Prevenirea Si Combaterea Violentei In Scoli

CUPRINS

INTRODUCERE 5

1. VIOLENȚA ȘCOLARĂ 6

1.1. Problematica teoretică a termenului violenței școlare 6

1.1.1. Scurt istoric 6

1.1.1 Violența scolara – caracteristici generale 6

1.2 Formele de violență în școală și consecințele acestora 7

1.2.1 Pedepsele fizice și psihice 7

1.2.2 Intimidarea. Agresiunea 8

1.2.3 Agresiunea sexuală și de gen 9

1.2.4 Violența externă, care se produce în afara școlii 9

2. CAUZELE CARE DETERMINĂ VIOLENȚA ȘCOLARĂ 10

2.1 Factorii individuali 10

2.2 Condițiile de viață precare în familii 10

2.3 Cauze determinate de școală 11

2.4 Cauze induse de contextul social 11

3. Elaborarea unor metodologii si metode de combatere a violenței școlare 12

3.1 Ipotezele cercetării 12

3.2 Metode și tehnici de culegere a datelor 12

3.2.1 Metoda studiului de caz 12

3.2.2 Testul culorilor – Luscher 14

3.2.3 Metoda chestionarului 14

3.3 Analiza și interpretarea datelor 17

3.3.1 Analiza testului Luscher 17

3.3.2 Analiza datelor culese prin intermediul chestionarului 20

4. Concluzii și sugestii 24

Înainte de realizarea oricărui demers de analiză a problemei, trebuie subliniat un adevăr fundamental legat de faptul că agresivitatea este cel mai pregnant mod de manifestare pe care-l întâlnim în natură, în societate, în școală, la locul de muncă, pe stradă etc. După unii autori, violența ține de statutul nostru de ființe care caută să-și împlinească nevoile de bază legate de supraviețuire, siguranță, apartenență, socializare. Totuși există o diferență fundamentală observată încă din Antichitate de Aristotel; conform acestuia, există trei tipuri de suflete pe care oamenii le împărtășesc: vegetal, animal și rațional. La ce ne folosește rațiunea? Ca să deosebim între bine și rău. Politic prin natura sa, el definește, astfel, natura umană și rostul logos-ului: omul este zoon politikon, adică un animal social, care trăiește alături de semenii săi într-o societate care, indiferent de forma de guvernământ, are legi care se impun și care, ghidând ceea ce deja era pus în om sub forma conștiinței morale, împlinește și actualizează potențialul uman, diferența sa specifică.

Conform unor teorii din antichitate, violența sau agresivitatea ține de ereditate, ne este pusă în ADN, dar este influențată adesea si de oamenii din jurul nostru. Dar nu aceasta este problema noastră atunci când vorbim de violența în școală. Aici este vorba de educație, cu toată complexitatea presupusă de acest concept: rațiune, bun-simț, sistem de învățământ, stare socială, deosebiri temperamentale și psihologice, curriculum vitae (în sensul cel mai vast, nu în cel legat doar de studii și realizări profesionale).

Există o mare problemă cu agresivitatea în școală așa cum au demonstrat-o anumite cercetări. O privim și nu acționăm asupra ei. Mai întâi trebuie să fim conștienți că ea nu poate fi rezolvată complet niciodată. N-o să putem salva educația sau lumea educațională „interzicând” agresivitatea verbală, bătaia între elevi – se vor înjura, jigni, bate până la urmă, în virtutea instinctelor, nu-i vom putea opri pe copii să se uite la televizor. Însă, putem parola anumite programe, îi putem penaliza, îi putem sancționa în concordanță cu faptele comise, îi putem face să conștientizeze că un anume comportament te poate face să pierzi în viață.

VIOLENȚA ȘCOLARĂ

Problematica teoretică a termenului violenței școlare

Scurt istoric

În anul 1996, Eric Debarbieux, specialist în problematica violenței în mediul școlar, surprinde fenomenul violenței în ansamblu: „violența este dezorganizarea brutală sau continuă a unui sistem personal, colectiv sau social, și care se traduce printr-o pierdere a intregrității ce poate fi fizică, psihică sau materială. Această dezorganizare poate să se opereze prin agresiune, prin folosirea forței, conștient sau inconștient, însă poate exista și violență doar din punctul de vedere al victimei, fără ca agresorul să aibă intenția de a face rău.” Institutul de învățământ, joacă un rol important în prevenirea violenței școlare, nu numai în condițiile în care sursele violențelor sunt în mediul școlar ci și în situația în care sursele se află în exteriorul școlii.

Există trei teorii explicative ale comportamentului agresiv :

agresivitatea este înnăscută, poziție susținută de autori precum Sigmund Freud și Konard Lorenz. În viziunea lui Freud oamenii se nasc cu instinctul de a agresa și de a fi violenți.

agresivitatea e un răspuns la frustrare. Cei care susțin această afirmație pleacă de la convingerea că agresivitatea este determinată de condițiile externe. Cea mai populară și cea mai cunoscută este teoria frustrare- agresiune formulată de J. Dollard. Teoria lui Dollard a fost supusă ulterior unor revizii.

agresivitatea este un comportament social învățat. Această poziție este legată , în special, de numele lui A.Bandura , care concepe teoria învățării sociale a agresivității. Conform acestei teorii, comportamentul violent sau agresiv se învață prin mai multe modalități: direct prin recompensarea sau pedepsirea unor comportamente ; prin observarea unor modele de conduită ale altora, mai ales ale adulților.

