognitivă bună mai degrabă de nivel mediu inferior ; au o memorie mecanică, de scurtă durată. Limbajul și comunicarea lor se caracterizează prin vocabular slab dezvoltat În raport cu vârsta cronologică iar la nivel de limbaj au pronunții defectuoase a anumitor cuvinte.

Copiii respectivi tendința de a minimaliza comportamentul școlar negativ, Încearcă să ascundă adevărul a ceea ce se Întâmplă la școală. Arată frecvent dorința de schimbare, dar au un deficit motivațional și de stimă de sine. Încearcă să evite efortul fizic și psihic.

Strategii de intervenție :

dezbateri ;

comentarii pe baza unor fapte reale , Întâmplări ;

lecturi ;

rezolvare În grup a unor probleme.

După ce și-au răspuns la Întrebarea ,, știu ce vreau’’, putem face pași În direcția propusă. Au fost multe momente În care mi-au transmis că se mulțumesc cu ce vine mai repede către ei , referindu-se la pierderea timpului, Într-un mod inutil, În detrimentul frecventării școlii. Din această cauză le-am indus parabola ciocănitoarei : << imaginați-vă ce s-ar Întâmpla dacă o ciocănitoare ar Încerca coaja mai multor copaci și când ar da de greu ar renunța. Probabil ar fi foarte ocupată , Însă….flămândă. Este În natura noastră să nu ne placă tot timpul școala , aceasta să devină grea , Însă reflexul acesta este chiar cel care face să fie atât de puțini aceia care continuă să meargă la orele de curs și care reușesc. Încercați să priviți fiecare zi de școală ca pe o călătorie. Din fiecare pas făcut , Învățați ceva despre voi , despre oportunitățile vieții >>.

Acțiuni viitoare pentru realizarea obiectivului :

Îmbunătățirea relației profesor-elev astfel Încât aceasta să capete o mai mare Încărcătură afectivă ;

stimulare cognitivă permanentă; terapie cognitiv-comportamentală pentru cultivarea Încrederii În ei ;

identificarea unor activități de timp liber care să-i intereseze și să le facă plăcere/ Încurajarea formării unor interese pentru studiu și activități de timp liber;

consiliere și terapie psihologică pentru eliminarea problemelor emoționale;

susținere emoțională și motivațională pentru urmarea planurilor școlare.

Tabelul 10. Evidența Întrebărilor adresate copiilor:

Ședință intervenție nr. 2

Obiectiv general : Depistarea tuturor cauzelor care duc la Înregistrarea absențelor.

Conținutul detaliat al ședinței :

Această activitate s-a realizat prin exprimarea unor gânduri legate de competențele de elev , de către două cadre educaționale , invitate la prezenta ședință.

S-a dorit astfel crearea si dezvoltarea rețelei de sprijin comunitar formata din profesorii inclusi in programele de motivare față de școală .

Cei 7 elevi au văzut acest lucru ca pe o provocare pozitivă. Prin relaționarea dintre mine, copii și profesori s-a redus sentimentul de izolare al celor mici.

Temele abordate cu predilectie În această ședință au fost urmatoarele:

educarea copilului;

importanța profesorilor În dezvoltarea copilului;

efectele abandonului școlar asupra copilului;

formarea atasamentului securizant.

Observație : spre deosebire de atitudinea personală , cele două cadre didactice au apelat și la mustrarea celor 7 copii. Cu acest prilej am constatat că , ,,gașca lor prieteneasca ‘’ poate deveni mai importantă decat sfaturile adultilor; fiecare dintre copii se indentifica cu ceilalti doi , au aceleași obiceiuri și aceeași motivație față de școală.

S-au facut totodată propuneri pentru Îmbunătățirea activităților educaționale cu acești minori Întrucat s-a constatat ca nu sunt suficient stimulați in utilizarea corespunzatoare a resurselor timpului liber : activități religioase / deplasări la biserică; Înscrierea lor la diverse cluburi sportive dacă este cazul.

