Prevenirea Si Combaterea Traficului International cu Autovehicule Furate

CUPRINS

I. CONSIDERAȚIUNI GENERALE

II. FURTURILE DE AUTOTURISME ȘI TRAFICARE ACESTORA, ACTIVITĂȚI CU UN GRAD RIDICAT DE PERICOL SOCIAL

II.1. Principalele modalități de săvârșire a infracțiunilor

II.1.1.Grupa de recunoaștere.

II.1.2. Grupa care execută furtul și operațiunile de “cosmetizare” a autoturismului

II.1.3. Grupa de transport

II.1.4. Grupa de valorificare – comercializare

II.1.5. Grupa de siguranță

III. MODALITĂȚI ȘI PROCEDEE FOLOSITE LA CONTROLUL TRECERII FRONTIEREI DE STAT, PENTRU DEPISTAREA AUTOTURISMELOR FURATE

III.1. Verificarea documentelor

III.1.1 Acte străine ce însoțesc autoturismele

III.1. 2. Acte în limba română

III.2. Verificarea autoturismelor

III.2.1. “urme” pe ușa autoturismului

III.2.2. modificări la bușonul rezervorului de carburant

III.2.3. modificări în zona suportului volanului și a blocului de pornire (contantul)

III.2.4. seria de șasiu

III.2.4.1. modalități prin care se falsifică seria de șasiu

III.2.4.2. particularități și metode de relevare a seriilor falsificate prin poansonare.

III.2.5. seria de motor

III.2.6 cheile autoturismului

III.2.7. parbrizul autoturismului

III. 2.8. numărul de înmatriculare

III.2.9. centurile de siguranță

III.2.10. alte elemente de suspiciune care trebuiesc verificate pentru descoperirea autoturismelor furate

IV. Tratamentul juridic și actele ce se întocmesc de către lucrătorii Poliției de Frontieră în cazurile de furturi auto

IV.1. Modalități de sesizare

IV.2. Activități ce se pot desfășura în cadrul întocmirii actelor premergătoare cercetării penale

V. SARCINILE LUCRĂTORILOR DIN POLIȚIA DE FRONTIERĂ PENTRU ASIGURAREA SUCCESULUI ÎN COMBATEREA TRAFICULUI INTERNAȚIONAL CU AUTOTURISME FURATE

Prevenirea și combaterea traficului internațional cu autovehicule furate

– sarcină importantă a poliției de frontieră –

I. CONSIDERAȚIUNI GENERALE

Realitățile societății românești impun diversificarea activității Poliției de Frontieră pentru a cuprinde domenii care până nu demult erau de neconceput în România și anume: rețele de infractori la nivel continental care se ocupă cu traficul de droguri, armament și muniție, bancnote false, materiale radioactive, autoturisme furate etc.

Condițiile social-politice actuale au favorizat în mare măsură și pe infractori, în special pe hoții de autoturisme. Țările din Comunitatea Europeană au simplificat controlul vamal prin încheierea unor acorduri care facilitează trecerea frontierei pentru cetățenii statelor aparținând C.E., iar controalele au ajuns formale.

Relațiile comerciale și turismul determină o circulație intensă la punctele de frontieră, iar pentru degajarea acestora și fluidizarea circulației, în unele cazuri controlul este urgentat, situație de care profită elementele infractoare.

Traficul cu furate s-a dovedit a fi o activitate în „vogă“ pentru lumea interlopă transnațională, fiind extrem de bine organizat la nivelul multor state europene. Drept urmare, polițiștii de frontieră se confruntă cu aceste rețele internaționale de traficanți, organizate minuțios pentru ca obținerea profiturilor și întreaga activitate ilegală să nu fie periclitată prin depistarea vreunuia dintre membrii rețelei. Ingeniozitatea traficanților, modurile de operare, precum și tehnicile folosite la falsificarea documentelor sau a seriilor poansonate s-au perfecționat, acest flagel fiind în strânsă legătură cu criminalitatea organizată transfrontalieră.

Autoturismele de lux cele mai căutate pe piață sunt mărcile „Mercedes”, „BMW”, „Audi” și „VW”. În topul persoanelor implicate în acest fenomen infracțional se mențin cetățenii italieni, moldoveni, ucraineni, sârbi, bulgari și români.

Tot mai multe rețele internaționale de traficanți de mașini de lux cu ramificații în Italia, Germania și Ungaria aduc ilegal mașini furate din Occident pentru a fi vândute pe piața auto românească și rusească.

Traficul cu autovehicule furate a luat o amploare deosebită și vizează, în special, furtul autoturismelor de lux din țările Uniunii Europene și SUA, apoi valorificarea acestora pe diferite filiere, în țările Europei de Est și în Orientul Apropiat.

Numai în Canada se apreciază că într-un an sunt furate autoturisme în valoare de aproximativ un miliard de dolari și numai 12% dintre hoți sunt prinși. Acest lucru supune la mari pierderi companiile de asigurări din această țară.

De asemenea, anual în Germania, sunt declarate drept furate aproape 100.000 de autoturisme, ceea ce prejudiciază societățile de asigurări cu aproape 500 de milioane de euro.

Indicatorii statistici evidențiază faptul că, începând cu anul 1989, numărul furturilor de autoturisme a crescut de la un an la altul, atât în țara noastră cât și în celelalte țări europene.

Astfel în România, dacă în 1989 s-au înregistrat 483 furturi de autoturisme, în 2002 s-au furat 1297 de autoturisme, iar în primele 3 luni ale anului 2007, numai în București au fost furate 270 autoturisme după cum urmează:

1. Sector 2 – 74 mașini furate

2. Sector 6 – 52 mașini furate

3. Sector 5 – 45 mașini furate

4. Sector 3 – 39 mașini furate

5. Sector 1 – 32 mașini furate

6. Sector 4 – 28 mașini furate

România deține o poziție-cheie în ecuația traficului internațional cu autoturisme furate, atât ca țară de tranzit, cât și ca piață de desfacere a autoturismelor care fac obiectul traficului ilegal. Mai mult, s-a observat ca fenomenul a înregistrat mutații, în ceea ce privește implicarea mai activă a cetățenilor de origine arabă, turcă și ucraineană, în preluarea autoturismelor traficate pe filiera italiană și comercializarea acestora pe piețele Orientului Apropiat.

Din cazuistica înregistrată, din Rapoartele Interpol precum și din informațiile primite de la instituțiile cu care Poliția de Frontieră cooperează în contracararea acestei activități infracționale, au fost identificate mai multe filiere ce acționează la nivelul țării noastre.

1. Filiera italiană acționează pe următoarele rute:

Italia (Spania, Portugalia) – Austria – Ungaria – România; Italia – Slovenia – Croația – Iugoslavia – România;

Italia – Slovenia – Croația – Iugoslavia – Bulgaria – România; Germania – Italia – Grecia – Macedonia – Iugoslavia – România sau Macedonia – Bulgaria – România;

2. Filiera germană activează pe ruta:

Germania – Austria – Ungaria – România;

3. Filiera estică, pe traseul:

România – Republica Moldova – Ucraina – Rusia,

4. Filiera transatlantică își desfășoară activitatea infracțională pe ruta:

Canada – SUA – țările din fosta URSS.

Cea mai activă filieră rămâne în acest moment cea italiană, care acționează pe ruta Italia – Austria – Ungaria – România, precum și pe ruta Italia – Grecia – Macedonia – Slovenia – Bulgaria – România.