Violența scolara – caracteristici generale

Violența este dezorganizarea brutală sau continuă a unui sistem personal, colectiv sau social și care se traduce printr-o pierdere a integrității, ce poate fi fizică, materială sau psihică. Această dezorganizare poate să opereze prin agresiune, prin utilizarea forței, conștient sau inconștient, însa poate exista și violență doar din punctul de vedere al victimei, fără ca agresorul să aibă intenția de a face rău.

Fenomenul de violență privit în ansamblu este unul complex, având caracteristici particulare specific tipului de violență despre care vorbim. Fiind o ramură a fenomenului de violență în general, violența în școală poate fi definită ca “orice formă de manifestare a unor comportamente violente”: bruscare, lovire, rănire, consum și comercializare de droguri, vandalism, exprimare inadecvată sau jignitoare, fumatul în școală, oricare comportament care contravine flagrant regulamentului școlar în vigoare.

Mass-media, cercetările și statisticile oficiale raportează o creștere spectaculoasă a fenomenului în ultimele trei decenii în mai multe țări ale lumii, astfel încât escaladarea violenței

în școală a devenit cea mai vizibilă evoluție din câmpul educației formale.

Dacă în fazele de început ale educației școlare predomină violența profesorului asupra elevilor, democratizarea educației a antrenat o deplasare a violenței către elevi, canalizând-o

dinspre elevi spre profesori. Violența fizică și cea verbală sunt două dintre cele mai des întâlnite

tipuri de violență în școlile din Europa.

Violența în școli este un fenomen întâlnit în școlile din țara noastră. Violența verbală dă naștere viloenței fizice, motiv pentru care sistemul educațional ar trebui să intervină prin măsuri de soluționare a conflictelor școlare, prin introducerea unor cursuri care să ofere sprijin atât părinților, cât și elevilor-problemă. Una dintre aceste soluții este prezența unui psiholog care să consilieze elevii și să colaboreze cu cadrele didactice în vederea reducerii riscului de violență.

Sub eticheta „violență” descoperim o diversitate de forme de conduită, care descriu, sub aspectul intensității, o linie continuă: la intensitatea cea mai mică, violența presupune confruntarea vizuală , poreclirea , tachinarea, ironizarea, imitarea în scop denigrator; refuzul de a acorda ajutor, bruscarea, lovirea cu diverse obiecte, pălmuirea, împingerea, înjunghierea și împușcarea sunt forme de intensitate crescută ale violenței.

Mai precis, în prezent, cultura adolescenților pare a fi centrată pe violență, fenomen la

care au contribuit familia, școala, industria divertismentului și mass-media. Adolescența este o perioadă de transformări pe plan social, fizic, și psihic. Transformările fizice care încep la pubertate sunt adesea foarte brutale și adolescenții le trăiesc ca pe o mare metamorfoză. Transformările pot determina sentimente de jenă, timiditate, refuzul comunicării etc.

Pe plan psihologic putem reține în principal următoarele trăsături de care este marcată adolescența: căutarea identității de sine, căutarea unui set personal de valori, achiziția abilităților necesare pentru o bună interacțiune socială, câștigarea independenței emoționale față de părinți, nevoia de a experimenta o varietate de comportamente, atitudini și activități.

Adolescența reprezintă pentru mulți dintre oameni, un zonă extrem de dinamică, este o perioadă contradictorie, în care poate să înceapă să se manifeste sentimentul de durere, de tristețe a depășirii copilăriei, este o perioadă suprasolicitantă pentru toți adolescenții, cu atât mai mult pentru cei care au anumite predispoziții sau cauze însoțite de condiții spre devianță și delincvență.

Formele de violență în școală și consecințele acestora

Formele de violență în școală depind de numeroși factori. Aceștia se referă la diverse moduri culturale de înțelegere a violenței, factori socio-economici, factori familiali precum și factori de mediu extrașcolar.

Indiferent de contextul socio-economic și cultural al școlii, violența apare în ambele forme de manifestare fizică cât și psihică. Raportul mondial privind violența în școală asupra copilului identifică principalele forme de violență precum:

a) pedepsele fizice și psihice

b) intimidarea/agresiunea

c) violența sexuală și de gen

d) violența externă, efecte ale bandelor, situații de conflict, arme și luptă.

Pedepsele fizice și psihice

Un comportament neadecvat al elevilor în școală, relativ întâlnit, este violența fizică, menționată cu ponderi mai ridicate în unitățile de învățământ situate la periferie și în cele cu populație școlară multi-etnică.

Comitetul pentru Drepturile Copilului definește pedeapsa fizică sau corporală ca fiind orice pedeapsă în care forța fizică este folosită să cauzeze un anumit grad de durere sau disconfort. Este vorba despre lovire cu palma, cu piciorul, zgârieturi, ciupit, tragerea de păr, boxul dat la urechi, musca forțând elevii să rămână în poziții incomode, apărarea etc.

