Prevenirea Si Combaterea Spalarii Banilor

ABSTRACT

A major risk for banks is the reputational risk that may occur as a result of their involvement in money laundering activities or in financing of terrorist acts. The money laundering and the financing of terrorism represent major factors of contamination of the entire economy, through the deterioration of the image and integrity of crt and financial institutions. The use of the banking system for money laundering and terrorism financing purposes may cause loss of reputation in the market and may result in criminal, civil and administrative penalties for banks and their employees. In the new economic and political environment created after 11 September 2001, the long term success and stability of any financial institution depends on attracting and manang funds obtained only from legal sources.

In order to be able to protect itself against the major risks to which it is exposed, UniCrt Banking Group imposes that all Group's entities apply stratees and procedures that offer efficient means of protection against money laundering or the financing of terrorist acts.

Terrorist financing and money laundering differ in that money laundering involves proceeds orinating from illegal activities that are then re-entered into the legal circuit by means of laundering transactions or re-investment, whereas in terrorist financing the activities the financial resources derive from may be legal, but their subsequent use is illegal (money dirtying).

In much the same way as money laundering, the activities carried out by terrorist groups operating at international level require the use of considerable economic resources that are also transferred via banking and financial channels.

Dissertation "Preventing and combating of money laundering" is a summary of the theoretical elements of the phenomenon of money laundering and means of prevention and control, an analysis of its development in Romania and Commercial Bank Millennium concrete ways to distance this phenomenon as the only way to ensure the reputation and prestige.

Keywords: prevention and combat of money laundering, National Office for Preventing and Combating Money Laundering Law No. 656/2002 as amended.

INTRODUCERE

Ceea ce m-a determinat sa abordez lucrarea cu titlul „PREVENIREA ȘI COMBATEREA SPĂLĂRII BANILOR” a fost faptul că una dintre marile probleme globale actuale o reprezintă terorismul, iar legătura acestuia cu spălarea banilor este evidentă tocmai datorită componentei economice.

Obiectivul acestei lucrări „PREVENIREA ȘI COMBATEREA SPĂLĂRII BANILOR” a fost de a analiza pe de o parte elementele componente teoretice ale acestui fenomen amplu dar mai ales evoluția acestuia în România precum și eforturile băncilor din România de a se distanța de acest fenomen ca singura modalitatea de a-și asigura reputația și prestigiul.

Importanța acestei teme în perioada actuală este esențială și de aceea am urmărit să demonstrez faptul că activitatea de spălare a banilor este foarte complexă și constituie un real pericol pentru societatea românească în general și pentru economia mondială, în special.

Cadrul metodologic general folosit în partea teoretică a lucrării s-a bazat pe cursurile din anii de studiu a profesorilor renumiți precum și pe biblografia variată a unor specialiști consacrați în studiul acestui fenomen de spălare a banilor.

Tehnicile si instrumentele concrete utilizate la studiul de caz care au fost aplicate de mine s-au referit la analiza și rapoartele de activitate ale Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor precum și ale altor organisme cu rol important în această activitate și reacțiile din presă dar și procedurile interne sau alte documente ale Băncii Millenium, documente care au evidențiat întreaga activitate de prevenire și combatere a spălării banilor, efectuată de acestă bancă în luna martie 2010, activitate importantă pentru toate diviziile acestei bănci atât la nivelul Centralei cât și la nivelul agențiilor și sucursalelor.

Lucrarea este structurată în două parți: una teoretică și una practică.

În capitolul I am prezentat noțiuni teoretice despre fenomenul de spălare a banilor: definiție, legislație, etape, trăsături, tehnici, sisteme și metode utilizate dar și necesitatea combaterii și prevenirii acestuia.

Fenomenul de spălarea banilor reprezintă schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepse.

În ultimii ani, fenomenul de spălarea banilor a luat amploare pe plan mondial și în România mai ales după 1989. Pentru a răspunde îngrijorării crescânde față de fenomenul spălării banilor, comunitatea internațională a acționat pe diferite căi. În acest sens, era necesară pe de o parte înființarea organismelor specifice care să lupte împotriva acestui fenomen și pe de altă parte elaborarea legislației aferente atât pe plan internațional cât și național.

În capitolul II am prezentat conlucrarea organismelor interne și internaționale de luptă împotriva acestui flagel al societăți actuale pentru că „nicio instituție nu va reuși de una singură să atingă performanța de a pune sub control fenomenul de spălare a banilor și crima organizată, pentru că acești bani care adesea trebuie spălați, de fapt provin din crimă organizată iar cooperarea interinstituțională este singura soluție pentru a fi eficienți în lupta împotriva rețelelor de crimă organizată și în depistarea fenomenului de spălare a banilor de către indivizi sau firme”. România a făcut progrese deosebite și în acest domeniu, în prezent avem un loc bine determinat la nivel mondial. Din anul 2000 suntem membri ai grupului Egmont, asociația tuturor FIU-rilor din întreaga lume și membri în FIU-net, constituită la nivelul UE.

Capitolul III cuprinde un studiu amplu al acestui fenomen în România precum și modalitățile concrete de prevenire și combatere a acestuia.

Măsurile adoptate la nivel legislativ și instituțional, în lupta împotriva spălării banilor și a finanțării terorismului dar și faptele concrete de urmărire a fluxurilor financiare și depistarea celor atipice care pot genera spălare de bani, evidențiază încă o data faptul ca România se ridica la standardele Uniunii Europene și demonstrează pe zi ce trece că poate deveni un partener de încredere cu drepturi depline.

Capitolul IV cuprinde un studiu practic privind măsurile concrete de prevenire și combatere a spălării banilor la Banca Millennium.

În acest capitol am prezentat activitatea legată de prevenire și combatere a spălării banilor în toate compartimentele Băncii Millennium, activitate care se îmbunătățește continuu pe de o parte datorită modificărilor legislative adoptate pentru a respecta prevederile acordului Basel II, sporirea standardelor AML în urma revizuirii cerințelor impuse de FATF1 și de Grupul Wolfsberg Group dar și datorită preocupării băncii ca o garanție a sigurării prestigiului și reputației.

În România, cadrul de reglementare care afectează băncile și instituțiile financiare a devenit mai strict și ca rezultat al noilor angajamente asumate de România în calitate de stat membru UE. Cele mai mari costuri pentru instituțiile românești financiare au fost ocazionate de training, urmat de monitorizarea tranzacțiilor și complexitatea crescută a procedurilor de deschidere a conturilor, dar aceste cheltuieli se vor amortiza pe termen lung, deoarece vor contribui la consolidarea reputației instituției pentru integritate, câștigând încrederea clienților.

CAPITOLUL I

PREVENIREA ȘI COMBATEREA SPĂLĂRII BANILOR– ABORDĂRI TEORETICE ȘI PROCEDURALE

Definiția fenomenului „spălării banilor”

De-a lungul timpului, numeroși specialiști au încercat să definească acest proces, dar datorită complexității acestuia nu există o definiție unanim acceptată.

Definiția dată în „Convenția Națiunilor Unite împotriva traficului ilicit de droguri și substanțe psihotronice” din 1998 de la Viena și „Convenția Națiunilor Unite împotriva crimei organizate Transnaționale” din anul 2000 de la Palermo, definește fenomenul de spălare a banilor, astfel:

conversia sau transferul proprietății, cunoscând că această proprietate derivă din orice infracțiuni sau orice act de participare la astfel de infracțiuni, în scopul ascunderii sau dîșimulării originii ilicite a proprietății sau ajutarea oricărei persoane care este implicată în comiterea acestor infracțiuni, în vederea sustragerii de la consecințele legale ale acțiunilor;

ascunderea sau dîșimularea adevăratei naturi, surse, locații, dispoziții, mișcări, drepturi ale destinatarului proprietății cunoscând că astfel de bunuri rezultă din infracțiuni.

Și în România acest fenomen a preocupat autoritățile , numeroase definiții fiind formulate încă cu prima lege în anul 1999 și dezvoltată cu legea 656/2002.

Pentru definirea conceptului de spălare a banilor, legea folosește un dublu criteriu: persoana fizică sau juridică pasibilă de a comite infracțiunea; infracțiunea specifică generatoare de bani murdari mergîndu-se pe principiul includerii tuturor infracțiunilor cu scop de câștig. Infracțiunilie avute în vedere sunt: traficul de stupefiante; nerespectarea regimului armelor și munițiilor în formă agravată; nerespactarea regimului armelor nucleare sau al materiilor explozive; falsificarea de monede sau alte valori; proxenetismul, contrabanda, șantajul, lipsirea de libertate în mod ilegal, înșelăciunea în domeniul bancar, financiar sau de asigurări; bancruta frauduloasă, furtul și tăinuirea de autovehicule; nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri; traficul de animale ocrotite în țările lor; comerțul cu țesuturi și organe umane; infracțiuni săvărșite prin domeniul calculatoarelor; infracțiunile săvârșite cu cărți de credit; infracțiunile săvârșite de persoane care fac parte din asociații de infractori;nerespectarea dispozițiilor privind importul de deșeuri și reziduuri; nerespectarea dispozițiilor privid jocurile de noroc.

Potrivit Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, prin spălarea banilor se înțelege:

  a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al dîșimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecâtă sau executarea pedepsei;

   b) ascunderea sau dîșimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni;

   c) dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni”(art.23).

Asocierea sau inițierea unei asocieri, aderarea ori sprijinirea, sub orice formă, a unei astfel de asocieri, în scopul săvârșirii infracțiunii de spălare a banilor se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 15 ani. Și tentativa se pedepsește.

În cazul infracțiunilor de mai sus bunurile se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc se confiscă echivalentul lor în bani sau bunurile dobândite în locul lor.

Unii speciliaști consideră că nici una din aceste definiții nu cuprinde întreg fenomul, în conținutul definițiilori ar trebui să fie incluse și, asocierea, sprijinirea, încurajarea, înlesnirea, instruirea sau sfătuirea în vederea comiterii oricăreia dintre acțiunile de spălare a banilor.

Spălarea banilor este un proces prin care se dă sau se încearcă a se da o aparență de legalitate unor profituri obținute ilegal de către infractorii care, fără a fi compromiși, beneficiază ulterior de veniturile respective.

În perioada interbelică, America s-a confruntat cu un fenomen amplu de spălare a banilor, dar care a fost supus reglementărilor prin lege abia în 1986. Revista Business Wek denumește spălarea banilor „ Crima anilor `90” , deși fenomenul este mult mai vechi.

Legea din 1986 din SUA este prima reglementare care definește conceptul, descrie metodele de spălare a banilor și interzice aceste practici considerându-le infracțiuni. Banul murdar este cel care a fost câștigat prin metode necinstite, iar prin „spălare” (albire) se dorește pierderea oricărei lagături cu proveniența.

Prin procedeele lor ilicite, infractorii pot investi în sectoarele economiei în care activele pot fi utilizate ulterior ca mașini de spălare a banilor. În plus, într-o economie în care tehnologia avansată și globalizarea permit transferul rapid de fonduri, lipsa de control asupra acestui fenomen infracțional poate submina stabilitătea financiară. Într-o țară cu o situație financiară precară, scoaterea a milioane sau miliarde de dolari anual din procesul normal de creștere economică reprezintă un real pericol pentru credibilitatea, stabilitătea economica și securitatea sa națională.

Spălarea banilor este procesul sau complexul de actiuni prin care infractorii încearcă și uneori reușesc să ascundă originea și posesia reală a veniturilor ce provin din activitățile lor ilegale.

Spălarea banilor reprezintă procesarea rezultatelor actelor criminale pentru ascunderea originii ilicite a fondurilor. Procesul dă posibilitatea infractorilor de a se folosi de aceste profituri, fără a pune în pericol sursa lor de proveniență.

1.2. Necesitatea de a combate spălarea banilor

În ultimii ani procesul de luptă împotriva spălării banilor a devenit o necesitate esențială concretizată prin acțiuni împotriva infractoriilor care trebuie opriți din a legitimiza rezultatele activităților lor criminale prin transformarea fondurilor din „murdare” în fonduri „curate”. Această necesitate decurge și din faptul că tot mai multe persoane fizice sau juridice obțin venituri din activități ilicite.

Vânzarile ilegale de arme, contrabanda și activitățile crimei organizate, traficul de droguri, rețelele de prostituție, delapidarea, mita, corupția și alte scheme de fraudă pot genera sume uriașe și pot produce mari profituri și crea facilități în ceea ce privește legitimarea câștigurilor murdare obținute prin spălarea banilor.

Atunci când o activitate infracțională generează profituri substanțiale, individul sau grupul implicat trebuie să găsească o cale de a controla fondurile fără a atrage atenția asupra activității din care provin sau asupra persoanelor implicate. Infractorii reușesc acest lucru ascunzând sursele, schimbându-le forma, sau direcționând fondurile către un loc unde este mai puțin posibil ca acestea să atragă atenția.

Abilitatea de a spăla rezultatele activității ilicite prin sistemul financiar este vitală pentru succesul activităților infractionale și din acest motiv cei implicați în astfel de activități sunt foarte bine informați de produsele oferite de sectorul financiar și modul cum pot să ascundă proveniența ilegala a fondurilor prin aceste produse și serviciile lor. Utilizarea, în scopul spălării banilor, a sistemelor financiar-bancare conduce la neîncrederea în instituțiile financiare individuale și, în final, a întregului sistem financiar. În același timp, integrarea crescută a sistemelor financiare mondiale și liberalizarea piețelor financiare, a capitalului au crescut ușurința cu care banii negri pot fi spălați și complică procesul de urmărire a banilor.

În ultima perioadă s-au remarcat numeroase cazuri când spălătorii de bani își direcționează din ce în ce mai mult eforturile pentru angajarea unor intermediari non-bancari și non-financiari. Astfel, lupta împotriva spălării banilor își investește încrederea în conștientizarea unei game largi de persoane juridice care nu sunt numai cele din sectorul bancar sau financiar.

Spălătorii de bani încearcă să își mute fondurile și operațiunile din țări cu legislație completă în centre offshore și în țări cu economie incipientă, care nu numai că nu au de loc sau au o legislație mai slab dezvoltată în privința combaterii spălării banilor în anumite sectoare, cum ar fi valorile mobiliare sau asigurarile, permițând plasarea relativ facilă a fondurilor murdare, dar au în mod obișnuit rate înalte de creștere economică de care spălătorii de bani pot profita. Mai mult, aceste economii fac mari eforturi să atragă investiții străine, iar spălătorii de bani pot obține profilul respectabil al investitorilor internaționali și chiar pot beneficia de facilități economice.

Reputația și stabilitătea pe termen lung a oricărei instituții financiare depinde de atragerea și păstrarea fondurilor câștigate în mod legitim. Banii câștigați în mod fraudulos au, invariabil, o natură tranzitorie. Ei strică reputația și descurajează pe investitorul cinstit. Instituția financiară care se implică într-un scandal de spălare a banilor va risca acuzarea în instanță și pierderea bune reputații pe piață.

Procesul de spălare a banilor poate avea un efect invers cu eforturile depuse pentru existența unor piețe libere și competitive, și să afecteze dezvoltarea unei economii sănătoase.

Într-o economie în care tehnologia avansată și globalizarea permit transferul rapid de fonduri, lipsa de control asupra spălării de sume mari de bani poate submina stabilitătea financiară. Mai mult, într-o țară cu o situatie financiară precară, scoaterea a milioane și chiar miliarde de dolari anual din procesul normal de creștere economică reprezintă un real pericol.

Strategiile de spălare a banilor includ tranzacții care, prin volum, sunt foarte profitabile, și deci atractive pentru instituțiile financiare legale sau alte persoane juridice folosite ca intermediari de către persoanele fizice care doresc sa transforme fondurile „murdare” în fonduri „curate”. Spălarea banilor orientează banii din economia ilegală și îi plasează, prin investiții, în economia legală, bazându-se pe capacitatea și performanța sistemului financiar de a transfera capital și active în cantități mari și în timp scurt.

În condițiile actuale este esențial să se lupte împotriva spălării banilor și se impune colaborarea strânsă a organelor și organismelor abilitate, pentru prevenirea generalizării fenomenului de spălare a banilor. În caz contrar, există riscul, deloc neglijabil, ca banii spălați să devină „motorul” economiei și să-și impună propriile „reguli”, ceea ce înseamnă de fapt subminarea sau chiar desființarea autorității statale și domnia arbitrarului de tip mafiot.

Judecarea și analizarea, cu maximă responsabilitate, prin prisma prevenirii și combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului, a fluxurilor financiare determină o relaționare mai puternică a celor implicați în această luptă și, în final, o consolidare a securității naționale și implicit a statului de drept.

1.3. Legislație specifică prevenirii spălării banilor

Globalizarea economică, sprijinită de gradul puternic de dezvoltare a sistemelor informațice, are ca efect unificarea progresivă a piețelor financiare naționale rezultând un sistem financiar-monetar de dimensiuni mondiale, capabil să asigure circulația aproape instantanee a unui volum substanțial de capitaluri. Posibilitatea derulării de tranzacții rapide pe distanțe mari, în afara beneficiilor aduse dezoltării economice mondiale, oferă un mediu propice pentru spălarea banilor proveniți din ariile tot mai diversificate ale crimei organizate. Asistăm astfel la o internaționalizare accentuată a crimei financiar-bancare și a spălării banilor, plasarea capitalurilor ilicite fiind realizată cel mai adesea prin intermediul instituțiilor financiare prestigioase. Transferurile repetate ale acestor capitaluri pe seama facilităților oferite de sistemele internaționale de plăți permit reintegrarea lor ulterioară în circuitul afacerilor legale. Ca urmare, sistemul financiar-monetar mondial susținut de practica secretului bancar și de centrele financiare offshore se recomandă a fi cea mai facilă și sigură modalitate de propagare a fenomenului spălării banilor, acesta depășind cu usurință limitele granițelor naționale și ale regelementărilor legale în vigoare. Chiar dacă este imposibil de determinat volumul exact al fondurilor ce fac anual obiectul crimei financiare și al spălării banilor aceste fenomene au un caracter amplu și afectează toate statele lumii, indiferent de nivelul de dezvoltare economică și de sistemul politic existent.

Spălarea de bani este incriminată la nivel internațional, fiind o infracțiune de dată recentă. Statele Unite, prima țară ce a incriminat spălarea banilor ca infracțiune, a avut un rol important, incriminând în 1986, actul de spălare a banilor, prin Money Laundering Control Act.

Convenția ONU din 1998 a fost cea care reprezintă instrumentul global de luptă împotriva spălării banilor. Națiunile Unite au făcut un apel generalizat statelor pentru întărirea mecanismelor și instrumentelor naționale și regionale de luptă împotriva acestor probleme.

Cel mai proeminent exemplu este FATF – Financial Action Task Force – care a început în 1989 ca o inițiativă regională, dar a ajuns să aibă influențe globale. Acesta este un organism interguvernamental, cărui scop este să dezvolte și să promoveze politici de combatere și prevenire a spălării banilor, atât la nivel național cât și internațional. FATF, este un „policy- maker”, care incearcă să genereze voința politică pentru a determina schimbările legislațive în domeniul prevenirii spălării banilor. El monitorizează progresele membrilor în stabilirea unor politici eficiente de combatere AML; analizează tehnicile de spălare a banilor și face recomandări cu privire la măsurile adecvate ce trebuie adoptate.

1.3.1 Legislația internațională

În prezent, eforturile pentru combaterea criminalității economice sunt direcționale spre crearea unui cadru internațional de urmărire și acționare în justitie a crimei organizate, de recuperarea fondurilor achizitionate de aceștia din activități ilicite, pentru legiferarea și conceperea unor convenții internaționale și acorduri bilaterale menite să combată, cu mai multă eficiență, criminalitatea transnațională.  În acest sens, există două programe internaționale care stau la baza fenomenelor de combatere și prevenire a spălări banilor și crimei financiare: Convenția de la Viena din 1988 și Declarația de Principii a Comitetului de la Basel, cu privire la Regulamentul Bancar și Practicile de supraveghere din 1988.

Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară este un comitet al autorităților de supraveghere bancară care a fost înființat de guvernatorii băncilor centrale ai Grupului celor 10 în 1975. Este alcătuit din reprezentanți de seamă ai autorităților de supraveghere bancară și băncilor centrale din Belgia, Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, Luxemburg, Olanda, Spania, Suedia, Elveția, Regatul Unit și Statele Unite. De regulă se întrunește la Banca pentru Reglemente Internaționale în Basel, unde este situat și secrețăriatul său permanent.

În ceea ce privește instituțiile implicate în lupta împotriva CFSB, printre cele mai importante care funcționează la nivel internațional se numară:

Organizația Națiunilor Unite (O.N.U.)

Grupul de Acțiune Financiară Internațională (G.A.F.I.)

Grupul Egmont  

Organizația Națiunilor Unite (O.N.U.) este principalul organism internațional de armonizare a legislațiilor naționale în combaterea fenomenului criminalității, ale cărui congrese, pe specific, continua tradiția stabilită de fosta Comîșie Internațională Penală și Penitenciară.

Grupul de Acțiune Financiară Internațională (G.A.F.I.), înființat la summit-ul G7 de la Paris, în 1989, a fost mandatât să elaboreze criterii internaționale pentru lupta împotriva spălării banilor și să se asigure că toate țările iau măsuri efective împotriva acestui fenomen. GAFI a elaborat 40 de recomandari care formează cadrul internațional al luptei împotriva spălări banilor și în prezent, include 31 de state membre și 2 organizații regionale: Comîșia Europeană și Consiliul de Cooperare în zona Golfului. După atacul din 11 septembrie, GAFI monitorizează, de asemenea, implementarea unui plan de luptă împotriva finanțării terorismului

Grupul Egmont este o organizație internațională a Unităților de Informații Financiare, creată în anul 1995, care asigură cadrul de eficientizare a cooperarii privind schimbul de informații, instruire, schimb de experiență și de know-how în domeniul prevenirii și combaterii spălări banilor și a finanțării actelor de terorism. În prezent, Grupul Egmont are 101 membri. În conformitate cu Cele mai bune practici, Unitățile de Informații Financiare furnizează informații financiare, pe principiul reciprocității, în baza unui Memorandum de Înțelegere (MOU) standard, ce este negociat și încheiat între membrii Egmont.

  La nivel european, o dată cu tratâtul de la Maastricht, Europa și-a asumat rolul stimulării comunității internaționale în vederea realizarii unei strategii comune pentru combaterea criminalității transnaționale și prevenirea spălări banilor. Parlamentul European, prin rezolutța din 11 iunie 1992, consideră drept nucleu al strategiei europene, necesitatea implicării instituțiilor Uniunii Europene în lupta împotriva crimei organizate, recomandând formarea unui organism polițienesc comunitar, precum și introducerea în legislațiile naționale a unor măsuri antimafia. În declarația comună de la Berlin, țările occidentale, precum și cele aparținând Europei Centrale și de Est, s-au angajat să coopereze mai strâns în lupta împotriva crimei organizate, spălări banilor, traficului cu materiale nucleare și ființe umane.  În acest sens  Acquis -ul Comunitar în domeniul spălări banilor și crimei financiare este destul de bogat, el cuprinzând urmatoarele convenții, directive și reglementări de bază:

Convenția Europeană asupra Spălării de Bani, Depistarea, Sechestrarea și Confiscarea Beneficiilor din Infracțiuni;

Directiva Consiliului 91/308/CEE asupra prevenirii folosirii sistemului financiar în scopul spălări banilor, 10 iunie, 1991;

Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene  privind prevenirea folosirii sistemului financiar în scopul spălări banilor și finanțării terorismului;

Cele 40+9 de Recomandări ale FATF, privind Spălarea Banilor , din 1996 și completate ulterior;

Decizia-Cadru 2001/500/JAI a Consiliului din 26 decembrie 2001 privind spălarea banilor, identificarea, urmărirea, stoparea, capturarea și confiscarea mijloacelor și câștigurilor din infracțiuni.

Declarația de Principii de la Basel din decembrie 1988 conține recomandări menite să prevină folosirea sistemului financiar pentru spălarea banilor.

Grupul de Acțiune Financiară Internațională – organism interguvernamental compus din cele 7 mari țări industrializate: Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie și SUA a elaborat "Cele 40 de recomandări asupra spălării banilor", care au pus bazele sistemului preventiv și de combatere a spălării banilor, acoperind atât sistemul justiției penale și al aplicării legii, cât și sistemul financiar și reglementarea sa, precum și colaborarea internațională în domeniu.