Li s-a comunicat elevilor faptul ca misiunea lor principala este frecventarea școlii, care sa le stimuleze dezvoltarea : o relationare mai serioasa si mai stransa cu ei a produs și schimbari În felul lor de a fi , ei acceptand autoritatea noastră și luând ca model : adultul.

Concluzii : daca regulile si implicit recompensele si pedepsele sunt stabilite cu implicarea acestor copii , e posibil ca ei sa le Însușească și să le respecte. Copiii vor fi stimulați să nu rămână indiferenți dacă regula de a merge la școală e Încălcată de către unul din ei ci să ia atitudine și să găsească Împreună soluții.

Un rol important Îl va avea ședința următoate , În care copiii vor fi stimulați să vorbească despre ei , să-și analizeze calitațile și să-și recunoască slabiciunile.

Strategii de intervenție :

– monitorizarea atentă a prezenței copiilor la cursurile scolare;

– intervenție la materiile unde au rămas În urmă.

Tabelul 11. Evidența Întrebărilor adresate copiilor:

Ședință intervenție nr. 3

Obiectiv general : Activizarea celor șapte copii În procesul intensificării participării la cursurile școlare.

Conținutul detaliat al ședinței :

Treptat , acestor copii li s-a diminuat agresivitatea din limbaj vis-a-vis de școală , lucru pe care l-am observat din discuțiile cu ei , În cadrul aceste ședințe. Acum respectă mai mult programul educațional , nu mai pleacă de la ultimele ore de curs

Pe linia grijei pentru devianțele lor comportamentale : minciuna, atitudini nonconformiste cu abateri de la normele morale: vagabondaj, nu dorim ca ei să mai Înregistreze absențe si rezultate slabe la Învățătură.

Pentru ca acești minori să fie motivați, din punct de vedere emotional le-am propus un concurs care ar putea regla sfera comportamentelor lor privind motivația școlară.

Strategii de intervenție :

– implicarea copiilor Într-un concurs demonstrativ ,, Cine nu va avea absențe școlare În următoarele trei luni de zile? ‘’

Tabelul 12. Evidența Întrebărilor adresate copiilor:

Ședință intervenție nr. 4

Obiectiv general : Asigurarea unei bune colaborări Între școală și rudele la care vor fi dați În plasament ( monitorizarea cazurilor după reintegrarea familială ).

Acțiuni pentru realizare : vizite la domiciliul acestor rude. Pentru această ședință rudele cu pricina au fost invitate la o Întrevedere cu minorii În cauză. S-au prezentat totodată și cele două cadre didactice menționate la ședința 2.

De ce am considerat primordial responsabilitatea rudelor? Am dorit schimbarea accentului de pe responsabilitatea copilului pe aceea a familiei, cu precădere a rudelor ce urmează a fi titulare de drepturi si obligații față de acești minori.

Conținutul ședinței : Rudele acestor copii Își doresc servicii suplimentare , prestații financiare mai mari și ulterior s-au aratat interesate de obținerea unui nivel de autonomie psihologică a copiilor. Referitor la acest aspect , greutatile acestor persoane sunt izbitoare dar capacitatea lor fizică de a se deplasa la școală pentru o monitorizare a copiilor respectivi nu e strâns legată de partea financiară , lucru care li s-a și comunicat.

Aceste rude nu au experiență În relaționarea corectă cu cei mici dar sunt capabile după cum am observat să atragă atenția asupra nevoilor lor personale. Ar fi de dorit ca autoritățile locale să lucreze constructiv cu aceste persoane.

Partea pozitivă constatată În această ședință a fost că rudele au resurse informaționale ce pot să confere un sentiment de pregătire a copiilor pentru viitor.

Li s-a comunicat că trebuie să Își schimbe prejudecățile și așteptările cu privire la partea financiară . Desigur că pentru a Îngriji un copil , aceste rude trebuie să aibă un echilibru al propriilor lor nevoi fizice și emoționale , dar nimic nu este imposibil.