Deoarece bătaia este considerată o formă mai gravă de violență care contravene regulamentului școlar, cadrele didactice declară în mai puține cazuri prezența acestui fenomen în școală. Părinții însă ai căror copii sunt direct implicați în astfel de situații, în special cei care au fost victime reclamă astfel de comportamente și se plâng de climatul de insecuritate fizică din școli.

Există multe forme non-fizice de pedeapsă, care sunt crude și înjositoare. Acestea include pedeapsa ce minimalizează, umilește, sperie, amenință sau ridiculizează elevul. În plus utilizarea forței psihice de către o persoană care este mai mare și mai puternică decât elevul transmite un mesaj clar de putere, contra ei, intimidare, întărind faptul că actele de agresiune psihică se împletesc cu cele de agresiune fizică.

Consecințe:

Pedepsele fizice sau corporale determină repercursiuni grave asupra sănătății mentale și fizice ale elevului, asociată cu dezvoltarea lentă a abilităților sociale, depresie, anxietate, comportament agresiv, lipsa empatiei sau grija pentru alții. Pedeapsa corporală este nu numai în detrimentul elevului care o practică, dar și a profesorilor, a altor educatori și a unor elevi deoarece crează dificultăți mult mai mari în depășirea momentului.

Pedeapsa corporală provoacă resentimente și ostilități făcând dificilă menținerea relațiilor

bune dintre profesor-elev, elevi-elevi. Aceasta îngreunează munca profesorilor, devenind mai grea, mai puțin, plină de satisfacții și extrem de frustrantă. În plus se neglijează actul de predare la elevi, minimalizându-se gândirea critică, cultivarea autocontrolului, răspunderea la evenimentele vieții. Folosirea unei astfel de pedepse arată elevilor că este acceptată forța verbală, fizică sau emoțională, mai ales când este aplicată la elevi persoane mai slabe. Această ,,lecție” duce la creșterea incidentelor de intimidare și dezvoltă o cultură generală de violență în școală.

Intimidarea. Agresiunea

Un elev este tachinat atunci când este expus în mod repetat de-a lungul timpului la un comportament agresiv, care determină în intenționat vătămarea sau disconfortul prin contact fizic, atacuri verbale, lupta sau manipularea psihologică.

Intimidarea (agresiunea) implică un dezechilibru de putere și se manifestă prin utilizarea de porecle vătămătoare, batjocoritoare, violența fizică sau excludere socială. Un elev poate opera singur sau excludere socială. Un elev poate opera singur sau în interiorul unui grup de colegi. Ea

poate fi directă cum ar fi un elev care cere bani sau bunurile altor elevi, sau indirectă, cum ar fi un grup de elevi care răspândește zvonuri despre un alt grup. Agresiunea este și hărțuirea prin email, telefoane mobile, mesaje text și site-uri Web defăimătoare.

Elevii pot fi mai vulnerabili la intimidare în cazul în care dispun de o dizabilitate exprimă o preferință sexuală diferită de a grupului sau dacă provin dintr-un grup etnic sau cultural minoritar sau dintr-un anumit context socio-economic. Agresivitatea, uneori conduce la leziuni fizice-fatale.

În școala românească principala formă de violență dintre elevi este agresiunea verbală. Asfel, foarte mulți elevi victime ale limbajului violent utilizat în diferite medii: familie, stradă, mass-media etc.. Prea puține cadre didactice aduc în discuție importanța pe care trebuie să o aibă școala în prevenirea și corectarea violenței verbale a elevilor și în dezvoltarea competențelor de comunicare ale acestora.

O bună cunoaștere a vârstelor de către cadrele didactice și studierea chiar de către elevi a acestei discipline școlare constituie posibile modalitîți de prevenire și rezolvare a situațiilor conflictuale determinate de altfel de comportamente ale elevilor.

Consecințe :

În ambele situații atât elevul care este agresat cât și agresorul apar dificultăți mari de relaționare interpersonală precum și scăderea performanței școlare.Elevii care sunt agresați au mari șanse de a deveni deprimați , singuri, anxioși, cu stimă de sine stătătoare. Agresorii acționează deseori agresiv din frustrare, umilire, furie și chiar ca răspuns la problemele sociale.

Menționarea comportamentelor neadecvate ale unor cadre didactice, ce folosesc agresiunea nonverbală, este un semnal serios de alarmă, deoarece astfel de manifestări au implicații grave atât asupra climatului școlar cât și mai ales asupra elevilor, influențându-le negativ stima de sine, reducându-le motivația pentru învățare.

Agresiunea sexuală și de gen

O formă de violență căreia îi cad victimă elevii sunt agresiunile sexuale, hărțuire , tentativa de viol.Agresiunea sexuală se referă la aplicarea unor dezechilibre de purtare între sexe. Fetele sunt mai des vulnerabile la agresiunea sexuală decât băieții.

Consecințe:

Datele privind expunerea elevilor la violența sexuală în școli sunt destul de limitate datorită faptului că se evită astfel de comunicări din teama de a fi făcut de rușine, de a nu fi stigmatizate sau de a nu avea represalii.

Actele de violență sexuală sunt menite să descurajeze fetele de a merge la școală și chiar pot provoca, frica părinților pentru violențe de acest gen. Violența sexuală împotriva băieților, în

școală poate provoca sentimentul de rușine, în special aceasta fiind considerată un subiect tabu.