Convenția 141 adoptată de Consiliul Europei în 1990 și
Directiva nr. 91/308, adoptată pe 10 iunie 1991 de Consiliul Uniunii Europene, modificată ulterior prin Directiva nr. 97/ 4 decembrie 2001 reprezintă bazele întăririi luptei împotriva spălării banilor.

Activitatea de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării actelor de terorism este reglementată la nivelul Uniunii Europene prin regulamente și două directive cu titlu obligatoriu de implementare pentru statele membre UE, respectiv Directiva 2005/60/EC privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului (Directiva a III-a) și Directiva 2006/70/EC de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește definiția „persoanelor expuse politic” și criteriile tehnice de aplicare a procedurilor simplificate de precauție privind clientela, precum și de exonerare pe motivul unei activități financiare desfășurate în mod ocazional sau la scară foarte limitată (Directiva de implementare). De asemenea, la nivelul Uniunii Europene au fost adoptate Regulamentul (CE) nr. 1781/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 noiembrie 2006 cu privire la informațiile privind plătitorul care însoțesc transferurile de fonduri, precum și Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 privind controlul numerarului la intrarea sau ieșirea din Comunitatea Europeană.

1.3.2 Legislația națională 

După 1990 România a abandonat sistemul centralizat al economiei și a trecut la implementarea economiei de piață cu toate aspectele pozitive dar și unele aspecte negative sau potențial periculoase, unul din aceste aspecte fiind și posibilitatea ca entitățile economice să fie utilizate în scopuri infracționale, datorită naturii economiei libere. După 1989 activitatea infracțională economică luând o amploare fără precedent, aceasta, datorându-se și lipsei reglemențărilor legale și a instituțiilor specifice economiei de piață.

Alinierea la comunitatea internațională precum și alinierea la sistemul economic liber, a presupus alinierea la cerințele comunității internaționale privind combaterea infractionalității economice.

Astfel, pe plan intern prima incriminare a infracțiunilor privind spălarea banilor din legislația românească s-a realizat în anul 1999 prin Legea nr.21/18 ianuarie 1999 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor, lege prin care s-a înființat și Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor. Totodata a fost stabilită și o listă a infracțiunilor generatoare de bani murdari, printre infracțiuni numărându-se: traficul de stupefiante, traficul de armament, nerespectarea regimului materialelor radioactive, falsificarea de monedă sau de alte valori, proxenetismul, contrabanda, înșelăciunile în domeniul bancar, financiar sau al asigurărilor, infracțiunile prin intermediul computerelor, al cărților de credit, nerespectarea dispozițiilor legale privind jocurile de noroc și altele. Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor are ca obiect de activitate prevenirea și combaterea spălării banilor, scop în care primește, analizează, prelucrează, informații și sesizează, în condițiile existenței unor indicii temeinice de spălare a banilor, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și/sau, după caz Parchetul Național.

Aceasta lege transpune în practica românească prevederile Directivei CE nr.91/308 din 1991. Aceasta directivă a fost modificată și completată prin Directiva nr.97/2001/CE.

Pentru îndeplinirea cerințelor din aceasta directivă și pentru alinierea legislației românești la standardele internaționale în materie (FATF, FMI, Banca Mondiala, etc.) în anul 2002 a fost aprobată o noua lege care transpunenea în legislație aceste prevederi și anume Legea 656/2002 publicată în M.O. nr. 50/29.01.2003, privind prevenirea și sancționarea spălării banilor.

Legea nr.656/2002 a fost cea mai amplă lege care reglementează acest fenomen atât din punct de vedere al faptelor ilicite, din punct de vedere al obligațiilor cât și din punctul de vedere al sancțiunilor ce decurg din nerespectarea acestor obligații.

Prin Legea nr. 39/21.01.2003 și Legea nr. 230/2005 s-au adus îmbunătățiri Legii anterioare.

Procesul de armonizare a legislației naționale în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării actelor de terorism cu aquis-ul comunitar este un proces îndelungat care necesită, depunerea unor eforturi susținute de către autoritățile competente, în sensul participării active la grupurile de lucru înființate pentru întocmirea proiectelor de acte normative, dar și pentru adoptarea unei inițiative permanente, în sensul modificării și completării cadrului legislațiv existent, iar în al doilea rând, acesta a necesitat sustenabilitate și colaborare la nivel sistemic, din partea tuturor instituțiilor implicate în această acțiune, respectiv autorități de supraveghere prudențială și control financiar, agenții de aplicare a legii, reprezentanți ai asociațiilor profesionale în domeniu și ai societății civile în domeniul spălării banilor.

Prin Ordonanța de Urgență nr. 53/2008, Guvernul a adus noi reglementări privind prevenirea și combaterea spălării banilor care vizează, în principal, entitățile raportoare către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, dar și creșterea pragului de raportare a operațiunilor în numerar  a modificat Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism. Actul normativ transpune Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului și Directiva 2006/70/CE a Comîșiei Europene din 1 august 2006 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește definiția "persoanelor expuse politic" și criteriile tehnice de aplicare a procedurilor simplificate de precauție privind clientela, precum și de exonerare pe motivul unei activități financiare desfășurate in mod ocazional sau la scară foarte limitată.

Cu toate că Legea nr. 656/2002 a fost revizuită în anul 2008 pentru a respecta cerințele impuse României ca stat membru UE, și în anii următori procesul de modificare legislațivă va continua, având în vedere recomandările înscrise în Raportul de evaluare Moneyval pentru armonizarea deplină cu standardele internaționale în domeniu, respectiv Cele 40 + 9 Recomandări ale Grupului de Acțiune Financiară Internațională.

Codul Penal și Codul Procedură Penală, Legea 241 /2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale precum și Codul de procedură fiscală (O.G.92/2003) cu modificările ulterioare sunt instrumente legale care sunt coroborate cu Legea privind prevenirea spălării banilor .

Etapele procesului de spălare a banilor

În fiecare an, sume imense sunt generate de activități ilegale precum traficul de droguri, evaziunea fiscală, furturi, terorism, traficul de arme, traficul de influență și corupția. Aceste fonduri sunt în majoritatea lor sub formă de numerar. Infractorii care generează aceste fonduri au nevoie să le integreze în sistemul financiar legitim. Convertirea sumelor în numerar în alte forme face ca acești bani să poată fi utilizați mai ușor. Deasemenea această convertire pune o distanță între activitățile criminale și aceste fonduri.

Spălarea de bani este denumirea dată procesului prin care fondurile obținute ilegal li se dă aparența că ar fi provenite legal; este procesul prin care infractorii încearcă să ascundă adevărata origine și proprietate asupra veniturilor obținute din activități ilegale. Acest proces face ca fondurile obținute ilegal să pară legitime.

Spălarea banilor reprezintă implicarea în orice fel de tranzacție care :

Ascunde sursa ilegală a fondurilor/ transformă banii „murdari” în bani „curați”;

Ajută, în cunoștință de cauză, o persoană care a săvârșit o infracțiune în vederea ascunderii sursei criminale de proveniență a banilor sau bunurilor sau a sustragerii de la urmărire sau judecâtă;

Implică utilizarea, cumpărarea bunurilor cunoscând ca acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.

Prin natura sa, spălărea de bani se desfășoară în afara statisticilor economice și financiare oficiale, de aceea este destul de greu de apreciat adevărata anvergură a fenomenului. Estimarea unor cifre totale a fondurilor spălate la nivel internațional este greu de făcut. FMI estimează că aproximativ 600 mld. USD sunt spălate anual, din care jumătate în SUA( 60 mld. USD din traficul de droguri). Un raport al FBI (2001) afirmă că anual sunt spălați între 500 mld. și 1000 mld. USD, din care jumătate prin bănci americane.

Nu există nici o îndoială că diverse persoane fizice sau juridice au utilizat și utilizează în continuare paradisurile fiscale în procesul de spălare a banilor murdari proveniți din trafic de droguri, de arme, prostituție, șantaj, mită, evaziune fiscală etc.

Spălarea de bani este un accesoriu crucial pentru numeroasele activități infracționale, pornind de la traficul de droguri și crima organizată până la frauda financiară și fiscală. Diversitatea și complexitatea operațiunilor de spălare a banilor sunt impresionante, datorită utilizării de către organizațiile criminale a unei largi varietăți de mecanisme și metode. Grupurile crimei organizate italiene au folosit bănci și cazinouri din Nicaragua pentru a-și spăla banii, în timp ce unele din familia mafiei newyorkeze aveau montaje financiare de spălare a banilor localizate în Brazilia. Organizațiile criminale rusești par să aibă diverse variante de spălare a profiturilor lor( trimiterea prin Antwerp în Israel, prin Gibraltar până în Spania, pe piața imobiliară londoneză și în insulele din Caraibe.

Adevărata dificultate în legătură cu spălarea banilor constă în faptul că dacă spălarea fondurilor se face de către profesioniști, sunt șanse foarte mici ca aceasta să fie depistată. În multe cazuri finalizate cu condamnări, spălarea banilor era doar unul din capetele de acuzare din multe altele. În alte cazuri, activitatea criminală de bază a fost cea care a atras atenția asupra grupurilor și indivizilor, iar spălările de bani au ieșit la iveală după multe investigații. În anumite cazuri, caracterul timid și neprofesionist al încercărilor de a spăla bani a alertat organele de control asupra companiei și a activității pe care o desfășura.

Dacă statele în tranziție sunt din ce în ce mai implicate în domeniul crimei organizate și spălării banilor, este evident că și statele din lumea dezvoltată sunt implicate.

Studiu FMI sugerează că, pe termen scurt, țările mici pot fi ținta unor acțiuni masive de spălare de bani, determinând o creștere bruscă a activității financiare, urmată de un la fel de brusc declin, mișcări ce antrenează o instabilităte macroeconomică.

Din punct de vedere tehnic, în procesul de spălare a banilor, cea mai vulnerabilă verigă o constituie plasarea numerarului. Profitând de lipsa oricărui control vamal, de anonimatul desăvârșit, reciclatorii de bani transportă numerarul din țara în care a fost produs și îl depun în băncile din țările paradis fiscal. Nu întâmplător paradisurile fiscale s-au dezvoltat pe lângă statele de unde provin fondurile ilicite. Odată intrați in băncile offshore, prin transferuri electronice sau prin alte procedee, banii circulă fără obstacole în orice colț al globului. Lipsa controlului asupra numerarului facilitează mișcarea nu numai a depunerilor, ci și a retragerilor din conturi, evident însoțite de un document din care să rezulte proveniența legală a numerarului retras.

Spălarea banilor este un proces complicat care parcurge mai multe etape și implică multe persoane și instituții. Reciclarea fondurilor este un proces complex prin care veniturile provenite dintr-o activitate infracțională sunt transportate, transferate, transformate sau amestecate cu fonduri legitime, în scopul de a ascunde proveniența sau dreptul de proprietate asupra profiturilor respective. Necesitatea de a recicla banii decurge din dorința de a ascunde o activitate infracțională. Este cea mai periculoasă componentă a economiei subterane și cuprinde: activitățile de producție, distribuție și consum de droguri, traficul de arme, traficul de materiale nucleare,furtul de automobile, prostituția, traficul de carne vie, corupția, șantajul, falsificarea de monede sau alte valori,contrabanda,etc.

Indiferent de metodele folosite acest proces de spălare a banilor are trei faze: plasare, stratificare și integrare sau, altfel spus, prespălare (convertirea banilor murdari în bani curați); spălarea principală (conversia banilor în intrări contabile); uscarea sau reciclarea (folosirea banilor pentru a obține profit).

Fig. nr.1.1. Etapele spălării banilor

Plasarea fondurilor in circuitul financiar

În etapa inițială sau de plasare a spălării banilor, infractorul introduce profitul său ilegal în sistemul financiar. Aceasta se poate face prin împărțirea sumelor mari de bani în sume mai mici, care sunt apoi depozitate direct într-un cont bancar sau folosite în cumpărarea unor instrumente financiare (cecuri, bilete la ordin, etc.).

Plasarea fondurilor în circuitul financiar: presupune deplasarea fizică a profiturilor în numerar, necesară pentru evitarea controlului de către organele legii; reprezintă „scăparea", la propriu, de numerar și îndepărtarea fizică a veniturilor inițiale derivate din activitatea ilegală. Este cea mai vulnerabilă etapă a spălării banilor deoarece implică colectarea și manevrarea unei mari cantități de numerar.

În acest stadiu, fondurile ilegale sunt introduse pentru prima dată în sistemul financiar. Când fondurile ilegale sunt introduse în sistemul financiar ele devin lichide, fiind mai ușor de utilizat.De exemplu, dacă numerarul este transformat într-un depozit bancar, devine mai simplu de transferat și manipulat.

Spălătorii de bani își plasează fondurile ilegale folosind o varietate de tehnici, de la depunerea numerarului în conturi bancare la cumpărarea de bunuri (utilizând fonduri în numerar).

Exemple de tehnici de plasare:

Smurfing

Forme alternative de remiteri de fonduri

Transferuri electronice (cash remittance)

Convertirea în bunuri

Jocurile de noroc

Smurfingul este o procedură de plasare foarte utilizată.

Numerarul din surse ilegale este împărțit în sume mici( sume sub limitele de raportare) și încredințate unor specialiști în depozitare, sau „smurf”;

Acești „specialiști” fac depuneri multiple în diverse conturi și bănci. În felul acesta, sume neraportabile intră în sistem și sunt disponibile pentru a fi transferate sau utilizate în orice alt mod.

Prin această tehnică, aceste persoane fizice fac mai multe depozite în mai multe conturi, la anumite intervale de timp (distanțarea în timp ajută de asemenea la înlăturarea suspiciunilor). Structurarea înseamnă împărțirea tranzacției în sume mai mici, sub limita de raportare.

Avantajul folosirii acestei tehnici este că în multe jurisdicții la depunerile de sume sub limita de raportare, nu există nici cerințe de identificare a deponentului.

b) Forme alternative de remiteri de fonduri

Există sisteme de transfer de fonduri alternative( Hawlah, Fei Chien). Sunt mai degrabă sisteme de transfer person-to-person, care implică documentație minimă. Aceste sisteme mai sunt cunoscute și sub numele de banking subteran sau paralel. Sunt de fapt rețele foarte extinse, operaționale la scară globală. Cele mai mari sunt în Asia de Sud (Hawlah), Columbia (BPME), America Latină, Asia de Est (Fei Chien), Asia de Sud-Est (CUBS). Aceste sisteme sunt folosite pentru transfer de fonduri atât legale cât și ilegale, în multe țări neexistând reglementări legale privitoare la aceste servicii.

În multe țări, sistemele bancare legitime sunt subdezvoltate. În aceste țări sistemele alternative permit muncitorilor, imigranților, călătorilor să își transfere fondurile legitime către familiile lor și partenerii lor comerciali. Evident, aceste sisteme sunt deschise și infractorilor. Aceste sisteme sunt precedate sistemelor bancare curente, ele fiind folosite în India și China de secole. După 11 septembrie 2001, aceste sisteme au intrat sub atenția crescută a autorităților.

c) Transferuri electronice (cash remittance) implică transferul banilor printr-un sistem electronic de plată care nu cere transmiterea fondurilor către un anumit cont bancar, ci către o anumită persoană (sunt sub acest aspect tot person-to-person).

Infractorii folosesc în mod extensiv sistemul financiar electronic, întrucât le permite să transfere instantaneu sume imense de numerar către jurisdicții offshore. Rapiditatea plății fondurilor între jurisdicții diferite face și mai dificilă investigarea tranzacțiilor.

d) Convertirea în bunuri, implică achiziționarea unor bunuri, în principiu de valoare mare (imobile, diamante, aur, vehicule). În această tehnică sunt preferate bunurile valoroase și preferabil de mici dimensiuni, întrucât sunt mai ușor de vândut și de transportat în alte țări.

e) Jocurile de noroc. Sume în numerar sunt folosite pentru cumpărarea de jetoane la cazinouri, ulterior fiind retransferate în cash, ca și câștiguri din jocurile de noroc.

Stratificarea fondurilor

După intrarea fondurilor în sistemul financiar, are loc a doua etapă-stratificare. În această etapă, infractorul întrprinde o serie de preschimbări sau mișcări ale fondurilor pentru a le îndepărta cât mai mult de sursa din care provin, cea mai uzitată cale fiind cea a transferului electronic într-o serie de conturi din diverse bănci de pe întreg globul. Sunt preferate acele zone geografice sau jurisdicții care nu cooperează cu organele de anchetă specializate în combaterea acestui fenomen infracțional.

În acest stadiu spălătorii de bani pot folosi diverse tehnici de stratificare. Aceaste tehnici includ folosirea mai multor bănci și conturi, folosirea unor profesioniști care să acționeze ca intermediari, precum și folosirea unor corporații și entități de tip trust.

Exemple de tehnici de stratificare:

Transferuri electronice de fonduri

Bănci offshore

Corporații de tip shell

Conturi mobile

Intermediari

Transferuri electronice de fonduri. Se intenționează crearea mai multor straturi prin mutarea banilor prin transferuri electronice către și dinspre bănci onshore și offshore aparținând unor persoane fictive sau companii de tip shell. Din cauza informațiilor limitate furnizate cu privire la aceste transferuri devine dificilă diferențierea dintre transferurile unor sume legale sau a unora ilicite.

Bănci offshore, sunt acele bănci care acceptă depozite de la persoane fizice sau juridice nerezidente, multe jurisdicții având reguli de AML(ANTI-MONEY LAUNDERING) destul de relaxate, iar în anumite jurisdicții acestea se combină cu reguli foarte stricte referitoare la confidențialitatea bancară. De aceea, băncile offshore reprezintă una dintre tehnicile cele mai populare de structurare, mai ales printre evazioniștii fiscali sau politicienii corupți și datorită faptului ca băncile nu dezvăluie detalii despre activitatea clienților, nici chiar autorităților.

Corporațiile de tip shell, reprezintă entități care în mod formal sunt constituite ca o companie, dar care nu derulează în mod concret nici o afacere. Ele sunt angajate în tranzacții fictive sau în deținerea de fonduri care să ascundă adevărata proprietate asupra acestora.

Structurile sofisticate de spălare de bani utilizează o rețea complexă de corporații shell în divesre țări. Banii sunt transferați între aceste corporații. Pentru a evita să atragă atenția, acestor companii li se creează o „istorie” a afacerii, așa încât să pară că sunt active în domeniul lor de mult timp.

Conturi mobile, „ Walking Account”, este un cont pentru care titularul a transmis standing instruction ca toate fondurile să fie transferate imediat ce sunt primite în unul sau mai multe conturi. Prin crearea unei astfel de structuri de astfel de conturi, se pot crea automat câteva straturi de transfer imediat ce intervine un incoming de fonduri. Această tehnică este foarte utilizată pentru că este dificil de detectat – banii se mută foarte repede prin conturi din toată lumea.

Intermediari. Avocații, contabilii și alți profesioniști pot fi folosiți ca intermediari, mijlocitori între fondurile ilegale și infractori. Profesioniștii se angajează în anumite tranzacții în numele clienților lor, care rămân anonimi. Aceste tranzacții pot include folosirea corporațiilor de tip shell, înregistrări fictive și documentări aparente complexe.

Infractorii folosesc intremediari pentru ca aceștia conferă credibilitate și reduc suspiciunile. În plus, acești profesioniști au în general obligații de confidențialitate față de clienții lor.

În consecință, multe țări au inclus recent în legislația lor de AML cerințe pentru profesioniștii din domeniul non-financiar.

Integrarea fondurilor în economia reală

După ce a reușit să traverseze primele două etape ale procesului de spălare a banilor, infractorul sau grupul infracțional trece la a treia etapă-integrarea-, în care fondurile intră în circuitul economic legal. Spălătorul de bani poate acum să investească legal fondurile pe piața imobiliară, a bunurilor de lux sau a afacerilor, la alegere.

Integrarea fondurilor în economia reală : reprezintă mișcarea fondurilor astfel spălate prin intermediul organizațiilor legale; furnizarea unei legalități aparente bogăției acumulate în mod criminal.

Odată ce fondurile sunt stratificate și astfel distanțate de originea lor, ele devin disponibile infractorilor pentru a fi utilizate și controlate drept fonduri aparent legitime.

În acest stadiu al integrării, fondurile sunt gata de a fi folosite pentru investiții în afaceri legale (sau ilegale) sau pur și simplu cheltuite. În acest stadiu, fondurile ilegale au îmbrăcat aparenta haină a legalității.

Exemple de tehnici de integrare:

Carduri de credit&debit

Consultanți

Vânzarea/cumpărarea de bunuri

Reciclarea afacerilor

Activități de import/export

Carduri de Credit & Debit. Cardurile sunt metode eficiente de integrare a banilor ilegali în sistemul financiar. Prin menținerea conturilor în jurisdicții offshore din care sunt făcute plățile, criminalii limitează urmele care ar putea duce la țara lor de reședință.

Datorită modificărilor recente ale legislației în materie de AML, anumite jurisdicții offshore au început să permită autorităților să obțină înregistrări ale tranzacțiilor făcute cu carduri pentru clienții lor. În plus, MasterCard și Visa oferă acum informații guvernului SUA.

Consultanți. Această schemă este larg folosită. Consultanții sunt cel mai adesea fictivi- infractorul poate fi el însuși consultantul, caz în care banii sunt rutați către el. Acești bani sunt declarați ca venit din servicii prestate și sunt utilizați ca venituri legitime.

În multe cazuri infractorii folosesc consultanți reali (contabili, investment managers, avocați) care prestează anumite servicii legale pentru ei. Aceste servicii pot include cumpărarea de bunuri. Se practică alimentarea contului pe care consultantul îl are deschis pentru clienți, iar de acolo consultantul face plăți în numele clientului.

Vânzarea/ Cumpărarea de bunuri. Pentru integrarea fondurilor ilegale în sistemul financiar legitim. Infractorii recurg adesea la cumpărări și vânzări reale sau fictive de bunuri. Această schemă poate fi folosită direct, sau în combinație cu corporații te tip shell sau alte metode mai sofisticate. Rezultatul este că infractorii pot trata câștigurile din aceste tranzacții ca venituri legitime obținute din vânzarea unei proprietăți/bun. Familiile „tradiționale” de infractori din SUA folosesc această metodă pentru că le place să își investească banii în bunuri de consum în propria țară.

Reciclarea afacerilor. Prin această metodă fondurile ilegale sunt combinate cu cash flowul din afaceri aparent legale. Afacerile de tip retail care sunt cash-intensive( precum spălătorii auto, baruri, restaurante) sunt printre cele mai tradiționale metode de spălare de bani. Principala cerință este ca afacerea folosită ca „ front business” să aibă cifră de afaceri mare și încasări în numerar mari.

Activități de import/ export. Pentru a aduce banii „legitimi” în țara de origine a infractorilor, aceștia folosesc astefel de afaceri de import/ export : companii locale vor exporta bunuri unor companii nerezidente și vor factura acele b unuri. Fondurile ilegale sunt trimise și raportate ca venituri din export. Tranzacția funcționează și în sens invers. În multe cazuri nu este vorba de un comerț real ci numai pe hârtie.

În cadrul procesului de spălare a banilor s-au identificat anumite puncte vulnerabile, puncte dificil de evitat de către cel care spală banii și în consecință ușor de recunoscut, respectiv:

intrarea numerarului în sistemul financiar;

trecerea numerarului peste frontiere;

transferurile în cadrul și dinspre sistemul financiar.

Intrarea numerarului în sistemul financiar se realizează prin:

fragmentarea operațiunilor în numerar în scopul evitării raportării tranzacției prin divizarea operațiunilor sub nivelul minim de raportare;

folosirea inadecvată a listelor de excepții prin care unele categorii de operații cu numerar sunt exceptate de la raportare (presupune uneori complicitatea unităților financiare respective);

executarea de false documente de raportare pentru a legitima numerarul general;

depunerile de profituri ilegale în bănci corespondente pot fi prezentate ca transferuri de la bancă la bancă;

Trăsăturile fenomenului de spalare a banilor

. a) Anonimatul- este una din regulile spălării banilor prin care tranzacția cu valori obținute din infracțiuni trebuie să fie asemănătoare altor tranzacții legale din mediul sau locul unde acestea au loc. În esență, numerarul nu trebuie să lase nicio pistă care să conducă la originea sa. În economiile în care se folosește des numerarul pentru achiziții de mai mică sau mai mare valoare, dispunerea de acesta nu reprezintă niciun risc pentru infractor. Totuși, în majoritatea țărilor, aproape toate tranzacțiile cu sume mari sunt realizate nu cash, ci prin utilizarea altor mijloace de plată (cecuri, polițe bancare, cărți de credit), de aceea cheltuirea sau depozitarea unor sume mari de bani în numerar creează suspiciuni.

