Prevenirea Si Combaterea Traficului de Droguri

CUPRINSUL LUCRĂRII DE LICENȚĂ

Abrevieri

Introducere

Secțiunea 1. Aspecte generale referitoare la droguri

§1. Principalele droguri întâlnite în traficul ilicit

§2. Evoluția drogurilor și a traficului ilicit de droguri

Secțiunea 2. Măsuri de prevenire și combatere a traficului de droguri

§1. Măsuri de prevenire

§2. Măsuri de combatere a traficului și consumului ilicit de droguri

Secțiunea 3. Analiza infracțiunilor prevăzute de legea 143/2000

§1. Aspecte comune ale infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 143/2000

§2. Infracțiunile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000 – traficul de droguri de risc și traficul de droguri de mare risc

§3. Infracțiunile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 – traficul internațional de droguri de mare risc și traficul internațional de droguri de risc („contrabanda” cu droguri)

§4. Infracțiunile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000 – deținerea de droguri de risc și deținerea de droguri de mare risc pentru consum propriu

§5. Infracțiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000 – punerea la dispoziție a unui spațiu pentru consumul de droguri

§6. Infracțiunile prevăzute de art. 6 din Legea nr. 143/2000 – prescrierea de droguri de mare risc și eliberarea sau obținerea de droguri de mare risc în mod ilicit

§7. Infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 143/2000 – administrarea ilicită de droguri de mare risc

§8. Infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 143/2000 – furnizarea de inhalanți unui minor

§9. Infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 143/2000 – organizarea, conducerea sau finantarea operațiunilor privind drogurile

§10. Infracțiunea prevăzută de art. 11 din Legea nr. 143/2000 – îndemnul la consum de droguri

§11. Circumstanțe agravante

§12. Cauze de nepedepsire și de reducere a limitelor pedepselor

Jurisprudența

Concluzii

Bibliografie

ABREVIERI

Referiri la denumiri de acte normative, instanțe, hotărâri judecătorești

C. A. Buc Curtea de Apel București

C.C. Curtea Constituțională

C.E.D.O. Curtea Europeană a Drepturilor Omului

C. civ Codul civil

C. proc. civ. Codul de procedură civilă

N.C.P. Noul cod penal

LSC Legea societăților comerciale

T. București Tribunalul municipiului București

Alte abrevieri

alin. Alineat

art. Articol

lit. Litera

nr. Număr

pct. Punct

Secțiunea 1. Aspecte generale referitoare la droguri

§1. Principalele droguri întâlnite în traficul ilicit

Drogurile, asa cum sunt ele definite in lege, reprezinta substante ori produse naturale, sintetice sau semisintetice care, consumate intr-un mod inutil si in afara prescriptiilor medicale, in excces, conduc fara indoiala la o dependenta sigura a consumatorului fara de ele.

In toata lumea aceste substante sunt supuse unui regim strict, tocmai din cauza efectelor negative la care se poate ajunge, fiind considerate substante psohotrope si supuse controlului international

1.1. Cocaina

Frunzele arbustului Erythroxilon coca, din familia Erythroxilonacee, originar din Muntii Anzi, contin o serie de alcaloizi, dintre care cel mai important este cocaina, existenta in aceasta planta in procent de aproximativ 0,2-0,8%. Localnicii din aceasta regiune au folosit frunzele acestei plante, pe care le mestecau, pentru a reduce senzatia de foame, de oboseala si pentru a crea o stare de buna dispozitie. Ulterior aceasta planta a fost cultivata si in alte regiuni, iar in cursul anului 1857 planta a devenit cunoscuta si in Europa.

Cocaina baza este cristalina, alba, inodora, cu gust amar, greu solubila in apa, solubila in alcool, eter, cloroform si uleiuri grase. Clorhidratul de cocaina se prezinta in cristale albe, cuu gust amar, cu efect anestezic asupra limbii, solubile in apa, etanol, cloroform si insolubile in eter. Aceasta substanta patrunde in organism pe cale digestiva, respiratorie, cutanata si rareori parenteral.

