Prevenirea Si Protectia Copilului Victima In Cazul Abuzului Sexual

Cuprins

Introducere

Capitolul I

1.1Prezentarea abuzului sexual

1.1.2 Profilul agresorului sexual

1.2 Abuzul sexual în România

1.3 Forme ale abuzului sexual

1.3.1 Incestul

1.3.2 Violul pedofilic

1.3.3 Pornografia infantila

1.3.4 Relatie interesului sexual la copii si pornografia infantila

Capitolul II Teorii explicative de cercetare a abuzului sexual

2.1 Teorii Biologice

2.2 Teorii Psihologice si Psihiatrice

2.3 Teorii Sociologice

2.3.1 Teoria agresivitatii sexuale învatate

2.3.2 Teoria raportului dintre anomie si oportunitate

2.3.3 Teoria controlului social

2.4 Teoria Excitatiei sexuale

Capitolul III Prevenirea si protectia copilului victima

3.1 Protectia copilului victima

3.1.1 Protectia judiciara

3.1.2 Rolul asistentului social

3.1.3 Denuntul

3.2 Îngrijiri ale violentelor sexuale asupra copiilor

3.2.1 Îngrijirea medico-legala

3.2.2 Îngrijirea psihologica

3.2.3 Consilierea psiho terapeutica

3.2.4 Tratamentul

3.3 Prevenirea abuzurilor sexuale asupra copiilor

3.3.1 Factorii de risc

4 Capitolul IV Partea de cercetare

Bibliografia

Introducere

Cred ca totii stim despre abuzurile sexuale ce se întâmpla în tara noastra si nu numai.

Numai la stiri vedem mii de cazuri despre tati care îsi abuzeaza proprii copii, care nu

depasesc vârsta de 10 ani. De aceea m-a intrigat acest subiect si am vrut sa aflu cât mai multe.

Despre copii, ce se schimba în viata lor dupa o asemenea experienta, cum sunt ei protejati aici

vorbind din punct de vedere juridic. Daca stam bine si ne gândim, oamenii mereu privesc

violul sau abuzul sexual ca fiind ceva intentionat chiar de victima, doar ca aici fiind vorba

despre un copil nu cred ca este vorba de asa ceva. Pentru ca este prea mic si oricum nu stie

cum sa reactioneze la momentul potrivit. Multe persoane vorbesc despre viata copilului, prin

ce trece însa despre abuzator absolut nimic. Nu sunt un avocat al apararii doar ca ar trebuii

daca ne dorim ca aceste fenomene sa dispara, cum acel copil traumatizat are parte de servicii

de ajutorare, si acest individ sa aiba parte de consilieri, pentru a vedea ce anume se întâmpla

cu acel om, ce îl determina sa recurga la astfel de fapte.

Perioada comunista a fost o perioada de tacere, daca o putem numii asa. Nimeni nu

avea curajul sa vorbeasca despre lucrurile astea, totul trebuia sa ramâna în familie. De aceea

si numarul cazurilor de abuz sexual erau într-un numar mic, ca si cum nu ar fi existat. Însa

dupa caderea acestei perioade, numarul cazurilor s-au dublat, triplat iar lumea nu stia cum sa

reactioneze, cum sa îi ajute pe acei copii traumatizati.

CAPITOLUL I

1.1 Prezentarea abuzului sexual

“Abuzul sexual este implicarea unui copil intr-o activitatea sexuala pe care el nu o intelege, pentru care nu are capacitatea de a-si da incuviintarea informata, pentru care nu este pregatit din punct de vedere al dezvoltarii sau care incalca legile sau tabuurile sociale.” (Raport of the Consultation on Child Abuse Prevention- Who, Organizatia Salvati Copiii/ Alternative Sociale, 2002, p.12).

Abuzurile sexuale asupra copiilor pot fi definite ca “orice participare a unui copil sau

adolescent la activitati necorespunzatoare vârstei si dezvoltarii lui psihosexuale pe care el nu

este în masura sa le înteleaga, activitati la care este supus prin constrângere, violenta sau prin

seductie sau care încalca tabu-urile sociale” (Radulescu,2010,p55)

Abuzul sexual asupra copiilor este o problema de ordin moral decât legislativ daca stam bine

si ne gândim si îl diferentiem de alte forme de abuz. Faptul ca societatea este schimbatoare în

privinta problemelor sexuale astfel ca problema copiilor nu capata o pozitie aparte fata de

preocuparile majore. Din anii ’80 exista o preocupare mai mare de interes pentru dezvoltarea

tehnologiei, de dezvoltarea comunicarii în ceea ce priveste abuzul sexual al copiilor. De

aceea anumite statistici dezvaluie ca numarul al abuzurilor sexuale au scazut în anii ’70-’80.

Sunt diferite definitii ale abuzului sexual pe care autorul le explica. Abuzul sexual

este definit ca fiind :” orice contact sau forma de interactiune între copil si adult, în care

copilul este utilizat pentru stimularea placerii sexuale a adultului”.(Radulescu,2010,55).Cu

toate ca mereu s-a vorbit de persoanele abuzatoare ca fiind persoane adulte, se pare ca actul

abuzului sexual poate fi comis de o persoana minora, daca este mai în vârsta decât victima

sau este mai puternic. Cele mai frecvente forme de abuzare a minorului sunt pornografia,

fellatio si cunilingus. (Dâmboveanu,Radulescu,2010,57).Însa, chiar daca sunt mai puternici

sau mai mari decât victimele abuzului, agresorii nu folosesc forta fizica ci pur si simplu îi pot

face pe copii prin diferite forme sa accepte prin diferite jocuri, vorbe frumoase. Se vorbeste

mereu de agresori fiind mereu numai barbati însa se pare ca exista si agresori formati din

femei, un numar mai mic ce e drept. Ce este identic si la agresorii formati din barbati si la

agresorii formati din femei, este ca aceste persoane nu sunt straine copiilor ceea ce pot cadea

mai repede în aceasta capcana pentru ca au încredere în ei. În tarile occidentale, nuditatea

parentala este ceva obisnuit, ceea ce pentru unii acest lucru poate fi considerat ceva

inacceptabil, atitudinea aceasta a parintilor în fata minorilor.(Radulescu,2010,59) Actele

abuzurilor sexuale, sunt foarte putine la numar statistic vorbind deoarece de multe ori acestea

sunt ascunse pentru a ascunde “rusinea” familiei, sunt ascunse chiar si autoritatilor iar acestia

sunt neputinciosi în situatia de fata. Ascunderea abuzurilor de autoritati este un fapt grav,

deoarece prin nepedepsirea agresorilor duce la marirea actelor de abuz sexual. De accea

trebuiesc sporite studii, cercetarii asupra copiilor abuzati, asupra comportamentelor parintilor

fata de copii, si chiar si a copiilor pentru a vedea, pentru a descoperii abuzul sexual. Aceste

cercetari sunt facute pentru supravegherea copiilor, este observata fiecare îmbratisare, fiecare

gest pe care îl au parintii fata de copii.

Conform unui studiu din America abuzul sexual are o pondere de 24% cea mai mica,

iar cea mai mare este de 62%. Cu toate acestea este o pondere mica ale abuzurilor sexuale

declarate, însa majoritatea copiilor abuzati sunt fete. Un alt studiu exploratoriu s-a efectuat în

Anglia unde s-a constatat ca la formele cele mai grave ale abuzurilo sexuale au participat 20

de femei, si 50 de barbati.(Radulescu,2010,64) Dintre cei care au fost victimele unui abuz

sexual majoritatea povestesc prietenilor apropiati, dar cei care nu povestesc, este tocmai din

cauza ca au teama ca nu sunt crezuti.

Elen Ursa defineste abuzul sexual : „Abuzul sexual se concretizează prin supuneri la practici de intruziune orală, genitală sau anală, molestare de natura sexuală, cu contact genital sau fară, exploatare sexuală.” (Elena Ursa, revista Calitatea vieții, XII, nr. 1-4, 2000, p 143-158)

Timp de ani de zile, abuzul sexual asupra copiilor a fost considerat ca fiind ceva care se petrece doar în imaginația acestora. Acest punct de vedere a fost preluat de la Freud, care a renunțat la teoria „seducerii”, a „greșelii ascunse a tatălui”, pentru a elabora teoria psihanalitică, ce se bazează pe complexul lui Oedip, teorie ce se centrează de această dată asupra „dorințelor ascunse ale fiului” (Gerard, L., Violențele sexuale asupra copiilor, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2001, p 45)

„Nereușind să scape de abuz, ei vor reacționa ca și cum urmările abuzului ar putea fi mai rele decât expunerea în continuare la abuz. Sinuciderea poate fi văzută în acest sens ca singura cale de ieșire dintr–o dilemă irezorvabilă: dezvăluirea sau nu a abuzului.”( Kari, K., Copilul maltratat, Editura Eurobit, Timișoara, 1998, p 41)

1.1.2 Profilul agresorului sexual

Se poate descoperi un profil al abuzatorului prin anumiti factori:

• În general abuzatorii adica rudele incestuoase dar si persoanele din afara familiei sunt

de sex masculin, abuzând în general fete dar si baieti desigur într-un numar mai mic;

• Majoritatea dintre abuzatori au vârste cuprinse între 34-45 de ani, însa ceea ce îi

diferentiaza este ca cei care abuzeaza sexual baieti sunt mult mai tineri decât

abuzatorii de fete;

• Ce se stie este ca de obicei în cele mai multe cazuri abuzatorii sunt prieteni ai familiei;

• Un studiu realizat arata ca 35% reprezinta numarul de tati vitregi incestuosi asupra

fetelor si numai 2% fiind tatal biologic;

• La baieti lucrurile stau diferit, astfel ca la marea majoritate abuzatorii sunt chiar tatii

biologici ai acestora si doar 21% este tatal vitreg;

• Abuzatorii sunt de obicei personae care au trait o copilarie nefasta în propia familie ca

de exemplu au fost abandonati de mama, parintii au divortat, ori un deces al unui

membru al familiei, dependenta alcoolului ce duce la violenta fizica;

• Marea majoritate a abuzatorilor au un nivel economic si social scazut, un nivel de

educatie la fel de scazut iar din cauza aceasta au probleme de integrare în societate,

fiind stabatuti adesea de gândul esecului.

Acesti factori sunt rezultatul unor studii efectuate pentru victime si agresori dar nu

poate explica în întregime fenomenul de abuz sexual asupra copiilor. .(Gotfried,2007,p32-33)

1.2 Fenomenul de abuz sexual asupra copiilor în România

Libertatea sexuală este un atribut important al personalității umane și o importantă valoare socială. Pericolul social pe care îl presupun infracțiunile privind viața sexuală constă în primul rând în răul pe care îl provoacă direct persoanei victimei. Dar în afara răului provocat direct persoanei, ele pot avea consecințe vătămătoare pe care le antrenează pe plan social, contra desfășurării normale a vieții sexuale a oamenilor ca bază a existenței societății, încălcarea libertății sexuale creează o stare de nesiguranță socială, un dezechilibru deosebit de primejdios pentru existența societății. De aceea, reprimarea infracțiunilor menționate este o necesitate, societatea fiind interesată în crearea cadrului de desfășurare normală a raporturilor sexuale(V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, Rodica Stănoiu, I. Fodor, Nicoleta Iliescu, C-tin Bulai, V. Roșca, Explicații teoretice ale Codului penal român, partea specială, vol.III, ed.a II-a, Editura Academiei Române, p.328)

În România acest fenomen de abuz sexual asupra copiilor nu este atât de cunoscut ca

în celelalte tari europene, deoarece nu exista date despre victime, date despre abuzul sexual în

sine, nu sunt facute anchete sociale pentru descoperirea victimelor acestui abuzz sexual. Nu

sunt cunoscuti factorii care duc la producerea abuzului sexual.(Gotfried,2007,p33) Faptul ca

aici nu sunt destule cai de informatii ce ar putea ajuta cu usurinta familiile copiilor abuzati sa

declare actul de abuz sexual, nici autoritatiile nu au ce sa faca în privinta acestui lucru. Mai

ales ca, în Romania fenomenul de abuz sexual în timpul Comunismului, era un subiect tabuu

despre care nimeni nu avea curaj sa vorbeasca si mai mult sa se duca la autoritati sa declare

aceste lucruri. Mass-media pe atunci nu aveau suficiente date de informatii asupra acestui

fenomen, pentru a putea opinia publica sa cunoasca acest lucru.

Dupa perioada comunista fenomenul de abuz sexual a început sa ia amploare, sa fie

mediatizat si cunoscute cazuri de autoritati si politie, stiind astfel la ce sunt supusi copii. S-a

eloborat un raport la cererea organizatiei “Salvati copii”, raport elaborat în 2002, în zece state

europene la Copenhaga unde a reliefat faptul ca în anii 1998-2000 s-au înregistrat cresteri ale

abuzurilor sexuale ale copiilor în România ajungând la peste 50-60%. S-au raportat în anul

1998 peste 380 de cazuri de abuz sexual, iar peste un an, numarul a crescut la 618 cazuri,

pentru ca în anul 2000 sa scada si sa ajunga la 582.(Gottfried,2007,p33). Bineînteles aceste

date sunt doar acele cazuri raportate, pentru ca cele neraportate pot ajunge la un numar dumania fenomenul de abuz sexual în timpul Comunismului, era un subiect tabuu

despre care nimeni nu avea curaj sa vorbeasca si mai mult sa se duca la autoritati sa declare

aceste lucruri. Mass-media pe atunci nu aveau suficiente date de informatii asupra acestui

fenomen, pentru a putea opinia publica sa cunoasca acest lucru.

Dupa perioada comunista fenomenul de abuz sexual a început sa ia amploare, sa fie

mediatizat si cunoscute cazuri de autoritati si politie, stiind astfel la ce sunt supusi copii. S-a

eloborat un raport la cererea organizatiei “Salvati copii”, raport elaborat în 2002, în zece state

europene la Copenhaga unde a reliefat faptul ca în anii 1998-2000 s-au înregistrat cresteri ale

abuzurilor sexuale ale copiilor în România ajungând la peste 50-60%. S-au raportat în anul

1998 peste 380 de cazuri de abuz sexual, iar peste un an, numarul a crescut la 618 cazuri,

pentru ca în anul 2000 sa scada si sa ajunga la 582.(Gottfried,2007,p33). Bineînteles aceste

date sunt doar acele cazuri raportate, pentru ca cele neraportate pot ajunge la un numar dublu

de cazuri ale abuzurilor sexuale. În anii ce au urmat adica 2000-2003 au fost introdusi peste

170 de copii abuzati sexual în centre de consiliere ale Organizatiei “Salvati Copii” pentru

tratament, consiliere si reabilitare. Dintre toate cazurile raportate doar câteva au ajuns sa fie

judecate la instanta, unde agresorul copilului era chiar cineva din familie. Un alt studiu mai

amplu efectuat si finalizat în anul 2002 de Comitetul National pentru Protectia Copilului si cu

ajutorul Ministerului de Justitie a evidentiat o crestere a fenomenului de abuz sexual în

România. (Gotfried,2007,p33-34)

Cele mai vulnerabile victime ale agresorilor sunt copii strazii, si copii care fug de

acasa ori din cauza saraciei ori pentru ca sunt maltratati de propria familie. Sunt anumite

statistici în România ce arata un numar mare de copii ai strazii ajungtnd pana la 5000 de copii

ce sunt raspânditi peste tot. La nivel în tara în marile orase se arata a fi peste 3000 de copii,

iar în capitala peste 1500. Studiul efectuat de Organizatia “Salvati Copii” arata ca sunt copii

cu vârste cuprinse între 7 si 15 ani adica 52%, 25% reprezinta copii cu vârste cuprinse între

16 si 18 ani iar 71% reprezentând numarul baietilor abuzati restu de 29% fiind fete. Dupa

anul 1989, o stire ce a fost preluata de catre postul CNN unde relata faptul ca România este o

tara a pedofiliei, unde se pot gasi copii dispusi sa întretina relatii sexuale(Gotfried,2007,p34).

Acesti copii provin din medii defavorizate, si se “vând” pentru a putea iesi din aceasta situatie

materiala. În 2002, numarul cazurilor de abuz sexual a crescut, având ca victime ale

incestului sau pedofiliei copii cu vîrste pâna la 10 ani. Se evidentiaza faptul ca majoritatea

cazurilor de abuz sexual asupra copiilor s-au petrecut în orasele mari, victimele cele mai

adesea sunt elevi de sex feminin, fiind foarte vulnerabili mai ales ca agresorii sunt cunostinte

ale familiei, având încredere în ei.