Din această cauză, infractorii au creat tehnici și metode variate de inserare a numerarului în sistemul financiar, și anume:

-structurarea, adică divizarea sumelor mari în sume mai mici și depunerea acestora de către mai multe persoane în diverse conturi bancare sau utilizarea sumelor respective în vederea achiziționării altor instrumente de plată, cum ar fi titlurile la purtător sau ordinele de plată;

-contrabanda cu numerar, prin simpla scoatere ilegala din țară a unei cantități de bani în numerar și introducerea acesteia într-o altă țară, în general cu reguli mai puțin stricte, de obicei prin curieri sau prin ascunderea cantității pe vase cargo;

-amestecul fondurilor ilegale cu cele care provin dintr-o afacere legală cu numerar, sume care apoi sunt depozitate împreună.

b) Viteza- circulația rapidă a valorilor, pentru a nu putea fi detectate. Odată ce numerarul a intrat în sistemul financiar, fie că se află sau nu în țara de origine, spălătorul poate utiliza avantajele create de progresele informațice (IT), metodele moderne de transmitere a banilor, pentru a-i pune rapid în circulație. Transferurile bancare electronice pot mișca sume mari de bani aproape oriunde în lume în doar câteva minute, fără ca deținătorul lor să fie nevoit să treacă pe la bancă sau să implice angajații băncii.

c) Complexitatea. Prin împărțirea fondurilor sale în mai multe tranzacții și viteza acestor operațiuni, spălătorul face dificilă și uneori imposibilă munca investigatorilor de a reconstitui drumul banilor. Transferurile dintr-un cont în mai multe conturi aflate în alte țări și redirecționarea ulterioară dinspre acele țări creează un circuit complex multinațional electronic, care face dificilă urmărirea lor de către organelle de cercetare.

d) Secretul. În ciuda faptului că secretul bancar are un scop legitim și o justificarea comercială, acesta poate conduce la apariția unor paradisuri financiare, ce oferă protecție infractorilor, la nivel mondial existând aproximativ un million de corporații anonime, ce impun un secret financiar strict și apără investitorii străini de investigații și anchete judiciare.

1.6. Tehnici de dîșimulare a originii ilicite

– supraevaluarea prețului unui bun printr-o factură de valoare mai mare decât valoarea sa reală sau printr-o factură partial sau în totalitate falsă;

– tranzacții comerciale false inserate în cadrul unei afaceri legale prin: tranzacții cu numerar dintr-o valută în alta în mod repetat și rapid, folosirea unor conturi bancare multiple, deschiderea și închiderea repetată a acestora, transferuri electronice bancare din contul unor persoane juridice în contul unor persoane fizice, efectuarea de transferuri externe a unor valori mari folosind multiple instrumente monetare, cecuri bancare sau de călătorie, operațiuni de credit, investiții, constituirea de garanții fictive, etc;

– metoda împrumutului returnat. O parte din fondurile transferate pe căi ilicite în străinătate revin sub formă de împrumut infractorului sau firmei pe care o controlează. Această operațiune este urmată apoi de returnarea sumei împrumutate, la care se adaugă dobânzile convenite de parti și eventual penalități de intarziere, ce conduc la sume din ce în ce mai mari, care intra astfel in circuitul legal;

– polițele de asigurare, prin schimbări frecvente ale beneficiarilor, plata unor prime mai mari decât cele normal datorate și solicitarea ulterioară ca rambursarea să fie făcută către o terță persoană, recepționarea primelor de asigurare prin brokeri sau intermediari financiari din centre offshore care nu respectă regulile de publicitate sau evidență, la care de fapt intentionat nici nu sunt obligati contractual.

1.7. Sisteme utilizate în spălarea banilor.

a) Destinațiile offshore. Paradisurile offshore sunt țări sau teritorii, adesea insule sau grup de insule, care acceptă implantări fictive de companii, utilizate ca simple cutii poștale, zone cu reglementări elastice privind controlul schimburilor valutare și mari libertăți privind impozitele și care oferă, în același timp, aproape fără excepție, un secret bancar impenetrabil și multe drepturi în acest sens companiilor private.

În momentul în care banii sunt transformați într-o formă care poate fi transferată sau cu care se poate face contrabandă, cel mai adesea aceștia iau calea unui centru offshore.

Acest sistem oferă reale avantaje practice pe care infractorii le cunosc. În primul rând , fondurile sunt plasate în zonele geografice protejate de jurisdicții ce nu admit influența jurisdicțiilor în care s-a obținut profitul. Prin implicarea unei alte jurisdicții, apar mai multe bariere legale și financiare în calea organelor de investigație, atât sub aspectul obținerii, cât și al conservării ori valorificării probei care să poată fi admisă în instanță. În al doilea rând, sunt încă multe țări care facilitează primirea banilor din exterior indiferent de sursa acestora sau a modului de transmitere, bani ce pot intra direct și discret în sistemul bancar convențional, întrucât nu există nicio obligație de plată a taxelor, nu există o dovadă a capitalului social, niciun acord de dublă impunere, nicio obligație de a ține registre contabile, nu există administratori sau acționari înregistrați, nu se cunosc persoanele care dețin puterea de decizie în companie, nu se cunoaște identitatea adevăratului beneficiar, etc. De obicei, propriețării companiilor nu au reședința în țările unde și-au înființat societatile, aceste persoane fiind reprezentate prin împuterniciți, care primesc dispoziții prin mijloace codificate convenite anterior.

Paradisurile fiscale reprezintă una din cele mai comune și utilizate proceduri pentru fraudă și evaziune fiscală la nivel internațional.

b) Companiile scoică. În esență, companiile scoică sunt acelea care există doar pe hârtie. Documentele de înființare ale companiei pot cuprinde un cont bancar valid și ceva mai mult decât numele sau adresa avocatului sau agentului care se ocupă cu înființarea companiei, împuternicit și poate câțiva acționari.

Sunt acele companii care nu au active independente sau operațiuni comerciale proprii și care sunt utilizate de propriețării acestora pentru a-și desfășura afacerile sau pentru a menține controlul asupra altor companii. O companie scoică este inregistrata în țara în care este înființată, dar nu este tranzacționată pe piața de capital și nu operează de sine stătător. Întrucât companiile scoică nu sunt ilegale, spălătorii de bani, evazioniștii și finanțatorii terorismului le pot relativ usor converti și utiliza pentru ascunderea provenienței ilicite a veniturilor. Aceste companii sunt ușor de înființat și pot fi conectate cu alte companii scoică din lume. Dacă o companie scoică este înființată într-o jurisdicție cu o legislație strictă sub aspectul protejării secretului bancar, este aproape imposibil să se identifice adevaratii propriețări sau administratori ai societății și, de aceea, este imposibil să se urmărească fondurile ilicite care sunt returnate către beneficiarul real.

O tehnică folosită cu succes de infractori este înființarea de companii scoică pentru a le putea vinde acțiunile „investitorilor externi”. Acești „investitori externi” sunt de fapt intermediari folosiți de spălătorii de bani. Achiziționarea acțiunilor se face cu documentația legală necesară și banii intră astfel în mod legal în posesia infractorilor.

De obicei, înființarea companiilor scoică se face nu de propriețări, ci de agenți, care selectează jurisdicțiile ce oferă avantajele unei înființări rapide, costuri mici de înmatriculare, clauze minime sau care caută acele zone geografice care facilitează apariția companiilor „pe țeavă”, locații unde nu se solicită informații despre propriețări sau care interzic dezvăluirea unor astfel de informații.

c) Folosirea liber-profesioniștilor. Avocații, noțării, contabilii și alti liber-profesionisti realizează un număr semnificativ de activități în sprijinul clienților lor, organizând și administrându-le afacerile financiare și comerciale. Înainte de toate, ei acordă asistență persoanelor fizice și juridice în domenii precum investițiile, înființări de companii, administrare, management, optimizarea situației lor fiscale și alte operațiuni legale. În plus, consultanții legali pregătesc și, dacă este necesar, strâng documentația necesară pentru înființarea de societăți comerciale. În multe situatii, pentru beneficii materiale substantiale, astfel de profesioniști pot fi direct implicați în desfășurarea de tipuri specifice de tranzacții financiare, de exemplu, păstrarea fondurilor sau plata prețului de achiziționare sau vânzarea de bunuri imobiliare. Unii din acești liber-profesioniști ajung să se specializeze în identificarea unor societăți comerciale sau locații offshore pentru utilizarea lor în scheme de spălare a banilor, producând toată documentația de specialitate necesară, ce oferă o aparență de legalitate afacerilor.

În esență, liber-profesioniștii folosiți ca intermediari dețin cunoștințe și competențe ce pot fi utilizate de infractori pentru transformarea profiturilor ilegale în venituri legale.

d) Sistemele alternative de transmitere a banilor.

Sistemele alternative de transmitere rapidã a banilor (SAT) permit ca banii să circule în jurul lumii fãrã a utiliza sistemul bancar convențional. SAT poate fi utilizat în scopuri legale și ilegale și poate exista în forme diverse. De obicei sunt pãstrate evidente ale tuturor tranzacțiilor, dar acestea pot fi fãcute în dialect, prescurtate sau printr-un limbaj nefamiliar investigatorilor și de aceea poate fi dificil sau imposibil de interpretat.

Din motive evidente, SAT este un sistem atractiv și folosit pe scarã largã de cãtre rețelele crimei organizate și infractorii periculosi. SAT este utilizat nu numai pentru a spãla veniturile obtinute din infractiuni, dar și pentru a evita taxele fiscale și obligatiile vamale. Existã și o îngrijorare la nivel internațional asupra faptului cã SAT poate fi folosit usor în finantarea terorismului. Se estimeazã faptul cã existã în Europa mii de bancheri SAT, majoritatea aparținând comunitãtilor asiatice, iar clientii lor sunt persoane fizice obisnuite și nu infractori.

Desi este o afacere discretã, bancherii din economia subteranã sunt probabil cunoscuti în cadrul comunitãtii și respectati pentru serviciile pe care le oferã în transmiterea banilor care au fost câstigati în strãinãtate cãtre familiile de acasă, adesea la o ratã de schimb mai bunã și cu un comîșion mai scãzut decât cel aplicat de bãnci sau de sistemele oficiale de transmitere rapidã de bani.

Transferurile de bani sunt, de obicei, folosite de cãtre persoane care nu pãstreazã o relatie traditionalã cu banca și care vor să transfere banii în tara lor de origine, cu minimum de cheltuieli. Aceste transferuri pot fi folosite și de cãtre spãlãtorii de bani. Prin intermediul unei retele internaționale de agenții localizate peste tot în lume, o persoanã poate transfera electronic bani rapid (de obicei, în cca 10 minute), cu încredere, convenabil și la preturi atractive unor alte persoane aflate în una din cele peste 150 de tãri.

e) Cazinourile și Internetul.

Un cazino este un club comercial de jocuri care ofera mai multe tipuri de jocuri, de exemplu jocuri mecanice, care solicitã monezi sau jetoane pentru a fi activat.

Cazinourile sunt vulnerabile de a fi manipulate de cãtre spãlãtorii de bani datoritã vitezei și naturii intensive a jocurilor cu numerar și datoritã faptului cã într-un numãr mare de tãri cazinourile furnizeazã clientilor lor o gamã largă de servicii financiare. Acestea servicii disponibile la cazinouri sunt similare, în multe cazuri cu cele furnizate de bãnci și pot include conturi de debit sau credit, facilitãti pentru transmiterea sau primirea de fonduri direct de la alte instituții, precum și servicii de schimb valutar și de încasare în numerar a cecurilor.

Cazinourile din România încã nu aplicã servicii formale financiare, dar nu putem exclude cã acestea ar putea fi interesate în serviciile respective într-o scurtã perioadã de timp.

Riscul spãlãrii banilor este foarte mare datoritã faptului cã Internetul folosit în aceste cluburi oferã accesul usor și aproape universal, eliminã contactul fatã-în-fatã și este extrem de rapid și eficient în eliminarea frontierelor. Există trei caracteristici ale Internetului care împreună tind să agraveze anumite riscuri convenționale de spălare a banilor:

accesul ușor prin Internet;

contactul dintre client și instituție este unul depersonalizat;

rapiditatea tranzacțiilor electronice.

f) Societãtile cu titluri nominale și la purtãtor.

Certificatele de actionar sunt documente care dovedesc dreptul de prioritate asupra companiei sau societății comerciale. În majoritatea tãrilor, detinãtorul de actiuni este înregistrat și orice transfer de actiuni cãtre o altã persoanã trebuie să fie înregistrat într-un registru oficial. Totusi, unele jurisdictii oferã posibilitatea detinerii sau transferului actiunilor într-o formã “la purtãtor”.

Aceste actiuni la purtãtor conferã drepturi de proprietate asupra companiei mai mult decât detinerea actualã a actiunilor. În cazul acestor actiuni “la purtãtor” nu existã nici o înregistrare cu privire la actionar și cel care se aflã în posesia fizicã a certificatului de actionar este proprietarul unei părți corespunzătoare din societatea comercială. De aceea, este probabil ca adevãratul proprietar al companiei să nu aparã în nici o evidentã a companiilor sau in vreo statistica guvernamentalã. Atunci când identitatea actionarilor nu este înregistratã la emiterea și transferarea unei actiuni, dreptul de proprietate este anonim. Astfel de companii reprezintã mijloace excelente pentru primirea, detinerea și transferul averii în mod anonim, la adăpostul controlului financiar sau al organelor judiciare.

g) Folosirea organizațiilor non-profit.

Organizațiile non-profit adună sute de miliarde de dolari anual de la donatori și distribuie acesti bani -după plata costurilor lor administrative- către beneficiari. Atât cheltuielile lor administrative, cât și cuantumul și necesitatea cheltuielilor beneficiarilor pot fi exagerate și dificil de apreciat utilitatea lor.

Folosirea cu rea-credintã a organizatiilor non-profit pentru spălarea banilor și finantarea terorismului este o modalitate frecvent folosită de rețelele crimei organizate, de multe ori aceste entități fiind create special în astfel de scopuri.

Problema aceasta a captat antentia Grupului de Acțiune Financiarã Internaționalã (GAFI), G8 și Națiunilor Unite, precum și a autoritãtilor naționale din mai multe regiuni.

1.8. Metode de spălare a banilor

Metodele de spălare a baniilor sunt foarte diferite. Metodele pot varia de la cumpărarea și vinderea unui obiect de lux (de ex. o mașină sau o bijuterie) până la trecerea banilor printr-o rețea complexă, internațională, de afaceri legale și companii „scoică" (companii care există în primul rând numai ca entități legale fără să desfășoare activități de afaceri sau comerciale). Inițial, în cazul traficului de droguri sau altor infracțiuni cum ar fi contrabanda, furtul, șantajul etc., fondurile rezultate iau în mod curent forma banilor lichizi care trebuie să intre printr-o metodă oarecare în sistemul financiar

Metoda PIZZA.

Acest circuit este folosit îndeosebi de traficanții de droguri și se desfășoară în două faze și anume:

–  în prima fază, sunt transferate în afara țării sume importante de bani lichizi proveniți din distribuirea drogurilor , aceste fonduri fiind depuse în conturi bancare, iar apoi aceste fonduri sunt virate în conturi deschise de o societate paravan din țări cu renume în spălarea banilor ;

–  a doua fază reprezintă repatrierea fondurilor în țară pentru a fi utilizate în mod legal, acordând împrumuturi, achiziționând bunuri imobiliare sau comerciale, tranzacțiile comerciale fiind alese în funcție de cifra de afaceri , unde componența principală trebuie să fie banii cash, iar un al doilea criteriu în cadru cifrei de afaceri fiind dificultatea controlării acesteia .

Acest sistem este foarte ingenios, fiind greu de detectat. În cazul acestui circuit au fost atrași patroni ai rețelelor de restaurante, magazine de bijuterii, societăți prestatoare de servicii , care au cedat tentației de a se îmbogății cât mai rapid și au început să comercializeze și droguri pe lângă serviciile de bază oferite.

Metoda HAWALA

Hawala este o metodă de o manieră foarte ingenioasă, bazându-se pe sistemele bancare clandestine. Anumite comunități care nu au încredere în sistemul bancar tradițional, au stabilit sisteme paralele pentru transferarea fondurilor.

Principiul acestui sistem constă în depozitarea fondurilor la un particular din țara sa, recuperarea făcându-se de la o altă persoană dintr-o țară terță. Persoanele care practică de regulă acest sistem sunt comercianții membri ai aceleiași familii, acest sistem bazându-se pe încrederea reciprocă, nelăsând urme scrise: „contabilitatea” este globală între cei doi comercianți, ei comparând periodic soldurile transferului.

Această tehnică este folosită de regulă de comunitățile indiene, chineze sau cele din Orientul Mijlociu. Originalitățile acestei metode pot părea depășite și demodate, dar practica a confirmat faptul că această metodă este intens folosită, mai ales de rețelele crimei organizate, principala atracție a acestei metode fiind absența oricăror urme.

Modelul francez

Transferurile reprezintă o primă problemă ce merită atenție pentru a crea o imagine corectă în acest domeniu. Serviciile de politie franceze, au urmărit activitatea unei importante bănci pariziene, care, pentru a facilita relațiile economice dintre Franța și anumite țări africane, a deschis o agenție rezervată repatrierii economiilor muncitorilor emigranți. Aceștia puteau să-și deschidă un cont în țara lor de origine și să depună fonduri care tranzitau printr-un cont intern de trecere. Atenția poliției a fost atrasă  că numeroși traficanți deschiseseră, fie sub domicilii false, nume împrumutate, unul sau mai multe conturi bancare pentru transferarea beneficiilor realizate din traficul de droguri, prin justificarea falsă a unor economii din salarii.

CAPITOLUL II
ORGANISME INTERNE ȘI INTERNAȚIONALE CU ROL ÎN PREVENIREA ȘI COMBATEREA FENOMENULUI DE SPĂLARE DE BANI

2.1. Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) – lider în elaborarea, coordonarea și implementarea sistemului național de combatere a spălării banilor

Legile în vigoare din România prevăd obligativitatea unor persoane juridice sau fizice de a contribui la prevenirea și combaterea acestui fenomen. Potrivit Legii 656 cu modificările ulterioare instituțiile de credit și sucursalele din România ale instituțiilor de credit străine; instituțiile financiare, precum și sucursalele din România ale instituțiilor financiare străine; administratorii de fonduri de pensii private, în nume propriu și pentru fondurile de pensii private pe care le administrează, agenții de marketing autorizați/avizați în sistemul pensiilor private; cazinourile; auditorii, persoanele fizice și juridice care acordă consultanță fiscală sau contabilă; noțării publici, avocații și alte persoane care exercită profesii juridice liberale, în cazul în care acordă asistență în întocmirea sau perfectarea de operațiuni pentru clienții lor privind cumpărarea ori vânzarea de bunuri imobile, acțiuni sau părți sociale ori elemente ale fondului de comerț, administrarea instrumentelor financiare sau a altor bunuri ale clienților, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, funcționării sau administrării unei societăți comerciale, constituirea, administrarea ori conducerea societăților comerciale, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare sau a altor structuri similare ori desfășurarea, potrivit legii, a altor activități fiduciare, precum și în cazul în care își reprezintă clienții în orice operațiune cu caracter financiar ori vizând bunuri imobile; furnizorii de servicii privind societăți comerciale sau alte entități; persoanele cu atribuții în procesul de privatizare; agenții imobiliari; asociațiile și fundațiile; alte persoane fizice sau juridice care comercializează bunuri și/sau servicii, numai în măsura în care acestea au la bază operațiuni cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro au anumite obligații.

Dincolo de prevederile legilor care specifică clar anumite obligații, eu consider că schimbarea mentalității și implicarea tuturor membrilor societății în această luptă este esențială pentru reușita acestui demers. Totodată consider că, conlucrarea între aceste organisme este foarte importantă.

Pentru punerea în aplicare a legii nr.21 din anul 1999 s-a înființat un organism specializat numit „Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor”, organ cu personalitate juridică, în subordinea guvernului.

Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor este Unitatea de Informații Financiare a României (FIU) de tip administrativ, cu rol de lider în elaborarea, coordonarea si implementarea sistemului național de combatere a spălării banilor și finanțării terorismului. 

Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor și-a început activitatea inca din anul 1999, functionand ca organ de specialitate cu personalitate juridica în subordinea Guvernului. Această instituție are ca obiect de activitate „…prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării actelor de terorism, scop în care primeste, analizeaza, prelucreaza informații și sesizeaza, Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie și Justitie”, iar în situatia în care se constata existenta unor operațiuni suspecte de finantare a unor acte de terorism sesizeaza de îndata și Serviciul Român de Informații. 

Oficiul este condus de un presedinte, numit de Guvern din rândul membrilor Plenului Oficiului, care are calitatea de ordonator principal de credite. Plenul Oficiului este structura deliberativa și de decizie, format din câte un reprezentant al Ministerului Economiei și Finantelor, Ministerului Justitiei și Libertatilor Cetatenesti, Ministerului Administratiei și Internelor, Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie și Justitie, Băncii Naționale a României, Curtii de Conturi și Asociatiei Române a Bancilor și este numit în functie pe o perioada de 5 ani, prin hotarâre a Guvernului, la propunerea instituțiilor reprezentate. Activitatea deliberativa și de decizie a Plenului se refera la lucrarile de specialitate analizate. 

Personalul angajat al Oficiului cuprinde personal de specialitate format din analisti financiari, personal auxiliar de specialitate format din asistenti analisti, precum și personal contractual care ocupa functii specifice sectorului bugetar. În vederea îndeplinirii atributiilor sale, Oficiul are constituit un aparat propriu, a cărui organigrama a fost recent modificata prin Hotarârea Guvernului nr. 1599/2008 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.

Functiile de baza ale Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor sunt urmatoarele: 

Colectarea, procesarea și analiza informațiilor financiare. În conditiile în care, din analiza datelor și informațiilor prelucrate la nivelul institutiei, rezulta indicii temeinice cu privire la spalarea banilor, Oficiul sesizeaza de îndata Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie și Justitie, iar în situatia în care se constata finantarea unor acte de terorism, institutia noastra sesizeaza de îndata și Serviciul Român de Informații cu privire la operațiunile suspecte de finantare a actelor de terorism, în conformitate cu prevederile legii speciale, fiind astfel conturata functia de diseminare a informațiilor către autoritatile competente;

Supravegherea, verificarea și controlul entităților raportoare care nu sunt supravegheate de o alta autoritate de supraveghere prudentiala, a carei implementare consta în totalitatea activităților de evaluare și monitorizare sistematica a indicatorilor de risc de spalare de bani realizate la sediul Oficiului – off-site și la sediul entităților raportoare – on site;

Functia Oficiului de factor responsabil în procesul de implementare a regimului sanctiunilor internaționale, urmare intrarii în vigoare a Legii nr. 217/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr.202/2008 privind punerea în aplicare a regimului sanctiunilor internaționale, luând în considerare calitatea sa de supraveghetor pentru acele entitati raportoare care nu au o autoritate de supraveghere prudentiala, conform legii speciale;

Prevenirea și combaterea finanțării actelor de terorism. Oficiul, prin atributiile conferite de legislația în materie, are un rol important în prevenirea și combaterea finanțării actelor de terorism, fapt ce a determinat ca institutia sa fie parte componenta a Sistemului Național de Prevenire și Combatere a Terorismului (S.N.P.C.T.), participând activ, potrivit competentelor sale, atât la activitatea de stopare a unor eventuale fluxuri de finantare a gruparilor teroriste, cat și la analizarea și evaluarea riscurilor la care se expun entitățile raportoare. 