Asupra organismului cocaina actioneaza la diferite niveluri. Mai intai, ea actioneaza ca anestezic local asupra terminatiilor nervoase (asupra nervilor senzitivi si apoi asupra celor motori). Afecteaza centrii encefalici superiori, rezultand o stare de euforie, logoree, inviorare psihica si fizica, reducerea senzatiei de oboseala si hipotermie.

Doza letala prin aplicare pe mucoase este de 30 mg iar doza minima letala (per os) este de 1,2 g. Organismul castiga obisnuinta la doze mai mari, ajungandu-se pana la cateva grame pe zi. Dupa folosirea cocainei timp mai indelungat – aproximativ trei saptamani sau luni – se produce intoxicatia cronica, cand nevoia organismului pentru cocaina creste. Astfel, un incepator, dupa prizare, simte anestezierea mucoasei nazale si o senzatie de frig in jurul nasului. Se produce o stare de euforie, cu exaltarea inteligentei, a indraznelii dupa care urmeaza o deprimare cu moleseala, tristete, frica si enervare, pupilele devenind dilatate si ochii sticlosi.

De remarcat in cazul cocainomanilor, ca intreruperea consumului de droguri este mai putin dificila (decat de exemplu la morfinomani), dependenta creata fiind mai mult psihica decat fizica.

1.2. Opiul

Opiul este un produs brut, de compozitie complexa, rezultat din evaporarea latexului extras din planta Papaver, somniferul. Denumirea sa vine de la grecescul opion care inseamna suc si se refera la latexul extras din mac, din care se prepara opiul prin evaporare. Alcaloizii din opiu se gasesc sub forma de saruri cu acizii sulfuric, meconic si lactic si reprezinta 25% din greutatea totala.

Opiul contine peste 20 de alcaloizi, insa numai sase dintre acestia prezinta importanta farmacodinamica si toxicologica, si anume: morfina (10-12%), codeina (0,3%), tebaina (0,4%), papaverina (0,8%), narcotina (5%) si narceina (0,2%).

Toxicitatea se manifesta prin aparitia simpotomelor de greturi, varsaturi, uneori delir, tremuraturi, convulsii si insomnie. Dozele toxice difera de la individ la individ si in functie de preparatul folosit – extracte, tincturi, etc. Pentru alcaloizii din opiu cu efecte terapeutice s-a stabilit urmatoarea scara de toxicitate in oridine descrescanda: morfina-codeina-tebaina-papaverina-narcotina-narceina.

Consumul de opiu produce la inceput obisnuinta, dupa care toxicomanie. Intoxicatia cronica se produce prin fumat (inhalarea fumului de opiu) sau prin ingerare (opiofagie). Organismul se obisnuieste insa destul de repede, fumatorul simtind o senzatie de euforie, de odihna, viseaza frumos. Simturile devin sensibile, ochii nu suporta lumina iar efortul muscular produce oboseala. Urmeaza, dupa toate acestea, faza de decadere fizica progresiva, casexie si incetinirea functiilor digestive. In cazuri mai grave moartea survine in urma sincopiei cardiace.

1.3. Morfina

Morfina este principalul alcaloid extras din opiu. Pulberea de opiu contine 10% morfina, iar extractul 20%. In secolul al XVII-lea a fost izolat pentru prima data alcaloidul pricipal din opiu – magisterium opii – in stare impura, iar in anul 1804 un farmacist practicant din Paris obtine morfina in stare cristalizata.

Morfina baza se cristalizeaza in prisme romboidale, incolore, inodore, cu gust amar. Morfina sub forma de monohidrad este o pulbere cristalina alba, solubila in apa calda, etanol si cloroform.

