Prevenirea Si Combaterea Fenomenului Infractional In Rindul Rromilor

PLANUL

CAPITOLUL I:

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND ETNIA

RROMĂ

1.1 Rromii din România – o controversă social-

istorică.

1.2 Persecutarea rromilor în România.

1.3 Politici și practici guvernamentale față de

rromii din România – o perspectivă

neguvernamentală.

1.4 Politici guvernamentale față de rromi in

Romania – perspectiva institutiilor

internationale.

CAPITOLUL II:

FENOMENULUI INFRACȚIONAL ÎN RÂNDUL RROMILOR.

Particularități ale fenomenului infracțional în rândul rromilor.

Evoluția fenomenului infracțional în rândul rromilor.

Specificul fenomenului infracțional în rândul rromilor.

CAPITOLUL III:

PREVENIREA ȘI COMBATEREA CRIMINALITĂȚII ÎN RÂNDUL RROMILOR.

Strategia organizării prevenirii criminalității.

Prevenirea criminalității în rândul rromilor și principalele măsuri și acțiuni de prevenire.

Combaterea criminalității în rândul rromilor.

CAPITOLUL IV:

REGLEMENTARI INTERNE SI INTERNATIONALE PRIVIND SITUATIA RROMILOR SI INTEGRAREA LOR IN SOCIETATE

Reglementari internationale privind situatia rromilor.

Reglementari interne privind situatia rromilor.

Protectia juridica impotriva abuzurilor si relatia POLITIE-PARCHET-VICTIMA .

CAPITOLUL V:

SPECIFICUL ACTIVITATII INFORMATIV – OPERATIVE EXECUTATE DE POLITIE PE LINIE DE RROMI.

Rolul politiei in medierea conflictelor intre populatia majoritarta si rromi.

Activitati specifice pentru prevenirea si descoperirea infractiunilor savarsite de rromi.

CAPITOLUL VI: CONCLUZII

INTRODUCERE

“Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și fără discriminări1”.

Analiza evoluției istorice a civilizației umane demonstrează că azi, nu există practic pe glob vreo țară în care populația să fie omogenă din punct de vedere al originii etnice, limbii vorbite, culturii, credinței religioase, etc.

În lumea modernă, statele sunt constituite și adăpostesc, în general, un mozaic de popoare cu o populație majoritară, alături de care coexistă mai mult sau mai puțin pașnic, minorități etnice, grupate în anumite zone sau dispersați pe întreg teritoriul acestora. Este cunoscut faptul că apariția și destrămarea unor state s-a datorat în primul rând, conflictelor izbucnite pe criterii etnice, conflicte care au avut ca urmări sacrificii umane, pierderi materiale și o încetinire sensibilă a evoluției sociale.

După ultimul război mondial, statele au ajuns la concluzia inutibilității oricăror conflicte armate, indiferent de motivele care le determină. În acest scop, a fost creată Organizația Națiunilor Unite, ulterior apărând numeroase organe și organisme internaționale, interguvernamentale și neguvernamentale care să vegheze la prevenirea sau aplanarea conflictelor interstatale sau interetnice.

Cu toate acestea, prăbușirea comunismului în Europa Centrală și de Est a determinat, pe lângă efectele unanim recunoscute ca benefice pentru popoarele din această parte a globului și izbucnirea a numeroase conflicte etnice și naționale. Exemplele cele mai edificatoare care atrag atenția opiniei publice internaționale de afară sunt masacrele și masivele distrugeri din fosta Iugoslavie și din Cecenia. Din păcate, aceste conflicte afectează nu numai statele direct implicate, efecte profund negative pe plan economico-social resimțindu-se și în celelalte țări ale Europei, inclusiv în România.

La tabloul sumbru, pe care-l oferă Europa la acest început de mileniu, se adaugă o problemă arzătoare, care prefigurează izbucnirea unor serii de explozii sociale în mai multe țări ale continentului și anume soarta rromilor.

Este de remarcat faptul că, în ultima perioadă, inclusiv pe plan internațional, societatea se confruntă cu o creștere a îngrijorării vis-a- vis

de problema rromilor; această problemă nu apare ca una etnică, ci ca având multiple implicații sociale și economice.

Indiferent însă, dacă problema este de natură socială, economică sau etnică, conflictele grave între populația majoritară și grupările de rromi semnalate de la 1990 încoace, în mai multe țări ale Europei și îndeosebi, în țările Europei Centrale și de Est, implicarea forțelor de poliție și jandarmerie în prevenirea și aplanarea acestora este inevitabilă.

Intervenția poliției, înainte, în timpul ori după consumarea conflictului comportă riscuri deosebite, irosire de forțe și mijloace și ca o ironie a sorții, colectivitatea consideră că vinovată de cele întâmplate tot această instituție este.

Poliția este incriminată cel mai adesea de întreaga comunitate, de ambele părți aflate în conflict și, în referire la Poliția Română, chiar de organisme internaționale.

În lucrarea de față am abordat fenomenul infracțional în rândul rromilor, având în vedere aspectele complexe pe care această problemă le ridică pe întreg teritoriul României și în special pe raza județului Ialomița, cunoscut cu cea mai mare diversitate etnică, raportat atât la populația stabilă, cât și la turiști și sezonieri.

CAPITOLUL I.

CONSIDERATII GENERALE PRIVIND ETNIA RROMA

1.1 RROMII DIN ROMANIA: O CONTRAVERSA SOCIAL – ISTORICA2

Prejudecatile impotriva rromilor au constituit o trasatura permanenta a istoriei Romaniei. Secolelor de inrobire a rromilor pe teritoriul Romaniei de astazi le-au urmat persecutiile si deportarile la care au fost supusi de guvernul pro-nazist al lui Ion Antonescu in timpul celui de-al II-a razboi mondial si ulterior stramutarea fortata si confiscarea averilor rromilor din timpul regimului comunist. Dupa rasturnarea regimului comunist, in 1989, ura rasiala a izbucnit intr-un val de violenta colectiva a comunitatilor locale si abuzuri savarsite de politie impotriva rromilor. Violenta si discriminarea au ramas si raman, din pacate, o realitate de zi cu zi a rromilor din Romania3.

Ipoteze privind originea rromilor

Ipotezele si teoriile asupra originii rromilor constutuie prin ele insule subiect de cercetare. Multa vreme s-a crezut ca rromii isi au originile in Egipt. Au existat ipoteze care afirmau ca rromii sunt persani, fenicieni, tatari, turci, romani sau chiar stravechi locuitori ai Daciei care pastreaza cu inconstienta sfintenie elementele de limba, obiceiuri, traditii, etc. Explicatia stiintifica a originii rromilor si a datei cand a inceput migratia a fost elaborata pe baza analizei comparate a limbajului. Astfel, s-a ajuns la concluzia ca rromii au populat nord-vestul Indiei (Pandjabul) si au parasit ac este tinuturi in jurul anului 1000 in urma ocupatiei musulmane a acestei teritorii. Limba rromilor este foarte asemanatoare cu limba vorbita si in prezent de anumite grupuri ce se intalnesc in aceste tinuturi. Lingvistii sunt de acord ca, in ciuda dialectizarii acestei limbi, ea ramane totusi unitara, avand o radacina indica4.

_________________________________________________

2 Aceasta sectiune este realizata in baza informatiilor in Raportul “Stare de impunitate – incalcarea drepturilor omului – cazul rromilor din Romania” – Centrul European pentru Drepturile Omului, 2001;

3 Vezi si Raportul “Stare de impunitate – incalcarea drepturilor omului – cazul rromilor din Romania” – Centrul European pentru Drepturile Omului, 2001;

4 Citat din studiul “Carta Alba a minoritatilor din Romania – Rromii” disponibila pe site-ul www.proeuropa.ro/indexro.htm, accesat la 20.04.2004

Exista un consens intre specialistii in istoria rromilor care afirma ca rromii sunt originari din India, de unde au plecat numai tarziu de secolul X AD.5 Momentul exact al aparitiei rromilor pe teritoriul Roamniei este imposibil de stabilit cu acuratete. Primele mentiuni documentare ale inrobirii rromilor in provinciile Muntenia si Moldova dateaza de la mijlocul secolului al XIV-lea, iar robia sistematica este atestata incepand cu secolul al XV-lea6. Confrom sistemului juridic al vremii, rromii erau nascuti robi; ei erau cumparati si vanduti de cetre stapanii lor. Unirea legala intre oamenii liberi si robi, inclusic casatoria, eraa interzisa (Se interzicea clericilor sa casatorreasca robi fara incuviintarea stapanilor, iar capeteniile trebuiau sa vegheze si sa ia masuri impotriva concubinajului pentru a nu exista neintelegeri cu privire la situatie copiilor robilor – codul Calimah – Moldova; vezi Istoria Dreptului Romanesc, vol.2, partea I, Ed. Academia, 1984, N.T.)7. Robii rromi erau supusi executiilor in masa, precum si formelor extreme de pedeapsa, cum ar fi tragerea in teapa. In ciuda studiilor recenta care prezinta o viziune mai nuantata asupra sclaviei in Romania, bazata pe dovezi atestand un tratament mai bland al unor grupuri de robi rromi8, inrobirea, fundamental dezumanizanta, ramane o trasatura definitorie a vietii romilor in Muntenia si Moldova, pana in a 2-a jumatate a secolului al XIX-lea9.

___________________________________

5 Vezi mai ales Frasen, Sir Angus, The Gypsies, Oxford: Blackwell, 1992;

6 Hancock, Ian Pariah Syndrome, Ann Arbor, Michigan: Karoma Publishels, 1987, pag.16; Vezi si Crowe, David, „The Gypsy Historical Experience in Romania”, in Crowe, David&Kolsti, John (editori), The Gypsies of Eastern Europe, Arnok, N.Y.: M.E. Sharp Inc., 1991, pp. 61-62. Romania de astazi inglobeaza provinciile istorice Moldova, Muntenia si Transilvania, precum si o parte a regiunii numita Banat;

7 Codul penal Muntean din 1818 si Codul penal Moldovean din 1883 sunt citate in Hancok, op.cit., p.28-29. In relitate, in Muntenia au circulkat niste culegeri de texte penale din cartea a 9-a a Basilicalelor (legiuire bizantina), una din 1783, alta din 1815. Ulterior, a fost elaborate Condica criminaliceasca a Tarii Romanesti (Codul Ghica Stirbei), publicata in 1951 si revizuita in 1853. Legiuirea Caragea din 1818 contine si un capitol dedicat dreptului penal. In Moldova a fost publicata in 1826 Condica Criminaliceasca (Sutu – Sturdza). Dupa unire, au fost promulgate Codul penal si Codul de Procedura penala (1864). Despre inrobirea rromilor in Romania, vezi Crowe, op.cit., pp. 61-66; Gheorhe, Nicolae, „Origin of Roma`s Slavery in the Rumanian Principalities”, Roma , 7 (1983), nr.1 pp. 12-27;

8 Certcetari istorice recente asupra inrobirii rromilor in Principoatele Romane au dezvaluit faptul ca unii sclavi rromi aveau privelegii de care cetatenii liberi nu se bucurau. De pilda unor grupuri li se permitea un mod de viata nomad si sa isi practice indeletnicirile traditionale (Marushiakova, Elena si Popov, Vesselin, op.cit. pp.84-88).

9Vezi Raportul „Stare de impunitate – Incalcarea Drepturilor Omului – cazul rromilor din Romania” – ERRC, 2001.

1.2 PERSECUTAREA RROMILOR IN ROMANIA

1940-1944: Ion Antonescu si deportarea rromilor

Guvernul pro-nazist si pronuntat antisemit a lui Ion Antonescu din anii 1940-1944 s-a angajat in persecutarea cu caracter de genocid a rromilor. Antonescu ii considera pe rromi ca fiind cu nimic mai bun decat „soareci, sobolani si ciori”10. In perioada 1941-1942, autoritatile au deportat probabil peste 90 de mii11 de rromi in provincia Transnistria12, o zona unde erau expediati indezirabilii din Romania in vremea proectelor rasiste ale celui de-al II-lea razboi mondial. Mai mult din jumatate din rromii trimisi acolo au pierit in urma lipsei de adapost, a malnutritiei si bolilor13.

Comunismul si asimilarea fortata a rromilor

Dupa sfarsitul celui de-al II-lea razboi mondial, guvernele comuniste romanesti s-au angajat intr-o politica perseverenta de asimilare fortata a rromilor. Unul dintre primele programe implemetate de guvernul comunist dupa preluarea controlului in anul 1946 a fost sa ii stramute fortat pe acei membrii ai comunitatii de rromi care ramasesera nomazi. Cai si carutele acestora au fost confiscate printr-o actiune determinata partial de convingerea ca stilul traditionallae, „Origin of Roma`s Slavery in the Rumanian Principalities”, Roma , 7 (1983), nr.1 pp. 12-27;

8 Certcetari istorice recente asupra inrobirii rromilor in Principoatele Romane au dezvaluit faptul ca unii sclavi rromi aveau privelegii de care cetatenii liberi nu se bucurau. De pilda unor grupuri li se permitea un mod de viata nomad si sa isi practice indeletnicirile traditionale (Marushiakova, Elena si Popov, Vesselin, op.cit. pp.84-88).

9Vezi Raportul „Stare de impunitate – Incalcarea Drepturilor Omului – cazul rromilor din Romania” – ERRC, 2001.

1.2 PERSECUTAREA RROMILOR IN ROMANIA

1940-1944: Ion Antonescu si deportarea rromilor

Guvernul pro-nazist si pronuntat antisemit a lui Ion Antonescu din anii 1940-1944 s-a angajat in persecutarea cu caracter de genocid a rromilor. Antonescu ii considera pe rromi ca fiind cu nimic mai bun decat „soareci, sobolani si ciori”10. In perioada 1941-1942, autoritatile au deportat probabil peste 90 de mii11 de rromi in provincia Transnistria12, o zona unde erau expediati indezirabilii din Romania in vremea proectelor rasiste ale celui de-al II-lea razboi mondial. Mai mult din jumatate din rromii trimisi acolo au pierit in urma lipsei de adapost, a malnutritiei si bolilor13.

Comunismul si asimilarea fortata a rromilor

Dupa sfarsitul celui de-al II-lea razboi mondial, guvernele comuniste romanesti s-au angajat intr-o politica perseverenta de asimilare fortata a rromilor. Unul dintre primele programe implemetate de guvernul comunist dupa preluarea controlului in anul 1946 a fost sa ii stramute fortat pe acei membrii ai comunitatii de rromi care ramasesera nomazi. Cai si carutele acestora au fost confiscate printr-o actiune determinata partial de convingerea ca stilul traditional al rromilor era primitiv si partial ca masura practica de asigurare a unei monitorizari mai usoare a acestora de catre Politia secreta. La inceputul anilor `50, Ministerul de Interne roman a inceput sa ii disperseze pe rromi din comunitatile compacte si sa ii stabileasca fortat la marginea satelor romanesti din punct de vedere etnic, unde au fost intampinati cu ostilitate de catre sateni14. Ideologia comunista din Romania a alimentat atat nationalizmul cat si loialitatea fata de tara si progresul acesteia15.

___________________________________

10 Vezi Kenrick, Donald si Grattan Puxon, The Destiny of Europe`s Gypsies, Marea Britanie: Sussex University Press, 1972.

11 Estimarile cu privire la numarul deportatilor variaza intre 250000 (Crowe, op.cit. pag.70) si 90 de mii (Fraser,op.cit. 1995,pg.268) Cu toate acestea, arhivele romanesti sunt inca in curs de cercetare si dat fiind faptul ca studiul lui Fraser este cel mai recent am preluat aceasta cifra. Discrepantele intre cifre recomanda precautie in treagerea de concluzii asupra acestui aspect.

12 Transnistria era o provincie infiintata de armatele de ocupatie germana si romane, parte a Ucrainei si Moldovei de astazi.

13 Fraser, op.cit. pp.268-269. Despre holocaustul rromilor din Romania, vezi si Mihok, Brigitte, „Transnistrien und die Deportation der Roma (1942-1944)”, in Zwischenwelt: Literatur, Widerstand, Exil,17. Jg.,Nr.3 noiembrie 2000 pp.15.

14 Human Rights Watch/ A Helsinki Watch Report, Destroying Ethnic Identity: The Persecution of Gypsies in Romania, New York, septembrie 1991, pag.16.

15 Vezi in special Verdery, Katherine, National Ideology Under Socialism: Identity and Cultural politics in Ceausescu`s Romania, Berkeley: University of California Press, 1991.

În comunismul românesc se manifestă implicit ostilitatea împotriva etnicității sau naționalității ne-românești.Un element care direcționa ideologia comunistă în privița rromilor era convingerea că aceștia erauprimitivi,înapoiați și reprezentau principalele obstacole în calea ״modernizării și comunizării״ României.În plus ,politicile rasiste continuau să fie elaborate și implementate periodic.De exemplu ,în 1977,Comitetul Central al Partidului Comunist a impementat politica de confiscare a aurului de la rromi.

1.3.POLITICI ȘI PRACTICI GUVERNAMENTALE FAȚǍDE RROMI ÎN ROMANIA –O PERSPECTIVǍ NEGUVERNAMENTALǍ.

Din perspectiva aderării la Uniunea Europeană ,״Strategia de Înbunătățire a Situației Rromilor din România״ adoptată în aprilie 2001 și publicată în Monitorul Oficial la 16 mai 2001 este prima inițiativă guvernamentală în vederea includerii rromilor în toate domeniile societății românești.

Ideea unei strategii în ceea ce privește situația rromilor a apărut pentru prima dată cu aproximativ trei ani înainte ca Strategia Guvernului să fie adoptattă .În 1998 ,guvernul a însărcinat Oficiul Național pentru Rromi din cadrul Departamentului pentru Protecția Minorităților Naționale cu elaborarea unui cadru strategic.Acest proiect a beneficiat de sprijin printr-un program Phare din 1998, destinat elaborării unei״carte albe״ care să definească direcțiile principale de stabilire a unei strategii de înbunătățire a situației rromilor.Pentru a asigura o participare și o implicare structurală în cadrul minorității rromilor, în martie 2000,DPMN a semnat un protocol de parteneriat cu Grupul de Lucru al Asociațiilor Rromilor ,format din 16 dintre cele mai active ONG-uri ale rromilor din țară.Grupul de Lucru a emis câteva documente ,printre care o ״Recomandare de politică generală״ asupra implementării programului guvernamental de înbunătățire a situației rromilor.În același timp ,s-a înființat Subcomisia Internațională pentru Rromi cu scopul de a coordona implementarea acestora ca parte a unei viitoare strategii naționale.În orice caz ,dincolo de înfiițarea acestor grupuri și de o serie de întâlniri fără prea multă finalitate, în cursul anului 2000 nu s-au făcut prea mulți pași înainte în vederea adoptării unui document programatic.

În ultima sesiune de dinaintea predării puterii autorităților nou alese în decembrie 2000, guvernul a aprobat un memorandum intitulat״ Cadrul Strategic al Guvernului României pentru îmbunătățirea situației rromilor״.Cu toate acestea, comunitatea rromilor și-a exprimat dezamăgirea pentru lipsa de voință politică în vederea adoptării unui program formal.Unii membri ai Grupului de lucru al Asociațiilor Rromilor au considerat că adoptarea în decembrie2000 a memorandumului referitor la Cadrul Strategic a însemnat încheierea misiunii respectivului organism,cu toate că acesta nu a fost dizolvat în mod oficial.Ca atare ,s-a înființat un nou grup care s-a constituit ca partener oficial al guvernului în implementarea viitoarei Strategii.În februarie 2001, s-a înființat Federația Conveția Cadru a Rromilor, o alianță formată din cinci ONG-uri ale rromilor,care,la scurt timp după înființare ,a înaintat biroului Primului ministru o recomandare de politică generală.

Structuri de implementare a Strategiei Guvernului de îmbunătățire a situației rromilor

Stategia Guvernului prevede măsuri pentru zece direcții de acțiune, dând obiective detaliate pentru fiecare capitol ,un plan general de măsuri ,precum și termene pentru fiecare măsură specificată.Cele zece direcții de acțiune sunt: Dezvoltarea comunității și administrație publică, Locuințe, Securitate socială ,Sănătate, Economic, Justiție și Ordine Publică, Protecția copilului ,Educație, Cultură și Culte ,Comunicare și participare civică.

Pentru buna organizare și coordonare a îndeplinirii Planului general de năsuri pentru aplicarea Strategiei privind îmbunătățirea situației rromilor,s-au constituit următoarele structuri de implementare:Comitetul Mixt de Monitorizare și Implementare;Comisiile Ministeriale pentru Rromi,Birouri Județene pentru Rromi,Comisii Locale Mixte.

Comitetul Mixt de Monitorizare și Implementare

Organismul responsabil de organizarea,coordonarea și monitorizarea implementăriiStrategiei;este compus din Secretari de Stat ,reprezentanți ai ministerelor responsabile de implementarea Strategiei și din lideri ai ONG-urilor rromilor.Începând din iulie 2002,Comitetul Mixt de Monitorizare și Implementare s-a întrunit doar de șapte ori ,de cele mai multe ori cu participarea unor delegați de rang inferior, numiți de către Secretarii de Stat din fiecare minister.Organul executiv al Comitetului Mixt este Oficiul pentru problemele rromilor,aflat în subordinea Secretariatului General al Guvernului.În ciuda faptului că ar fi trebuit să propună metode de eficientizare a implementării strategiei și să decidă asupra priorităților planului de măsuri,Comitetul Mixt nu a făcut-o ,datorită diferențelor de nivel decizițional și expertiza sectorială între membrii săi.De când s-a înființat Comitetul Mixt,președintele și membrii săi au fost schimbați în permanență.

Comisiile Ministeriale pentru rromi.

Comisiile Ministeriale se subordonează Comitetului Mixt de Implementare și Monitorizare și răspund de organizarea,coordonarea,planificarea și controlul activităților din Planul de aplicare a Srategiei.Au fost formate 16 comisii la nivel ministerial pentru a supraveghea activitățile de implementare a Strategiei care țin de competența ministerelor.

Birourile Județene pentru Rromi

Birourile Județene pentru Rromi au fost create în cadrul Prefecturilor, în subordinea Comisiei Ministeriale pentru Problemele Rromilor din Ministerul Administrației publice cu scopul de a evalua situația rromilor la nivel local și de a coordona îndeplinirea programelor de dezvoltare locală în cadrul procesului de implementare a Strategiei Guvernului.Angajarea personalului se face de către Prefectură ,cei angajați pe post de consilieri pentru problemele rromilor având,unii dintre ei,diplomă universitară.

Experții locali

Experții locali sunt responsabili pentru desfășurarea în plan local a activităților prevăzute în Strategie.Ei se subordonează atât Birourilor Județene pentru rromi,cât și primarului,reprezentând liantul între autoritățile publice și comunitățile de rromi.

1.4.POLITICI GUVERNAMENTALE FAȚǍ DE RROMI ÎN ROMÂNIA-PERSPECTIVA INSTITUȚIILOR INTERNAȚOINALE

Rapoartele Comisiei Europene privind progresele înregistrate de România în procesul de aderare la Uniunea Europeană

Capitolul „Drepturile minorităților și protecția minorităților „ din Raportul Comisiei Europene analizează problematica minorităților în România inclusiv a rromilor.Din acest punct de vedere ,o constantă prezentă în Rapoartele Comisiei din perioada 1998-2002 este identificarea discriminării manifestate împotriva persoanelor aparținând minorității etnice a rromilor.În toate aceste rapoarte sunt exprimate motive de îngrijorare în ceea ce privește numeroasele exemple de discriminare în diversele sfere ale vieții,în educație sau muncă ,brutalitatea poliției ,hărțuirea și violența îndreptată împotriva rromilor , discriminarea în accesul la locuri publice sau în anunțurile publicitare de angajare.În ceea ce privește cadrul legislativ și politicile publice privind îmbunătățirea situației rromilor ,Raportul Comisiei Europene din 1998 preciza că „în termeni generali , protecția minorităților în România rămâne satisfăcătoare, cu o mare excepție în ceea ce privește rromii”.Raportul menționează că „discriminarea celor mai mulți membri ai minorității rrome din România rămâne foarte răspândită ;în timp ce au fost înregistrate îmbunătățiri, trebuie notat că un Comitet interministerial pentru minorități naționale a fost înființat printr-o Hotărâre de Guvern în august 1998, în timp ce subcomitetul responsabil pentru elaborarea unei strategii pentru integrarea rromilor s-a întrunit pentru prima oară în septembrie 1998.În continuare , raportul din 1998 precizează faptul că „nu există date de încredere privind numărul rromilor din România ,dar apreciază că ei constituie o parte importantă a populației generale(estimată la câteva milioane).În timp ce măsurile luate de autoritățile române reflectă continua angajare pentru protecția drepturilor minorităților , integrarea socială și economică a rromilor presupune suplimentarea unor eforturi substanțiale.Prejudecățile împotriva rromilor rămân larg răspândite și necesită o abordare comprehensivă pentru a înregistra îmbunătățiri pe termen mediu .Departamentul pentru Minorități din cadrul Guvernului trebuie să fie întărit sub aspectul resurselor umane și financiare.

În concluzie , raportul Comisiei Europene din 1998 confirmă faptul că „România îndeplinește criteriul politic stabilit la Copenhaga.Însă , precizează faptul că multe rămân de făcut în ceea ce privește eradicarea corupției , îmbunătățirea modului de lucru al instanțelor de judecată și protecția libertăților individuale și drepturile rromilor.

Raportul din 1999 salută constituirea Comitetului Interministerial pentru Minorități Naționale din cadrul Guvernului, ca mecanism de încurajare a participării rromilor în procesul de decizie privind rromii și constituirea Grupului de lucru al Asociațiilor Rromilor(GLAR).În același sens ,se menționează Acordul pentru Elaborarea Strategiei privind Situația Rromilor, încheiat între Departamentul pentru Protecția Minorităților(DPMN) Și GLAR însă,în ciuda acestor eforturi,Raportul consemnează procesul lent de dezvoltare al acestor inițiative și politici publice.

Raportul din 2000 se focalizează pe activitatea Comitetului Interministerial privind Rromii, apreciind lipsa de rezultate semnificative a acestuia precum și întârzierile în elaborarea Strategiei.Referitor la memorandumul politic semnat de reprezentanții rromilor și DPMN , se remarcă faptul că până în martie 2000,acesta nu fusese aprobat de guvern.

Aspectele pozitive apreciate in Raport se refera la masurile afirmative dispuse de Ministerul Eucatiei si adoptarea ordonantei de Guvern privind prevenirea si sanctionarea tuturor formaelor de discriminare. Mentionand progresele inregistrate in inbunatatirea situatiei minoritatilor, Comisia Europeana considera ca in ceea ce priveste discriminarea rromilor, asa cum sa mentionat si in Rapoartele de Progres anterioare, problema a fost insuficient abordata.

In mod evident Raportul din anul 2001 saluta adoptarea „Strategiei Nationale pentru imbunatatirea situatiei rromilor din Romania”, un document comprehensiv si de calitate, elaborat impreuna cu organizatiile rromilor, ceea ce inseamna indeplinirea unui element cheie in criteriile politice cuprinse in Parteneriatuld e Accesiune la UE incheiat in 1999. In acelasi timp, Comisia atrage atentia asupra neintelegirelor dintre organizatiile rromilor, ceea ce poate constitui un obstacol in implementarea strategiei. Un alt element evidentiat in Comisie il constituie masurile ce urmeaza a fi adoptate, avand in vedere faptul ca Strategia privind rromii inca nu a fost implementata, iar legislatia antidiscriminare desi in vigoare nu este operationala.