Primirea, procesarea și analiza cererilor de informații. În scopul efectuării unor analize complexe, cât mai ample care implica tranzacții financiare cu elemente de extraneitate, FIU România activeaza pe plan internațional, punând accentul pe intensificarea schimbului de informații cu instituțiile straine care au functii asemanatoare, în scopul prevenirii și combaterii spălării banilor sau a finanțării actelor de terorism, în conformitate cu prevederile legale.

Cooperarea Oficiului cu autoritatile competente naționale și internaționale, în vederea îndeplinirii cu operativitate a activității sale specifice. 

Managementul resurselor umane, financiare și contabile și realizarea activității de audit public intern

In conformitate cu prevederile legale, Oficiul primeste de la entitățile raportoare trei tipuri de rapoarte:

Raportul de tranzacții suspecte, 

Raportul privind operațiunile cu sume în numerar, în lei sau în valuta, a caror limita minima reprezinta echivalentul în lei a 15.000 euro,

Raportul pentru transferurile externe în și din conturi pentru sume a caror limita minima este echivalentul în lei a 15.000 euro.

Decizia nr.674/29.05.2008 stabileste forma și continutul celor trei tipuri de raportoare sus mentionate. 

2.2. Conlucrarea și colaborarea interinstituțională

Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor cooperează atât pe plan intern cât și internațional cu alte organisme pe linia prevenirii și combaterii fenomenului de spălare de bani.

Așa cum a subliniat Președintele României, „nicio instituție nu va reuși de una singură să atingă performanța de a pune sub control fenomenul de spălare a banilor și crima organizată, pentru că acești bani care adesea trebuie spălați, de fapt provin din crimă organizată iar cooperarea interinstituțională este singura soluție pentru a fi eficienți în lupta împotriva rețelelor de crimă organizată și în depistarea fenomenului de spălare a banilor de către indivizi sau firme”.

Conlucrarea și colaborarea Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor cu Banca Națională a României

În contextul cooperării între Oficiul cu Banca Națională a României un rol important este participarea reprezentanților Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, în calitate de lectori la Programul de instruire destinat personalului B.N.R. având ca temă „Aspecte practice privind implementarea standardelor internaționale în domeniul combaterii spălării banilor și finanțării terorismului”. Acest program a materializat practic intenția Băncii Naționale a României de a asigura perfecționarea profesională a specialiștilor săi, în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor, prin prisma necesității intensificării cooperării inter-instituționale. În baza acestui program au fost organizate o serie de sesiuni de lucru în care reprezentanții Oficiului au susținut prezentări ce au pus accentul pe necesitatea unui sistem național eficient de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului, cooperarea inter-instituțională și internațională în domeniu, precum și pe aspectele practice privind instrumentarea cazurilor de spălare a banilor și finanțare a terorismului – tipologii/studii de caz.

Protocolului semnat de Oficiu cu Banca Națională a României în anul 2006, a fost realizată conectarea Oficiului la Rețeaua de Comunicații Interbancare a Băncii Naționale a României, ceea ce permite în prezent instituțiilor de credit să raporteze „on-line” tranzac\iile în numerar mai mari de 10.000 EUR precum și transferurile externe mai mari de 10.000 EUR (15.000Euro).

Conlucrarea și colaborarea Oficiului Național de Prevenire si Combatere a Spălări Banilor cu băncile comerciale

Băncile, sucursalele băncilor străine, instituțiile de credit și sucursalele din România ale instituțiilor de credit străine au rolul de a contribui la eliminarea sau reducerea a fenomenului de spălare a banilor în societate.

În mod tradițional, eforturile de combatere a spălării banilor s-au concentrat în mare măsură asupra procedurilor de constituire a unor depozite de către instituțiile din sectorul financiar deoarece spălarea banilor prin această metodă este ușor de recunoscut. Astfel cei care apelează la utilizarea sistemului bancar în scopul ascunderii fondurilor frauduloase și transformarea acestora în fonduri licite au găsit noi mijloace pentru transformarea banilor câștigați ilegal și combinarea lor cu fondurile legitime înainte de a le introduce în sistemul financiar, făcând astfel mai dificilă detectarea în etapa plasării. În ultimul timp, tot mai multe cazuri de spălare a banilor îmbracă forme din cele mai sofisticate, în care numerarul nu este implicat.

Băncile, în calitatea lor de furnizori ai unei game largi de servicii de transfer de fonduri și de creditare, pot fi utilizate în toate etapele spălării banilor de la plasare, la stratificare și integrare. Sistemele electronice de transfer al fondurilor permit transferul rapid al acestora între conturi sub nume și jurisdicții diferite. Operațiunile multiple și diversificate în conturi sunt folosite de multe ori ca parte a procesului de spălare a banilor, creând straturi complexe de tranzacții.

În acest context, organizațiile criminale sofisticate și „spălătorii de bani profesioniști” doresc să apeleze la serviciile bancare pentru a-și utiliza fondurile „murdare”.

Obligațiile acestor instituții bancare în acest domeniu , se referă la:

Obligația de identificare a clientilor;

Obligația privind stabilirea procedurilor pentru prevenirea spălări banilor;

Obligația entităților privind desemnarea persoanelor cu responsabilități in aplicarea legii;

Obligația de raportare către Oficiu a operațiunilor suspecte, înainte sau după efectuarea lor , a operațiunilor de depunere/retragere în numerar ce depășesc echivalentul a 15.000 Euro precum și transferurilor externe mai mari decât echivalentul a 15.000 Euro;

Interzicerea efectuării operațiunilor în cauza pe perioada suspendării comunicate de Oficiu;

Obligația de a comunica în termen Oficiului toate datele și informațiile solicitate pentru îndeplinirea atribuțiilor acestuia;

Obligația de păstrare a documentelor referitoare la identitatea clientului și la operațiunile care fac obiectul Legii nr. 656/2002;

Interzicerea avertizării clienților și a transmiterii informațiilor deținute în legatură cu spălarea banilor, în afara condițiilor prevăzute de lege.

Asociația Română a Băncilor a jucat un rol important în întărirea cooperării între ONPSB și băncile din România . În acest sens s-u organizat diverse reuniuni la care au participat și specialiști din cadrul ambelor organizații pentru a se expune aspectele legislative și studii de caz în domeniul prevenirii și combaterii criminalită\ii economicofinanciare precum și cazuistica în domeniul prevenirii finanțării terorismului prin utilizarea sistemul financiar, care au avut ca finalitate îmbunătățirea, din punct de vedere calitativ, a rapoartelor de tranzacții suspecte transmise Oficiului în ultimii ani.

Conlucrarea și colaborarea Oficiului Național de Prevenire si Combatere a Spălări Banilor cu Comîșia De Supraveghere a Asigurarilor

Comîșia De Supraveghere a Asigurarilor a elaborat norme care reglementează activitatea de combatere a spălării banilor și a finanțării actelor de terorism prin intermediul pieței asigurărilor se aplică tuturor societăților de asigurare și/sau reasigurare, precum și sucursalelor din România ale societăților de asigurare și/sau reasigurare străine, instituind o serie de obligații în sarcina acestora, în principal în ceea ce privește identificarea clienților și raportările care trebuie transmise C.S.A., cât și O.N.P.C.S.B.

Astfel, potrivit Normelor, asigurătorul va avea obligația de a identifica, verifica, înregistra și actualiza identitatea clienților înainte de a iniția orice relație de afaceri, iar în situația în care există îndoieli cu privire la faptul că un client acționează în nume propriu sau în cazul în care există certitudine cu privire la faptul că acel client acționează în numele altei persoane, este obligat să ia măsuri pentru a obține informații cu privire la adevărata identitate a persoanei în interesul ori în numele căreia acționează clientul.

De asemenea, se instituie obligația asigurătorilor de a verifica și actualiza datele de identificare ale clienților pentru orice tranzacție care implică o sumă de minimum 15.000 euro, iar în situația în care această tranzacție se efectuează în numerar, să o raporteze către C.S.A și O.N.P.C.S.B. Tranzacțiile care trezesc suspiciuni de spălare a banilor sau de finanțare a actelor de terorism trebuie raportate imediat, chiar dacă valoarea este mai mică decât 15.000 euro.

Potrivit normelor, C.S.A. este în drept să monitorizeze operațiunile cu instrumente financiare efectuate de către asigurători, în scopul de a identifica tranzacțiile suspecte, și are calitatea de autoritate raportoare către O.N.P.C.S.B. atunci când din datele obținute rezultă suspiciuni de spălare a banilor, finanțare a actelor de terorism sau încălcări ale dispozițiilor Legii nr. 656/2002 cu modificarile ulterioare.

În calitate de membru al Asociatiei Internaționale a Supraveghetorilor în Asigurări IAIS (Internațional Association of Insurance Supervisors) – asociație care reunește aproximativ 180 de membri din peste 130 de țări –  C.S.A. a respectat, în elaborarea acestor norme, cel de-al 28 Principiu de bază al IAIS, privind prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării actelor de terorism, precum și principiile OECD în domeniu.

Potrivit unui studiu elaborat recent de către IAIS privind practicile de supraveghere în domeniul asigurărilor, peste 80% din autoritățile de supraveghere din jurisdicțiile membre desfășoară activități și în domeniul prevenirii spălării banilor.

Conlucrarea și colaborarea Oficiului Național de Prevenire si Combatere a Spălări Banilor cu Comîșia Naționala a Valorilor Mobiliare

Comîșia Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM) este o autoritate administrativă autonomă a statului român, are ca scop reglementarea și supravegherea pieței de capital, piețele de mărfuri(reglementate) și instrumentele financiare derivate, dar și instituțiile și operațiunile specifice ale acestora. CNVM este subordonată Parlamentul României, prezentând acestuia din urmă rapoarte prin intermediul comîșiilor pentru buget, finanțe și bănci ale celor două camere.

Printre obiectivele principale ale scesui organism sunt : promovarea încrederii în piețele reglementate și în investițiile în instrumentele financiare; asigurarea protecției operatorilor și investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive și frauduloase; promovarea funcționării corecte și transparente a piețelor reglementate; prevenirea manipulării pieței și a fraudei și asigurarea integrității piețelor reglementate; stabilirea standardelor de soliditate financiară și de practică onestă pe piețele reglementate.

Aceste obiective ale Comîșiei pot fi realizate numai dacă se asigură eliminarea sau diminuarea fenomenului spălării banilor și a finanțării actelor de terorism prin intermediul pieței valorilor mobiliare ceea ce va contribui la creșterea încrederii investitorilor în piața de capital.

În acest sens , obligațiile acestei Comîșii sunt:

actualizarea reglementărilor referitoare la prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării actelor de terorism;

îmbunătățirea capacității personalului CNVM în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și a terorismului financiar;

dezvoltarea de know-how, care va putea fi pus în practică și de bănci, atunci când vor putea opera direct pe piața valorilor mobiliare și elaborarea unui set de specificații în vederea dezvoltării unui software care va fi integrat în sistemul de supraveghere electronică implementat de CNVM în cadrul programului Phare.
1/2005 privind prevenirea si combaterea spălări banilor si a finanțării actelor de terorism, prin intermediul pietei de capital.ș

identificarea și sancționarea abaterilor depistate în acest domeniu , comîșiei ii revine sarcina sa emita suspiciuni si sa le comunice Oficiului Național de Prevenire si Combatere a Spălări Banilor (ONPCSB).

Toate entitatile controlate de CNVM sunt obligate sa sesizeze tranzacțiile suspecte. În acest sens CNVM monitorizeaza entitatile reglementate pentru a se asigura ca acestea respecta prevederile legale in vigoare referitoare la identificarea, verificarea si inregistrarea clientilor si a tranzacțiilor, raportarea tranzacțiilor suspecte si a tranzacțiilor cu numerar. Totodata, comîșia este in drept sa monitorizeze operațiunile cu instrumente financiare efectuate de entitatile reglementate in scopul de a identifica tranzacțiile suspecte. Cand, din datele obtinute, rezulta suspiciuni de spalare a banilor, CNVM va informa ONPCSB sub forma unei "raporțări de tranzacție suspecta". CNVM poate verifica eficacitatea procedurilor aplicate de entitatile reglementate, solicitandu-le orice informatii sau documente relevante.

Entitatile de valori mobiliare acordă o atentie sporita in momentul in care analizeaza tranzacții cu persoane din jurisdictii care nu beneficiaza de sisteme adecvate de prevenire si combatere a spălări banilor si a finanțării actelor de terorism.

Totodata, entitatile de valori mobiliare trebuie sa raporteze, in cel mult 24 de ore, către Oficiul Național de Prevenire si Combatere a Spălări Banilor si CNVM, tranzacțiile efectuate in numerar, in lei sau valuta, a caror limita minima o reprezinta echivalentul in lei a 15.000 de euro, indiferent daca tranzacția se realizeaza prin una sau mai multe operațiuni legate intre ele.

Identitatea clientilor este foarte importantă și la societățile de valori mobiliare. Pe langa colectarea acestor informatii, entitatile au obligația sa aplice, de indata, procedura de identificare si sa-si revizuiasca informatiile referitoare la identificarea clientului in momentul in care apar suspiciuni asupra acestuia in cursul desfasurarii operațiunilor. Contractele de confidentialitate, legislatia sau prevederile privind secretul profesional nu vor putea fi invocate ca sa restrictioneze capacitatea entităților reglementate de a raporta tranzacțiile suspecte. Pentru a preveni implicarea in actiuni de spalare de bani, entitatile au obligația sa stabileasca si sa aplice proceduri si mecanisme de control intern si sa desemneze unul sau mai multi angajati care vor raporta direct toate monitorizarile Consiliului de Administratie. Unitățile de valori mobiliare au obligația pastrarii tuturor informatiilor privind identitatea clientului, pentru o perioada de cel putin cinci ani, începând cu data cand se incheie relatia cu clientul.

Oficiul a continuat și în cursul ultimilor ani, organizarea în comun a sesiunilor de instruire în domeniu, pentru persoanele ce au responsabilități conform Legii nr. 656/2002, cu modificările și completările ulterioare, din cadrul societăților de servicii de investiții financiare.

Conlucrarea și colaborarea Oficiului Național de Prevenire si Combatere a Spălări Banilor cu Corpul experților contabili si contabililor autorizați din România (CECCAR)

Corpul experților contabili și contabililor autorizați din România a fost înființat pentru ca profesioniștii contabili, prin serviciile de calitate oferite terților, să satisfacă exigențele pieței. CECCAR acționează hotărât pentru înțelegerea și aplicarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiarã, pentru ca piețele de capital din România să aibă o raportare de o înaltă calitate și la un limbaj european.

CECCAR a devenit de-a lungul timpului un institut solid, organizat după modelele europene, recunoscut ca fiind organizația care deține și forța și capacitatea de a prelua și de a transpune, în norme naționale, standardele internaționale din domeniul profesiei contabile.

Poltrivit legilor privind fenomenul de prevenire și combatere a spălării banilor și contabilii autorizați sau experții contabili au anumite obligații în acest sens și se referă în special la obligația de a raporta eventualele suspiciuni legate de activitatea desfășurată de clienții lor, iar nu aceea de a raporta tranzacțiile cu numerar ori tranzacțiile externe ale acestora.

Dincolo de obligațiile specificate de lege, contribuția contabililor și a experților contabili este foarte importantă deoarece ei pot sesiza chiar înaintea instituțiilor bancare actele care au legătură cu spălarea banilor, efectuate de clienții lor.

Conlucrarea și colaborarea Oficiului Național de Prevenire si Combatere a Spălări Banilor cu Uniunea Națională a Noțărilor Publici și a avocaților din România

Uniunea Națională a Noțărilor Publici din România datează din 1995, data la care fostele Noțăriate de Stat și-au încheiat activitatea, luând ființă instituția notarului public, asa cum este cunoscută astăzi publicului larg. Implicați în întocmirea actelor publice și private, a tratâtelor internaționale, noțării își împrumută anume formule, adopta stilul vecinilor, preiau unii de la alții diferite forme, culori, dimensiuni ale sigiliilor (de aur, de ceara, de fum) cu care autentificau actele respective. 

Noțării publici, avocații și alte persoane care exercită profesii juridice liberale, în cazul în care acordă asistență în întocmirea sau perfectarea de operațiuni pentru clienții lor privind cumpărarea ori vânzarea de bunuri imobile, acțiuni sau părți sociale ori elemente ale fondului de comerț, administrarea instrumentelor financiare sau a altor bunuri ale clienților, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, funcționării sau administrării unei societăți comerciale, constituirea, administrarea ori conducerea societăților comerciale, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare sau a altor structuri similare, precum și în cazul în care își reprezintă clienții în orice operațiune cu caracter financiar ori vizând bunuri imobile.

Conlucrarea și colaborarea Oficiului Național de Prevenire si Combatere a Spălări Banilor cu Asociația română a agențiilor imobiliare (ARAI)

Potrivit legii și agențiile imobiliare au obligații în lupta pentru prevernirea și combaterii fenomenului de spălare de bani. În consecință a fost înființată în cadrul oficiului o direcție care să se ocupe strict de supravegherea entităților nonfinanciare. Asociația Română a Agențiilor Imobiliare (ARAI) în colaborare cu ONPCSB au elaborat un set de norme pe care atât oficiul, cât și agențiile imobiliare trebuie să-l respecte. ARAI are obligația de a raporta orice tranzacție cu numerar care depășeșete echivalentul în lei a 15.000 euro, precum și orice alte operațiuni suspecte pe piața de profil. 

Piața imobiliară a ultimilor ani , creșterea numărului de tranzacții speculative în etapa actuală conduce la creșterea rolului acestui organism de supraveghere a tranzacțiilor imobiliare și chiar întărirea rolului acestuia în acest proces din ce în ce mai complex de spălare de bani.

Conlucrarea și colaborarea Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor cu Serviciul Român de Informații

În baza Protocolului de Cooperare încheiat între Oficiu și SRI, în scopul aprofundării cunoștințelor în domeniul securității și siguranței naționale, în vederea optimizării transferului de expertiză pe linia prevenirii și combaterii spălării banilor, în luna mai 2008, specialiști din cadrul Oficiului au participat, în calitate de lectori, la seminarul „Spălarea banilor – factor de risc la adresa securității naționale”, organizat de Serviciul Român de Informații, în cadrul cursurilor Colegiului Superior de Securitate Națională. Acest seminar s-a adresat reprezentanților și autorităților publice, organizațiilor guvernamentale, organizațiilor politice și neguvernamentale, societatea civilă și mass-media.

Conlucrarea și colaborarea Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor cu Ministerul Administrației și Internelor

În contextul colaborării cu Ministerul Administrației și Internelor, menționăm participarea reprezentanților Oficiului la o serie de întâlniri și reuniuni organizate în vederea conjugării eforturilor, în lupta împotriva spălării banilor și finanțării terorismului, precum și în scopul întăririi coordonării strategice în domeniu și analizării sistematice a vulnerabilităților de spălare a banilor și a performanței întregului sistem.

Astfel, în luna iulie 2008, Oficiul a fost reprezentat la Convocarea de specialitate pe linia combaterii infracționalității transfrontaliere organizată de Inspectoratul General al Poliției Române. Cu această ocazie, au fost prezentate cazuri semnificative instrumentate de Direcția de Combatere a Infracționalității Transfrontaliere, sistemul de analiză de risc implementat la nivelul Poliției de Frontieră Română, precum și aspecte legate de cooperarea interinstituțională pe linia combaterii infracționalității transfrontaliere.

De asemenea, un reprezentant al Oficiului a luat parte, în luna septembrie 2008, la “Cea de-a cincea reuniune a șefilor structurilor de crimă organizată din Sud-Estul Europei”, organizată de Inspectoratul General al Poliției Române, Direcția Generală de Combatere a Criminalității Organizate, având ca teme principale de dezbatere monitorizarea traficului de droguri pe Ruta Balcanică, precum și aspecte privind spălarea banilor proveniți din traficul de droguri.

Totodată, luând în considerare necesitatea discutării normelor metodologice pentru implementarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 103/2006 privind unele măsuri pentru facilitarea cooperării polițienești internaționale, aprobată prin Legea nr. 104/2007, în luna octombrie 2008 a avut loc la sediul Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul M.I.R.A., o întâlnire între reprezentanții Oficiului și cei ai C.C.P.I., în vederea analizării posibilității încheierii unui protocol de cooperare între cele două instituții.

De asemenea, un reprezentant al Oficiului a participat, alături de reprezentanții tuturor instituțiilor statului implicate în lupta împotriva corupției, la Masa rotundă pe tema: „Strategii de Prevenire și Combatere a Corupției: România și Indonezia”, ce a avut loc în luna septembrie 2008, cu ocazia vizitei Delegației Indoneziene pentru Convenția Națiunilor Unite împotriva Corupției (UNCAC) în România.

Conlucrarea și colaborarea Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Luând în considerare importanța cooperării între autoritățile de aplicare a legii și Oficiu, în cursul anului 2008, cu ocazia întâlnirilor periodice care au avut loc între reprezentanții autorităților implicate în prevenirea și combaterea spălării banilor, au fost create premisele necesare pentru încheierea unui Protocol de Cooperare între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor privind implementarea Planului de Acțiune pentru organizarea unor seminarii regionale în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor.

În cadrul acestui protocol, încheiat la începutul anului 2009, care reprezintă un instrument deosebit de important în relația de cooperare dintre P.I.C.C.J și Oficiu, vor fi organizate, seminarii regionale de formare în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor, cu procurorii din cadrul Parchetelor de pe lângă Curțile de Apel și Tribunale, precum și cu procurorii din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, serviciilor și birourilor teritoriale ale acesteia.

Activitățile din cadrul acestui program vor avea ca obiectiv prezentarea progreselor legislative înregistrate pe linia prevenirii și combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului, dar și prezentarea problemelor cu care se confruntă procurorii în investigarea cazurilor pornite de la sesizările Oficiului, astfel de expuneri venind în sprijinul activității specialiștilor din domeniu atât din cadrul Oficiului, cât și din cadrul unităților de parchet. Finalizarea perioadei de implementare a Planului de acțiune va fi evidențiată prin organizarea unei conferințe naționale de închidere a programului, în cadrul căreia vor fi prezentate rezultatele și realizările proiectului.

Tot pe linia cooperării cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, se înscrie și participarea specialiștilor din cadrul Direcției Analiza și Prelucrarea Informației, la seminare sau alte întâlniri periodice ale procurorilor români cu experți U.E. în domeniul combaterii spălării banilor. Aceste evenimente au fost dedicate prezentării legislației naționale și europene în domeniul combaterii spălării banilor și dezbaterii de către participanți a aspectelor practice și a metodelor de investigație în cadrul actelor premergătoare și în timpul urmăririi penale, precum și stabilirea unui program, pe viitor, pentru organizarea unor seminarii. În acest sens, rezultatele măsurilor de perfecționare a cooperării Oficiului cu structurile Ministerului Public sunt reflectate prin evoluția indicatorilor care se referă la finalizarea unui număr mare de lucrări și transmiterea acestora către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la suspiciuni de spălare a banilor, care a dispus trimiterea în judecâtă a unui număr ridicat de inculpați în raport cu infracțiuni de spălare de bani.

Rezultate concrete de colaborare reprezintă faptul că în cursul anului 2008, în cadrul Oficiului au fost analizate 2.263 lucrări de bază, dintre care un număr de 670 de lucrări au fost finalizate cu sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la indicii de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor (față de un număr de 608 lucrări transmise în anul 2007), iar un număr de 10 lucrări au fost finalizate cu sesizarea P.I.C.C.J. și a Serviciului Român de Informații cu privire la suspiciuni de finanțare a actelor de terorism (față de un număr de 8 sesizări transmise în anul 2007).

Circuitul informațiilor conform Legii nr.656/2002, cu modificările și completările ulterioare

Sursa: Raportul anual 2007, al ONPCSB

2.3. Conlucrarea și colaborarea internațională a Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor cu alte organisme internaționale

De la înființarea sa și până în prezent, Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor a încheiat un număr de 44 de acorduri (Memorandumuri de Înțelegere – M.O.U., Acorduri sau Declarații de Cooperare) cu Unități de Informații Financiare din străinătate, din care un număr de 16 au fost semnate cu FIU-uri aflate în Statele Membre ale Uniunii Europene, 2 cu FIU-uri din state aparținând Spațiului Economic European, iar 26 Memorandumuri au fost încheiate cu FIU-uri din afara U.E.