În celelalte tari amploarea acestui fenomen de abuz sexual, se dezvolta de la an la an

sa ajunga pâna la 3 milioane de cazuri de abuz asupra copiilor. Majoritatea cazurilor de abuz

sexual sunt somise chiar de proprii parinti. De exemplu în Statele Unite ale Americii sunt

peste 2500 de cazuri de abuz, incluzând si pe cele de abuz sexual asupra copiilor. Acesti copii

sunt abuzati nu neaparat sexual, dar este socant numai prin imaginea unui minor ce se afla în

ipostaze nu tocmai potrivite pentru vârsta lor, iar statisticile arata ca aceste abuzuri pot duce

la moartea copilului. O organizatie cunoscuta în întreaga lume arata niste statistici ce

socheaza lumea, statistici despre copii care sunt în pornografie chiar în prostitutie, acestia

sunt în numar de peste un milion. Sunt numerosi copii care sunt obligati sa întretina relatii

sexuale fortat, însa se pare ca fetele sunt cele mai dese victime acestea având vârste sub 18

ani.Chiar daca amploarea acesui fenomen se dezvolta si putem descoperi asta numai prin

cifrele aparute, totusi fenomenul de abuz sexual ramâne pentru societate un subiect

litigios.(Radulescu,2010,184-185). Un subiect despre care oamenii din întreaga lume nu

vorbesc pentru rusinea familiei, sau poate si pentru ca exista acea teama ca se mai poate

întâmpla din nou. Însa nu toata lumea crede ca acest fenomen se dezvolta în timp chiar daca

exista statistici, cifre care sunt monstruoase, de aceea unii sunt predisausi la ideea ca acest

fenomen este bazat mai mult pe estimari care nici macar nu sunt realiste. Ce exista cu

adevarat sunt acei copii, care nu îsi pot sterge din memorie tot ce li s-a întâmplat, iar cei care

nu cred ca exista asa ceva ar trebui sa se gândeasca ca pot fi si copii lor în aceeasi situatie. Si

ca un pic ajutor din partea lor pot ajuta multi copii care sunt în suferinta si ca nu au avut forta

pentru a se apara.

Multi se feresc sa raporteze un abuz sexual mai ales daca vorbim despre un incest care

este intrafamilial însa acest fenomen a devenit mai popular daca putem numii asa prin

amploarea lui care în ultimele decenii a devenit mai dezvoltat iar acest lucru ar trebui sa

îngrijoreze pe cei din guvern. Acest lucru a devenit posibil pentru ca mass-media a avut un

rol foarte important pentru ca oamenii sa stie, sa cunoasca sa se informeze în legatura cu actul

unui abuz sexual. Si tot ce pot face ei, sa demaraze campanii pentru prevenirea abuzului

sexual macar sa le aline putin suferinta, copii care nu sunt lasati sa se bucure de copilaria lor,

sa creasca ca un copil normal, sa se joace. Tot ce pot face ei acum, este ca devin foarte

introvertiti pe de-o parte, unii pot ajunge la sinucidere iar altii pot dezvolta comportamente

deviante, agresivitatea, comportament sexuale nepotrivite pentru vârsta lor. Asta pentru ca ei

nu povestesc ce li s-a întâmplat de rusine, teama, sau ca pot fi luati ca povestesc fantezii ce li

se întâmpla numai în mintea lor. Poate pentru ca nu sunt ascultati de parintii lor, sa poarte

discutii adecvate care sa le inspire încredere pentru a se putea destainuii, pentru ca familia

este un adevarat suport care îl poate ajuta sa treaca peste traumele unui abuz sexual.

Ce nu se stie pâna în momentul de fata este daca aceste cazuri ale actelor de abuz

sexual sunt datorate cresterii numarului de abuzuri adica cu cât numarul cazurilor creste cu

atât acest fenomen capata si o amploare mai mare. Amploare mai mare cu ajutorul massmediei

si faptul ca populatia a început sa constientizeze ca astfel de lucruri chiar se întâmpla

si ca cei de la guvern trebuie sa adopte legi mai dure pentru pedepsirea agresorilor.

În cele mai multe țări, copiii petrec mai mult timp în îngrijirea adulților în așezămintele educaționale decât în orice altă parte în afara casei. Pe mulți copii mediul educațional îi expune la violență și îi poate învăța despre violență.( J. Bruce , Married adolescents girls, human rights, health and development needs of a neglected majority, Sesiunea Specială ONU pentru copii, 8-10 mai 2002)

Abuzul în școli se poate manifesta sub forma bătăilor și hărțuirii dintre elevi, pedepse corporale, psihologice , discriminarea din partea unor angajați ai școlilor, dar poate lua și o formă mult mai gravă – violența sexuală. În mare parte îndreptată împotriva fetelor, violența sexuală vine din partea profesorilor și băieților din clasă. Violența este îndreptată din ce în ce mai mult împotriva tinerelor lesbiene, tinerilor homosexuali, bisexuali si trans-sexuali , mai ales pe fondul eșecului guvernelor de a adopta și implementa legi care să asigure elevilor o protecție explicită împotriva discriminării

Graficul distribuția cazurilor confirmate, pe tipuri de abuz

Sursa: Situația statistică 2009 a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Neamț

1.3 Forme ale abuzului sexual:

1.3.1 Incestul

Este o forma a abuzului sexual asupra copilului unde vinovatul, faptasul este unul dintre

parinti, unde copilul capata tulburari psihice.

“Rezulta ca, nu se întrevede într-un mod necesar nevoia de uniune sexuala în afara

familiei, daca reproducerea biparentala este suficienta pentru a asigura un grad normal de

variabilitate genetica.”(Lopez,2001,p20).

Aproximativ 50% dintre victime care au fost abuzate sexual înca de când erau copii,

devin la rândul lor abuzatori. Devin victime, victime ale autoritatii parintesti, autoritate pe

care tatal sau mama o folosesc prin diferite afirmatii, priviri, prin tandrete dar si prin

amenintari ce duc la dezorientarea copilului. Deflorarea se produce datorita autoritatii

intermitente ce ar putea declansa o pasiune amoroasa, ce duce la culpabilitatea victimei, la

introvertirea ei. Un caz fabulos de incest este acela între mama si fiu, ce se afla la originea

unor tulburari psihotice. Sa îti penetrezi propria mama ar însemna sa intri în corpul din care ai

iesit, ce duce la plenitudinea falsa, la iluzia de auto-procreare. Excluderea simbolica duce la o

varietate de sentimente de vinovatie. Se face o distinctie între victima aflata într-o stare acuta

si victima aflata într-o stare cronica. (Lopez,2001,p43-44).

Victima aflata în stare acuta sufera de o expulzare din comunitatea din care facea

parte. Sufera de negare, refuz de a mai vorbii, refuz ce este caracteristic tuturor tipurilor de

abuz sexual. Incestul poate fi o agresiune ce este reluata în timp. Victima acestuia sufera

consecinte de învinovatire îndelungata a aparatului defensiv. Victima aflata în stare cronica

este greu de “citit” pentru psihologi si psihiatrii ea nemaifiind în stare sa se integreze social.

Victimele incestului sunt incapabile sa se înyestreze cu un Supra-Eu când acesta se formeaza

în timpul copilariei începând cu idolatrizarea parintilor atunci când sunt victimele abuzurilor

sexuale. (Lopez,2001,p44-45).

Poate fi victima abuzului înca de la maternitate, de când se naste, începând cu priviri

aruncate asupra corpului copilului. “Daca aceasta prima privire în loc sa fie dragostoasa, este

mustratoare, ea deschide o cale a violentei ,care va fi lunga “(Lopez,2001,p50).

Datorita rezistentei se poate explica faptul de ce unele victime ale abuzurilor sexuale nu

prezinta tulburari psihologice. Anumite cercetari despre rezistenta facute, explica mai bine

procesele de adapate si integrare. Din punct de vedere clinic traumatismul sexual duce la

stoparea maturitatii, un proces absolut normal. Un efect negativ asupra acestuia îl are violul

de tata, deoarece el este un transmitator de viata , un simbol pentru copil.Tulburarile psihice

sunt diferite de la o vârsta la alta. Sugarii abuzati sexual se manifesta prin stari de voma si

anorexie. La scolari se poate vorbii despre un comportament de inhibitie sau contrariul

acestuia de un comportament de agresivitate. Anumite tulburari pot semnala incestul, copilulvictima

se afla într-o stare de stres manifestându-se printr-o agitatie necontrolabila. El sufera

si de tulburari ale somnului manifestându-se prin cosmaruri(Sindrom Psiho-

Traumatic).(Lopez,2001,p52). Pentru evitarea acestor situatii cei din institutii specializate,

sau chiar profesorii trebuie sa acorde o importanta mai mare, ami ales ca unele

comportamente sunt revelatoare. La cei mai mari se manifesta prin fuga de la domiciliu, un

fapt ce este frecvent la aceasta vârsta având si tentative de sinucidere.

Incestul poate fi banuit când o minora face o întrerupere de sarcina si este însotita

chiar de tatal ei. Consecintele clinice sunt identice cu cele ale unui sindrom post traumatic si

anume au tendinta de a fugii de acasa, tentative de sinucidere, impotenta, teama de SIDA.

(Lopez,2001,p52-53).

1.3.2 Violul Pedofilic

În cazul unui viol de fiecare data este un grad de de cunoastere mai mic sau mare între

victima si faptas dar doar în putine cazuri victima si faptuitorul sunt persoane total

necunoscute. În plan social, violul a fost considerat un subiect tabuu, o gândire irationala

unde au tendinta de a face vinovata victima de actul sexual. Victima este surprinsa de

faptuitor în momentul atacului si de aceea nu are timp de a lua masuri fie ele psihice sau

fizice pentru a putea face fata actului de viol.

Dupa actul sexual, victima se simte vinovata deoarece stie ca a sedus adultul prin

identificare cu el. Consecintele clinice sunt mai degraba din punct de vedere al fricii,

teama ce îi produce stare de soc acuta, anxietate.(Lopez,2001,57-58) Datorita starii de

soc, îi revine sindromul repetitiei, sindromul de stres având ca simptom închiderea în

sine. Ce este mai grav e ca atunci când copii sunt abuzati sexual, majoritatea devin

violatori în identificare cu cazul prin care a trecut. De aceea se explica si faptul ca adesea

copii dupa ce au trecut de un abuz sexual, îsi expun adesea corpul la pericole cum ar fi de

exemplu alcool, droguri etc. Ei se razbuna într-un mod inconstient pe propria persoana

dar si pe cele din jurul lor.

Experienta violului, a actului sexual negativ produce reactii de sila prin care corpul

prin refulare, respingere cauta sa se curete de toate obiectele, de substantele patrunse în

corpul lui. I se distruge conceptia de sine, o stare de supunere ce i se transforma într-o

stare d înjosire, înjosire pe care oricum faptasul a avut-o pentru victima. Distrugerea

Sinelui prin devalorizare datorita violului se reduce daca nu cumva cel care a înfaptuit

acest act este un om bun si într-un moment de “nebunie” s-a produs actul. El poate fi

salvat chiar de victima, doar ca astfel de situatii nu se întâmpla deoarece iese în fata

personalitatea faptuitorului ce nu are dorinte de împacare sau iertare(Gottfried,2007,p

349-359). Ar trebui sa aiba mustrari pe constiinta, de vinovatie doar ca aceste lucruri,

sentimente le au decât victimele. Violul încalca norme etice ce tin de comportamente din

societate. Victima nu este în stare adesea sa înteleaga personalitatea faptuitorului, de ce a

facut acel lucru, fapt ce ar ajuta la restabilirea Sinelui. Evitarea episodului violului din

viata de zi cu zi, duce la presiunea problemelor la cererea psihoterapiei.

Cu ajutorul flash-back-urilor, victimei îi pot revenii episoade, momente din timpul

actului sexual nefavorabil, în momentul intimitatii cu persoana iubita. Relatia simptometrauma

de viol, în aceasta situatie victima nu poate face nicio diferentiere când i se

vorbeste despre ea în timpul sedintei de psihoterapie, iar adesea sunt negate. Prin negarea

amintirilor, episoadelor nefaste prin care a trecut victima, se poate observa o modificare a

comportamentului social. Victima încearca sa se rupa de tot ce îi aminteste de act, prin

schimbarea locuintei. La orice victima a violului ar trebui sa fie facuta terapie pentru

putea afla efectul experientei prin care a trecut si la structurarea personalitatii. Terapia pe

termen îndelungat nu ne da siguranta ca victima se poate reface din trauma. Faptasul cu

ajutorul actului de violenta sexuala îi poate transmite victimei o parte din neîntelegerile

lui cu sinele si asupra societatii.(Gottfried,2007,p351-353). Fiind afectata, trebuie sa îsi

croiasca un drum în viata pentru a putea supravietuii, sa depaseasca distrugerea propriei

persoane.

Datorita depersonalizarii se detaseaza de tot ce tine de viata sociala, cu neliniste, frica

mai mare daca actul s-a întâmplat la o vârsta frageda, iar faptul ca se distanteaza de

parinti aduce un sentiment în plus de singuratate, o slabiciune de necontrolat.

1.3.3 Pornografia Infantila.

Aceasta problema poate fi discutata din 3 largi perspective ce sunt interdependente. O

prima perspectiva tine de natura pornografiei infantile. Stim cu totii ca fotografiile

pornografice contin imagini sexuale cu copii, însa asta nu înseamna ca de fiecare data

evidentiaza sau explica ceea ce cu adevarat este pornografia infantila. Natura imaginilor

sexuale pe internet poate fi privita din 2 perspecitve: o perspectiva legala si din perspectiva a

unui adlut cu interes sexual asupra copilului. Definitiile legale tind sa accentueze calitatile fie

ele obscene sau de natura sexuala. O problema complicata ale abordarilor juridice ar fi ca

diferite jurisdictii definesc si interpreteaza obscenul si sexualitatea în diferite moduri care

bineînteles este una dintre probleme cu care ne confruntam în încercarea de a avea de-a face

cu prezenta globala a pornografiei infantile.

În timp ce definitiile legale sunt în mod evident importante din perspectiva legala si

judiciara, apropierea pornografiei infantile de problema legala nu este necesar sa întelegem

de ce anume este produsa pornografia infantila. Prin urmare, o abordare juridica nu va asista

la elaborarea unor strategii de prevenire si control, deoarece problema producerii si perceperii

pornografiei infantile este în esenta de natura psihologica decât o problema legala. Este o

problema psihologica datorita calitatilor sexuale a fotografiilor ce le fac sa fie atractive pentru

adultii cu interes sexual la copii, ceea ce de fapt este o minciuna ce exista numai în capul

individului.

Ce face ca o imagine sa fie atractiva pentru un astfel de individ este în mare parte în

continutul ei dar si în masura în care imaginea poate sa cuprinda un amestec între sexualitatea

si fantezie. Prin urmare, pentru a putea întelege natura pornografiei infantile, trebuie sa

privesti din perspectiva colectionarilor. Sunt calitati de natura sexuala si fantezista exprimate

în termeni de stimulare sexuala si probabil masturbare, ce face din imaginile cu copii o

caracteristica a pedofiliei. Materialele ce apar pe internet nu sunt deosebit de omogene. Din

acest material se poate identifica un numar de diferite tipuri de imagini ce sunt atractive

pentru pedofili, însa nu toate se încadreaza în categorii juridice de pornografie infantila.

Pozele cu copii la adultii cu interes sexual pot fi clasificate în categorii ca apartinând undeva

de pe etalon mai putin explicit sexual prin nuditate.

Prima categorie se refera la Erotica. Imaginile în general, nu implica nuditate sau descrie

comportamentul sexual, ci ele sunt pur si simplu fotografii cu copii având anumite conotatii

sexuale mai mult sau mai putin evidente, cum ar fe de exemplu fotografii cu copii în costum

de baie sau în lenjerie intima. Anunturile de haine pentru copii sunt un bun exemplu. Posesia

necorespunzatoare a acestor tipuri de fotografii poate fi un indicativ de interes sexual a

adultilor pentru copii, dar probabil ca nici productia nici posesia nu este ilegala.

Pe larg, în a doua categorie se poate vorbii despre identificarea a unor implicari ale

nuditatii. De exemplu în aceasta categori intra imagini de la publicatiile nudiste. Nudismul

este o activitate legitima, si în acest context se argumenteaza ca astfel de fotografii pot fi

adecvate, însa prezenta lor în afara acestui context este un indicativ al adultului cu interes

sexual pentru copii desi posesia lor nu este ilegala. Imaginile sub acoperire pot intra în

aceasta categorie în cazul în care implica nuditate. Exista mii de poze de acest gen, cu copii

mici, copii care au acces la Internet ce deseori sunt din surse japoneze jucând goi sau sunt

partial îmbracati la piscine, la bazine de înot sau plaja. Fotografii 50 la numar pot fi localizati

la 100 de metri, facând poze clandestine, folosind o camera cu lentile puternice si desigur nici

parintele nici copii nu sunt constienti de faptul ca sunt fotografiati. Aceste imagini au o

calitate deosebit de buna, deoarece ele sut facute deseori în acele zone sigure, ele sexualizând

joaca nevinovata si corespunzatoare. Cu toate acestea, ele nu intra în cadrul definitiilor legale

a pornografiei infantile.