O consecință gravă a practicării violenței sexuale este riscul de apariție a bolilor cu transmitere sexuală, a sarcini nedorite, stima de sine scăzute și performanțe scăzute la școală. Ea are, de asemenea, repercursiuni asupra familiei și comunității.

Violența externă, care se produce în afara școlii

Violența care are loc în afara mediului școlar (violența dintre bande, conflict politic, brutalitatea politiei, situației de conflict, arme și luptă) este adesea introdusă în școală, uneori voit, alteori nu, manifestându-se prin bătăi, împunsături și împușcături, mai mult prin forme severe, chiar mortale, comparativ cu alte forme de violență în școală mai ales atunci când sunt asociate cu traficul ilicit de droguri.

Instabilitatea politică, brutalitatea poliției și mass-media sunt de asemenea, exemple de violență externă care au un impact profund asupra violenței în școli, Violența externă a comunității din jurul școlii poate să se infiltreze în școală, prin transportul de arme,crescând incidentele de violență. Elevii pot purta asupra lor arme deoarece aceștia se simt amenințați.

Combaterea, implică în general, aplanarea conflictului, în acest caz, trebuie să se facă distincția între făptuitor și victimă. Agresivitatea poate duce la luptă, cu sau fără arme, iar consecințele vor fi grave.

Consecințe:

Când elevii fac parte din bande/găști sau trăiesc în comunități în care există bande care consumă droguri, acest lucru poate duce direct la luptă, violențe cu arme, consum de droguri în cadrul școlii. Situațiile de conflict pot afecta capacitatea elevilor de a învăța, de a frecventa cursurile, de a se integra în societate și de a se dezvolta pe plan profesional.

CAUZELE CARE DETERMINĂ VIOLENȚA ȘCOLARĂ

De la vârste fragede, unii copii sunt martori ai violenței domestice (fizice, psihice) și fiind la vârsta la care își aleg și imită modelul de comportament, copilul își va însuși inconștient actele de violență ale adulților, le va reproduce în interacțiunea cu colegii de grădiniță sau școală, grupul de prieteni, fiind convins că aceste atitudini sunt corecte și firești;

Uneori, din dorința de a se afirma , de a avea ceea ce familia nu le oferă sau pur și simplu de a se răzbuna pe colegii cu performanțe în diverse domenii, elevii apelează la teroare, deoarece nu cunosc pedepsele legale la care pot fi supuși.Pornind încă din ciclul primar dar si în cel gimnazial se formează/dezvoltă dorința copilului de a se evidenția – nereușind performante la învățătură, elevul va încerca să devină lider prin orice alte metode, apelând sau instigând la violență;

Există mai multe categorii de factori în care putem încadra tipurile de violență si acestea sunt :

Factorii individuali

nivelul scăzut de toleranță împotriva frustrării;

dificultăți de adaptare la disciplina școlară, percepția de sine negativă;

instabilitatea emoțională;

absența ori dezvoltarea redusă a mecanismelor de auto-control/cenzură;

tendința către comportamentele de tip dependent;

o capacitate empatică slăbită etc.

Evident, există și deosebiri între elevii dintr-o instituție școlară în ceea ce privește adoptarea, consimțirea ori tăcerea în fața comportamentelor violente.

Condițiile de viață precare în familii

climatul socio-afectiv (absența afecțiunii dintre părinți, situații tensionate, certurile dintre părinți, între părinți și copil – asociate cu manifestări violente ale părinților de la palma trasă copilului, până la bătaia copilului/mamei/uneori chiar a tatălui, înjurături etc), practic un mediu caracterizat de absența unei siguranțe affective necesare copilului în anii de formare;

tipul de familie (un exemplu fiind familiile dezorganizate);

situația economică a familiei (venituri insuficiente în gospodărie);

dimensiunea familiei (doi sau mai mulți copii în familie, ceea ce implică de cele mai multe ori un nivel mai ridicat de pauperitate);

nivelul scăzut de educație al părinților, implicit o înțelegere mai scăzută a rolului vital pe care îl joacă în devenirea și formarea propriului copil;

un fenomen de dată relativ recentă– absența unuia sau a ambilor părinți datorită migrației pentru muncă, în timp ce copilul/copiii sunt lăsați în grija familiei extinse ori a prietenilor (copiii se simt abandonați iar, deseori, supervizarea este fie superficială, fie complet absentă);

Cauze determinate de școală

dificultăți de comunicare între profesor și elevi;

modalitățile prin care, uneori, cadrele didactice înțeleg să-și impună autoritatea;

stiluri excesiv de autoritare de predare, coroborate cu distorsionări în evaluarea rezultatelor elevilor; alte aspecte ce pot fi menționate ca posibile motive variază de la diverse preconcepții ale profesorilor care uneori recurg la sancțiuni nejustificate și/sau curricula supra-încărcată în care caută o explicație a atitudinii excesiv de severe.

De aici, rezultă că uneori profesorii tind să identifice motivele în formatul pedagogic (curriculumul încărcat, orar dificil, numărul de elevi, absența infrastructurii școlare), elevii plasează deseori sursele de conflict în sfera interacțiunii subiective, respectiv disponibilitatea scăzută a profesorilor către comunicarea deschisă în clasă și în afara clasei (activități curriculare și extra-curriculare); distanța în comunicare, metode neatractive de predare, descurajarea inițiativelor elevilor.