Drogul patrunde in organism pe cale digestiva (ingerare, supradozare), parenteral, iar in ultimul timp toxicomanii folosesc si calea intravenoasa. Din tractul gastrointestinal absorbtia este relativ lenta, insa din tesutul subcutanat este rapida. Dupa absorbtie, drogul se distribuie in tot organismul dar in concentratii mai mari in ficat, rinichi, sistemul nervos si maduva osoasa. Doza maxima terapeutica pentru o singura administrare este de 0,03 g per os. Doza letala este de 0,15-0,20 g.

Toleranta este fenomenul prin care organismul se obisnuieste cu doze tot mai mari. Sensibilitatea organismului se micsoreaza treptat, astfel incat pentru a ajunge la acelasi efect este necesar sa se mareasca dozele. Scaderea sensibilitatii nu este insa egala pentru toate actiunile substantei. Efectul stupefiant si cel analgezic scad, pe cand actiunea excitanta se mentine. In acest fel se explica necesitatea cresterii dozelor de drog pentru calmarea durerilor cronice si producerea euforiei in timp ce tulburarile divestive, psihice se pastreaza.

Dependenta. Prin consumul repetat de morfina organismul ajunge sa tolereze doze crescute si sa capete o dependenta psihica si fizica fata de efectele morfinei. Consumul devine indispensabil pentru organism, de unde tendinta individului de a-si procura drogul prin orice mijloace, chiar cu riscul de a comite acte infractionale (furt, crima, falsuri, etc.).

Sindromul de abstinenta este constituit din tulburarile profunde care apar la micsorarea brusca a dozelor necesare pentru a produce efectele dorite, la suprimarea administrarii drogului sau la administrarea nalorfinei ca antidot. Aparitia lui s-ar datora ruperii echilibrului dintre actiunea excitanta si cea deprimanta. Astfel, prin suprimarea administrarii, efectele excitante nu sunt compensate de cele deprimante si apare sindromul de abstinenta, caracterizat prin fenomene de tip excitant (anxietate, iritailitate) urmate de hipersecretie glandulara (lacrimare, transpiratii). Dupa 2-3 zile apar alte simptome care se traduc prin dureri musculare, tulburari digestive (varsaturi, diaree, stranut), tulburari circulatorii (hipotensiune, tahicardie) si neuropsihice (tremur, agitatie fizica si psihica, insomnie, delir) care pot duce la sinucidere sau la acte antisociale.

2.4. Mescalina

Aceasta substanta se incadreaza in grupul acelora care propriu-zis nici nu excita si nici nu deprima sistemul nervos, ci produc o alterare a psihicului si functiilor nervoase superioare. Judecata este deviata in mod delirant, avand loc modificari mintale care se manifesta prin simptome asemanatoare cu cele ale schizofreniei. Spatiul si timpul sunt percepute anormal aparand si stari de depersonalizare si halucinatii.

Mescalina este principiul activ, halucinogen, care se gaseste intr-un cactus mis – Lophophora Williamsi – originar din zonele aride ale Mexicului si sudul Statelor Unite ale Americii.

Meschina patrunde in organism pe cale digestiva si pe cale respiratorie (mai rar prin fumat). Absorbtia in organism a drogului se face rapid, concentrandu-se in cantitati mari in ficat, rinichi si splina. La o doza de 0,15-0,20 g mescalina produce o supraexcitare generala tradusa prin impresia ca fota musculara este marita, activitatea intelectuala creste, dand o placuta senzatie de irealitate, iar pupilele se dilata si apar viziuni colorate. De asemenea apar stari de halucinatie cu pastrarea constiintei, insa este deformata perceptia spatiului si timpului, iar la schizofrenici halucinatiile pot avea caracter sexual.

La meschina nu se produce o dependenta fizica puternica, in general, fiind absent sindromul de abstinenta, dar placerea pe care o provoaca drogul, in speciall halucinatiile vizuale, pot conduce la o depedenta pshihica.