Traficul internațional cu autoturisme furate constituie o problemă prioritară pentru autoritățile cu atribuții în combaterea actelor infracționale din țara noastră, având în vedere cursul ascendent înregistrat în ultimii ani în domeniul acestui gen de infracțiuni.

Astfel prin Birourile și Centrele de Contact din țara noastră, în trimestrul I al anului 2007 au fost solicitate 813 cereri cu privire la autovehicule.

Referindu-ne la activitatea Poliției de Frontieră în domeniul combaterii furtului de autoturisme, menționăm de exemplu că lucrătorii din structurile teritoriale subordonate I.G.P.F. în anul 2006 și primele 3 luni 2007 au depistat ca suspecte a fi fost furate 125 autoturisme.

Modurile de operare utilizate de traficanți au cunoscut o diversificare deosebită în ultimii ani. Astfel, a apărut frauda la asigurări – furtul mașinii este „aranjat” de comun acord cu proprietarul care, după „consumarea furtului” (contra unui comision de 20 – 30% din valoarea acestuia și predarea cheilor, a actelor de proprietate, a unei procure de folosință a mașinii unui membru al rețelei), reclamă dispariția și apoi întocmește formalitățile pentru încasarea asigurării.

Deturnarea (frauda la firmele de asigurări) – grupa de falsificare a documentelor racolează, de regulă, o persoană de condiție modestă, care contra unei sume modice acceptă să deschidă pe numele său un cont bancar iar în baza acestuia și a unui pașaport fals închiriază de la firme de profil autoturismul cerut la comandă. Reabilitarea radierii – una dintre cele mai noi metode folosite – constă în cumpărarea de la proprietarul unui autovehicul avariat a documentelor mijlocului de transport, care sunt folosite apoi pentru a introduce în circulație o altă mașină cu aceeași marcă și tip, modificând în prealabil elementele de identificare ale acesteia.

Depistarea unui autovehicul furat poate porni din observarea de către polițiștii de frontieră a unor aspecte aparent minore, „mici scăpări ale traficanților”, care cel mai adesea se dovedesc a avea o deosebită importanță în activitatea de identificare a operațiunilor infracționale, și anume: îmbrăcămintea șoferului, care apare în discordanță totală cu luxosul automobil pe care îl conduce; lipsa sistemului audio sau incapacitatea șoferului de a-l utiliza pe cel existent la bord; existența unor cioburi de parbriz în instalația de aer condiționat; lipsa cheii de contact originale sau defecțiuni la închiderea centralizată ori la alarmă; prezența urmelor de falsificare în documentele autoturismului sau în procura de folosință ori falsificarea acestora; tremurul mâinilor șoferului ori răspunsuri ambigue pe care acesta le dă la întrebările puse de către polițiști la controlul de frontieră.

De asemenea, studierea datelor din plăcuțele cu numărul de înmatriculare poate conduce la obținerea unor informații stringente pentru probarea actului infracțional. Se va avea în vedere că seria caroseriei înscrisă în cartea de identitate a autovehiculului să fie identică cu cea poansonată pe autoturism; plăcuțele standard (tip EURO) să aibă dimensiunile standard folosite (520 x 101 mm); valabilitatea talonului de înmatriculare; placheta cu verificarea tehnică generală este aplicată pe plăcuța din spate a autovehiculului.

La placheta de verificare a gradului de poluare se are în vedere și faptul că aceasta este aplicată pe plăcuța din față a autoturismului iar culoarea diferă funcție de anul pentru care este valabilă (de exemplu: pentru 2004 este maro în timp ce pentru 2006 este de culoare verde).

Traficul cu autoturisme de lux este și rămâne o activitate profitabilă în lumea interlopă. Majoritatea mașinilor de acest tip au ca destinație țările din fosta Uniune Sovietică sau țările din Orientul Apropiat, țările de proveniență fiind în special cele din Uniunea Europeană.

S-a constatat că în ultimii ani numărul mașinilor traficate prin România și identificate este în continuă creștere, în peste 80% din cazuri folosindu-se în acest scop acte false.

Pentru identificarea și indisponibilizarea autoturismelor reclamate ca fiind furate, polițiștii de frontieră colaborează cu parteneri italieni, spanioli, francezi și germani, realizând un schimb de date și informații și derulând acțiuni informative complexe, coroborat cu sprijinul acordat de Biroul Interpol pentru identificarea operațiunilor criminalității transfrontaliere, totul fiind „justificat“ de internaționalizarea rețelelor de trafic și chiar extinderea lor până în spațiul ex-sovietic.

În cele ce urmează vom prezenta unele aspecte privind problematica săvârșirii infracțiunilor comise de infractori specializați în furtul și traficarea autoturismelor noi și foarte scumpe pe teritoriul țării noastre.

II. FURTURILE DE AUTOTURISME ȘI TRAFICARE ACESTORA, ACTIVITĂȚI CU UN GRAD RIDICAT DE PERICOL SOCIAL

Studiul rețelelor de infractori din această categorie, depistate de organele de poliție, arată că în organigrama rețelei fiecare membru al ei se ocupă de o activitate infracțională în care el este specializat; de exemplu unul fură autoturismul, altul fabrică numerele false de înmatriculare, altul falsifică documentele ale autoturismului, altul inscripționează seria falsă a caroseriei, altul efectuează transportul și alții fac valorificarea.

Pericolul socaficul cu autoturisme de lux este și rămâne o activitate profitabilă în lumea interlopă. Majoritatea mașinilor de acest tip au ca destinație țările din fosta Uniune Sovietică sau țările din Orientul Apropiat, țările de proveniență fiind în special cele din Uniunea Europeană.

S-a constatat că în ultimii ani numărul mașinilor traficate prin România și identificate este în continuă creștere, în peste 80% din cazuri folosindu-se în acest scop acte false.

Pentru identificarea și indisponibilizarea autoturismelor reclamate ca fiind furate, polițiștii de frontieră colaborează cu parteneri italieni, spanioli, francezi și germani, realizând un schimb de date și informații și derulând acțiuni informative complexe, coroborat cu sprijinul acordat de Biroul Interpol pentru identificarea operațiunilor criminalității transfrontaliere, totul fiind „justificat“ de internaționalizarea rețelelor de trafic și chiar extinderea lor până în spațiul ex-sovietic.

În cele ce urmează vom prezenta unele aspecte privind problematica săvârșirii infracțiunilor comise de infractori specializați în furtul și traficarea autoturismelor noi și foarte scumpe pe teritoriul țării noastre.

II. FURTURILE DE AUTOTURISME ȘI TRAFICARE ACESTORA, ACTIVITĂȚI CU UN GRAD RIDICAT DE PERICOL SOCIAL

Studiul rețelelor de infractori din această categorie, depistate de organele de poliție, arată că în organigrama rețelei fiecare membru al ei se ocupă de o activitate infracțională în care el este specializat; de exemplu unul fură autoturismul, altul fabrică numerele false de înmatriculare, altul falsifică documentele ale autoturismului, altul inscripționează seria falsă a caroseriei, altul efectuează transportul și alții fac valorificarea.

Pericolul social al acestor activități nu rezultă din contribuția mai mică sau mai mare pe care infractorii și-au ados-o pe acest lanț infracțional, ci gradul ridicat de pericol pe care îl prezintă acești infractori este determinat de faptul că și-au creat o suprastructură bine definită.