Un grup foarte mare de fotografii care se încadreaza în aceasta categorie sunt acele

imagini reprezentate de nuditate, ce este echivalentul pornografiei infantile. Aceste fotografii

sunt de buna calitate, ce înseamna ca sunt facute de un fotograf profesionist. În general,

aceste fotografii implica sexualitate facând mare uz de stilizare ce prezinta mai degraba decât

aratând un comportament sexual explicit. Copii care sunt implicati sunt în general frumosi,

par bine hraniti si curati. Însa nu toate aceste fotografii pot fi neaparat clasificate ca fiind

ilegale, iar în unele cazuri au fost justificate din punct de vedere artistic. Cu toate acestea

sunt, fara îndoiala extrem de atractive pentru indivizii cu interes sexual la copii. Exista

anumite dovezi ca fotografiile de acest gen sunt uneori asociate cu abuzul sexual la copii, dar

dovada acestui lucru este greu de dobândit. Multe dintre aceste fotografii sunt initial publicate

în reviste foarte bune ca mai apoi fiind scanate si distribuite pe Internet. Locatiile care se

presupun a fi cele mai bune pentru fotografii sunt de cele mai multe Europa de Vest.

În ultima categorie de fotografie se poate identifica sexualitatea. Acestea pot varia de

la imagini în care se pune accent pe zonele genitale sau anale la un copil, sau copii care

prezinta un mod sexual explicit la fotografii, atacurile reale sau simulate sexual efectuate fie

de catre alti copii fie de adulti. Exista unele fotografii reprezentând bestialitatea, dar si

fotografii reprezentând sadismul si chiar robia. Aceasta categorie a fotografiei este în

principal de tip sexual, atât în caracter cât si în productie dar si posesia lor este ilegala în toata

jurisdictia europeana. Nu toata pornografia infantila este ceea ce pare, fiind construita pe

imagini pseudo. Pot fi identificate trei tipuri de imagini pseudo:

• Modificate digital într-un mod corespunzator ,sexualizate în imagini cu

corpuri, de exemplu un copil într-un costum de baie doar ca la modificare

costumul este eliminat, sau corpul unui adult poate fi pus pe corpul unui copil.

• Imagini separate ce pot fi combinate într-o singura fotografie, de exemplu o

fotografie cu un copil a carui mâna este suprapusa pe un penis a unui adult.

• Un montaj de imagini diverse dintre care unele sunt de caracter sexual.

A doua perspectiva se refera la caracteristicile Internetului. Internetul este principalul

mediu contemporan de distribuire a acestor imagini, deoarece este singurul care poate garanta

anonimatul. Acesta permite implicarea fara a dezvalui identitatea. Web-site-urile pot fi

accesate într-un mod similar la fel ca si alte facilitati de mail ce permit transmiterea

securizata si probabil si mesaje criptate fara a dezvalui adresele originale. Cu toate acestea,

individul are un sentiment de siguranta. Calitatile de anonimat ale Internetului permit de

asemenea construirea identitatii false sau de fantezie. Un exemplu bun ar fi acela, un individ

de 50 de ani se poate prezenta ca un adolescent.

O alta caracteristica a Internetului ce o face atractiva pentru adultii cu interes sexual la

copii este ca are calitati multi-stratificate. Un individ poate descarca pasiv imagini de pe siteurile

de stiri sau se pot implica mai activ în schimbul de imagini prin intermediul IRC si ICQ,

si protocoale pentru video-conferinte. Aceste protocoale permit acelasi angajament de

înmagazinare în timp real, interactive si sigure de informatii. Activitatea pe canalele IRC

dezvaluie mai multe adrese si originile lor. Furnizorii de serviciu pot, daca doresc sa

furnizeze informatii descarcate de la grupul de stiri. Chiar si serverele proxz utilizate de catre

serviciile anonime care trebuie sa identifice adresa IP a utilizatorului. Internetul este anonim

doar pentru ca se permite acest lucru. Un motiv important pentru semnificatia Internetului în

mentinerea activitatii de pedofilie este un sens de comunitate virtuala. Interactiunea cu

oamenii cât si procesele de pe Internet este un sentiment de implicare ce se confrunta cu

interactiunea sociala.

Însa anonimatul si identitatea sunt construite în pofida unui sentiment clar de o

comunitate virtuala de pedofilie pe Internet. Se extinde dincolo de frontierele nationale ce

permite pedofilului relativ izolat sa se angajeze cu altii care împartasesc interese sexuale la

copii într-un mod nepericulos si sigur. Comunitatea virtuala este o sursa de importanta de

informatii justificatoare de sprijin si de auto-ajutorare precum si facilitare de schimburi si

distribuire de imagini atractive sexual cu copii. Comunitatea pedofiliei nu este unica în curs

de dezvoltare pe Internet, deoarece exista alte grupuri de interese. Cu toate acestea

semnificatia sa nu trebuie sa fie subestimata. Din cauza Internetului reies sentimente intense

ce pot fi suprimate sexual fapt ce a dus la o crestere a angajamentului. În cazul în care

fantezia sexuala se concentreaza pe imagini pornografice ilegale cu copii, toti acesti factori

pot venii împreuna si se poate vedea aparitia sindromului colector-achizitionarea compulsiva

de imagini, mai degraba fiind o selectie discriminatorie.

Comercialele în pornografia infantila pe Internet nu sutn caracterizate de un câstig

financiar ci sunt în principal un proces de schimb fie direct prin intermediul unor protocoale

cum ar fi IRC sau ICQ sau indirect prin intermediul mesajelor grupurilor de stiri si site-urilor.

Notiunea de schimb reciproc de fotografii este deosebit de important în distributia de

fotografii private, produse din aspectul cel mai îngrijorator al comertului de pornografie

infantila. Schimbul de imagini actioneaza ca o bariera de intrare si ofera un proces al

sentimentului de securitate, o relatie de distrugere reciproca garantata ce se dezvolta în cazul

în care partenerii în timpul schimbului sunt dependenti de securitate. Dar, acest proces de

schimb ofera de asemenea o lege de aplicare, o fereastra de oportunitate în cazul în care ciclul

de schimb este rupt si supravegherea sau interceptarea devine posibila. Implicarea comerciala

în pornografia infantila înca exista pe Internet prin intermediul site-urilor dar în acelasi timp

este si un domeniu de aplicare limitat. Exista potential de piata limitat pentru initiativele

comerciale deoarece foarte mult material este disponibil gratuit prin intermediul grupurilor de

stiri.

Calitatea cea mai importanta a pornografiei infantile ce trebuie subliniata este

imaginea a Comisiei de agresiune sexuala asupra unui copil. Este o imagine a scenei unei

crime. Când apare o astfel de imagine într-o perspectiva de aplicare a legii, primul pas ar fi

de stabilire si anume daca este o imagine recenta, deoarece în cazul în care ar fi recenta cel

mai important aspect se refera la identificarea de locatie a filmarilor si identitatea copilului.

În acest context, este de asemenea important sa se stabileasca de unde provin fotografiile

pentru a accesa retelele de distributie si de a identifica sursele. Atunci când problema

Protectiei Copilului este îndeplinita, alte prioritati ies la investigare cum ar fi stabilirea

dovezilor de posesie. Identificarea de “nou” de la o fotografie “veche” necesita cunostinte ce

rar se gasesc în agentiile de aplicare a legii. Necesita de asemenea o abordare pro-activa adica

cu cât mai mult o fotografie noua este de nerecunoscut si neinvestigat cu atât mai mult un

copil poate fi supus la abuzuri. Se economiseste cost si timp cu initiative precum

computerizarea de scanare a hard-disk-urilor pentru a stabili prezenta pornografiei infantile

este putin probabil cu stadiul actual al cunostintelor pentru a aborda aceasta problema

primara de protectie a copilului. Diviziile intra-agentiilor de responsabilitate dintre unitati

specializate precum publicatii obscene si unitatile de protectie a copilului pot împiedica

gestionarea acestor cazuri.

Pentru abordarea eficienta a Protectiei Copilului, trebuie sa existe o facilitate proactiva

pentru monitorizarea centralizata a imaginilor de la politie si de pe Internet pentru a

stabili “noul de la vechi” si sa colecteze inteligenta. Este nevoie de cercetare de asemenea

facilitate deoarece cunoasterea problemelor este limitata si aduce la cunostinta faptul ca

progresele înregistrate în gestionarea acestei probleme nu vor întârzia sa apara. Raspândirea

globala a Internetului înseamna ca o astfel de facilitate trebuie sa fie daca nu internationala în

caracter atunci cel putin regionala. Atunci când investigatiile sunt întreprinse la nivel local

deasemenea trebuie sa fie un angajament clar si explicit, si punerea în aplicare a intercooperarii

cu prioritatile cu un efect asupra protectiei copilului. Se subliniaza faptul ca

imaginile pot avea calitati importante probatorii. Pot fi profund ofensatoare si tulburator sa te

uiti dar trebuie privite cu atentie. Ele nu sunt vazute doar ca o dovada a posesiei sau ca o

sursa de ultraj moral. Motivul pentru care adultii au un interes sexual la copii colectând

pornografie infantila este de a facilita generarea fanteziei si excitatiei sexuale.

Cu toate acestea, capacitatea fotografiilor sau seriilor de fotografii pot induce excitatia

sexuala diminuata cu o continua expunere. Este un factor important în conducerea cautarii de

noutate ce caracterizeaza confirmarea colectionarilor de pornografie infantila.

Disponibilitatea de imagini pe Internet interactioneaza cu o obisnuinta ce exagereaza

în aceasta cautare a noutatilor. Aparitia sindromului de colector mentionat mai sus, conduce

de asemenea aceasta cerere pentru sustinerea continuarii productiei de material. În trecut,

productia de pornografie infantila a avut comerciale ca o baza privata, si foarte multe

fotografii pentru reviste si filme cinematografice au fost data în vânzare. Titluri ale revistelor

precum “ Lolita, Lollipops, David” au fost produse si vândute fie în magazine de sex-shop fie

prin corespondenta. Aceste reviste înca mai circula în comunitatea de pedofili cu poze noi de

la începuturile revistei facând cu ajutorul acestora clipuri digitale de film si videoclipuri ce

constituie nucleul sexului în pornografia infantila care acum este prezent si pe Internet. O

mare parte dintre aceste lucruri sunt vechi de peste 40 de ani sau chiar mai mult.

Productia de materiale au baza din 1990, este o larga si privata “acasa” ce este pe baza

activitatilor. Pornografia infantila este în prezent distribuita exclusiv fie din mâna în mâna fie

prin intermediul Internetului. Implicarea comerciala în distribuire este destul de rara desi înca

se produce. Productia de imagini recente, implica tot mai mult utilizarea de aparate foto

digitale, însa unele sunt scanate din filmele Polaroid sau ceva similar. Se poate observa faptul

ca, computerele au tot felul de imagini ce sugereaza folosirea de camere digitale pentru

producerea de fotografii. Mutarea fotografiilor cu copii implicati în comportamentul sexual

pe computer nu era o idee buna pentru ca nu stateau bine la gestionarea lor sau la producerea

de secvente lungi ale filmuletelor. Cele mai multe imagini în miscare îti au originea înca din

videoclipurile de înalta calitate sau în cele aparute pe Internet. Acest punct este important

pentru ca pune accentul pe pornografia infantila si anume ca nu este o problema a

Internetului.

Interesul sexual al adultilor pentru copii este bazat mult pe Internet dar sunt si formele

anterioare de productie care înca ramân importante. Materialele de pe Internet la care toata

lumea are acces, vechi de 10-5 ani este cu o cantitate mai mare cu 85-90% fata de anii 1960-

1970. “Curentul “ de pornografie infantila are la baza produse pe piata interna în Statele

Unite ale Americii, Australia si Europa de Vest. Oportunitatea este un factor central în aceste

“crime” ca si acel cineva care acces legitim la copii, ca de exemplu parintii sau parintii

vitregi, se produce pornografia infantila în propria casa, sau acasa la fotograf. Probabil

calitatea cea mai tulburatoare a imaginilor este cu adevarat ceea ce reflecta, adica abuzul

sexual asupra copiilor. De obicei, atacurile sexuale erau fotografiate în dormitoare, living, în

bucatarie, în locurile normale din casa. O sursa de material poate fi chiar turismul sexual, desi

este dificil de judecat. În continuare se deplaseaza în desenele animate sexuale implicând

imagini cu copii ce sunt disponibile pe scara larga, de exemplu, materialul cu povestiri erotice

si obscene. Se construieste o baza de date de pornografie infantila, de fotografii bazate pe

surse de pe Internet.

O principala functie a acestei baze de date este identificarea de noi imagini de la cele

vechi. Sunt peste 50.000 de poze pe Internet pe un esantion facut pe 2 ani. Peste 2000 de

baieti si fete sunt prezentati în imagini sexuale estimându-se ca aproximativ 85% dintre

fotografii sunt de natura sexuala si aproximativ 20% dintre fotografii sunt de nuditate erotica,

cu copii care au peste 15 ani. Peste 500 de copii au fost fotografiati în ultimii 15 ani în timp

ce erau supusi unei agresiuni sexuale grave, iar acele poze erau accesibile publicului. În acest

interval de timp, imaginile au fost distribuite cu 1600-1800 de copii care au fost fotografiati

goi, de multe ori acele fotografii sunt sugestive si provocatoare. Însa, aceste cifre nu sunt

corecte cu numarul de copii implicati în imagini cu agresiuni sexuale. În fiecare luna, apar

imagini pornografice cu copii pe grupurile de stiri de pe Internet însa aparitia lor este

neregulata. Este dificil uneori sa se stie cu certitudine din ce tari provin copii. Europa,

America de Sud, Australia si Statele Unite ale Americii sunt cele mai probabile surse, dar pot

deasemenea sa fie Thai si locatiile filipineze. Copii portretizati în pornografia infantila sunt

de obicei albi cu caracteristici nordice, desi cel mai frecvent apar copii asiatici, iar în cazuri

rare copii negri. Fotografiile nud tind sa fie europene sau din America de Vest la origini însa

cu multi copii japonezi dar sunt si din partile orientale. Se pot descarca de pe grupul de stiri

cca 4000 de fotografii cu copii saptamânal. În prezent, exista un numar îngrijorator cu poze

ale copiilor implicati în abuzul sexual, cu vârste mai mici de 5 ani. Aceste imagini sunt

îngrijoratoare datorita vârstei copiilor care sunt implicati si pentru ca unele imagini au calitati

sadice ce le portretizeaza ca fiind pentru “bunastarea” copiilor. Intervalul de vârsta tipic

pentru aceste fotografii este între 7 si 8 ani pâna la 10-11 ani.

“Tipul de abuz suferit:

Numărul cazurilor înregistrate: Procentajul din total

Neglijare 8.603 73%

Abuz emoțional 1.619 14%

Abuz fizic 967 9%

Abuz sexual 330 3%

Repartizarea pe tipuri de abuz a cazurilor înregistrate în 2014 Potrivit Studiului sociologic la nivel național – “Abuzul și neglijarea copiilor” – realizat de Organizația Salvați Copiii, cu sprijinul Direcției pentru Protecția Copilului, din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, nivelul abuzului fizic ușor și moderat, în rândul populației de părinți, are o incidență cuprinsă între 38 (din mărturiile părinților) și 63 (din mărturiile copiilor) de procente. În același timp, aproximativ 20% dintre părinți (la care se adaugă și alte persoane care au copii în îngrijire) apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de corecție. Aceste cifre sunt îngrijorătoare și arată că, în ciuda interzicerii prin lege, de peste 10 ani, a oricărei forme de violență asupra copiilor, în cadrul familiei, părinții nu numai utilizează în continuare pedeapsa corporală în practica educațională de zi cu zi, însă un procent semnificativ dintre ei apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educare a copilului.”(salvaticopiii.ro)

1.3.4 Relatia dintre interesul sexual al adultilor la copii si pornografia

infantila.

Este complexa si gresit înteleasa. Nu toti infractorii condamnati pentru abuz sexual îsi

exprima interesul sexual pentru pornografia infantila. Pe de alta parte, sunt multi oameni care

au antecedente penale si care aparent nu au nici un interes sexual pentru copii, însa

demonstreaza interes pentru pornografia infantila prin accesare si descarcare de imagini. Nu

se stie înca numarul de persoane care au acces la imagini pornografice cu copii de pe Internet,

dar se stie ca sunt mii si mii de poze. Cu o corespunzatoare cooperare de la furnizorii de

servicii pentru Internet, se poate afla acest lucru si ar putea avea un efect oarecare, un control

asupra acesteia. Relatia dintre colectarea pornografiei infantile si a agresiunii sexuale asupra

copiilor, nu este deasemenea clara. Producatorul pornografiei infantile filmeaza desigur o

agresiune sexuala, pe când un colectionar pasiv nu poate fi în mod necesar implicat în

atacuri.