2.5. Cannabis

Aceasta planta contine substante halucinogene de origine vegetala. Partile florale ale plantei sunt cele mai bogate in principii active. In functie de regiunea geografica in care se cultiva si dupa modul de folosire drogul poarta diferite denumiri, ca cea de „hasis”, care se refera la somitatile uscate cu flori sau fructe, impreuna cu rezina pe care o contin si cea de „marijuana”, care se refera la planta uscata in totalitate, in afara de radacina.

Produsele obtinute din canepa indiana se consuma sub diferite fome:

-prin fumat (hasisul in pipe, marijuana in tigari)

-prin ingerare (sub forme de pilule, siropuri, serbet)

-prin inhalare sau prizare (uleiuri)

Consumul acestor droguri induce o toxicomanie numita canabism care este destul de raspandita pe plan mondial, in special in randul tinerilor cu consecinte dezastruase asupra individului si societatii. Dupa inhalarea unei doze unice, ca o consecinta asupra sistemului nervos central, initial se instaleaza o stare de bine, de bucurie intensa care este insotita de un ras nestapanit si convulsiv. Dupa aceasta, urmeaza o faza in care se altereaza gandirea, inteligenta si perceptia senzatiilor. In aceasta faza atentia este tulburata, ideea de trecere de la o idee la alta fara o legatura logica, imaginatia si instinctele sunt exagerate. Extremitatile corpului devin grele, capul pare umflat, reflexele sunt incetinite.

Fumatul are halucinatii placute, colorate (vizuale,tactile). In alte cazuri apare delirul care poate conduce la acte irationale. Subiectul, in general, se afla intr-o lume diferita, neobisnuita, obiectele par bizare, totul ii pare ostil si comportarea sa devine impulsiva. In final se instaleaza somnul.

Ingerarea hasisului creeaza o stare euforica insotita de o senzatie de zbor si plutire, viziuni fantastice, colorate.

2.6. Heroina

Este produsa din morfina, printr-o reactie chimica simpla, obtinandu-se un praf alb-maroniu ce seamana cu zapada si are un gust amarui. Dozele de heroina se prezinta sub forma unor capsule ce contin 0,2 g heroina, cu o concentratie de 20-30%. Capsulele sunt impartite in doua doze injectabile.

De regula, heroina se administreaza prin injectare, insa uneori este si fumata, trasa pe nas sau inghitita. Este cel mai puternic narcotic in forma sa pura, insa traficantii o combina cu zahar si lapte praf. Heroina are un efect de anestezic puternic si depresiv. Imediat dupa injectare apare o puternica euforie, apoi o senzatie de bine si de indiferenta. Intoicatia cu aceast drog dureaza aproximativ 4-6 ore.

Consumul in cantitati mari afecteaza sistemul respirator, apar pierderi de cunostinta, putand provoca chiar moartea. Dependenta este foarte puternica, consumatorul avand deosebite probleme in incercarea sa de a renunta la drog.

Secțiunea 3. Analiza infracțiunilor prevăzute de legea 143/2000

§1. Aspecte comune ale infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 143/2000

1.1. Obiectul infractiunilor prevazute in Legea nr. 143/2000

A. Obiectul juridic

Obiectul juridic al infractiunilor prevazute in Legea nr. 143/2000 il constituie relatiile sociale cu privire la sanatatea publica, a caror existenta depinde de respectarea de catre destinatari a dispozitiilor legale privind regimul drogurilor. Deasemenea relatiile sociale referitoare la sanatatea persoanelor care consuma droguri in mod ilicit constituie obiect juridic al infractiunilor din aceasta lege.

Se observa faptul ca, pe langa obiectul principal reprezentat de sanatatea publica, avem si un obiect secundar ocrotit de legea penala si anume sanatatea consumatorului de droguri.

B. Obiectul material

Dintre infractiunile privind regimul drogurilor doar o parte au obiect material. Nu au obiect material infractiunile prevazute de art. 5, 6, 8, 10 si 11 din Legea nr. 143/2000. La infractiunile care au un asemenea element, obiectul material il constituie drogurile de risc si de mare risc, exceptie facand infractiunea prevazuta de art.7 ( furnizarea de inhalanti chimici unui minor).