Infractiunea de spalare de bani se desfășoară cel mai adesea in mai multe state si zone geografice ale lumii. De aceea se impune cooperarea internaționala prin institutiile juridice ale extradarii, comîșiilor rogatorii, executarea hotararilor judecâtoresti ramase definitive emise de alte state, sechestrul si confiscarea bunurilor rezultat a unor infractiuni comise in strainatâte, precum si noi metode de cooperare intre agențiile naționale ale diferitelor state. Doar existenta unui sistem de norme legislative comune poate ajuta institutiile diferitelor state in cooperarea eficienta in acest domeniu.De asemenea cooperarea internaționala prin intermediul institutiilor internaționale cu atributiuni in acest domeniu (Interpol, Europol, Eurojust etc.). 

2.3.1. Conlucrarea și colaborarea Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor cu instituțiile europene :

Conlucrarea și colaborarea Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor cu Comîșia Europeană

Comitetul de Prevenire a Spălării Banilor și a Finanțării Terorismului este secțiunea din cadrul Comîșiei europene – organul executiv al Uniunii Europene, de a întocmi proiecte de reglementări comunitare și de a monitoriza aplicarea acestora, Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, în calitate de Unitate de Informații Financiare a României, a participat la reuniunile tehnice organizate de acest organism internațional, având o contribuție activă la lucrările Comitetului de Prevenire a Spălării Banilor și Finanțării Actelor de Terorism, care în anul 2008 s-au axat pe următoarele subiecte:

Implementarea Directivei 2005/60/EC (Directiva a-III-a)- Notificarea Implementării măsurilor luate de Statele Membre. Până în prezent, majoritatea Statelor Membre au implementat în întregime prevederile actului comunitar în legislația lor națională. Așa cum s-a menționat în Capitolul I al prezentului Raport, România a transpus în totalitate, în legislația națională, prevederile Directivei 2005/60/EC (Directiva a III a) și ale Directivei 2006/70/EC, cu această ocazie fiind incluse prevederi specifice legate de aplicarea măsurilor standard și a celor suplimentare (precauție sporită) de cunoaștere a clientelei pe care trebuie să le adopte entitățile raportoare prevăzute la art. 8 din Legea nr. 656/2002.

Echivalența țărilor terțe în conformitate cu Directiva 2005/60/EC. Câteva State Membre au stabilit listele țărilor terțe pe care acestea le consideră ca având sisteme echivalente de combatere a spălării banilor și finanțării actelor de terorism, urmare înțelegerii comune privind echivalența țărilor terțe, ce a fost agreată de Statele Membre în cadrul întâlnirii Comitetului, organizată în data de 18 aprilie 2008, la Bruxelles, Belgia. În data de 12 noiembrie 2008, prin Hotărârea Guvernului României nr. 1437/12.11.2008, a fost aprobată Lista cuprinzând statele terțe care impun cerințe similare cu cele prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism cu modificările și completările ulterioare, act normativ publicat atât în Monitorul Oficial al României nr. 778 din 20 noiembrie 2008, cât și pe site-ul oficial al instituției

Conlucrarea și colaborarea Oficiului Național de Prevenire si Combatere a spălării Banilor cu Grupul Egmont

Grupul Egmont este o asociație profesională internațională a Unităților de Informații Financiare, creată în anul 1995, care asigură cadrul de eficientizare a cooperării privind schimbul de informații, instruire, schimb de experiența și de „know-how” în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și a finanțării actelor de terorism, care are 107 membri,

Grupul Egmont iar în baza Principiilor privind schimbul de informații între Unitățile de Informații Financiare a fost creată o rețea securizată de schimb de informații (ESW), care asigură protecția și confidențialitatea informațiilor între părți.

Din componența Grupului Egmont, începând cu anul 2000, face parte și Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, în calitate de Unitate de Informații Financiare din România, în cadrul căreia a fost creată o rețea securizată de schimb de informații, care asigură protecția și confidențialitatea informațiilor transmise între părți

Dacă până în anul 2008, Grupul Egmont a putut funcționa prin sprijinul financiar alocat de FINCEN (Unitatea de Informații Financiare a Statelor Unite ale Americii), care a administrat rețeaua securizată Egmont, precum și prin sprijinul acordat de către FIU-urile gazdă ale Reuniunilor Egmont, începând cu luna iulie 2008, prin funcționarea noului Secrețăriat, activitatea Grupului Egmont este asigurată financiar prin contribuțiile fiecărui FIU membru.

În cadrul Celei de a 16-a Reuniuni Plenare a Grupului Egmont, care a avut loc în luna mai 2008, FIU-urile membre Grupului Egmont, inclusiv reprezentanții Oficiului, și-au exprimat acordul asupra continuării participării la acest Grup și, implicit, asupra acceptării noii organizări și funcționări a acestei asociații.

În acest context, Președintele Oficiului a depus, în mod oficial, la Secrețăriatul Egmont, Declarația de reiterare a angajamentului Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, în calitate de Unitate de Informații Financiare a României, de a activa, în continuare, ca membru al Grupului Egmont.

Urmare reiterării acordului de continuare a participării Oficiului la activitățile Grupului Egmont, pe plan național au fost luate măsurile adecvate pentru asigurarea cadrului legal și a sursei care va sta la baza plății contribuției financiare a FIU-ului din România, în calitate de membru al acestei asociații profesionale internaționale.

În acest context, prin Hotărârea Guvernului nr. 908/20.08.2008 s-a aprobat plata contribuției anuale a Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor

Conlucrarea și colaborarea Oficiului Național de Prevenire si Combatere a spălării Banilor cu Grupul de Acțiune Financiară Internațională (FATF)

FATF monitorizează progresul înregistrat de membrii săi în implementarea măsurilor necesare, revizuirea tehnicilor de finanțare a terorismului și măsurilor de combatere, și promovează adoptarea și implementarea măsurilor adecvate la nivel global.

FATF (Financial Action Task Force) este un organism inter-guvernamental, stabilit în anul 1989 în urma Sumitului G7 de la Paris, în scopul dezvoltării, implementării și promovării de politici naționale și internaționale în vederea combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului. Președinții statelor G7 (inclusiv șefii de guverne), alături de Președintele Comîșiei Europene, au decis înființarea acestui organism ca un răspuns față de pericolul și vulnerabilitățile sistemului financiar (în special bancar) asupra riscului de spălare a banilor. FATF a fost însărcinat cu responsabilitatea examinării tehnicilor de spălare a banilor și a tendințelor din domeniu, având totodată rolul de a dezvolta măsuri specifice de prevenire și combatere.

Începând cu anul 1990, FATF a elaborat o serie de măsuri specifice care trebuiesc implementate de jurisdicții pentru a se preveni și combate spălarea banilor, fiind concentrate în “40 de Recomandări” emise cu scopul de a implementa un plan de acțiune în acest domeniu la nivel național și internațional.

Inițiativele derulate sub egida Grupului de Acțiune Financiară Internațională, în anul 2008, la care Oficiul și-a adus contribuția au fost:

o Proiectul privind Evaluarea Amenințărilor Globale,

o Proiectul privind Finanțarea Proliferării Armelor de Distrugere în Masă,

o Proiectul privind Recomandarea Specială III a Grupului de Acțiune Financiară Internațională,

o Proiectul de modificare a criteriilor cuprinse în Metodologia Grupului de Acțiune Financiară Internațională, pentru Evaluarea Conformității cu Recomandarea Specială IX privind transportul fizic transfrontalier de numerar/instrumente de plată la purtător,

o Proiectul de Cercetare a Tipologiilor privind Riscurile de Spălare a Banilor/Finanțare a Terorismului în Sectorul Valorilor Mobiliare,

o Proiectul de Cercetare a Tipologiilor de Spălare de Bani și Finanțare a Terorismului, prin intermediul Cluburilor Sportive,

o Proiectul de Cercetare a Tipologiilor de Spălare de Bani și Finanțare a Terorismului prin Intermediul Serviciilor de Transmitere de Bani și al Caselor de Schimb Valutar.

2.3.2. Conlucrarea și colaborarea Oficiului National de Prevenire si Combaterea Spălarii Banilor cu instituțiile internaționale :

Conlucrarea și colaborarea Oficiului National de Prevenire si Combatere a spălarii Banilor cu Fondul Monetar Interna\ional (F.M.I.) și Banca Mondială

Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială au contribuit în ultimii ani , la instruirea specialiștilor din cadrul autorităților competente din România implicate în domeniul combaterii spălării banilor și finanțării terorismului, respectiv ai Oficiului, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerului Internelor și Reformei Administrative și Autorității Naționale a Vămilor.

FMI și Banca Mondială pot elabora rapoarte generale de evaluare a unui stat privind conformarea cu cerințele și recomandările specifice domeniului de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, dar mai ales rapoarte de evaluare asupra unor anumite segmente din sistemul național AML / CTF al jurisdicției în cauza. Pentru a nu împovăra statele cu mai multe tipuri de evaluări în acest domeniu, FATF, MONEYVAL, FMI și Banca Mondială respectă în principiu același cadrul de evaluare, orice raport emis de una dintre autoritățile în speță fiind considerat în principiu ca un nivel de referință pentru cealaltă.

În perioada 03-14 noiembrie 2008, o echipă mixtă de experți ai Fondului Monetar Internațional și Băncii Mondiale a realizat la București, mîșiunea comună de actualizare a raportului de evaluare a stabilității sistemului financiar românesc (FSAP).

În acest context, la solicitarea echipei mixte de evaluatori, în data de 5 noiembrie 2008 a avut loc la sediul Oficiului o întrevedere a experților cu conducerea instituției, subiectul discuțiilor fiind „Evaluarea BCP (Basel Core Principles); Probleme privind Combaterea Spălării Banilor și a Finanțării Actelor de Terorism”

Conlucrarea și colaborarea Oficiului Național de Prevenire si Combatere a spălării Banilor cu Comitetul Moneyval

Comitetul Moneyval a fost înființat în 1997, fiind recunoscut internațional ca un for de specialitate regional, încadrat în categoria FSRB (Organism Regional de tip FATF), fiind de departe cel mai important din această categorie. Principala caracteristică a Comitetului Moneyval este activitatea de evaluare a sistemelor statelor membre de combaterea a spălării banilor și de finanțare a terorismului, fiind atribuite ratinguri statelor membre privind conformarea cu standardele internaționale din acest domeniu. Rapoartele de evaluare ale Moneyval sunt deosebit de importante în contextul financiar internațional, mai ales în situația în care pot emite și impune măsuri de restricționare a relațiilor (în special financiare) dintre instituțiile statelor membre și instituțiile statului evaluat cu un grad necorespunzător de conformare cu obligațiile și cerințele specifice din acest domeniu. Procedura de evaluare a Moneyval privește conformarea sectorului financiar și non-financiar, conformarea cadrului legislativ și/sau de reglementare din acest domeniu, eficiența punerii în aplicare a măsurilor de către autoritățile responsabile, eficiența activității desfășurate de aceste autorități etc. De asemenea, Moneyval elaborează studii de specialitate în domeniu, de cazuistică (tipologii) și deleagă experți pentru studiile derulate de alte organisme internaționale. MONEYVAL are 28 membrii permanenți, printre care si România, doi membrii temporari si observatori.

Rapoartele de evaluare ale MONEZVAL furnizează recomandări detaliate privind modul de îmbunătățire a eficienței sistemelor naționale de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului și capacitatea statelor membre de a coopera la nivel internațional în acest domeniu.

În perioada mai 2007-iulie 2008, România, în calitate de Stat Membru al Consiliului Europei, a fost supusă Celei de-a treia runde de evaluare MONEYVAL pe probleme de combatere a spălării banilor .

Colaborarea între Oficiu din România și MONEYVAL s-a concretizat, potrivit regulilor de procedură, prin participarea la mîșiunea on-site, prin elaborarea proiectului de raport pe segmentul de aplicare a legii, ca parte a documentului, precum și prin implicarea activă în toate etapele și activitățile pregătitoare pentru discutarea și adoptarea raportului de evaluare, în cadrul Reuniunilor Plenare ale organismelor internaționale de profil.

Comitetul de experți Moneyval al Consiliului Europei a adoptat, la 22 septembrie 2009, în unanimitate primul raport de progres al României în domeniul prevenirii si combaterii spălări banilor si finanțării terorismului. Lichtenstein, desemnata tara raportoare pentru România, a propus adoptarea raportului de progrese si a apreciat ca „România a facut un progres semnificativ si de succes în implementarea recomandarilor Grupului de Actiune Financiara Internaționala privind spalarea banilor – FATF-GAFI” în acest domeniu. Raportul a fost adoptat în cadrul celei de-a 30-a sesiuni plenare, de către Comitetul de experti Moneyval al Consiliului Europei care s-a desfasurat la Strasbourg în perioada 21-24 septembrie 2009.

Raportul de progres al României, dezbatut în cadrul Plenarei Moneyval, cuprinde masurile recent adoptate de institutiile naționale competente pentru a da curs recomandarilor facute în cadrul raportului de tara adoptat în iulie 2008. În acest sens, delegatia României a prezentat modificarile substantiale ale cadrului juridic si institutional în acest domeniu întreprinse în intervalul 2008-2009 și s-au subliniat progresele legislative si institutionale înregistrate de România în intervalul de referință.

CAPITOLUL III

PREVENIREA ȘI COMBATEREA FENOMENULUI DE SPĂLAREA BANILOR ÎN ROMÂNIA

3.1. Scurt istoric al spălării banilor în România

Momentul apariției fenomenului de spălarea banilor atât pe plan mondial cât și național nu se poate aprecia cu certitudine dar el este legat de istoria comerțului și apariția sistemului bancar

„Spălarea banilor ” nu este o activitate nouă,tendința de ascunde originea ilicită a unor sume și de a conferi acestora o aparentă legalitate și implicit onestitate și respectabilitate posesorilor acestor sume are origini vechi. Pot fi amintiți în acest context negustorii și cămățării din Evul Mediu care pentru a ascunde dobânzile primite pentru împrumuturile ce le atribuiau,în condițiile în care biserica interzisese cămătăria ,apelau la o gamă variată de trucuri financiare,care corespund în mare parte și azi tehnicilor de reciclare a fondurilor.

Termenul de spălare a banilor a început să fie folosit în anii 1920 când în SUA unele grupuri infracționale (foarte cunoscuți ar fi Al Capone și Bugsy Moran ) au deschis spălătorii,fie auto,fie de rufe, care aveau rolul de a spăla „banii murdari”,în fapt să –și justifice banii proveniți din diverse activități criminale ( activități de comerț cu alcool în perioada prohibiție când se interzicea comerțul cu băuturi alcoolice) .

În România , înainte de 1989 termenul acesta nu era cunoscut dat fiind faptul că societate comunistă se dorea a fi una perfectă. În realitate , la un nivel redus fenomenul de spălare de bani era prezent. Un exemplu în acest sens era contrabanda cu diferite produse aduse din țările vecine care erau vândute , banii proveniți din aceste activități fiind plasați sub formă de depozite la Bancă (C.E.C).

Totodată furtul din avuția națională era mai utilizat datorita preponderenței proprietății de stat care nu era interesată în păstrarea acestor avuții. Banii astfel procurați din valorificarea acestor obiecte sustrase erau plasați sub forma de depozit la Bancă (C.E.C).

După 1989 și până în 1999 când s-a înființat Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, fenomenul de spălare a banilor în România a cunoscut o dezvoltare fără precedent, formele utilizate de la plasare, stratificare și integrale fiind foarte variate. ,,Banii negri”, obținuți în perioada 1989-1999 fiind din economia subterană și corupție, corupția reprezentând una dintre cele mai vechi forme de manifestare a criminalității.

Începând cu anul 1990, în România s-au desăvârșit afaceri ilegale de proporții uriașe: distrugerea flotei comerciale și a celei de pescuit oceanic, fraude cifrate la sute de milioane de dolari săvârșite la Banca „Dacia Felix", Credit Bank, Bankcoop, Bancorex, privatizarea frauduloasă a unor societăți comerciale, contrabanda cu țigări derulată prin portul Constanța, Aeroportul Otopeni și punctele de trecere a frontierei de la Giurgiu, Borș, Albita etc., traficul de droguri și substanțe radioactive, contrabanda cu produse petroliere, alcool și cafea, prostituție, trafic ilegal cu opere de artă etc. Pe fondul situației economico-sociale începând cu primele zile ale anului 1990, s-au creat grupuri de interese specializate în operațiuni de contrabandă atât pentru export cât și pentru import, în operațiuni de speculă cu produse deficitare, în prestarea unor servicii de transport, alimentație publică.

Astfel profitându-se de prețurile scăzute, la care se găseau pe piața internă o serie de produse industriale, precum: scule, dispozitive, aparate electrice, dar și bunuri de consum, au fost achiziționate și, fără a exista autorizații, fără a se plătii taxe, mărfurile au fost vândute pe piețele din țările apropiate, obținându-se sume importante care, în funcție de anumite oportunități, au fost tezaurizate sau folosite pentru dezvoltarea activității. Într-un mod asemănător, s-au derulat și operațiuni de „import”, piața românească fiind invadată de mărfuri slab calitative, dar cu forme și utilități dorite de populație.

În același timp au apărut activități particulare de transport-taxi, apoi comercializarea în regim de alimentație publică a unor produse de calitate îndoielnică, mici tonete, puncte volante sau preluarea din depozitele statului la prețuri modice a unor mărfuri deficitare și comercializarea lor.

Toate aceste activități s-au desfășurat practic fără nici o restricție în primul semestru al anului 1990, momentul apariției primelor reglementări privind activitatea economică privată fiind astfel categoric depășit de reacția mult mai rapidă a unor categorii profesionale în formare. Veniturile realizate au fost în multe cazuri importante și, alături de sumele provenite din activitățile desfășurate clandestin anterior anului 1990 au constituit capitalul pentru inițierea unor afaceri legal organizate.

Începând cu anul 1991, au fost înființate un număr considerabil de societățile private, o pondere importantă având-o societățile cu participare de capital străin. Apariția sub această formă a inițiativei private și mai ales participarea capitalului străin au constituit-o în mod evident un semnal economic privind orientarea economiei către piață. Dar privind din punct de vedere al obiectului prezentei lucrări, trebuie precizat că peste 90 % din societățile cu capital străin s-au limitat la investirea unui capital sub 1000 dolari SUA, cunoscute fiind o multitudine de situații în care aportul s-a limitat la cele câteva zeci de dolari cât a fost suma minimă necesară pentru înființarea societăților comerciale. Majoritatea investițiilor au provenit din țările Orientului Mijlociu și Apropiat, obiectul de activitate al acestor mici firme a fost în exclusivitate comerțul cu bunuri importate din țările de origine ale asociaților.

Astfel piața românească a fost invadată de produse alimentare, băuturi, țigări, cafea, produse textile, încălțăminte de o calitate îndoielnică dar la prețuri care au atras populația cu venituri modeste, Fără a avea o pondere importantă în această etapă, analizând din punct de vedere al economiei subterane, trebuie amintiți și mici comercianți autohtoni care au urmărit specularea unor momente prielnice pentru realizarea unor achiziții de mărfuri, au organizat mici puncte de vânzare cu evitarea sau sustragerea de la plata impozitelor.

În perioada 1990-1993, principala formă de manifestare a economiei subterane a fost frauda fiscală, iar elementul care a favorizat dezvoltarea sa a fost lipsa cadrului legislațiv adecvat. Evoluția ulterioară a economiei subterane a fost marcată pentru anii 1993-1995 în principal de cristalizarea unui sistem legislațiv economic, dar și coercitiv, precum și de concurența dintre participanți, situație care a impus schimbarea modului de operare și lărgirea sferei de cuprindere a activității ilegale.

Astfel, apariția legislației privind organizarea și funcționarea societăților comerciale și a cadrului instituțional adecvat, respectiv a Camerei de Comerț și a Registrului Comerțului, organizat pe principii unitare, cu un sistem de evidență informațizat, a permis cunoașterea evoluției numărului de agenți economici, a obiectului de activitate declarat și a structurii acționarilor sau asociaților.

Legislația fiscală a căpătat contur prin reglementarea impozitului pe profit, a taxelor vamale și mai ales prin introducerea taxei pe valoare adăugată, sistem de impozitare modern, aliniat standardelor internaționale. Importante au fost și prevederile legale ce au acordat facilități fiscale unor categorii de investitori, funcție de volumul afacerilor și ramura de activitate.

Înființarea în cadrul Ministerului Finanțelor a Gărzii Financiare reînființarea Curții de Conturi, reorganizarea unor sectoare ale poliției funcție de evoluția fenomenului de criminalitate economică au constituit realizări evidente.

Completând acest cadru cu prevederile legale privind privatizarea unor societăți comerciale aparținând statului, se poate concluziona că atât din punct de vedere legislațiv, cât și instituțional, dincolo de evidente necorelări, imperfecțiuni și inconsecvențe, s-a reușit orientarea ireversibilă a societății spre economia de piață.

Activitatea economică subterană a căpătat noi dimensiuni, având câteva ținte precise; acapararea pieței pentru produsele de larg consum și obținerea de fonduri pentru achiziționarea unor importante active comerciale și industriale.

Pentru atingerea acestor obiective au fost utilizate mijloace și procedee foarte diverse, precum formarea unor lanțuri de firme fantomă, jocurile piramidale, obținerea unor credite în condiții nelegale, penetrarea sistemului bancar, corupția etc.

Încercând o clasificare, afirmăm fără rezerve că firmele fantomă au reprezentat cel mai utilizat mijloc de manifestare a economiei subterane pentru această etapă, atât din punct de vedere al momentului apariției lor, cât mai ales al consecințelor economice negative generate.

Acțiunile de contrabandă, de distribuție pe piață a unor produse cu origine și calitate îndoielnică, evaziunea fiscală, sustragerea de la taxele vamale, solicitarea unor rambursări necuvenite de la bugetul statului au fost săvârșite în principal prin utilizarea unor firme.

Din punct de vedere al modului de decontare, trebuie subliniat că toate aceste tranzacții au utilizat numerarul, generând disfuncții importante pentru circuitul monedei naționale.

Jocurile piramidale de tip CARITAS , activitate direct legate de economia subterană au cunoscut în intervalul analizat o dezvoltare puternică, speculând naivitatea, neștiința și dorința de îmbogățire imediată. Trebuie remarcat că în aceste activități au fost implicați rezidenți și, dincolo de schemele pur teoretice care încercau să demonstreze viabilitatea sistemului în fapt, s-au atras sume imense, care, chiar dacă juridic nu s-a demonstrat, au fost utilizate în operațiuni comerciale ilicite precum: importuri, achiziții de active industriale, plasamente bancare etc., reușindu-se în timp pierderea originii lor.

Aceste operațiuni au generat profituri neînregistrate, au subminat sistemul bancar și au determinat presiuni necontrolate asupra monedei națională și imensele sume obținute din economia subterană sunt schimbate în valută și transferate, cu destul de multă ușurință, în străinătate, fără a exista o contraprestație a acestor transferuri, conducând în felul acesta la dezechilibrarea și mai accentuată a balanței de plăți.

Acest fenomen a continuat până în prezent dar odată cu apariția Oficiului Național de Prevenire si Combatere a Spălării Banilor, a legislației care reglementeaza atribuțiile instituționale fenomenul de spălare de bani este monitorizat și sancționat.

Totodată transparența sistemului, dezvoltarea presei libere (scrise și Mass Media) au dezvoltat lupta împotriva spălării banilor.

3.2. Procesul de prevenire și combatere a fenomenului spălare de bani în România

Procesul de prevenire și combatere a fenomenului spălare de banii in România a constituit o preocupare a autorităților din toate timpurile și au fost emise legi în acest sensc indiferent dacă aceste legi s-au referit strict la acest fenomen sau la eliminarea actelor de evaziune fiscală , de furt , de corupție.Activitatea de prevenire și combatere a fenomenului de spălare de bani se realizează de Oficiul pentru prevenirea și combaterea spălării banilor în colaborare cu alte autorități ale statului-Guvern, Minister de Finanțe, minister de Interne, SRI, Minister de Justiție o serie de entități care potrivit legii au obligația de a raporta operațiuni specifice acestui fenomen dar și cu sprișinul întregii colectivități

Acest proces s-a dezvoltat în principal după anul 1999 datorită legilor apărute care obligau anumite entități de a raporta Oficiului pentru prevenirea și combaterii spălării banilor toate tranzacțiile cu numerar mai mari de 10.000 Euro (15.000 Euro), transferurile externe mai mari de 10.000 Euro (15.000 Euro) dar mai ales a tranzacțiilor suspecte.