Sunt 6 tipuri de implicare a colectarii pornografiei infantile pe Internet ce pot fi

identificate:

• Colector confirmat fiind exprimat în termenii colectarii mari ce este de multe

ori indexat

• Producator confirmat are poze angajate în atacuri, cu care a negociat sau au

fost schimbate cu altele. De asemenea el are o colectie cu alte fotografii.

• Omnivore sexuale. Ele nu pot avea interesul specific al colectorului confirmat

de colectare ce pot contine o gama larga de activitati sexuale ciudate.

• Curiosul sexual ar putea descarca sume mici pentru a vedea ce este. Acest

lucru poate fi un pas de crestere spre drumul de implicare.

• Liberala este fie prin principiul sau este ca o rationalizare, descarcari ale

imaginilor ce poate revendica dreptul la libertatea de acces.

Antreprenorul dezvolta web-site-uri sau vinde CD-ROM-ul de imagini. Exista unele

dovezi ca aceste persoane pot fi implicate în industria sexului mai larg.

Exista dovezi clare care confirma colectionarii ce au preferinte în a face alegeri în

comportamentul lor de colectare. Aceste alegeri pot fi foarte specifice, axate pe un grup de o

anumita vârsta sau pe o fantezie în special. Alegerile facute sunt comportamente iar acest

lucru ajuta la cât mai multe obiective bazate pe fantezie de colectari. Aceste alegeri pot oferi

unele intuitii în natura individualitatii cu interes sexual pentru adulti la copii, mai ales

periculozitatea lor si raspunderea sa ofenseze în continuare. Acest lucru subliniaza din nou

importanta continutului de imagini. Aceste imagini trebuie sa fie luate în serios.

În aceasta lucrare, autorul a încercat sa explice una dintre problemele societatii si anume

natura si dimensiunea pornografiei infantile pe Internet. Ceea ce este trist este ca odata cu

dezvoltarea tehnologiei cu un potential mare s-a asociat cu procesul de abuz sexual asupra

copiilor. Problemele cu care ne confruntam sunt grave iar gestionarea lor trebuie sa conduca

în cele din urma la un control mai mare asupra legislativelor continutului de pe Internet.

Nimeni nu recunoaste ca, comertul cu pornografie infantila de pe Internet exista numai pentru

ca se permite acest lucru. O provocare ar fi sa asigure ca potentialul pentru binele Internetului

ramâne sau se elimina în totalitate. Este important ca se va obtine dreptul de echilibru între

libertate si control. Odata cu dezvoltarea tehnologiei cu o viteza mare, si pornografia infantila

se va dezvolta în timp. Poate ca sunt prinsi anumiti producatori de poze sau filmulete cu copii

surprinsi în ipostaze care nu sunt tocmai potrivite pentru vârsta lor, vor aparea altii si altii.

CAPITOLUL II

Teorii explicative de cercetare a abuzului sexual

2.1 Teoriile Biologice

Aceste teorii ajuta la ce l-a determinat pe agresor sa reactioneze în acest fel, ce tip de

comportament sexual are. Datorita explicatiilor biochimice se descopar anumite anomalii

accidentale care apar numai la anumiti indivizi la nivel hormonal. Rezolvarea acestor

anomalii spun teoreticienii se pot trata prin terapie, prin scaderea testeronului care este

principalul hormon ce tine în frâu dezlantuirea sexuala a individului, iar daca nivelul

hormonului creste poate duce chiar la agresivitate. Anumite studii facute într-un laborator au

demonstrat ca nivelul hormonal sexual este mai ridicat la barbatii care sunt agresorii unui

abuz sexual. Însa sunt si anumite anomalii ale creierului care îl pot influenta pe individ sa

reactioneze într-un mod agresiv sexual, datorita unor disfunctii structurii crebrale. Teoriile

antropologice sustine ideea ca indivizii de sex masculin se nasc cu o predispozitie comiterii

abuzurilor sexuale, o predispozitie care îi ajuta pe ei de a descoperii varietati sexuale pentru

reproducere. Agresivitatea sexuala se naste din ideea barbatului de a-si exercita puterea pe

cineva mai slab decât ei, însa se mai spune ca aceasta agresivitate este doar o dorinta sexuala.

Aceste explicatii ale teoriei nu sunt înca testate empiric. Nu s-a identificat nici o anomalie sau

o deficienta a creierului care sa ateste ca agresivitatea sexuala este pur si simplu înnascuta.

Unii specialisti au fost capabili sa integreze mai multe explicatii cu ajutorl unor

factori biologici si au ajuns la urmatoarele ipoteze:

• Functionarea fizico-chimica a creierului determina comportamentul uman în

ansamblul sau;

• Aceasta functionare este controlata de factori genetici si ambientali;

• Influentele ambientale asupra functionarii creierului sunt asociate influentei

exercitate de factorii fizici si factorii sociali.(Radulescu,Dâmboveanu,p68).

Se pare ca nici acest studiu nu a dat nici un rezultat pentru ca indivizii prezinta aceleasi

anomalii ca cele de mai de sus prezentate.

2.2 Teoriile Psihologice si Psihiatrice

Explicatiile acestor teorii se împart în trei categorii astfel ca :

• Cele axate pe punctul de vedere psihanalitic, conform carora experientele timpurii

determina esential comportamentul sexual al adultului;

• Acelea cu caracter comportamentalist, care evidentiaza rolul esential al procesului de

învatare sociala;

• Explicatiile cu caracter integrat, care pun accentul pe mai multi factori printre care cei

biologici în corelatie cu tipul de personalitate si tendintele catre agresivitate sau

sexualitate agresiva.(Radulescu,2010,69).

Teoriile psihanalitice care spun ca indivizii au conflicte în inconstient ce rezulta din

devieri sexuale, care aceste devieri nu au fost tratate sau exista din timpul copilariei si care se

dezvolta mai mult atunci când devine adult. Apare acea teama de castrare care este un factor

important pentru pedofilie, dar si pentru alte agresiuni sexuale, ca de exemplu sadismul sau

masochismul. Unii autori spun ca pedofilia apare ca o deviere sexuala pentru ca anumiti

barbatii sunt incapabili sa întretina relatii sexuale care sa-i satisfaca, având ca partenere de

aceeasi vârsta cu ei. Starea individului care duce la pedofilie este anxietatea. Teoria

psihiatrica sustinuta de B.Karpman este cea a impulsului irezistibil. Impulsul irational

datorita unor frustrari sau respingeri actioneaza ca o forma de excitatie sau pe baza unor stari

emotionale negative ca anxietatea prezentata mai sus, sau furie. J.Keinhard si E.Fisher sustin

faptul ca acei violatori recedivisti, putini actioneaza datorita influentei impulsului sexual,

când comite o agresiune. (Radulescu, Dâmboveanu,2010,70).

Teoriile psihiatrice explica faptul ca individul având acea agresivitate este rezultatul unei

copilarii zdruncinate cu instincte necontrolabile. În cadrul pedofiliei agresorul îsi vede

“partenerul” ca un obiect, îl privste cu ura ceea ce este o forma a perversiunii care este

generata înca din copilarie si pe care agresorul încearca sa se razbune. O razbunare cu

ajutorul careia creste instinctul sexual al agresorului. Faptul ca el îsi abuzeaza propriul copil,

el asa vede ca se razbuna capatându-si astfel respectul de sine prin dominare si putere.

Abuzarea copilului este de fapt o masca a agresorului pentru a-si ascunde propriile temeri.

Aceste teorii nu au înca convingerea ca pot da rezultate, ele explicând doar din punct de

vedere sexual, nu sunt convingatoare.

Teoriile psiho-sociale, ele spre deosebire de celelalte teorii fac o balanta între ceea ce se

întâmpla cu creierul individului în timpul actului de abuz si mediul în care acestia traiesc.

Este teoria învatarii sociale care arata faptul ca individul are acele conduite sexuale si datorita

persoanelor cu care interactioneaza dar si datorita mediului în care traieste si se dezvolta. Cu

ajutorul materialului genetic, indivizii receapteaza anumite comportamente si stari ce pot

duce la agresiune sexuala, cum pot fi influentasi din punct de vedere sexual si cum se

adapteaza ei la acest mediu. De aceea se explica faptul ca nu are nici o legatura daca un copil

provine dintr-un mediu nefavorabil acesta ar putea deveni sigur un abuzator, si nici aceia care

provin dintr-un mediu bun nu înseamna ca nu pot devia de la normele societatii. Teoriile

învatarii sociale pune accentul pe momentele traite înca din timpul copilariei ce ar putea duce

la o limitarea dezvoltarii sexuale.(Radulescu,Dâmboveanu,2010,p71) Indivizii îsi pot modela

comportamentul sexual în functie de parerea celorlati, în functie de experientele traite.

Albert Bandura evidentiaza atitudinile agresive prin copierea copiilor comportamentelor

sexuale de la adulti prin intermediul a trei surse principale:

• Mediul familial-copii care manifesta atitudini agresive, imita de fapt atitudinile

parintilor;

• Mediul ambiental-persoanele care lociuesc în arii în care diversele infractiuni

sexuale sunt frecvente, sunt mai înclinate sa actioneze în functie de asemenea

modele decât persoanele din alte arii;

• Mass-media –scenele de televiziune care prezinta violenta inclusiv de natura

sexuala, au o influenta determinanta asupra copiilor. (Radulescu,

Dâmboveanu,2010,p71).

Teoria învatarii sociale nu poate sa explice ce rol are fiecare element pentru învatarea

sociala deoarece se pune accentul mai mult pe relatia stimul-raspuns.

2.3 Teoriile sociologice

Teoriile sociologice sunt bazate pe o ipoteza care are la baza impulsuri sexuale, care

nu au tendinte înnascute ci sunt doar necesitati pentru a-si elibera frustrarile. Asadar

impulsurile sexuale se transmit unor “obiecte” pentru un efect de socializare. Conform

teoriei, acea socializare este agresivitatea sexuala însasi. Teoriile sociologice explica faptul ca

violenta agresivitatii trebuie identificata prin intermediul unor factori

structurali.(Radulescu.Dâmboveanu,2010,p72).Exista anumite definitii sociologice care

explica cauzele cresterii agresiunilor si ale abuzurilor sexuale din timpul contemporanitatii

doar ca exista foarte putine detalii a actelor sexuale de tipul pedofiliei. Faptul ca ei s-au axat

mai mult pe extinderea fenomenelor de viol, incest si homosexualitate, au ignorat foarte mult

cauzele cresterii fenomenului de abuz sexual ale copiilor, cauzele care duc la pedofilie.

Pedofilia are un caracter specific medical sau psihiatric analizând obiectul de studiu, însa are

si caracter sociologic fiind necesar dar nu atât de mult cât este nevoie de analiza caracterului

din punct de vedere medical si psihologic. Din punct de vedere social comportamentul sexual

este controlat si dirijat, orice persoana având o viata sexuala, nu este de ordin biologic, cât de

ordin social având conduite si atitudini ce sunt modelate social. (Radulescu,

Dâmboveanu,2010,p72).

2.3.1 Teoria agresivitatii sexuale învatate.

Conform studiilor sociologice, natura actelor ale abuzurilor sexuale au la baza ideea ca

atitudinile si comportamentele sexuale sunt profund înradacinate în mentalitatile oamenilor,

cu norme si valori ale unor grupuri sociale. Datorita normelor si valorilor privind

sanctionarea actelor de abuz sexual, împiedica de multe ori definirea acestei infractiuni de

caracter sexual. Abuzul sexual asupra copiilor este de multe ori interpretat ca o diferenta de

socializare între fete si baieti si rolului de status a parintilor. Câteodata aceste diferente pot

favoriza atitudinile de dominare si de autoritate a barbatului asupra femeii si a adultilor

asupra copiilor, fapt ce duce la tratarea acestora ca fiind niste simple obiecte sexuale în

comiterea de acte sexuale. Radulescu,2010,72-73). O alta abordare a abuzului sexual

împotriva minorilor este din perspectiva a socializarii care arata ca acest fenomen este

datorita normelor si valorilor din anumite culturi si a minoritatilor sexuale, având o

dezvoltare importanta a revolutiei sexuale. Odata cu aceasta revolutie se generalizeaza

fenomenul abuzului sexual prin anumite materiale ale mass-mediei care face o comparatie

între sexualitate si violenta. Datorita acestei socializari, apare teoria subculturilor violente

conform careia în unele grupuri sociale sunt diferite niveluri de educatie având un status

socio-economic scazut, iar aici comportamentul acesta agresiv sexual este considerat ca a fi

unul normal.(Radulescu,2010,p73). Într-un mediu social ca de exemplu familia, sau grupul de

prieteni, unde alcoolul este ceva obisnuit, abuzul sexual precum incestulpoate fi considerat ca

ceva normal. Si violul este considerat ca un comportament normal în acele grupuri în care

predomina un nivel de trai mai scazut.

Agresivitatea sexuala dupa parerea unor sociologi poate fi efectul unor norme si valori

ale culturilor existente în societatea moderna, care din cauza aceasta se ignora prejudiciile

victimei si se poate vorbii ca o favorizare adusa barbatului agresor sexual. În timpul

procesului de socializare, agresorul învata asocierea dintre rolurile sexuale si agresivitatea.

Masculinitatea este adesea comparata cu violenta, prin diferite stereotipuri de cucerire, de

dominare si de agresivitate. Datorita masculinitatii si virilitatii se pot realiza actele de abuz

sexual si viol, desigur aceste forme sunt decât mituri ale societatii moderne. Astfel ca fetele

aproape ca sunt obligate sa se supuna puterii si dominatiei barbatilor pentru ca ei sa nu

recurga la violenta. Acestia dupa parerea unor specialisti recurg la un proces de socializare de

intimidare a femeii, de a se obisnui cu situatia de a devenii victima unui agresor

sexual.(Radulescu,Dâmboveanu2010,p73).Totul face parte din procesul de socializare a

barbatului, faptul ca el detine puterea de aceea rata abuzului sexual a crescut în randul

copiilor si femeilor.

Conform teoriei “subculturilor violente” abuzul sexual a aparut în urma ideilor

învatate din societate, atitudinile agresorului cât si a victimei sunt atitudini modelate din

contextul societatii. O noua teorie acea a “asocierilor diferentiale” sustine ca factorul

important în comportamentele sexuale tine si de respectul, de norme, de reguli pe care

indivizii trebuie sa le respecte în societatea în care traiesc. Acesti indivizi tin cont de aceste

reguli numai în masura în care acestora le convine, sau când nu sunt constrânsi de

situatie(Radulescu, Dâmboveanu,2010,p74). Daca agresorul este expus mai mult în timpul

copilariei la modele de violenta, agresivitate el va adopta aceste modele iar atunci când va

deveni adult le va exemplifica devenind un agresor. Impactul pe care abuzul sexual îl are

asupra copilului este foarte puternic deoarece în timpul copilariei se construieste

personalitatea, iar el fiind o victima în timpul acestui proces el va adopta o conduita de

violenta si agresivitate.

2.3.2 Teoria raportului dintre anomie si oportunita Aceasta teorie explica de unde

anume provine agresivitatea sexuala, pe ce factori se bazeaza, si daca acei factori influenteaza

sau nu conduita sexuala. Sunt anumiti factori de risc ce influenteaza si anume:

• Dificultatile economice sau de alta natura care împiedica angajarea într-o casatorie si

prelungesc celibatul, multiplicând situatiile în care se declanseaza conduitele sexuale

agresive;

• Interdictiile severe constând în norme juridice, morale sau religioase care condamna

relatiile nonmaritale si care pot determina, în anumite conditii conduite sexuale

agresive;

• Absenta segregarii între sexe, care poate influenta, în anumite medii de viata,

comiterea unor acte de agresiune sexuala;

• Izolarea geografica sau sociala a victimei, care poate favoriza producerea unor acte de

abuz sexual în cadrul familiei, în special incestul;

• Stereotipurile sociale care determina generalizarea unor atitudini favorabile unei

dominatii autoritare a tatalui fata de fiica, inclusiv prin acte de abuz sexual;

• Absenta mamei din camin sau neîndeplinirea de catre aceasta a atributiilor maritale

datorita fragilitatii ori unor handicapuri de natura fizica, psihica sau emotionala care

poate detemina producerea incestului tata-fiica prin suplinirea rolului mamei de catre

fiica si transformarea acesteia în sotie surogat.(Radulescu, Dâmboveanu,2010,p74-

75).