Drogurile de mare risc sunt drogurile inscrise in tabelele nr. I si II, iar drogurile de risc sunt drogurile inscrise in tabelul nr. III. Substantele care se utilizeaza la fabricarea drogurilor se numesc precursori si sunt inscrise in tabelul nr. IV, regimul juridic al acestora fiind reglemenentat prin dispozitiile O.U.G. nr. 121/2006.

1.2. Subiectii infractiunii

A. Subiectul activ

Subiectul activ al infractiunilor prevazute de Legea nr. 143/2000, de regula, nu este calificat dar exista si unele exceptii. Una dintre exceptii o reprezinta infractiunea de detinere de droguri pentru consum propriu, in cazul careia subiectul activ trebuie sa aiba calitatea de consumator. O alta exceptie o reprezinta infractiunea de prescriere sau eliberare de droguri de mare risc, in cazul careia subiectul activ trebuie sa aiba fie calitatea de medic, fie calitatea de farmacist.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 143/2000 daca subiectul activ are calitatea de cadru medical sau face parte din categoria persoanelor care, potrivit legii, au atributii in lupta impotriva drogurilor sau indeplineste o functie ce presupune exercitiul autoritatii publice si fapta a fost comisa in exercitarea acestei functii, va fi realizat continutul unui circumstante agravante speciale. Aceasta dispozitie se aplica tuturor infractiunilor din prezenta lege cu exceptia prescrierii de droguri de mare risc de catre medic.

Pluralitatea de infractori este posibila in forma pluralitatii constituite si a celei ocazionale ( coautorat, instigare, complicitate). Forma coautoratului, in cazul in care este vorba de infractiune cu subiect activ calificat, este posibila numai daca persoanele care efectueaza elementul material indeplinesc conditia textului incriminator. In practica judiciara s-a stabilit faptul ca, daca inculpatii au indeplinit modalitati diferite ale elementului material, nu este posibil a fi retinuta participatia ocazionala sub forma coautoratului, ci vor exista infractiuni cu autori distincti, deoarece fiecare dintre cei in cauza au comis fapte diferite.

B. Subiectul pasiv

Infractiunile din domeniul regimului drogurilor au, de cele mai multe ori, atat subiect pasiv principal, cat si subiect pasiv secundar. Statul este subiect pasiv principal, in calitate de reprezentant al societatii si garant al apararii sanatatii publice. Subiectul pasiv secundar este reprezentat de persoana fizica care sufera urmarile produse sau pe cale de a se produce, ca urmare a savarsirii faptei.

§2. Infracțiunile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000 – traficul de droguri de risc și traficul de droguri de mare risc

2.1. Continutul legal

Art. 2

Constituie infractiune „cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea in vanzare, vanzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpararea, detinerea ori alte operatiuni privind circulatia drogurilor de risc, fara drept”. Constituie de asemenea infractiune savarsirea faptelor de mai sus, avand ca obiect droguri de mare risc.

2.2. Conditii preexistente

A) Obiectul infractiunii

Obiectul juridic generic este reprezentat de protejarea sanatatii publice ca valoare sociala si relatiile sociale care se nasc in stransa legatura cu acesta valoare.

Obiectul juridic special al infractiunii il constituie relatiile sociale privitoare la sanatatea publica, relatii a caror existenta este conditionata de espectarea normelor legale privitoare la productia, fabricarea, vanzarea, cumpararea, circulatia, etc. a substantelor aflate sub control.

Obiectul material este format din substantele aflate sub control national cum ar fi drogurile de risc si de mare risc enumerate in tabelul I-III din anexa prezentei legi.