Aceste informații sunt uterior analizate de Oficiului pentru prevenirea și combaterii spălării banilor care în colaborare cu alte instituții (SRI, Ministerul de Interne, de Justție) stabilesc dacă aceste tranzacții se încadrează în spălarea banilor și se predau organelor penale.

Creșterea raportărilor de tranzacții în numerar peste 10.000 Euro(15.000 Euro) precum și îmbunătățirea calității acestor raportări de la an la an a semnificat o luptă câștigatăm în cadrul acestui război împotriva spălării banilor.

Fig. Nr.3.1 Situația retragerilor-depunerilor de numerar mai mari de 10.000 Euro (din aprilie 2008 suma este 15.000 EURO )raportate

Sursa:Rapoarte anuale 2005-2008 -ONCPSB

Din fig nr.3.1. rezultă că evoluția sumelor incluse în Rapoartele de tranzacții cu numerar mai mari de 15.000 euro, respectiv 10.000 euro primite la Oficiu în perioada 2000-2008 arată că numărul acestor rapoarte a crescut de la an la an începând cu 2000 și până în 2007. Anul 2008 a însemnat o reducere a numărului de rapoarte privind depuneri de numerar față de anul 2007 datorită faptului că s-a mărit limita de raportare începând din aprilie 2008 de la 10.000 Euro la 15.000 Euro.

Raportarea transferurilor din/in România a sumelor mai mari de 10.000Euro (15.000 Euro) a constituit o bază solidă pentru analiză cazurilor de spălare de bani și transferul acestora organelor de urmărire penală.

Fig. nr. 3.2. Situația comparativă a numărului de Rapoarte de transferuri externe > 10.000 Euro (15.000 Euro din 30.04.2008), primite de Oficiu, în perioada 2003-2008

Sursa:Rapoarte anuale 2005-2008 -ONCPSB

Fig. nr. 3.3. Graficul valoriilor cuprinse în e Rapoartlee de transferuri externe > 10.000 Euro (15.000 Euro din 30.04.2008), primite de Oficiu, în perioada 2003-2009

Sursa:Rapoarte anuale 2005-2008 -ONCPSB

Potrivit graficului nr.3.3 cele mai mari valori au fost raportate O.P.C.S.B. au fost raportate în anul 2006. Dacă în urma analizelor retragerilor/depunerilor de numerar și a transferurilor externe din/în România procentul de depistare a cazurilor de spălare de bani este foarte redus în cazul tranzacțiilor înscrise în raportul de tranzacții suspecte primite de Oficiul de Prevenire și Combatere a spălării banilor, acestea în urma analizelor se transferă organelor competente de urmărire penală în proporție de 80%.

Fig.nr.3.4. Evoluția Rapoartelor de tranzacții suspecte primite de Oficiu,în perioada 2000-2008

Sursa:www.oncpsb.ro

Raportarea tranzacțiilor suspecte a fost conștientizată de entitățile raportoare dat fiind faptul sancțiunilor incluse în Legea nr 656/2002 cu modificările ulterioare dar și implicațiilor pe care le creează sprijinirea acestor fapte conduce la scăderea reputației și a încrederii în structura respectivă.

Din analiza rapoartelor primite la ONPCSB s-a constatât că entitățile raportoare sesizează tranzacțiile suspecte in proporție de peste 90% .Aceasta se datorează constrângerilor impuse de lege și asocierea neraportării acestora cu infracțiunile.

Cel mai mare volum de tranzacții suspecte au fost raportate în anul 2006 datorită legislației care a fost din ce în ce mai bine aprofundată ca urmare a numeroaselor cursuri de perfecționare (traininguri) organizate de ONPCSB.

Scăderea volumului de tranzacții suspecte sesizate atât de către organele raportoare cât și de instiuțiilor de control s-a datorat conștientizării persoanelor fizice și juridice de riscurile la care se expun făcând fapte de ascundere a provenienței ilicite a unor sume de bani .

În cadrul entităților rapoartoare rolul principal l-a deținut băncile urmat de noțări , societăți de intermediere financiară, societate de transmitere de bani.

Numărul mare de tranzacții raportate de instituțiile bancare s-a datorat faptului că băncile au devenit conștiente că pentru asigurarea încrederii pe termen lung a clienților sunt necesare și altefel de acțiuni în afara celor care urmăresc obținerea profitului.

Fig.3.5. Structara entităților raportoare de tranzacții suspecte în anul 2008

Creșterea numărului de rapoarte transmise s-a datorat întăririi legislației în acest domeniu. Faptul că instituțiile bancare se detașează substanțial în privința acestor rapoarte se datorează faptului că în condițiile unei acerbe concurențe , reputația acestora joacă un rol imprtant .

Fig.3.6. Tipuri de tranzacții suspecte în 2007

Fig 3.7. Tipuri de tranzacții suspecte în 2008

Potrivit graficului nt.3.6 și 3.7 tranzacțiile suspecte care s-au înaintat organelor de cercetare penală, principala infracțiune generatoare de bani murdari a fost evaziunea fiscală, care a fost identificată în 74 % în anul 2007 și de 66,41 % în anul 2008 din cazurile în care au fost relevate indicii temeinice cu privire la săvârșirea infrac\iunii de spălare a banilor. În alte 9,50% din cazuri infracțiunea generatoare de bani murdari a fost înșelăciunea în anul 2007 și de 5,47% în anul 2008. Cazurile în s-au identificat infracțiuni la Legea 31/1990 au fost în poporție de 5,30% în anul 2007 și de 7,81% în anul 2008.

Din sesizările transmise Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care au avut la bază indicii de operațiuni de spălare de bani,finanțare acte de terorism, a rezultat o sumă de peste 200 milioane euro în anul 2007 și o sumă de aproximativ 400 mil. Euro în anul 2008, fiind implicate în tranzacții analizate având la bază suspiciuni de spălare de bani și finanțare a actelor de terorism aproximativ 1.500 persoane fizice.

Cetățenia persoanelor suspecte de a fi săvârșit infracțiunea de spălare a banilor și care au fost semnalate PICCJ sau SRI, 58% din cetă\enii suspec\i sunt cetă\eni români, 30% sunt cetă\eni asiatici și 9% cetă\eni din alte state europene. Cetă\enii din America de Nord, Africa și Australia sunt reprezenta\i în procente mai mici de 2% și respectiv 0,1%.

Analizând sursele de provenien\ă a sumelor supuse reciclării, constatâte în analizele financiare finalizate în anul 2008, rezultă că domeniile de activitate cele mai vulnerabile sunt „comer\ interior”, „comer\ exterior”, „servicii” șI domeniul „imobiliar”.

Fig.3.8.Domenii de activitate vulnerabile

În categoria „Altele” sunt cuprinse domeniile Industrie, Bursa de valori, Jocuri de noroc, Adop\ii, Investi\ii, Leasing, Schimb valutar.

În cursul anului 2008 au fost expediate796 de cazuri organelor competente, astfel:

către PICCJ au fost transmise 709 sesizări cu privire la indicii de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor;

către PICCJ și SRI au fost transmise 10 sesizări cu privire la suspiciuni de finanțare a actelor de terorism;

către organul competent au fost transmise 77 sesizări în care s-a constatât existența unor indicii de săvârșire a altor infracțiuni decât cele de spălare a banilor sau de finanțare a actelor de terorism.

Fig.3.9 . Situația cazurilor trimise spre soluționare organelor competenze 2006-2008

Un rol important în lupta împotriva fenomenului de spălare de bani este controlul efectuat de organele competente pentru depistarea cazurilor care privesc această infracțiune. Aceste controale au fost efectuate de Oficiul pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, Banca Națională, Ministerul de Finanțe, Garda Financiară, Ministerul de Interne

Astfel, Oficiul pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor în anul 2008 a fost aplicată supravegherea off-site față de 7.295F11F entități raportoare, respectiv: 1.329 agenți economici care desfășoară activități de jocuri de noroc, 990 agenții imobiliare, 3.338 fundații, 1.638 societăți comerciale cu obiect principal de activitate contabilitate și audit financiar, consultanță în domeniul fiscal. Ca urmare a supravegherii off-site, în virtutea bunei relații de cooperare cu autoritățile cu atribuții de control financiar, Oficiul a solicitat Comisariatului General și Secțiilor județene ale Gărzii Financiare să efectueze inspecții on-site de specialitate, pe linia prevenirii și combaterii spălării banilor și a actelor de terorism, la 531 entități raportoare, din care 249 societăți comerciale ce au ca obiect de activitate jocuri de noroc, 153 fundații, 127 agenții imobiliare, 2 societăți comerciale ce au ca activitate contabilitate și audit financiar, consultanță în domeniul fiscal. În funcție de gradul de vulnerabilitate identificat în cadrul supravegherii off-site, Oficiul a efectuat în anul 2008 inspecții on-site (acțiuni control la sediul entității raportoare) la un număr de 246 de entități raportoare (instituții financiare din afara sistemului bancar, societăți comerciale care desfășoară jocuri de noroc, societăți comerciale ce au ca activitate contabilitate și audit financiar, consultanță în domeniul fiscal, fundații, agenții imobiliare). În baza prevederilor legale în materie, urmare acestor inspecții on-site, în cursul anului 2008, au fost aplicate sancțiuni contravenționale pentru nerespectarea legislației privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării actelor de terorism, în cuantum total de 275.000 RON (aproximativ 76.000 Euro). De asemenea, au mai fost aplicate 128 avertismente.

Totodată, în anul 2008 s-a intensificat supravegherea on-site a agenților imobiliari, un alt sector vulnerabil față de riscul de spălare a banilor și finanțare a terorismului, entități raportoare în conformitate cu dispozițiile art. 8 lit. i) din Legea nr. 656/2002 cu modificările și completările ulterioare. Astfel, în cursul anului de referință, au fost organizate inspecții on-site la 88 de agenții imobiliare, față de 56 de entități controlate în cursul anului 2007.

O atenție sporită a fost acordată și persoanelor fizice și juridice care acordă consultanță fiscală sau contabilă, entități raportoare conform dispozițiilor art. 8 lit. e) din legea specială, astfel încât în cursul anului 2008 au fost organizate inspecții on-site la 76 de societăți care au ca obiect de activitate contabilitate și audit financiar, consultanță în domeniul fiscal, comparativ cu 8 entități controlate în anul 2007.

3.3. Persepective în prevenirea și combaterea fenomenului de spălare a banilor în România

Activitatea de prevenire și combatere a fenomenului de spălare de bani reprezintă și în viitor o preocupare principală a autorităților. Măsurile intreprinse, în țara noastră sunt orientate spre:

alinierea legislației din domeniu cu cea din Uniunea europeană;

conjugarea eforturilor tuturor autorită\ilor de aplicare a legii și autorităților de supraveghere prudențială cu responsabilități în domeniu;

continuarea perfecționării profesionale a personalului de specialitate prin participarea la cursuri șI seminarii cu lectori specializați în diferite domenii de activitate, precum și organizarea unor sesiuni de instruire interne în care să fie dezbătute analize complexe pe diferite domenii de activitate;

lărgirea sferei de colectare a informațiilor în vederea îmbunătățirii calității și acurateței analizelor prin crearea de conexiuni cu alte baze de date: Ministerul Internelor și Reformei Administrative – cazier judiciar, Worldcheck, Lexisnexis, Factiva, bazele de date ale Ministerului Economiei și Finanțelor;

eficientizarea sistemului informațic de analiză în vederea finalizării în mod operativ a lucrărilor având ca rezultat reducerea numărului de dosare în lucru;

îmbunătățirea Metodologiei interne de analiză și prelucrare a informațiilor aprobată de Plenul Oficiului;

intensificarea supravegherii on site a entităților supravegheate de Oficiu, cu accent deosebit asupra instituțiilor financiare nebancare care prezintă un risc ridicat de spălare a banilor, în vederea prevenirii acestui flagel, precum și pentru a concluziona tipul de entități vulnerabile la spălarea banilor;

îmbunătățirea comunicării între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Oficiu, precum și dezvoltarea cooperării cu instituțiile românești implicate în lupta împotriva spălării banilor (Ministerul Justi\iei, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Ministerul Economiei și Finan\elor, Ministerul Public, Banca Națională a României, Curtea de Conturi, serviciile de informații, etc.) prin organizarea unor acțiuni de pregătire profesională și schimb de experiență, în scopul consolidării capacității sistemului de instituții implicate în prevenirea și combaterea spălării banilor;

continuarea schimbului de informații operativ între Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor și Unitățile de Informații Financiare (FIU) din străinătate;

realizarea schimbului de experiență în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor prin participarea la diverse acțiuni externe organizate de FIU-uri din străinătate sau organisme internaționale de profil;

continuarea participării active la reuniunile șI grupurile de lucru ale organismelor internaționale la care Oficiul este membru (Comitetul de Prevenire a Spălării Banilor și Finanțării Terorismului din cadrul Comîșiei Europene, Comitetul Moneyval din cadrul Consiliului Europei, Grupul Egmont);

asigurarea contribuției Oficiului la adoptarea Raportului de Evaluare Moneyval asupra României în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului;

În România, cadrul de reglementare care afectează băncile și instituțiile financiare a devenit mai strict și ca rezultat al noilor angajamente asumate de România în calitate de stat membru UE. Cele mai mari costuri pentru instituțiile românești financiare au fost ocazionate de training, urmat de monitorizarea tranzacțiilor și complexitatea crescută a procedurilor de deschidere a conturilor, dar aceste cheltuieli se vor amortiza pe termen lung, deoarece vor contribui la consolidarea reputației instituției pentru integritate, câștigând încrederea clienților

CAPITOLUL IV

ACTIVITATEA DE PREVENIRE ȘI COMBATERE A FENOMENULUI SPĂLĂRII BANILOR LA BANCA MILLENNIUM S.A

4.1. Prezentarea generală a Băncii Millennium SA-compunentă importantă a sistemului bancar românesc

Banca Millennium S.A., membră a Grupului Millennium BCP, s-a înființat în România începând cu data de 14 Februarie 2007 ulterior primind autorizația de funcționare de la Banca Naționala a României pentru desfășurarea întregii game de activități și servicii bancare, în principal operațiuni monetare și financiare. Banca și-a început activitatea pe piața româneasca la data de 11 Octombrie 2007, prin deschiderea simultană a 39 de sucursale în Bucuresti și în opt orașe din țară.

În prezent, Millennium Bank are 74 de unități pe teritoriul României, care se adresează populației și companiilor, printr-o gamă largă de produse

În România, banca desfășoară operațiuni bancare și servicii financiare pentru persoane fizice și persoane juridice (clienți interni și externi), oferind o gama largă de servicii cum sunt: operațiuni de cont curent, deschiderea de depozite, emiterea de carduri, transferul de fonduri, acordarea de credite ipotecare, credite de nevoi personale și alte tipuri de credite, leasing financiar, operațiuni documentare și altele.

Grupul Millennium BCP a fost înființat în 1985 și activează în principal în Portugalia (țara de origine), Polonia, Grecia, România, Elveția, Mozambic, Angola și în Statele Unite ale Americii. Grupul este prezent în 15 țări.

Cadrul general pentru administrarea riscurilor semnificative în cadrul Băncii Millennium S.A. este reglementat de Strategia și Profilul de Risc al Băncii în conformitate cu prevederile Ordonanței de Urgență Nr.99/2006 (cu modificările și completările ulterioare) și ale prevederilor Normei Băncii Naționale a României Nr. 17/2003. Strategia de risc a Băncii este elaborată luând în considerare mediul economic și financiar curent și strategia de afaceri a Băncii.

Activitatea de administrare a riscurilor a reprezentat o pozitie cheie în cadrul procesului, fiind considerată un prim element al dezvoltării, profitabilității și continuității afacerii.

Riscul de lichiditate reprezintă riscul curent și potențial rezultat din incapacitatea băncii de a-și îndeplini obligațiile la momentul exigibilității acestora fără a fi înregistrate pierderi. Riscul de lichiditate include incapacitatea de a administra variațiile sau schimbările neplanificate ale surselor de finanțare. Strategia definită pentru riscul de lichiditate este ca acesta să fie administrat în condiții normale (administrarea lichidității zilnice, concentrarea pe capacitatea Băncii de a administra activele și pasivele), precum și în eventualitatea unor circumstanțe critice (capacitatea de a menține un indicator al lichidității adecvat în eventualitatea unei crize de finanțare).

Riscul de piață reprezintă riscul curent și potențial rezultat din modificările adverse ale prețurilor acțiunilor, titlurilor, valorilor imobiliare și a prețurilor mărfurilor, a ratelor de dobândă și a ratelor de schimb.

Cadrul conceptual de administrare a riscului de piața în Banca Millennium S.A. asigură identificarea, evaluarea, monitorizarea, controlul și diminuarea riscului de piața, și respectă reglementările legale în vigoare și metodologia aplicată în cadrul Grupului Millennium BCP.

Riscul operațional este definit ca riscul de pierderi datorate proceselor, personalului sau sistemelor interne inadecvate sau necorespunzatoare, sau unor evenimente externe, incluzând riscul juridic (legal) și excluzând riscul strategic și reputațional. Administrarea riscului operațional în Banca Millennium S.A. se bazează pe abordarea de proces, beneficiind de avantajul unei perceperi mai cuprinzătoare a riscurilor ca rezultat al unei viziuni „end-to-end” a activităților desfășurate în cadrul fiecărui proces.

4.2. Lupta împotriva spălării banilor – cerință esențială pentru asigurarea reputației Băncii Millennium SA

Grupul Millennium este un jucătorr economic principal pe piața din Europa unde acestea își desfășoară activitatea. Rolul băncii în lumea afacerilor este caracterizat prin responsabilitate față de clienți, angajați și acționari și de asemenea față de societate ca un întreg. 

Și în România Banca Milenium pe lângă obiectivul principal de a obține profit, desfășoară o activitate orientate spre calitate și integritate care conduce la mentinerea si întărirea reputației întregului Grup și mai mult asupra întregului sistem financiar.

În domeniul relațiilor cu clienții, Banca Millennium acordă o atenție specială în direcția “Cunoașterii clientelei” și “Prevenirii spălării banilor” care reprezintă și garanția încrederii publicului în bancă.

Astfel prin acțiunile de cunoaștere a clientelei, a reputației lor și naturii afacerilor lor, Banca intenționează să furnizeze servicii de cea mai bună calitate, de exemplu cu privire la obiectivele și deciziile de investiții ale clientilor și de asemenea se asigură că nu este folosită banca în practici ilegale în afaceri, cum ar fi finanțarea terorismului, spălarea banilor sau fraudă. Banca Millennium efectuează verificări frecvente pentru a cunoaște originea fondurilor clientilor și pentru a identifica orice activități suspicioase. 

Prin acțiunile de combatere a fenomenului de spălarea Banilor Banca Millenium susține mișcarea internațională împotriva spălării banilor și aplică măsuri de precauție foarte stricte. Aceste măsuri sunt luate cu scopul de a nu facilita ascunderea provenienței anumitor fonduri proveniți din activități criminale și pentru reintroducerea lor în ciclul afacerilor obișnuite. Aceste activități subminează integritatea unei bănci, aduc prejudicii reputației acesteia și pot expune banca la sancțiuni severe.

Activitățile desfășurate de Banca Millenium în vederea prevenirii și combaterii fenomenului de spălare de bani se referă la activitățile de cunoaștere a clientelei dar și la activitățile de monitorizare a tuturor operațiunilor bancare în vederea depistării acelor operații considerate suspecte.

Strategiile de spalare a banilor includ tranzacții care, prin volum, sunt foarte profitabile și deci atractive pentru instituțiile financiare legale sau alte persoane juridice folosite ca intermediari de către persoanele fizice care doresc să transforme fondurile „murdare” în fonduri „curate”.

Economiile în curs de dezvoltare trebuie să se protejeze împotriva spălării banilor atât din interior cât și din exterior. Lupta internă împotriva spălării banilor înseamnă lupta împotriva corupției, a privatizării frauduloase, a fraudei bancare și a evaziunii fiscale. Combaterea plasamentului fondurilor spălate la nivel internațional ajuta la protejarea afacerilor interne și a cetătenilor împotriva concurenței neloiale a spălătorilor de bani și a organizațiilor de finanțare a terorismului. Țarile în curs de dezvoltare trebuie de asemenea, să evite să fie plasate pe lista GAFI a “jurisdictiiilor necooperante” și să fie supuse sancțiunilor economice și politice.

Succesul și stabilitatea pe termen lung a oricărei instituții financiare depinde de atragerea și păstrarea fondurilor câstigate în mod legitim.

Banii câștigați în mod fraudulos au invariabil o natura tranzitorie. Ei strica reputația și descurajează pe investitorul cinstit. Instituția financiară care se implică într-un scandal de spălare a banilor va risca acuzarea în instanța și pierderea bunei reputații pe piață.

Reputația privind integritatea este una din valorile cele mai importante ale unei instituții financiare. Asa cum s-a subliniat de către GAFI1, dacă fondurile provenite din infracțiuni pot fi ușor procesate în cadrul unei instituții din sectorul privat – fie din cauză că angajații săi sau directorii au primit mita sau din cauza ca instituția închide ochii în fața naturii ilicite a unor astfel de fonduri – instituția poate fi implicată într-o complicitate activă cu infractorii și poate fi parte în propria sa retea criminală: evidența unei astfel de complicități va avea efecte dăunătoare asupra atitudinii intermediarilor financiari și a autorităților de reglementare, dar și asupra clienților lor obișnuiți.

Din punctul de vedere al unor eventuale consecințe negative la nivel macroeconomic datorate unui fenomen de spălare a banilor necontrolat, Fondul Monetar Internațional a citat schimbări inexplicabile a cererii de masa monetară, riscuri prudențiale față de stabilitatea sistemului bancar, efecte de contaminare față de tranzacțiile financiare legale și creșterea fluxurilor internaționale de capital și a ratei de schimb valutar datorată neanticipării realizării transferurilor de bunuri peste graniță.

Experienta acumulata de retelele crimei organizate este redutabilă. In consecința, se impune colaborarea stransa a organelor si organismelor abilitate sa lupte impotriva acestora, pentru prevenirea generalizării fenomenului de spălare a banilor. În caz contrar, exista riscul, deloc neglijabil, ca banii spalați sa devină „motorul” economiei și să-și impună propriile „reguli”, ceea ce înseamnă de fapt subminarea sau chiar desființarea autorității statale și domnia arbitrarului de tip mafiot.

4.3. Activitățile desfășurate de Banca Millennium în structurile organizaționale privind procesul de prevenire a spălării banilor

În activitatea pe care o desfășoară, Banca Millennium este expusă riscului ca serviciile oferite clienților să fie folosite în efectuarea de tranzacții cu fonduri rezultate din activități ilicite, fapte incriminate de legislația în vigoare.

Un risc major pentru banca este riscul reputațional care poate apărea ca urmare a implicării acestora în activități de spălare a banilor sau în finanțarea unor acte de terorism.

Pentru a fi în măsură să se protejeze împotriva riscurilor majore la care sunt expuse băncile din grup, Millenium Bank impune ca toate unitățile și agențiile Băncii precum și fiecare angajat în parte indiferent de departamentul unde își desfășoară activitatea, să aplice strategii și proceduri care să constituie un mijloc de apărare eficace în lupta împotriva spălării banilor sau finanțării unor acte de terorism.

4.3.1. Echipa managerială a Băncii Millennium

Echipa managerială a Millennium Bank depune toate diligențele în vederea aplicării unui management prudențial și conștiincios. Managerii vor comunica permanent (se vor informa reciproc) în ceea ce privește riscul pe care îl poartă efectuarea anumitor operațiuni bancare, cât și asupra unor modalități concrete de limitare a acestuia și vor acorda atenție și riscurilor asociate.

În primul rând echipa managerială este răspunzătoare pentru elaborarea unor norme interne și proceduri în conformitate cu legile și reglementările internaționale și în al doilea rând echipa managerială trebuie să delege responsabilitățile structurilor ierarhice inferioare care să fie răspunzătoare pentru aplicarea acestor norme.