2.3.3 Teoria controlului social

În aceasta teorie sunt evidentiate trasaturi ale agresorului ca de exemplu

impulsivitatea, ca nu este responsabil fata de actul comis, si de nerespectarea normelor si

valorilor societatii. Aceasta teorie mai explica faptul ca în mediile sociale exista procese

de socializare slabe si unde nu exista credibilitate autoritatilor si a institutiilor de control

social, expansiunea de violenta a agresorilor este destul de mare. O alta fata a teoriei

controlului social este teoria “rezistentei la frustrare si violenta”, unde spune ca individul

poate comite un act de violenta sexuala daca nu este capabil sa îsi tina în frâu cele doua

sisteme ale controlului social. Individul se confrunta cu doua rezistente, cu o rezisteta

interna si anume ceea ce îl conduce la violenta si o rezistenta externa ceea ce tine de

familie, prieteni si autoritati. De cele doua sisteme tine daca un individ poate sa devina un

agresor sau nu. (Radulescu, Dâmboveanu,2010,p 75).Faptul ca îsi izoleaza familia de

societate, acest lucru poate duce la o scadere a interventiilor ale agentilor specializati în

controlul social. Un reprezentant al teoriei controlului social este David Finkelhor ce a

descoperit cauzele savârsirii actelor de abuz sexual, si factorii motivationali a acestora.

Acesti factori motivationali sunt de natura socio-culturala ce apartin masculinitatii, iar cei

inhibitorii cuprind acei factori interni si anume valorile morale si factorii externi care sunt

dependenta adultilor catre copii. Factorii inhibitorii pot fi perturbati de consumul de

alcool, poate fi vorba de lipsa mamei sau îmbolnavirea acesteia care poate produce la acel

copil sa nu mai opuna rezistenta. (Radulescu, Dâmboveanu,2010,p 75).

Însa faptul ca, mama lipseste înseamna lipsa de afectiune astfel ca, acel copil

poate deveni mult mai vulnerabil pentru un abuz sexual. Abuzul sexual se mai poate

caracteriza prin diferite moduri de practica ale organizarii relatiilor sexuale dintr-o

societate. Mediul din care provine agresorul chiar si victima sunt influentate destul de

mult de normele si valorile dintr-o societate. Teoriile sociologice fata de cele biologice si

psihologice sunt mult mai convingatoare în diferite parti culturale sau chiar

geografice,însa nici o teorie nu poate raspunde la aceeasi întrebare si anume de ce anumiti

copii sunt mai predispusi decât alti copii a fi victimele abuzului sexual.

2.4 Teoria excitatiei sexuale.

Explicatia alegerii ca parteneri sexuali copii vine de la faptul ca agresorii se excita

mai mult fiind vorba de copii. O explicatie generala a acestei teorii ar fi faptul ca daca

indivizii au avut ca parteneri sexuali copii înca de când erau tineri, când devin adulti ei cauta

ca parteneri sexuali tot copii, pentru ca acestia îi excita mai mult. Sunt folosite doua ipoteze

în acest sens:”

• Experientele sexuale timpurii legate de excitatia sexuala au fost asociate cu

victimizarea traumatica;

• Aceleasi experiente au fost asociate fie cu un sentiment de realizare, fie cu unul de

frustrare sau rusine.(Radulescu, Dâmboveanu,2010,p 78).. Este un fel de fixatie

pentru acea excitatie sexuala.

Dezvoltarea fixatiei se produce prin excitatia sexuala a experientelor sexuale petrecute mult

prea devreme, ele se petrec într-o fantezie a agresorului, repetându-se altfel excitatia prin

masturbare succesiva. Masturbarea se produce printr-un proces de satisfactie proprie, având

un fel de proces de întarire, asociându-se cu actele sexuale timpurii, iindiferent daca acele

acte sexuale au fost placute sau nu. Sunt difeite moduri de a explica aceasta teorie a excitatiei

sexuale careia i se atribuie un fel de eroare datorita faptului ca, un individ poate intrepreta

aiurea anumite gesturi ale copiilor poate si pentru ca unii copii sunt mai afectivi fata de

anumite persoane, iar acest lucru îi duce pe agresori sa actioneze in cauza si anume sexual

fata de acei copii. Multe alte teorii se bazeaza pe factorii biologici si psiho-sociali ca de

exemplu nivelul hormonal si expunerea la materiale pornografice unde “actorul” este un copil

minor prezentând ceva erotic ce duce la excitatia sexuala a indivizilor fata de acei copii.

(Radulescu, Dâmboveanu,2010,78-79).

Au fost facute numeroase studii si cercetari pentru a afla ce anume îi îndeamna pe

acei agresori sexuali sa îsi aleaga ca parteneri sexuale copii minori, daca acei agresori sexuali

au excitatia mai mare fata de un om normal. Iar acele studii au dat rezultate, astfel ca s-a

demonstrat ca un agresor sexual are o excitatie mai mare fata de un om normal. Aceste studii

s-au facut în baza pedofiliei, pe un grup de copii si un grup format din persoane de acelasi

sex. Astfel ca s-a demonstrat ca la grupul de copii exista mai multa excitatie fata de grupul

format din homosexuali. Nu exista un numar concret, daca sunt excitati mai mult de fete sau

mai mult de baieti. Cert este ca agresorii sexuali sunt excitati de imaginea vizuala a fetelor

sau a baietilor. Studiile efectuate pe baza excitatiei sexuale asupra copiilor, adica pedofilia,

nu demonstreaza ca toti tatii care îsi abuzeaza propriul copil sau mamele incestuoase se simt

neaparat excitati sexual. Însa, excitatia sexuala provine din urma experientelor sexuale din

copilarie. (Radulescu, Dâmboveanu,2010,p 78).

CAPITOLUL III.

Prevenirea si protectia copilului victima

3.1 Protectia copilului victima

Protectia victimelor consta în asocierea mai multor factori cooperatori si anume

justitie, psihiatrii, se face cu ajutorul asociatiilor victimelor pentru a putea duce la stabilirea

de diagnosticuri în ajutorarea victimelor. Salvarea acestor copii care au suferit traume

puternice din cauza abuzurilor sexuale este probabil cea mai crunta imagine pe care ne-o

putem imagina. Dupa anii ’60 s-a dus la o sporire a profesionistilor pentru ajutorarea acestor

copii.(Ball, Cooper,1003,p40).

3.3.1 Protectia judiciara

În cazul infracțiunii de act sexual cu un minor (Art.198 Cod penal) pericolul social al faptei rezultă din consecințele nefaste pe care această faptă le poate avea pentru dezvoltarea fizică și morală a minorului aflat la o vârstă fragedă. Obiectul ocrotirii penale îl constituie relațiile sociale privind libertatea și inviolabilitatea actelor sexuale contra unor manifestări abuzive care implică constrângerea. La această vârstă, a minorității, minorul nu are suficientă experiență și nici destulă rezistență pentru a se apăra împotriva celui care ar încerca să-i exploateze naivitatea. (Gh. Nistoreanu, I. Molnar, V.Dobrinoiu, Al.Boroi, I.Pascu, V.Lazăr, Drept penal, partea specială, Editura Nova, 2000, p.170)

Drepturile copiilor sunt foarte importante daca sunt si respectate. Pentru prima data ca

totul sa fie bine pentru copii din punct de vedere juridic a fost alcatuita un fel de conventie cu

191 de state semnatare, adoptata la 20 noimebrie 1989 de O.N.U. În România, aceasta

conventie a fost adoptata la 28 septembrie 1990, prin legea 18/1990 în concordanta cu

Conventia a Dreptului Copilului. Aceasta Conventie a drepturilor copiilor este de mare ajutor,

mai ales pentru cei care se ocupa de problemele copiilor.(Gottfried,Riedsser,2007,p42).

Faptul ca statele semnatare în numar de 191 au adoptat aceasta Conventie înseamna ca vor sa

se asigure cu adevarat ca toti copii îsim pot exercita drepturile care le au si pot beneficia de

ele. Însa fiecare tara, stat au propriile legi dar pot exista printr-o îmbinare cu prevederile

Conventiei. Apara drepturile cetatenesti ale copilului pe plan social, economic chiar si politic

fie când totul e bine, fie când este razboi. Conventia drepturilor copiilor chiar daca a durat

ceva timp pâna când a fost finalizata la forma care este acum, apara mult mai bine drepturile

copiilor ca oricare alt document.

În aceasta conventie, sunt anumite drepturi ale copiilor, copii cu probleme economice,

care duc o viata grea chiar si din partea parintilor care îi neglijeaza sau care îi abuzeaza fizic,

psihic si sexual în special, chiar statele semnatare ale acestei conventii recunosc faptul ca

exista acesti copii în toate colturile ale lumii. Drepturile copilului sunt ca toti copii îsi pot lua

propriile decizii chiar daca aceste decizii îi pot distruge destinul; acestia pot fi protejati de

discriminari, de toate formele de exploatare. Exista norme care protejeaza copilul de

molestare în cadrul conventieide la O.N.U.(Gottfried, Riedesser,2007,p42-43).

Acestea sunt: “

• Articolul 19. Este necesar sa fie adoptate masuri legislative si administrative în

vederea protejarii copiilor de toate formele de agresiune si exploatare sexuala.

• Articolul 20. Este necesar sa se asigure o protectie speciala si sa se acorde

autorul corespunzator copiilor ce si-au abandonat casele parintesti în urma

molestarii lor.

• Articolul 34. Este necesar sa fie luate toate masurile de rigoare în vederea

protectiei copiilor de exploatare sexuala.

• Articolul 39. Este necesar ca persoanele oficiale sa îndrepte copiii-victime ale

actelor de agresiune sexuala- în institutii de reabilitare.(Gottfried,

Riedesser,2007,p 43).

Justitia juvenila pune mare accent pe drepturile copiilor, drepturi care depind unele de

celelalte, deoarece trebuie luate în considerare toate drepturile acestora pentru

sistemul de justitie penala. Au fost adaugate noi drepturi care nu existau pâna acum,

în special în legislatia internationala faptul ca el poate avea propria identitate, o viata

a lui, dreptul de a avea cetatenie, dreptul la o familie. Legislativ au fost adoptate

drepturi care pâna acum nu existau sau nu erau recunoscute si anume un copil poate

fi audiat direct daca îl poate afecta pentru a se putea apara iar aceste declaratii sa fie

luate în considerare. (Gottfried, Riedesser, 2007,p 43).

Atunci când a fost adoptata conventia au fost implementate si legi pentru

abuzul sexual, în alte tari sunt mai speciale specifice pentru tipul de abuz sexual si

daca victima este minor, pe când în alte state legile sunt la fel pentru toti. Dar cei care

guverneaza ar trebui sa sa gândeasca daca victima este un minor, ceea ce face ca fapta

sa fie mai agravanta. În multe tari europene daca o persoana adulta întretine relatii

sexuale cu un minor cu vârsta de pîna la 12 ani, aici se poate vorbi de pedepsirea

numitului agresor. În alte state pedepsirea agresorului care întretine relatii sexuale cu

minorii doar daca acestia a între 13 si 16 ani. Aplicarea legilor difera de la o tara la

alta, de la un stat la altul, însa ceea ce este comun la toate pedepsele este victima,

minor de obicei care nu se poate apara ca o persoana adulta, nici fizic,nici psihic. De

obicei în aplivcarea legilor intervine si dreptul civil care are propriile norme ce pot fi

adaugate dreptului copilului. Astfel ca în apararea copilului dar si familiei se pot

angaja specialisti pentru a oferi consiliere, ajutor pentru familii în care exista

dependenta de alcool sau droguri sau acesti specialisti pot propune chiar alternative

ale detentiei.(Gottfried, Riedesser,2010,p 44) În dreptul civil acesti copii care sunt

abuzati nu sunt obligati de lege sa depuna chiar ei marturie, pentru a nu-i traumatiza si

mai rau, si pentru ca cei care se ocupa de aceste cazuri de agresiune sexuala ei se

mobilizeaza numai pe agresor, dar sunt cazuri în care atentia i se acorda copilului,

cum se comporta dupa caz, cum vede acum societatea, si cum se comporta cei din

familie cu el.

Se pare ca nu peste tot se face dreptate în legatura cu acei copii nevinovati

care sunt molestati sexual. Cei care se abat de la regula sunt cei din partea de Vest si

în special Rusia, care îsi fac propriile legi. Poate ca acestia nu îsi dau seama de

gravitatea cazurilor, pentru ca separa cazurile, mai întâi se judeca agresorul ca mai

apoi victima în a-i lua declarati si de a începe urmarirea penala. Acesti “monstri” ai

societatii nu ar trebui sa umble pe strazi ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat, pentru ca

acei copii ies foarte greu din socul care îl sufera mai ales daca nu sunt dusi la timp de

parinti la specialisti. Daca nu treci prin astfel de cazuri nu ai cum sa stii cum se simt

acei copii, ce gândesc ei dupa ce li s-a întâmplat ci poti pur si simplu sa îti imaginezi

ca într-o zi ar putea fi victima chiar propriul tau copil.

Nici în România situatia nu e buna, chiar daca exista un bun program pentru

apararea drepturilor copiilor care a fost adoptat în 2004, ce a contribuit la o

ameliorarea a acestui fenomen,însa nici acest program nu da rezultate foarte bune.

Chiar daca se mediatizeaza aceste cazuri într-un final nu se finalizeaza asa cum ar

trebui.

3.1.2 Rolul asistentului social

Asistentii sociali au anumite atributii în cazurile de abuz sexual unde sunt implicati

minori si nu numai în calitate de victime ci si de agresori . Atributiile acestora se reduc doar

la raportarea cazurilor catre organele abilitate în urmarirea si cercetare care este pâna la

finalizarea cazului. Finalizarea cazului nu este doar momentul când instanta anunta sentinta

pentru ca dupa pronuntarea acesteia sunt necesare anumite interventii în ceea ce îl priveste pe

agresor si urmarirea comportamentului acestuia odata cu reintegrarea lui în societate, pentru

prevenirea recidivarii faptei comise. Urmatoarele sarcini ale asistentului social sunt

prezentate în functie de etapele instrumentarii cazului.

3.1.2 Denuntul

Acesta trebuie sa fie facut de victima, de copilul minor abuzat sau de apropiatii

acestuia pentru a putea declansa ancheta pentru procesul penal numai daca agresorul este

adult. Dupa Freud, majoritatea clasicilor spuneau ca aceste denunturi sunt pur si simplu niste

fantezii ale copiilor, dar într-un final ele pot ascunde adevaruri macabre. De cele mai multe

ori, denunturile sunt sunt practic incomplete din cauza rusinii sau teama de incriminare sau de

respingere. Iar în acest caz asistentul social, trebuie sa ofere o disponibilitate mare pentru ca

victima sa i se destainuie, sa poate avea încredere în el . Asistentul social trebuie sa ofere o

anumita comoditate, sa asigure un climat de siguranta fizica cât si emotionala pentru copilul

victima agresat sexual. Dupa aceea, asistentul social ae rolul de a explica copilului ca ceea ce

i s-a întâmplat nu este vina lui si ca în continuare el este un copil normal, si ca nu a gresit cu

nimic.

3.2 Îngrijirile ale violentele sexuale asupra copiilor sunt de 3 feluri:

• Îngrijire medico-legala

• Îngrijire psihologica

• Consilierea psiho-terapeutica

3.2.1 Îngrijirea medico-legala tine de medic pentru a putea face un examen pentru a lua

prevalari de materiale, pentru a întocmi un raport medico-legal. Acest raport este juridic si

este inclus în dosarul anchetei. Medicul trebuie sa faca în asa fel încât acel copil, victima a

violentelor sexuale sa capete încredere în el, iar acest lucru poate fi rezolvat printr-un

interogatoriu, prin care sa îi explice copilului cu vorbe pe întelesul lui. Însa acest examen

medico-legal nu trebuie facut decât cu acordul copilului, ceea ce face situatia si mai grea mai

ales la copii mai mici.

Un examen medical este cel al anusului, si trebuie facut de cineva cu experienta

deoarece poate duce la o eroare de interpretare. Se pot descoperi leziuni anatomice, în

ampulul rectalchiar fecale sau se pot descoperi fisuri ce nu constituie dovezi formale

deoarece el pot fi cauza unui termometru ce poate fi introdus pentru luarea temperaturii. Cel

mai important examen este cel al himenului si cel mai delicat moment. Aici se explica cum sa

produs deflorarea ce înseamna rupture inelului de insertie himenala. Faptul ca se descopera

o ruptura a unui vas de sânge înseamna ca s-a produs o agresiune sexuala recenta.

3.2.2 Îngrijirea psihologica

Este prezentat minorul într-o stare acuta care este diferit de acel copil care este abuzat

sexual chiar de propria familie pentru ca aici copilul are nevoie de parinti pentru a-si

recâstiga încrederea de sine. O prima dificultatea este din partea parintilor care trebuie

convinsi ca acel copil are nevoie de terapie înca de când este mai mic si nu sa astepte sa apara

traumele socului suferit. Pentru aceasta terapie sunt necesare doua faze:

• O faza unde copilul trebuie sa iasa din acel loc care îl traumatizeaza, iar cu cât este

mai mic cu atât cu atât de mult îl traumatizeaza, si din acea stare de culpabilizare.