Legat de acest din urmă element,Raportul face trimitere la intențiile unor autorități locale de segregare a comunități;or de rromi, menționând respingerea fermă a acestor acuzații de către Guvern .Deși legislația anti-discriminare încă nu este operațională, se menționează primele sancțiuni aplicate angajatorilor și ziarelor care au publicat anunțuri discriminatorii.

Raportul din 2003 menționează faptul că în perioada de raportare guvernul a continuat implementerea Strategiei Rromilor (adoptată în 2001), deși rezultatele au fost inegale.În sectorul sănătății s-a realizat un progres major prin recunoașterea oficială a profesiei de ’’mediator sanitar’’, fiind formați și angajați 166 de mediatori.În domeniul politicii de ocupare a forței de muncă, Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă și birourile sale din teritoriu au demarat o cooperare activă cu Birourile Județene pentru Rromi cu scopul de a îmbunătăți accesul pe piața forței de muncă ( deși până la această dată s-au înregistrat progrese limitate) . De asemenea, s-au inițiat și programe de formare profesională pentru rromi.Totuși, sunt necesare și alte reforme care să mărească oportunitățile de angajare pentru mulți rromi care nu au absolvit clasele obligatorii. În sectorul educațional s-a modificat legislația astfel încât să ofere programe pentru rromii care nu au frecventat școala.Programele naționale includ și locuri speciale pentru liceenii și studenții rromi.

Progresele în alte sectoare prevăzute în Strategia pentru rromi au fost limitate din cauza lipsei de politici clare și finanțări limitate.Ca parte a reorganizării guvernului, responsabilitatea pentru problemele rromilor s-a mutat la Secretariatul General al Guvernului. Această schimbare este posibil să ofere chestiunii rromilor un profil politic mai ridicat~deși aceste schimbări organizaționale au și întârziat alocările de la bugetul de stat pentru Strategia Rromilor.

Încrederea Guvernului în Partida Rromilor de a implementa și monitoriza strategia este un motiv de îngrijorare ,deoarece a condus la o excludere efectivă a altor organizații de rromi.

Situatia respectarii Drepturilor Omului in Romania din perspectiva Comisiei Europene in 2003

În ceea ce privește problematica drepturilor omului ,Raportul Comisiei Europene din 2003 menționează faptul că:”România continuă să respecte drepturile omului și libertățile fundamentale.Aceasta a fost concluzia Opiniei din 1997 și a rapoartelor ulterioare și s-a confirmat în ultimul an.Secțiunea următoare se axează pe cele mai importante progrese de la ultimul raport încoace.România a ratificat principalele convenții de drepturile omului.Convenția Europeană a drepturilor Omului(CEDO)a avut efect direct asupra României, dar rămân anumite dificultăți în aplicarea ei deplină.

În 2003, România a ratificat Protocolul Adițional nr.13 la CEDO privind abolirea pedepsei cu moartea în toate circumstanțele.După cum s-a raportat, România a semnat, dar nu a ratificat încă Protocolul nr.12 la CEDO care interzice discriminarea indiferent de criterii.România a recunoscut formal competența Comitetului ONU pentru Eliminarea Discriminării Rasiale în conformitate cu Convenția Internațională pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare (1965).

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a realizat progrese semnificative în primul său an de activitate, demonstrându-și autoritatea prin adoptarea de decizii care sancționează cazurile de discriminare.

În ceea ce privește poliția,Raportul precizează:implementarea legilor pentru statutul polițiștilor și organizarea și funcționarea poliției române (adoptat în 2002) a început în perioada de raportare.Acesta marchează un moment important în reforma forțelor de poliție române.Conform noului statut polițiștii sunt funcționari publici cu statut special care acționează după litera legii.Demilitarizarea poliției a însemnat transferarea cazurilor de abuz ale poliției din instanțele de judecată militare în sistemul de justiție civil.Totuși alte forțe de securitate, incluzând jandarmeria, sunt încă sub control juridic militar.

În ciuda acestor progrese ,s-a realizat un progres greu măsurabil în privința creșterii eficienței poliției.Noua legislație nu a fost însoțită de o modernizare a structurilor polițienești, iar forțele române de poliție rămân un organism centralizat, cu slabă expunere la principii precum transparența, responsabilizare, management eficient sau politici moderne de resurse umane.Cazurile de violență excesivă a poliției împotriva suspecților, chiar și în cazul infracțiunilor mărunte, au continuat în timpul perioadei de raportare.

În aprilie 2003, România a autorizat publicarea unui raport al Consiliului Europei-Comitetul European pentru Prevenirea Torturii, conform cererii din raportul de anul trecut.

Comitetul Consultativ al Convenției Cadru pentru Protecția M inorităților Naționale și Avizul său privind România

Comitetul Consultativ al Convenției Cadru pentru Protecția Minorităților Naționale în avizul său privind România, din 6 aprilie 2001, se referă la situația rromilor având în vedere prevederile art.4 și 6 ale Convenției la care România este parte.

În concluziile sale, Comitetul Consultativ salută, în mod particular, adoptarea de către Guvernul României a Ordonanței privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare atrăgând atenția asupra importanței implementării acestui act normativ.În schimb,în ceea ce privește situația rromilor, din acest punct de vedere, Comitetul își exprimă preocuparea față de persistența în România a numeroase acte de discriminare ,multe din acestea afectând membrii minorităților naționale între care și rromii.

Comitetul Consultativ consideră că Guvernul nu a luat încă toate măsurile necesare pentru protejarea persoanelor expuse amenințărilor sau actelor de discriminare, ostilitate sau violență din cauza identității lor etnice, culturale, lingvistice sau religioase.

Al doilea Raport privind România al Comisiei Europene împotriva Rasismului și Intoleranței (ECRI)

Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței în al doilea raport privind România, publicat în aprilie 2002 la Strasbourg, dedica o secțiune distinctă analizei situației Grupurilor Vulnerabile ,referindu-se la rromi.Încă o dată este subliniată vulnerabilitatea acestui grup față de discriminare și persistența ca obiect al unor prejudecăți continue și a rasismului din partea comunității majoritare, în pofida faptului că violențele, conflictele care au avut loc în anii 1990 par a fi dispărut.”Stereotipurile privind rromii persistă și sunt reflectate în atitudinile societății, în prezentările făcute de media problematicii acestei comunități și în pozițiile adoptate de anumiți politicieni și anumite partide politice.

Există o tendință de blamare comunității rrome, ca urmare a propriilor ei probleme și ca urmare a problemelor societății în general, și de a percepe această comunitate ca un risc sau chiar amenințare la adesa societății împotriva căreia ar trebui luate măsuri represive. Aceste atitudini sunt manifestate printr-o discriminare clară în multe domenii ale vieții, în special în educație ,în ocuparea forței de muncă și privind accesul în locurile publice.

În ceea ce privește cadrul legislativ și politicile față de rromi”România a făcut câțiva pași pentru a aborda problemele rasismului și discriminării.În special a fost adoptată o nouă legislație pentru combaterea discriminării și a fost elaborată Strategia națională pentru îmbunătățirea situației rromilor.ECRI salută astfel de inițiative ca pe o recunoaștere ,din partea autorităților ,a faptului că există în România probleme privind rasismul și discriminarea și că trebuie acționat în sensul combaterii problemelor de acest fel.

Totuși , Raportul ECRI subliniază că , deși în prezent s-a îmbunătățit cadrul legislativ și politic de combatere a rasismului și intoleranței, multe mai rămân de făcut…totuși, ECRI este preocupată de faptul că lipsa conștientizării noii legislații în vigoare înseamnă că aceasta nu este încă folosită, în pofida faptului că tipurile de discriminare pe care aceasta le acoperă, de exemplu: discriminarea la angajare, discriminarea în privința accesului în locuri publice, sunt deseori raportate că apar, în special în cee ce privește rromii.

CAPITOLUL II

FENOMENUL INFRACȚIONAL ÎN RANDUL RROMILOR

2.1 PARTICULARITĂȚI ALE FENOMENULUI INFRACȚIONAL ÎN RÂNDUL RROMILOR

Cunoșterea fenomenului infracțional în raport de structura persoanelor care săvârșesc fapte penale (bărbați – femei; majori – minori; recidiviști – primari; localnici – voiajori; români – străini) nu constituie atentat la drepturile și libertățile omului, ci un instrument de lucru specific poliției în fiecare țară. În fond, orice fenomen ce este supus cercetării, indiferent de natura acestuia (geografic, geologic, social, economic, etc) presupune efectuarea unei analize cât mai amănunțite pentru a putea decela elementele de cauzalitate, efectele negative sau pozitive și soluțiile ce pot fi adoptate pentru a imprima fenomenului dezvoltarea sau anularea dorită de beneficiarul cercetării.

Faptul că voi încerca să fac o prezentare cât mai reală a situației fenomenului infracțional în rândul rromilor, nu constituie o încercare de stigmatizare a acestei etnii ci doar dorința de a depista cauzele social – economice care determină sau favorizează acest adevărat flagel pentru care organele statului în special poliția să găsească și să adopte cele mai eficiente măsuri de protejare, atât a etniei, cât și a populației majoritare.

Studierea fenomenului infracțional în rândul rromilor evidențiază un set de particularități care, surprinzător, nu rezidă din genul de infracțiune săvârșită. Elementele de specific privesc următoarele aspecte:

atitudinea față de infracțiunile comise;

particularitățile modului de operare folosite;

Din lucrările de mare valoare documentară și științifică rezultă faptul că în centrul modului de existență tradițional, specific populației de rromi se identifică “o strategie de viață de tip simbiotic”. Pentru neavizați asta s-ar putea traduce printr-o dorință imensă de integrare în comunitate, ceea ce este total neadevărat (excepțiile existente vin să confirme regula, în fapt, cei integrați în marea lor majoritate, nici nu se mai consideră a fi rromi). Această strategie de tip simbiotic poate fi tradusă în felul următor: să te apropii de majoritari și prin orice mijloace să încerci să trăiești, nu împreună cu ei, ci pe seama lor.

Cercetările făcute atât de sociologi, cât și de poliție scot în evidență particularitățile atitudinale ale rromilor în raport cu populația majoritară. Astfel a fost relevat faptul că rromii sunt favorabili și acceptă orice căi și metode, legale sau ilegale, pentru a-și atinge imediat scopurile propuse – obținerea unui profit și a mijloacelor de existență cât mai ușor posibil, dacă se poate fără efort și cu cât mai puține cheltuieli.

Pentru ei, singura din cele 10 porunci existente în Biblie, care trebuie respectată cu sfințenie, dar numai de către nevestele și fiicele lor, este cea privitoare la infidelitate. În rest: să furi, să înșeli, să mutilezi copii pentru a-i folosi la cerșit și chiar să ucizi pentru colectivitate sau în numele acesteia, sunt permise.

Cu cât dovedești mai mult meșteșug, mai multă abilitate în săvârșirea unor infracțiuni aducătoare de câștiguri pentru familie și neam, cu atât poziția rromului în colectivitate este mai solidă.

Expresii de genul “am dat țării cel mai mare spărgător, ori cel mai bun hoț de buzunare” sunt frecvent întâlnite în disputele ce au loc între diverse clanuri și familii de rromi cu ocazia alegerii bulibașei ori desfășurării judecăților de rromi (staboruri).

O altă particularitate de ordin atitudinal este și aceea de a fi prohibite orice fapte ce ar aduce atingere reputației sau bunăstării unui rrom.

Deci, “să nu furi de la alt rrom, să nu-I necinstești nevasta sau fata, să nu torni un alt rrom la poliție” sunt reguli ce trebuie respectate cu sfințenie.

Grav este faptul că aceste comportamente atitudinale nu sunt de ordin genetic, ci sunt formate și impuse printr-un proces educativ continuu care se declanșează din cea mai fragedă pruncie.

Un “proiect educațional” tradițional pentru instruirea copilului de rromi cuprinde următoarele etape:

0-4 ani – învățarea limbii țigănești, dar și a limbii populației majoritare pe al cărui teritoriu trăiește.

Trebuie relevat faptul că și copiii care nu au învățat să meargă sunt folosiți ca instrumente de mamele lor, la comiterea de infracțiuni. O țigancă la cerșit purtând un copil în brațe (al ei sau împrumutat) este un tablou cotidian. De asemenea, același nou născut poate fi folosit ca “tiră” pentru facilitarea furturilor din buzunare sau poșete.

5 – 10 ani – învățarea și practicarea infracțiunilor accesibile vârstei: cerșit, furturi de pe tarabe sau chiar furturi din buzunare. Aceste infracțiuni se săvârșesc (având în vedere și concurența din anumite zone) sub directa îndrumare și supraveghere a părinților sau fraților mai mari.

de la 10 ani în sus – rromul trebuie să știe și să fie în stare să supraviețuiască prin propriu-i prestigiu, indiferent dacă este băiat sau fată.

În această perioadă de formare și cristalizare a personalității, “puii de rromi” sunt folosiți pentru comiterea tuturor genurilor de infracțiuni de natură judiciară întrucât nu răspund penal până la 14- 16 ani, pot pătrunde în locuri și prin spații inaccesibile rromilor maturi, amprentele acestora nu se află în evidențele poliției, prezența lor în diferite locuri nu dă de bănuit.

Ei acționează în adevărate bande de minori ori împreună cu infractorii majori, care așteaptă în apropierea locului faptei pentru a prelua prada și a asigura părăsirea rapidă a zonei.

Marea majoritate a infracțiunilor sunt comise de rromi prin aceleași moduri de operare folosite și de ceilalți infractori. Din acest motiv, nu se poate cunoaște cu certitudine câte infracțiuni săvârșesc rromii și câte sunt comise de ceilalți infractori.

Certitudinea există numai în ceea ce privește faptele comise de autori identificați ori unde martorii sau victimele, văzând autorii, afirmă cu siguranță că aceștia sunt rromi.

În rest, infractorii rromi (recidiviști) și cei aparținând altor etnii ori populației majoritare, executând pedepsele cu închisoarea în aceleași penitenciare au posibilitatea să facă schimb de experiență și să adopte modurile de operare care li se par cele mai profitabile și care le asigură securitate maximă față de acțiunile poliției.

Totuși câteva aspecte pot conduce cu certitudine la concluzia că o anumită infracțiune rămasă cu autori neidentificați a fost săvârșită de către rromi. În acest sens pot fi enumerate câteva elemente:

rromii sunt lași atunci când sunt singuri. Majoritatea infracțiunilor le comit în grup, deci când se observă un rrom săvârșind o infracțiune, trebuie avută certitudinea că în mulțime (apropiere) se află și alți rromi infractori, care “asigură spatele” și care vor interveni prin semnale sonore sau chiar prin folosirea forței dacă în zonă apare poliția sau dacă victima ori martorii au observat activitatea infracțională;

Când sunt constituiți în grup, rromii dau dovadă de un curaj nesăbuit și acționează cu maximă și nejustificată cruzime pentru anihilarea rezistenței victimei ori pentru a-și asigura scăparea;

În marea majoritate a situațiilor rromii sunt pregătiți să riposteze, atât prin superioritatea numerică a indivizilor din bandă, cât și prin folosirea unor arme albe, spray-uri cu gaze lacrimogene ori de neutralizare sau chiar cu arme de foc;

Când o șatră campează câteva zile în apropierea unor localități rurale și după un interval de timp (câteva săptămâni ori chiar imediat după plecarea șatrei), în localitatea respectivă se comit, pe timpul aceleiași nopți, multiple furturi prin spargere, va exista certitudinea că autorii sunt rromi aparținând șatrei;

dacă furtul s-a comis prin dizlocarea tocului ferestrei din zid ori s-a furat totul dintr-o anumită încăpere, autorii provin, de asemenea, din rândul rromilor. Acesta este “furtul cu pădurea”;

dacă, într-un magazin, pătrunde un grup de rromi de toate vârstele, care se ceartă, vociferează ori chiar simulează un conflict între ei cu siguranță că se va comite un furt, “prin corecție” ori un furt din buzunare sau poșete;

sub pretextul pregătirii unui botez ori a unei nunți, dacă în curtea preotului din sat ori a celui dispus să vândă alimente sau băuturi pentru evenimentul respectiv, se va încinge “o horă a bucuriei” ori se declanșează un conflict, cu siguranță că se pregătește un furt de proporții. Acesta este “furtul cu mireasa”;

dacă o persoană vrea să facă o afacere (legală sau mai puțin legală) cu un rrom într-un loc public ori într-un loc mai ferit de curiozitatea oamenilor și aceasta observă în apropiere alți rromi sau unul dintre ei strigă “fugiți, poliția”, în mod cert a fost înșelată.

2.2 EVOLUȚIA FENOMENULUI INFRACȚIONAL ÎN RÂNDUL RROMILOR.

“Cifra neagră” (cum se exprimă criminologii) a infracțiunilor săvârșite de rromi nu se poate și nici nu va putea fi stabilită vreodată, din mai multe motive și anume:

– cunoaștem infractorii rromi în sarcina cărora s-a stabilit (cu probe) un anume număr de fapte penale, dar nu vom ști niciodată câte fapte au comis în realitate;

– din infracțiunile cu autori neidentificați nu putem aprecia câte au fost săvârșite de rromi;

– multe infracțiuni săvârșite de rromi nu mai sunt aduse la cunoștința poliției, pentru că anumite comunități sunt terorizate de către această minoritate ori pentru că victimele (păgubașii) nu mai au încredere în capacitatea sau onestitatea organelor obligate prin lege să înfăptuiască justiția.

O “imagine” aproximativă a “aportului” rromilor la fenomenul infracțional existent într-o localitate sau în țară, pe o anumită perioadă de timp, se poate reconstitui apelând la evidențele poliției și evidențele unităților penitenciare, fără a omite sau minimaliza nivelul și modul în care este receptat acest fenomen de către comunitate.

După cum se poate observa, principalele decizii luate de autorități, chiar în statele Comunității Europene, au avut ca punct de plecare nu date statistice, ci reacția populației majoritare în raport cu numărul aproximativ și natura faptelor săvârșite de rromi. Aceleași fapte trebuie avute în vedere și atunci când analizăm acest fenomen și la noi în țară.

Cert este faptul că înainte de decembrie 1989, la nivelul Poliției Române, în baza datelor statistice și a constatărilor făcute de polițiști s-a vehiculat ideea că rromii (raportat la numărul locuitorilor) săvârșesc de 5-10 ori mai multe infracțiuni decât infractorii români ori de altă naționalitate.

Poliția, în lupta împotriva criminalității, trebuia să analizeze fenomenul infracțional ținând seama și de aportul rromilor care, cu siguranță, nu era de neglijat. Aceasta nu a însemnat în nici-un moment că poliția acționa precepte rasiale ori xenofobe, pentru că, înainte de 1989, problemele politice mult mai importante privind natura și tratamentul minorităților le ridicau tot maghiarii și în legătură cu aceștia nu s-au luat niciodată hotărâri în direcția constituirii unor evidențe distincte (nici ca persoane, nici ca fapte săvârșite).

Specificul și mai ales frecvența infracțiunilor comise de rromi au obligat și obligă poliția să acorde o atenție deosebită problemei, pentru că numai în acest mod se pot obține date obiective cu privire la realitatea fenomenului, cauzele și condițiile care-l determină sau îl favorizează, în scopul alegerii celor mai eficiente măsuri cu caracter preventiv și represiv pentru protejarea comunității și, pe termen lung, a însăși etniei rromilor.

Un alt element, specific perioadei anterioare anului 1990, este acela că cele mai multe infracțiuni săvârșite de rromi erau fapte de natură a afecta viața, integritatea și patrimoniul cetățeanului. La infracțiunile de natură economică, rromii figurau, de regulă, în calitate de instigatori, complici sau favorizatori (exemplu: pentru sustrageri de argint industrial, cupru, aluminiu sau alte materii prime ce puteau fi trecute prin contrabandă peste graniță ori erau folosite la confecționarea unor obiecte de uz casnic).

Rromii aproape că dețineau monopolul asupra furturilor obiectelor aparținând patrimoniului cultural-național (îndeosebi icoane sau alte obiecte de cult), trecerea clandestină peste graniță neconstituind pentru aceștia un obstacol serios. Aceștia mai dețineau și monopolul bișniței cu țigări străine, valută, metale prețioase și acela al valorificării produselor provenite din infracțiuni.

Erau și sunt neîntrecuți în arta înșelării victimelor cetățeni români sau străini antrenați în operațiuni de schimburi valutare ilegale, vânzări și cumpărări de diverse bunuri (bunurile furate sunt vândute în talciocuri, piețe, târguri, magazine, consignații, case de amanet, etc.).

2.3 SPECIFICUL FENOMENULUI INFRACȚIONAL ÎN RÂNDUL RROMILOR.

Valorificarea statisticilor poliției, precum și studiile și cercetările criminologice și de sociologie a devianței și delincvenței, permite desprinderea următoarelor concluzii:

a. – Criminalitatea a înregistrat, în perioada de după revoluție o adevărată explozie manifestată prin:

– creșterea ratei criminalității, calculată la 100.000 de locuitori, în cifre absolute numărul infracțiunilor ridicându-se semnificativ, iar numărul participanților la comiterea acestor infracțiuni este de 3,2 mai mare decât în 1989;

– infracțiunile asupra persoanei și avutului particular au crescut de peste 7,3 ori, cele comise în economie de peste 3 ori și celelalte infracțiuni de 2,3 ori față de 1989. În topul acestor infracțiuni se remarcă o creștere a tâlhăriilor de peste 9,7 ori;

– în același interval de timp infracțiunile economice au configurația structurii și dinamicii după cum urmează: furturile în paguba avutului public au crescut de 5,8 ori, abuzurile în serviciu de 5,3 ori, înșelăciunile de 4,3 ori, delapidările și neglijențele în serviciu de 2,1 ori.

b. – Au proliferat infracțiunile specifice economiei de piață, în special criminalitatea în afaceri și cea organizată:

– în evidențele poliției există sute de societăți create fictiv;

– bancruta frauduloasă, traficul de licențe, neplata taxelor vamale și a impozitelor, falsificarea cecurilor ori eliberarea de cecuri fără acoperire, evaziunea fiscală și practicarea de adaosuri comerciale mai mari decât cele comunicate, contrabanda și specula au devenit de la un an la altul tot mai numeroase.

În mod deosebit se anticipează că, pe măsura modernizării economiei și consolidării sectorului privat, vor apărea sau vor prolifera noi genuri de fapte care vor aduce atingeri grave cetățenilor și statului român și anume: obținerea frauduloasă sau deturnarea de fonduri alocate de stat sau de organismele internaționale, infracțiunile în domeniul informaticii, fraude asupra situației comerciale și a capitalurilor societăților, violarea de către întreprinderi a normelor de securitate și sănătate pentru angajați, frauda în dauna creditorilor, infracțiuni contra consumatorilor, concurența neloială (inclusiv coruperea unui funcționar al întreprinderii concurtente) și publicitatea mincinoasă, infracțiunile fiscale și eludarea prestațiilor sociale de către întreprinderi și societăți, infracțiunile vamale și în materie de valută, infracțiunile la bursă și financiar bancare, infracțiunile contra mediului înconjurător, etc.

c. – Corupția a devenit un adevărat flagel, care amenință nu numai drepturile și libertățile fundamentale ale omului ci însăși buna funcționare a instituțiilor, statului de drept, societatea democratică în ansamblul său.

d. – S-au cristalizat nucleele crimei organizate, și sunt suficiente elemente predictive de susținere a fenomenului de consolidare și multiplicare a acestora.

O serie de organizații criminale, cu ramificații transnaționale și-au creat legături în rândul infractorilor autohtoni (chiar oameni de afaceri) și au acționat pe linia internaționalizării actelor de contrabandă, traficului de droguri, armament și materiale radioactive, afacerilor cu autovehicule furate, penetrării sistemului financiar bancar, formelor moderne ale sclaviei (trafic de persoane mature – imigranți ilegali și prostituate, trafic ilegal de copii, extorcarea forței de muncă, etc.), plasării de valută falsă, introducerii ilicite de deșeuri toxice și transferul ilegal de capital, atacului cu mâna înarmată, omoruri la comandă pentru reglarea unor conturi între grupări de tip mafiot, etc.

Din acest tablou sumbru al realității și perspectivelor criminalității în România nu poate și nu trebuie să fie omisă problema delicvenței juvenile.

Statisticile și studiile efectuate obligă la relevarea creșterii alarmante a delincvenței juvenile, a multiplicării unor infracțiuni de înaltă violență, consum de droguri, etc. A apărut și nu sunt șanse de rezolvare imediată a unui alt fenomen ce îngrijorează societatea: fenomenul copiilor străzii o adevărată pepinieră pentru infractorii de mâine.

Dinamica, structura și tendințele criminalității evidențiază pe fondul recrudescenței fenomenului infracțional o creștere deosebită a infracțiunilor săvârșite de rromi.

Din totalul infracțiunilor săvârșite de rromi în perioada de după revoluție, ponderea o reprezintă infracțiunile în dauna avutului privat și cele în dauna avutului public. A fost înregistrat un număr mare de infracțiuni comise cu violență, între care predomină tâlhăriile.

Raportând numărul rromilor infractori la totalul populației acestei etnii, se constată că mai mult de 13% din populația rromilor au săvârșit infracțiuni.

Este neândoielnic faptul că datele statistice sunt de natură a ne alarma și în același timp, de a alarma etnia însăși, dar aceste cifre, așa cum se menționează și în capitolele anterioare nu pot vedea nici pe departe întregul adevăr.

Am prezentat unele elemente generale de ordin criminologic, cum ar fi: necunoașterea aportului rromilor la comiterea infracțiunilor aflate în evidență cu autorii neidentificați, terorizarea victimelor și a păgubașilor pentru a nu depune plângere la poliție, etc. Dacă la toate acestea adăugăm faptul că, în perioada de după revoluție, mii și chiar zeci de mii de rromi s-au aflat în străinătate, speriind întreaga Europă cu comportamentul lor eminamente delincvențional și, într-un fel, am fost feriți de multe necazuri pe plan intern, putem trage alte concluzii cu privire la adevărata situație de fapt. O privire de ansamblu asupra fenomenului infracțional în rândul rromilor din perioada post revoluționară demonstrează existența unor elemente specifice pe care le voi evidenția și argumenta cu exemple elocvente.

După decembrie 1989, inteligența și curajul nativ (numai naivii pot afirma că rromii sunt lași și proști) le-a permis rromilor să se avânte în noi afaceri, în marea lor majoritate ilegale care au dus la o îmbogățire rapidă.

Este de notorietate faptul că rromii, cu sau fără licență de import reprezintă ponderea infractorilor care introduc mărfuri prin contrabandă. Modurile de operare sunt deja cunoscute (declarații vamale false, mituirea vameșilor, trecerea ilegală a frontierei de stat).

Rromii au fost printre primii care și-au deschis consignații particulare, case de amanet și case de schimb valutar, acestea constituind principalele “canale” de valorificare a produselor provenite din infracțiuni judiciare sau economice.

Crima organizată este un fenomen ce prezintă un pericol social deosebit. Faptele specifice crimei organizate nu se comit niciodată din întâmplare, ignoranță sau de oameni aflați în disperarea sărăciei. Dimpotrivă, exponenții aceștia sunt indivizi puternici, mulți, foarte bogați, fără scrupule și prejudecăți. Rareori mobilurile crimei organizate sunt deținerea imediată de bunuri și valori. Cei ce organizează crima de anvergură urmăresc, în primul rând, o oarecare putere și poziție în comunitate pentru ca mai apoi, în baza acestei puteri și poziții să vină în mod direct și profitul, un profit criminal, odios, care șubrezește statul, fiindcă îi erodează necontenit instituțiile fundamentale.