B) Subiectii infractiunii

Subiectul activ al infractiunii difera in functie de modul de savarsire al acesteia. Astfel, in modalitatile producerii, fabricarii, extragerii, prepararii, transformarii, oferirii, punerii in vanzare, vanzarii, distribuirii, livrarii cu orice titlu, trimiterii , transportului, procurarii, cumpararii, detinerii ori altor operatiuni privind circulatia drogurilor, precum si in modalitatile organizarii, condicerii sau finantarii activitatilor mentionate mai sus, acesta poate fi orice persoana care indeplineste conditiile cerute de lege. In ceea ce priveste experimentarea, desi legea nu prevede o calitate speciala, subiectul activ trebuie insa sa cunostinte de specialitate privind substantele folosite si rezultatele pe care le produc. In aceasta categorie pot intra medicii, farmacistii, chimistii, etc.

Subiectul pasiv al infractiunii este statul ca garant si ocrotitor al sanatatii publice. In secundar subiectul pasiv poate fi persoana a carei sanatate a fost afectata ca urmare a nerespectarii circuitului legal al substantelor aflate sub control national.

Nu este necesara indeplinirea unor conditii speciale cu privire la loc sau timp pentru existenta infractiunii in forma simpla.

2.3. Latura obiectiva

A. Elementul material

Elementul material al infractiunii se realizeaza printr-o actiune care se poate infatisa sub forma cultivarii, producerii, fabricarii, experimentarii, extragerii, prepararii, transformarii, oferirii, punerii in vanzare, vanzarii, distribuirii, livrarii cu orice titlu, trimiterii, transportarii, procurarii, cumpararii, detinerii ori altor operatiuni privind circulatia drogurilor.

Prin cultivare intelegem actiunea de a rasadi, ingriji, insamanta plante ce contin substante stupefiante precum si recoltarea acestor plante.

Prin producere de droguri intelegem realizarea printr-o activitate oarecare (topire, ardere, fierbere, combinare, etc.) a unuia din compusii chimici care sunt cuprinsi in aceasta categorie. Notiunea de producere cuprinde si pe cele de fabricare, extractie si preparare ori conditionare a unui produs ori a unei substante stupefiante sau psihotrope.

Prin fabricarea de droguri se intelege o activitate organizata care presupune un proces tehnologic, cuprinzand mai multe operatii si utilitatile corespunzatoare, la care participa mai multe persoane si prin care se obtin droguri in cantitati mari. Fabricile care produc droguri sau conditioneaza droguri (cele care fabrica medicamente) trebuie sa fie autorizate si au obligatia de a se inregistra la organul de politie competent din punct de vedere teritorial.

Experimentarea consta in efectuarea de experiente cu produse sau substante stupefiante, in afara cadrului legal, adica in afara laboratoarelor de analiza si cercetari stiintifice. Constituie infractiune si experimentarea substantelor sau produselor stupefiante asupra propriului corp, legea nefacand nicio distinctie in aceasta privinta, pericolul social fiind aceasi ca si atunci cand s-ar experimenta asupra altei persoane. Legea se refera nu numai la experientele de laborator, ci si la experimentarea unor produse sau substante stupefiante asupra unor bolnavi in vederea incercarii tratarii unor maladii.

Extragerea de droguri este procesul prin care asemenea substante sunt obtinute, prin scoatere sau separare, din materiile care le contin. Extragerea de droguri din plante ce le contin, prin scoaterea unor substante concentrate, fara autorizatie, chiar si pentru consum propriu, reprezinta o operatie ilicita. Un exemplu il reprezinta extragerea opiului din capsulele de mac ori extragerea hasisului din planta de canabis sativa.

Prepararea se refera la combinarea a doua sau mai multe substante, in final obtinandu-se una din substantele prevazute ca drog in tabelele I-III din Anexa 1 la prezenta lege.

Transformarea drogurilor reprezinta o operatiune prin intermediul careia, cu ajutorul unor reactii chimice la care se folosesc precursori, un drog devine alt drog. De cele mai multe ori, un drog mai ieftin (de exemplu morfina), printr-o reactie chimica cu ajutorul unui precursor (in caul morfinei, anhidrida acetica), este transformat in alt drog (heroina), care se vinde pe piata neagra la un pret mult mai bun.