• A doua faza este cea a recunosterii relatiei sexuale pe un corp agresat. Nu toti parintii

recunosc suferinta copilului pentru ca nu au avut cum sa il protejeze si simt o anumita

frica sau ar fi o a doua faza când atunci ei neaga cu desavârsire ca s-ar fi întâmplat

ceva. Însa pentru a rezolva acest lucru, parintii trebuie sa fie ajutati sa se ‚împace cu

ideea ca aceste lucruri se întâmpla pentru a putea fi alaturi de copilul lor, deoarece

doar asa acel copil poate trece peste trauma suferita care s-a produs în viata lui. Pentru

a reda tot ce s-a întâmplat victima se afla într-un climat calm, unde este lasat sa-si

aminteasca experienta traumatica si pentru eliminarea acelei aparari.

Minorul mai este prezentat si într-o stare cronica ce este bazata ae îngrijirea psihologica mai

speciala. Speciala în sensul ca se vorbeste despre trairile intense pe care le-a suferit în timpul

abuzului sexual, pe relatia lui cu cei din jur.

3.2.3 Consilierea psiho-terapeutica

Trebuie sa se desfasoare pe o perioada lunga de timp, pentru ca diversitatea de reactii este

mult mai mare. În process al consilierii, asistentul social lucreaza împreuna cu psihologul

pentru supraveghere si observare a comportamentului copilului, si pentru recomandarea

membrilor familiei sa adopte un comportament adecvat cu victima. Pentru ca se poate

întâmpla ca si victima si agresorul sa fie minori se realizeaza asistenta amândurora. Pe baza

informatiilor aduse de asistentii sociali instantei de judecata se ia o hotarâre adecvata, iar

pentru asta asistentul social trebuie sa se implice înca din faza de instrumentare a cazului.

Colectarea de informatii se face pentru un protocol de ancheta sociala ce cuprinde:

• Unde anume a crescut si educat copilul.

• Posibilitatile de educare si îngrijire ale copilului ce sunt exercitate de parinti

• În ce conditii a fost comisa fapta

• Starea de sanatate fizica si psihica a copilului agresat

• Motivatia reala a faptei

• Date ale grupului de prieteni ai copilului posibil sa aiba o apartenenta la un grup

delincvent

• Date despre situatia actuala a parintilor

• Date despre situatia materiala, familiala, câti membrii are familia, în ce conditii stau.

Poate ca instanta de judecata sa dea o sentinta în care decide sa fie internat într-un centru

de reeducare sau sa fie în libertate supravegheata, asistenta sociala trebuie sa îsi continue

activitatea. Libertatea supravegheata este pe o perioada determinata de instanta de

judecata, iar în acest caz asistentul social poate propune masuri educationale, observa

comportamentul copilului si discuta pentru prevenirea recidivarii faptei, el tine legatura

cu familia sau cu acele persoane care se ocupa cu educarea copilului.

3.2.4 Tratamentul copiilor abuzati

Tratamentul pentru copii abuzati de propria familie este acela de terapie. Dar pot

exista si cazuri mai grave în care se pot recomanda medicamentatie si anume pastile

contraceptive sau antiretrovirale. Din punct de vedere psihologic se ia în considerare mai ales

din punct de vedere cognitiv comportamentulsa dobândeasca anumite abilitati sociale, sa

învete mai mult despre educatia sexuala, despre înfrânarea mâniei. Serviciile de protectie a

copilului datorita faptului ca au resurse fata de celelalte modalitati ale tratamentului obtin

rezultate bune. Datorita vizitelor la domiciul rezulta prevenirea maltratarilor copiilor, se face

o instruire a parintilor adica o terapie a familiei ce se bazeaza pe atasament, întelegere. Pentru

copii este foarte importanta acest tratament ca mai apoi traumele de care sufera în copilarie sa

fie transmise la generatiile urmatoare. (Radulescu, Dâmboveanu,2010, p 96).

Conform unor autori se pare ca datorita acestor terapii care se fac înca de la începutul

traumei, îi ajuta pe copii sa îsi exprime trairile, sentimentele mult mai bine, pentru ca i se

ofera acestuia posibilitatea unui sentiment de comoditate, de încredere. Cu ajutorul terapiei

educatorii si chiar profesorii devin un model de urmat. Persoanele de care se ataseaza copii,

încep un proces de acomodare si învatare sociala în care copii trebuie sa învete sa-si recâstige

stima de sine si sa învete sa câstige independenta indiferent de ceea ce gândesc parintii.

Aceasta terapie a copiilor abuzati uneori poate sa fie un pic mai dificila datorita unor motive

deja stiute. Motive precum acei copii abuzati, ce nu sunt constienti de ceea ce li se întâmpla,

ei probabil vor sa gaseasca în aceasta terapie un sprijin, cineva care sa îi înteleaga. Un copil

al violentelor sexuale ca incestul de exemplu nutreste sentimente de ura, de neîncredere

pentru cei din jur si mai ales pentru abuzator adica unul din parinti si pentru celalalt parinte

pentru ca l-a aparat când a avut nevoie(Radulescu, Dâmboveanu,2010,p 96-97). Tot greul

daca poate fi numit asa îl duce terapeutul, persoana care va încerca cu tot ce îi sta în putinta

sa medieze aceste sentimente si sa-l faca pe copil sa înteleaga ca el nu este de vina pentru

ceea ce i s-a întâmplat, ca abuzul sexual este un act deviant pentru care abuzatorul va trebui

sa plateasca.

Se intervine si în cazul parintilor abuzatori, prin studierea comportamentelor ceea ce

i-a determinat sa recurga la acel lucru, ca mai apoi sa se continue cu o serie de activitati

vocationale si recreative. La aceasta interventie pentru parinti se discuta despre controlul

furiei, despre tratarea comportamentelor sexuale, înfrânarea acestora. Se discuta si despre

problemele din cuplu, faptul ca exista o problema ca un parinte îsi abuzeaza propriul copil, si

ca acestia nu îi pot oferi un camin stabil unde sa poata avea o crestere normala. Trei autori

cunoscuti au descoperit cinci obiective ce pot fi urmarite:

• “deficientele parentale;

• Interactiunea parinte-copil

• Gestionarea activarii emotionale si a reactivitatilor la provocarile copilului

• Disfunctii cognitive

• Mediul de viata al familiei(nivelul de stres din familie, absenta sprijinului social

adecvat).(Radulescu, Dâmboveanu, 2010, p 99).

Terapia se face la totii membrii familiei în acest caz în abuzul sexual asupra copilului. Se face

o evaluarea a abuzurilor ce exista în cadrul familiei, ce relatie sexuala exista între ei, ce îi

determina din punct de vedere psihic sa faca acest lucru, relatiile din trecut precum si ce loc

ocupa familia din punct de vedere social. Pentru ca aceasta terapie sa dea rezultate se impune

ca între parinti sa se faca o anumita alianta pentru exprimarea sentimentelor, chiar daca

acestia izbucnind în acest fel pot duce la o tensionare a situatiei si astfel nu se mai rezolva

nimic, ceea ce poate duce la terminarea terapiei.

Se fac anumite strategii utilizate în terapia abuzatorilor sexuali si anume 5 la numar.

• “psihoterapia individuala este în functie de nivelul cultural al individului, de forta

capacitatii lui de auto-analiza, de simbolizare si de constientizare a semnificatiilor

celor petrecute

• Psihoterapia de grup este indicata atunci când abuzatorul are o atitudine ambivalenta

fata de consecinte , nu dovcedeste suficienta luciditate fata de gravitatea faptelor

savârsite, nu-l intereseaza decât binele personal(egocentrism prevalent), este inhibat

social;obiectivele terapeutice vizeaza egocentrismul, dezvoltarea socializarii,

afirmarea de sine, favorizarea constientizarii, dinamici defensive; astfel ca rezulta

doua grupuri ce beneficiaza de psihoterapie:

– grupuri psihodinamice se concentreaza pe ceea ce s-a întâmplat, se face o auto-analiza a

emotiilor relatiilor din timpul abuzurilor sexuale;

-grupuri de prevenire a recedivei aceste grupuri se concentreaza pe realitatea faptelor, pe

descoperirea situatiilor de risc ce fac trecerea la actul de abuz.

• Convorbirile de cuplu: cu acordul partenerilor si a celor care au o legatura cu cazul

• Conversatiile familiale doar în situatiile incestuoase

• Tratamente medicamntoase antiandrogeni la cei cu fantasme pedofilice obsedante, la

subiectii care se declara incapabili sa-si înfrâneze impulsurile; prin chimioterapie nonspecifica

ce este utila pentru anxietate, tulburari de somn, depresii si chimio-terapia

specifica cu antidepresoare serotoninergice în cazul fantasmelor

obsedante.(Radulescu, Dâmboveanu, 2010, p99-100).

3.3 Prevenirea abuzurilor sexuale asupra copiilor

“ Este mai usor sa previi, decât sa vindeci acest adevar pe deplin valabil nu numai în

domeniul medical ci si în legatura cu prevenirea faptelor anti-sociale, experienta dovedind

totodata ca activitatea profilactica este si mai putin costitoare fata de combaterea

flagelului, ceea ce nu este deloc neglijabil.(Argesean,1995,p7).

Un rol important în prevenirea abuzurilor sexuale l-ar putea avea mass-media. Cu

ajutorul ei se pot face foarte multe marturii care i-ar putea ajuta pe oameni sa-i exprime

sentimentele si odata cu asta sa declare abuzurile sexuale. Mass media poate ajuta la o

sensibilizare a oamenilor. Un alt rol impactant asupra acestui fenomen au diversele

actiuni de campanii precum “Save Sarah” precum si o carte a “Mariei-Claire Mendes

France”. O carte unde este redactata povestea unei servitoare care a ucis pe cel care a

violat-o si pentru acest lucru a fost condamnata la moarte. Scoala poate fi un loc de

prevenire pentru elevi si parintii unde li se explica fenomenul de abuz sexual precum si

consecintele acestuia, cu ajutorul unor specialisti. (Lopez,2001,p 112).

Prevenirea se realizeaza cu ajutorul unor interdictii precum cea a turismului sexual.

Cum spune si Codul Penal francez ca se sactioneaza “orice crima comisa de un cetatean

francez în afara Republicii”(art226-25 si 227-26 CP)(Lopez,2001,p113). Pentru

pornografia infantila, o anumita restrictionare poate duce la diminuarea acesteia. Faptul

ca se pot sesiza anumite casete sau fotografii ce cuprind copii în diferite ipostaze sexuale

se poate ajunge la concluzia ca înca se mai poate face ceva pentru acei copii. Toata

societatea este socata atunci când se descopera ca agresorul unui abuz sexual este chiar un

om normal, ce respecta anumite principii, însa se pare ca alcoolul sau drogurile,

dependenta acestora duce la agresiune. Se fac numeroase studii pentru a descoperii

agresorul oricarui tip de abuz sexual, fie incest, pedofilie si se descopera de fiecare data

ca este cineva apropiat din familie ca de exemplu tatal vitreg sau mama(în mai putine

cazuri ce e drept), cineva în care copii pot avea încredere deplina. Aceasta stare de

agresiune sexuala se poate datora si faptului ca el poate a fost victima unui abuz sexual si

nu s-a tratat de traumatismele pe care le-a suferit si cu aceasta ocazie dupa parerea

agresorului el se razbuna pentru tot ce i s-a întâmplat în copilarie.

3.3.2 Factori ce duc la comiterea de abuzuri sexuale.

Printre cei mai importanti factori de risc numesc decât doi si anume vârsta si sexul.

Dar mai sunt si altii ce tin de partea familiala, în ce stare de sanatate se afla victima dar si

parintii. Sunt anumiti factori ce actioneaza mai bine daca se combina ce dezvolta

influente asupra victimei devenind astfel mai vulnerabile în fata acelui act de agresiune

sexuala. S-au facut studii pe aceasta tema a factorilor de risc pe baza fetelor care au aratat

ca exista 6% cazuri fara factori de risc, 9% un singur factor de risc, 26% doi factori de

risc iar 68% trei factori de risc(Radulescu, Dâmboveanu,2010, 59.)

Revenind la cei mai importanti si frecventi factori de risc. Se considera a fi cei mai

importanti actionând atât asupra fetelor cât si asupra baietilor acestia : faptul ca

actioneaza asupra victimelor care au dizabilitati fizice sau mentale, poate fi cineva chiar

din familie, un parinte ce are probleme psihice, dependent de alcool sau droguri, poate fi

cineva care în copilarie a fost el însusi abuzat si chiar felul în care locuiesc; poate fi vorba

de o familie care este cunoscuta pentru prostitutie. La fete exista factori de risc mai mari

atunci când sunt abandonate de propria mama chiar si prin moarte, când în familie vine un

membru nou adica tatal vitreg sau când exista probleme în familie. Datorita acestor

factori riscul de a fi abuzate sexual este din ce e în mai mare. Dupa cum enumerat mai sus

ca cei mai importansi factori de risc sunt vârsta si sexul, în continuare vom explica de ce

anume sunt considerati asa.

_ Vârsta. Datorita acestui „detaliu” daca se poate numi asa, el poate oferi informatii

despre victima, si face o balanta între abuzul sexual si cât de vulnerabila este victima.

S-au realizat câteva studii cu referire la vârsta victimelor abuzurilor sexuale iar

acestea au aratat ca vârsta „cea mai buna” a acestor abuzuri sexuale este de 12 ani.

Alte studii efectuate pe aceeasi tema, facute în Statele Unite ale Americii cele mai

vulnerabile vârste pentru un abuz sexual este de pâna la 11 ani. Prima victimizare a

copiilor apare la o vîrsta frageda si anume la 8 ani , iar ca procentaj în rândul femeilor

victimizarea apare la 5 ani în proportie de 20%. .(Radulescu, Dâmboveanu,2010,p60).

Cu cât abuzul sexual este înfaptuit mult mai devreme, cu atât mai mult cazurile de

abuz sexual nu sunt raportate, pentru ca acei copii sunt mult prea mici ca sa

povesteasca ce li s-a întâmplat, pe când cei mari pot face acest lucru fara nici o

problema. Abuzurile neraportate ramân o problema de comunicare pentru ca un copil

mic ca de exemplu cum poate un copil de vârsta de patru ani sa povesteasca abuzul

sexual neavând nici discernamânt pentru ca el oricum nu întelege ce i se întâmpla.

Este o problema grava faptul ca nu se raporteaza aceste abuzuri sexuale, dar si de alta

natura pentru ca exista acea rusine fata de cei din jur sau teama de a reclama

agresorul. Se cunoaste ca victimele abuzului sexual începe înca din primele luni ale

vietii, iar copii cu vârste cuprinse între 1-2 ani nu sunt deloc lipsiti de aceste

abuzuri.(Radulescu, Dâmboveanu,2010,p 60-61).

_ Sexul. Cele mai multe victime ale abuzurilor sexuale conform unor statistici ale

cercetarilor, majoritatea sunt fete, având o probabilitate mai mare de a fi victime

agresiunilor sexuale decât baietii, uneori cifra ajunge sa fie chiar tripla. Un studio

cunoscut realizat pe acesta tema, facut în Statele Unite ale Americii este destul de

dezvoltat a descoperit ca fetele au un procent de 27% pe când baietii au

16%(Radulescu, Dâmboveanu,2010,p 62). Experti cunoscuti au relatat faptul ca

victimele în rândul baietilor s-au marit odata cu tendintele agresorilor iar

subraportarea acestora tine de agresori pentru a nusi mai aduce aminte de experientele

din trecut. Subraportarea este atunci când intervin normele sociale si se dezvolta

anumite stereotipuri precum:

-barbatii trebuie întotdeauna sa dea dovada de masculinitate, sa domine si sa fie

independenti.

-pentru barbati faptul ca au experiente sexuale cu femei mai în vârsta, este un mod

normal de viata a acestora.

-homosexuali au o mare temere în a recunoaste faptul ca sunt, iar adesea cei care au

fost abuzati sexual atunci când erau mici erau abuzati de catre barbati.

-fata de fete, barbatii trebuie sa nu îsi exprime sentimentele pentru a nu fi vulnerabili

în fata acestor pericole precum abuzurile sexuale.

Anchetele realizate în urma studiilor au aratat ca exista o legatura între aceste

cazuri de autoraportare si abuzurile sexuale. Pentru a elucida misterul pentru care se

întâmpla abuzul sexual o firma de avocati din Washington au descoperit trasaturi a

acestui fenomen caee sunt valabile si în alte tari nu numai în Statele Unite ale

Americii. Acestea sunt urmatoarele:

• Abuzul sexual nu tine cont de economie, de rasism, de religie, de locul în care

locuieste fie el rural, urban, suburban.

• Copii sunt abuzati de persoane cunoscute familiei, persoane în care ei au

încredere, însa se pare ca exista probabilitatea mai mare ca baietii sa fie abuzati în

afara familiei.

• Pâna se produce actul abuzului sexual este o perioada buna de timp,timp în care

agresorul se familiarizeaza cu victima, construieste o relatie pentru ca acel copil sa

capete încredere în el înainte de a trece la actul sexual propriu-zis.