A fost importantă Împărtășirea trairilor lor cu mine . Copiii prezenți au conștientizat că au o responsabilitate mare atunci când vor fi reintegrați la rude : aceea de a merge la școală. Li s-au expus familiilor lărgite dificultățile specifice vârstei minorilor respectivi, legate de dezvoltarea emotională, intelectuală, socială, probleme de relaționare cu profesorii si s-a concluzionat că dacă exista o comunicare autentică, toate Își vor găsi rezolvarea.

Tabelul 13. Evidența Întrebărilor adresate copiilor:

Ședință intervenție nr. 5

Obiectiv general : Recuperarea copiilor În cauză prin antrenarea capacităților bine dezvoltate.

Acțiuni pentru realizare :

promovarea spiritului de echipă;

Încurajarea regulilor prin care se menține motivația față de școală.

Strategii viitoare de dorit a fi aplicate : includerea copiilor Într-un program educativ , pentru un Început de succes.

Conțintul aceste ultime ședințe : Întrevederea cu cei șapte copii a fost recreativă și am organizat-o la un mic picnic. Cu acest prilej am discutat cu ei despre activități productive și despre viața socială În general : elevii au recapitulat riscurile abandonului școlar , și-au identificat unul altuia abilități școlare. Multora le plac activitățile de tâmplărie , operare pe calculator, de gospodărire. I-am rugat pe copii să Îmi scrie câteva rânduri despre cum văd ei școala , după aceste cinci ședințe de Întrevedere. Iată câteva rânduri ale lui E.T :

,, Cred că cel mai bine m-a caracterizat până acum lipsa dorinței de a merge la școală.

Am Început abia de la a doua ședință să mă gândesc la ce o să fac astăzi ? De obicei aștept mereu o persoana care să mă ajute involuntar . Nu e nevoie să se grăbească, Îi acord suficient timp dacă e dispusă să o facă. Din nefericire nu am găsit pe cineva care să mă ajute să evoluez… treaptă cu treaptă… Încet dar sigur. Am să mă apuc să Învăț. Am lipsit mult de la școală dar m-ați Învățat că nu pot avea nimic dacă nu Îmi doresc să lupt pentru visele mele.’’

Tabelul 14. Evidența Întrebărilor adresate copiilor:

FINALITATEA ȘI EVALUAREA INTERVENȚIEI

Scopul evaluării : Identificarea modului În care s-a modificat percepția copiilor despre abandonul școlar.

Obiectivele evaluării: analiza stării emoționale, a problemelor școlare, de gândire, de atenție, Încălcarea de reguli, comportament deviant sau alte probleme.

Data și durata Întrevederilor evaluative: 19.06.2014 – 60 min.

Rezultatele evaluării :

În urma interpretării ședințelor pe care le-am avut , au rezultat următoarele concluzii:

La data evaluării, copiii au continuat să prezinte tulburări emoționale dar acestea nu mai erau evidențiate printr-un nivel ridicat de anxietate, Însigurare și depresie.

La prima ședință , minorii arătau un nivel Îngrijorător al stării de abandon școlar , erau interesați de obținerea statutului de adult și le lipsea necesitatea de organizare a unui plan pentru viitor În ceea ce privește școala. Erau preocupați deasemenea de relațiile conflictuale cu alti copii.

Descrierile comportamentale apreciate la ei ca fiind uneori adevărate În prezent sunt : le este teamă să nu facă ceva rău atunci când mai chiulesc de la o oră de curs, trebuie să fie perfecți.

Printre descrierile comportamentale legate de Încălcarea de reguli școlare se numără : anturajul prost, instabilitatea, suspiciunea lor față de efectele pozitive ale școlii.

Prin comportamentul lor demonstrează tendința de reabilitare, nu mai ocolesc regulile atât de mult , nu mai manifestă delăsare față de cursuri.

Finalitatea intervenției :

Beneficiarii celor cinci ședințe de Întrevedere au reușit să:

– nu mai acumuleze absențe la școală ;

demonstreze abilitati În lucrările/testele școlare ;

surprindă profesorii prin idei originale;

CAPITOLUL IV. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI APLICATIVE

 Înainte de a ajunge să identificăm posibilitățile de reabilitare a copiilor care  abandoneaza scoala și perspectivele de reintegrare scolara trebuie să luăm În calcul cauzele care determină acest fenomen social studiat in prezenta lucrare.