Prin oferire se intelege actiunea de propunere cuiva sa primeasca sau de a pune la dispozitia acestei persoane a vreuneia din substantele stupefiante considerate droguri. Oferirea de droguri constituie infractiune, indiferent de scopul cu care este efectutata, inclusiv in ipoteza in care persoana care efectueaza aceasta operatiune este dezinteresata material.

Punerea in vanzare de droguri este activitatea prin care o persoana introduce in circuitul comercial droguri, prin intermediul unor distribuitori ori prin plasarea lor in anumite localuri publice sau private pentru a fi vandute. In majoritatea cazurilor, ajungerea drogurilor la consumatori parcurge mai multe verigi.

Vanzarea este activitatea prin care se realizeaza, contra cost, transferul sau transmiterea drogurilor catre consumatori ori intre diverse paliere ale traficantilor de droguri. Distribuirea de droguri intr-o institutie de invatamant ori in locuri in care elevii, studentii si tinerii desfasoara activitati educative, sportive, sociale sau in preajma acestora constituie circumstanta agravanta.

Livrarea de droguri poate fi definita ca activitatea prin care are loc furnizarea sau remiterea acestora la o anumita adresa, in mod gratuit sau cu titlu oneros.

Prin trimitere de produse sau substante stupefiante se intelege actiunea de a dispune ca o persoana sa duca, sa transporte si sa predea la o anumita destinatie aceste produse. Nu este necesar, in cadrul acestei modalitati, ca persoana care transporta si preda la destinatie substantele stupefiante sa aiba cunostinta despre continutul transportului.

Transportul de droguri este activitatea prin care drogurile sunt deplasate dintr-o tara in alta sau dintr-un loc in altul pe teritoriul aceluiasi stat, indiferent de mijlocul de locomotie.

Procurarea presupune actiunea de a face rost, de a obtine substante aflate sub control national. Nu are relevanta modalitatea faptica prin care se realizeaza procurarea de droguri pentru existenta infractiunii, cu conditia ca procurarea sa nu se realizeze in scopul consumului propriu.

Cumpararea de droguri este o activitate prin care acestea sunt achizitionate contra cost de la distribuitori sau dealeri.

Detinerea consta in fapta persoanei fizice de a tine, la domiciliul sau ori in orice alt loc stiut de ea, substante stupefiante, indiferent daca este sau nu consumatoare de droguri si daca acestea apartin ei sau altei persoane.

In practica jurdiciara s-a decis ca fapta inculpatului de a detine pentru consum propriu, fara prescriptie medicala, un medicament care contine Midozolam, drog de risc, prevazut in tabelul nr. III anexa la Legea nr. 143/2000, si cea de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, sub influenta acestui medicament, intrunesc atat elementele constitutive ale infractiunii de detinere de droguri de risc pentru consum propriu, fara drept, pevazuta in art.4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cat si elementele consitutive ale infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care se afla sub influenta unor substante ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora, prevazuta de art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, aflate in concurs real.

Prin alte operatiuni se intelege orice alta activitate care contravine circulatiei legale a substantelor aflate sub control national care fac parte din categoria drogurilor. De asemenea, elementul material al acestei infractiuni, asa cum rezulta din art. 10 din lege, se mai realizeaza si prin organizarea, conducere sau finantarea activitatilor enumerate mai sus.

Existenta elementului material al infractiunii presupune ca cerinta esentiala ca activitatile mai sus aratate sa fie comise „fara drept”, adica de persoane care nu sunt autorizate sa le efectueze. Nu este satisfacuta aceasta conditie in cazul persoanelor juridice sau persoanelor fizice autorizate sa intreprinda astfel de actiuni cum ar fi: cultivarea de catre o persoana juridica publica sau privata a unor plante in scopul extragerii de stupefiante, cu autorizarea organelor competente, farmacistul care detine legal in farmatie substante considerate droguri, etc.