• Se stie ca majoritatea agresorilor ai cazurilor raportate sunt adolescenti si ca

acestia sunt heterosexuali având ca procentaj 96% conform unor statistici. Tatii

vitregi îsi abuzeaza mai des copii decât cel biologic, dar acestia continua agresarea

si în afara familiei.

• Cei mai vulnerabili sunt copii care au vârste între 8 si 12 ani iar daca ar fi sa

facem o medie de vârsta la care începe primul act de abuz sexual ar fi cam asa 9,9

pentru baieti iar 9,6 pentru fete. Conform unor studii primul act de abuz sexual a

aparut la fete la vârsta de 5 ani.

• Sunt diferite cauze ce sta la baza estimarilor cazurilor de abuz sexual asupra

copiilor si la definirea acestora prin vârsta la care se întâmpla, faptul ca nu se

raporteaza cazurile la politie iar cele care sunt înregistrate sunt în numar mai mic

decît cifrele negre ale abuzurilor sexuale(Radulescu, Dâmboveanu,2010,p 63).

Trebuiesc atentionate serviciile de protectie a drepturilor copiilor doar pentru

cazurile de abuz sexual intrafamilial. Când se fac anchete pentru a vedea cu

exactitate ce s-a întâmplat câteodata acestea sunt subraportate pentru ca victimele

pe masura ce avanseaza ancheta refuza sa mai vorbeasca de frica sau de rusine, ori

ca nu s-a mai întâmplat nimic, ca nu a fost un abuz.

Mai exista si alti factori de risc precum:

_ mediul geografic

_ clasa sociala si nivelul de instructie

_ grupul etnic si apartenenta religioasa

_ locul în care se comite abuzul(la domiciliul victimei al agresorului, în

parcuri, locuri întunecate(Radulescu, Patrioara, 2003,91-95).

CAPITOLUL IV

CERCETAREA

4.1 Universul cercetarii

Citindu-l pe Sorin Radulescu ca abuzul sexual este “ orice participare a unui copil sau

adolescent la activitati necorespunzatoare vârstei si dezvoltarii lui psiho-sexuale pe care

el nu este în masura sa le înteleaga, activitati la care este supus prin constrângeri, violenta

sau prin seductie sau care încalca tabu-urile sociale(Radulescu, Dâmboveanu,2010,p 55).

Cercetarea a fost realizata pentru a observa comportamentul copiilor care au fost abuzati si in acelasi timp promovarea in ceea ce priveste ocrotirea si sprijinirea copilului abuzat.

Cercetarea contine cinci studii de caz care reflecta motivele pentru care copiii ajung sa devina victime ale abuzului sexual, iar acestia refuza sa recunoasca actul sexual, fapt care de cele mai multe ori se va confirma la Institutul National de Medicina Legala. Victimele au varste cuprinse intre 10-16 ani si sunt agresate fizic, emotional, verbal si sexual.

Sursa de informare este Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, “Centrul maternal”, Calarasi. Scopul Centrului Maternal este de a actiona pentru a preveni intrarea copilului in situatie de criza. In cadrul Centrului fiecare copil este ocrotit in baza unui plan individualizat de protectie, tinand cont de nevoia fiecaruia: educare, asigurarea sanatatii fizice si psihice, pregatirea reintegrarii familiale si sociale.

4.2 Obiectivele cercetarii

1.Identificarea efectelor abuzului sexual asupra vietii copilului.

2. Incurajarea si sustinerea copiilor pentru a nu deveni victime ale abuzului sexual

3. Motivarea copiilor, victime ai abuzului sexual si identificarea problemelor cu care se confrunta.

4.3 Elaborarea ipotezelor

Cu cat copiii, victime ai abuzului sexual ar avea mai mult sprijin din partea familiei, al scolii si al unui specialist, cu atat copilul ar trece mai usor peste trauma suferita.

Cu cat se afla mai tarziu de abuzul copilului, cu atat este mai greu de ajutat pentru recapatarea increderii in sine.

Cu cat copiii ar fi informati cu privire la alternativele abuzului sexual, cu atat numarul victimelor s-ar diminua.

4.4 Metode de cercetare

Ca tehnica, am folosit studiul de caz in care am analizat problemele cu care se confrunta victimele abuzului sexual, care sunt motivele pentru care au ajuns victime ale abuzului, de ce isi doresc sa se intoarca in familie, tinand cont ca in toate cazurile victimele sustin ca le este foarte teama de abuzator.

Studiile de caz contin date despre istoricul copiilor abuzati sexual, in urma carora am observat cum mamele copiilor stiu de cele intamplate, insa de dragul sotului prefera sa ascunda si sa isi lase copilul suferind. Copiii prefera sa traiasca in umilinta, deoarece sunt des amenintati cu moartea in cazul in care vor spune cuiva despre abuz. Copiii, victime ale abuzului sexual au nevoie de sprijin din partea specialistilor pentru a le reda in primul rand increderea in sine.

STUDII DE CAZ

STUDIU DE CAZ 1

Cazul V. T, este un baietel nascut la la 15.05.2003 in comuna Dragalina, judetul Calarasi. Acesta locuieste impreuna cu mama, tatal si bunicii paterni intr-o camera de la marginea comunei.

Tatal are un comportament abuziv asupra copilului, asta de cand nu mai are loc de munca, iar alcoolul este prezent pe toata durata zilei. Mama si bunicii au putere limitata in ceea ce priveste imbunatatirea comportamentului tatalui, deoarece si acestia sunt abuzati fizic de catre tata.

Nemaisuportand abuzurile tatalui sau, copilul V. T a fugit de la domiciul in luna ianuarie a anului 2013, fiind gasit pe strada de catre doamna M.M., care a sesizat Directia de Asistenta Sociala, Calarasi, pentru a fi gasita o forma de ocrotire pentru minorul in cauza.

Evaluarea intiala a avut loc impreuna cu membrii familiei si minorul.

Evaluarea initiala a minorului V.T., a vizat strangerea de informatii cu privire la la starea actuala a copilului, tipul si gravitatea abuzului suferit, persoanele care locuiec cu el, resursele disponibile, relatia cu membrii familiei si riscul repetarii abuzului.

In urma evaluarii situatiei scolare, invatatoarea ne-a spus faptul ca minorul nu frecventeaza orele de curs, vine cu temele nefacute, nu stie sa scrie si sa citeasca, dar nici unul dintre parinti nu se intereseaza de situatia lui scolara.

Din discutiile purtate cu copilul, asistentii sociali au constatat faptul ca minorul tatal il ameninta, il loveste, il atinge in zone intime atunci cand este sub influenta alcoolului.

Copilul V.T., a mai afirmat faptul ca tatal sau este din ce mai rau cu el, il ameninta, il bate, nu il lasa sa se joace cu copiii de varsta lui, iar in lipsa bunicilor si a mamei are un alt comportament, afirmand el ca tatal este foarte iubitor in lipsa celorlalti.

Astfel, ceea ce la inceputul evaluarii initiale a situatiei copilului se considera a fi abuz psihic si neglijare , s-a dovedit in cele din urma a fi abuz fizic si sexual asupra copilului.

Cele afirmate de minorul V.T., s-au confirmat in urma anchetei la domiciul si al rezultatelor analizelor de la Institului de Medicina Legala.

Bunicii sunt atasati de copil, iar minorul are incredere in ei. Acestora le este mila de comportamentul la care este supus cel mic, dar afirma faptul ca nu au cum sa intervina, deoarece si lor le este foarte teama de fiul lor.

Tatal copilului nu s-a aratat foarte dispus sa coopereze cu asistentul social, acesta resping orice mod de a coopera. Domnul S.T., afirma ca tratamentul pe care il aplica fiului sau este unul pe care orice parinte il are. Considera ca pedepsele fizice sunt pentru a-l invata pe minor de mic sa respecte reguli si sa nu iasa din cuvantul parintilor. Spune ca minorul a mintit in totalitate cu privire la agresiunile la care este supus si ca bataile ii sunt date doar in momentul in care nu asculta ce i se spune.

Mama minorului sustine faptul ca stie la ce tratamente este supus fiul ei, insa ii este interzisa prezenta in preajma copilului, atunci cand tatal sau il loveste. Mama copilului doreste sa divorteze si sa ceara sprijinul asistentului social pentru a-I fi incredintat ei copilul spre crestere si educare, deoarece considera ca V.T., este in pericol daca mai ramane alaturi de tatal sau S.T.

Evaluarea familiei

Parintii minorului, V.T., respectiv doamna P.T. si domnul S.T., s-au casatorit in 1995, V.T. nascandu-se in 2003. Nici unul dintre parinti nu lucrau, ambii se ocupau de gospodaria parintilor domnului S.T.

Copilul V.T., are multe interdictii din partea tatalui. Are voie sa consume doar anumite alimente si este supus in mod repetat pedepselor fizice. Copilul simte ca nu este iubit si in ciuda faptul ca este mic de varsta, afirma faptul ca ii este mai frica de tata decat de moarte. Faptul ca mama nu poate interveni pentru a-l scapa pe minorul de relele tratamente, contribuie si mai mult la la sentimentul de nesiguranta si frica al minorului.

Genograma

Legenda:

––Barbat

––Femeie

-Barbat/ femeie decedat(a)

-Divort

-Casatorie si copil

Relatie foarte apropiata

Relatie conflictuala

Relatie distanta

Scala de spijin familial

Nivelul de trai al familiei

Familia copilului V.T., locuieste intr-o camera . Locuinta nu are apa potabila, are curent electric, nu este utilizata si igienizata si ofera conditii indecente pentru intretinerea si cresterea minorului.

Veniturile lunare ale familiei se compun din alocatia minorului, pensia bunicului, ajutorul social, suma lunara fiind aproximativ de 600 de lei.

Plnificarea interventiei:

Principalul obiectiv al interventiei in cazul minorului V.T., in constitutie asigurarea un ui mediu propice cresterii si dezvoltarii psihice si sociale prin indepartarea factorilor care au condus la abuz.

In cadrul interventiei se va avea in vedere constientizarea abuzului de catre toti membrii familiei, inclusiv abuzatorului.

Echipa multidisciplinara va fi alcatuita din: Asistent social, psiholog, medic, jurist.

La nivelul individual, copilului I se va acorda terapie individuala si consiliere urmarindu-se recuperarea psihica a minorului in cauza.

Din discutiile purtate cu toti membrii familiei, reiese faptul ca tatal nu este dispus sa renunte la atitudinea sa fata de minorul V.T., deoarece considera ca este benefica pentru acesta.

Avand in vedere cele precizate mai sus, asistentii sociali propun:

-Consilierea parintelui abuzator, in vederea reabilitarii comportamentului fata de copil

-Accentuarea si mentinerea relatiei pozitive dintre bunicii paterni si copil

-Schimbarea mediului de viata in care traieste copilul, intr-un mediu favorabil cresterii si educarii corespunzatoare.

-Terapie individuala pentru copil, oferirea de suport pentru depasirea traumei suferite.

-Terapie individuala cu tatal abuzator.

-Monitorizarea cazului pe o perioada de 6 luni de la incheierea interventiei.

Incheierea cazului s-a savarsit prin identificarea masurii permanente de ocrotire a acestuia si anume plasarea minorului la un asistent maternal, prin acest mod fiind indepartat de toti factorii de risc ce au condus la abuz. Specialistii care au monitorizat cazul minorului V.T., au considerat in urma evaluarii acestuia ca noua familie este capabila sa raspunda nevoilor copilului.

STUDIU DE CAZ 2

Fetita, A.M., in varsta de 10 ani, este eleva in clasa a III, locuieste impreuna cu mama sa C.M., in varsta de 34 de ani si sotul acesteia L.M., in varsta de 30 de ani intr-o garsoniera de la periferia orasului Calarasi.

Minora in cauza este agresata atat de mama, cat si de tata in mod repetat, verbal si fizic. Copilul este lovit cu diferite obiecte, este muscata, trasa de par, parintii invocand faptul ca minora nu este un copil cuminte si ii scoate din sarite.

Cazul copilului A.M., a fost sesizat la inceputul anului 2012 de catre doamna O.S., vecina de scara cu familia minorei, afirmand faptul ca de cele mai multe ori se aude cum fetita isi implora tata sa nu o mai muste de zonele intime. Doamna a telefonat la Directia pentru Protectia Copilului Calarasi si a anuntat personalul de ceea ce auzea frecvent in casa.

Cazul copilului A.M., a fost preluat de Directia pentru Protectia Copilului Calarasi, urmand a fi evaluat cazul si identificarea unei masuri de ocrotire pentru minorul in cauza.

Evaluarea initiala consta in intervievarea parintilor, scopul acesteia fiind evaluarea situatiei copilului.

Minora A.M., a fost prima care a discutat cu asistentul social despre situatia in care se afla aceasta. Din cele relatate de catre minora, a rezultat ca este tratata in mod abuzit de catre ambii parinti, dar in ultima vreme agresiunile au inceput sa devina zilnice, ba chiar de cateva ori pe zi. Fetita afirma ca tatal o bate cu pumnii, cu picioarele, ii astupa gura sa nu se auda cand tipa, uneori o musca din diferite zone ale corpului. A.M., i-a spus asistentului social ca ar dori sa fie preluata de o familie care sa o inteleaga, care sa nu o bata si care sa o iubeasca.

Copilul a fost plasat in regim de urgenta la Centrul de Primire in Regim de Urgenta pana la finalizarea cazului si instituirea unei masuri de ocrotire si protectie.

In urma discutiilor dintre asistentul social si parintii minorei, mama a fost reticienta, insa a afirmat faptul ca nu se considera vinovata pentru pedepsele pe care I le aplica fetitei. Tatal copilului A.M., afirma cu lejeritate faptul ca nu o mai iubeste pe sotia sa si ca este atras fizic de fiica sa.

In urma evaluarii psihologice a parintilor, s-a constatat faptul ca ambii parintiprezinta tulburari psihice grave, asadar cea mai buna solutie a fost plasarea minorei in cadrul familial al unui asistent maternal.

In urma controlului medical s-a constatat ca minora in cauza prezenta la nivelul corpului urme de lovituri in diferite stadiide vindecare si intradevar pe organul intim al fetitei erau vizibile urme de dinti.

Minora are o inteligenta de nivel mediu, iar nivelul de informatii generale este mediu. Minora afirma ca abuzurile din partea familiei nu ii afecteaza situatia scolara, numai ca de multe ori parintii o tineau inchisa in casa si nu ii dadeau voie sa mearga la scoala.

S-a stabilit ca fetita este foarte deschis, are o capacitate foarte bune de memorare si de stabilire a relatiilor interpersonale. Aceasta este curioasa, sensibila si inventiva. A.M., da dovada de buna cooperare, isi doreste sa depaseasca trauma, sa fie iubita, apreciata si sa creasca intr-o familie normala.

Minora A.M.,este unicul copil la parinti si provine dintr-o familie dezorganizata, mama mai avand 3 casatorii inainte din care nu a rezultat nici un copil.

In prezent, fetita locuieste impreuna cu ambii parinti, intr-o garsoniera de la periferia orasului Calarasi. Copilul a mai fost plasat intr-un centru de plasament in urma cu 5 ani, parintii motivand faptul ca nu au venituri suficiente pentru a o creste. A.M., a stat in centru aproape 1 an, dupa care mama a venit sa isi ia copilul din centru afirmand ca alocatia minorei ii este de auns pentru a o creste.

Nivelul de trai asigurat copilului este unul dificil , resursele materiale fiind foarte reduse. Mama fetitei a fost femeie de servici la cateva scari din bloc, dar a fost data afara din cauza comportamentului agresiv. Tatal nu a lucrat niciodata cu carte de munca, a mai mers cu ziua in curtile vecinilor din jurul blocului.

In prezent, sursa de venit a familieei este reprezentata de alocatia minorei si ajutorul social, suma lunara fiind de aproximativ 400 de lei, iar din cauza datoriilor la intretinere, familia este amenintata ca va fi evacuata din locuinta.

Dificultatile materiale, lipsa conditiilor de crestere si educare a copilului si mai ales tratamentul abuziv pun in pericol dezvoltarea normala a minorei A.M., integritatea fizica si psihica a acesteia.

Minora este terorizata de ambii parinti, de atmosfera din casa si de comportamentul acestora. Afirma ca ii este teama sa mai stea in casa cu ei si ca se simte amenintata in fiacre clipa, mai ales cand tatal ii spune minorei ca o va omori pe mama acesteia si vor ramane doar ei doi. A.M., considera ca parintii ei nu o iubesc si ca ii vor raul, deoarece nu are grija de ea, o bat si nu o lasa sa mearga la scoala.

Copilul nu are o relatie normala de atasement cu parintii ei si nu traieste sentimentul de protectie pe care ar trebui sa il ofere o familie, dezvoltarea si integritateapsihica fiindu-I puse in pericol de comportamentul abuziv al parintilor.

Principalul obiectiv pentru ca minora sa depaseasca traumele suferite este crearea unui mediu de protectie prin indepartarea factorilor care au condus la comiterea abuzurilor.