Ar fi greșit dacă am privi lucrurile simplist, tratând fiecare verigă a acestui lanț în mod singular, deoarece s-ar crea falsa impresie că fiecare infractor este un mic chilipirgiu, care a căutat obținerea unor venituri pe căi frauduloase, deschizându-se astfel porțile infracționalității organizate.

Pornind de la această opinie, trebuie să facem o distincție clară între așa zisa “criminalitate de tip neorganizat” și “criminalitatea organizată”. Una este să avem în față un grup de infractori care, pe baza unei înțelegeri spontane, au desfășurat o activitate infracțională bine determinată în spațiu și timp, cu un număr redus de participanți și altele sunt implicațiile când avem de- a face cu o organizație criminală, cu un scenariu bine pus la punct, cu un grad ridicat de pericol social.

Dacă avem în vedere statutul social al infractorilor, putem lesne înțelege cum au reușit aceștia să penetreze și să își aservească în beneficiul propriu diverse instituții ale statului, care le-au facilitat într-un mod sau altul activitatea infracțională.

Din analizele efectuate nu numai la nivelul Poliției de Frontieră, ci al întrgii țări, rezultă că ne aflăm deja în fața unui fenomen infracțional și nu a unor infracțiuni sporadice, iar pentru a lupta cu succes împotriva acestui fenomen infracțional în zona de responsabilitate lucrătorii Poliției de Frontieră trebuie să cunoască temeinic atât mijloacele cât și procedeele folosite de infractori, pentru depistarea și curmarea activității lor ilicite.

Călăuzindu-ne după acestă idee fundamentală, prezentăm cele ce urmează.

II.1. Principalele modalități de săvârșire a infracțiunilor

În privința furturilor de autoturisme se cuvine să facem deosebirea între două principale tipuri de bande organizate:

a) prima grupă o constituie bandele profilate pe furtul autoturismelor de lux ( Mercedes, Ferrari, Volvo, BMW etc.) și;

b) a doua grupă, infractori care se ocupă cu furtul autoturismelor din categoria mijlocie.

Bandele sunt organizate la rândul lor în grupe specializate pe diverse activități, potrivite nevoilor fiecărei verigi a lanțului infracțional. La rândul lor grupele de infractori sunt organizate subgrupuri mai mici, cu scopul ca în cazul arestării unuia dintre membrii întregii bandei să nu existe posibilitatea descoperirii întregii rețele.

De cele mai multe ori grupurile de infractori care fură turisme acționează, de regulă, după o înțelegere prealabilă cu viitorii cumpărători. În asemenea cazuri avem de-a face cu furtul la comandă, adică infractorii fură autoturismele care au o desfacere asigurată (nu se fură mașini vechi și depășite moral).

Prezentăm, în mod generic, în ce constau activitățile infracționale desfășurate de fiecare verigă a lanțului infracțional

II.1.1.Grupa de recunoaștere.

Această grupă identifică autoturismele care corespund scopului urmărit de infractori; membrii grupei stabilesc în principal, locurile și timpul de parcare sau identifică societățile care închiriază autoturisme și documentele care se întocmesc în acest scop.

O altă modalitate de acțiune a acestei grupe este înțelegerea prealabilă cu propietarul autoturismului. În acest caz propietarul urmărește atât obținerea unor foloase băneștii de la infractori “vânzându-le autoturismul” cât și încasarea primei de asigurare, care în cazul autoturismelor de lux nu este neglijabilă.

II.1.2. Grupa care execută furtul și operațiunile de “cosmetizare” a autoturismului

Din materiale obținute în cadrul cercetărilor efectuate în cazurile depistate a rezultat că această grupă este formată din mai multe subgrupe.

O subgrupă se ocupă de operațiunea de sustragere a autoturismelor de la locul de parcare.

O altă subgrupă întocmește documentele false privind autoturismul (acte de propietate, taloane, documente de identitate, cărți de credit etc.).

A treia subgrupă confecționează rapid dublura cheilor, numere de înmatriculare (acestea pot fi numere dublete, adică aparținând altor autovehicule de aceeași marcă și culoare ce se află în circulație într-o țară sau alta, ori sunt numere false ce nu se găsesc în nici o evidență) sau falsifică seria de caroserie.

Grupa care execută furtul și “cosmetizarea” autoturismului și-a diversificat și perfecționat modul de operare. Astfel, imediat după furt, autoturismul este introdus într-un autocamion TIR, care de fapt este un atelier ambulant și până la destinație mașina este “fabricată” în totalitate (este schimbată culoarea, seria de șasiu, se aplică numerele false, se întocmesc documentele false adecvate “cosmetizării” la care a fost supus autoturismul.)

Acest mod de operare practicat de infractori este facilitat de faptul că între țările membre ale U.E. controalele la frontieră sunt formale, fiind astfel posibil ca în câteva zile (2 – 4 zile) o mașină furată din nordul Europei să ajungă în sudul continentului cu noua înfățișare și invers.

II.1.3. Grupa de transport

Această grupă transportă autovehiculele furate peste frontiere.

Pentru a înțelege mai bine activitatea acestei grupe infracționale trebuie să facem câteva precizări:

Din țările occidentale, un autoturism înmatriculat într-o țară oarecare poate fi trecută peste frontiera acelei țări doar de un cetățean al țării respective sau de o persoană care are rezidența în acea țară. Astfel orice altă persoană care nu este cetățean sau are rezidență în acea țără, va putea trece frontiera țării respective cu autoturismul neînsoțit, numai în cazul în care pe documentele de propietate este făcută mențiunea de export, are număr de înmatriculare de export și este trecut ca propietar.

De cele mai multe ori, cu ocazia activităților polițienești, cel care conduce mașina declară că așa a cumpărat-o sau că a fost rugat de un prieten să o ducă dintr-o țară în alta.

Dacă se stabilește că mașina este furată, atunci cel care a condus-o va declara că nu cunoaște acest lucru sau va declara că a furat-o singur, în acest din urmă caz existând multe neconcordanțe în declarațiile pe care le va da organelor de poliție cu privire la modul de falsificare a documentelor, seriei de caroserie, locul de unde a fost furată etc.

II.1.4. Grupa de valorificare – comercializare

Infractorii din această grupă sunt cei care caută comenzi sau identifică potențiali cumpărători, de regulă cetățeni cu mari posibilități materiale. Racolarea cumpărătorilor care doresc să cumpere un astfel de autoturism, acceptă (cu știință sau datorită necunoașterii prevederilor legale) ca documentele de vânzarea cumpărare să fie întocmite superficial, nu identifică vânzătorul, plătesc sume în valută (legea interzice efectuarea de tranzacții în valută) etc.

II.1.5. Grupa de siguranță

Această grupă este folosită cu precădere de infractorii italieni, bulgari și în ultima perioadă de cetățenii proveniți din fostele state CSI (R. Moldova, Federația Rusă etc.) și are ca obiect de activitate supravegherea derulării în toate fazele a faptelor infracționale. Dacă infractorul ce aparține unei grupe este interceptat de organele vamale sau de poliție este anunțată imediat organizația criminală pentru acoperirea sau distrugerea eventualelor urme, care ar duce la descoperirea unei grupe sau persoane din rețea.

În alte cazuri transportatorii au sarcina ca la anumite intervale de timp să telefoneze și să comunice situația în care se află, acest lucru putându-se efectua atât de la telefoanele publice cât și cu ajutorul telefoanelor celulare.