           În mod real, marea majoritate a copiilor ce abandoneaza scoala trăiesc În condiții materiale sub limită. De multe ori lipsește venitul stabil al familiei În care trăiesc. În astfel de situații sunt nevoiți să fure cel puțin alimentele necesare pentru existența de zi cu zi , sa munceasca in loc sa frecventeze scoala.

            Pe lângă sărăcie alte cauze identificate În urma analizei studiului de caz și a chestionarului sunt anturajul cu preocupări antisociale care influențează În mod neadecvat copilul. Atât din studiul dosarelor de evaluare  cât și din interviu am putut constata faptul că o nesupravegherea adecvată cât și lipsa afectivității părinților Îi pot determina pe elevi să intre În conflict cu scoala si profesorii. 

            Un aspect destul de important pe care l-am urmărit În cercetarea de fata a fost evaluarea modului În care participarea copiilor la activitățile din cadrul Centrului de Primire in Regim de Urgenta pentru Copii din Timisoara , contribuie la schimbarea atitudinal-comportamentală. După cum am putut observa prin analiza  cazurilor si a practicii de specialitate efectuata in aceasta unitate rezidentiala,  aceste programe de sprijin emotional Îi ajută pe minori să-și schimbe percepția despre viață, Îi maturizează, să constientizeze faptele comise, să gestioneze conflictele, să găsească soluții la situațiile de risc scolar și să le transpună În realitate, În relație cu ceilalți.

            Cercetarea mea a vizat și evaluarea dorinței de reabilitare a copiilor ce nu mai frecventeaza scoala, implicarea familie și comunității În vederea prevenirii abandonului scolar. Cu privire la această dimensiune a cercetării, am costatat din analiza datelor ca elevii doresc să se reabiliteze, să Își continue scoala, viața, să aibă un viitor. Dorința de reabilitare a fost demonstrată prin respectarea măsurilor și obligațiilor impuse de profesionistii din domeniul asistentei sociale, implicarea În activități lucrative, Îndepărtarea de anturajul delincvent.

            În ceea ce privește persoanele care se implică În procesul de prevenire a abandonului scolar , ponderea cea mai mare este reperezentatăde familie, care În majoritatea cazurilor nu se implică activ prin oferirea de suport material și moral.Pe lângă familie  comunitatea reprezentată atât de instituțiile locale, de organizații neguvernamentale sau din oameni simpli ar putea contribui la cresterea motivatiei copilului pentru scoala, prin susținere În vederea  continuării studiilor fără a-l stigmatiza, sau marginaliza.

            Consider că scaderea abandonului scolar va fi posibilă doar printr-o supraveghere adecvată din partea persoanelor abilitate să facă acest lucru, implicarea copilului În activități constructive, astfel Încât să nu aibă ocazia de a se implica În acțiuni de absenteism. 

            O soluție comună pentru reducerea abandonului scolar, care pare cea mai la potrivită, o constituie Întărirea rolului comunității și implicarea sa directă În acțiunile de prevenire. În acțiunile de prevenire, atât organizațiile guvernamentale, conducerile locale organizațiile nonguvernamentale și comunitatea trebuie să-și unească eforturile, pentru a pune În aplicare o strategie comună, a cărei eficiență nu va Întârzia să-și arate roadele În viitor.

BIBLIOGRAFIE

1. Academia Română, Institutul de lingvistică “Iorgu Iordan”, DEX. Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a), București, Editura Univers Enciclopedic, 1998

2. Bocoș, M., Teoria și practica cercetării pedagogice, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca , 2003

3. Boudon, R., Tratat de sociologie, Editura Humanitas, Bucureși, 2005

4. Cerghit , I , Metode de Învățământ , Editura Polirom , 2006

5. Chelcea , S. , Cunoașterea vieții sociale: fundamente metodologice , Editura Institutului Național de Informații, 1995