Părinții au și ei propriile opinii în privința surselor de violență, cele mai multe dintre acestea având în vedere aspectul administrativ, respectiv absența sistemelor de protective mai sigure, controalelor și intervențiilor specializate împotriva violenței manifestate în școală și zona adiacentă acesteia.

Cauze induse de contextul social

Așa cum s-a mai menționat expunerea mass-media este una dintre cele mai importante surse care generează factori de influențare a comportamentului elevilor, prin valorile promovate și produsele oferite pentru petrecerea timpului liber/de odihnă. Cel mai des se observă promovarea comportamentelor violente și agresive în programele tv, în filme; utilizarea computerelor personale și a internetului, dincolo de beneficiile zilnice, au și dezavantajul de a favoriza accesul la jocuri video cu un conținut agresive, astfel apărând și o nouă formă de violență hărțuirea online; tot utilizarea desktopurilor și laptopurilor, alături de telefoane mobile și alte gadgeturi moderne au facilitat elevilor noi modalități rapide și eficiente de a face public ce anume se întâmplă în școala lor – publicitatea aspectelor negative pe de o parte, iar pe de altă parte folosirea acestora pentru ”a se da mari” (bătăi între elevi, bătăi între elev și profesor, hărțuire etc.) și/sau de a prezenta elementele la care sunt expuși datorită slăbiciunilor manifestate, uneori, de cadrele didactice.

Concomitent, în ziare, reviste și la buletinele de știri aceste evenimente școlare sunt amplificate prin dezbaterea repetată, epuizantă, dar fără oferirea de soluții a acestor tipuri de incidente. Foarte des s-a putut observa că acele clipuri postate pe YouTube, sau MySpace de către elevi au fost prezentate însoțite de comentarii negative despre școală, cadre didactice, starea sistemului de educație etc., în timp ce, datorită relației precare dintre mass-media și ceilalți actori cu responsabilități în domeniu, mesajele transmise ca ”știri de șoc” nu erau acompaniate și de mesajele clare, netrunchiate, lipsite de distorsionări ale celorlalte părți implicate: Poliția Română, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, inspectorate școlare, autorități, centrale/locale etc.;

Grupul de prieteni și mediul social frecventat în afara orelor de școală (găștile de scară, de colț de stradă, etc.) joacă un rol important în ierarhia motivelor pentru care apar manifestări violente în zona adiacentă școlilor.

Elaborarea unor metodologii si metode de combatere a violenței școlare

Ipotezele cercetării

Ipoteza cercetării pe care lucrarea se bazează este reprezentată de încercarea de a depista principalele metode prin care violența în incinta școlilor poate fi prevenită și combătută.Astfel o conștientizare mai bună, la timp a factorilor care cauzează violența , asociați unei intervenții adecvate din partea cadrelor didactice și familiei ar putea să conducă la scăderea nivelului de manifestare a violenței în interiorul și în afara școlii.

Metode și tehnici de culegere a datelor

Metoda studiului de caz

Această metodă dorește să aibă în vedere perceperea factorilor psihosociali negativi, responsabili de producerea unor manifestări neadecvate al elevilor – a lipsei de integrare socioeducativă fără să fie nevoie ca elevii să încerce ei înșiși să descopere acele influențe care sunt exercitate asupra propriei lor persoane.

“ Studiu de caz

I.D., 15 ani, elev în clasa a IX-a, liceu, mediu urban

I. D. are 15 ani și este elev în clasa a IX-a, la un liceu din orașul C. Rezultatele lui școlare sunt mediocre, deși pare a fi un copil foarte inteligent. Până în prezent nu a întrerupt școala, dar obișnuiește să mai lipsească de la ore. Provine dintr-o familie cu probleme sociale și economice, relația dintre părinți fiind și în prezent tensionată și conflictuața. Părinții săi sunt absolvenți de școală profesională. În prezent, tatăl este pensionat (pe motiv de boală) și mama sa este casnică. Este cel mai mic frate dintre cei trei copii ai familiei sale.

Se autoidentifică drept un elev cu probleme de comportament, pentru care a fost sancționat de către școală (pedepse considerate ca fiind întrucâtva meritate): a fost chemat la discuții individuale, mustrat în fața clasei, i s-a scăzut nota la purtare (notele la celelalte discipline având de asemenea de suferit), a fost amenințat cu exmatricularea.

Eu sunt un pic mai dement… adică mai zvăpăiat… Nu numai că sunt (dement, zvăpăiat), dar eu sunt capul… Dar nu sunt Gigi-Spaima!

Elevul provine dintr-o familie cu probleme. Tatal sau este alcoolic, mama dă toți banii din casa tatălui (pentru alcool), pentru a evita conflictele și violența. Nu a reușit niciodată să comunice cu părinții. Simte că este iubit de sora sa, la care locuiește în prezent, și, într-o oarecare măsură, de mama sa. Despre tata, este convins ca nu îl iubeste. Motivul parasirii familiei de origine a fost faptul ca nu reusea sa se înteleaga cu parintii, fiind chiar agresat fizic (a fost adeseori victima a violentei tatalui sau, a fost umilit, jignit si i s-au spus vorbe urâte în familia sa), cât si faptul ca trebuia sa asiste la relatia extrem de tensionata dintre parinti.