Dacă tarnsportatorul a fost interceptat și reținut de organele de poliție și nu are posibilitatea să comunice acest lucru, după 24 ore sau 48 ore de “tăcere” înseamnă că ceva s-a întâmplat și sunt alertați ceilalți infractori.

Au fost cazuri când Poliția Romănă a reținut un cetățean străin în vederea clarificării provenienței autoturismului pe care acesta îl conducea și la câteva ore s-a prezentat un avocat, spunând că a fost sunat și solicitat să se ocupe de caz

Din cauza sistemului bine elaborat – compartimentarea strictă a activităților infracționale – se cunosc și se dețin foarte puține date și informații despre infractorii principali, “capii” rețelei infracționale.

Sintetizând cele expuse, în furtul de autoturisme se desprind următoarele moduri de operare:

Furtul direct din stradă sau locuri de parcare prin metode clasice de efracție (spargerea geamurilor, forțarea încuietorilor de la portiere, forțarea blocului contact-pornire etc.);

Furtul cu ajutorul unor documente de identitate false sau falsificate și a cărților de credit sustrase titularilor;

Furtul la înțelegere cu propietarul autoturismului, care după o perioadă de timp reclamă dispariția autoturismului, el încasând pe lângă banii primiți de la infractor conform înțelegerii și contarvaloarea asigurării autoturismului;

Furt direct din magazinele specializate în vânzarea autoturismelor;

Furt imediat după vânzarea autoturismului.

În acest caz, un membru al rețelei se angajează la magazinul de vânzarea a autoturismelor noi ce erau expuse cu cheile de contact la bord. Infractorul lua mulajul cheii, se efectuau dubluri, iar după ce autoturismul era vândut se efectua indentificarea și localizarea propietarului, autoturismul fiind furat și transportat într-o altă țară după metodele procedeele și mijloacele descrise anterior.

III. MODALITĂȚI ȘI PROCEDEE FOLOSITE LA CONTROLUL TRECERII FRONTIEREI DE STAT, PENTRU DEPISTAREA AUTOTURISMELOR FURATE

Pentru prevenirea și combaterea cu succes a traficului internațional cu autoturisme furate, Poliția de Frontieră trebuie să desfășoare o activitate continuă și bine organizată.

În vederea realizării acestui scop, lucrătorii Poliție de Frontieră acționează permanent în cadrul îndeplinirii atribuțiilor stabilite prin metodologia de muncă privind efectuarea verificărilor și îndeplinirea formalităților de trecere a frontierei de stat. În cadrul acestor activități, la controlul curent, ei pot observa anumite indicii de natură a crea suspiciuni lucru care îi obligă, în cazurile respective, să execute o verificare minuțioasă și să întreprindă măsurile operative pentru clarificarea tuturor suspiciunilor și a cazului în amsamblu.

De asemenea prin mijloacele informative și alte măsuri specifice folosite în conformitate cu prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 80/1999 pot fi obținute informații despre eventualele tentative de trecere peste frontieră a unor autoturisme furate.

În alte cazuri autoritățile de frontieră pot fi sesizate prin denunțuri din partea unor persoane fizice ori cu scrisori oficiale din partea unor instituții sau autorități din țară sau din străinătate despre posibila săvârșire a unor fapte similare.

Indiferent de modalitatea prin care polițistul de frontieră a fost sesizat, practica în materie de cercetare a cazurilor de autoturisme furate, a demonstrat că, de regulă, se recurg la următoarele etape importante:

Verificarea documentelor de proveniență și proprietate a autoturismelor;

Inspectarea vizuală a autoturismului;

Exploatarea evidențelor proprii ale Ministerului de Interne, ale altor organe administrative de stat sau organisme internaționale abilitate în lupta împotriva criminalității organizate.

III.1. Verificarea documentelor

Referitor al autoturismele suspecte a fi furate sau deturnate și traficate în/prin România, avem la dispoziție două categorii de documente (acte auto) și anume:străine și românești.

III.1.1 Acte străine ce însoțesc autoturismele

Din cauza paletei largi de acte auto aflate în uz (acte germane, franceze, austriece, bulgărești, ungurești etc.) este destul de greu să fie observat falsul. Prezentăm totuși câteva caracteristici și indicii care pot ajuta ca, cel puțin falsurile mai simple, să fie identificate.

În primul rând datele ce apar în certificatul de înmatriculare al autoturismului trebuie comparate cu datele reale ale acestuia (serie șasiu și motor). Se întâmplă foarte des ca, din cauza grabei, infractorii să înscrie unele date incomplete în certificatele de înmatriculare false ale autoturismelor furate.

Indicii de fals:

Greșeli de dactilografiere, ștanțare, pansonare, completarea superficială sau incompletă a certificatelor de înmatriculare. Trebuie să se examineze cu foarte mare atenție ștampilele aplicate în aceste documente;

Hârtia folosită de falsificatori prezintă uneori diferențe calitative (este mai groasă, mai moale, îi lipsește filigranul, fonta de siguranță etc.);

Cerneala folosită este diferită de cea originală (culoare), se șterge ușor prin frecarea cu degetul, se întinde etc;

Bănuiala că suntem în fața unei infracțiuni poate fi întărită și de faptul că șoferul sau proprietarul autoturismului nu are asupra lui “cartea tehnică a autoturismului”. Acest lucru a fost constatat la marea majoritate a autoturismelor depistate ca furate până în prezent (mai ales la autoturismele de tip Mercedes și Opel).

Prin folosirea lămpii UV, dacă documentele originale au fost falsificate prin îndepărtarea totală sau parțială a textului folosindu-se metode de spălare chimică, se pun în evidență zonele asupra cărora s-a intervenit chimic, iar dispariția fontei de siguranță indică folosirea radierii mecanice pentru modificarea datelor din documente.

III.1. 2. Acte în limba română

Contractele de vânzare cumpărare în limba română se pot încheia atât între cetățenii români și străini cât și numai între cetățeni români.

Prin analiza acestor contracte încheiate pe teritoriul României atunci când verificăm un autoturism suspect de a proveni din infracțiune, se pot scoate în evidență aspecte care sunt de natură a întări suspiciunile, cum ar fi:

Valoarea relativ mică sau foarte mică trecută în contract;

Inexistența ca persoane fizice, constatare făcută în urma verificărilor, cu datele menționate în contractul de vânzare cumpărare a cetățenilor străini, care au vândut autoturismul;

În general, practica muncii a evidențiat două aspecte importante în încheierea contractelor:

Contractele încheiate legal în străinătate de cetățeni români;

Contractele încheiate în România pe formulare emise în străinătate, ca și cum contractul ar fi fost încheiat în străinătate.

Referitor la prima variantă, verificarea documentelor autoturismului este simplă deoarece actele de vânzare-cumpărare sunt pe numele cetățeanului român și autoturismul are numere de export. Aceste aspecte sunt întărite de ștampilele aplicate în documentul de călătorie al cetățeanului român, în sensul că în perioada cuprinsă între data ștampilelor de ieșire și intrare din/în România, au fost completate actele de vânzare cumpărare.

În ceea ce privește cea de-a doua categorie de contracte, situația este mai dificilă prin complexitatea problemelor care rezultă în urma furtului și activităților ilicite care se desfășoară ulterior.