Pentru inceput se va scoate copilul din mediul familial si stabilirea unui masuri de ocrotire temporara. I se vor acorda ingrijiri medicale si psihologice, in vederea depasirii traumei si restabilirii echilibrului emotional. Plasarea minorei in cauza la o familie de asistenti maternali este cea mai buna solutie pentru moment, evaluarea fiind facuta periodica copilului, in urma plasamentului acesteia.

Parintii minorei A.M, vor fi internati la un spital de specialitate pentru urmarea unui tratament de specialitate, urmand ca apoi in urma unor investigatii sa se stabileasca daca minora se poate intoarce in cadrul familial, avand parte de protectie si siguranta.

In prezent, minora se afla la familia de asistenti maternali, minora integrandu-se foarte bine in familia acestora. A.M, are relatii puternice, bazate pe afectivitate si intelegere cu toti membrii familiei si afirma ca traieste sentimentul de iubire asa cum in familia ei nu s-a intamplat niciodata.

Specialistii au constatat faptul fa nou mediu de viata al minorei este unul favorabil cresterii, educarii si depasirii traumei suferite, ca familia prezinta siguranta si protectie pentru copilul A.M., neexistand riscul producerii unui abuz.

GENOGRAMA

SCALA DE SPRIJIN FAMILIAL

STUDIU DE CAZ 3

Copiii C.L., in varsta de 6 ani, B.L., in varsta de 7 ani locuiesc impreuna cu fratele lor A.L., in varsta de 3 ani si cu cei doi parinti intr-o casa dintr-un sat calarasean.

In anul 2010 tatal, G.L., in varsta de 38 de ani, a ramas fara loc de munca si de atunci au aparut cele mai mari probleme din familie.

Mama, P.L., in varsta de 28 de ani,este casnica deoarece sotul pe fondul geloziei nu o lasa pe femeie sa mearga sa-si caute de munca. In ultimii doi ani, mama aproape ca refuza sa isi mai indeplineasca obligatiile de mama privind cresterea si educarea copiilor.

Persoana care a sesizat cazul este chiar mama copiilor care a sunat la politie si a sustinut faptul ca doi din cei trei copii crede ca ar fi abuzati de catre tatal lor, deoarece acuza dureri frecvente ale anusului. Politia a sesizat cazul la Directia pentru Protectia Copilului Calarasi.

Cazul copiilor L. a fost prealuat de Directia de Asistenta Sociala Calarasi, in vederea investigarii situatiei copiilor si stabilirea unei masuri pentru minorii agresati.

Cei doi copii agresati( C.L., in varsta de 6 ani si B.L.,in varsta de 7 ani) au primit intrebari cu referire la ceea ce s-a intamplat in familie. C.L. a raspuns asistentului social ca tatal il bate frecvent si il ameninta ca o sa-l lase pe strada. Fetita B.L., sustine ca tatal ei este foarte rau atunci cand consuma alcool si de multe ori ii rupe parul din cap, o bate cu batul daca nu doarme atunci cand acesta ajunge acasa. Fetita a mai afirmat ca tatal nu ii da voie mamei sa le dea de mancare si le spune mereu ca mai bine se duc la cersit si nu se mai duc la scoala, sa aduca un ban in casa.

In urma anchetei cu privire la situatia scolara, ambii copii fiind in aceeasi clasa, doamna invatatoare a declarat ca cei doi copii sunt printre cei mai buni din clasa. In ciuda faptului ca ei sunt abuzati in multe feluri acasa, minorii incearca la scoala sa ascunda orice fel de durere fizica si sufleteasca si sa iasa in evidenta doar cu lucruri bune. Colegii de clasa sunt rautaciosi si rad de ei si de modul in care vin imbracati, insa ei incearca sa ascunda durerea pe care o poarta in suflet.

In ziua in care copiii au fost adusi la Directia pentru Protectia Copilului, in regim de urgenta, copiii erau vizibil speriati, plangeau si acuzau dureri abdominale. Din comportamentul copiilor se putea vedea teroarea la care fusesera supusi.

In urma discutiei cu minorii, asistentul social a stabilit faptul ca ce doi frati erau supusi frecvent abuzul sexual, fizic si psihic de catre tatal lor. Minorii declara faptul ca tatal lor are un comportament agresiv fata de ei, mai ales atunci cand este sub influenta bauturilor alcoolice si ca in general nu are grija de ei, dar nici pe mama nu o lasa se se ocupe cum ar trebui.

Domnul G.L., a fost si el intervievat de asistentul social in legatura cu situatia actuala a celor doi minori agresati sexual si fizic.

Tatal declara ca mama ii agreseaza pe copii, el nu s-a atins niciodata de ei. Mai afirma faptul ca isi mai iese din fire in momentul in care vede ca mama nu vrea sa mearga la munca sa aduca bani pentru copii.

Domnul G.L., mai declara ca el si-ar dori sa aiba o familie normala si ca doreste sa sa-I creasca in bune conditii pe cei trei copii. Spune ca problemele actuale se datoreaza conditiilor grele de trai si a lipsei unui loc de munca.

In urma dicutiilor cu domnul G.L., s-a realizat ca acesta nu este coerent in afirmatii si ca incearca sa acopere mai multe fapte savarsite.

Copiii au fost supusi unor controale medicale amanuntite, in urma carora s-au stabilit mai multe probleme: copiii prezinta intarziere in dezvoltare, pe toata suprafata corpului copiii prezinta cicatrici mai vechi. Copiii acuza dureri abdominale si au greturi.

Copiii sunt vizibil marcati psihic de climatul familial agresiv, cu greu pot fi consultati de specialisti, plang fara motiv si se sperie la fiecare zgomot.

Nivelul de trai asigurat copiilor:

Situatia materiala a familiei L. este precara, singurele surse de venit ale familiei fiind alocatiile celor trei copii si un ajutor social dat de primarie, suma totala lunara nedepasind 600 de lei.

Familia L., locuieste la casa intr-un sat din judetul Calarasi, proprietatea fiind mostenirea tatalui de la parintii acestuia. Casa are 3 camera, are curent electric, este mobilata saracacios si nu au apa potabila. Conditiile igienice ale locuintei lasa de dorit.

In mediul familial actual copiii nu beneficiaza de strictul necesar, acesta constand in hrana si imbracaminte.

Abuzul asupra copiilor se datoreaza nivelului educational scazut, consumului de alcool si al gradului de saracie din familie.

Obiectivul principal in cazul copiilor abuzati este schimbarea mediului de viata maltratant in unul care sa le ofere siguranta si protectie. Echipa multidisciplinara doreste indepartarea factorilor de risc care au dus la aparitia abuzului.

Dat fiind faptul ca tatal si-a manifestat regretul fata de cele intamplate, mama a promis ca va fi mai atenta, iar rezultatele analizelor de la Institul de Medicina Legala nu au confirmat prezenta unui act sexual anal la minori, C.L., si B.L., au revenit in familia naturala, ei fiind atent supravegheati de specialisti.

La scurt timp dupa revenirea minorilor in casa, parintii au refuzat sa mai colaboreze cu echipa de specialisti spunand ca este o pierdere de timp.

Asistentului social nu I se mai raspundea la telefon si nici poarta nu I se deschide in momentul in care mergea sa vada cum stau lucrurile, insa vecinii au afirmat ca tatal continua sa le aplice aceleasi pedepse drastice celor doi copii.

Data diind aceasta situatie, s-a propus plasarea copiilor in regim de asistenta maternala la o familie de asistenti maternali profesionisti, mama copiilor afirmand ca este de acord sa cei trei copii sa fie dati unui asistent maternal sau sa fie plasati intr-un centru de plasament, deoarece acasa nu are cu ce sa-I creasca .

Evaluarea finala:

In prezent, cei trei minori se afla in plasament la familia de asistenti maternali M., din Calarasi. Copiii s-au atasat atat de familia de asistenti maternali, cat si de baietelul acestora, B.L., spunand chiar ca acum sunt patru fratiori si se inteleg foarte bine.

In urma evaluarii periodice de catre asistentul social s-a constatat ca minorii au progresat in ceea ce priveste dezvoltarea lor fizica, psihica si sociala. Sunt mult mai uniti fata de cum erau acasa si isi doresc foarte mult sa capete cunostinte noi. Isi doresc foarte mult sa fie inscrisi cat mai repede la scoala de care apartine familia de asistenti maternali, dar din cauza actelor, acest lucra va mai intarzia cateva luni.

Echipa de specialisti a constat faptul ca cei trei minori se afla acum intr-un mediu sigur si ocrotitor si propun mentinerea masurii de ocrotire a celor trei copiii in familia de asistenti maternali pana la identificarea unei masuri de ocrotire cu caracter permanent.

GENOGRAMA

SCALA DE SPRIJIN FAMILIAL

STUDIU DE CAZ 4

Minora I.D, in varsta de 6 ani locuieste impreuna cu cei 3 frati si cu parintii intr-un sat din judetul Calarasi.

Parintii copiilor sunt casatoriti din anul 2000, si inca de la inceputul casniciei au existat probleme, care cu timpul s-au agravat ajungand ca abuzurile fizice, sexuale, emotionale si psihice sa devina un mod de viata.

Situatia sociala a familiei este critica deoarece comportamentul agresiv al tatatul vizavi de copii si mama este frecvent in ultimul timp, un factor important fiind consumul de alcool.

Tatal minorilor, M.D., in varsta de 32 de ani se manifesta violent in cadrul familial, agresand fizic toti membrii familiei. Cand tatal copiilor nu este sub influenta alcoolului, acesta manifesta o atitudine indiferenta fata de familie.

Abuzurile tatalui sunt indreptate in special asupra mamei si asupra fetitei I.D., principalul motivand al abuzului asupra minorei fiind faptul ca tatal considera ca fetita nu este a lui, ci a reiesit in urma inselaciunii sotiei lui.

Mama minorilor este atasata de copii, iar vecinii au numai cuvinte de lauda la adresa ei. De multe ori, femeia fuge cu copiii prin vecini pentru a-I apara de agresiunile tatalui. Spune ca a simtit ca se intampla ceva ciudat intre tata si fetita, insa din cauza banilor nu a putut face demersurile necesare. Doamna S.D., afirma ca si ea este supusa agresiunilor sexuale de catre sotul ei si de multe ori este amenintata ca acelasi lucru va face si cu minora I.D., deoarece considera ca nu este fata lui.

Cazul copilului I.D., a fost sesizat de catre asistentul social din comuna. Asistentul social avea informatii de faptul ca in familie exista diferite forme de abuz si a inceput sa acorde mai multa atentie cazul de fata.

In data de 5 iunie 2011, asistentul social T.H, in urma unei evaluari la domiciul a constat ca fetita avea nenumarate vanatai pe corp. Asistentul social din comuna a alertat Directia de Asistenta Sociala Calarasi cu privire la situatia minore I.D., iar mai apoi a fost investigat amanuntit cazul.

Cazul a fost preluat de Directia de Asistenta Sociala, Calarasi, in vederea investigarii si evaluarii situatiei minorei si a fratilor ei, pentru stabilirea unei masuri de protectie pentru minora in cauza.

Din cauza varstei mici si a deficientelor de vorbire, informatiile pe care asistentul social le-a obtinut nu au fost suficiente pentru a trage o concluzie. Minora a afirmat ca a fost batuta in nenumarate randuri de catre tatal ei, acesta repetandu-I mereu ca nu o iubeste, ca nu este fata lui si ca o sa-I faca viata un chin, asa cum mama copilului i-a facut-o lui. I.D, are un comportament anxios si cu greu se poate afla cate o informatie.

Din discutia pe care asistentul social a purtat-o cu mama minorei S.D, asistentul social a aflat ca aceasta indura inca de la inceputul casniciei agresiunile sotului ei. Doamna S.D, sustine ca la inceput agresivitatea si abuzurile sexuale erau doar asupra ei, insa pe parcurs tatal a devenit violent si cu copiii, mai ales cu I.D.. Mama ne spune ca banuie ca minora ar fi violata de catre tatal sau dar nu stie cum sa ii explice acesteia la ce este supusa in lipsa ei de acasa. Mama este foarte atasa de copii si manifesta o adevarata ingrijorare in ceea ce priveste abuzul sexual al fiicei ei.

Tatal copiilor a fost intervievat de asistentul social in legatura cu ce s-a intamplat cu minora I.D.. Domnul M.D., spune ca nu sunt adevarate acuzatiile mamei copiilor, mai ales in ceea ce o priveste pe fiica lui. Spune ca pe mama o bate ca nu are grija de copii, pe fetita ca nu il asculta, iar pe cei mici cand nu sunt cuminte, dar in nici un caz nu se poate vorbi despre un abuz sexual. M.D., nu manifesta atasament fata de copii, invatatoarea spunand chiar ca a ajuns sa vina, sa-I scoata din ora de curs si sa-I loveasca pe holurile scolii, fapt ce duce la inchiderea copilului in sine, refuzul de a mai partica la activitatile scolare si marginalizarea de colctivul clasei.

Starea fizica si psihica a fizica a minorei a fost evaluata de catre specialisti si s-a constatat faptul ca minora este abuzata atat fizic, cat si sexual de catre tata. Minorei ii este teama de tata si de a ramane singura cu acesta in casa. Micuta are o stare anxioasa si cu greu se poate comunica cu ea. I.D., este foarte atasata de mama si de fratiorii ei si nu doreste sa plece din casa, spunanad ca doar pe ei ii iubeste si din partea lor primeste iubire si afectiune.

Evaluarea familiei

Parintii fetei I.D., respectiv doamna S.D., in varsta de 30 de ani si domnul M.D., in varsta de 35 de ani sunt casatoriti de 7 ani si au impreuna patru copii, cel mai mare avand 11 ani si cel mai mic 3 ani.

Din cauza faptului ca nici unul dintre parinti nu aveau loc de munca stabil, au apelat la autoritatile locale pentru a-I sprijini material, alocatiile copiilor si ajutorul din partea primariei fiind singura sursa de venit, resursele financiare nedepasind lunar 800 de lei.

Domnul M.D., a fost de la inceput agresiv cu sotia, insa dupa nasterea fetitei I.D., tatal a devenit tot mai agresiv absedandu-l ideea ca cea mica nu este copilul lui. Sotia era zilnic amenintata cu moartea pentru a pastra tacerea, deoarece domnul M.D., stia ce consecinte ar putea avea faptele sale.

Familia D., locuieste intr-o casa saracacioasa, alcatuita din 2 camere aflate in stare avansata de degradare. Spatiul mic este neadecvat pentru cresterea copiilor, ei neavand spatiul de joc, loc unde sa-si faca temele si mai ales ca cei mici isi fac lectiile si invata la lumina lumanarii.

Dezvoltarea copilului

Minora I.D., in urma abuzului savarsit de catre tata, fetita manifesta un comportament anxios. Prezinta tulburari de natura emotionala, dureri inexplicabile ale stomacului, accese de plans, consecinte directe ale abuzurilor la care a fost supusa de catre tata.

Medicii si psihologii care au examinat minora au constatat ca starea generala a fetitei este in forma grava, aceasta fiind din cauza comportamentului abuziv al tatalui si ca este in pericol daca va ramane in preajma acestuia. Minora este marcata de abuzurile la care a fost supusa, are in permanenta un sentiment de nesiguranta, la scoale are rezultate slabe din cauza instabilitatii afective si neincrederii in fortele propii.

Obiectivul principal in cazul minorei I.D., il constituie luarea din mediul de viata abuziv intr-unul favorabil cresterii si dezvoltarii psihice, fizice si sociale a copilului, prin indepartarea factorilor care au condus la aparitia abuzului.

In sprijinul fetitei se vor urmai exploatarea resurselor familiale care pot constitui un sprijin pentru copilul in cauza, deasemenea si satisfacerea nevoilor de siguranta si de dezvoltare normala.

Echipa multidisciplinara va fi formata din: asistent social, medic, psiholog, jurist care vor colaborain sprijinul copilului in functie de nevoile pe care le are minora I.D. Prioritatile echipei multidisciplinare, vor fi indepartarea minorei din zona de risc care a dus la aparitia abuzului, identificarea unei masuri de protectie pentru fratii si mamei fetitei I.D.

In regim de urgenta, fetita va fi scoasa din mediul familial si plasata ulterior la Centrul de Primire in Regim de Urgenta, mai apoi fiind facuta evaluarea medicala si psihologica a copilului in vederea identificarii si tratarii abuzului suferit. Dupa scoaterea minorei din mediul maltratant se vor face demersurile necesare pentru obtinerea certificatului medico-legal care sa confirme abuzul comis asupra minorei I.D.

Unul dintre pasii interventiei va fi colaborarea cu mama in vederea identificarii unei solutii optime in rezolvarea situatiei. Sesizarea Comisiei pentru Protectia Copilului, Calarasi pentru demararea procedurilor pentru decaderea din drepturile parentale ale tatalui. Mama va primi consultanta juridica in vederea inceperii demersurilor pentru demersurile de tatal copiilor.