Deschiderea granițelor a însemnat o creștere enormă a numărului de persoane, mijloace de transport, mărfuri și servicii ce intră și ies din România. Această situație, deosebit de favorabilă a fost și este speculată de reprezentanții crimei organizate, pentru a putea pătrunde pe teritoriul României și totodată pentru a atrage în această activitate infracțională persoane predispuse. Primii care au răspuns favorabil la apel au fost rromii. Aceștia au fost și sunt folosiți ca executanți ori constituie baza logistică în țară sau în străinătate. Alți rromi își înființează și conduc singuri bande organizate pe criterii mafiote, specifice crimei organizate. Au apărut numeroase cazuri când infractorii rromi au fost angrenați atât în traficul de droguri, cât și ca loc de stație pe teritoriul României sau pentru distribuirea acestora.

Mulți infractori rromi sunt angrenați și în procurarea și punerea în circulație pe teritoriul României ori a altor state a unor valute liber convertibile false.

Faptul că mii de rromi posedă autoturisme străine luxoase nu se datorează numai investirii banilor obținuți din alte infracțiuni în achiziționarea unor astfel de autovehicule, ci și implicării unora dintre aceștia în traficul internațional de autoturisme furate.

Unii dintre ei au trecut deja la săvârșirea sistematică a unor jafuri cu mâna înarmată.

Semnificativ în acest sens este: cazul infractorilor Motca Grigore, 35 ani și Motca G, 32 ani, ziși “frații Scoabetti” din comuna Comârzana, județul Satu-Mare, care împreună cu alți trei infractori (tot rromi) au furat mai multe autoturisme de lux din Ungaria și Austria pe care le-au dotat cu aparate moderne de emisie recepție de proveniență austriacă și pe care le foloseau la comiterea de tâlhării în județele din Ardeal.

Este interesant faptul că, după prinderea și arestarea lor, s-au stabilit în sarcina acestora și săvârșirea pe timp de noapte a unei tâlhării în anul 1991, la locuința numitului Capraru Nicolaie, de 74 de ani, din Timișoara, de la care prin violență i-au sustras 1.068.000 DM, 68.000 dolari SUA, 3 kg. Bijuterii și monede de aur.

O altă dovadă a faptului că rromii îi devansează adesea pe infractorii români în adoptarea unor noi moduri de operare ori în ralierea la metodele deja existente în America și țările Occidentului o constituie taxa de protecție. Infractorii din rândul rromilor au fost primii care, după 1990 s-au organizat în bande specializate în perceperea unor taxe de la diverși agenți economici cu caracter privat, pentru asigurarea protecției împotriva unor atacuri, incendii, etc.

Activitatea, având la bază șantajul, a dat rezultate, unii dintre agenții economici care au refuzat să plătească ori au demonstrat faptele la poliție, primind “corecția cuvenită”.

Un fenomen exploziv, care în ultima perioadă a căpătat un caracter tot mai organizat, îl constituie traficul de carne vie (prostituția și proxenetismul internaționalizat, traficul ilegal cu copii și filierele internaționale de imigranți ilegali). Rromii ocupă și la acest capitol un loc de prim ordin. Trebuie remarcat faptul că, nu de puține ori, prostituarea minorelor a fost precedată de răpiri, sechestrări și violuri comise de rromi, urmate de șantajarea acestora prin dezvăluirea celor întâmplate.

Următorul exemplu va fi o ilustrare a celor menționate anterior:

“ Cetățeanul german Klaper Klaus-Dieter, de 54 de ani, coproprietar al barului “PARADISO” Siagen, în complicitate cu fiica sa și cu Cănuță Ramona (țigancă) din Constanța au înființat o firmă comercială cu sediul în incinta hotelului “VICTORIA” din municipiu, prin intermediul căreia a încheiat contracte temporare cu 43 de tinere românce între 18-20 ani, cu aspect fizic plăcut, cu scopul declarat de a practica meseria de chelnăriță în Germania, însă tinerele au fost supuse la rele tratamente, unele deosebit de degradante, fiind silite să întrețină relații și acte de perversiune sexuală în diferite localuri, aspecte relatate de 26 de tinere care au reușit cu mare greutate să se întoarcă în țară”.

Ce se va întâmpla în viitor nu este totuși greu de presupus dacă luăm în calcul doar faptul că un sfert din dolarii aflați astăzi în circulație provin din traficul de droguri, armament, carne vie, materiale strategice, jocuri de noroc și altele, iar aproape o zecime din ei sunt falși.

CAPITOLUL III

PREVENIREA ȘI COMBATEREA CRIMINALITĂȚII ÎN RÂNDUL RROMILOR.

3.1 STRATEGIA ORGANIZĂRII PREVENIRII CRIMINALITĂȚII ÎN RÂNDUL RROMILOR.

În abordarea fenomenului criminalității, în rândul rromilor, a stabilirii celor mai eficiente modalități de prevenire, trebuie să se pornească de la anumite premise și concluzii desprinse din analiza globală a acestui grup etnic, răspândit în aproape toate țările lumii și care prezintă anumite caracteristici colective sau individuale inexistente la nivelul altor minorități etnice.

Statul și Poliția Română și-au ghidat și î-și prientează activitatea de combatere a criminalității pornind de la recunoașterea rolului primordial al prevenirii. Activitatea de prevenire se face în conformitate cu normele internaționale.

Analiza structurii, dinamicii, cauzelor și tendințelor fenomenului infracțional sunt elemente de bază ce trebuie luate în calcul la stabilirea strategiei organizării activității de prevenire a criminalității.

Din multitudinea de date și informații prezentate în capitolele anterioare și din consultarea unor materiale rezultă, pentru etapa actuală, principalele cauze ale criminalității în România și anume:

a. manifestarea unor fenomene de dezorganizare socială, inerente procesului complex și dificil de trecere de la un sistem politic la altul;

b. crearea premiselor ca numeroși cetățeni, înțelegând în mod eronat promovarea deplină a drepturilor și libertăților fundamentale de către noul stat de drept, să încalce grav drepturile și libertățile altora, precum și ordinea publică;

c. reglementarea juridică defectuoasă ori nereglementarea juridică a unor largi domenii ale vieții economico – sociale ;

d. scăderea rolului controlului social și “impactul” unor modele criminogene din străinătate prin intermediul cetățenilor români, dar mai ales, prin pătrunderea pe teritoriul țării a unor elemente aparținând crimei organizate;

e. consumul excesiv de băuturi alcoolice, neplanarea la timp a stărilor conflictuale, cultivarea de către unele publicații și prin televiziune a violenței și pornografiei.

În concepția Ministerului Administrației și Internelor și Poliției Române strategia de prevenire a criminalității, în raport cu concluziile desprinse din analiza structurii, dinamicii, cauzele și tendințele fenomenului infracțional din România, trebuie să aibă următoarea configurație:

o concepție generală privind organizarea prevenirii criminalității;

un tablou general al modului cum trebuie organizată prevenirea criminalității;

tactici specifice de prevenire a unor tipuri distinctive de infracțiuni.

Concepția generală privind organizarea prevenirii criminalității are la bază următoarele obiective:

asigurarea respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului garantate prin Constituție și celelalte legi ale țării, precum și prin convenții internaționale la care România este parte;

întărirea ordinii publice și pe această bază, a climatului de siguranță civică;

reducerea numărului infracțiunilor și a participanților la comiterea acestora;

apărarea proprietății private și publice, asigurarea protecției patrimoniului național (cultural, artistic, istoric și religios);

identificarea persoanelor susceptibile de a comite fapte antisociale și determinarea lor de a renunța la săvârșirea unor astfel de fapte;

prevenirea recidivei prin acțiuni susținute de reintegrarea socială a infractorilor primari;

identificarea și protejarea persoanelor ce pot deveni victime;

acordarea de sprijin de specialitate persoanelor juridice (în special agenților economici) în alegerea si funcționarea sistemelor tehnice de siguranță și alarmare.

Pentru atingerea obiectivelor stabilite în cadrul strategiei generale a prevenirii criminalității, întreaga activitate a Ministerului Administrației și Internelor și Poliției Române se desfășoară pe două direcții majore:

prevenirea socială – ce presupune acțiunea asupra și în colaborare cu factorii sociali implicați în criminogeneză, pentru orientarea lor în sensul dorit.

– prevenirea situațională – constă în inițierea unor măsuri care să aibă ca scop reducerea ocaziilor ce favorizează comiterea de infracțiuni și sporirea evidentă a riscului delincvenților de a fi descoperiți cu operativitatea și trași la răspundere penală.

Indiferent de direcția pentru care se inițiază activitățile preventive dacă se dorește asigurarea eficienței acesteia, trebuie cunoscut și faptul că este nevoie de o structurare a acestora pe trei niveluri (primar, secundar și terțiar), numai în acest context putându-se stabili cui revin obligațiile directe sau indirecte de transpunere în practică a măsurilor propuse.

Nivelul primar cuprinde ansamblul demersurilor legale, susceptibile să reducă riscurile criminalității, precum și cele de natură a conduce la creșterea nivelului de trecere și pe plan mai larg, aplicarea unor metode și mijloace adecvate dezamorsării tensiunilor sociale dintre diferite grupuri, pentru evitarea apariției și manifestării violențelor colective.

La acest nivel, politica își poate aduce contribuția numai prin identificarea unor cauze și condiții favorizatoare urmate de propuneri făcute altor organisme îndrituite, de exemplu: să abroge, să modifice ori să adopte acte normative care să corespundă unei anumite realități economico-sociale.

Nivelul secundar presupune asigurarea prezenței fizice și active în teren a elementelor de dispozitiv, aparținând tuturor forțelor și serviciilor implicate prin lege în prevenirea directă a criminalității și menținerea ordinii publice, cu rol inhibitor asupra intențiilor infracționale.

Nivelul terțiar presupune acel ansamblu de măsuri și acțiuni destinate asigurării unei maxime operativități în activitatea de descoperire, prindere și documentare a activității infracționale a diverșilor indivizi care au încălcat legea, inclusiv tragerea lor la răspundere penală.

Tot la acest nivel se situează și măsurile de reeducare a reinserției sociale a celor care au săvârșit infracțiuni, dar din acest punct de vedere, o dată cu trecerea penitenciarilor în subordinea Ministerului Justiției, rolul poliției s-a diminuat.

PREVENIREA CRIMINALITĂȚII ÎN RÂNDUL RROMILOR ȘI PRINCIPALELE MĂSURI ȘI ACȚIUNI DE PREVENIRE.

După cum se știe conducerea Ministerului Administrației și Internelor a ordonat includerea prevenirii, ca misiune permanentă, în toate programele sale de luptă împotriva criminalității. În conținutul acestora s-au stipulat obligații concrete de acțiune și responsabilități precise pentru organizarea și dezvoltarea activității de prevenire a criminalității pentru toate comandamentele de armă și pentru toate unitățile centrale și locale.

Actuala strategie a prevenirii cuprinde un ansamblu de activități, care, din punct de vedere teoretic, trebuie să conducă cel puțin la stoparea ritmului ascendent al criminalității.

Cu toate că activitățile preventive vizează în egală măsură pe toți cetățenii țării și chiar celelalte persoane care se află temporar sau definitiv, legal sau ilegal pe teritoriul României, o serie de măsuri și acțiuni cu caracter preventiv vizează cu prioritate etnia rromilor.

În continuare voi prezenta principalele măsuri și acțiuni ce pot conduce la prevenirea criminalității în rândul rromilor și la slăbirea tensiunilor sociale între etnia rromilor și populația majoritară:

a. Optimizarea sistemului de indicatori și a statisticilor polițienești, precum și a capacității de valorificare operațională a acestora.

Această primă măsură cu caracter preventiv impune o serie de explicații, întrucât reprezentanții rromilor o consideră ca având un caracter segregaționist, rasist. De ce evidențe separate pentru rromi? Reprezentanții acestei etnii recunosc faptul că în rândul rromilor, un procent însemnat, mult peste cel mediu, îl reprezintă cu un comportament delicvențial. Atunci când într-o colectivitate apar, în proporție îngrijorătoare, boli ori alte evenimente nefirești, care pot aduce atingere comunității sau mediului ambiant “sub lupa cercetării” trebuie așezate toate documentele care compun acea colectivitate pentru că, numai în acest mod, se pot identifica acele cauze determinante sau favorizatorii și se pot întreprinde măsuri eficiente de eradicare a “bolii”.

b. Promovarea managementului polițienesc pentru creșterea eficacității operaționale și sporirea încrederii populației în forțele și serviciile polițienești, în scopul îmbunătățirii relațiilor dintre poliție și comunitate, pentru creșterea aportului acesteia din urmă la prevenirea criminalității inclusiv prin măsuri de auto-protecție.

c. Executarea unor cercetări și informarea comunității cu privire la dimensiunile reale ale criminalității în rândul rromilor, a cauzelor și condițiilor care favorizează acest fenomen;

d. Promovarea unor propuneri privind includerea în programele școlare (școli generale, școli profesionale și licee) a noțiunilor de drept penal și criminologie și inițierea altor acțiuni specifice pentru atragerea minorilor și adulților, familiilor și factorilor educaționali din instituțiile de învățământ la elaborarea politicii de prevenire a criminalității;

e. Folosirea conferințelor și a mass – media pentru sensibilizarea publicului, pentru obținerea solidarității cetățenilor, în vederea împiedicării săvârșirii unor infracțiuni, acordării de ajutor victimelor, prinderii și imobilizării infractorilor. În acest sens, pot fi prezentate cele mai accesibile metode și tehnici ce pot fi folosite de cetățeni în vederea asigurării auto-protecției sau ajutorării semenilor în situații de criză;

f. Stimularea și sprijinirea, în limitele legii, a oricăror inițiative vizând înființarea diferitelor categorii de agenții particulare de supraveghere și securitate, precum și organizarea unor cursuri de pregătire, prin care să se asigure însușirea unor cunoștințe de drept penal sau în domeniul tehnicilor de supraveghere și securitate, a drepturilor, obligațiilor și responsabilităților, a comportamentului adecvat față de populație, poliției și în raporturile cu persoanele suspecte;

g. Difuzarea prin mass – media a tuturor informațiilor și sfaturilor de natură să evite victimizarea sau reiterarea victimizării;

h. Promovarea de programe de întrajutorare între vecini și încurajarea grupurilor de risc specific pentru a lua măsuri de prevenire în colaborare cu autoritățile locale;

i. Inițierea unor măsuri, inclusiv de ordin legislativ, menite să asigure privarea delincvenților de bunurile obținute prin infracțiuni;

j. Concentrarea eforturilor poliției în direcția prevenirii acelor genuri de infracțiuni care, prin modurile de operare folosite și categoria infractorilor care le comit, prezintă un grad ridicat de pericol social și au o mare rezonanță în opinia publică;

k. Instituirea unui sistem modern de pregătire a tuturor cadrelor de poliție (inclusiv Academia de Poliție, în școlile de pregătire a subofițerilor și de perfecționare a cadrelor de poliție) în direcția cunoașterii modului de viață al rromilor, categoriilor de rromi cu obiceiurile și tradițiile acestora, modurilor de comitere a infracțiunilor, procedee și metode specifice de cercetare a grupurilor de rromi, de câștigare a încrederii unora dintre ei pentru ai folosi la influențarea pozitivă a obștii.

Se pleacă de la ideea că lipsa de pregătire, de informare în ceea ce privește viața rromilor, duce în timp, la crearea, păstrarea și accentuarea unor prejudecăți extrem de dăunătoare în prefigurarea măsurilor, atât la nivelul statului, cât și la cel al poliției.

Consecințele neinformării sunt, fără îndoială, suspiciunea permanentă, dorința de a-i izola și, de cele mai multe ori, ostilitatea reciprocă, ostilitate ce se transmite până la nivelul unor mari colectivități.

3.3 COMBATEREA CRIMINALITĂȚII ÎN RÂNDUL RROMILOR.

Acest subcapitol este de fapt o prezentare mai amplă a nivelului terțiar al activității preventive care include, așa cum am menționat complexul de măsuri și acțiuni ce se întreprind pentru descoperirea infracțiunilor comise de rromi, identificarea, prinderea și documentarea activității infracționale a rromilor în vederea tragerii lor la răspundere penală.

Trebuie precizat faptul că măsurile și acțiunile respective urmăresc atât protejarea întregii comunități împotriva activităților ilicite, indiferent de cine sunt comise, cât și ocrotirea membrilor etniei însăși, cunoscându-se recrudescența actelor infracționale între diferite grupări de rromi.

Pentru combaterea criminalității în rândul rromilor este nevoie de măsuri suplimentare specifice și datorită faptului că, mai ales după decembrie 1989, chiar în condițiile recrudescenței generale a fenomenului infracțional, rromii infractori se manifestă deosebit de violent, nu numai în anumite județe ale țării ci pe întreg teritoriul României.

Ca urmare a activității ilicite desfășurate în exterior, rromii au obținut sume importante în valută și sunt preocupați de a se constitui în grupuri și de a se asocia cu foști infractori de frontieră sau cu alte persoane, urmărind să-și extindă influența și chiar să controleze segmente din lumea interlopă. Acesta este un prim și cel mai serios semnal că sunt necesare măsuri mai ferme pentru combaterea criminalității în rândul rromilor.

În acest sens, I.G.P. în luna decembrie 1994, a finalizat și difuzat “Planul de Măsuri nr. S/3732/21.12.1994 privind combaterea cu fermitate a infracțiunilor săvârșite de rromi împotriva vieții, integrității, sănătății și avutului persoanei, plan ce vine să completeze Programul Ministerului de Interne pentru prevenirea criminalității și care cuprinde următoarele măsuri:

Măsuri organizatorice cu caracter general.

– promovarea liniei de muncă “Rromi” în cadrul Direcției Investigații Criminale și formațiunilor corespondente de la inspectoratele de poliție județene, D.G.P.M.B. și încadrarea cu ofițeri bine pregătiți profesional, cu aptitudini și posibilități de penetrare în acest mediu, de apropiere și atragere la colaborare a unora dintre ei;

– atragerea la colaborare a liderilor rromi, în activitatea de cunoaștere a elementelor pretabile la comiterea infracțiunilor judiciare, a preocupărilor și intențiilor lor, în scopul organizării activității de prevenire a încălcărilor de lege;

– identificarea, luarea în evidență și supravegherea calificată a rromilor infractori, în special, a celor condamnați pentru infracțiuni cu violență, care au săvârșit ori intenționează să comită infracțiuni pe raza localităților de domiciliu sau în alte județe.

– cunoașterea exactă a numărului și situației rromilor în fiecare localitate.

– susținerea, prin orice mijloace, a necesității ca rromii să fie școlarizați, chiar și în limba țigănească;

– îmbunătățirea activității de supraveghere și urmărire a rromilor infractori. Deficiențele de la ora actuală, necunoașterea situației exacte a rromilor, acelor infractori sau potențiali infractori, cât și incertitudinile existente asupra prezenței infractorilor rromi în țară, se repercutează negativ în activitatea de urmărire a delincvenților și de probare a vinovăției acestora. Tot aici putem menționa și necesitatea constituirii unei evidențe alfabetice a infractorilor sau rromilor potențiali infractori după porecle (zis-uri);

– constituirea unor echipe de prindere în flagrant care să acționeze pe raza altor județe pentru prinderea în flagrant a “tâlharilor și a escrocilor de pe șosele”.

Măsuri de combatere cu mai multă fermitate a faptelor antisociale comise de rromi.

Aceste măsuri constituie o reacție firească a poliției la agravarea fenomenului infracțional în rândul rromilor:

– identificarea firmelor particulare ale rromilor sau controlate de rromi, care au ca obiect de activitate achiziționarea, prelucrarea și valorificarea metalelor și verificarea legalității aprovizionării acestora cu materie primă și materiale, a corectitudinii datelor înscrise în evidențele contabile, în vederea depistării cazurilor de încălcare a Legii nr. 87/ 1994, privind combaterea evaziunii fiscale și a altor norme prevăzute de Codul Penal sau legi speciale;

– identificarea altor firme înființate de rromi care au ca obiect activități comerciale și consignație și efectuarea de controale economice în cooperare cu organele Ministerului Finanțelor, iar în cazurile în care se impune, solicitarea sprijinului formațiunilor de jandarmi;

– depistarea persoanelor din rândul rromilor care practică comerțul neautorizat în locuri aglomerate, piețe, târguri, oboare, în apropierea locurilor publice și luarea măsurilor legale care se impun;

– având în vedere că jocurile de noroc, inclusiv cele de tip “alba-neagra”, sunt practicate fără licență eliberată de Comisia de Avizare, Atestare și Coordonare a Jocurilor de Noroc, se va acționa cu mai multă fermitate în piețe, târguri, gări, autogări, guri de metrou și alte locuri aglomerate pentru depistarea celor care le practică și aplicarea împotriva acestora a prevederilor Legii nr. 61/1991 și H.G. nr. 81/1992. Cu aceste ocazii vor fi ridicate autorizațiile eliberate de alte organe decât cele abilitate prin lege și se vor efectua cercetări amănunțite sub aspectul comiterii unor acte de corupție și privind modul de obținere a acestora și a vizelor anuale;

– intensificarea acțiunilor de identificare, căutare și prindere a rromilor care au săvârșit infracțiuni sau se sustrag urmăririi penale sau executării pedepsei;

– verificarea operativă prin folosirea tuturor mijloacelor muncii de poliție, a datelor și informațiilor existente despre rromii depistați în vederea documentării întregii activități infracționale a acestora;

– organizarea unui sistem eficace pentru realizarea schimbului de informații în cazul plecării unor grupuri de rromi în alte localități pentru a comite infracțiuni sau în cazul depistării acestor grupuri pe raza de competență a acestor localități;

– atunci când rromii cunoscuți ca recidiviști, recalcitranți ori, care se manifestă violent în momentul comiterii unor infracțiuni, ultragiază polițiștii sau nu se supun somațiilor, să se folosească cu fermitate toate mijloacele din dotare;

– este indicat ca materialele informative să se realizeze prin prinderea în flagrant pentru a se putea efectua cercetarea rromilor conform procedurii de urgență, știindu-se faptul că lăsarea în libertate a infractorilor rromi, în marea majoritate a cazurilor se soldează cu fuga acestora în străinătate ori chiar ascunderea pe teritoriul României, timp în care comit numeroase infracțiuni;

– la toate inspectoratele județene, polițiile municipale și orășenești să se asigure fotografierea și amprentarea tuturor rromilor existenți în supraveghere.

Consider că fiecare șef de poliție și fiecare ofițer sau subofițer, în raport de domeniul în care acționează și de dinamica fenomenului infracțional, are obligația să aleagă și să execute cu profesionalism toate activitățile cu caracter preventiv și represiv pentru ca legea să fie respectată de toți, indiferent de apartenența lor rasială, națională, religioasă, etc.

Prin “Raportul nr.240534/14.09.1999 al I.G.P., Direcția Poliției Judiciare privind evoluția criminalității în rândul rromilor, cauze, condiții favorizante și modalități de acțiune”, au mai fost stabilite o serie de măsuri și acțiuni privind combaterea criminalității în rândul rromilor:

Având în vedere creșterea de la o perioadă la alta a infracționalității în rândul rromilor și persistența unor stări conflictuale, în multe cazuri generatoare de fapte deosebit de grave, la nivelul tuturor inspectoratelor județene de poliție și Direcției Generale de Poliție a Municipiului București se impune ca după o analiză temeinică a situației operative pe raza de activitate să se întreprindă următoarele măsuri:

– reprelucrarea cu cadrele din subordine a Planului de măsuri nr. S/3732/1994, privind combaterea cu fermitate a infracțiunilor săvârșite de rromi împotriva vieții, integrității, sănătății și avutului persoanei și restudierea sarcinilor rezultate din analizele trimestriale și anuale efectuate la Direcția Poliției Judiciare din I.G.P. pe linia de muncă rromi, care au fost difuzate la polițiile teritoriale;

– având în vedere mutațiile care au avut loc, în schemele de funcționare ale unităților de poliție, prin ordin de zi pe unitate, vor fi numiți doi lucrători din cadrul liniei de muncă tâlhării, care să desfășoare activități pe linie de rromi. Această linie de muncă va fi încadrată cu lucrători bine pregătiți profesional, cu aptitudini și posibilități de penetrare în acest mediu;

– în cadrul Academiei de Poliție “Alexandru Ioan Cuza” și al Școlii Militare de Subofițeri de Poliție “Vasile Lascăr”- Câmpina, se vor planifica și derula teme adecvate, care să cuprindă modul de viață al rromilor , categorii sociale, rase, obiceiuri, moduri și procedee de cercetare, atragere la colaborare cu organele de poliție;

– la nivelul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București și inspectoratelor județene de poliție, se vor întocmi planuri de acțiune comune cu unitățile de jandarmi și detașamentele locale de gardieni publici care vor interveni în momentele operative;

– la nivelul serviciilor investigații criminale, se vor analiza lunar situația operativă pe linie de rromi și materialele informative primite, iar în funcție de rezultatul analizelor se vor organiza acțiuni, microacțiuni, controale, razii, filtre, descinderi domiciliare în locurile, mediile și zonele de interes operativ frecventate de rromi;

– în cazurile deosebite de conflicte ori stări tensionale grave, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și inspectoratele județene de poliție vor solicita sprijin Direcției de profil din I.G.P., situații în care vor fi angrenați și lucrători din Serviciul Independent de Intervenții și Acțiuni Speciale. Se va acționa energic, prin folosirea cu fermitate a mijloacelor din dotare, respectându-se întotdeauna dispozițiile legale pentru restabilirea ordinii și liniștii publice. Se va realiza cunoașterea și evidența la zi a stărilor conflictuale existente între rrromi ori între aceștia și populația majoritară, urmărindu-se cooperarea liderilor, cu sprijinul autorităților locale, în luarea unor măsuri eficiente de dezamorsare a conflictelor;

– realizarea unei rețele informative eficiente în rândul etniei rromilor, care să aibă reale posibilități și capacitatea de informare și penetrare în acest mediu. Recrutarea și instruirea întregului potențial informativ din locurile și mediile frecventate de rromi, pentru a semnala cu operativitate mișcarea lor, faptele comise de aceștia, intențiile infracționale și pentru încadrarea și lucrarea informativ-operativă a elementelor suspecte la domiciliu sau reședință.

Săptămânal, în cadrul activităților desfășurate la nivelul unităților de poliție județene, prin ordinul privind “bursa de informații”, difuzat anterior acestora, se va asigura transmiterea și verificarea informațiilor obținute privind elementele suspecte active, în vederea documentării activității infracționale.

Atragerea la colaborare a liderilor rromilor în activitatea de cunoaștere a elementelor pretabile la săvârșirea de infracțiuni, a preocupărilor și intențiilor lor, în scopul organizării de activități preventive;

– identificarea, luarea în evidență, încadrarea informativă și supravegherea calificată a rromilor și grupurilor de rromi, condamnați pentru infracțiuni grave și deosebit de grave comise prin violență, care au săvârșit sau pregătesc comiterea de infracțiuni, a celor care pe căi ilegale au agonisit averi colosale, a proxeneților, deținătorilor și traficanților ilegali de arme, valută, metale prețioase și droguri, a organizatorilor de staboruri (judecăți țigănești).