Cu toate acestea, chiar în primă fază, prin simple verificări se pot stabili elemente care să demonstreze existența unor infracțiuni după cum ar fi:

Inexistența cetățeanului străin, vânzătorul autoturismului, ca persoană fizică după datele de identitate înscrise în documente (verificarea prin INTERPOL);

Cetățeanul român nu s-a deplasat în țara respectivă;

Greșeli de ortografie făcute de cel care a completat formularul de vânzare-cumpărare, datorate de cele mai multe ori necunoașterii limbii țării respective;

Consemnarea în contractul de vânzare-cumpărare a altei monezi naționale decât cea a țării în care a fost întocmit actul respectiv (de exemplu actul de vânzare-cumpărare a fost întocmit în limba italiană, iar ca monedă a tranzacției a fost trecută marca grmană ).

Inexistența numerelor de export din țara respectivă, coroborată cu faptul că actele de proprietate și/sau talonul autoturismului nu sunt pe numele celui care a cumpărat autoturismul.

III.2. Verificarea autoturismelor

Faptul că autoturismul a fost furat, poate fi evidențiat în primul rând din transformările fizice ale aspectului exterior.

În general transformările pot fi ușor observate, modificările apărând în urma deschiderii autoturismului prin folosirea forței fizice și punerea lui în mișcare prin acțiunea directă asupra blocului de pornire fară ajutorul cheii de contact.

Astfel de urme se găsesc pe următoarele părți ale autoturismului:

III.2.1. “urme” pe ușa autoturismului

Urme de forțare pe perimetrul exterior al ușii;

Urme de forțare pe geamul lateral sau urme de forțare a izolației de cauciuc (chedere).

Geamul lateral nu se potrivește corespunzător în rama sa;

Este deteriorat sistemul de închidere al ușii și/sau yala ușii se poate deschide ușor cu alte chei străine;

Sistemul de închidere poate fi scos cu mâna;

Sistemul de închidere nu este original;

În zona sistemului de închidere se observă urme de sudură;

III.2.2. modificări la bușonul rezervorului de carburant

Urme de forțare, crăpături etc. pe bușon;

Urme de forțare pe gura de alimentare cu carburant;

Dispozitivul de închidere și siguranță este deteriorat, yala poate fi scoasă cu mâna sau se deschide ușor cu chei străine;

Bușonul nu este original;

La tipurile de mașini cu sistemul de închidere electrică, în partea din spate pe panoul portbagajului (sub tăblița cu numărul de înmatriculare), se poate găsi un orificiu care nu există din construcție.

III.2.3. modificări în zona suportului volanului și a blocului de pornire (contantul)

Este deteriorată sau lipsește în întregime carcasa ce îmbracă stâlpul volanului;

Yala de contact nu este originală;

Din sistemul de contact sunt scoase fire (conductori electrici), care sunt legați împreună “pe direct”;

Volanul are siguranța ruptă;

Sistemul de pornire poate fi acționat cu o cheie străină.

III.2.4. seria de șasiu

Seria de șasiu este elementul principal după care se poate identifica un autoturism.

Seria de șasiu este trecută în general, în compartimentul motorului, în partea din față și ne furnizează următoarele informații:

Dacă mașina a fost fabricată în Germania.

Primele trei caractere ne indică producătorul.

Seria șasiului va începe cu litera W care înseamnă west. Următoarele două caractere ne indică fabricantul. Astfel literele DB sunt inițialele pentru firma Daimler-Benz, literele PO reprezintă Porche, literele AU sunt ștanțate la autoturismele Audi, iar grupele de litere BA și BS sunt rezervate pentru BMW.

Următoarele trei caractere, care sunt în general cifre, ne indică tipul (modelul) autoturismului (limuzină, coupe etc.).astfel la modelul de Mercedes 190 numărul ștanțat va fi 201.

Alte caractere (litere și cifre) care compun seria de șasiu ne oferă informații despre:

combustibilul folosit de autoturism (benzină sau motorină);

poziția volanului (montat pe partea stângă sa pe partea dreaptă);

numărul de serie al autoturismului;

anul de fabricație;

fabrica sau localitatea unde a fost executat montajul autoturismului (de exemplu la autoturismele VW în componența seriei de șasiu litera H, însemna că autoturismul a fost fabricat în anul 1993).

În general, când se falsifică parțial seria de șasiu, modificarea se efectuează asupra ultimelor trei caractere, care indică locul unde a fost fabricat autoturismul.

La autoturismele de lux fabricantul a luat diverse măsuri de înscriere a seriei de identificare în diverse locuri în afară de șasiu. Astfel sunt amplasate în mai multe locuri (în portbagaj, sub bancheta din spate , sub scaunul șoferului, în habitaclu motor etc.) a unor plăcuțe sau etichete pe care se inserează seria de identificare (cea înscrisă și pe șasiu). La autoturisme MERCEDES, deasupra radiatorului, se află o plăcuță, cu un număr de recunoaștere, de aceeași culoare cu cea a caroseriei. Dacă se modifică seria de șasiu o simplă comparație între această și seria înscrisă pe plăcuță sau etichetă va fi de ajuns pentru a ne edifica asupra falsului, deoarece aceste plăcuțe și/sau etichete ne oferă posibilitatea identificării seriei corecte.

Dacă se intervine asupra plăcuței, prin desprinderea acesteia și înlocuirea cu altă plăcuță cu noua serie de șasiu, se pot observa elemente cum ar fi: zgârieturi în zona respectivă, nituri noi etc., lucru care impune o cercetare amănunțită a autoturismului.

Putem concluziona că seria de șasiu este pentru autoturism ceea ce este amprenta codul numeric personal pentru om.

III.2.4.1. modalități prin care se falsifică seria de șasiu

Pentru a se îngreuna identificarea, infractorii procedează la modificarea parțială sau totală a seriei de șasiu astfel:

modificarea unor cifre și/sau litere din componența serie (de exemplu cifra 3 în cifra 8, litera I în literele N, M, T, litera C în litera O etc);

astuparea prin chituirea sau cositorirea seriei originale și ștanțarea altei seri;

prin polizarea totală a seriei de caroserie și ștanțarea unei alte serii;

Prin decuparea bucății de tablă pe care se află ștanțată seria și înlocuirea acesteia cu o bucată de tablă ștanțată cu altă serie.

În ultimele trei cazuri putem avea situația când se ștanțează o serie de șasiu aflată în uz la un alt autoturism de același model și aceeași culoare, situație în care verificările se vor face în continuare după seria de motor.

III.2.4.2. particularități și metode de relevare a seriilor falsificate prin poansonare.

Furtul și traficul cu autoturisme sunt fapte prolifice în contextul perfecționării infractorilor, ce aduc atingere atât imaginii României cât și patrimoniului persoanelor, făcând parte, în cele mai multe cazuri, din sfera crimei organizate, ținând cont de numărul și ierarhia persoanelor implicate.

Modurile de acțiune pentru ducerea la îndeplinire a activității infracționale, sunt numeroase, cuprinzând cele mai inventive metode începând de la furtul ca operațiune de sustragere, până la valorificarea autoturismului și “pavoazarea” acestuia cu documente de proveniență, care să-i confere o față legală. În urma perfecționării sistemelor de comunicații și informatică, a urmăririi autoturismelor pe plan național, prin birourile Interpol și, nu în ultimul rând, de către firmele de asigurări, pe baza seriilor de identificare, a apărut, în consecință, o modalitate de deghizare a seriei autentice prin alterarea conținutului, substituirea unor cifre din partea finală a acesteia sau prin transformarea uneia sau mai multor cifre sau litere.