6. Chelcea S , Semnificatia documentelor sociale, 1985

7. Cojocaru, Șt., Proiectul de intervenție În asistența socială, Editura Polirom, Iași, 2006

8. Cristea, S., Dicționar de pedagogie, Ed. Litera Internațional, București, 2000

9. Cucoș, C., Educația.Dimensiuni culturale și interculturale, Ed. Polirom, 2000

10. Dancsuly. A. , Ionescu, M. , Radu , I. , Salade , D. , Pedagogie , 1979

11. Duminică, G., Ivasiuc A., (coord.) , O școală pentru toți. Accesul copiilor romi la o educație de calitate. Raport de cercetare. Editura Vanemonde, București , 2010

12. Enăchescu , C. , Tratat de psihologie , Editura Tehnică , 2000

13. Filote , D , Managementul randamentului scolar si implicatia familiei , Editura Vladimed – Rovimed , 2012

14. Forner, Y , Wach, M , L’indecision: perception par les conseillers, evaluation des causes et effets des interventions, În “Revista de pedagogie” nr. 1-12/ 1997

15. Landsheere, V, Definirea obiectivelor educației, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1979

16. Legea Educației Naționale Nr. 1/10.1.2011, publicată În Monitorul Oficial al României Nr.

18

17. Neacșu , I. , Introducere În Psihologia Educației și a Dezvoltării , Editura Polirom , 2010

18. Neamțu , G , Tratat de asistență socială , Editura Polirom , Iași, 2011

19. Neamu C. , Deviana școlara , Editura Polirom , 2003

20. Nicola , I., Tratat de pedagogie scolara , Editura: ARAMIS , 2003

21. Osterrieth , P, Copilul și familia , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1973

22. Pop, L.,coord., Dicționar de politici sociale, Editura Expert, București, 2002

23. Radulescu , S , Banciu , Dan , Voicu , Marian , Adolescenții și familia , Editura Științifică și Enciclopedică, 1987

24. Romița B. Iucu , Managementul clasei de elevi. Aplicatii pentru gestionarea situatiilor de criza educationala. Editia a II-a revazuta si adaugita , Editura Polirom , 2006

25. Rothery , M, Leslie , T, Grinnell , A. , Richard , M., Cercetarea calitativa in asistenta sociala. Faze , etape si sarcini , Editura Polirom , 2005

26. Sălăvastru , Doina , Psihologia educației , Editura Polirom , 2004

27. Spânu, M., Introducere În asistența socială a familiei și protecția familiei, Ed. Tehnică, Chișinău, 1998

28. Suchololski , B. , Pedagogia și marile curente filozofice. Pedagogia esenței și Pedagogia existenței , București EDP , 1973

29. Szamoskozi , M, Protecția copilului. Dileme , concepții și metode , Editura Presa Universitară Clujeană , 1999

30. Tăsică, L., Consilierea și orientarea elevilor cu delincvenă comportamentală”, Institutul de Științe ale Educației , 2002

31. Voicu , L , Pedagogia ocrotirii , Editura Casa Cărții de Știință , 1992

Site-uri:

http://articole.famouswhy.ro/

www.edu.ro

www.insse.ro

www.dreptonline.ro   

www.lege-online.ro

Anexa 1

1.Interviul cu minorul ce a abandonat școala În perioada În care se afla În familie

Anexa 2

2.Interviul cu asistentul social din cadrul Centrului de Primire În Regim de Urgență Timișoara

Anexa 3

PLAN DE SUPRAVEGHERE ȘCOLARĂ

   I. Introducere

   Numele și prenumele minorului:

   Data și locul nasterii:

   Numărul deciziei de instituționalizare:

   Perioada supravegherii:

   Data Începerii:

   Data Încheierii:

   Numele și prenumele asistentului social responsabil de caz:

   II. Măsurile și/sau obligațiile copilului , impuse de Centrul de Primire În Regim de Urgență Timișoara și mijloacele utilizate pentru asigurarea Îndeplinirii lor …………………………….

   III. Nevoile educational – sociale ale minorului și obiectivele stabilite În vederea diminuarii acestora ……………………..

   IV. Metodele de intervenție propuse În vederea soluționării nevoilor identificate și diminuarii riscului de abandon școlar …………………………………….