Atenție deosebită se va acorda grupurilor de infractori activi care acționează pe raza mai multor localități sau județe, probarea activității lor infracționale, urmând a se realiza prin derularea unor activități informativ-operative și de cercetare, în cadrul cărora se vor recruta informatori capabili, cu posibilități de informare, se vor folosi legendele sub care se desfășoară acțiunea și combinația informativ-operativă, iar atunci când se impune, în vederea cunoașterii mișcării suspecților și a locurilor unde sunt ascunse sau valorificate bunurile furate, se va asigura un permanent schimb de date între unitățile de poliție interesate;

– de asemenea, se vor identifica toate familiile de rromi domiciliate pe raza municipiilor, orașelor și localităților rurale, stabilindu-se concret rromii care locuiesc fără forme legale, nu au primit niciodată buletine sau cărți de identitate ori copiii acestora nu sunt înregistrați în evidențele stării civile, în vederea punerii lor în legalitate;

– se va acorda atenție rromilor care se deplasează frecvent în alte localități și județe din țară în scopul comiterii de infracțiuni, care vor fi comunicați operativ unităților de poliție operative respective, pentru a lua măsuri specifice de supraveghere a acestora, iar în cazul elementelor depistate că locuiesc pe raza altor județe se vor solicita date operative de la polițiile de domiciliu, pentru completarea probelor existente, în baza cărora să poată fi trași la răspundere penală;

– în cazul grupurilor de infractori care se deplasează în județele din țară pentru a săvârși infracțiuni, toate datele și informațiile obținute despre acestea vor fi înaintate după terminarea cercetărilor la Direcția Poliției Judiciare, precum și rapoarte referitoare la activitatea infracțională a grupurilor de rromi care au comis infracțiuni grave pe raza altor județe;

– în conformitate cu Ordinul I.G.P. nr. S/120326 din 2 noiembrie 1995, rromii care fac deplasări în țările occidentale, vor fi cercetați temeinic, atât pentru faptele săvârșite, cât și pentru obținerea de date și informații în legătură cu activitate infracțională desfășurată de alte persoane. Totodată, se va proceda la verificarea legalității eliberării pașapoartelor, existând date că unii rromi au obținut aceste documente prin folosirea buletinelor și cărților de identitate ale altor persoane;

– se vor intensifica activitățile informativ-operative pentru identificarea grupurilor de rromi care, pe motiv că asigură protecția unor persoane, solicită de la acestea sume importante de bani, iar la refuzul lor procedează la amenințări și exercitarea de violențe, utilizând și metoda “staborului”.

În același timp, vor fi identificați rromii care se ocupă cu împrumutul de bani, fixând unilateral dobânda, de regulă, în procent mare, iar în cazul în care persoana împrumutată nu-l poate onora în termenul stabilit, folosesc violențe, solicitând sume ce depășesc cu mult pe cele împrumutate și dobânzile aferente;

– intensificarea activităților de depistare a rromilor care se deplasează cu autoturismele despre care există informații că provin din furt, identificarea tuturor ocupanților, verificarea bunurilor deținute, a provenienței mijloacelor de transport, precum și a documentelor (permiselor de conducere), modului în care au fost obținute acestea și nivelul cunoștințelor în domeniu (mulți fiind lipsiți de pregătire școlară), luându-se măsurile care se impun;

– ofițerii din formațiunile poliției economico-financiare vor avea în vedere cu ocazia activităților specifice ce le desfășoară și societățile comerciale ori asociațiile familiale aparținând rromilor urmărind modul în care sunt organizate evidențele contabile, plata impozitelor datorate statului, modul de aprovizionare cu marfă, precum și legalitatea desfășurării activităților economice în conformitate cu statutul respectivelor firme;

– pentru a preveni comiterea unor infracțiuni cu violență, în care să se folosească arme de foc, de vânătoare sau cu gaze lacrimogene, lunar se vor efectua verificări la deținătorii legali de arme din rândul etniei rromilor, urmărindu-se modul de păstrare, manipulare și folosire.

Totodată, se vor exploata cu operativitate, informațiile referitoare la elemente care dețin ilegal armament și muniție, dispunându-se măsuri imediate de verificare și cercetare a acestora pentru recuperarea prejudiciului și trimiterea în judecată;

– atunci când se impune, se va solicita sprijin Direcției Poliției Judiciare din I.G.P. în soluționarea unor dosare penale complexe, în care autorii sunt rromi ori atunci când aceștia au săvârșit infracțiuni în raza mai multor județe;

– având în vedere recrudescența fenomenului infracțional, mai ales a faptelor de tâlhărie comise în locuri publice (străzi, parcuri, gări, autogări, bănci, hoteluri și lifturi de bloc) și creșterea alarmantă a delincvenței juvenile (mulți dintre aceștia provin din rândul rromilor), se vor lua măsuri pentru realizarea unor evidențe nominale și albume cu fotografii ale infractorilor, care vor fi exploatate în cadrul activității specifice de cercetare în cazurile reclamate;

– în cadrul activităților curente se va insista pentru realizarea unei mai bune colaborări cu organele de procuratură și judecătorie în soluționarea rapidă și eficientă a dosarelor penale cu autori din etnia rromilor;

– unitățile teritoriale de poliție vor preceda la întocmirea unor informări periodice către organizațiile locale și centrale a rromilor, privind faptele săvârșite de aceștia și măsurile care se întreprind pentru diminuarea fenomenului infracțional;

– formularea de propuneri organelor abilitate care să conducă la :

– stabilizarea teritorială a familiilor de rromi prin integrarea acestora în comunitățile locale;

– eficientizarea rolului consiliului pentru minoritățile naționale și al altor organizații ale rromilor în elaborarea și derularea unor programe de reintegrare socială;

– sprijinirea instituțională și materială a rromilor pentru a-și dezvolta activitățile legale, prin care să se creeze noi locuri de muncă;

– șefii inspectoratelor județene de poliție, a polițiilor municipale și orășenești, vor analiza trimestrial sau ori de câte ori este necesar, situația operativă pe această linie, asigurând o colaborare permanentă între formațiunile operative, pentru combaterea mai eficientă a infracțiunilor săvârșite de rromi, controlând direct modul de executare a sarcinilor ce le revin din Planul de Măsuri al I.G.P. nr. S/3732/1994.

Acest subcapitol este de fapt o prezentare mai amplă a nivelului terțiar al activității preventive care include, așa cum am menționat complexul de măsuri și acțiuni ce se întreprind pentru descoperirea infracțiunilor comise de rromi, identificarea, prinderea și documentarea activității infracționale a rromilor în vederea tragerii lor la răspundere penală.

Trebuie precizat faptul că măsurile și acțiunile respective urmăresc atât protejarea întregii comunități împotriva activităților ilicite, indiferent de cine sunt comise, cât și ocrotirea membrilor etniei însăși, cunoscându-se recrudescența actelor infracționale între diferite grupări de rromi.

CAPITOLUL IV

REGLEMENTĂRI INTERNE ȘI INTERNAȚIONALE PRIVIND SITUAȚIA RROMILOR , PRECUM ȘI INTEGRAREA ACESTORA ÎN SOCIETATE.

4.1. REGLEMENTĂRI INTERNE PRIVIND SITUAȚIA RROMILOR.

Printre reglementările privind situația rromilor precum și integrarea acestora în societate la nivel național putem menționa:

Constituția României;

Codul Penal și Codul de Procedură Penală cu modificările ulterioare;

Legea Minorităților Naționale – Proiect, 1994;

H.G. nr.677 / 1991 privind înființarea și organizarea Centrului European în Probleme Etnice, completată la 30 decembrie cu H.G. nr. 773;

Hotărârea Guvernului României nr. 17 / 1993 privind înființarea Consiliului pentru Minorități Naționale;

H.G. nr. 137 / 1993 pentru aprobarea Regulamentului de funcționare a Consiliului pentru Minoritățile Naționale;

Legea nr.48 din 16 ianuarie 2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.137/ 2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Una dintre reglementările interne cu un rol deosebit, privind situația rromilor, precum și încadrarea acestora în societate alături de populația majoritară, este:

Strategia Guvernului României de Îmbunătățire a Situației Rromilor aprobată prin Hotărârea de Guvern 430/24.04.2001.

În partea introductivă se are în vedere dorința Guvernului României de a îmbunătăți situația minorităților naționale în conformitate cu prevederile Constituției României și demonstrată prin aderarea voluntară la instrumentele internaționale ale Consiliului Europei, cum ar fi Convenția Cadru pentru Protecția Minorităților Naționale, Rezoluția ECRI nr.3, Recomandarea 1203 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Convenția ONU privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasială precum și alte documente internaționale.

Aici se prevede dreptul oricărei minorități, implicit cea a rromilor, de a participa activ la elaborarea, implementarea și evaluarea politicilor publice privitoare la această minoritate, cât și faptul că problematica minorităților trebuie considerată în ansamblul societății românești.

Guvernul României pentru aplicarea acestei Strategii a adoptat următoarele principii directoare:

1. Principiul consensualității – strategia de îmbunătățire a situației rromilor este rezultatul unui efort comun al Guvernului și al organizațiilor reprezentative ale comunităților de rromi. Aplicarea programelor și proiectelor din planul de implementare a strategiei se va realiza în consultare cu reprezentanții organizațiilor de rromi.

2. Principiul utilității sociale – strategia răspunde nevoilor specifice cu care se confruntă etnicii rromi și realizează acele cadre sociale prin care rromii se pot integra funcțional în comunitate și în societate.

3. Principiul diviziunii sectoriale – strategia este concepută și aplicabilă pe domenii de responsabilitate sectorială.

4. Principiul descentralizării în execuție – aplicarea strategiei se va realiza prin responsabilități specifice ale instituțiilor și autorităților publice și prin atragerea organizațiilor neguvernamentale în implementarea programelor locale desprinse din Planul de măsuri pentru aplicarea strategiei.

5. Principiul compatibilității legislative – prevederile strategiei sunt în consonanță cu Constituția și legile României, precum și cu legislația și practica internațională în domeniu.

6. Principiul diferențierii identitare – strategia vizează edificarea unui sistem instituțional de dezvoltare comunitară, combatere a discriminării față de rromi, promovare a educației inter culturale, crearea de elite din rândul rromilor în vederea resolidarizării sociale și reconstrucției identitare.

7. Principiul egalității – protecția cetățenilor români de etnie rromă, care nu trebuie să afecteze drepturile și libertățile celorlalți cetățeni români.

Scopul principal al acestei strategii este: Îmbunătățirea situației rromilor din România.

Obiectivele acestei strategii sunt:

– Instituționalizarea obiectivelor politice asumate de Guvern în problematica rromilor și responsabilitatea autorităților publice centrale și locale în aplicarea măsurilor concrete de îmbunătățire a situației cetățenilor români de etnie rromă;

– Sprijinirea formării și promovării unei elite intelectuale și economice din rândul rromilor care să funcționeze ca facilitator al politicilor de integrare socială și modernizare;

– Eliminarea stereotipurilor, prejudecăților și practicii anumitor funcționari din instituțiile publice centrale și locale care încurajează discriminarea cetățenilor români de etnie rromă față de ceilalți cetățeni;

– Producerea unei schimbări pozitive în opinia publică în legătură cu etnia rromilor, pe baza principiilor toleranței și solidarității sociale;

– Stimularea participării etniei rromilor la viața economică, socială, educațională, culturală și politică a societății, prin atragerea în programe sectoriale de asistență și dezvoltare comunitară;

– Prevenirea discriminării instituționale și sociale a cetățenilor români de etnie rromă în accesul acestora la serviciile oferite de societate;

– Asigurarea condițiilor pentru șanse egale ale etnicilor rromi în vederea atingerii unui standard decent de viață.

Direcții de acțiune ale strategiei.

Administrație și dezvoltare comunitară.

În acest scop se urmăresc respectarea următoarelor cerințe:

1.Organizarea la nivel local sau județean a unor grupuri de lucru mixte alcătuite din reprezentanți aleși ai comunității respective, ai structurilor descentralizate ale administrației centrale, ai organizațiilor neguvernamentale ale rromilor și ai minorității rromilor, în vederea evaluării principalelor nevoi ale comunităților de rromi și aplicării programelor de sprijinire a acestora;

2. Crearea cadrului juridic prin care ministerele și agențiile centrale sau locale, structurile descentralizate ale acestora să poată finanța proiecte sau programe sectoriale pentru îmbunătățirea situațiilor rromilor.

3.Înființarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și includerea de reprezentanți ai rromilor în această structură;

4.Înființarea de structuri de implementare a strategiei le nivelul ministerelor, prefecturilor și primăriilor;

5.Inițierea și desfășurarea unor acțiuni de formare privind combaterea discriminării, la nivelul funcționarilor publici din cadrul administrației publice centrale și locale;

6.Monitorizarea aplicării prevederilor OG 137/2000 și sancționarea funcționarilor publici care au săvârșit acte de discriminare a cetățenilor;

7.Condiționarea recrutării și promovării funcționarilor publici în raport cu criteriul “nediscriminare” în reportarea cu celelalte persoane;

8.Dezvoltarea colaborării dintre structurile administrației publice și organizațiile neguvernamentale ale rromilor, pe bază de parteneriat, includerea liderilor comunităților de rromi în procesul de luare a deciziilor administrative locale care afectează comunitatea de rromi;

9.Implementarea unor programe de acțiune afirmativă privind angajarea rromilor în posturi din structurile administrației publice, centrale și locale;

b. Locuințe.

1. Rezolvarea problemelor legate de dreptul de proprietate asupra terenurilor și locuințelor deținute de rromi, a problemelor legate de aplicarea actelor normative privind constituirea și reconstituirea dreptului de proprietate funciară inclusiv prin promovarea unor inițiative legislative în domeniu;

2. Conceperea și implementarea unor programe de reabilitare a locuințelor și mediului înconjurător în zonele locuite de rromi;

3. Dezvoltarea unor programe de finanțare guvernamentală sau în parteneriat, pentru asigurarea condițiilor minime de locuit în comunitățile de rromi (energie electrică, apă potabilă, canalizare, gaz metan, salubrizare);

4. Dezvoltarea programului de locuințe sociale pentru familiile numeroase și lipsite de mijloace de subzistență;

5. Implicarea directă a etnicilor rromi în programele guvernamentale de construire și reabilitare a locuințelor.

c. Securitate socială.

1. Îmbunătățirea accesului cetățenilor români de etnie rromă la serviciile publice;

2. Conceperea și implementarea unor programe specifice de formare și reconversie profesională pentru rromi;

3. Instruirea personalului din cadrul serviciilor de ocupare și formare profesională, privind ocuparea pe piața muncii a persoanelor aparținând minorității rromilor;

4. Sprijinirea, în condițiile legislației în vigoare, a tinerilor absolvenți rromi pentru angajarea și monitorizarea evoluției profesionale a tinerilor rromi cu studii superioare;

5. Acordarea de subvenții organizațiilor neguvernamentale ale rromilor care înființează și administrează unități de asistență socială;

6. Sporirea facilităților fiscale pentru persoane juridice – cei care angajează persoane din familiile de rromi cu mai mulți copii și lipsite de mijloace de subzistență;

7.Creșterea cuantumului ajutoarelor sociale pentru familiile de rromi cu mai mulți copii și lipsite de mijloace de subzistență.

d. Sănătate.

1. Îmbunătățirea accesului rromilor la serviciile medicale publice preventive și curative prin instituționalizarea sistemului de mediatori sanitari, conceperea și implementarea unor programe specifice de profilaxie și tratament;

2. Formarea de mediatori sanitari, asistenți medicali și medici, din cadrul comunităților de rromi;

3. Identificarea soluțiilor pentru includerea rromilor în sistemul asigurărilor de sănătate, înscrierea la medicul de familie, medicație compensată, etc.;

4. Conceperea și implementarea unor programe de informare sanitară, consultanță medicală și planning familial pentru femei, în comunitățile de rromi, cu accent pe protecția mamei și copilului;

5. Campanii de vaccinare în comunitățile de rromi prin comisii mixte formate din cadre medicale locale de la nivelul DSP (Compartimentul Epidemiologie Boli Transmisibile) și reprezentanți ai comunităților de rromi;

6. Campanii de depistare TBC, infecții HIV/SIDA, afecțiuni dermatologice, boli cu transmitere sexuală, etc.;

7. Efectuarea unor studii epidemiologice privind starea de sănătate;

8. Creșterea numărului de cadre medicale provenite din etnici rromi, prin alocarea de locuri speciale pentru studenții rromi în învățământul medical de stat.

e. Economic.

1. Inițierea și derularea unor proiecte de formare și reconversie profesională pentru rromi;

2. Asigurarea de facilități pentru exercitarea și revalorizarea unor meserii tradiționale, care răspund nevoilor existente pe piață;

3. Conceperea și implementarea unor programe specifice de finanțare a unor activități generatoare de venit și mici afaceri pentru familie și comunități de rromi, inclusiv pentru femeile rrome;

4. Reducerea ratei șomajului în rândul cetățenilor români de etnie rromă, prin crearea de facilități întreprinzătorilor care angajează rromi și combaterea oricăror forme de discriminare privind angajarea rromilor;

5. Elaborarea unor programe destinate împroprietăririi și stimulării activităților agricole pentru comunitățile de rromi;

6. Sprijinirea, în condițiile legislației în vigoare, a IMM – urilor aparținând persoanelor provenite din rândul etniei rromilor, prin sistemul de credite avantajoase;

7. Includerea comunităților defavorizate de rromi în zonele considerate defavorizate și conceperea și implementarea unor programe de redresare a acestora;

8. Încurajarea proiectelor de creare a locurilor de muncă pentru femeile de etnie rromă.

f. Justiție și ordine publică.

1. Analiza și evaluarea posibilelor efecte discriminatorii ale reglementărilor actuale și perfecționarea cadrului juridic existent;

2. Respectarea drepturilor fundamentale ale omului, a drepturilor civile, politice și sociale, precum și a drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale în acord cu normele și obligațiile internaționale asumate de către România;

3. Soluționarea cazurilor de apatridie ale rromilor proveniți din România;

4. Dezvoltarea, în colaborare cu organizațiile de rromi, a unor programe locale pentru procurarea documentelor de identitate pentru rromii lipsiți de mijloace de subzistență;

5. Derularea unor programe de informare a liderilor rromi, conducerii instituțiilor publice și a ONG pentru identificarea și soluționarea corectă a cazurilor de discriminare;

6. Identificarea, prevenirea și rezolvarea operativă a stărilor conflictuale susceptibile a genera violența familială, comunitară sau interetnică;

7. Inițierea unor programe de educație juridică și prevenire a infracționalității, în colaborare cu membrii etniei rromilor;

8. Angajarea cetățenilor de etnie rromă în serviciile de ordine publică și în forțele de poliție și jandarmerie.

g. Protecția copilului.

1. Asigurarea participării nediscriminatorii a femeilor rrome la programele de protecție și educație a copiilor;

2. Inițierea unor programe de prevenire și combatere a discriminării pentru copiii rromi instituționalizați, precum și pentru celelalte categorii de copii aflați în dificultate;

3. Realizarea unui parteneriat între ONG –uri ale rromilor și structurile publice locale pentru protecția copilului;

4. Angajarea de personal din rândul etniei rromilor în instituțiile de ocrotire a minorilor în care numărul copiilor instituționalizați provine preponderent din familii de rromi;

5. Îmbunătățirea calității vieții pentru copiii din familiile de rromi cu venituri scăzute și asigurarea respectării drepturilor acestora;

6. Conceperea și implementarea unor programe de formare a mediatorilor sociale și a formatorilor din rândul tinerilor rromi, pentru comunitățile de rromi;

7. Creșterea calității protecției copilului în unitățile de tip rezidențial, inclusiv în cele destinate copilului cu deficiențe sau handicap, prin impunerea unor standarde minimale în organizarea și funcționarea acestor instituții;

8. Promovarea alternativelor de tip familial pentru copiii instituționalizați;

9. Prevenirea abandonului, a abuzului și a neglijării copilului, precum și a tuturor fenomenelor care determină intrarea copilului în dificultate;

10. Analiza fenomenului “copiii străzii” și formularea unor proiecte naționale și locale de intervenție socială;

11. Sensibilizarea opiniei publice cu privire la drepturile copilului și la problematica copilului și a familiei în situațiile risc sau dificultate.

h. Educație.

1. Elaborarea unor programe de stimulare a participării școlare și de reducere a abandonului școlar, în special în segmentele sărace ale populației de rromi;

2. Analiza posibilității de organizare a unor instituții de învățământ primar, secundar și profesional pentru rromi (arte și meserii, învățământ vocațional, formare și reconversie profesională, etc.);

3. Conceperea și implementarea unor programe de formare a mediatorilor școlari și de perfecționare pentru cadrele didactice în domeniul educației interculturale;

4. Introducerea temelor de prevenire și combatere a discriminării în trunchiul comun al programei școlare;

5. Introducerea în programele de pregătire ale specialiștilor în administrație publică, asistență socială, sănătate, poliție, învățământ a unor module didactice dedicate problemelor sociale și economice ale rromilor;

6. Conceperea și implementarea de încurajare a participării părinților rromi la procesele educaționale din școală și din afara ei;

7. Adoptarea de măsuri legislative în sprijinul rromilor, în scopul acordării de facilități în domeniul educației pentru rromi și din perspectiva promovării rromilor în posturi ale administrației școlare (directori de școli și inspectori școlari );

8. Acordarea în continuare de facilități și de locuri subvenționate speciale pentru tinerii rromi care doresc să urmeze colegii universitare și facultăți;

9. Obligativitatea unităților școlare și a inspectoratelor școlare județene să organizeze în permanență cursuri de recuperare școlară pentru rromi, prin toate formele de învățământ aprobate, în raport de solicitările individuale și ale organizațiilor rromilor din zona de responsabilitate;

10. Atragerea tinerilor rromi spre instituțiile de formare a funcționarilor publici și a personalului din instituțiile publice (facultăți de asistență socială, administrație publică, medicină, academii și școli militare pentru formarea ofițerilor și subofițerilor de poliție, M.Ap.N., S.R.I.);

11. Stimularea accesului la educație prin asigurarea gratuită a unei mese pentru toți elevii din ciclul primar și secundar.

i. Cultură și culte.

1. Organizarea și dezvoltarea unor rețele de valorificare a patrimoniului cultural al rromilor inclusiv prin adaptarea meseriilor tradiționale la piața modernă și dezvoltarea unor rețele de desfacere;

2. Inițierea unor proiecte culturale de reconstrucție și afirmare identitară a rromilor;

3. Conceperea și implementarea unor programe de sprijinire a elitelor politice, culturale și artistice provenite din rândul rromilor, în scopul revigorării și afirmării identității etniei rromilor;

4. Sprijinirea evenimentelor culturale cu specific inspirat din folclorul și cultura rromilor;

5. Sprijinirea realizării unor canale de cultură și informare pentru rromi la nivel național (emisiuni TV, posturi de radio, publicații);

6. Fondarea unui ansamblu artistic muzical precum și a unui teatru al rromilor, în care să fie reprezentate atât traduceri ale pieselor aparținând culturii universale, cât și creații în limba rromilor;

7. Înființarea unui muzeu al culturii și civilizației rromilor;

8. Finanțarea proiectelor de cercetare multiculturală;

9. Conceperea și implementarea unor programe educaționale interculturale pentru copii și tineri;

10. Finanțarea unor premii anuale pentru creația artistică în domeniul culturii rromilor.

j. Comunicare și participare civică.

1. Realizarea unui program național de informare publică și combatere a prejudecăților inter etnice în instituțiile publice;

2. Inițierea unui program de combatere a discriminării în mass – media ;

3. Inițierea unor programe de informare privind combaterea discriminării la angajarea în muncă;

4. Inițierea unor programe naționale de informare și educare a etnicilor rromi privind sănătatea, învățământul, familia, protecția copilului, accesul pe piața muncii, drepturile cetățenești, protecția socială, etc.;

5. Desfășurarea de programe de informare și educare civică a etnicilor rromi;

6. Mediatizarea cazurilor de discriminare a rromilor;

7. Încurajarea mass – media să prezinte starea și nevoile rromilor în domeniile: educație, asistență medico – sanitară, legalitate, cultură, habitat într-o manieră realistă și lipsită de prejudecăți;

8. Conceperea și implementarea unor programe de sprijinire a dezvoltării societății civile a rromilor, în scopul prevenirii și combaterii discriminării etnicilor rromi;

9. Organizarea și dezvoltarea unor programe de informare și educare inter culturală a majorității, cu participarea etnicilor rromi;

10. Participarea liderilor rromi la procesul de luare a deciziilor politice, cu impact asupra vieții economice și sociale a comunităților de rromi;

11. Popularizarea exemplelor de succes în rezolvarea problemelor comunităților de rromi;

12. Evaluarea și mediatizarea periodică a stării sociale a comunităților de rromi din România.

Pentru buna organizare și coordonare a îndeplinirii Planului general de măsuri pentru aplicarea Strategiei privind îmbunătățirea situației rromilor se constituie următoarele structuri:

Comitetul mixt de implementare și monitorizare.

Comisiile ministeriale pentru rromi.

Birourile județene pentru rromi.

Experți locali pentru problemele rromilor.

1. Comitetul mixt de implementare și monitorizare.

Acest comitet răspunde de organizarea, planificarea, coordonarea și controlul executării activităților prevăzute în planul general de măsuri pentru aplicarea strategiei de îmbunătățire a situației rromilor și va fi format din secretarii de stat din ministerele responsabile pentru aplicarea strategiei și lideri ai organizațiilor rromlor. Comitetul mixt de implementare și monitorizare se va întruni lunar și va analiza stadiul îndeplinirii activităților prevăzute în ședințe lunare.

Comitetul mixt de implementare și monitorizare va avea următoare componență:

Președinte, Secretarul de Stat pentru Relații Interetnice.

Membrii: secretari de stat, lideri ai rromilor.

Secretar executiv, Scretarul de Stat pentru Rromi.

Organul executiv al Comitetului Mixt de Implementare și Monitorizare este Oficiul Național pentru Rromi din cadrul Departamentului de Relații Interetnice al Ministerului Informațiilor Publice.

2. Comisiile Ministeriale pentru Rromi.

Acestea se subordonează Comitetului Mixt de Implementare și Monitorizare și răspund de organizarea, coordonarea, planificarea și controlul îndeplinirii activităților din Planul de aplicare a Strategiei de îmbunătățire a situației rromilor, cuprinse în sectorul de responsabilitate al ministerului de resort. Președintele Comisiei ministeriale va fi reprezentat de către secretarul de stat al ministerului, care este și membru al Comitetului Mixt de Implementare și Monitorizare. Comisia va mai cuprinde 4-5 membri (reprezentați de șefi de direcții și experți) ai căror responsabilitate este îndeplinirea sarcinilor care le revin din aplicarea Planului de acțiune pentru aplicarea Strategiei în sectorul de activitateal ministerului.

3. Birourile Județene pentru Rromi.

Birourile județene pentru rromi sunt structuri organizate la nivel județean, în cadrul prefecturilor și se subordonează Comisiei ministeriale pentru rromi din cadrul Ministerului Administrației Publice Locale. Principalele responsabilități ale birourilor sun organizarea, planificarea și coordonarea activităților desfășurate la nivel județean, pentru îndeplinirea Strategiei. Birourile județene pentru rromi, se subordonează Comitetului Mixt de Implementare și Monitorizare a strategiei de îmbunătățire a situației rromilor. În componența Birourilor județene pentru rromi vor fi 3-4 experți, dintre care unul, în mod obligatoriu, membru al etniei rromilor.

Experții locali pentru rromi.

Experții locali pentru rromi funcționează la nivelul primăriilor și sunt responsabili pentru desfășurarea în plan local a acțiunilor de îmbunătățire a situației rromilor. Ei se subordonează atât Birourilor județene pentru rromi, cât și primarului. Experții locali reprezintă principalii mediatori dintre autoritățile publice și comunitățile de rromi.