Manevrele de falsificare a conținutului cifric sau literelor necesită aparatură vastă și artizani pricepuți, astfel încât doar autoturismelor de valoare li se aplică această metodă.

Se constată o tendință a infractorilor de a falsifica seria de identificare, inserându-i acesteia conținutul cifric sau literele unui autoturism asemănător din punct de vedere cromatic și tehnic, aflat în posesia altor persoane și de aici se înțelege că fabricarea plăcuțelor și a documentelor nu mai este o problemă, iar verificarea pe computer în evidența autoturismelor furate nu dă nici un rezultat.

De aceea, considerăm necesar explicarea metodelor folosite cu ocazia examinărilor metalografice, rezultate ce au concurat la identificarea seriilor reale ale autoturismelor și la probarea vinovăției mai multor infractori.

Principala manevră a artizanilor este aceea de îndepărtare, prin metode abrazive, a metalului ce conține șanțul poansonării până la limita inferioară, astfel încât nu se mai poate distinge la vizualizarea liberă. Următoarea operațiune este de a repoansona cu caractere asemănătoare alt conținut, ori alterarea unuia existent, având ca dinamică lovirea poansonului sau presarea pe suport. Revopsirea și acoperirea zonei litigioase sunt manevre simple, dar care unui expert îi furnizează de la început suspiciuni cu privire la fals. Examinarea va începe prin a curăța seria cu ajutorul diluantului. În cazul celor alterate, vopseaua se șterge repede deoarece nu este uscată în cuptor ca cea autentică. După îndepărtarea stratului de vopsea și chit, se examinează microscopic suportul și se vor observa câmpuri de striații. Este foarte important să se acționeze asupra suportului, prin șlefuire cu abraziv în ordine descrescătoare, până la rugozitatea minimă creând aspect de oglindă. După pregătirea suprafeței se pot întrebuința mai multe tipuri de reactivi metalografici care acționează prin corodarea marginilor stratului molecular de metal, care a fost deformat, ca urmare a poansonării inițiale, dând o imagine secvențială, colorată în forma fostelor caractere. Această imagine trebuie surprinsă pe peliculă imediat, folosindu-se luminile dirijate și inelele pentru mărirea distanței focale, apărând ca umbre care dispar. Unul dintre reactivii folosiți este acidul azotic (HNO3), care se aplică direct pe suprafața pregătită, după care se neutralizează cu alcool etilic (C2H50), operațiune care trebuie repetată de mai multe ori. Marginile corodate ale fostei serii vor ieși în evidență câteva secunde, apoi vor dispărea. Operațiunea poate fi repetată, dar este corozivă la nivelul metalului examinat și din această cauză nu se recomandă această metodă.

Metoda care dă cele mai bune rezultate este mai elaborată în sensul că folosește reactiv Fry, care pune în evidență urmele de deformare a oțelurilor cu conținut scăzut de carbon și cu un conținut de azot. Acesta este compus din: – apă distilată 15 ml; – acid clorhidric (HCI) 20 ml; – alcool etilic (C2H50H)17 ml; – clorură cuprică (CuCI2) 17 gr. Prepararea reactivului se va face în ordinea descrisă și va fi lăsat la dizolvat timp de 20-24 ore.

După pregătirea suprafeței de tratat, de la o sursă de curent continuu, conductorul pozitiv va fi conectat pe suprafața metalică, în apropierea zonei de tratat, iar la conductorul negativ se atașează o baghetă metalică ce are la partea extremă un bandaj din vată, îmbibată din abundență în reactiv, (care are o culoare verzuie), făcându-se contactul cu suprafața în litigiu.

Se va produce o reacție, ocazie cu care suportul se încălzește, emanându-se gaze toxice sub formă de abur. După tratarea secvențială, trebuie să avem pregătit un recipient conținând apă distilată, cu care curățim suprafața și apoi o ștergem, folosind o cârpă moale. Acționând în mai multe rânduri în acest fel, vom observa, în timpul tratării sau curățirii, relevarea unor umbre ce redau traseele inițiale, pe care le fixăm prin fotografiere color, cu ajutorul unor lumini dirijate (reflector). În urma neutralizării cu apă distilată, vom observa o depunere de cupru sub formă de peliculă, care se va îndepărta ușor la o noua trecere cu reactivul.

Folosind metodele descrise, s-au identificat:

seria unui autoturism Skoda Octavia, cu 9 caractere falsificate ( urma cercetărilor efectuate a rezultat că mai există în Cehia un autoturism cu aceeași serie);

seria unui autoturism VW Vento la care au fost falsificate litera P, modificată în R, și cifrele 3, transformată în 8, și 0, transformată în 9;

seria unui autoturism Audi A6 care a fost falsificată în zona ultimelor cifre, astfel penultima cifră a fost transformată în 3 (inițial a fost cifra 2), iar ultima cifră care a fost inițial cifra 1 a fost transformată în cifra 4;

în cazul unui autoturism Mercedes, cifra 1 a fost modificată în cifra 2, iar penultima cifră, care a fost inițial 2, a fost modificată în cifra 8.

Aceste metode pot fi folosite și în cazul armelor cu seriile pilite sau falsificate.

La folosirea și prepararea reactivilor se recomandă echipament de protecție împotriva acizilor și masca contra inhalării, gazul rezultat fiind extrem de toxic.

III.2.5. seria de motor

Un alt element de identificare la fel de important, este seria motorului. La un autoturism BMW seria motorului este tot atât de reprezentativă ca și seria șasiului.

Seria motorului, de regulă, nu se falsifică deoarece motorul este considerat piesă de schimb și nu se trece în documentele însoțitoare ale autoturismului.

La autoturismele fabricate în Germania sunt și alte caracteristici necunoscute de infractori, ele reprezentând secretele firmei producătoare.

În statele occidentale, poliția conlucrează strâns cu producătorii de autoturisme, primind informații la care accesul altor persoane fizice și juridice este limitat sau chiar oprit. Marile firme producătoare de autoturisme pot furniza, orice fel de date despre un

autoturism fabricat, la cererea poliției, în câteva minute, datorită rețelei de calculatoare de care dispune.

III.2.6 cheile autoturismului

Indiferent de tipul de autoturism furat, de regulă acestea sunt pornite cu chei de contact contrafăcute. În ultima perioadă, pentru a nu crea suspiciuni chiar de la un control sumar în cazul în care poliția execută acțiuni de rutină pe șosele, rareori se mai practică pornirea pe direct fără ajutorul cheilor de contact.

La autoturismele pornite cu chei contrafăcute, portierele sunt deschise prin folosirea unor lamele metalice, sârme etc.

Pentru a face copii după cheie, mai ales când este vorba de o cheie generală (universală) pentru contactul de pornire, bușonul rezervorului de carburant, portbagaj și portiere, infractorul trebuie să demonteze unul din sistemele de închidere pentru a putea confecționa duplicatul.

La efectuarea unui control se impune examinarea cheii de contact, putând fi observat cu ușurință orice duplicat. Pe cheile originale se poate observa semnul (marca) producătorului de autoturism.