Considera ca familia poate sa influenteze comportamentul copiilor, care pot sa învete de la parinti agresivitatea.

Nu crede că familia este o piedică pentru a arăta cine este, pentru că se simte independent. Pe de altă parte, nici nu se simte susținut de familie, nu este mulțumit de educația primită acasă și nu s-a simțit niciodată apreciat sau susținut de familie: Acum nu mai am nici o treabă cu părinții. Nu ne ajutăm, nu nimic. I.D. susține că își câstigă singur existența și o mai ajută cu bani și pe mama sa. Întrebat care sunt sursele de venit raspunde: …din combinațiile de cartier, ne păcălim unul cu altul… telefoane, recuperări… haine.

Nu știe care este sursa acestor bunuri, dar acceptă și ideea că ar putea fi furate. Nu îl interesează acest aspect. Mai câstigă bani și cu ajutorul Internet-ului. E o „afacere” pe care a început-o de curând, împreună cu cumnatul lui. Recunoaște că e ilegala și nu dă prea multe amănunte. Dar speră să câștige ceva bani. Nu are probleme de moralitate în raport cu aceasta afacere, atâta vreme cât este o provocare pentru inteligența și teribilismul sau și atâta timp cât nu este prins. A face rost de bani pare a fi o preocupare foarte importantă pentru el.

Susține că se înțelege bine cu prietenii din cartier. A mai avut uneori probleme cu poliția, dar este convins că nu are ce să pățească, pentru că el nu face nimic ilegal, nu fură. Se simte bine cu prietenii din cartier, nu vrea să conducă, să fie lider, dar e conștient că felul lui de a fi iese oricum în evidență. Vrea să fie respectat pentru ceea ce este.

Cu colegii de școală I.D. are o permanentă relație tensionată. Se înțelege doar cu colegii de liceu care sunt în același timp și prieteni din cartier, de „gașcă”. Cu restul se ceartă mereu. Despre colegii lui crede că sunt normali, liniștiti, fără probleme, nu ca el. Le invidiază situația.

În ceea ce priveste percepția sa asupra școlii și a educației, I.D. considera că educația este necesara: Faptul ca ai scoala îti ofera un prestigiu în cartier. Dar I.D. declara ca se întâmpla sa înveți și lucruri nefolositoare, nu tot ceea ce se învață la școală este util în viața de zi cu zi. Nu lipsește de la școală. Mai chiulește din când în când, o ora-doua. Sau când a pățit ceva, ca de pilda atunci când a avut mâinile sau picioarele rupte în bataile de cartier.

Se simte îndreptatit sa-si faca singur dreptate, daca cineva îl provoaca (Sar la bătaie, logic!), dar nu consideră că cineva din exterior ar putea sa îl ajute (Nu apelez la profesori pentru ajutor). Dacă cineva îl agreseaza si nu poate reactiona pe moment, încearcă să se răzbune (Mă răzbun! Tot cade el în plasă!).

Este de acord ca uneori trebuie sa recurgi la violenta pentru a rezolva problemele. Recunoaste ca este mereu nervos. Nu stie de ce i se întâmpla asta. Pare sa aiba unele tendinte depresive, sa gândit la sinucidere, dar nu crede ca o va face. Se simte uneori singur. Nu considera ca trebuie sa îsi exteriorizeze sentimentele, mai ales cele care îi tradeaza slabiciunile sau atunci când se confrunta cu greutati: Nu plâng cu lacrimi… plâng în mine… așa….

Mai bea cu prietenii din cartier. A încercat si droguri (Mă făceau să mă simt mai liber, mai liniștit, uitam de probleme). Dar a renuntat prin vointa. Afirmatiile sale legate de consumul de droguri nu sunt, de altfel, verificabile, pare sa spuna ca a luat droguri mai mult din teribilism, desi poate doar a încercat vreodata si amanuntele date se refera la ceea ce stie despre consumatorii de droguri. Cunoaste prieteni în cartier care se drogheaza si îi întelege pentru ca au motivele lor. Nu ar recomanda droguri altora. Acum, doar fumeaza.

Îi plac jocurile de noroc. Este tentat de lucruri noi, interesante. Se intereseaza de tinuta lui. E „rapper” și ține să arate corespunzător. E conștient de riscurile la care se expune, dar și le asumă. Știe că ar putea să i se întâmple la un moment dat și o agresiune majoră. Recunoaște că este impulsiv. Nu se sperie usor. Îsi asumă greșelile, nu dă vina pe altii. I se pare firesc să nu respecte reguli pe care nu le înțelege sau cu care nu este de acord.

În ceea ce privește profesorii săi, I.D. consideră că aceștia încearca să-și impună autoritatea cu orice preț. Nu toți sunt suficient de bine pregătiți profesional și majoritatea nu sunt deschiși la comunicarea cu elevii. Consideră că unii dintre profesori nu evaluează corect rezultatele elevilor.”

Testul culorilor – Luscher

„Priviți cu atenție cele 8 culori care vor fi postate înaintea voastră. Alegeți culorile în ordinea preferinței, de la cele pe care vă plac cel mai mult până la cele care vă plac cel mai puțin.

Pur și simplu, alegeți culorile care vă atrag cel mai mult dintre cele prezentate în continuare”.