   VI. Data, locul și frecvența Întrevederilor dintre consilier/psiholog/asistent social și minor pe perioada supravegherii frecventării școlii ……………………

   VII. Descrierea programului de intervenție……………………

Anexa 4

Pe lângă faptul că am cercetat situația familiilor ce nu asigură protecția unor copii , am hotărât , ca metodă de lucru , pentru a afla nevoile acestor minori și a adulților ocrotitori , să aplicăm chestionare.

Obiectivul sondajului a fost realizarea unei imagini privind nevoile copiilor. Lista minorilor intervievați ( din centrele de plasament din orasul Timișoara ) , care au intrat În eșantion a fost obținută prin colaborare cu specialiștii D.G.A.S.P.C. Timișoara. Când am ajuns la copilul intervievat , ne-am prezentat , spunând că participăm la desfășurarea unei cercetări. Nu am arătat chestionarul ; am citit Întrebările și variantele de răspuns , marcând opțiunile alese. Ĩn cazul Întrebărilor deschise , răspunsul a fost notat În chestionar , exact așa cum l-a formulat persoana interogată.

Model de chestionar aplicat

Nr. Chestionarului:______________

Numele operatorului : Balea Alina Lavinia

1.Ce vârsta ai?
    ………… ani

2.Sexul tău este?
    a.masculin
    b.feminin

3. Ce studii au părinții tai ?
    a. ……… clase
    b.liceu
    c. fără studii

4.Cât de mulțumit/ă ești de rezultatele tale școlare ?
    a.foarte mulțumit/ă
    b.mulțumit
    c.cam nemulțumit
    d.foarte nemulțumit

5.Ești de părere că profesorii au o relație bună cu elevii ?
    a.da
    b. așa si așa
    c. nu

6.În ultimul an cât de des ți s-a Întâmplat să simți că nu iți mai place să vii la școala?
    a.des
    b.nu prea des
    c.deloc

7.În ultimul semestru ai avut probleme legate de absențe ?
    a.da(nota scăzută la purtate)
    b.așa și așa(am fost atenționat/ă)
    c.nu

8.Ești de părere că materiile sunt interesante ?
    a.da
    b.nu prea
    c.nu

9.În general iți faci temele pentru acasă ?
    a.da
    b.nu
    c.uneori

10.Cine te ajută să iți faci temele ?
    a.mama
    b.tata
    c.frați/surori mai mari
    d.nimeni,mă descurc singur/ă
    e.centrul

11.Iți place la școală?
    a.da
    b.nu

12.Ce te motivează să vii la școală?

…………………………………………………………………………………………..
    13. Ai fost atenționat/ă vreodată de către diriginte sau director pentru un comportament neadecvat?
    a.da
    b.nu

14.Ai avut probleme la școală În ultimul an ,bătăi cu colegii sau alți elevi ?
    a.uneori
    b.da
    c.nu
    d.niciodată

15. Ce fel de probleme ?
    a.certuri
    b.bătăi

16.Iți place mai mult să faci altceva decat să vii la școală?
    a.da
    b.nu

17.Ce iți place să faci În timpul liber?

……………………………………………………………………………………..
  18.Cât de preocupată este familia ta de rezultatele tale școlare ?
    a.foarte mult
    b.mai puțin
    c.deloc

19.Sunt oameni În jurul tău care cred că școala e o pierdere de vreme ?
    a.da
    b.nu

Considerente deontologice :

copiii au Înțeles caracterul voluntar al studiului și faptul că au dreptul să se retragă din el;

numele copiilor , nu a fost folosit.

Interpretarea unor Întrebări deschise ale acestui chestionar :

4.

5.

6.

  7.  

8.

9.

11.

12.

  17.

18.

19.