La nivelul comunelor, funcția de expert pentru rromi se exercită prin cumul de funcții, de către un funcționar al primăriei. În scopul conjugării eforturilor de îndeplinire a obiectivelor Strategiei de îmbunătățire a situației rromilor, în cadrul parteneriatului dintre administrația publică și societatea civilă, va funcționa o fundație de interes public pentru rromi. Scopul acesteia va fi atragerea și administrarea fondurilor extrabugetare, din țară și străinătate, în vederea finanțării programelor și proiectelor care vizează îndeplinirea obiectivelor Strategiei de îmbunătățire a situației rromilor. În vederea evaluării și selecționării proiectelor de implementare a Strategiei se va constitui Comisia de Evaluare a Proiectelor, formată din reprezentanți ai administrației publice, lideri ai rromilor și reprezentanți ai fundației de interes public pentru rromi. Înființarea structurilor pentru implementarea și monitorizarea strategiei de îmbunătățire a situației rromilor, va avea loc în conformitate cu calendarul de activități prevăzut în planul general de măsuri pentru aplicarea Strategiei de îmbunătățire a situației rromilor.

Plan General de Măsuri pentru aplicarea Strategiei de îmbunătățire a situației rromilor.

Măsuri organizatorice:

1. Adoptarea H.G. privind Strategia Guvernului României de îmbunătățire a situației rromilor, cu precizarea obligativității ministerelor de a respecta termenele și de a-și asuma responsabilitățile sectoriale. 10.05.2001 MIP;

2. Înființarea Comitetului mixt de monitorizare și implementare a Planului de aplicare a strategiei, format din reprezentanți ai ministerelor, agențiilor guvernamentale și ai Convenției Cadru a Rromilor. 29.06.2001 MIP ;

3. Adoptarea H.G. privind înființarea Consiliului Național pentru Prevenirea Discriminării (CNPD) în condițiile O.U. 137/2000. 24.05.2001 MIP ;

4. Constituirea, prin Ordin al Ministrului, la nivelul ministerelor, a Comisiilor Ministeriale pentru Rromi (CMR), formate din experți ai Direcțiilor de specialitate, experți delegați ai Convenției Cadru a Rromilor, experți independenți, etc., în vederea aplicării sectoriale a srategiei. 31.05.2001 MIP ;

5. Constituirea, la nivelul prefecturilor, a Birourilor Județene pentru Rromi (BJR), în vederea implementării Strategiei pentru îmbunătățirea situației rromilor. Birourile vor elabora Planul județean de acțiune “Rromii 2001- 2004” și vor coordona activitatea consilierilor pentru rromi de la nivelul primăriilor. 28.09.2001 MAP ;

6. Numirea la nivelul primăriilor, acolo unde organizațiile de rromi solicită acest lucru, a consilierilor locali pentru rromi în vederea aplicării Strategiei Guvernamentale de îmbunătățire a situației rromilor în plan local. Consilierii vor elabora Planul local de acțiune “Rromii 2001- 2004”. 28.09.2001 MAP;

7. Înființarea Comisiei de Evaluare a Proiectelor (CEP) pentru îndeplinirea Strategiei. 28.09.2001 MIP ;

8. Constituirea Fundației de interes public pentru rromi. 01.09.2001 MIP- Org. rromi ;

9. Demararea cursului de instruire a personalului (10 zile) din cadrul comitetelor ministeriale, birourilor județene și consilierilor locali pentru rromi în vederea dobândirii abilităților de a gestiona proiectele sectoriale și locale de implementare a strategiei și standardizării procedurilor de evaluare a stării populației de rromi, elaborare, finanțare, planificare, coordonare, implementare și evaluare a proiectelor. 30.10.2001 MIP ;

10. Organizarea la nivel local și județean a unor grupuri de lucru mixte alcătuite din reprezentanți ai birourilor județene pentru rromi și consilieri pentru rromi, ONG- uri și reprezentanți aleși ai comunităților de rromi, în vederea evaluării principalelor nevoi ale populației de rromi și aplicării programelor de sprijinire a acestora. 15.10.2001 MAP ;

11. Prezentarea de către Comisiile Ministeriale pentru Rromi a Planului de îndeplinire sectorială a Strategiei Guvernamentale pentru îmbunătățirea situației rromilor. 15.10.2001 C mixt ;

12. Prezentarea de către consilieri la nivelul primăriilor, în urma evaluării nevoilor comunităților locale, a Planului local de acțiune “Rromii 2001- 2004”. 30.11.2001 CLR ;

13. Prezentarea de către Birourile județene pentru rromi, pe baza centralizării planurilor locale, a Planului județean de acțiune “Rromii 2001- 2004”. 14.12.2001 BJR ;

14. Prezentarea de către organizațiile nonguvernamentale a proiectelor care răspund direcțiilor de acțiune cuprinse în Strategia Guvernamentală pentru îmbunătățirea situației rromilor. 21.01.2002 – anual ONG ;

15. Selecția proiectelor și acordarea de asistență financiară și tehnică în implementarea acestora. 15.03. – anual CEP ;

16. Evaluarea stadiului de implementare a Strategiei de îmbunătățire a situației rromilor. Publicarea anuală a unui raport de evaluare. 15.03. – anual C mixt.

Administrație publică și dezvoltare comunitară.

17. Organizarea de întâlniri lunare ale primarilor cu liderii comunităților de rromi, în vederea identificării și rezolvării problemelor cu care se confruntă rromii, în conformitate cu prevederile Strategiei Guvernului de îmbunătățire a situației rromilor. Lunar Primari;

18. Întocmirea de către prefecți a unui raport semestrial privind stadiul îndeplinirii obiectivelor din Strategia de îmbunătățire a situației rromilor. Decembrie /iunie Prefecți /MAP ;

19. Organizarea de întâlniri semestriale ale liderilor naționali ai rromilor cu primul ministru în vederea analizei situației generale a rromilor și a stadiului de îndeplinire a Strategiei Guvernului de îmbunătățire a situației rromilor. Ianuarie /iulie MIP/ Convenția Cadru a Rromilor;

20. Participarea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței la derularea Programului “Planul Național de Dezvoltare Locală a Comunităților de Rromi”, în colaborare cu Departamentul pentru Relații Interetnice din Ministerul Informațiilor Publice. Permanent MAP, MLPTL ;

21. Elaborarea de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici a unui program de formare a funcționarilor publici pe tema “prevenirii și combaterii discriminării în raporturile dintre cetățean și autoritățile publice ”, cu durata de 4 ani. Includerea în modulul de formare a funcționarilor publici a unui segment ce se referă la istoria minorităților și relaționarea autorităților publice cu minoritățile etnice, inclusiv cu cea a rromilor. 16.07.2001 ANFP ;

22. Monitorizarea aplicării prevederilor Ordonanței Guvernului 137/2000 în instituțiile publice. Raport anual de evaluare a discriminării cetățenilor în raporturile cu administrația publică centrală și locală. Permanent 15.02. anual CNPD ;

23. Precizarea normelor privind condiționarea recrutării și promovării funcționarilor publici în raport de criteriul “nediscriminare” în relația cu alte persoane. 03.09.2001 ANFP.

Locuințe.

24. Prezentarea unui plan național de rezolvare în cel mult 4 ani a problemelor legate de dreptul de proprietate asupra terenurilor și locuințelor deținute de rromi și de reconstituire a dreptului de proprietate funciară. 01.04.2002 C mixt;

25. Prezentarea de către primării și prefecturi a nevoilor teritoriale de reabilitare a locuințelor și a mediului înconjurător. Centralizarea situațiilor la Ministerul Administrației Publice și prezentarea, împreună cu Ministerul Transporturilor și Locuinței, a unui program național de reabilitare a locuințelor și a mediului înconjurător, inclusiv a celor din zonele locuite de rromi. Programul va fi dezvoltat pe 10 ani, cu măsuri urgente de reabilitare a locuințelor și a zonelor locuite de rromi în primii 4 ani. 01.03.2002 MAP, MLPTL, MAPM ;

26. Elaborarea unui program de finanțare guvernamentală și / sau în parteneriat, a firmelor de stat sau private și a organizațiilor nonguvernamentale, pentru proiecte locale care vizează asigurarea condițiilor normale de locuit în zonele populate de rromi (energie electrică, apă potabilă, canalizare, gaz metan, salubrizare). 20.04.2002 MAP, MTRL ;

27. Elaborarea criteriilor de finanțare a unor proiecte locale de cointeresare a comunităților de rromi pentru reabilitarea locuințelor și a mediului înconjurător sau pentru construcția de locuințe. 10.03.2002 MTRL;

28. Prezentarea unui Plan național pentru construirea de locuințe sociale pentru familiile numeroase și cu venituri reduse, pe 10 ani, cu acces nediscriminatoriu a familiilor de rromi. 10.06.2002 MTRL, MMSS;

29. Finanțarea parțială a proiectelor care vizează lucrări de reabilitare a locuințelor sau construcția de locuințe în comunitățile de rromi. Februarie 2001- 2004 CEP.

Securitate socială.

30. Prezentarea de către serviciile sociale ale primăriilor, în colaborare cu organizațiile rromilor și Ministerul de Interne, a unui plan de obținere în cel mult 6 luni de la finalizarea planului a documentelor de identitate și stare civilă pentru toți cetățenii de etnie rromă care au acest drept. 15.11.2001 Primării, MI;

31. Întocmirea de către serviciile sociale ale primăriilor, în colaborare cu organizațiile rromilor, a unui grafic de alocare graduală a cetățenilor de etnie rromă care au dreptul la alocație pentru copii, pensii, ajutoare sociale, indemnizații de naștere, pensii pentru handicap, ajutor de șomaj, etc., în cel mult 6 luni de la obținerea actelor de identitate. 30.05.2002 Primării, MMSS;

32. Monitorizarea și evaluarea anuală a accesului cetățenilor români de etnie rromă la serviciile publice. Raport anual către Primul Ministru privind accesul rromilor la serviciile publice. Permanent 15.02 – anual C mixt MIP;

33. Elaborarea unui studiu pe piața ofertelor profesionale, care să definească nisele profesionale cele mai favorabile pentru rromi, din perspectiva formării și reconversiei profesionale. 20.09.2001 MMSS ;

34. Elaborarea în colaborare cu organizațiile nonguvernamentale și organizațiile rromilor, a unui program anual de formare și reconversie profesională în meserii cu grad ridicat de solicitare pe piața muncii și care corespund nivelului educațional al rromilor. 15.01.2002 MMSS, ANOFP;

35. Întocmirea unui program de instruire și monitorizare a personalului din cadrul agențiilor județene și locale de ocupare și formare profesională cu privire la facilitarea accesului pe piața muncii a rromilor, în special a celor care au cursuri de calificare și formare profesională. 15. 02. 2002 MMSS, ANOFP;

36. Elaborarea unui program anual de sprijinire a tinerilor absolvenți rromi pentru angajare și monitorizarea evoluției profesionale a tinerilor rromi cu studii superioare. 10.04.2002 MMSS, ANOFP, MEC;

37. Elaborarea reglementărilor necesare acordării de subvenții organizațiilor nonguvernamentale care înființează și administrează unități de asistență socială. 10.10.2001 MMSS, MFP;

38. Elaborarea de propuneri privind posibilitatea sporirii facilităților fiscale pentru persoanelor juridice care angajează persoane din familiile cu mai mulți copii și venituri reduse. 20.10.2001, MMSS, MFP;

39. Creșterea cuantumului ajutoarelor sociale pentru familiile cu mai mulți copii și cu venituri reduse. 10.01.2002, MMSS ;

40. Prezentarea și sprijinirea în colaborare cu organizațiile nonguvernamentale a unui program de formare profesională a însoțitorilor rromi pentru persoanele cu handicap din rândul etnicilor rromi. 25.06.2002 MMSS, MSF ;

41. Prezentarea unui plan de sprijinire a includerii asistenților sociali proveniți din comunitățile de rromi în structurile guvernamentale centrale și locale, responsabile de implementarea Strategiei Guvernului pentru îmbunătățirea situației rromilor. 20.06.2001 MIP, MEC, MMSS;

42. Elaborarea măsurilor pentru stimularea parteneriatului între Guvern, autorități locale și instituții nonguvernamentale , în vederea implementării proiectelor de asistență și intervenție socială a grupurilor defavorizate, inclusiv a comunităților de rromi. 15.08.2001 MMSS, MAP.

Sănătate.

43. Elaborarea, împreună cu organizațiile nonguvernamentale, a unui program național de îmbunătățire a accesului rromilor la serviciile medicale publice preventive și curative. 10.02.2002 MSF ;

44. Întocmirea unui plan național în colaborare cu organizațiile nonguvernamentale și direcțiile județene de sănătate publică pentru formare și coordonare a mediatorilor sanitari, cu rol de profilaxie și tratament în comunitățile de rromi. 10.04.2002 MSF, MMSS ;

45. Identificarea soluțiilor pentru includerea, în cel mult un an, a tuturor rromilor în sistemul asigurărilor de sănătate, înscrierea la medicul de familie, medicație compensată, etc. 30.09.2001 MSF,MMSS ;

46. Planul de desfășurare în parteneriat cu organizațiile nonguvernamentale a unor proiecte de informare sanitară, consultanță medicală și planning familial pentru femei, în comunitățile de rromi, cu accent pe protecția mamei și copilului. 25.03.2002, MSF ;

47. Planul proiectului “Dispensare medicală mobilă în comunitățile de rromi”. 10.06.2002, MSF;

48. Campanii de vaccinare în comunitățile de rromi prin comisii mixte formate din cadre medicale locale și de la nivelul DSP (Compartimentul Epidemiologie Boli Transmisibile). Permanent MSF ;

49. Campanii de depistare TBC, infecții HIV/ SIDA, afecțiuni dermatologice, boli cu transmitere sexuală, etc. Permanent MSF;

50. Prezentarea unui raport anual privind starea de sănătate în rândul comunităților de rromi. Anual – 15.02. MSF;

51. Propuneri privind crearea unui sistem de stimulare financiară a personalului medical care își desfășoară activitatea în zonele foarte sărace locuite de rromi. 30.08.2001, MSF, MFP ;

52. Prezentarea unui pachet de măsuri pentru sprijinirea familiilor monoparentale, în special a celor cu venituri scăzute. 15.09.2001 MSF, MMSS;

53. Întocmirea unui program anual de recrutare și formare a mediatorilor sanitari, infirmierelor, asistentelor medicale și a medicilor din cadrul comunităților de rromi, prin măsuri de acțiune afirmativă. 25.03.2002, MSF, MMSS;

Economic.

54. Formularea de propuneri privind acordarea de facilități fiscale întreprinzătorilor care angajează etnici rromi. 15.09.2001, MIMMC, MFP, MIR;

55. Prezentarea, în colaborare cu liderii rromilor și organizațiile nonguvernamentale, a unui set de măsuri pentru finanțarea parțială a proiectelor bazate pe activități generatoare de venit și mici afaceri pentru familiile și comunitățile de rromi. 10.03.2002, MIMMC, MFP, C mixt;

56. Prezentarea de către liderii comunităților de rromi a unui proiect de finanțare parțială a unor ateliere meșteșugărești în comunitățile de rromi, prin care să se asigure producerea și comercializarea obiectelor casnice și de artizanat, precum și practicarea altor meserii tradiționale. 30.01.2002, MIMMC, MFP, C mixt;

57. Prezentarea unui set de măsuri destinate împroprietăririi și stimulării activităților agricole pentru rromi. 30.06.2002, MAAP, MAP;

58. Sprijinirea, în condițiile legislației în vigoare, a IMM – urilor aparținând persoanelor provenite din rândul etniei rromilor, prin sistemul de credite avantajoase. Acordarea de microcredite, în condițiile O.U.G. nr. 118/1999. Permanent MIMMC, C mixt;

59. Prezentarea unui pachet de măsuri pentru includerea comunităților defavorizate de rromi în programul zonelor defavorizate. 14.12.2001, MAP, C mixt;

60. Favorizarea proiectelor de creare a locurilor de muncă pentru femeile de etnie rromă. Permanent C mixt, MMSS.

Justiție și ordine publică.

61. Prezentarea unui raport privind analiza și evaluarea efectelor discriminatorii ale reglementărilor actuale și perfecționarea cadrului juridic existent. 15.08.2001, MJ, MAI, MIE;

62. Prezentarea de către Guvernul României a unui raport anual privind respectarea drepturilor fundamentale ale omului, a drepturilor civile, politice și sociale, precum și a drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale în acord cu normele și obligațiile internaționale asumate de către România. Anual – 15.03. MJ, MAE, MIP, MAI;

63. Prezentarea de către Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Justiției și Ministerul de Externe a unui plan de soluționare a cazurilor de apatridie ale rromilor proveniți din România. 15.06.2001, MAI, MJ, MAE;

64. Prezentarea ce către Ministerul Administrației și Internelor, în colaborare cu organizațiile rrome și serviciile sociale ale primăriilor, a uni plan de obținere, în cel mult 6 luni de la finalizarea planului a documentelor de identitate și stare civilă pentru toți cetățenii de etnie rromă care au acest drept. 15.11.2001 MAI, primării;

65. Prezentarea de către Ministerul Administrației și Internelor a unui pachet de măsuri privind prevenirea și combaterea discriminării în relația cetățeanului cu Ministerul Administrației și Internelor. 15.01.2001 MAI;

66. Sancționarea polițiștilor care comit acte de discriminare și prezentarea acestor fapte în buletinele de informare internă și bilanțul anual al Ministerului Administrației și Internelor. Permanent MAI;

67. Identificarea și rezolvarea operativă a stărilor tensionale sau conflictuale, susceptibile a genera violență familială, comunitară sau interetnică. Permanent MAI;

68. Prezentarea unui program național de prevenire a infracționalității și educare juridică a populației de rromi și difuzarea în cadrul comunităților de rromi a unor publicații cu caracter educativ (buletine de prevenire, broșuri, pliante, etc.). 20.01.2001 MAI;

69. Prezentarea de către Ministerul Administrației și Internelor a unui plan anual de promovare a profesiei de polițist și recrutare a ofițerilor și subofițerilor de poliție din rândul cetățenilor de etnie rromă. 15.06.2001 MAI;

70. Monitorizarea integrării și a evoluției profesionale a personalului Ministerului Administrației și Internelor provenit din rândul rromilor. Permanent MAI;

71. Prezentarea unui plan de adaptare al programelor de probațiune, recuperare și reabilitare socială, la particularitățile deținuților de etnie rromă. 15.02.2002 MAI, MJ;

72. Dezvoltarea unei relații de parteneriat și organizarea de întâlniri lunare ale șefilor poliției locale cu liderii comunităților de rromi, în vederea prevenirii și combaterii infracționalității în rândul cetățenilor de etnie rromă. Permanent MAI.

Protecția copilului.

73. Prezentarea unui raport anual privind participarea femeilor rrome în programele de protecție și educație a copilului. Anual – 15.02 ANPCA;

74. Elaborarea unui set de măsuri pentru prevenirea și combaterea discriminării copiilor rromi instituționalizați, precum și pentru celelalte categorii de copii aflați în dificultate. 15.07.2001 ANPCA;

75. Întocmirea unui plan de parteneriat între ONG – uri ale rromilor și structurile publice locale pentru protecția copilului. Permanent ANPCA, MAP, primării;

76. Prezentarea unui raport anual privind evaluarea situației copiilor din familiile de rromi și din instituțiile de ocrotire. Anual – 15.02 ANPCA;

77. Prezentarea unui plan anual de angajare de asistenți sociali și îngrijitori din rândul etniei rromilor, în instituțiile de ocrotire a minorilor. 15.12.2001 ANPCA, MMSS;

78. Dezvoltarea, în colaborare cu ONG – uri, biserici, etc., a unor proiecte de sprijin de urgență (alimente, îmbrăcăminte, rechizite) pentru copiii din familiile cu venituri scăzute. Permanent MMSS, MIP, MAP, ANCPA;

79. Prezentarea, în colaborare cu ONG – uri și MMSS, a unor programe de formare a mediatorilor sociali și a formatorilor din rândul tinerilor rromi, pentru comunitățile de rromi. 20.03.2002 ANCPA, MMSS;

80. Evaluarea necesarului de resurse la nivel național în vederea îmbunătățirii condițiilor de viață și protecție a copilului în unitățile de tip rezidențial, inclusiv în cele destinate copilului cu deficiențe sau handicap. 20.05.2002 ANCPA;

81. Formularea de propuneri privind dezvoltarea unor proiecte de promovare a alternativelor de tip familial pentru copiii instituționalizați. 15.06.2001 ANCPA;

82. Desfășurarea unor campanii anuale de prevenire a abandonului, abuzului și a neglijării copilului, precum și a tuturor fenomenelor care determină intrarea copilului în dificultate. Anual – 15.06 ANCPA, MIP, MAI;

83. Evaluarea, în colaborare cu ONG – uri, a fenomenului “copii străzii” și prezentarea unor proiecte naționale și locale de intervenție socială. 15.02.2002 ANCPA; MAI;

84. Desfășurarea anuală, în colaborare cu MIP, a unor campanii de informare și sensibilizare a opiniei publice cu privire la drepturile copilului și la problematica copilului și a familiei în situație de risc sau dificultate. Anual – 15.03 ANCPA;

Educație.

85. Întocmirea unui raport anual privind situația școlară a elevilor proveniți din familiile de rromi. Anual – 15.02 MEC;

86. Prezentarea unui plan de stimulare a participării școlare și reducere a abandonului școlar în rândul populației de rromi. 30.01.2002 MEC;

87. Efectuarea unui studiu privind oportunitatea înființării unor instituții de învățământ primar, secundar și formare profesională pentru rromi (arte și meserii, învățământ vocațional, formare și reconversie profesională, etc.). 15.06.2002 MEC;

88. Sprijinirea ONG – urilor în dezvoltarea unui proiect de educație la distanță în limba rromilor, în raport de solicitări. Permanent MEC;

89. Prezentare, în colaborare cu ONG – uri și comunitățile de rromi, a unor programe de formare a mediatorilor școlari și de formare și perfecționare pentru cadrele didactice în domeniul educației interculturale. 30.03.2002 MEC;

90. Luarea măsurilor de introducere a temelor de prevenire și combaterea discriminării în trunchiul comun al programei școlare. 15.05.2002 MEC;

91. Prezentarea setului de măsuri prin care MEC și instituțiile de învățământ vor promova cadre didactice din etnia rromilor în posturi ale administrației școlare (directori de școli și inspectori școlari). 20.11.2001 MEC;

92. Organizarea bilunară de întâlniri dintre liderii comunității de rromi, părinții elevilor rromi și cadrele didactice din instituțiile de învățământ, în vederea încurajării participării școlare a tinerilor rromi. Permanent.

MEC.

93. Prezentarea măsurilor de extindere a proiectului de facilitare a accesului rromilor la colegii universitare și facultăți, prin acordarea de locuri subvenționate speciale pentru tinerii rromi. 15.02.2002 MEC;

94. Prezentarea, în colaborare cu liderii rromilor, a unui plan național de organizare la nivelul inspectoratelor școlare județene a unor cursuri de recuperare școlară pentru rromi, prin toate formele de învățământ aprobate, în raport de solicitările individuale și ale organizațiilor rromilor din zona de responsabilitate. 20.05.2002 MEC;

95. Prezentarea măsurilor necesare pentru introducerea, în regim opțional, a orelor de limbă rromă și istoria rromilor în instituțiile de învățământ. 15.06.2002 MEC;

96. Prezentarea de către MEC a unui plan anual de pregătire suplimentară a elevilor rromi din licee pentru admiterea în învățământul superior. 15.03.2002 MEC;

97. Prezentarea de către MEC, MAI, MApN, SRI a planului anual de atragere și recrutare din rândul rromilor a candidaților pentru instituțiile de formare a funcționarilor publici și a personalului din instituțiile publice (facultăți de asistență socială, administrație publică, facultăți de medicină, Academia de Poliție, academii militare și școli militare pentru formarea subofițerilor de poliție, MapN, SRI, etc.). anual – 15.07 MEC, MAI, MApN, SRI;

98. Adoptarea măsurilor necesare asigurării unei mese pe zi pentru toți elevii din ciclul primar și secundar. 15.08.2001 MEC, MFP;

99. Efectuarea unui studiu de oportunitate privind înființarea Grupului Școlar de Arte și Meserii, ca instituție publică de formare culturală și profesională. 15.09.2002 MCC, MMSS, MFP.

Cultură și culte.

100. Inițierea unor proiecte culturale de reconstrucție a identității rrome și de sporire a stimei față de sine. 20.01.2002 MCC, MIP;

101. Conceperea și implementarea, în colaborare cu organizațiile rromilor, a unui plan de desfășurare a evenimentelor culturale cu specific inspirat din folclorul și cultura rromilor. 01.03.2002 MCC;

102. Realizarea unui plan săptămânal de emisiuni pe posturile publice de televiziune și radio, în care să fie prezentate istoria și cultura rromilor. 15.01.2002 MCC;

103. Efectuarea unui studiu privind oportunitatea întemeierii Teatrului Rromilor. 15.04.2002 MCC;

104. Prezentarea, împreună cu organizațiile rromilor, a proiectului de finanțare și fondare a Muzeului Culturii și Civilizației Rromilor și a Ansamblului Cultural artistic al Rromilor. 30.08.2002 MCC, MFP;

105. Prezentarea unui plan anual al acțiunilor de educare inter – culturală în școli, prin care să se faciliteze comunicarea între elevii de etnii diferite și învățarea socială a toleranței. Anual – 15.11 MEC, MCC;

106. Prezentarea unui plan de finanțare parțială a producerii și distribuirii de materiale documentare despre rromii din România (filme documentare, publicații, cărți). 30.05.2002 MCC, MIP;

107. Prezentarea, împreună cu organizațiile rromilor a proiectului de fondare a Centrului Cultural al Rromilor ca instituție de prezentare a valorilor și tradițiilor rromilor din România. 10.09.2001 MCC;

108. Sprijinirea proiectelor de cercetare și educație interculturală. 2001- 2004 MCC.

Comunicare și participare civică.

109. Realizarea unui program național de informare și educație publică de prevenire și combatere a discriminării. 15.10.2001 MIP;

110. Inițierea unui proiect de combatere a discriminării în mass – media. 20.11.2001 MIP;

111. Prezentarea în colaborare cu MMPS și organizațiile nonguvernamentale, a unui Program de informare și educare privind dezavantajele “muncii la negru” pentru etnicii rromi. 10.05.2002 MIP, MMSS;

112. Întocmirea, în colaborare cu MSF și organizațiile nonguvernamentale, a unui Program național de informare și educare a rromilor, pe tema “Contracepția și planificare familială”. 15.06.2002 MIP, MSF;

113. Prezentarea, în colaborare cu MEC, MMSS și ONG- uri, a unui program de informare și educare a rromilor, Școala profesională – un prim pas către un loc de muncă. 30.07.2002 MIP, MMSS;

114. Elaborarea, în colaborare cu ANPCA și ONG- uri, a unui program de informare și educare: “Abuzul și drepturile fundamentale ale copilului”. 30.08.2002 MIP, ANCPA;

115. Prezentarea, în colaborare cu MEC, MSF și ONG- uri, a unui program de informare și educare: “Impactul căsătoriilor premature asupra viitorului educațional și profesional al părinților rromi, precum și a sănătății copilului”. 15.09.2002 MIP, MEC, MSF;

116. Întocmirea, în colaborare cu MAI, MJ și ONG- uri, a unui program de informare și educare a rromilor: “Drepturile tale în fața justiției”. 20.10.2002 MIP, MAI, MJ;

117. Prezentarea, în colaborare cu ONG- uri, a unui program de informare și educare a rromilor: “Alegerile și participare civică”. 01.03.2003 MIP;

118. Inițierea unui program de colaborare cu mass – media, în vederea popularizării cazurilor de discriminare a rromilor. 01.03.2002 MIP;

119. Organizarea unor întâlniri semestriale între miniștrii și reprezentanții societății civile a rromilor, în scopul prevenirii și combaterii discriminării etnicilor rromi și evaluării modului de aplicare sectorială a Strategiei Guvernului de îmbunătățire a situației rromilor. Decembrie / iunie, MIP;

120. Sprijinirea proiectelor ONG- urilor care vizează informarea și educarea interculturală a majorității, cu participarea etnicilor rromi. Permanent MIP, MCC;

121. Participarea liderilor rromilor la procesul de luare a deciziilor care afectează direct comunitățile de rromi, la toate nivelele administrației publice. Permanent MIP, MAP;

122. Prezentarea de către liderii organizațiilor de rromi a unui rapor anual de evaluare a modului de aplicare a Strategiei Guvernului de îmbunătățire a situației rromilor. Anual – 15.08. MIP;

123. Prezentarea unui proiect de mediatizare a exemplelor de succes în rezolvarea problemelor comunităților de rromi. 15.11.2001 MIP.