Metoda chestionarului

Chestionarul a fost realizat cu scopul studierii în profunzime a fenomenelor legate de violența școlarã la Colegiul Național Mihai Viteazu Slobozia, pentru a oferi elevilor șansa de a-și dezvolta personalitatea și de a dobândi o educație de calitate, în conformitate cu dreptul european la o școalã sigurã si fãrã violențã, la libertate de exprimare fãrã discriminări și reprimări.

OBIECTIVE

Evaluarea dimensiunilor fenomenului de violențã la Colegiul Național Mihai Viteazul Slobozia

Identificarea situațiilor de violențã școlarã la Colegiul Național Mihai Viteazul Slobozia Identificarea cauzelor generatoare de violență în școalã

Elaborarea unui set de recomandãri, destinat elevilor, cadrelor didactice și pãrintilor, cu scopul de ameliorare a fenomenului violenței în școalã

GRUPUL ȚINTĂ

Elevii de la formele de învățământ de zi (liceu , an de completare).

Chestionarul a fost aplicat unui eșantion reprezentativ de 100 elevi din grupul țintă.

CHESTIONAR

Ai primit vreodată observații din partea profesorilor sau colegilor din cauza comportamentului neadecvat pe care l-ai avut?

da

nu

Dacă da, în ce a constat comportamentul neadecvat?

2. Care sunt cele mai des întălnite forme de manifestare a comportamentului violent între elevi ?

violența verbalã (injurii, poreclire, jigniri, tachinare)

violența fizicã (bãtaie, lovire)

certuri, conflicte

furtul între elevi

3. Ai fost martor la scene de violență în școala ta?

da

nu

Dacă da, în ce au constat acestea?

Cum ai reacționat?

4. Ai fost vreodată victima unui comportament agresiv, în școală?

da

nu

Dacă da, în ce au constat acestea?

5. Ai fost bruscat sau agresat vreodată de un coleg de clasă?

da

nu

Dacă da, de către cine? În ce fel ai fost agresat?

6. Care 4 măsuri crezi că ar fi cele mai eficiente pentru reducerea actelor de violență din cadrul școlii :

scãderea notei la purtare

consilierea psihologicã

exmatricularea

activitãți de reeducare (muncã în folosul comunitãtii, al școlii)

amendã aplicată părințlor

activitãți educative suplimentare, pentru explicarea cauzelor și consecințelor violenței

profesorii sã le acorde mai multã atenție elevilor cu manifestări violente

mai multã supraveghere din partea pãrinților

instalare de camere video în incinta scolii

colectivul clasei sã ia atitudine prompt și ferm (cei vinovați sã fie o vreme marginalizați)

7. În cazul în care ești victima unui comportament agresiv în școală, cum procedezi?

răspund și eu cu agresivitate

anunț dirigintele

anunț conducerea școlii

îmi anunț părinții

anunț poliția

nu răspund la provocări

cer ajutor colegilor

încerc să aplanez conflictul

8. Care sunt cele mai des întâlnite cauze ale comportamentului violent în rândul elevilor?

invidia

teribilismul specific vârstei

lipsa de educație, de cultură

televiziunea și filmele care prezintã și induc violențã

lipsa dragostei pãrintești

agresivitate, nervozitate înnăscută

dorinta de a fi în centrul atenției

diverse frustrãri personale (singurãtatea, lipsa de prieteni, lipsuri materiale)

consumul de bãuturi alcoolice sau droguri

certurile și agresiunile la care sunt supuși în familie

9. Ai fost vreodată agresat (fizic sau verbal) de către profesori?

da

nu

Dacă da, în ce fel?

10. Care sunt cele mai des întâlnite forme de manifestare a comportamentului violent al elevilor fațã de profesori, în cadrul clasei tale?

indisciplina la ore

deteriorarea sălii de clasă și a mobilierului

refuzul îndeplinirii sarcinilor școlare

injurii, jigniri

obrăznicia

Analiza și interpretarea datelor

Analiza testului Luscher

Subiectul – PS

+ 5 : Simte nevoia să se identifice cu ceva sau cu cineva și speră să găsească un sprijin în amabilitatea sa.

+ 5, + 3 : Încearcă sa se adapteze ușor și rapid la tot ce îl stimulează.Vrea să fie văzut drept o persoană pasionantă și interesantă, încântătoare care exercită influență asupra altora și îi impresionează. Există cu abilitate să-și compromită șansele de reușită sau să piardă încrederea celorlalți.

x4 : Pasionat de tot ce este nou, modern sau misterios. Îl plictisește munca de rutină și tot ce este cotidian sau tradițional.

x4 x1 : Este interesat de anturajul său, este sensibil la sentimentele celorlalți. Caută să stabilească legături bazate pe simpatie și să aibă o ocupație care să-l favorizeze.

=2 : Situația în care se află îl impiedică să se afirme, dar simte că trebuie să folosească partea bună a lucrurilor.

=2 =6 : Consideră că nu poate face mare lucru relativ la problemele și dificultățile sale și că trebuie să folosească partea bună a lucrurilor. Poate avea satisfacții în activități destinse.

-0 : Interpretare fiziologică: Manifestă nerabdare și agitație.