Echipa managerială a Millennium Bank a elaborat “Politica de Prevenire a Spălării Banilor și Prevenire a Finanțării Actelor de Terorism” și a fost emisă cu scopul de a asigura desfășurarea activităților bancare în conformitate cu cerințele legale și cu legislația privind prevenirea și sancționarea spălării banilor și combaterea finanțării actelor de terorism, în vederea respectării practicilor bancare prudențiale, pentru a promova standarde etice și profesionale înalte și pentru a preveni efectuarea de către clienții săi de tranzacții ce pot avea legătură cu activități ilegale sau criminale, pentru a oferi măsuri de siguranță băncii, astfel încât să nu existe riscul ca aceasta să fie folosită, în mod intenționat sau neintenționat, în activități ce contravin legilor țării.

În conformitate cu legislația în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și a combaterii finanțării actelor de terorism și cu alte acte normative adiacente, precum și în acord cu reglementările internaționale în materie, scopul acestor norme și reglementări interne este :

– asigurarea și păstrarea unei bune reputații a băncii Millenium, instituție de credit ce reprezintă parte întegrantă a sistemului bancar românesc;

– crearea premiselor promovării unor înalte standarde etice și profesionale la nivelul băncii atât în relația cu clienții cât și în cadrul de relaționare internă;

– înlăturarea posibilității ca banca Millennium sa fie folosită în activități de spălare de bani sau finanțare a actelor de terorism sau să fie victima unor acțiuni contrare legii;

– asigurarea fundamentului în ceea ce privește identificarea, limitarea și controlul riscului de expunere pe activul băncii.

Echipa managerială a Millennium Bank este conștientă că încălcarea dispozițiilor Legii nr.656/2002, cu modificările și completările ulterioare, atrage, după caz, răspunderea civilă, disciplinară, contravențională sau penală. Totodată, conform reglementărilor în vigoare, Băncii i se poate aplica una sau mai multe dintre următoarele sancțiuni complementare, în afara amenzii contravenționale:

suspendarea avizului, acordului sau a autorizației de exercitare a unei activități;

retragerea licenței sau a avizului pentru anumite operațiuni, pe o durată de la o lună la 6 luni sau definitiv;

anularea avizului, acordului sau a autorizației de exercitare a unei activități;

închiderea unității.

Datorită importanței deosebite pe care o are pentru o bancă lupta împotriva spălării banilor aceasta toate sucursalele, agențiile și departamentele băncii au obligația să respecte cu strictețe dispozitiile legale în vigoare în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și a finanțării actelor de terorism.

Millenium Bank colaborează cu O.N.P.C.S.B. în domeniul prevenirii spălării banilor, revenindu-i sarcini definite în actul normativ care reglementează domeniul.

Echipa managerială a Millennium Bank a desemnat, prin decizie a conducerii executive, două persoane care au responsabilități în aplicarea Legii nr.656/2002 cu modificările și completările ulterioare, ale căror nume vor fi comunicate O.N.P.C.S.B., împreună cu natura și cu limitele responsabilităților acestora (Anexa 1).

4.3.2. Activitatea desfășurată la nivelul unităților operative ale Băncii – Agenții/Sucursale în domeniul spălării banilor

Activitatea de prevenire și combatere a fenomenului de spălare de bani se realizează de regulă în compartimentele care au relații directe cu clientul dar și în celelalte departamente în cazul în care se nasc anumite suspiciuni cu referire la activitatea de spălare de bani.

Astfel, salariații care au raporturi directe cu clientul au următoarele obligații:

să identifice clienții care doresc să intre în raporturi de afaceri cu Banca, aplicând în acest scop Procedurile de cunoaștere a clientelei;

să analizeze în mod operativ toate tranzacțiile ordonate de către clienți, astfel încât acestea să respecte dispozițiile legale în vigoare (ex. Regulamentul BNR nr.4/2005 cu modificările și completările ulterioare privind regimul valutar și a Normelor BNR emise în aplicarea acestuia, Reglementarile BNR emise pentru înstrumentele de plata de debit și de credit, etc.)

să acorde o atenție deosebită operațiunilor de depuneri de numerar, în special în cazurile în care depunerile sunt efectuate de alte persoane decât titularul contului și în special va trebui să identifice depunătorul aplicând Procedurile de cunoaștere a clientelei; să stabilească sursa respectivelor fonduri;să solicite documentația ceruta de Procedurile de cunoaștere a clientelei și a reglementarilor BNR privind desfășurarea tranzacțiilor, atât în cazurile în care tranzacțiile/operațiunile respective nu intra în tiparele de operațiuni efectuate de clienti în mod obisnuit (ținând seama în mod special de suma, complexitate și frecvența), cât și cele în care tranzacțiile ce implică decontări externe nu au coerentă ori nu se încadrează în activitatea statutară a clientului;

să acorde o atenție deosebită transferurilor externe ordonate de clienți în special atunci când aceste transferuri sunt urmate de depuneri repetate de numerar de regula înferioare sumei de 15.000 EUR sau echivalent; de asemenea se va acorda o atenție deosebită în ceea ce priveste împuternicirile între rezidenți și nerezidenți;

să încadreze în mod corespunzător tranzacțiile / operațiunile valutare ordonate de client, după cum sunt clasificate de legislația și de reglementările privind regimul valutar în vigoare, cu modificările și completările ulterioare și a reglementărilor în vigoare privind autorizarea operatiunilor și să asigure documentarea corecta a acestora; trebuie să se tina seama de tendința anumitor clienți de a nu încadra operațiunea în categorii ce nu necesită autorizația B.N.R. (creditări pe termen scurt urmate de prelungiri) și/sau înregistrarea în Registrul Datoriei Private Externe a României;

să verifice după caz documentele de plată, dacă sunt conforme, în forma și conținut; se vor confrunta semnăturile de pe documente cu specimenele de semnături; nu vor fi acceptate documentele de plată în care nu se menționează obiectul plății sau care prezintă ștersături ori neclarități;

să acorde o atenție deosebită clienților care evită frecvent să menționeaze în înstrumentele de plată la rubrica detalii de plată, înscrisul (ex. factura, contract, etc.) care a stat la baza fenomenului economic;

să verifice, în cazul tuturor documentelor de plată, dacă împuternicitul are dreptul sa fie în posesia acestora, daca este îndicat în mod expres ca beneficiar, iar în cazul documentelor de plată care pot fi girate, dacă secvența girurilor este corectă;

să reamintească în mod periodic clienților, cu ocazia efectuării diverselor operațiuni, despre obligația acestora privind actualizarea informațiilor privind documentele depuse la deschiderea conturilor;

să refuze efectuarea unor operațiuni contrare lei sau care nu pot fi justificate într-o manieră adecvată și să comunice coordonatorului ierarhic și functional și Departamentului Conformitate, prin orice mijloace de comunicare, despre acest refuz;

să îndeplinească toate obligațiile impuse de reglementările interne ale BĂNCII;

să informeze imat șeful ierarhic superior și Departamentului Conformitate dacă are suspiciuni sau cunoștințe că o operațiune ce urmează să fie efectuată are ca scop spălarea banilor sau finanțarea actelor de terorism;

să identifice tranzacțiile suspecte și cu ajutorul Ghidului de Tranzacții Suspecte (publicat pe Intranet în secțiunea Proceduri/Litera D/Titlul 5);

să completeze imat, dar nu mai târziu de 48 ore, ANEXA 1 (Raportul de Tranzacții Suspecte – caracter Confidential, pag.31) pentru toate operațiunile care i-au trezit suspiciuni de spălare de bani sau finanțări de acte de terorism (tranzactii efectuate sau în perspectiva a se efectua) și să o înainteze către Departamentul de Conformitate pentru transmiterea către O.N.P.C.S.B.în situatia în care s-a dispus suspendarea efectuarii unei operatiuni suspecte de catre o autoritate competenta se va proceda la blocarea sumei aferente tranzacției până la expirarea perioadei pentru care s-a dispus suspendarea, în condițiile lei;

să consulte permanent documentația de pe Intranetul BĂNCII privind combaterea spălării banilor și finantarii actelor de terorism și cunoașterea clientelei;

p) operațiunile persoanelor juridice care presupun prezentarea Declarația privind beneficiarul real se vor realiza numai dacă aceasta declarație va fi data de persoanele care au semnături autorizate în Bancă (conform art.27din Norma B.N.R. nr.3/2002 privind standardele de cunoaștere a clientelei instituția de credit trebuie să solicite clientului să dea o declarație cu privire la identitatea beneficiarului real, în cazul operațiuni cu numerar de orice natură (indiferent de frecvența lor), a căror valoare depaseste 15.000 euro în echivalent precum și în cazurile în care banca intră în relații cu clienții prin corespondență sau prin altă modalitate care nu implică prezentarea clientului la instituția de credit (Internet Banking, Mobile Banking);

verifica existenta, în baza de date a băncii, a informațiilor legate de orice entitate menționată în listele persoanelor suspecte de săvârșirea sau finanțarea actelor de terorism, cu modificări ulterioare și oricăror reglementări în materie emise ulterior, instalate pe Intranetul băncii. În cazul identificării unei asemenea entități informeaza imediat conducerea unitatii teritoriale respective și Departamentul de Conformitate și blochează conturile entității astfel identificate, solicitând autorizațiile necesare pentru desfășurarea tranzacțiilor;

participă la sesiunile de instruire organizate de BANCĂ în domeniul prevenirii spălării banilor și prevenirii finanțării actelor de terorism, precum și pe partea de cunoaștere a clientelei.

Un rol deosebit de important revine directorului agenției/sucursalei care are următoarele obligații:

ia act de transmiterea ANEXEI 1 către Departamentul de Conformitate și susține demersul inițiat de salariatul din Front Office;

propune Departamentului Conformitate îmbunătățirea metodelor de identificare a potențialelor operațiuni de spălare a banilor sau de finanțare a actelor de terorism;

participă la sesiunile de instruire organizate de BANCĂ în domeniul prevenirii spălării banilor și prevenirii finanțării actelor de terorism, precum și pe partea de cunoaștere a clientelei. Va asigura o bună cunoaștere și respectare a prezentului Program de către întreg personalul, având posibilitatea, în acest sens, de a testa cunoștințele acestuia prin organizarea de testări on line; rezultatele sesiunilor interne de testări vor fi comunicate Departamentului Conformitate în scopul completării și diversificării tematicilor generale de instruire în domeniu;

Sucursala din TârguMureș a Bancii Millennium acordă prin toate activitățile desfășurate și în toate zilele făra excepție, o atenție deosebită prevenirii și spălării fenomenului de spălare de bani.

Din sucursala din TârguMures este desemnată o persoană care are responsabilitatea coordonării și monitorizării respectării reglementărilor cu privire la acest fenomen. Directorul Agenției/Sucursalei nu poate aviza negativ demersul inițiat de către acest responsabil, fără consultarea prealabilă a Departamentului de Conformitate, sub sancțiunile prevăzute de Legea nr.656/2002 cu modificările și completările ulterioare;

În data de 15 martie 2010 s-au deschis 6 conturi bancare . La deschiderea acestor conturi s-a acordat o atenție deosebită identificării clientului respectiv.

În cazul SC LUKAS SRL care a solicitat deshiderea unui cont curent la Sucursala din TârguMureș a Băncii Millenium s-a solicitat alte evidențe satisfăcătoare privind identitatea asociaților care erau din Ungaria deoarece angajatul Băncii a avut suspiciunea că administratorul împuternicit acționa ca un „paravan”. După identificarea tururor acționarilor și administratorilor s-a procedat la deschiderea contului;

SC Broker X S.R.L. a solicitat deschiderea unui cont la Banca Millenium. Această societate este un socitate de avocați care administrează fonduri încredințate spre păstrare pentru o varietate de clienți. În acest caz Banca a solicitat documente doveditoare care să arate că intermediarul a aplicat proceduri corecte de identificare și dacă acesta dispune de sisteme adecvate de alocare a activelor din cont pe fiecare beneficiar. SC Broker X S.R.L a refuzat să furnizeze informații despre clienții săi invocând secretul profesional, banca Millenium a refuzat deschiderea contului pentru acest client.

În această perioadă la sucursala din TârguMureș a Băncii Millenium se desfășoară activitate de actualizare a datelor clienților, măsura care este prevăzută în regulamentul BNR nr. 9/2008.

Millennium Bank a solicitat toate aceste informații clienților încă de la lansarea pe piața românească, în 2007, în condițiile în care directiva europeană fusese adoptată la nivelul UE, dar nu fusese încă transpusă în normele BNR.

Procedurile de identificarea a clienților se aplică la Banca Millennium nu numai în cazul începerii relației cu clientul respectiv ci și în alte cazuri care pot genera suspiciunea de spălare de bani.

În data de 15.03.2010 la Sucursala din Târgu Mureș s-a procedat la identificarea clienților în următoarele cazuri:

Delegatul S.C. Euro Font S.R.L. , Mateescu Liviu s-a prezentat la casieria sucursalei la ora 10 depunând suma de 10.000 Euro. La ora 14 același delegat s-a prezental la casierie solicitând depunerea sumei de 12.000 Euro. Casierul sucursalei a solicitat delegatului identificarea beneficiarului real (Anexa 2) și totodata a informat persoana desemnată din sucursală despre efectuarea acestor tranzacții .Această tranzacție va fi raportată automat la sfârșitul zilei către O.N.P.C.S.B;

Dincolo de procedurile de identificare a clienților un rol important în cadrul tuturor structurilor Băncii Millennium îl reprezintă aplicarea procedurilor de detectare a tranzacțiilor suspecte când există suspiciuni că operațiunea în cauză are drept scop spălarea banilor sau finanțarea actelor de terorism, indiferent de incidența prevederilor derogatorii de la obligația de a aplica măsurile-standard de cunoaștere a clientelei stabilite în prezenta lege și de valoarea operațiunii sau dacă există îndoieli privind veridicitatea sau pertinența informațiilor de identificare deja deținute despre client.

În data de 15.03.2010 la Sucursala Millennium din Tg Mureș, s-au detectat următoarele tranzacții:

Delegatul societății S.C.Florena S.R.L., Popescu Violeta a depus în mai multe subconturi ale socității în valoare totală de 75.000 RON. Aceste depuneri erau sub 10.000 RON , dar totalul sumei este semnificativ (smurffing). Aceste tranzacții au fost considerate suspecte deoarece acestă societate nu utilizează în mod obișnuit plăți sau încasări în numerar. Aceste tranzacții au fost raportate de delegatul împuternicit la sfârșitul zilei către Centrala băncii care va centraliza și va trimite către O.N.P.C.S.B.;

S.C Castel S.R.L. a depus o Dispoziție de plată externă prin care se transfera plata unei facturi unui beneficiar din Liechtenstein. Această tranzacție a fost considerată suspectă deoarece societatea beneficiară este dintr-o țară țară încadrată în categoria de “paradis fiscal”. Această tranzacție a fost raportată de delegatul împuternicit la sfârșitul zilei către Centrala băncii care va centraliza și va trimite către O.N.P.C.S.B.;

S.C.Mobil S.R.L. a depus la Banca Millenium un Ordin de Plată cu care transfera în contul lui Mailat Vasile suma de 880.000 Euro reprezentând contravalorea unui imobil achiziționat conform contractului de vânzare cumpărare încheiat între S.C.Mobil S.R.L.(cumpărător) și Mailat Vasile (vânzător).

– Suma de 300.000 Euro din banii încasați de Mailat Vasile au fost ulterior repartizați către S.C. Pelicanul S.R.L. de la care a achiziționat imobiulul cu 3 zile anterioare(Mailat Vasile a vîndut imobilul înainte ca el să fi achitatat contravaloarea acestuia). Astfel, apare suspiciunea că S.C. Pelicanul S.R.L. a vândut imobilul lui Mailat Vasile (fratele administratorului SC Pelicanul) la un preț mai mic de jumătate față de cel al pieței, fiind evident că tranzacția a fost efectuată în detrimentul firmei. După ce a vândut imobilul lui S.C. Mobil SRL, cu un preț mult mai mare decât cel cu care o achiziționase, persoana Mailat Vasile a folosit o parte din fondurile respective pentru a plăți societății comerciale S.C. Pelicanul S.R.L. activul cumpărat de la aceasta, obținând un profit semnificativ fără nicio investiție. Banca Millenium a analizat această situație și s-a născut suspiciunea că Mailat Vasile este doar o persoană interpusă, adevăratul beneficiar al fondurilor rezultate în urma acestor tranzacții fiind S.C. Pelicanul S.R.L.

– 580.000 EUR au fost retrași în numerar (pe parcursul câtorva luni, prin mai multe operațiuni). În urma analizei efectuate a rezultat că respectivele retrageri de numerar din contul lui Mailat Vasile erau urmate, în zilele următoare, de depuneri de numerar ale acelorași sume, cu titlul „creditare firmă”, în contul societății comerciale Walter SRL, la care asociați și administratori sunt aceiași persoane ca și la SC Pelicanul SRL. Ulterior, fondurile respective au fost transferate, cu titlul „restituire creditare” din contul SC Walter SRL în conturile lui fiului administratorului..

Aceste cazuri mai simple sau mai complexe au fost considerate de persoana resonsabilă din Sucursala TârguMureș a Băncii Millennium cazuri de suspiciune și au fost raportate Departamenului de Conformitate din centrala băncii pentru a fi raportate la O.N.P.C.S.

Procedurile de identificare a clienților se aplică și pentru clienții care nu sunt prezenți fizic (ex. Internet Banking) la efectuarea tranzacțiilor sau acționează, aproape exclusiv, prin împuterniciți.

4.3.3. Activitatea departamentului de Conformitate din Centrala Băncii Milenium

Departamentul de conformitate din centrala Băncii este departamentul care asigură legătura dintre O.N.P.C.S.B și toate celelelalte departamente ale băncii.

Acest departament de conformitate are următoarele obligații:

dă suportul pentru emiterea reglementărilor interne care să fie în conformitate cu legislația în materie de prevenire a spălării banilor și prevenire a finanțării actelor de terorism;

coordonează și urmărește punerea în aplicare atât a normelor interne cât și a legislației în materia prevenirii spălării banilor și cunoașterea clientelei și respectarea acestora;

raportează conducerii executive a BĂNCII, cazurile care s-au constatat ca neconforme și propune măsuri urgențe de remediere;

primește de la unitățile teritoriale ale băncii Situația privind tranzacțiile suspecte o verifică imediat și procedează la înaintarea, în maximum 24 ore, Raportului de Tranzacții Suspecte(RTS), O.N.P.C.S.B.

asigură consultanță și suport în materie personalului băncii;

întocmesc și transmit catre autoritatile competente, în termenele prevazute de Lege: “Raportul privind Tranzacțiile Suspecte”; “Raportul privind operațiunile cu sume în numerar, în lei sau valuta, a caror limita minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 EUR, indiferent dacă tranzacția se realizează prin una sau mai multe operațiuni legate între ele”; “Raportul pentru transferurile externe în și din conturi, pentru sume a căror limită minimă este echivalentul în lei a 15.000 EUR” și a adreselor în legatură cu solicitările Autorităților abilitate de Lege; Semnează de întocmit toate aceste raportări și corespondența. Aceste raportări au caracter de Confidențialitate.

propune și supune spre aprobare conducerii executive a BĂNCII susținerea de programe de instruire a personalului BĂNCII, în legătură cu reglementările și cazuistică referitoare la prevenirea și combaterea spălării banilor și prevenirea finanțării actelor de terorism, precum și pe partea de cunoaștere a clientelei. Programele de instruire privesc în mod direct întreg personalul BĂNCII. Programele de instruire vor avea un caracter diferențiat, în functie de activitatea desfășurată. Noii angajați vor avea prioritate în cadrul procesului de instruire. Modalitățile de instruire a personalului Băncii se vor realiza, în principal prin – programe de instruire on-line (Intranet); programe de instruire periodice, cel puțin o dată pe an, realizate în cadrul Agentiilor/Sucursalelor sau în locații comune și programe de instruire realizate de O.N.P.C.S.B., B.N.R. sau alte organisme abilitate.

propune direcției Information and Communication Technology Management (ICT Management) soluții pentru îmbunătățirea aplicației informatice în depistarea operațiunilor suspecte și pentru îmbunătățirea procedurilor de verificare și control;

colaboarează cu Direcțiile Audit Intern, Juridic & Conformitate și ICT Management în vererea actualizării reglementărilor interne în baza modificărilor legislative în domeniu și a propunerilor primite;

urmărește primirea confirmării O.N.P.C.S.B. pentru tranzacțiile suspecte semnalate către acesta, organizează evidența și arhiva tuturor raportărilor realizate, informațiilor solicitate de și către O.N.P.C.S.B. și a răspunsurilor primite de la O.N.P.C.S.B., gestionează relația cu O.N.P.C.S.B. și cu structura băncii pentru tranzacțiile suspendate asigurând o comunicare optimă în vederea respectării prevederilor legale și Programelor și Procedurilor interne;

propune completări la prezentul Program privind adoptarea unui mod de organizare a activitații băncii și a unui circuit al informației și documentelor astfel încât să răspundă cerințelor privind protecția informațiilor confidențiale;

gestionează informațiile cu caracter confidențial, având în vedere prevederile cuprinse în Legea nr. 656/2002 cu modificările și completările ulterioare referitoare la sesizările primite de la O.N.P.C.S.B. Acest departament colaborează în acest sens cu Directiile ICT Management, Audit Intern si Juridic & Conformitate ;

actualizează Intranetul băncii în ceea ce privește materiale informative, legislația în domeniu, proceduri interne referitoare la prevenirea spălării banilor, prevenirea finanțării actelor de terorism și cunoașterea clientelei, cazuistică de specialitate, etc.;

răspund pentru existenta în baza de date a băncii a informatiilor legate de orice persoana mentionata în listele persoanelor suspecte de savârșirea sau finantarea actelor de terorism, instalate pe Intranetul băncii, cu modificari ulterioare și a oricaror acte normative care le succed. În cazul identificării unei asemenea persoane instructează imediat unitatea teritorială care a deschis contul să blocheze activele acesteia și să solicite autorizațiile necesare pentru desfășurarea tranzacțiilor;

stabilește (la propunerea conducerii Agențiilor/Sucursalelor) lista persoanelor încadrate în locurile de muncă care presupun acces la informațiile cu caracter confidnțial, listă pe care o comunică Departamentul Conformitate;

Comunică întregii structuri a băncii deciziile de suspendare a tranzacțiilor/blocare active primite de la Autorități, conform legii;

Monitorizează permanent sistemul în vederea depistării potențialelor tranzacții care pot fi asociate cu risc de spălare de bani sau finanțare de acte de terorism;

Realizează controale interne în vederea verificării eficienței Programelor de prevenire a spălării banilor și cunoaștere a clientelei și a nivelului de însușire a cunoștițelor de către salariații băncii;

comunică către O.N.P.C.S.B. numele persoanelor cu responsabilități în aplicarea Legii nr.656/2002 cu modificările și completările ulterioare și atribuțiile acestora;

comunică la O.N.P.C.S.B. specimenele de semnătură ale persoanelor, respectiv ale înlocuitorilor acestora, care reprezintă banca în relația cu instituția.

Departamentul de Conformitate urmărește în permanență îmbunătățirea metodelor de depistare informatizată a operațiunilor clientilor, pentru supravegherea tranzacțiilor acestora necesară managementului BĂNCII, pe de o parte, cât și pentru întocmirea Rapoartelor și transmiterea unor informații solicitate de către Autoritățile abilitate în activitățile de colaborare și cooperare pentru prevenirea spălării banilor și prevenirea finanțării actelor de terorism.

Întocmirea și transmiterea la O.N.P.C.S.B. a rapoartelor se realizează în conformitate cu: Legea nr.656/2002 cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu Decizia Plenului O.N.P.C.S.B nr. 674/2008, astfel:

a) Pentru operațiunile cu sume în numerar, în lei sau valuta, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 EUR, indiferent dacă tranzacția se realizează prin una sau mai multe operațiuni legate între ele.