4.2. REGLEMENTĂRI INTERNAȚIONALE PRIVIND SITUAȚIA RROMILOR.

Printre reglementările internaționale privind situația rromilor precum și încadrarea acestora în societate putem menționa:

Declarația Universală a Drepturilor Omului, O.N.U., 10 decembrie 1948;

Declarația asupra drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale, etnice, religioase și lingvistice, adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. în decembrie 1992;

Convenția cadru pentru protecția minorităților și raportul explicativ al Consiliului Europei 1994, semnată de România la 1 decembrie 1995;

Recomandarea 1134/ 1990 a Adunării Generale a O.N.U. referitoare la drepturile minorităților.

Alături de aceste reglementări un rol deosebit îl are: Recomandarea 1203/ 1993 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind situația rromilor nomazi din Europa.

În continuare vom reda conținutul acestei Recomandări.

Observații generale:

1. Promovarea formării unei adevărate identități culturale europene constituie unul din obiectivele Consiliului Europei. Europa adăpostește numeroase culturi diferite, inclusiv multiple culturi minoritare care contribuie la diversitatea ei culturală;

2. Printre minorități, rromii dețin un loc deosebit. Trăind răspândiți prin întreaga Europă, fără să poată pretinde că vreo una dintre țări le-ar fi proprie, ei alcătuiesc o minoritate Europeană, care însă nu corespunde definițiilor ce se aplică minorităților naționale sau lingvistice;

3. Fiind o minoritate lipsită de teritoriu, rromii contribuie în mare măsură la diversitatea culturală a Europei și aceasta în mai multe privințe atât prin limba și muzica lor, cât și prin activitățile lor meșteșugărești;

4. În urma admiterii de noi state membre, situate în Europa centrală și răsăriteană, numărul rromilor care trăiesc în zona Consiliului Europei a crescut considerabil;

5. Totdeauna a existat o anumită intoleranță față de rromi. Acum însă au loc, cu regularitate crescândă, izbucniri de ură rasială sau socială, iar relațiile tensionate între comunități au contribuit la crearea situației deplorabile în care trăiesc astăzi majoritatea rromilor ;

6. Respectarea drepturilor rromilor, fie că este vorba de drepturile fundamentale ale persoanei, fie de drepturile lor ca minoritate, este o condiție esențială a îmbunătățirii situației lor;

7. Garantându-le egalitatea de drepturi, de perspective favorabile și de tratament și totodată inițiind măsuri apte să le amelioreze soarta rromilor, va fi posibilă o reânviere a limbii și culturii lor și ca atare o îmbogățire a diversității culturale europene;

8. Este necesar să se garanteze rromilor folosința drepturilor și libertăților înscrise în art. 14 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, întrucât aceasta le permite să-și valorifice drepturile ;

9. Statele membre ale Consiliului Europei au adoptat legi care, în mod specific vizează protecția minorităților. În ceea ce îl privește, Consiliul Europei a adoptat mai multe hotărâri și recomandări referitoare la minorități. Se cuvine a menționa Recomandarea 1134/ 1990 a Adunării referitoare la drepturile minorităților. Aceste texte sunt importante pentru rromi, care, fiind totodată una din rarele minorități lipsite de teritoriu din Europa și care necesită o protecție deosebită;

10. În afară de acestea, Consiliul Europei a adoptat în trecut mai multe hotărâri și recomandări privindu-i pe rromi. Recomandarea 5637 1969 a Adunării referitoare la situația rromilor și a altor nomazi din Europa; Rezoluția 13/ 1975 a Comitetului de Miniștri privind recomandări asupra situației sociale a populațiilor nomade din Europa și Recomandarea nr. 1/ 1983 a Comitetului de Miniștri referitoare la nomazii apatrizi sau de naționalitate nedeterminată; Rezoluția 125/ 1981 a Conferinței Permanente a organelor locale și regionale din Europa cu privire la rolul și responsabilitatea colectivităților locale și regionale în problemele de ordin cultural și social ale populațiilor de origine nomadă. Aplicarea efectivă a acestor rezoluții și recomandări, mai ales de către noile state membre, este extrem de importantă pentru soarta rromilor;

11. Prin urmare, Adunarea recomandă Comitetului de Miniștri să inițieze, într-un asemenea caz, cele mai de jos sub forma unor propuneri adresate guvernelor sau autorităților locale și regionale competente ale statelor membre.

În domeniul culturii:

I. Ar trebui încurajate învățământul și studiul muzicii rromilor în mai multe școli de muzică din Europa, precum și înființarea unei rețele de școli de acest tip;

II. Ar trebui creat un program de studiu a muzicii rromilor, precum și birouri de traducere specializate în această limbă;

III. Ar trebui aplicate aplicate minorității romilor dispozițiile referitoare la limbile fără teritoriu, așa cum sânt ele definite în Carta Europeană a limbilor regionale sau minoritare;

IV. Ar trebui acordat tot sprijinul fondării de centre și muzee de cultură a rromilor, cât și organizării cu regularitate a unor festivaluri;

V. Ar trebui organizată, în cadrul “Expozițiilor europene de artă” o expoziție itinerantă privind influențele reciproce ale contactelor de cultură a rromilor.

În domeniul educației CDMG (1994).

VI. Ar trebui lărgite programele europene existente de formare a profesorilor în învățământul rromilor;

VII. Ar trebui acordată o atenție specială educării femeilor în general și a mamelor cu copii de vârstă foarte mică;

VIII. Ar trebui încurajați tinerii dotați ca să facă studii și să împlinească astfel un rol de intermediari pentru rromi.

În domeniul informației.

IX. Ar trebui informați rromii despre drepturile lor fundamentale și de mijloacele de valorificare ale acestora;

X. Ar trebui înființat un centru european de informare asupra situației și culturii rromilor, acest centru fiind cu precădere destinat să informeze mijloacele de comunicare în masă.

În domeniul egalității drepturilor.

XI. Statele membre care încă nu au ratificat Pactul Internațional referitor la drepturile civile și politice (New York, 1966) sau Convenția Internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (New York, 1965), ar trebui invitate să le ratifice imediat;

XII. Discriminarea privindu-i pe rromi, care rezultă dintr-o dispoziție a Convenției Europene a Drepturilor Omului, ar trebui abrogată printr-o declarație adecvată, precizând ca termenul “vagabonzi” care figurează la art. 5.1.(e) nu este în mod necesar aplicabil persoanelor ce au un mod de viață nomad;

XIII. Dispozițiile oricărui protocol adițional sau oricărei convenții referitoare la minorități ar trebui să fie aplicate minorităților lipsite de teritoriu;

XIV. Statele membre care încă nu sau conformat ar trebui invitate să ratifice al 4-lea Protocol al Convenției Europene a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la libera circulație și, în această calitate, este esențial pentru nomazi;

XV. Statele membre ar trebui invitate să-și modifice legislațiile și reglementările naționale care stabilesc direct sau indirect o discriminare cu privire la rromi;

XVI. Ar trebui recunoscută ideea că a fi victimă sau a-ți fi teamă (pentru cauze raționale) de a fi victima vreunui pogrom – atunci când autoritățile refuză sau se dovedesc incapabile să ofere o protecție eficace – poate, în anume cazuri să echivaleze cu temerea, pe bună dreptate, de a fi persecutat din pricina apartenenței la un grup social particular, recunoașterea acestei idei făcându-se în conformitate cu termenii Convenției din 1951 a Națiunilor Unite referitoare la statutul refugiaților.

În domeniul vieții curente.

XVII. Statele membre ar trebui să vegheze ca rromii să fie consultați cu prilejul elaborării și aplicării dispozițiilor regulamentare privindu-i pe ei;

XVIII. Ar trebui încurajate înființarea în statele membre a unor programe noi vizând ameliorarea condițiilor de locuire, educație și locuri de muncă ale rromilor celor mai defavorizați, participarea rromilor la întocmirea acestor programe și la aplicarea lor ar trebui asigurate.

Măsuri de ordin general.

1. Ar trebui întreprinse lucrări independente de cercetare asupra legislațiilor și reglementărilor naționale privindu-i pe rromi, precum și asupra modalităților de a fi puse în practică, rapoarte privind aceste subiecte fiind prezentate cu regularitate Adunării;

2. Ar trebui urmărită cu perseverență cooperarea cu Comunitatea Europeană în domenii interesându-i pe rromi cum sunt: educația, lupta împotriva sărăciei, ocrotirea și salvarea patrimoniului cultural european, recunoașterea minorităților și promovarea egalității drepturilor;

3. Consiliul Europei ar trebui să acorde statut consultativ organizațiilor internaționale reprezentative ale rromilor;

4. Consiliul Europei ar trebui să desemneze un mediator pentru rromi, după o prealabilă consultare cu organizațiile reprezentative ale rromilor. Acest mediator va avea inclusiv următoarele sarcini:

să întocmească bilanțul progreselor realizate în aplicarea măsurilor luate sau recomandate de Consiliul Europei cu privire la rromi;

să mențină contacte regulate cu reprezentanții rromilor;

să sfătuiască guvernele statelor membre asupra unor probleme privitoare la rromi;

să sfătuiască diferitele organe ale Consiliului Europei în chestiuni care-i privesc pe rromi;

să facă anchete cu privire la politica guvernamentală și la situația drepturilor omului referitoare la rromi în statele membre;

să facă anchete cu privire la situația rromilor apatrizi sau de naționalitate nedeterminată.

Mediatorul va avea competență pentru:

a. A primi răspuns la toate chestiunile adresate guvernelor sau reprezentanților statelor membre;

b. Liberul său acces la arhivele guvernamentale sau la alte documente pertinente;

c. A chestiona cetățenii statelor membre ale Consiliului Europei.

5. În termen de doi ani, statele membre ar trebui să adreseze un raport Secretarului General al Consiliului Europei cu privire la îmbunătățirile aduse sorții rromilor, precum și cu privire la aplicarea recomandărilor Consiliului Europei.

Adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei la 2 februarie 1993.

4.3.PROTECȚIA JURIDICǍ ÎMPOTRIVA ABUZURILOR ȘI RELAȚIA POLIȚIE-PARCHET-VICTIMǍ

Cadrul legislativ intern privind organizarea și funcționarea poliției române .În România ,în prima prima jumătate a anului 2002,au fost adoptate două acte normative,care reglementează pe de o parte organizarea și funcționarea poliției române,iar pe de altă parte statutul polițistului.Organizarea și funcționarea poliției române este reglementată în conținutul Legii nr.218 din 23 aprilie2002,potrivit căreia:”Poliția română…este instituția specializată a statului care exercită atribuții privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei…respectarea ordinii și liniștii publice,în condițiile legii.În ceea ce privește atribuțiile poliției române ,același act normativ reglementează faptul că printre atribuțiile principale ale poliției române se numără și aceea de a „apăra…integritatea corporală și libertatea persoanelor…”Faptul că în exercitarea atribuțiilor ce îi revin,potrivit legii,polițistul este investit cu exercițiulautorității publice și are anumite drepturi,art.31 al.2 din Legea 218/2002,prevede că:”în exercitarea drepturilor conferite de lege polițistul are obligația să respecte întocmai drepturile și libertățile fundamentale ale omului,prevăzute de lege și de Convenția europeană a drepturilor omului.”Statutul polițistului este reglementat în conținutul Legii nr. 360 din 6 iunie 2002.Astfel,potrivit art.1 al. 1,art.2 al. 1 și art.3 din Legea 360/2002,”Polițistul este un funcționar public civil,cu statut special…investit cu exercițiul autorității publice,”și care „..își desfășoară activitatea profesională în interesul și sprijinul persoanei,comunității și instituțiilor statului, exclusiv pe baza și în executarea legii,cu respectarea principiilor imparțialității,nediscriminării,proporționalității și gradualității.De asemenea ,art.4 al.1 din Legea nr.360/2002,modificat prin Ordonanța de Urgență nr.89/2003,prevede că :”Polițistul este obligat să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului,Constituția și legile țării..”.Cât privește îndatoririle polițistului ,legea prevede că acesta trebuie „să respecte principiile statului de drept”.De asemenea polițistului îi este interzis „să folosească forța ,altfel decât în condițiile legii”ori”să provoace unei persoane suferințe fizice ori psihice cu scopul de a obține de la acestă persoană ori de la o terță persoană informații sau mărturisiri,de a o pedepsi pentru un act pe care această sau o terță persoană l-a comis ori este bănuită că la comis,de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori asupra unei terțe persoane”.

Constituie abateri disciplinare ale polițistului,potrivit art.57lit.a și k din Legea nr. 360/2002,”comportarea necorespunzătoare în serviciu…”și „încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri…”.Sancțiunile disciplinare aplicabile polițistului prevăzute la art.58 din Legea 360/2002,modificate prin Ordonanța de Urgență nr.89/2003,sunt următoarele:”mustrarea scrisă;diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 5-20% pe o perioadă de 1-3luni;amânarea promovării în grade profesionale sau funcții superioare,pe o perioadă de ofițeri de poliie anume desemnați prin ordin al ministrului administratiei și internelor, sub supravegherea procurorului, după caz, la 1 la 3 ani;destituirea din poliție”.

Umărirea penală a polițiștilor se efectuiază de către procuror sau de către ofițeri de poliție anume desemnați prin ordin al ministrului administrației și internelor,sub supravegherea procurorului ,după caz, în condițiile legii,iar competenta de a efectua supravegherea urmăririi penale și de a judeca în fond infracțiunile săvârșite de politiști revine parchetelor de pe lângă tribunale și tribunalelor-pentru infracțiunile comise de către agenții de poliție,parchetelor de pe lângă curțile de apel și curților de apel-pentru infracțiunile comise de către ofițerii de poliție,până la gradul de comisar șef,inclusiv,respectiv Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Înaltei Curți de Casație și Justiție-pentru infracțiunile comise de chestorii de poliție.

Până la adoptarea Legii 360/2002 privind statutul polițistului ,competența privind efectuarea urmăririi penale, respectiv a judecării cauzelor în care erau implicați polițiști, revenea Parchetelor Militare de pe lângă Tribunalele Militare Teritoriale și Tribunalelor Militare Teritoriale.

Încadrarea juridică cazurilor privind abuzul poliției – prevederi legale

Codul penal al României incriminează în conținutul articolelor 180-184,infracțiunile privind lovirea și vătămarea integrității corporale sau a sănătății.Astfel, infracțiunile prevăzute în conținutul acestor articole , în funcție de numărul de zile de îngrijiri medicale pe care partea vătămată le necesită pentru vindecare , sunt cele privind: lovirea sau alte violențe (art.180 C.pen.),vătămarea corporală (art.181 C.pen.), vătămarea corporală gravă (art.182 C.pen.) sau vătămarea corporală din culpă (art. 184), respectiv lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183),dacă vreuna din faptele prevăzute în art. 180-182 a avut ca urmare moartea victimei.Atunci când lovirile și violențele sunt exercitate de un funcționar public, aflat în exercițiul atribuțiillor de serviciu, fapta va constitui infracțiunea de ,,purtare abuzivă” în formă agravată (art.250 alin 2 C.pen.),prevederile alin.1 și 2 ale ale art.180 C.pen.,fiind absorbite în conținutul acestei infracțiuni.În ceea ce privește aspectele procesuale, în cazul infracțiunii de ,,purtare abuzivă”,acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, iar urmărirea penală o efectuează procurorul,judecata în primă instanță revenind judecătoriei.

Alte prevederi legale referitoare la funcționarii publici și implicit polițiști sunt cele referitoare la ,,arestarea nelegală și cercetarea abuzivă”(art.266 alin.1 și 2 C.pen.) Și la ,,supunerea la rele tratamente”(art.267 C.pen.).

CAPITOLULV

SPECIFICUL ACTIVITǍȚII INFORMATIV-OPERATIVE EXECUTATE DE POLIȚIE PE LINIE DE RROMI.

5.1.ROLUL POLIȚIEI ÎN MEDIEREA CONFLICTELOR ÎNTRE POPULAȚIA MAJORITARǍ ȘI RROMI.

Evenimentele din România, din alte țări ale Europei impun hotărât o reformă profundă a structurilor și metodelor forțelor de poliție. Evenimentele din ultimii ani demonstrează că echilibrul între entități colective va fi din ce în ce mai fragil și vor trebui să fie elaborate noi metode de menținere a echilibrului social, având ca bază contractul și dialogul între forțele de ordine și cetățeni.

Plecând de la faptul (stabilit cu certitudine) că românii (majoritarii) nu au nimic de împărțit cu rromii atât timp cât aceștia din urmă nu-i agresează, comportamentul lor violent, delincvențial, sarcinile și rolul poliției în direcția medierii conflictelor pot fi ușor definite.

Se pot distinge trei direcții principale:

prevenirea apariției conflictelor;

medierea unor conflicte potențiale;

stingerea conflictelor deja izbucnite și reinstaurarea ordinii publice.

Din datele și studiile criminologice consultate, rezultă că procentul infracțiunilor săvârșite de români împotriva rromilor este nesemnificativ, acest aspect neconstituind niciodată ca factor declanșator a unor conflicte de amploare.

Din aceste motive polițistul poate preveni apariția conflictelor de amploare prin trei metode principale:

În primul rând, să desfășoare o activitate permanentă de supraveghere a rromilor infractori pentru a-I împiedica să săvârșească fapte antisociale.

În al doilea rând, atunci când este sesizat că rromii au săvârșit infracțiuni în dauna comunității să acționeze cu operativitate și profesionalism pentru a-i identifica, prinde și tragere la răspundere pe vinovați.

În al treilea rând, polițistul este dator să colaboreze cu orice instituții, organe sau chiar reprezentanți ai rromilor pentru găsirea și punerea în aplicare a unor soluții care să ofere acestora un nivel decent, prin desfășurarea unor activități legale.

Medierea conflictelor potențiale între membri ai etniei rromilor și comunitate este o atribuție deosebită a fiecărui polițist. Atunci când polițistul este sesizat că un anume rrom ori rromi organizați în grup au săvârșit infracțiuni ori alte fapte antisociale, el este obligat să ia măsuri urgente de restabilire a legalității prin forțe proprii sau în colaborare cu alte forțe ajutătoare.

În conformitate cu strategia prevenirii criminalității, polițistul (fiecare organ de poliție) are obligația să inițieze măsuri pentru a dezvolta sentimentul de solidaritate în cadrul comunității, pentru a identifica și a instrui anumite persoane capabile să-l ajute în situații de criză pentru restabilirea legalității, capturarea și arestarea infractorilor.

Va avea totodată grijă ca, după capturarea infractorilor, aceștia să fie tratați cu respectarea legilor în vigoare, orice vătămare ce depășește limita legitimei apărări sau necesităților de imobilizare a infractorilor, putând fi imputate ulterior poliției.

Este benefic pentru derularea ulterioară a evenimentelor ca rezultatul acțiunii să fie dezbătut cu întreaga comunitate pentru a se ajunge la stingerea completă a conflictului. Atunci când apar date sau informații din care rezultă intenții de răzbunare din partea rromilor arestați, să se întreprindă măsuri ferme pentru determinarea acestora să renunțe la asemenea intenții.

În ceea ce privește a treia direcție, se poate afirma că evenimentele negative care au avut loc în ultimii ani, au condus la acumularea unei experiențe suficiente în domeniul stingerii conflictelor și reinstaurării ordinii și liniștii publice.

Fiecare unitate de poliție județeană și-a organizat și instruit forțele de așa manieră încât să fie capabile să intervină operativ în cazul apariției unor conflicte de amploare între comunitate și rromi, ori chiar între diverse clanuri de rromi.

Problemele deosebite apar atunci când faptele sunt deja consumate(linsaje, incendieri, etc.) și evenimentele se produc pe timpul nopții. În asemenea situații se recomandă apelarea la efective suficiente pentru înconjurarea și blocarea zonei de conflict, folosirea unor mijloace de iluminare puternică (proiectoare, rachete, etc.)și mijloace sonore prin care să se solicite încetarea oricăror ostilități și prezentarea la organul de poliție ori primărie a victimelor agresiunii. Se încearcă despărțirea forțelor aflate în conflict prin interpunerea cordoanelor de polițiști și jandarmi.

Este obligatoriu ca activitatea de cercetare penală să se desfășoare în două sedii diferite, din echipele care se ocupă de rromi să nu lipsească ofițeri cu experiență și cel puțin unul care să cunoască limba rromilor. Nu vor fi omise nici alte măsuri organizatorice care să asigure reglementarea accesului sau interzicerea pătrunderii în zonă a curioșilor, a reprezentanților mass – media, rromi veniți din alte localități.

În concluzie “putem specifica că, în lupta împotriva criminalității, poliția nu trebuie să neglijeze un aspect important: Creșterea îngrijorătoare a numărului și tipurilor de infracțiuni comise de rromi, iar reacția comunității poate fi din ce în ce mai dură, scăpând de sub control și dând naștere la evenimente cu implicații atât pe plan intern cât și internațional”.

5.2 ACTIVITĂȚI SPECIFICE PENTRU PREVENIREA ȘI DESCOPERIREA INFRACȚIUNILOR SĂVARSITE DE RROMI

Procentul ridicat de criminalitate în rândul rromilor în comparație cu restul populației este un fapt evident în ultimii ani, ce situează acest eșantion al populației pe primul loc în privința riscului criminogen.

Devianța comportamentală specifică modului de viață tradițional este principala cauză a sentimentului de respingere manifestat de populația majoritară vis – a vis de etnicii rromi.

Atitudinea nu este de natură etnică, așa cum s-a încercat și se încearcă a fi prezentată atât în fața opiniei publice interne, cât mai ales a celei internaționale.

Ceea ce se respinge este un anumit stil de viață al rromilor, generator și producător de devianță socială și criminalitate și nu grupul etnic însuși.

Infracțiunile cu violență și criminalitatea stradală, furturile, agresiunile, sfidarea socială, nerespectarea regulilor de conviețuire unanim acceptate de comunitate, permanentizate și acutizate, constituie – în cele mai multe cazuri – suportul psihologic care declanșează reacția socială de respingere din partea comunității și care poate îmbrăca forma violențelor de grup(Hădăreni – Mureș; Bolintin – Giurgiu; Mihail Kogălniceanu – Constanța).

Lipsa de respect față de instituțiile statului se manifestă, în parte, prin atacarea organelor de ordine, amenințarea procurorilor, judecătorilor, părților vătămate și martorilor implicați în procesele penale ce au ca obiect fapte antisociale comise de rromi.

Din analiza fenomenului infracțional înregistrat în rândul rromilor, se poate aprecia că, pe viitor comunitatea în cadrul acestei etnii va înregistra o curbă ascendentă, evoluând pe noi direcții:

dezvoltarea și amplificarea caracterului organizat al criminalității și violenței. Criminalitatea individuală este înlocuită încet, dar sigur cu criminalitatea colectivă;

degradarea relațiilor dintre populația majoritară și etnia rromilor;

creșterea delincvenței juvenile în rândul rromilor, mai ales pe fondul analfabetismului și al lipsei de cultură și de supraveghere din partea factorilor educaționali.

Se poate concluziona că populația din etnia rromilor din România ridică în momentul de față un complex de probleme extrem de dificil de soluționat, existând tendințe evidente de agravare a relațiilor sociale inter sau intra – etnice.

Recrudescența criminalității în rândul rromilor, mai ales după intrarea în vigoare a acordului româno – german (noiembrie 1992) când în țară au sosit (expulzați) numeroși infractori rromi din Europa Occidentală, a determinat conducerea I.G.P. să adopte planul de măsuri nr. S/3732/21.12.1994 privind combaterea cu fermitate a infracțiunilor săvârșite de rromi împotriva vieții, integrității, sănătății și avutului persoanei.

În esență, acest plan conține o serie de măsuri organizatorice cu caracter general și măsuri specifice menite să conducă la stoparea ascensiunii criminalității în rândul rromilor și la reinstaurarea climatului de siguranță și securitate pentru comunitate.

Măsuri organizatorice cu caracter general.

– reînființarea liniei de muncă “Rromi” în cadrul Direcției Poliției Judiciare și formațiunilor corespondente de la inspectoratele de poliție județene, D.G.P.M.B. și încadrarea cu ofițeri bine pregătiți profesional, cu aptitudini și posibilități de penetrare în acest mediu, de apropiere și atragere la colaborare a unora dintre ei;

– atragerea la colaborare a liderilor rromi, în activitatea de cunoaștere a elementelor pretabile la comiterea infracțiunilor judiciare, a preocupărilor și intențiilor lor, în scopul organizării activității de prevenire a încălcărilor de lege. Se cuvine a fi făcută precizarea că, în sistemul de organizare internă a rromilor, bulibașa aste ales (ori de auto-impunere), nu întotdeauna din rândul “înțelepților”, a celor care –au afirmat prin muncă cinstită și mai mult din rândul celor mai “dibaci” care au reușit să se îmbogățească prin infracțiuni, fără a fă prinși și “dovediți” de către poliție. Aceștia nu sunt reprezentanți ai rromilor, ci șefi de autoritare ai bandelor de rromi infractori, organizate pe criterii familiale. Poliția nu cu asemenea “reprezentanți” trebuie să trateze și să stabilească activități cu caracter preventiv pentru că, altfel totul va fi în zadar;

– identificarea, luarea în evidență și supravegherea calificată a rromilor infractori, în special, a celor condamnați pentru infracțiuni cu violență, care au săvârșit ori intenționează să comită infracțiuni pe raza localităților de domiciliu sau în alte județe. Această măsură este de actualitate pentru toți infractorii, indiferent dacă sunt rromi sau nu, dar pentru rromi se impune un plus de atenție, având în vedere frecvența și gravitatea faptelor săvârșite și, mai ales, modul în care sunt percepute în rândul comunității. Este nevoie de măsuri mai energice și datorită faptului că sunt greu de identificat și este greu de dovedit vinovăția acestora. Se constată faptul că bande compuse în exclusivitate de rromi există în număr mare, dar bande de infractori în care elementul țigănesc să nu apară, nu prea există, chiar dacă infracțiunile nu sunt de natură judiciară. În aceste bande rromii figurează, cel mai adesea, în calitate de instigatori sau organizatori ai grupului, complici sau favorizatori si foarte rar ca executanți. Când rromii se hotărăsc să “dea o lovitură mare”, nu-I amestecă pe infractorii nerromi decât în caz de strictă necesitate. Lucrătorii de poliție cu o experiență bogată pe linia de muncă “rromi” au constatat că, după prinderea și arestarea unor infractori rromi, primii care vor fi denunțați la poliție vor fi infractorii nerromi, întrucât denunțătorii nu riscă ulterior și alte pedepse prin judecata țigănească. Din aceste motive, o atenție mai mare trebuie să o acordăm identificării și urmăririi calificate a infractorilor români care au pactizat cu infractorii rromi, pentru că sânt șanse în plus de descoperire a activităților infracționale și de obținerea mijloacelor de probă;

– cunoașterea exactă a numărului și situației rromilor în fiecare localitate. Unitățile de poliție municipale, orășenești și posturile comunale, cu sprijinul prefecturilor și a primăriei locale, prin asociațiile de locatari și responsabilii cărților de imobil au obligația de a identifica toate familiile de rromi de pe teritoriul de competență, stabilind pe cei ce locuiesc fără forme legale, luând măsuri și pentru punerea lor în legalitate și chiar inițierea unor măsuri de asistență socială pentru a preîntâmpina actul delictual motivat de “nevoia de supraviețuire”. Cu acest prilej, trebuie culese informații despre cei ce se deplasează în alte localități frecvent, în vederea săvârșirii de infracțiuni, dispunându-se măsuri specifice. Este necesară și declanșarea unor acțiuni care să conducă la cunoașterea exactă a situației rromilor care au fost sau se află în străinătate;

– se va asigura cunoașterea și evidențierea stărilor conflictuale existente între rromi și populația majoritară (generate de aplicarea Legii fondului funciar sau de comportamentul necorespunzător al rromilor), insistându-se pentru luarea, împreună cu autoritățile locale, a unor măsuri de detensionare a acestora;

– susținerea, prin orice mijloace, a necesității ca rromii să fie școlarizați, chiar și în limba țigănească;

– îmbunătățirea activității de supraveghere și urmărire a rromilor infractori. Deficiențele de la ora actuală, necunoașterea situației exacte a rromilor, acelor infractori sau potențiali infractori, cât și incertitudinile existente asupra prezenței infractorilor rromi în țară, se repercutează negativ în activitatea de urmărire a delincvenților și de probare a vinovăției acestora. Tot aici putem menționa și necesitatea constituirii unei evidențe alfabetice a infractorilor sau rromilor potențiali infractori după porecle (zis-uri);

– constituirea unor echipe de prindere în flagrant care să acționeze pe raza altor județe pentru prinderea în flagrant a “tâlharilor și a escrocilor de pe șosele”.