B. Urmarea imediata

In ceea ce priveste urmarea imediata, legea nu conditioneaza existenta infractiunii de producerea unui anumit rezultat, distinct de actiunea incriminata, prin simpla savarsire a acesteia creandu-se o stare de pericol pentru sanatatea publica. In cazul agravantei prevazute de art. 12 alin. (3), fapta trebuie sa aiba ca urmare moartea victimei.

C. Legatura de cauzalitate

Legatura de cauzalitate rezulta ex re. Relatia cauzala trebuie stabilita, insa, in ceea ce priveste urmarea imediaca specifica obiectului juridic adiacent, daca subiectul pasiv secundar sufera anumite consecinte.

2.4. Latura subiectiva

Din punct de vedere subiectiv, pentru existenta infractiunii prevazute de art. 2 din Legea nr. 143/2000, fapta de trafic de droguri trebuie comisa cu intentie directa sau indirecta. Intentia presupune cunoasterea de catre faptuitor a naturii plantelor sau a substantelor la care se refera actiunea sa.

Astfel, intr-o speta, s-a retinut ca, sub aspectul laturii subiective a infractiunii prevazute de art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, este evidenta intentia inculpatului, care si-a ddat seama ca a realizat, fara drept, traficul de stupefiante, prevazand ca, prin actiunile sale, a pus in pericol sanatatea publica, rezultat pe care, de altfel, l-a si urmarit sau, cel putin, a acceptat producerea lui. Asa fiind, Curtea a apreciat ca vinovatia inculpatului si sub aspectul infractiunii prevazute de art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, este pe deplin dovedita si evidentiata de probele aflate la dosarul cauzei, ce au fost administrate in faza de urmarire penala si care, in mod gresit, au fost ignorate de instanta de fond.

2.5. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme

Actele pregatitoare sunt posibile si se pedepsesc, fiind asimilate ca regim sanctionator tentativei. Tentativa se pedepseste conform art. 13 alin. (1).

Infractiunea se consuma in momentul cand executarea oricareia dintre actiunile incriminate este dusa pana la capat, producand-se urmarea imediata, adica starea de pericol pentru sanatatea publica. In anumite modalitati de savarsire, cum ar fi cultivarea, producerea, detinerea, traficul de stupefiante are caracterul unei infractiuni continue, existand in consecinta si un moment al epuizarii, respectiv acela al incetarii activitatii delictuase.

B. Modalitati

Traficul intern de droguri, asa cum este reglementat in art. 2 din Legea nr. 143/2000, poate fi comis in mai multe modalitati. In textul de lege sunt enumerate 18 modalitati de comitere a acestor infractiuni.

Cele doua infractiuni de trafic intern de droguri pot fi comise fie intr-o modalitate simpla, pe care deja am analizat-o, fie intr-o modalitate agravanta. Potrivit art. 12 din Legea nr. 143/2000, daca faptele de trafic intern de droguri au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa aplicata este mult mai mare.

In aceasta modalitate normativa agravata, infractiunea este una de rezultat, existenta ei fiind conditionata de survenirea mortii victimei. Forma de vinovatie este diferita in aceasta modalitate, fiind definita de praeterintentie. Suspectul actioneaza cu intentie directa sau indirecta in ceea ce priveste traficul de droguri si din culpa cu privire la rezultatul deosebit survenit, moartea victimei.

C. Sanctiuni

Pedeapsa pentru faptele prevazute in alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este inchisoarea de la 3 la 15 ani, iar pentru faptele prevazute in alin. (2) de la 10 la 20 de ani. In cazul organizarii, conducerii sau finantarii faptelor prevazute la art. (2), maximul special al pedepselor sporeste cu 3 ani. In cazul agravantei prevazute la art. 12 alin. (1) si (3), pedeapsa este detentiunea pe viata sau inchisoarea de la 15 la 25 de ani.

In toate cazurile se aplica obligatoriu pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi prevazuta la art. 66 N.C.P.