BIBLIOGRAFIE

1. Academia Română, Institutul de lingvistică “Iorgu Iordan”, DEX. Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a), București, Editura Univers Enciclopedic, 1998

2. Bocoș, M., Teoria și practica cercetării pedagogice, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca , 2003

3. Boudon, R., Tratat de sociologie, Editura Humanitas, Bucureși, 2005

4. Cerghit , I , Metode de Învățământ , Editura Polirom , 2006

5. Chelcea , S. , Cunoașterea vieții sociale: fundamente metodologice , Editura Institutului Național de Informații, 1995

6. Chelcea S , Semnificatia documentelor sociale, 1985

7. Cojocaru, Șt., Proiectul de intervenție În asistența socială, Editura Polirom, Iași, 2006

8. Cristea, S., Dicționar de pedagogie, Ed. Litera Internațional, București, 2000

9. Cucoș, C., Educația.Dimensiuni culturale și interculturale, Ed. Polirom, 2000

10. Dancsuly. A. , Ionescu, M. , Radu , I. , Salade , D. , Pedagogie , 1979

11. Duminică, G., Ivasiuc A., (coord.) , O școală pentru toți. Accesul copiilor romi la o educație de calitate. Raport de cercetare. Editura Vanemonde, București , 2010

12. Enăchescu , C. , Tratat de psihologie , Editura Tehnică , 2000

13. Filote , D , Managementul randamentului scolar si implicatia familiei , Editura Vladimed – Rovimed , 2012

14. Forner, Y , Wach, M , L’indecision: perception par les conseillers, evaluation des causes et effets des interventions, În “Revista de pedagogie” nr. 1-12/ 1997

15. Landsheere, V, Definirea obiectivelor educației, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1979

16. Legea Educației Naționale Nr. 1/10.1.2011, publicată În Monitorul Oficial al României Nr.

18

17. Neacșu , I. , Introducere În Psihologia Educației și a Dezvoltării , Editura Polirom , 2010

18. Neamțu , G , Tratat de asistență socială , Editura Polirom , Iași, 2011

19. Neamu C. , Deviana școlara , Editura Polirom , 2003

20. Nicola , I., Tratat de pedagogie scolara , Editura: ARAMIS , 2003

21. Osterrieth , P, Copilul și familia , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1973

22. Pop, L.,coord., Dicționar de politici sociale, Editura Expert, București, 2002

23. Radulescu , S , Banciu , Dan , Voicu , Marian , Adolescenții și familia , Editura Științifică și Enciclopedică, 1987

24. Romița B. Iucu , Managementul clasei de elevi. Aplicatii pentru gestionarea situatiilor de criza educationala. Editia a II-a revazuta si adaugita , Editura Polirom , 2006

25. Rothery , M, Leslie , T, Grinnell , A. , Richard , M., Cercetarea calitativa in asistenta sociala. Faze , etape si sarcini , Editura Polirom , 2005

26. Sălăvastru , Doina , Psihologia educației , Editura Polirom , 2004

27. Spânu, M., Introducere În asistența socială a familiei și protecția familiei, Ed. Tehnică, Chișinău, 1998

28. Suchololski , B. , Pedagogia și marile curente filozofice. Pedagogia esenței și Pedagogia existenței , București EDP , 1973

29. Szamoskozi , M, Protecția copilului. Dileme , concepții și metode , Editura Presa Universitară Clujeană , 1999

30. Tăsică, L., Consilierea și orientarea elevilor cu delincvenă comportamentală”, Institutul de Științe ale Educației , 2002

31. Voicu , L , Pedagogia ocrotirii , Editura Casa Cărții de Știință , 1992

Site-uri:

http://articole.famouswhy.ro/

www.edu.ro

www.insse.ro

www.dreptonline.ro   

Anexa 1

1.Interviul cu minorul ce a abandonat școala În perioada În care se afla În familie

Anexa 2

2.Interviul cu asistentul social din cadrul Centrului de Primire În Regim de Urgență Timișoara

Anexa 3

PLAN DE SUPRAVEGHERE ȘCOLARĂ

   I. Introducere

   Numele și prenumele minorului:

   Data și locul nasterii:

   Numărul deciziei de instituționalizare:

   Perioada supravegherii:

   Data Începerii:

   Data Încheierii:

   Numele și prenumele asistentului social responsabil de caz:

   II. Măsurile și/sau obligațiile copilului , impuse de Centrul de Primire În Regim de Urgență Timișoara și mijloacele utilizate pentru asigurarea Îndeplinirii lor …………………………….