Măsuri de combatere cu mai multă fermitate a faptelor antisociale comise de rromi.

În prezent, cele mai mediatizate fenomene care îngrijorează opinia publică în țara noastră sunt: șomajul, corupția, contrabanda, problema rromilor și problema națională din Transilvania.

Aceste măsuri sunt reacția firească a poliției la agravarea fenomenului infracțional în rândul rromilor:

– identificarea firmelor particulare ale rromilor sau controlate de rromi, care au ca obiect de activitate achiziționarea, prelucrarea și valorificarea metalelor și verificarea legalității aprovizionării acestora cu materie primă și materiale, a corectitudinii datelor înscrise în evidențele contabile, în vederea depistării cazurilor de încălcare a Legii nr. 87/ 1994, privind combaterea evaziunii fiscale și a altor norme prevăzute de Codul Penal sau legi speciale;

– identificarea altor firme înființate de rromi care au ca obiect activități comerciale și consignație și efectuarea de controale economice în cooperare cu organele Ministerului Finanțelor, iar în cazurile în care se impune, solicitarea sprijinului formațiunilor de jandarmi;

– depistarea persoanelor din rândul rromilor care practică comerțul neautorizat în locuri aglomerate, piețe, târguri, oboare, în apropierea locurilor publice și luarea măsurilor legale care se impun;

– având în vedere că jocurile de noroc, inclusiv cele de tip “alba-neagra”, sunt practicate fără licență eliberată de Comisia de Avizare, Atestare și Coordonare a Jocurilor de Noroc, se va acționa cu mai multă fermitate în piețe, târguri, gări, autogări, guri de metrou și alte locuri aglomerate pentru depistarea celor care le practică și aplicarea împotriva acestora a prevederilor Legii nr. 61/1991 și H.G. nr. 81/1992. Cu aceste ocazii vor fi ridicate autorizațiile eliberate de alte organe decât cele abilitate prin lege și se vor efectua cercetări amănunțite sub aspectul comiterii unor acte de corupție și privind modul de obținere a acestora și a vizelor anuale;

– intensificarea acțiunilor de identificare, căutare și prindere a rromilor care au săvârșit infracțiuni sau se sustrag urmăririi penale sau executării pedepsei. Pentru cei împotriva cărora s-au emis mandate de arestare preventivă ori mandate de executare a pedepsei și există informații că au părăsit țara, se vor lua măsuri urgente de punere în urmărire internațională și, în caz de depistare, se va solicita extrădarea. Atunci când există informații certe că, cei urmăriți se ascund în cartiere, sate sau zone locuite de rromi, se organizează acțiuni de tip “razie cu blocarea completă”, cu concursul unor efective mărite, prilej cu care se vor verifica și celelalte informații privind existența unor bunuri și valori provenite din infracțiuni ori a căror proveniență legală nu poate fi justificată. Atenție mărită se va acorda autoturismelor găsite în zonă și numerelor de înmatriculare pe care rromii le atașează autoturismelor în momentul în care se deplasează să comită infracțiuni. Acest gen de acțiuni și-au dovedit de multe ori eficiența în zone cu probleme cum ar fi:

Bolintin, Sinești, Simileasa, etc;

– verificarea operativă prin folosirea tuturor mijloacelor muncii de poliție, a datelor și informațiilor existente despre rromii depistați în vederea documentării întregii activități infracționale a acestora. Cu această ocazie se va insista pe obținerea unor date, informații sau mijloace de probă privind actele de corupție în care sunt implicați diferiți reprezentanți ai autorităților;

– organizarea unui sistem eficace pentru realizarea schimbului de informații în cazul plecării unor grupuri de rromi în alte localități pentru a comite infracțiuni sau în cazul depistării acestor grupuri pe raza de competență a acestor localități;

– în baza datelor și informațiilor rezultate din analiza situației operative, periodic sau ori de câte ori este nevoie, se execută acțiuni, razii, controale și filtre, precum și patrulări în zonele locuite de rromi ori frecventate de aceștia (piețe, târguri, zona marilor magazine, bazare, străzi comerciale, consignații, case de schimb valutar, complexe turistice și zone de agrement) unde, de regulă, se deplasează rromi pentru valorificarea bunurilor pe care le dețin, găsirea unor plăci cu numere de înmatriculare, seturi de chei sau alte instrumente ce pot fi folosite la comiterea de infracțiuni, precum și a provenienței autoturismelor și a documentelor acestora. Totodată, se va testa dacă rromii posesori de permise știu sau nu să citească și să scrie, urmărindu-se dacă obținerea acestor permise de conducere auto s-a realizat pe căi legale sau ilegale;

– atunci când rromii cunoscuți ca recidiviști, recalcitranți ori, care se manifestă violent în momentul comiterii unor infracțiuni, ultragiază polițiștii sau nu se supun somațiilor, să se folosească cu fermitate toate mijloacele din dotare. În cazul rromilor cunoscuți cu comportament violent, care acționează în grup și folosesc pentru comiterea infracțiunii arme albe, să se aplice cu fermitate prevederile legale – în special Legea nr. 61/1991, insitându-se pentru condamnarea lor la închisoare contravențională;

– este indicat ca materialele informative să se realizeze prin prinderea în flagrant pentru a se putea efectua cercetarea rromilor conform procedurii de urgență, știindu-se faptul că lăsarea în libertate a infractorilor rromi, în marea majoritate a cazurilor se soldează cu fuga acestora în străinătate ori chiar ascunderea pe teritoriul României, timp în care comit numeroase infracțiuni;

– la toate inspectoratele județene, polițiile municipale și orășenești să se asigure fotografierea și amprentarea tuturor rromilor existenți în supraveghere. Totodată, se instituie obligativitatea întocmirii și actualizării permanente a albumelor cu fotografiile infractorilor rromi, acordându-se atenție deosebită grupurilor de rromi care se deplasează în alte localități în scopul comiterii de infracțiuni, care să poată fi prezentate pentru recunoaștere, părților vătămate și martorilor. Aceeași atenție se acordă și grupărilor mixte de infractori compuse din rromi și români ori rromi și cetățeni străini, în special, arabi cu care au ajuns la o înțelegere în ceea ce privește împărțirea zonelor de influență.

Fiecare șef de poliție și fiecare ofițer sau subofițer, în raport de domeniul în care acționează și de dinamica fenomenului infracțional, are obligația să aleagă și să execute cu profesionalism toate activitățile cu caracter preventiv și represiv pentru ca legea să fie respectată de toți, indiferent de apartenența lor rasială, națională, religioasă, etc.

Măsuri ce se impun pentru combaterea cu fermitate a infracțiunilor săvârșite de rromi.

Acestea sunt stabilite prin “Raportul nr.240534/14.09.1999 al I.G.P., Direcția Poliției Judiciare privind evoluția criminalității în rândul rromilor, cauze, condiții favorizante și modalități de acțiune.”

Având în vedere creșterea de la o perioadă la alta a infracționalității în rândul rromilor și persistența unor stări conflictuale, în multe cazuri generatoare de fapte deosebit de grave, la nivelul tuturor inspectoratelor județene de poliție și Direcției Generale de Poliție a Municipiului București se impune ca după o analiză temeinică a situației operative pe raza de activitate să se întreprindă următoarele măsuri:

– reprelucrarea cu cadrele din subordine a Planului de măsuri nr. S/3732/1994, privind combaterea cu fermitate a infracțiunilor săvârșite de rromi împotriva vieții, integrității, sănătății și avutului persoanei și restudierea sarcinilor rezultate din analizele trimestriale și anuale efectuate la Direcția Poliției Judiciare din I.G.P. pe linia de muncă rromi, care au fost difuzate la polițiile teritoriale;

– având în vedere mutațiile care au avut loc, în schemele de funcționare ale unităților de poliție, prin ordin de zi pe unitate, vor fi numiți doi lucrători din cadrul liniei de muncă tâlhării, care să desfășoare activități pe linie de rromi. Această linie de muncă va fi încadrată cu lucrători bine pregătiți profesional, cu aptitudini și posibilități de penetrare în acest mediu;

– în cadrul Academiei de Poliție “Alexandru Ioan Cuza” și al Școlii Militare de Subofițeri de Poliție “Vasile Lascăr”- Câmpina, se vor planifica și derula teme adecvate, care să cuprindă modul de viață al rromilor , categorii sociale, rase, obiceiuri, moduri și procedee de cercetare, atragere la colaborare cu organele de poliție;

– la nivelul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București și inspectoratelor județene de poliție, se vor întocmi planuri de acțiune comune cu unitățile de jandarmi și detașamentele locale de gardieni publici care vor interveni în momentele operative;

– la nivelul serviciilor poliției judiciare, se vor analiza lunar situația operativă pe linie de rromi și materialele informative primite, iar în funcție de rezultatul analizelor se vor organiza acțiuni, microacțiuni, controale, razii, filtre, descinderi domiciliare în locurile, mediile și zonele de interes operativ frecventate de rromi;

– în cazurile deosebite de conflicte ori stări tensionale grave, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și inspectoratele județene de poliție vor solicita sprijin Direcției de profil din I.G.P., situații în care vor fi angrenați și lucrători din Serviciul Independent de Intervenții și Acțiuni Speciale. Se va acționa energic, prin folosirea cu fermitate a mijloacelor din dotare, respectându-se întotdeauna dispozițiile legale pentru restabilirea ordinii și liniștii publice. Se va realiza cunoașterea și evidența la zi a stărilor conflictuale existente între rrromi ori între aceștia și populația majoritară, urmărindu-se cooperarea liderilor, cu sprijinul autorităților locale, în luarea unor măsuri eficiente de dezamorsare a conflictelor;

– realizarea unei rețele informative eficiente în rândul etniei rromilor, care să aibă reale posibilități și capacitatea de informare și penetrare în acest mediu. Recrutarea și instruirea întregului potențial informativ din locurile și mediile frecventate de rromi, pentru a semnala cu operativitate mișcarea lor, faptele comise de aceștia, intențiile infracționale și pentru încadrarea și lucrarea informativ-operativă a elementelor suspecte la domiciliu sau reședință.

Săptămânal, în cadrul activităților desfășurate la nivelul unităților de poliție județene, prin ordinul privind “bursa de informații”, difuzat anterior acestora, se va asigura transmiterea și verificarea informațiilor obținute privind elementele suspecte active, în vederea documentării activității infracționale.

Atragerea la colaborare a liderilor rromilor în activitatea de cunoaștere a elementelor pretabile la săvârșirea de infracțiuni, a preocupărilor și intențiilor lor, în scopul organizării de activități preventive;

– identificarea, luarea în evidență, încadrarea informativă și supravegherea calificată a rromilor și grupurilor de rromi, condamnați pentru infracțiuni grave și deosebit de grave comise prin violență, care au săvârșit sau pregătesc comiterea de infracțiuni, a celor care pe căi ilegale au agonisit averi colosale, a proxeneților, deținătorilor și traficanților ilegali de arme, valută, metale prețioase și droguri, a organizatorilor de staboruri (judecăți țigănești).

Atenție deosebită se va acorda grupurilor de infractori activi care acționează pe raza mai multor localități sau județe, probarea activității lor infracționale, urmând a se realiza prin derularea unor activități informativ-operative și de cercetare, în cadrul cărora se vor recruta informatori capabili, cu posibilități de informare, se vor folosi legendele sub care se desfășoară acțiunea și combinația informativ-operativă, iar atunci când se impune, în vederea cunoașterii mișcării suspecților și a locurilor unde sunt ascunse sau valorificate bunurile furate, se va asigura un permanent schimb de date între unitățile de poliție interesate;

– de asemenea, se vor identifica toate familiile de rromi domiciliate pe raza municipiilor, orașelor și localităților rurale, stabilindu-se concret rromii care locuiesc fără forme legale, nu au primit niciodată buletine sau cărți de identitate ori copiii acestora nu sunt înregistrați în evidențele stării civile, în vederea punerii lor în legalitate;

– se va acorda atenție rromilor care se deplasează frecvent în alte localități și județe din țară în scopul comiterii de infracțiuni, care vor fi comunicați operativ unităților de poliție operative respective, pentru a lua măsuri specifice de supraveghere a acestora, iar în cazul elementelor depistate că locuiesc pe raza altor județe se vor solicita date operative de la polițiile de domiciliu, pentru completarea probelor existente, în baza cărora să poată fi trași la răspundere penală;

– în cazul grupurilor de infractori care se deplasează în județele din țară pentru a săvârși infracțiuni, toate datele și informațiile obținute despre acestea vor fi înaintate după terminarea cercetărilor la Direcția Poliției Judiciare, precum și rapoarte referitoare la activitatea infracțională a grupurilor de rromi care au comis infracțiuni grave pe raza altor județe;

– în conformitate cu Ordinul I.G.P. nr. S/120326 din 2 noiembrie 1995, rromii care fac deplasări în țările occidentale, vor fi cercetați temeinic, atât pentru faptele săvârșite, cât și pentru obținerea de date și informații în legătură cu activitate infracțională desfășurată de alte persoane. Totodată, se va proceda la verificarea legalității eliberării pașapoartelor, existând date că unii rromi au obținut aceste documente prin folosirea buletinelor și cărților de identitate ale altor persoane;

– se vor intensifica activitățile informativ-operative pentru identificarea grupurilor de rromi care, pe motiv că asigură protecția unor persoane, solicită de la acestea sume importante de bani, iar la refuzul lor procedează la amenințări și exercitarea de violențe, utilizând și metoda “staborului”.

În același timp, vor fi identificați rromii care se ocupă cu împrumutul de bani, fixând unilateral dobânda, de regulă, în procent mare, iar în cazul în care persoana împrumutată nu-l poate onora în termenul stabilit, folosesc violențe, solicitând sume ce depășesc cu mult pe cele împrumutate și dobânzile aferente;

– intensificarea activităților de depistare a rromilor care se deplasează cu autoturismele despre care există informații că provin din furt, identificarea tuturor ocupanților, verificarea bunurilor deținute, a provenienței mijloacelor de transport, precum și a documentelor (permiselor de conducere), modului în care au fost obținute acestea și nivelul cunoștințelor în domeniu (mulți fiind lipsiți de pregătire școlară), luându-se măsurile care se impun;

– ofițerii din formațiunile poliției economico-financiare vor avea în vedere cu ocazia activităților specifice ce le desfășoară și societățile comerciale ori asociațiile familiale aparținând rromilor urmărind modul în care sunt organizate evidențele contabile, plata impozitelor datorate statului, modul de aprovizionare cu marfă, precum și legalitatea desfășurării activităților economice în conformitate cu statutul respectivelor firme;

– pentru a preveni comiterea unor infracțiuni cu violență, în care să se folosească arme de foc, de vânătoare sau cu gaze lacrimogene, lunar se vor efectua verificări la deținătorii legali de arme din rândul etniei rromilor, urmărindu-se modul de păstrare, manipulare și folosire.

Totodată, se vor exploata cu operativitate, informațiile referitoare la elemente care dețin ilegal armament și muniție, dispunându-se măsuri imediate de verificare și cercetare a acestora pentru recuperarea prejudiciului și trimiterea în judecată;

– atunci când se impune, se va solicita sprijin Direcției Poliției Judiciare din I.G.P. în soluționarea unor dosare penale complexe, în care autorii sunt rromi ori atunci când aceștia au săvârșit infracțiuni în raza mai multor județe;

– având în vedere recrudescența fenomenului infracțional, mai ales a faptelor de tâlhărie comise în locuri publice (străzi, parcuri, gări, autogări, bănci, hoteluri și lifturi de bloc) și creșterea alarmantă a delincvenței juvenile (mulți dintre aceștia provin din rândul rromilor), se vor lua măsuri pentru realizarea unor evidențe nominale și albume cu fotografii ale infractorilor, care vor fi exploatate în cadrul activității specifice de cercetare în cazurile reclamate;

– în cadrul activităților curente se va insista pentru realizarea unei mai bune colaborări cu organele de procuratură și judecătorie în soluționarea rapidă și eficientă a dosarelor penale cu autori din etnia rromilor;

– unitățile teritoriale de poliție vor preceda la întocmirea unor informări periodice către organizațiile locale și centrale a rromilor, privind faptele săvârșite de aceștia și măsurile care se întreprind pentru diminuarea fenomenului infracțional;

– formularea de propuneri organelor abilitate care să conducă la :

– stabilizarea teritorială a familiilor de rromi prin integrarea acestora în comunitățile locale;

– eficientizarea rolului consiliului pentru minoritățile naționale și al altor organizații ale rromilor în elaborarea și derularea unor programe de reintegrare socială;

– sprijinirea instituțională și materială a rromilor pentru a-și dezvolta activitățile legale, prin care să se creeze noi locuri de muncă;

– șefii inspectoratelor județene de poliție, a polițiilor municipale și orășenești, vor analiza trimestrial sau ori de câte ori este necesar, situația operativă pe această linie, asigurând o colaborare permanentă între formațiunile operative, pentru combaterea mai eficientă a infracțiunilor săvârșite de rromi, controlând direct modul de executare a sarcinilor ce le revin din Planul de Măsuri al I.G.P. nr. S/3732/1994.

Acest subcapitol este de fapt o prezentare mai amplă a nivelului terțiar al activității preventive care include, așa cum am menționat complexul de măsuri și acțiuni ce se întreprind pentru descoperirea infracțiunilor comise de rromi, identificarea, prinderea și documentarea activității infracționale a rromilor în vederea tragerii lor la răspundere penală.

Trebuie precizat faptul că măsurile și acțiunile respective urmăresc atât protejarea întregii comunități împotriva activităților ilicite, indiferent de cine sunt comise, cât și ocrotirea membrilor etniei însăși, cunoscându-se recrudescența actelor infracționale între diferite grupări de rromi.

Directiile de actiune ale politiei privind privind problemele rromilor

După decembrie 1989, pe fondul unor mutații social – economice ale întregii societăți românești caracterizate prin scăderea controlului social și pauperizarea unor largi categorii sociale, problema rromilor a căpătat caracter de îngrijorare și pentru lucrătorii de poliție.

Pentru un segment al populației de rromi au apărut unele posibilități economice deosebit de avantajoase, legale sau ilegale, în timp ce majoritate etniei a resimțit o sărăcie accentuată.

Totodată, s-a manifestat o amplificare a delincvenței în rândul rromilor, cu tendințe de organizare criminală, care nu este specifică desigur numai acestora, dar care a șocat colectivitatea prin frecvență și amploare, determinând în unele cazuri conflicte între grupuri aparținând populației minoritare de rromi.

Evidențierea acestor tendințe are menirea de a sublinia necesitatea tratării cu obiectivitate a problemei rromilor, fiind necesară conlucrarea cu asociațiile reprezentând etnia, cu alte instituții ale statului și identificarea soluțiilor de rezolvare a situațiilor aflate în competența poliției.

Dialogul și implicarea poliției în rezolvarea unor situații concrete sunt singurele căi prin care se poate realiza încrederea în instituții și, implicit în stat, ai cărui cetățeni sunt rromi.

În realizarea acestui scop, Ministerul Administrației și Internelor își propune următoarea strategie privind problemele rromilor:

Modalități de eliminare a tensiunilor dintre grupurile de persoane aparținând etniei rromilor și populația majoritară din cadrul comunității.

Soluționarea eficientă a cauzelor care au determinat apariția și intensificarea tensiunilor inter – etnice va fi realizată prin:

– identificarea factorilor de risc cu care se confruntă etnia rromilor și care au dus la apariția situațiilor preconflictuale – ca elemente principale ce au declanșat și extins aria conflictelor inter – etnice – cu fixarea motivațiilor pe comportamentul antisocial al unora dintre membrii etniei;

– stabilirea posibilităților și modalităților, precum și a factorilor determinanți care pot fi implicați în rezolvarea elementelor generatoare de stări conflictuale între etnicii rromi sau între aceștia și populația majoritară.

Aceste obiective se vor realiza prin:

organizarea de întâlniri cu grupuri ale etnicilor rromi și populația majoritară, pentru identificarea acelor probleme din cadrul comunității care pot duce la apariția stărilor conflictuale, precum și pentru repartizarea lor pe competențe de către factorii responsabili spre soluționare;

rezolvarea problemelor de ordin subiectiv care au apărut între părțile implicate în conflictul real sau potențial, prin prezentarea punctelor de vedere, găsirea în comun a modalităților adecvate de rezolvare a diferendului și posibilitatea soluționării acestora pe cale amiabilă;

stabilirea unor acorduri între poliție și reprezentanții etniei rromilor, pentru sprijinul reciproc în rezolvarea operativă a problemelor rromilor cu incidență în activitatea de poliție.

Crearea unui dialog permanent cu reprezentanții etniei rromilor din comunitățile rurale.

Pentru rezolvarea acestui dialog sunt necesare:

– identificarea persoanelor din rândul rromilor, care printr-un comportament antisocial, aduc atingere imaginii întregii etnii, precum și a instituțiilor care, prin acțiune sau inacțiune, pot amplifica situația existentă;

– desemnarea persoanelor aparținând etniei rromilor care, printr-o atitudine pozitivă, respectă valorile unanim recunoscute de societate, precum și a celor din rândul majorității, lideri dispuși să participe la rezolvarea unor probleme de ordin social, care să poată influența comportamentele acelora care prin acțiunile lor prejudiciază comunitatea;

Realizarea acestor obiective presupune:

crearea unor grupuri formate din reprezentanți ai etniei rromilor, ai populației majoritare și ai instituțiilor implicate în rezolvarea problemelor acestei etnii, care să stabilească prioritățile, modalitățile de realizare și responsabilii care vor soluționa problemele etnicilor rromi la nivelul comunității;

antrenarea membrilor etniei, în special a tinerilor, precum și a populației majoritare, în sprijinirea celor aflați în mare dificultate, precum și pentru eliminarea clișeelor negative privind stigmatizarea acestei etnii ca o etnie infractoare;

colaborarea poliției și a altor instituții guvernamentale cu reprezentanții etniei sau ai organizațiilor neguvernamentale ale rromilor, pentru realizarea unor programe educative, în afara cadrului instituțional, pentru membrii etniei, în vederea cunoașterii și respectării legii.

Intrarea în legalitate a unor persoane aparținând etniei rromilor.

Pentru realizarea acestei probleme deosebit de stringente, se vor avea în vedere:

– identificarea persoanelor aparținând etniei rromilor care, din diverse motive, nu au o situație clară din punct de vedere juridic (persoane care nu au nașterea înregistrată, nu posedă acte de identitate, nu au domiciliul stabilit ori locuiesc fără forme legale în alte localități, etc.);

– stabilirea persoanelor influente care pot determina intrarea în legalitate a membrilor etniei;

– asigurarea unei minime pregătiri juridice și sprijinirea populației de rromi în comunicarea cu instituțiile statului.

Modalitățile de soluționare se referă la:

identificarea persoanelor care încalcă prevederile legale cu privire la evidența informatizată a persoanei și luarea măsurilor ce se impun;

determinarea, prin intermediul liderilor ori activiștilor organizațiilor neguvernamentale, a acelor membri a etniei care nu au fost cuprinși în fișele de evidență informatizată a persoanei, pentru a-și clarifica situația;

participarea la întâlnirile cu comunitățile de rromi, pentru a fi expuse prevederile legale privind principalele infracțiuni și contravenții precum și regimul lor sancționator;

stabilirea unei persoane din rândul minorității, cu studii gimnaziale, pentru a primi un minimum de cunoștințe juridice și acceptarea acesteia ca martor asistent la toate actele care se întocmesc de către rromi sau în legătură cu aceștia, de poliție sau primărie, în special în cazul persoanelor care nu sunt școlarizate.

Combaterea criminalității în rândul rromilor.

În acest scop vor fi stabilite următoarele:

– identificarea locurilor și zonelor unde se comit infracțiuni ori alte fapte antisociale de către rromi;

– stabilirea persoanelor din rândul rromilor despre care sunt date și indicii că încalcă prevederile legale, ale normelor de conviețuire socială ori săvârșesc fapte penale;

– schimbul de date și informații între poliție, lideri și organizațiile rromilor, cu privire la încălcările prevederilor legale de către unii membri ai comunității, precum și în situația unor evenimente deosebite produse în cadrul comunității;

– documentarea activității infracționale a persoanelor din rândul etniei, în cazul săvârșirii unor fapte penale.

Aceste obiective se pot realiza prin:

aplicarea cu fermitate a prevederilor legale împotriva persoanelor care încalcă normele de conviețuire socială, în special ale Legii nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice;

acoperirea cu efective polițienești a locurilor unde se săvârșesc frecvent infracțiuni de către rromi, pentru prevenirea comiterii unor astfel de fapte ori pentru prinderea în flagrant a făptuitorului;

supravegherea activității persoanelor din rândul etniei care intenționează să comită infracțiuni ori au săvârșit fapte penale, în vederea determinării de a renunța, precum și pentru realizarea probațiunii;

organizarea de activități specifice polițienești în locurile frecventate de elemente din categoria rromilor, pentru prinderea infractorilor, a persoanelor urmărite în temeiul legii, identificarea de bunuri ori valori provenite din infracțiuni;

cercetarea în limitele prevăzute de lege, fără discriminări, a persoanelor care au săvârșit infracțiuni, aplicându-se un tratament egal cu al celorlalți infractori din rândul populației majoritare.

Limitarea fenomenului de nomadism către țările din Europa centrală și de vest.