Confecționarea cheilor cu folosire universală a început cu anul 1987. La aceste chei pe lângă marca producătorului putem găsi ștanșate anumite caractere (grupuri de litere și cifre) care indică o anumită utilizare. Astfel pe cheile autoturismelor VW și AUDI dacă se găsește combinația de litere AH, înseamnă că acea cheie deschide și închide tot inclusiv torpedoul.

Pentru producerea cheilor, în vederea “securizării” lor, firma MERCEDES folosește oțelul placat cu nichel. Este de reținut că producătorul MERCEDES vinde autoturismul cu 4 (patru) “rânduri” de chei auto, care sunt fabricate doar de anumite firme cum ar fi HUF și YMOS. Au fost descoperite chei duplicat (false) cu emblema firmei SILCA, la care steaua tip MERCEDES era asimetrică.

Astfel dacă la un autoturism marca MERCEDES se observă pe marginea chei o culoare aurie, putem fi siguri că ne aflăm în fața unui duplicat, acesta fiind confecționat din alamă sau aramă care a fost ulterior galvanizat cu nichel. Partea aurie a apărut în urma folosirii și deteriorării (roaderii) stratului de nichel.

Împrejurări suspecte sunt și cele legate de prezența în torpedou a altor chei auto, aspect întălnit frecvent în munca de poliție, față de care unii conducători auto nu au fost în măsură să ofere o explicație plauzibilă.

III.2.7. parbrizul autoturismului

Ca o măsură de siguranță în plus, producătorii de autoturisme, începând cu anul 1989, au luat măsura imprimării pe toate parbrizele a unor informații legate de anul și luna fabricației.

Astfel sub sigla și informațiile referitoare la firma care a produs parbrizul respectiv, se află o cifră care indică anul de fabricație al parbrizului.

În stânga sau dreapta cifrei respective se află inscripționate niște puncte care indică luna de fabricație a parbrizului (de exemplu 3…. corespunde anului 1993, luna octombrie).

În ultima perioadă, unii proprietari își imprimă numărul de înmatriculare al autoturismului pe parbrize, lunete și geamurile laterale. Lipsa unei astfel de imprimări doar pe unul dintre “geamurile “ autoturismului trebuie să ridice semne de întrebare.

III. 2.8. numărul de înmatriculare

După cum am arătat mai sus, autoturismelor furate li se montează alte plăcuțe cu numerele de înmatriculare. De aceea trebuie să examinăm dacă pe suportul de sub plăcuțele (față, spate) cu numărul de înmatriclare, se observă urme de praf, rugină etc corespunzătoare cu cele ale plăcuțelor cu numărul de înmatriculare original

Suportul plăcuței cu numărul de înmatriculare poate indica firma care a vândut sau închiriat autoturismul.

Dacă pe plăcuța de înmatriculare sunt mai multe găuri decât este necesar fixării ei, este un indiciu cert că acea plăcuță a fost folosită de mai multe ori. Un alt indiciu care trebuie să conducă la o examinare atentă a autoturismului este acela a găsirii mai multor găuri în tabla autoturismului în locurile special destinate prinderii plăcuțelor cu numerele de înmatriculare.

Șuruburile care fixează plăcuțele cu numerele de înmatriculare schimbate recent, prezintă zgârieturi sau urme de forțare.

O metodă de verificare recentă este și aceea că pe spatele plăcuței cu numărul de înmatriculare avem imprimat indicativul localității de unde provine autoturismul. Deci dacă numărul de înmatriculare indică o anumită localitate, iar pe spatele plăcuței găsim ștanțat indicativul altei localități, ne putem da seama că numerele de înmatriculare sunt false.

III.2.9. centurile de siguranță

Toate autoturismele sunt prevăzute cu centuri de siguranță care pot confirma sau infirma suspiciunile cu privire la proveniența lor. Centurile de siguranță au pe partea interioară o etichetă pe care se află inscripționată marca producătorului și datele de fabricație ale acestora, inclusiv ziua, luna și anul producerii lor. Aceste elemente trebuiesc coroborate cu celelalte rezultate obținute din verificările autoturismului.

III.2.10. alte elemente de suspiciune care trebuiesc verificate pentru descoperirea autoturismelor furate

În autoturism nu sunt lucruri personale, ci doar actele strict necesare ce sunt cerute de organele de poliție la controlul trecerii frontierei;

Nu funcționează claxonul sau sistemul de alarmă al autoturismului;

În autoturism se găsesc scule cu care se pot utiliza la confecționarea de dubluri ale cheilor autoturismului;

Modul de comportare a persoanelor care sunt în interiorul autoturismului (ticuri nervoase, grabă nejustificată, amabilitate excesivă, justificări puerile privind motivul deplasării etc.);

Existența în autoturism a unor obiecte ce nu pot fi justificate de conducătorul auto (casete audio, obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte etc.). În practică s-a constatat că de cele mai multe ori pe casetele audio sunt trecute numele celor cărora le-au aparținut sau șoferul autoturismului nu cunoaște ce este înregistrat pe aceste casete;

Telefoanele auto sau etichete cu numere de telefon pot da indicii cu privire la proprietarul de drept;

Autoturismul este dotat cu radiocasetofon sau CD cu cod de acces, iar cel ce conduce autoturismul nu cunoaște acest cod de acces sau pur și simplu nu cunoaște cum funcționează aparatura electronică montată la bord.

Toate elementele arătate mai sus trebuiesc analizate cumulativ, iar când solicităm verificarea autoturismului suspect nu trebuie să ne bazăm numai pe aspectele prezentate.

IV. Tratamentul juridic și actele ce se întocmesc de către lucrătorii Poliției de Frontieră în cazurile de furturi auto

În legătură cu modul de sesizare, legea română prevede: “Organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunț, ori se sesizează din oficiu când află pe orice altă cale că s-a săvârșit o infracțiune.

IV.1. Modalități de sesizare

Plângerea:

Conform prevederilor Codului de Procedură Penală, plângerea se face sub formă scrisă de către persoana căreia i s-a provocat un prejudiciu printr-o infracțiune, iar în cazul când se face verbal se consemnează obligatoriu într-un proces-verbal de organul care o primește. Plângerea indiferent de forma sub care este făcută (scrisă sau verbală), trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea și domiciliul petiționarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut și a mijloacelor de probă.

Plângerea poate fi făcută direct de partea vătămată-persoana fizică sau juridică care a suferit o vătămare prin infracțiune, sau prin mandatar cu procură specială atașată plângerii.

Denunțul:

“Denunțul este încunoștiințarea făcută de către o persoană sau de către o unitate a unei organizații din cele prevăzute în art. 145 din Codul Penal, despre săvârșirea unei infracțiuni”.

Denunțul trebuie să cuprindă aceleași date ca și plângerea și poate fi scris sau oral, în acest din urmă caz se consemnează într-un proces-verbal de către organul în fața căruia a fost făcut, fiind semnat și de către cel care a făcut denunțul.

Deosebirea dintre plângere și denunț constă în faptul că plângerea este făcută de persoana care a suferit o vătămare prin infracțiune, iar denunțul poate fi făcut de orice persoană care ia cunoștință despre săvârșirea infracțiunii, fără să fi suferit vreo vătămare.

Denunțul poate fi făcut și de cel care a săvârșit infracțiunea, iar în asemenea cazuri se consideră autodenunț.

În practică se întâlnesc cazuri când denunțătorul nu-și declină identitatea sau indică o identitate falsă. În asemenea situații denunțul se consideră anonim, nefiind tratat ca un denunț prevăzut de art. 223 C.P.P., dar reprezentând o formă de realizarea a sesizării din oficiu.