   III. Nevoile educational – sociale ale minorului și obiectivele stabilite În vederea diminuarii acestora ……………………..

   IV. Metodele de intervenție propuse În vederea soluționării nevoilor identificate și diminuarii riscului de abandon școlar …………………………………….

   VI. Data, locul și frecvența Întrevederilor dintre consilier/psiholog/asistent social și minor pe perioada supravegherii frecventării școlii ……………………

   VII. Descrierea programului de intervenție……………………

Anexa 4

Pe lângă faptul că am cercetat situația familiilor ce nu asigură protecția unor copii , am hotărât , ca metodă de lucru , pentru a afla nevoile acestor minori și a adulților ocrotitori , să aplicăm chestionare.

Obiectivul sondajului a fost realizarea unei imagini privind nevoile copiilor. Lista minorilor intervievați ( din centrele de plasament din orasul Timișoara ) , care au intrat În eșantion a fost obținută prin colaborare cu specialiștii D.G.A.S.P.C. Timișoara. Când am ajuns la copilul intervievat , ne-am prezentat , spunând că participăm la desfășurarea unei cercetări. Nu am arătat chestionarul ; am citit Întrebările și variantele de răspuns , marcând opțiunile alese. Ĩn cazul Întrebărilor deschise , răspunsul a fost notat În chestionar , exact așa cum l-a formulat persoana interogată.

Model de chestionar aplicat

Nr. Chestionarului:______________

Numele operatorului : Balea Alina Lavinia

1.Ce vârsta ai?
    ………… ani

2.Sexul tău este?
    a.masculin
    b.feminin

3. Ce studii au părinții tai ?
    a. ……… clase
    b.liceu
    c. fără studii

4.Cât de mulțumit/ă ești de rezultatele tale școlare ?
    a.foarte mulțumit/ă
    b.mulțumit
    c.cam nemulțumit
    d.foarte nemulțumit

5.Ești de părere că profesorii au o relație bună cu elevii ?
    a.da
    b. așa si așa
    c. nu

6.În ultimul an cât de des ți s-a Întâmplat să simți că nu iți mai place să vii la școala?
    a.des
    b.nu prea des
    c.deloc

7.În ultimul semestru ai avut probleme legate de absențe ?
    a.da(nota scăzută la purtate)
    b.așa și așa(am fost atenționat/ă)
    c.nu

8.Ești de părere că materiile sunt interesante ?
    a.da
    b.nu prea
    c.nu

9.În general iți faci temele pentru acasă ?
    a.da
    b.nu
    c.uneori

10.Cine te ajută să iți faci temele ?
    a.mama
    b.tata
    c.frați/surori mai mari
    d.nimeni,mă descurc singur/ă
    e.centrul

11.Iți place la școală?
    a.da
    b.nu

12.Ce te motivează să vii la școală?

…………………………………………………………………………………………..
    13. Ai fost atenționat/ă vreodată de către diriginte sau director pentru un comportament neadecvat?
    a.da
    b.nu

14.Ai avut probleme la școală În ultimul an ,bătăi cu colegii sau alți elevi ?
    a.uneori
    b.da
    c.nu
    d.niciodată

15. Ce fel de probleme ?
    a.certuri
    b.bătăi

16.Iți place mai mult să faci altceva decat să vii la școală?
    a.da
    b.nu

17.Ce iți place să faci În timpul liber?

……………………………………………………………………………………..
  18.Cât de preocupată este familia ta de rezultatele tale școlare ?
    a.foarte mult
    b.mai puțin
    c.deloc

19.Sunt oameni În jurul tău care cred că școala e o pierdere de vreme ?
    a.da
    b.nu

Considerente deontologice :

copiii au Înțeles caracterul voluntar al studiului și faptul că au dreptul să se retragă din el;

numele copiilor , nu a fost folosit.

Interpretarea unor Întrebări deschise ale acestui chestionar :

4.

5.

6.

  7.  

8.

9.

11.

12.

  17.

18.

19.