Se realizează automat, la închiderea zilei “Raportul privind operațiunile cu sume în numerar, în lei sau valuta, a căror limita minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 EUR, indiferent dăcă tranzacția se realizează prin una sau mai multe operațiuni legate între ele”, pe baza următoarelor reguli:

– pentru fiecare client se însumează valoarea tuturor tranzacțiilor în echivalentul în lei a EUR, separat pe încasări (crtari) și repectiv plăți (debitări) înrestrate în ziua contabilă care se închide pe toate conturile lui curente. Când suma încasărilor sau a plăților este mai mare sau egală cu echivalentul în lei a 15.000 EUR calculat la cursul BNR valabil la data tranzactiei, în Raport se înclud automat toate tranzacțiile individuale care au concurat la determinarea sumei;

– Raportul extrage automat toate datele de identificare ale titularului de cont și respectiv ale celui imputernicit sau delegat pentru realizarea efectivă a tranzacției;

– data tranzacției corespunde cu data valutei și respectiv data contabilă.

b) Pentru transferurile externe în și din conturi, cu sume a caror limita minimă este echivalentul în lei a 15.000 EUR

Se realizează automat, la închiderea zilei “Raportul pentru transferurile externe în și din conturi, pentru sume a caror limita minimă este echivalentul în lei a 15.000 EUR” pe baza următoarelor reguli:

– pentru fiecare client se însumează valoarea tuturor tranzacțiilor în echivalent EUR, separat pe încasări (creditari) și repectiv plăți (debitări) înregistrate în ziua contabilă care se închide, pe toate conturile lui curente, indiferent de data valutei. Când suma încasărilor sau a plătilor este mai mare sau egală cu echivalentul a 15.000 EUR calculat la cursul BNR valabil în data tranzactiei, în Raport se înclud automat toate tranzacțiile îndividuale care au concurat la determînarea sumei;

– Raportul extrage automat toate datele de identificare ale titularului de cont și respectiv ale celui împuternicit și a contrapartidei, în speța ordonatorul sau beneficiarul extern;

– în situația în care din detaliile înregistrate în sistemul înformatic nu se poate determina automat dacă tranzacția reprezintă un transfer extern atunci tranzacția este inclusă în Raport;

– data tranzacției corespunde cu data contabilă, indiferent de data valutei.

Aplicând aceste criterii, indiferent dacă tranzacțiile decurg sau nu dintr-un singur contract comercial, ele sunt raportate astfel încât nu se pot omite de la urmărire și raportare transferurile externe în și din conturi, cu sume a caror limită minimă este echivalentul în lei a 15.000 EUR.

c) Pentru evidențierea tranzacțiilor suspecte

De asemenea salariații băncii care constată că o operațiune sau mai multe operațiuni care au fost efectuate în contul unui client prezintă indicii de anomalie pentru activitatea respectivului client, ori pentru tipul operatiunii în cauza, vor sesiza imediat Departamentul de Conformitate, în modul corespunzător.

Departamentul de Conformitate urmareste realizarea Raportului de Tranzacții Suspecte(RTS) și va analiza în vederea raportarii ca tranzacții suspecte și:

– Situația zilnică a tranzacțiilor care tranzitează țări care nu cooperează la prevenirea și combatrea spălării banilor și prevenirea finanțării actelor de terorism. (Lista țărilor necooperante);

– Situația zilnică a tranzacțiilor repetitive sub limita de raportare care ar putea să ascunda intenția de eludare a raportărilor conform Legii;

– Raport grafic cu oscilații bruște ale tranzacțiilor pe un client față de profilul sau normal de operațiuni.

4.3.4. Activitatea desfășurată la nivelul departamentului IT în domeniul spălării banilor

În perioada actuală tranzacțiile efectuate prin intermediul internet banking, mobile banking, ATM-uri , POS-uri sau alte mijloace moderne de plată au o pondere însemnată și din acest motiv departamentul IT din cadrul Bancii Millennium are un rol important. Rolul acestui departament , se referă la:

a) asigura introducerea pe Intranet a prezentului Program, precum și a tuturor materialelor informative comunicate de Departamentul de Conformitate;

b) în situația în care ofițerii de conformitate se află în imposibilitatea producerii rapoartelor zilnice către O.N.P.C.S.B., din cauze strict tehnice, departamentul EDP va produce rapoartele sus-mentionate (exceptie fac Rapoartele de tranzactii suspecte) și le va înainta Departamentul de Conformitate spre verificare, semnare și transmitere;

c) colaboreaza cu Departamentul de Conformitate în vederea dezvoltării de soluții informatice (în house sau externe) eficiente pentru asigurarea monitorizării eficiente a sistemului în scopul minimizării riscului de expunere a băncii la spălare a banilor și finantare a actelor de terorism.

4.3.5. Activitatea de prevenire a spălării banilor prin intermediul operațiunilor de credit

În cadrul procesului de creditare activitatea de spălare de bani poate îmbrăca forme diverse și din acest motiv angajații Bancii care lucrează în acest domeniu trebuie să fie foarte vigilenți în a identifica tranzacțiile care au o legatură cu acest fenomen.

În luna martie 2010 angajații Sucursalei din Târgu Mureș a Băncii Millennium au analizat mai accentuat situațiile care în cadrul procesului de creditare au creat suspiciuni.

Astfel în luna martie 2010 s-au sesizat următoarele cazuri:

Clientul SC Orhideea SRl a cerut rambursarea anticipată a unei linii de credit de 200.000 Euro din fonduri și surse necunoscute, în situația în care indicatorii financiari nu aratău această disponibilitate;

Clientul S.C. Major S.R.L. a solicitat un credit la care scopul declarat pentru împrumut nu era justificat și a propus o garanție in numerar;

Clientul SC Master S.R.L a solicitat un credit de 450.000 Euro, deși din analiza documentelor economico-financiare nu rezultă necesitatea acestui credit;

Clientului S.C. Audit S.R.L. a solicitat un credit de investiții pentru achiziționarea unui sediu. Ulterior s-a dovedit că acest credit a fost utilizat într-o manieră care era contradictorie cu scopul specificat respectiv s-a restituit împrumutul asociat prin transfer într-o țară care nu era antrenată în programul de prevenire și combatere a spălării banilor;

S.C. MiniBart S.R.L. a solicitat un credit pentru finanțarea nevoilor circulante. Sumele împrumutului au fost transferate, în mod neașteptat, la o bancă dintr-un centru offshore.

Dincolo de aceste cazuri concrete care au creat suspiciunea de spălare de bani, la Sucursala din Tâgu Mureș a băncii Millennium se acordă o atenție deosebită, în următoarele situații:

Cereri de împrumut însoțite de garanții de la terțe părți sau de la o bancă, dacă originea garanției nu este cunoscută sau dacă garanția nu este în conformitate cu statutul clientului;

Prezentarea de garanții de către terțe părți necunoscute băncii, care nu au o relație strânsă cu clienți și care nu au un motiv plauzibil pentru a prezenta o astfel de garanție;

Solicitarea de împrumut însoțită de o garanție constând într-un certificat de depozit emis de către o bancă străină;

Clientul cumpară certificate de depozit, pe care le plasează drept garanție bancară la împrumut;

Solicitări de acordare de împrumuturi companiilor offshore sau de împrumuturi garantate de obligațiile băncilor offshore;

Tranzacții implicând o banca offshore “scoica” al cărei nume poate fi similar cu cel al unei persoane juridice cu renume;

Încasări de plați sub denumirea „facilitați de credit” sau „împrumut” sau „avans”, în special, când plațile vin din afara țării, creditorul indicat fiind o companie căsuța poștală sau o persoana fizică sau o întreprindere care nu are nici o relație de afaceri cu clientul;

Plăți efectuate cu cecuri emise de terțe parți sau cu cecuri care au multiple semnaturi;

Cereri de împrumut făcute de noi clienți, prin intermediarii de profesie (avocați, consultanți financiari, companii de intermediere);

Promisiunea unor depozite de sume mari de valută în numerar în vederea acordării unui tratament favorabil solicitărilor de împrumut,

Trageri din linii de credit în valută utilizate prin conversii în ROL, pentru plăți curente în lanț, de aceeași valoare, către diverse societăți comerciale, ultima dintre acestea efectuând plăți externe în avans, prin conversie din ROL în valuta;

Rambursarea creditului acordat unei societăți de o altă societate (cu atât mai mult dacă este o societate offshore).

4.3.6. Activitate de control privind politica privind prevenirea spălării banilor

Controlul intern

Controlul respectării programului de prevenire a spălării banilor și a finanțării actelor de terorism se exercită în conformitate cu prevederi cuprinse în norme interne ale băncii care reglementează activitățile bancare și cele de control și audit intern.

Controlul se exercită în toate sucursalele/agențiile băncii și prin toate nivelurile organizatorice de control intern.

Supravegherea permanentă respectiv – securitatea zilnică și supravegherea formalizată a respectării procedurilor de lucru – asigură aplicarea corectă de către personalul de execuție a documentelor normative interne în vigoare, înclusiv cele cu privire la prevenirea spălării banilor și prevenirea finanțării actelor de terorism, precum și supervizarea zilnică de către superiorii ierarhici a activității personalului de execuție.

Persoanele desemnate cu exercitarea supravegherii permanente urmăresc aplicarea corectă a procedurilor de prevenire a spălării banilor și prevenire a finanțării actelor de terorism și supraveghere a operațiunilor în conturile clienților pentru prevenirea spălării banilor sau prevenirea finanțării actelor de terorism.

Controlul intern ulterior exercitat de ofiterii Departamentului de Conformitate (nivel II de control) pe problematica prezentului program, se efectuează prin sondaj conform unui plan și tematici de control, emise de Departamentul Conformitate și aprobate de Directoratul băncii Millennium Planul privește în principal controlul privind modul de respectare a prevederilor legale în materie și a prezentului program în toate sucursalele/agențiile.

Cu ocazia acțiunilor de audit efectuate de către Direcția de Audit Intern la sucursalele/agențiile băncii se va verifica dacă Programul Prevenire a Spălării Banilor și Prevenire a Finanțării Actelor de Terorism este aplicat în cadrul unităților băncii și dacă personalul acestora respectă dispozițiile legale în vigoare .

Departamentele/direcțiile din centrală care au atribuții de efectuare de controale sau audituri specializate pe domeniul lor de activitate, au obligația de a verifica cu ocazia acțiunilor întreprinse, condițiile de respectare a procedurilor de prevenire a spălării banilor și prevenire a finanțării actelor de terorism, în sucursale/agenții.

Controale externe

Modul de respectare a reglementărilor în domeniul preveniri spălării banilor și prevenire a finanțării actelor de terorism în cadrul băncii, potrivit prevederilor legale în vigoare, poate face obiectul unor acțiuni de control al diferitelor organisme și înstituții ce au atribuții în acest sens, astfel :

1) Controlul organelor de inspecție ale B.N.R. Organele de control ale B.N.R. pot verifica, atât în Centrala băncii, cât și în sucursalele/agențiile acesteia, în cadrul acțiunilor de supraveghere, modul de respectare a prevederilor legale pe problematica de prevenire a spălării banilor și prevenire a finanțării actelor de terorism.

2) Controlul efectuat de structurile specializate ale Băncii Milenium.

Organele specializate de control din cadrul Millenium Group pot verifica și analiza în orice moment orice problemă privitoare la prevenirea spălării banilor și prevenirea finanțării actelor de terorism.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Spălarea banilor este procesul sau complexul de acțiuni prin care infractorii încearcă și uneori reușesc să ascundă originea și posesia reală a veniturilor ce provin din activitățile lor ilegale.

În ultimii ani a procesul de luptă împotriva spălării banilor a devenit o necesitatete esențială concretizată prin acțiuni împotriva infractoriilor care trebuie opriți din a legitimiza rezultatele activităților lor criminale prin transformarea fondurilor din „murdare” în fonduri „curate”.

Lucrarea se structureaza în patru capitole, fiecare încercand să sintetizeze și să prezinte, într-o susccesiune logică aspectele legate de combaterea spălării banilor, plecând de la definirea fenomenelor și până la impactul pe care aceste fenomene îl au asupra mediului economic și financiar precum și modalitățile concrete de luptă împotriva acestui fenomen.

În capitolul I am încercat să prezint elementele teoretice studiate de specialiști din organismele interne și internaționale antrenate în această luptă împotriva celor care încearcă să transforme originea ilicită a unor fonduri în investiții legale.

Consider că, cunoașterea elementelor toretice: etapele spălării banilor, metodelole folosite, trăsăturile și tehnicile de disimulare prezentate de mine în capitolul I sunt foarte importante în această luptă deoarece permit identificarea acelor tranzacții sau operații care ies din tiparele obișnuite și care pot conduc la fenomenul de spălarea banilor.

Tot în capitolul I , am prezentat reglementările interne și internaționale ca o imagine de ansamblu asupra cadrului normativ și a instituțiilor financiare și non-financiare care reglementează activitatea, la nivel mondial, de prevenire și combatere a spălării banilor care reglementează acest fenomen atât din punct de vedere al faptelor ilicite, din punct de vedere al obligațiilor cât și din punctul de vedere al sancțiunilor ce decurg din nerespectarea acestor obligații.

Consider că, legislația internațională și cea din România este capabilă să creeze instalarea unui sistem financiar sănătos numai dacă această aliniere a legislației se aplică tuturor țărilor. Acest lucru este necesar deoarece infactorii folosesc acele țări care au legislație mai tolerantă pentru plasarea și stratificarea banilor și integrează acești bani în restul țărilor unde nu se mai poate urmări proveniența acestora.

Totodata, sunt de părere că legislația în domeniul spălării banilor trebuie să fie adusă la cunoștința tuturor cetățenilor prin mijloace de publicitate, mass media, pliante. Acest lucru este necesar pentru că de cele mai multe ori persoane cinstite sunt folosite în procesul de spălarea a banilor fără ca aceștia să știe la ce se expun. Exemplu: patronii folosesc angajații ca un paravan pentru ascunderea provenienței ilicite a banilor lor.

Totodată consider că procesul de armonizare a legislației naționale în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării actelor de terorism cu aquis-ul comunitar este un proces îndelungat care necesită, depunerea unor eforturi susținute de către autoritățile competente, în sensul participării active la grupurile de lucru înființate pentru întocmirea proiectelor de acte normative, dar și pentru adoptarea unei inițiative permanente, în sensul modificării și completării cadrului legislativ existent. Implicarea societăților civile care să vină cu soluții și propuneri la legislația existentă sau înainte de implementare, consider ca ar avea un efect pozitiv.

În capitolul II am prezentat Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor precum și colaborarea acesteia cu toate instituțiile implicate în această acțiune, organisme interne și internaționale, respectiv autorități de supraveghere prudențială și control financiar, agenții de aplicare a legii, reprezentanți ai asociațiilor profesionale în domeniu și ai societății civile .

Plecând de la Organizatia Națiunilor Unite, cu structurile sale abilitate și până la organizatiile regionale și profesionale, am încercat să sintetizam principalele aspecte legate de competentele și misiunea fiecărei organizații dar și a obiectivelor pe care acestea și le propun în combaterea acestor fenomene deși, niciodată organele abilitate nu vor fi înaintea infractorilor, dar își doresc sa fie cât mai aproape de eradicarea și eliminarea acestor fenomene. Pentru a reusi în acest deziderat, cooperarea internaționala între organanismele din fiecare și cele la nivel mondial, devine din ce în ce mai importantă.

Consider că este necesar ca toate autoritățile de supraveghere să își concentreze și să suplimenteze resursele financiare alocate în vederea tehnologizării activității de prevenire și combatere a spălării banilor prin sisteme IT performante și softuri specializate, pentru a se materializa un timp de răspuns mai operativ. De asemenea, nu trebuie neglijată necesitatea alocării unor resurse umane suplimentare, precum și specializarea celor deja existente.

În capitolul III am realizat un studiu privind cazurile concrete de suspiciune sau spălare de bani ajunse la Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor în perioda ultimilor ani.

România a înregistrat în ultimii ani un progres important în ceea ce privește prevenirea și combaterea spălării banilor, însă mai e nevoie de implementarea unor noi proiecte, de eficientizarea și de îmbunătățirea operativității acțiunilor demarate de autoritățile responsabile, precum și de suplimentarea fondurilor și a personalului implicat în domeniu.

Cazurile care ajung la Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor sunt cele primite de la organismele raportoare sau cele de control.

Dar faptul că aceste cazuri ajung la Oficiul de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor nu este suficient, consider că îmbunătățirea capacității analiștilor financiari ai ONPCSB de investigare, în procesarea și analizarea rapoartelor de tranzacții suspecte este absolut necesară.

Din acest punct de vedere, aș menționa faptul că dacă în legislația inițială suma limită care trebuia raportată de bănci era de 10.000 de dolari, astăzi ea a fost ridicată prin noua legislație la 15.000 de euro și timpul de raportare de la 24 de ore la 10 zile. Având în vedere mijloacele tehnice de care dispun băncile și sistemul globalizat , sunt de părere că, 10 zile reprezintă un timp prea mare. Cred că autoritățile române trebuie să revină la raportarea în 24 de ore la Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.

Capitolul IV cuprinde un studiu practic privind acțiunile concrete de prevenire și combatere a spălării banilor la Banca Millennium.

În acest capitol am prezentat activitatea legată de prevenire și combatere a spălării banilor în toate compartimentele Băncii Millennium, activitate care se îmbunătățește continuu.

Activitatea de prevenire și combatere a spălării banilor la Banca Mileniul se desfășoara în conformitate cu legislația în vigoare și este orientată în direcția identificării și cunoașterii clientelei pe de o parte precum și sesizării situațiilor atipica care apare în comportamentul clienților Băncii.

Consider că, activitatea ar putea fi îmbunătățită prin cursuri de perfecționare pentru toți angajații, nu numai pentru persoanele desemnate de conducere responsabile cu această activitate, deoarece situații de spălare de bani pot fi depistate în toate compartimentele băncii: casierie, credite, operațiuni.

Totodată sunt de părere că elaborarea și publicarea unor instrumente utile, cum ar fi “Manualul de Instruire privind Combaterea Spălării Banilor” și “Ghidul de Tranzacții Suspecte” ar fi de mare ajutor în această luptă de diminuare a fenomenului de spălare de bani. 

Totodată, sunt de părere că stabilirea unui schimb de informații eficient între Banca Millennium și toate instituțiile românești implicate în lupta împotriva spălării banilor ar fi eficientă.

Banca Millenium se încadrează în cadrul sistemului bancar cu rol important în procesul amplu de prevenire și spălare a banilor și nu consideră ca raportările pe care le face la Oficiul Național de Combatere și Prevenire a Spălării Banilor sunt simple operatiuni birocratice ci este conștientă de faptul că a face tranzacții cu spălătorii de bani reprezintă o afacere riscantă, care poate conduce la pierderea reputației.

BIBLIOGRAFIE

Viorel Beju, Evaziunea fiscală și corupția, Editura Dimitrie Cantemir, Tîrgu Mureș. 2007

Cristian Bișa, Utilizarea paradisurilor fiscale între evaziune fiscală legală și fraudă fiscală, Editura BMT Publishing House, București, 2005

Lombardo G, Nardo M, Roversi V, Craiu N, Moldoveanu C, Banu L, Piero Ricca, Manual de instruire privind combaterea spălarii banilor și a finanțării terorismului, tipărit la C.N. "IMPRIMERIA NAȚIONALĂ"-S.A., 2005

Gheorghe Mocuță, Criminalitatea organizată și spălarea banilor,București, Editura Noul Orfeu, 2004

Theodor Mrejeru, Dumitru Andreiu, Petre Florescu, Dan Safta, Marieta Safta, Evaziunea fiscală, Editura Tribuna Economică, 2000

Dragoș Pătroi, Spălarea banilor-punctul terminus al criminalității economico-financiare, Revista Finanțe Publice și Contabilitate v.17, nr.1, 2006

Ștefan Popa, Drăgan Gheorghe, Spălarea banilor și finanțarea terorismului, Editura Expert, București, 2005

Ștefan Popa, Adrian Cucu ,Economia subterană și spălarea banilor, Editura Expert, București, 2000

Ion Stancu,Daniel Rece,Mara-Magda Maftei,Florentina-Olivia Bălu,Radu Răduț , Crima Financiară și Combaterea Spălării Banilor, Raport de cercetare,2007

Ion Stancu,Daniel Rece,Mara-Magda Maftei,Florentina-Olivia Bălu,Radu Răduț , Crima Financiară și Combaterea Spălării Banilor, Raport de cercetare,2008

Oficiul National de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor- Ghidul de tranzacții suspecte

Oficiul National de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor- Raport de activitate 2008

Suport Curs “ Prevenirea și combaterea spălării banilor”, Banca Millennium, București, Septembrie 2009

Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor

Legea nr. 230/2005 privind modificarea si completarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor

Legea nr. 36/2006 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 135/2005 privind modificarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism

Legea nr. 405/2006 privind modificarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism

Lege pentru modificarea si completarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism, cu modificarile si completarile ulterioare

Legea nr. 535/2004 privind prevenirea si combaterea terorismului

Norma BNR nr. 3/2002 privind privind standardele de cunoastere a clientelei

Ordinul CSA nr. 3128/decembrie 2005 pentru aprobarea Normelor privind prevenirea si combaterea spalarii banilor si a finantarii actelor de terorism prin intermediul pietei asigurarilor

Raportul Celei de a 3-a Conferinte Internationale Tendinte Contemporane in Dezvoltarea Regimurilor de Combatere a Spalarii Banilor – Aspecte Nationale si Internationale, Vladivostok, 2005

Regulamentul 11/2005 al CNVM privind prevenirea si combaterea spalarii banilor si a finantarii actelor de terorism prin intermediul pietei de capital

*** www.bnro.ro

*** www.onpcsb.ro

BIBLIOGRAFIE

Viorel Beju, Evaziunea fiscală și corupția, Editura Dimitrie Cantemir, Tîrgu Mureș. 2007

Cristian Bișa, Utilizarea paradisurilor fiscale între evaziune fiscală legală și fraudă fiscală, Editura BMT Publishing House, București, 2005

Lombardo G, Nardo M, Roversi V, Craiu N, Moldoveanu C, Banu L, Piero Ricca, Manual de instruire privind combaterea spălarii banilor și a finanțării terorismului, tipărit la C.N. "IMPRIMERIA NAȚIONALĂ"-S.A., 2005

Gheorghe Mocuță, Criminalitatea organizată și spălarea banilor,București, Editura Noul Orfeu, 2004

Theodor Mrejeru, Dumitru Andreiu, Petre Florescu, Dan Safta, Marieta Safta, Evaziunea fiscală, Editura Tribuna Economică, 2000

Dragoș Pătroi, Spălarea banilor-punctul terminus al criminalității economico-financiare, Revista Finanțe Publice și Contabilitate v.17, nr.1, 2006

Ștefan Popa, Drăgan Gheorghe, Spălarea banilor și finanțarea terorismului, Editura Expert, București, 2005

Ștefan Popa, Adrian Cucu ,Economia subterană și spălarea banilor, Editura Expert, București, 2000

Ion Stancu,Daniel Rece,Mara-Magda Maftei,Florentina-Olivia Bălu,Radu Răduț , Crima Financiară și Combaterea Spălării Banilor, Raport de cercetare,2007

Ion Stancu,Daniel Rece,Mara-Magda Maftei,Florentina-Olivia Bălu,Radu Răduț , Crima Financiară și Combaterea Spălării Banilor, Raport de cercetare,2008

Oficiul National de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor- Ghidul de tranzacții suspecte

Oficiul National de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor- Raport de activitate 2008

Suport Curs “ Prevenirea și combaterea spălării banilor”, Banca Millennium, București, Septembrie 2009

Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor

Legea nr. 230/2005 privind modificarea si completarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor

Legea nr. 36/2006 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 135/2005 privind modificarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism

Legea nr. 405/2006 privind modificarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism

Lege pentru modificarea si completarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism, cu modificarile si completarile ulterioare

Legea nr. 535/2004 privind prevenirea si combaterea terorismului

Norma BNR nr. 3/2002 privind privind standardele de cunoastere a clientelei

Ordinul CSA nr. 3128/decembrie 2005 pentru aprobarea Normelor privind prevenirea si combaterea spalarii banilor si a finantarii actelor de terorism prin intermediul pietei asigurarilor

Raportul Celei de a 3-a Conferinte Internationale Tendinte Contemporane in Dezvoltarea Regimurilor de Combatere a Spalarii Banilor – Aspecte Nationale si Internationale, Vladivostok, 2005

Regulamentul 11/2005 al CNVM privind prevenirea si combaterea spalarii banilor si a finantarii actelor de terorism prin intermediul pietei de capital

*** www.bnro.ro

*** www.onpcsb.ro