Interpretare psihologică: Consideră că viața îi poate oferi și altceva și că mai are încă lucruri importante de făcut, că trebuie să trăiască din plin. Își urmărește scopurile cu intensitate și nu lasă să-i scape nimic. Se angajează profund dar riscă să devină incapabil să privească lucrurile cu suficient calm și obiectivitate și să-și epuizeze energia nervoasă. Nu-și găsește liniștea până ce nu își atinge scopul. Pe scurt: implicare, neliniște.

-0 -7 : Interpretare fiziologică: Sensibilitate marcată la stimulii exteriori (în poziția a șaptea și a opta și mai ales atunci când aceasta grupă este clasată ca anxietate).

Interpretare psihologică: Vrea să depășească un sentiment de vid și să umple prăpastia care îl separă de ceilalți. Dorește să cunoască toate aspectele vieții, să exploreze toate posibilitățile și să trăiască din plin. Resimte astfel toate restricțiile și limitele care i se impun și vrea mai ales să fie liber și să nu i se pună piedici. Pe scurt: determinism plin de expectativă.

+5 -7 : Caută să evite orice critică, să prevină toate restricțiile față de libertatea sa de acțiune și să ia propriile decizii exercitându-și farmecul personal în relațiile cu ceilalți.

Analiza datelor culese prin intermediul chestionarului

Chestionarul a fost aplicat unui grup reprezentativ de 100 elevi . Răspunsurile au fost următoarele:

Ai primit vreodată observații din partea profesorilor sau colegilor din cauza comportamentului neadecvat pe care l-ai avut?

Dacă da, în ce a constat comportamentul neadecvat?

Am vorbit neîntrebat – 20 răspunsuri

Am folosit un limbaj neadecvat – 4 răspunsuri

Am copiat le test – 4 răspunsuri

Am folosit telefonul în oră – 2 răspunsuri

2. Care sunt cele mai des întălnite forme de manifestare a comportamentului violent între elevi ?

3. Ai fost martor la scene de violență în școala ta?

Dacă da, în ce au constat acestea?

Injurături, jigniri – 19 răspunsuri

Bătaie între elevi – 19 răspunsuri

Cum ai reacționat?

am privit fără să fac nimic – 20 răspunsuri

am încercat să-i despart și să aplanez conflictul – 4 răspunsuri

am lovit și eu – 1 răspunsuri

4. Ai fost vreodată victima unui comportament agresiv, în școală?

Dacă da, în ce au constat acestea?

Am fost înjurat – 8 răspunsuri

Am fost lovit – 2 răspunsuri

5. Ai fost bruscat sau agresat vreodată de un coleg de clasă?

Dacă da, de către cine? În ce fel ai fost agresat?

Am fost înjurat, jignit – 2 răspunsuri

6. Care 4 măsuri crezi că ar fi cele mai eficiente pentru reducerea actelor de violență din cadrul școlii :

7. În cazul în care ești victima unui comportament agresiv în școală, cum procedezi?

8. Care sunt cele mai des întâlnite cauze ale comportamentului violent în rândul elevilor?

9. Ai fost vreodată agresat (fizic sau verbal) de către profesori?

Dacă da, în ce fel?

M-a făcut “prost” – 10 răspunsuri

M-a lovit – 2 răspunsuri

M-a făcut “tâmpit” – 3 răspunsuri

10. Care sunt cele mai des întâlnite forme de manifestare a comportamentului violent al elevilor fațã de profesori, în cadrul clasei tale?

CONSTATĂRI

– Majoritatea elevilor chestionați indică violența verbală ca fiind cea mai frecventă formă de violență între elevi, doar un număr mic indicând violența fizică sau furtul

– În principal, cazurilor de violență la care elevii au fost martori sau victime se referă la violența verbală

– O mare parte din elevi consideră că cele mai eficiente măsuri pentru reducerea comportamentelor violente în școalã sunt cele de tip educativ (muncã în folosul comunitãtii, al școlii, activitãți educative suplimentare pentru explicarea cauzelor și consecințelor violenței)

– Un număr mare de elevi indică o atitudine nonviolentă ca răspuns la o eventuală agresiune ( nu răspund la provocări, încerc să aplanez conflictul)

– Majoritatea elevilor indică indisciplina la ore și obrăznicia ca fiind principalele forme de manifestare a violenței elevilor față de profesori

Concluzii și sugestii

În general, înțelegerea fenomenului de violență a pornit de la observarea comportamentelor agresive și a factorilor predominanți de la biologic la social, de la individual la ambiental. Cauzele pe care le-am descoperit sunt multiple așa cum sunt teoriile psihosociale care le sprijină. Factorii psihologici și culturali par să influențeze procesul de socializare, relațiile intersociale și par să influențeze manifestarea comportamentelor agresive la fel ca și formele pe care le adoptă.

Am constatat că violența școlară la nivelul școlarilor se asociază într-o măsură ridicată cu atitudinea proactivă spre aspecte deviante ale realității sociale, cu lipsa controlul reacțiilor emoționale în situațiile de stres și incapacitatea de localizare internă a controlului.

Pe lângă importanța studierii echilibrului emoțional, a calmului și a capacităților de relaționare în mediul școlar, rămâne totuși deschisă întrebarea dacă nu cumva violența școlară este de fapt un concept nou care acoperă o sumă de concepte mai vechi, adunându-le sub o nouă denumire de popularizare.