Sesizarea din oficiu:

Sesizarea din oficiu este situația în care organul de poliție află de săvârșirea unei infracțiuni pe orice altă cale decât prin plângere sau denunț.

Modalitățile prin care organele de poliție se pot sesiza din oficiu, sunt:

Constatarea în mod direct a unor infracțiuni prin activități specifice organelor de poliție;

Denunțurile anonime, scrise sau verbale (telefonice), adresate direct organelor de urmărire penală sau altor instituții de stat;

Prin zvon public;

Semnalări din mass-media, care supun atenției publice aspecte negative ce pot îmbrăca uneori un caracter penal;

Prin efectuarea urmării penale și extinderea cercetărilor față de noi persoane sau fapte infracționale.

În cazul sesizării din oficiu, organul de poliție încheie un proces-verbal care, conform prevederilor constituie mijloc de probă.

IV.2. Activități ce se pot desfășura în cadrul întocmirii actelor premergătoare cercetării penale

Declarația Universală adoptată de O.N.U la 12.12.1948, precum și legislația română (Constituția, Codul de procedură penelă) cuprind prevederi care garantează drepturile și libertățile fundamentale ale omului, iar organele de poliție în această activitate ce o desfășoară pentru depistarea și combaterea infracțiunilor au obligația să respecte aceste drepturi și să asigure garanțiile respective.

Pentru a nu se ajunge la învinuirea pe nedrept a unor persoane, în cadrul măsurilor luate de polițiști pentru identificarea și probarea activităților ilicite săvârșite de infractori, legislația română prevede în art. 224 C.P.P.: “În vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare”.

Întrucât nu toate cadrele Poliției de Frontieră au calitatea de lucrători de urmărire penală, dreptul de a efectua acte premergătoare începerii urmăririi penale de către polițiștii de frontieră este reglementat prin art.215 și art. 224 alin.2 C.P.P.

În vederea probării infracțiunilor la regimul juridic al frontierei sau a altor categorii de infracțiuni săvârșite în Zona de Frontieră, în cadrul actelor premergătoare, polițiștii de frontieră pot efectua următoarele activități:

Ridicări de obiecte și înscrisuri;

Cercetarea la fața locului;

Constatări tehnico-științifice;

Ascultarea făptuitorului și a părții vătămate;

Ascultarea martorilor;

Confruntări și prezentări pentru recunoaștere;

Executarea de fotografii, filmări ori înregistrări pe bandă magnetică sau video;

Investigații, verificări de documentare și alte activități specifice muncii de poliție.

V. SARCINILE LUCRĂTORILOR DIN POLIȚIA DE FRONTIERĂ PENTRU ASIGURAREA SUCCESULUI ÎN COMBATEREA TRAFICULUI INTERNAȚIONAL CU AUTOTURISME FURATE

Din cele expuse rezultă în mod eveident că furturile de autoturisme constituie unul din fenomenele infracționale deosebit de complexe având caracter internațional, cu care se confruntă societatea omenească în prezent.

Complexitatea fenomenului rezidă în principal în acele trăsături care pe de o parte constituie elemente favorizante pentru infractori în organizarea și desfășurarea activităților ilicite, iar pe de altă parte dificultățile care se ridică în fața organelor abilitate să lupte pentru depistarea și combaterea fenomenului infracțional.

Ca trăsături principale definitorii ale traficului internațional cu autoturisme furate putem reține următoarele:

Aria deosebit de largă cuprinsă de infractori în activitățile ilicite;

Existența unei structuri organizatorice bine închegate care asigură un caracter deosebit de fluent în parcurgerea tuturor etapelor în activitatea infracțională (începând cu recunoaștrea autoturismului ce urmează a fi furat și încheindu-se cu valorificarea).

Folosirea de către infractori a unor metode și mijloace care le asigură o deosebită operativitate și în final eficiența activităților ilicite.

Comparativ cu celelalte structuri abilitate să acționeze pentru combaterea acestui fenomen infracțional, Poliția de Frontieră dispune de un atu care trebuie folosit cu tenacitate de către toți lucrătorii din P.C.T.F.-uri. Avem în vedere faptul că traseul parcurs de infractori de la locul furtului până la cel al valorificării, trece obligatoriu prin P.C.T.F., iar acest lucru crează posibilități care trebuie folosite în mod judicios.

Așa cum este îndeosebi cunoscut, cu prilejul trecerii frontierei de stat, verificările ce se efectuează asupra persoanelor și mijloacelor auto oferă posibilitatea descoperirii indiciilor suspecte care analizate cu competență și profesionalism pot conduce la depistarea în final a autoturismelor furate și a persoanelor care au săvârșit infracțiunea respectivă.

Pentru a-și asigura succesul luptei în vederea depistării și combaterii traficului internațional de autoturisme furate, polițiștii de frontieră trebuie să dispună de o pregătire profesională, iar această pregătire este asigurată de mai mulți factori, printre care:

Cunoașterea la zi a legislației în domeniu (legislație internă, convențiile și tratatele internaționale la care țara noastră este parte);

Cunoașterea temeinică a metodologiei de profil privind verificarea persoanelor și mijloacelor de transport care trec frontiera;

Cunoașterea metodelor și mijloacelor folosite de infractori în falsificarea documentelor folosite pentru trecerea frontierei;

Însușirea metodelor de inspectarea și cercetare vizuală a mijloacelor de transport;

Acumularea și dezvoltarea experienței personale pentru depistarea urmelor și indiciilor de modificare “cosmetizare” exterioară efectuate asupra autoturismelor cu prilejul “inspecției vizuale” ce se efectuează în cadrul operațiunilor de verificare executate la trecerea frontierei;

Colaborarea armonioasă cu ceilalți membrii ai echipei participanți la efectuarea controlului și îndeplinirea formalităților pentru trecerea frontierei.

Sarcini importante revin pe această linie cadrelor cu funcții de conducere din structurile Poliției de Frontieră, din punct de vedere organizatoric, instructiv și logistic astfel:

La formarea echipelor din P.T.F.- uri cu specific rutier, să se asigure repartizarea judicioasă a lucrătorilor astfel încât din fiecare echipă să facă parte un lucrător cu o bună pregătire și experienți pe această linie de muncă;

Instruirea temeinică înainte de intrarea în serviciu, folosind în acest sens atât materialele cu caracter orientativ general cât și datele și informațiile de care dispune subunitatea la momentul executării misiunii;

Analiza periodică a modului cum s-a acționat în raza de competență pentru combaterea traficului internațional cu autoturisme furate, rezultatele obținute și concluziile pe baza cărora să fie stabilite măsuri;

Completarea și actualizarea permanentă a bazei de date pentru a asigura folosirea eficientă a tuturor informațiilor deținute în cazurile suspecte în vederea clarificării operative și legale a oricăror semnalări ori suspiciuni;

Asigurarea unei colaborări operative și eficiente cu celelalte structuri ale M.I. și altor organe cu atribuții în activitatea de control la trecerea frontierei;

În cazurile suspecte să se asigure luarea tuturor măsurilor necesare în vederea verificării operative și clarificării depline a situațiilor apărute;

Să asigure stabilitatea cadrelor, condiție esențială pentru creșterea permanentă a experienței practice și prin aceasta, implicit, a competenței profesionale.