Migrația rromilor, de cele mai multe ori prin eludarea legilor statului român și ale altor țări europene, frecvența, gravitatea și amploarea criminalității înregistrată de această etnie au produs o imagine nefavorabilă României, impunându-se o acțiune concentrată a instituțiilor abilitate – guvernamentale și neguvernamentale, pentru:

– aplicarea cu fermitate a prevederilor Ordonanței Guvernului României nr. 65 din 21 august 1997 privind regimul pașapoartelor în România care, în art.14 stipulează restricțiile de eliberare, de retragere ori suspendare a dreptului de folosire a pașapoartelor;

– inițierea unor dezbateri la nivelul Ministerului de Interne, Ministerului Justiției și Ministerului Public, pentru aplicarea unui regim sancționator mai sever împotriva persoanelor care încalcă regimul de trecere a frontierei;

– cooperarea permanentă, prin Ministerul Afacerilor Externe – oficiile diplomatice din țările vestice – cu polițiile din aceste state, pentru obținerea datelor privind identitatea cetățenilor români aflați ilegal pe teritoriul lor și infracțiunile comise de aceștia, care să fie transmise cu operativitate Ministerului de Interne al României;

– intensificarea cooperării dintre Direcția Generală de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog și celelalte structuri cu atribuții în domeniu ale poliției, cu Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, Direcția pentru Străini și Probleme de Migrări, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, pentru limitarea fenomenului migrației ilegale a rromilor.

Activitati de prevenire a criminalitatii in randul rromilor

În abordarea fenomenului criminalității, în rândul rromilor, a stabilirii celor mai eficiente modalități de prevenire, trebuie să se pornească de la anumite premise și concluzii desprinse din analiza globală a acestui grup etnic, răspândit în aproape toate țările lumii și care prezintă anumite caracteristici colective sau individuale inexistente la nivelul altor minorități etnice.

Strategia organizării prevenirii criminalității în rândul rromilor.

Statul și Poliția Română și-au ghidat și î-și prientează activitatea de combatere a criminalității pornind de la recunoașterea rolului primordial al prevenirii. Activitatea de prevenire se face în conformitate cu normele internaționale.

Analiza structurii, dinamicii, cauzelor și tendințelor fenomenului infracțional sunt elemente de bază ce trebuie luate în calcul la stabilirea strategiei organizării activității de prevenire a criminalității.

Din multitudinea de date și informații prezentate în capitolele anterioare și din consultarea unor materiale rezultă, pentru etapa actuală, principalele cauze ale criminalității în România și anume:

a. manifestarea unor fenomene de dezorganizare socială, inerente procesului complex și dificil de trecere de la un sistem politic la altul;

b. crearea premiselor ca numeroși cetățeni, înțelegând în mod eronat promovarea deplină a drepturilor și libertăților fundamentale de către noul stat de drept, să încalce grav drepturile și libertățile altora, precum și ordinea publică;

c. reglementarea juridică defectuoasă ori nereglementarea juridică a unor largi domenii ale vieții economico – sociale ;

d. scăderea rolului controlului social și “impactul” unor modele criminogene din străinătate prin intermediul cetățenilor români, dar mai ales, prin pătrunderea pe teritoriul țării a unor elemente aparținând crimei organizate;

e. consumul excesiv de băuturi alcoolice, neplanarea la timp a stărilor conflictuale, cultivarea de către unele publicații și prin televiziune a violenței și pornografiei.

În concepția Ministerului Administrației și Internelor și Poliției Române strategia de prevenire a criminalității, în raport cu concluziile desprinse din analiza structurii, dinamicii, cauzele și tendințele fenomenului infracțional din România, trebuie să aibă următoarea configurație:

o concepție generală privind organizarea prevenirii criminalității;

un tablou general al modului cum trebuie organizată prevenirea criminalității;

tactici specifice de prevenire a unor tipuri distinctive de infracțiuni.

Concepția generală privind organizarea prevenirii criminalității are la bază următoarele obiective:

asigurarea respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului garantate prin Constituție și celelalte legi ale țării, precum și prin convenții internaționale la care România este parte;

întărirea ordinii publice și pe această bază, a climatului de siguranță civică;

reducerea numărului infracțiunilor și a participanților la comiterea acestora;

apărarea proprietății private și publice, asigurarea protecției patrimoniului național (cultural, artistic, istoric și religios);

identificarea persoanelor susceptibile de a comite fapte antisociale și determinarea lor de a renunța la săvârșirea unor astfel de fapte;

prevenirea recidivei prin acțiuni susținute de reintegrarea socială a infractorilor primari;

identificarea și protejarea persoanelor ce pot deveni victime;

acordarea de sprijin de specialitate persoanelor juridice (în special agenților economici) în alegerea si funcționarea sistemelor tehnice de siguranță și alarmare.

Pentru atingerea obiectivelor stabilite în cadrul strategiei generale a prevenirii criminalității, întreaga activitate a Ministerului Administrației și Internelor și Poliției Române se desfășoară pe două direcții majore:

– prevenirea socială – ce presupune acțiunea asupra și în colaborare cu factorii sociali implicați în criminogeneză, pentru orientarea lor în sensul dorit.

– prevenirea situațională – constă în inițierea unor măsuri care să aibă ca scop reducerea ocaziilor ce favorizează comiterea de infracțiuni și sporirea evidentă a riscului delincvenților de a fi descoperiți cu operativitatea și trași la răspundere penală.

Indiferent de direcția pentru care se inițiază activitățile preventive dacă se dorește asigurarea eficienței acesteia, trebuie cunoscut și faptul că este nevoie de o structurare a acestora pe trei niveluri (primar, secundar și terțiar), numai în acest context putându-se stabili cui revin obligațiile directe sau indirecte de transpunere în practică a măsurilor propuse.

Nivelul primar cuprinde ansamblul demersurilor legale, susceptibile să reducă riscurile criminalității, precum și cele de natură a conduce la creșterea nivelului de trecere și pe plan mai larg, aplicarea unor metode și mijloace adecvate dezamorsării tensiunilor sociale dintre diferite grupuri, pentru evitarea apariției și manifestării violențelor colective.

La acest nivel, politica își poate aduce contribuția numai prin identificarea unor cauze și condiții favorizatoare urmate de propuneri făcute altor organisme îndrituite, de exemplu: să abroge, să modifice ori să adopte acte normative care să corespundă unei anumite realități economico-sociale.

Nivelul secundar presupune asigurarea prezenței fizice și active în teren a elementelor de dispozitiv, aparținând tuturor forțelor și serviciilor implicate prin lege în prevenirea directă a criminalității și menținerea ordinii publice, cu rol inhibitor asupra intențiilor infracționale.

Nivelul terțiar presupune acel ansamblu de măsuri și acțiuni destinate asigurării unei maxime operativități în activitatea de descoperire, prindere și documentare a activității infracționale a diverșilor indivizi care au încălcat legea, inclusiv tragerea lor la răspundere penală. Tot la acest nivel se situează și măsurile de reeducare a reinserției sociale a celor care au săvârșit infracțiuni, dar din acest punct de vedere, o dată cu trecerea penitenciarilor în subordinea Ministerului Justiției, rolul poliției s-a diminuat.

Politici și atitudini față de rromi.

Relațiile dintre rromi și ceilalți cetățeni au fost întotdeauna dificile, deoarece rromii au fost văzuți drept intruși încă din momentul venirii în România, acum mai mult de cinci secole.

În calitatea lor de nomazi, lipsiți de mijloace de existență și fără casă, ei au inspirat de cele mai multe ori neîncredere și frică în rândul populației majoritare. Astfel, de la nivel local, respingerea s-a stabilizat repede și în cele din urmă, a ajuns să se regăsească în politici la nivel național.

Politicile față de rromi sunt divizate în trei categorii:

Excludere, potrivit căreia rromii sunt îndepărtați dintr-un anumit teritoriu;

Recluziune, potrivit căreia rromii sunt stabilizați într-un anumit teritoriu, iar comunitățile și familiile lor sunt divizate;

Incluziune, potrivit căreia se urmărește ca rromii să fie asimilați în cultura dominantă, caz în care dispariția lor este culturală.

Aceștia sunt văzuți ca un grup marginalizat care creează probleme sociale, fiind controlați dar nu interziși, asimilați și nu respinși de comunitate.

Făcând o paralelă între atitudinea rromilor înainte și după 1989, putem trage concluzia că în perioada anterioară atitudinea anti – rromi a fost în mod activ descurajată, prin diferite acțiuni economice, sociale, educative, urmărindu-se uneori chiar în mod forțat integrarea acestora în modul de viață modern al societății. Familiile de rromi au fost în mod sistematic obligate să-și trimită copiii la școală sau să se încadreze într-o activitate utilă.

Criza economico – socială din România și țările vecine a dus la diminuarea treptată și chiar la stoparea procesului de integrare a rromilor, aceștia fiind obligați să revină la modalitățile tradiționale de supraviețuire, în condiții dificile de viață pentru majoritatea populației.

În aceste condiții, una din reacțiile specifice de adaptare a etniei rromilor a fost implicarea masivă a acestora în derularea unor activități sociale deviante, specifice pieței negre: specula cu bunuri de larg consum greu de găsit pe piață; traficul de valută și metale prețioase; înșelăciuni; furtul din avutul public și privat.

În ultima perioadă de timp, condițiile de viață social – economice ale populației de rromi s-au modificat în mod structural. Au apărut posibilități de câștiguri materiale foarte atractive, situate la limita legalitții sau dincolo de ea, ce au fost fructificate de o parte a acestora, tendință care a continuat și pe alte planuri și la alte dimensiuni.

Prin situația existentă s-a intrat inevitabil în sfera criminalității, iar pe de altă parte majoritatea rromilor a suferit un proces de sărăcie, ceea ce a generat o criză profundă în rândul acestor persoane, determinându-le să comită infracțiuni.

La ora actuală, apare într-o perspectivă cu totul nouă situația rromilor, relevând anumite tendințe evidente și evolutive, față de care societatea românească este necesar și trebuie să găsească soluții.

Față de aceste tendințe, reacția socială trebuie să îmbrace forme adevărate:

existența și dezvoltarea unei mișcări active de afirmare etnică și politică, încadrată în noile procese și tendințe în plan european și național privind raporturile dintre populația majoritară și minorități;

apariția în cadrul societății a unui segment al populației de rromi îmbogățit rapid prin mijloace ilegale, cu comportament deviant, sfidător și șocant pentru majoritatea populației;

un proces de sărăcie accentuată a unei părți a populației de rromi, care trăiește la limita supraviețuirii;

tendința de amplificare a criminalității în rândul populației de rromi care, pe lângă formele clasice, tot mai des se manifestă sub forma delincvenței violente și crimei organizate. Tendința de organizare criminală nu este specifică numai populației de rromi, dar prin gradul lor înalt de manifestare și vizibilitate a șocat și șochează colectivitatea atât în plan local, cât și în plan național;

apariția, derularea și existența unor conflicte între grupuri aparținând populației majoritare și grupuri de rromi, unele aflate în stare latentă, altele în fază explozivă și care – în lipsa unor măsuri eficiente de prevenire și aplanare din partea organelor abilitate – pot lua proporțiile unor conflicte sociale deosebite, soldate în multe cazuri cu consecințe deosebite.

Principalele măsuri și acțiuni de

prevenire a criminalității în rândul rromilor.

După cum se știe, conducerea Ministerului Administrației și Internelor a ordonat includerea prevenirii ca misiune permanentă în toate programele sale de luptă împotriva criminalității. În conținutul acestora s-au stipulat obligații concrete de acțiune și responsabilități precise pentru organizarea și dezvoltarea activității de prevenire a criminalității pentru toate comandamentele de armă și pentru toate unitățile centrale și teritoriale.

Ministerul Administrației și Internelor a adoptat nu numai cadrul juridic, ci și o strategie a activității de prevenire, oferind posibilitatea adoptării celor mai eficiente măsuri de prevenire de către unitățile centrale și teritoriale în raport cu elementele specifice ale situației operative pentru fiecare domeniu de activitate, ținând seama de condițiile existente în anumite zone și localități urbane sau rurale.

Cert este faptul că actuala strategie a prevenirii cuprinde un ansamblu de activități care, din punct de vedere teoretic, trebuie să conducă cel puțin la stoparea ritmului ascendent al criminalității. Aceste obiective nu vor fi atinse chiar printr-o activitate exemplară tuturor cadrelor Ministerului Administrației și Internelor, dacă la aceste nobile intenții nu se vor ralia și celelalte organe ale statului și însăși comunitatea.

Deși activitățile preventive vizează în egală măsură pentru toți cetățenii țării și chiar pe celelalte persoane ce se află temporar sau definitiv, legal ori ilegal, pe teritoriul României, o serie de măsuri și acțiuni cu caracter preventiv vizează cu prioritate etnia rromilor.

Principalele măsuri și acțiuni ce pot conduce la prevenirea criminalității în rândul rromilor și la slăbirea tensiunilor sociale între etnia rromilor și populația majoritară sunt:

a. Optimizarea sistemului de indicatori și a statisticilor polițienești, precum și a capacității de valorificare operațională a acestora. Această primă măsură cu caracter preventiv impune o serie de explicații, întrucât reprezentanții rromilor o consideră ca având un caracter segregaționist, rasist. De ce evidențe separate pentru rromi? Reprezentanții acestei etnii recunosc faptul că în rândul rromilor, un procent însemnat, mult peste cel mediu, îl reprezintă cu un comportament deviant, delicvențial. Este ușor de justificat pentru cunoscătorii în materie, dar greu de convins pentru cei neobișnuiți cu munca de cercetare și mai ales pentru cei rău intenționați;

b. Promovarea managementului polițienesc pentru creșterea eficienței operaționale și sporirea încrederii populației în forțele și serviciile polițienești, în scopul îmbunătățirii relațiilor dintre poliție și comunitate, pentru creșterea aportului acesteia din urmă la prevenirea criminalității inclusiv prin măsuri de auto-protecție. În acest sens, fiecare unitate de poliție trebuie să inițieze acțiuni prin care comunitatea să fie informată asupra adevăratelor stări de lucruri și a desfășurării reale a unor situații de criză, în scopul perceperii corecte a fenomenelor, faptelor și proceselor sociale și, ca urmare sugerarea adoptării unor atitudini și comportamente corespunzătoare din partea cetățenilor. Se poate iniția și acțiuni și măsuri de informare pentru inhibarea intențiilor infracționale și tulburarea a ordinii publice în anumite locuri și medii;

c. Executarea unor cercetări și informarea comunității cu privire la starea reală și tendințele criminalității în rândul rromilor, a cauzelor și condițiilor care favorizează acest fenomen;

d. Promovarea unor propuneri privind includerea în programele școlare (școli generale, școli profesionale și licee) a noțiunilor de drept penal și criminologie și inițierea altor acțiuni specifice pentru atragerea minorilor și adulților, familiilor și factorilor educaționali din instituțiile de învățământ la elaborarea politicii de prevenire a criminalității;

e. Folosirea conferințelor și a mass – media pentru sensibilizarea publicului, pentru obținerea solidarității cetățenilor, în vederea împiedicării săvârșirii unor infracțiuni, acordării de ajutor victimelor, prinderii și imobilizării infractorilor. În acest sens, pot fi prezentate cele mai accesibile metode și tehnici ce pot fi folosite de cetățeni în vederea asigurării auto-protecției sau ajutorării semenilor în situații de criză;

f. Stimularea și sprijinirea, în limitele legii, a oricăror inițiative vizând înființarea diferitelor categorii de agenții particulare de supraveghere și securitate, precum și organizarea unor cursuri de pregătire, prin care să se asigure însușirea unor cunoștințe de drept penal sau în domeniul tehnicilor de supraveghere și securitate, a drepturilor, obligațiilor și responsabilităților, a comportamentului adecvat față de populație, poliției și în raporturile cu persoanele suspecte;

g. Difuzarea prin mass – media a tuturor informațiilor și sfaturilor de natură să evite victimizarea sau reiterarea victimizării. În această direcție un aport deosebit de favorabil îl vor avea informațiile privind obiceiurile și modurile de operare folosite de rromi, plecând de la prezentarea situației și stării reale a cerșetorilor până la procedeele folosite de rromi pentru comiterea înșelăciunilor, tâlhăriilor, etc;

h. Promovarea de programe de întrajutorare între vecini și încurajarea grupurilor de risc specific pentru a lua măsuri de prevenire în colaborare cu autoritățile locale;

i. Inițierea unor măsuri, inclusiv de ordin legislativ, menite să asigure privarea delincvenților de bunurile obținute prin infracțiuni;

j. Concentrarea eforturilor poliției în direcția prevenirii acelor genuri de infracțiuni care, prin modurile de operare folosite și categoria infractorilor care le comit, prezintă un grad ridicat de pericol social și au o mare rezonanță în opinia publică;

k. Instituirea unui sistem modern de pregătire a tuturor cadrelor de poliție (inclusiv Academia de Poliție, în școlile de pregătire a subofițerilor și de perfecționare a cadrelor de poliție) în direcția cunoașterii modului de viață al rromilor, categoriilor de rromi cu obiceiurile și tradițiile acestora, modurilor de comitere a infracțiunilor, procedee și metode specifice de cercetare a grupurilor de rromi, de câștigare a încrederii unora dintre ei pentru ai folosi la influențarea pozitivă a obștii.

Se pleacă de la ideea că lipsa de pregătire, de informare în ceea ce privește viața rromilor, duce în timp, la crearea, păstrarea și accentuarea unor prejudecăți extrem de dăunătoare în prefigurarea măsurilor, atât la nivelul statului, cât și la cel al poliției.

Consecințele neinformării sunt, fără îndoială, suspiciunea permanentă, dorința de a-i izola și, de cele mai multe ori, ostilitatea reciprocă, ostilitate ce se transmite până la nivelul unor mari colectivități.

CAPITOLUL VI:

CONCLUZII

Politicile guvernamentale față de romi în România:o perspectivă neguvernamentală asupra implementării strategiei guvernului de îmbunătățire a situației romilor

Începând din iulie 2002, Comitetul Mixt de Monitorizare și Implementare a Strategiei Guvernului s-a întâlnit doar de șapte ori, de cele mai multe ori cu participarea unor delegați de rang inferior numiți de către Secretarii de Stat din fiecare minister.De când s-a înființat comitetul mixt , președintele și membrii au fost schimbați în permanență.În anul 2003, cel puțin din perspectiva Romani CRISS, acesta nu s-a întâlnit decât o singură dată în 18 decembrie 2003, când s-au inclus noi organizații însă altele au fost excluse fără a exista un criteriu stabilit în acest sens și pus în dezbaterea tuturor membrilor Comitetului.

Au fost formate 16 comisii la nivel ministerial pentru a supraveghea activitățile de implementare a Strategiei care țin de competența ministerelor.Din păcate,doar o mică parte din aceste comisii se întâlnesc la un anumit interval de timp,iar de cele mai multe ori expertul rrom nu este chemat. La angajarea experților în prefecturi sau în primării au existat solicitări ca aceștia să fie recomandați de o singură organizație a rromilor cu profil politic.

Politicile guvernamentale față de rromi în România-perspectiva instituțiilor internaționale:Comisia Europeană

O constantă prezență în Rapoartele Comisiei din perioada 1998-2004 este identificarea discriminării manifestate împotriva persoanelor aparținând minorității etnice a rromilor.În toate aceste rapoarte sunt exprimate motive de îngrijorare în ceea ce privește numeroasele exemple de discriminare în diversele sfere ale vieții,în educație sau muncă ,brutalitatea unor polițiști,hărțuirea și violența îndreptată îpotriva rromilor,discriminarea în accesul la locuri publice sau în anunțurile publicitare de angajare. Raportul Comisiei din 2002 apreciază progresele îregistrate în implementarea Strategiei privind rromii dar,pe de altă parte ,sunt menționate și aspectele negative ce țin de lipsa fondurilor în impementarea Srategiei,absența unei coordonări a mecanismelor de implementare a acesteia și soluționarea problemei locuințelor în contextul strategiei.Desi legislația anti-discriminare încă nu este operațională,se menționează primele sancțiuni aplicate angajatorilor și ziarelor care au publicat anunțuri discriminatorii. Încrederea Guvernului în Partida romilor de a implementa și monitoriza strategia este un motiv de îngrijorare,deoarece a condus la o excludere efectivă a altor organizații de rromi.

Situația respectării Drepturilor Omului în România din perspectiva Comisiei Europene în 2003

În ceea ce privește problematica drepturilor omului,Raportul Comisiei Europene,din 2003,menționează faptul că :”România continuă să respecte drepturile omului și libertățile fundamentale.Aceasta a fost concluzia Opiniei din 1997 și a rapoartelor ulterioare și s-a confirmat în ultimul an. Autoritatea legală a Consiliului Național de a emite sancțiuni este neclară.În general ,este necesară o transparență mai mare privind modul în care Consiliul Național își îndeplinește activitățile. Deși membrii personalului existent au demonstrat o motivație considerabilă și abilitate în îndeplinirea funcțiilor,per total,resursele de personal sunt limitate și nu pot face față mandatului ambițîos al Consiliului.Trebuie acordată o atenție specială clarificării rolurilor departamentelor tehnice și întărirea departamentelor legale și de anchete. După cum s-a menționat în raportul din anul 2003,faptul că Consiliul Național rămâne administrativ în subordinea Guvernului pare să îi limiteze capacitatea de a acționa independent.Doar un singur membru al Colegiului Director provine din grupurile vulnerabile care constituie mandatul Colegiului. În ceea ce privește Poliția,în ciuda unor progrese înregistrate,s-a realizat un progres greu măsurabil în privința creșterii eficienței poliției.Noua legislație nu a fost însoțită de o modernizare a structurilor polițienești,iar forțele române de poliție rămân un organism centralizat,cu slabă expunere la principii precum transparență,responsabilizare,management eficient sau politici moderne de resurse umane. Cazurile de violență excesivă a poliției împotriva suspecților,chiar și în cazul infracțiunilor mărunte,au continuat în timpul perioadei de raportare.Câteva dintre aceste cazuri au implicat uzul de arme de foc și ofițerii de poliție se bucură ded o oarecare imunitate dacă folosesc armele de foc în scopul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu.

Curtea Europeană pentru Drepturile Omuluia pronunțat 34 de hotărâri Împotriva României în timpul perioadei de raportare.Cea mai importantă dintre aceste hotărâri (Pantea vs România) a decis că România a încălcat articolele 3,5și6 ale Convenției Europene pentru Drepturile Omului.Concluziile privind tratamentul inadecvat în închisoare,arest ilegal,detenție excesiv de lungă înainte de a vedea un judecător și incapacitatea de a închide un caz în timp rezonabil.În ce privește procedurile de arest, constatările Curții au fost semnificative deoarece au decis că procurorii români nu pot fi considerați magistrați independenți și în concluzie ,nu pot emite mandate de arest.Astfel, potrivit Codului de procedură penală în vigoare ,competeța de a emite mandate de arestare revine în exclusivitate judecătorilor.

Legislația anti-discriminare:un pas înspre criteriul politic de aderare la Uniunea Europeană

Cadrul legal al protecției minorităților din România, sub aspectul combaterii tuturor formelor de discriminare,a fost lărgit prin adoptarea Ordonanței guvernamentale nr.137 din 31 august 2000,publicată în Monitorul Oficial al României nr.431 din 2 septembrie 2000.Raportul Comisiei Europene din anul 2000 a apreciat adoptarea Ordonanței drept”un pas pozitiv” dar a susținut mai departe că „vor fi necesare atât o legislație secundară cât și aranjamente instituționale înainte ca prevederile conținute în Ordonanța 137să fie aplicate. Ordonanța de Guvern nr.137/2000 aprobată prin legea 48/2002,în mod considerabil completeză prevederile legislative internaționale deja în vigoare în România,cu precădere Convenția Internațională cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială.Legea pentru aprobarea ordonanței privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare interzice discriminarea de către autoritățile publice,persoane juridice de drept privat, și persoane fizice pe motive de rasă, naționalitate,origine etnică,religie,limbă,sex sau orientare sexuală. Ordonanța 137, în forma sa adoptată ,deși importantă pentru remedierea lipsei de prevederi legislative interne la îndemâna luptei împotriva discriminării,nu se conformează cerințelor directivei Consiliului Uniunii Europene 2000/43/EC,”care implementează principiul tratamentului egal între persoane fără deosebire de origine rasială sau etnică”. Organismul specializat de sancționare a faptelor de discriminare,CNCD,în forma în care este prezentat în Ordonanța 137/2000 este organ al administrației publice centrale, în subordinea Guvernului.Așa cum subliniază și Raportul ECRI privind România,unui asemenea mecanism trebuie să i se asigure independența față de Guvern sau sfera politică. Prin Ordonanța nr. 77/2003 sunt aduse modificări prin care se încearcă aducerea prevederilor legislative interne în armonie cu standardele minimale prevăzute în Directivele Uniunii Europene.Astfel,este prevăzută definiția discriminării indirecte ,introducerea unei circumstanțe agravante în cazul în care discriminarea se bazează pe două sau mai multe criterii,includerea inplicită a victimizării,medierea prin soluționarea pe cale amiabilă a conflictelor apărute în urma săvârșirii unor acte/fapte de discriminare,acordarea de asistență de specialitate victimelor discriminării, mărirea cuantumului amenzilor și obligația persoanelor fizice sau juridice de a depune toate diligențele necesare și cerute de CNCD în controlul efectuat. Deși reprezintă un pas înainte în armonizarea legislației anti-discriminare din România, această Ordonanță nu are în vedere decât parțial ,standardele minimale prevăzute de Directiva 43/2000/EC și 78/2000/EC a Uniunii Europene.Mai mult , apariția unor concepte în ordonanță nu este clară și explicită.De exemplu, medierea prevăzută ca atribuție a CNCD în soluționarea pe cale amiabilă a conflictelor apărute în urma săvârșirii unor fapte/acte de discriminare.În primul rând este imperios necesar reglementarea noțiunii de „mediere” în legislația noastră.Pe de altă parte, este necesară crearea prin intermediul unei legi organice a unei structuri organizatorice a CNCD-ului, care să cuprindă departamente separate, cu atribuții distincte, neconflictuale.Este inadmisibil ca aceleași persoane să medieze părțile, iar apoi , în caz de neînțelegere, să constate și să sancționeze faptele de discriminare.

De asemenea se prevede și acordarea de asistență de specialitate victimelor discriminării.În schimb este neclar, până în momentul actual, și în lipsa unei practici în acest sens, nu putem spune că expresia ,,asistență de specialitate” este conformă cu prevederile Directivelor europene.

La inițiativa Fundației pentru o Societate Deschisă – București, un grup de experți, reprezentând organizații neguvernamentale cu preocupări în domeniu, s-a reunit pentru a analiza și redacta observațiile comune, pe marginea textului de modificare al CNCD. Astfel a fost redactat un Document de poziție care repprezintă rezultatul lucrului în comun și poziția comună a organizațiilor membre în grup fiind transmis Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în 31 iulie 2003.

Organizațiile rromilor și influențarea legislației anti-discriminare în România

Preocuparea organizației Romani CRISS față de problematica legislației anti-discriminare și a politicilor de prevenire și combatere a discriminării față de rromi ,s-a manifestat și prin implementarea proiectului CRISS „Influiențarea politicilor de combatere a discriminării față de rromi și implementarea legislației anti-discriminareîn România”,sprijinit de Fundația pentru o Societate Deschisă prin programul Campaniile Societății Deschise.

În cadrul acestui proiect, la propunerea Romani CRISS s-a realizat „Recomandarea de politică generală privind legislația snti-discriminare față de rromi în România”.Acesta reprezintă un document de referință elaborat de Romani CRISS și a fost propus spre dezbatere în vederea discutării și adoptării asociațiilor de rromi din România.

Combaterea discriminării etnice prin proceduri judiciare:aplicarea legislației anti-discriminare în România

În ciuda faptului că în România există în vigoare o lege privind combaterea discriminării și o instituție specializată care ar fi trbuit să funcționeze, au fost invocate prevederi normative incidente, unele fără a fi specifice discriminării dar care în mod implicit interferau cu efectul creat prin discriminare.Acest fapt s-a dovedit a fi un succes.

Dacă în unele cazuri,Oficiul pentru Protecția Consumatorului și-a exprimat lipsa de competență în cazuri privind refuzul nejustificat de a vinde bunuri persoanelor aparținând minorității rrome, în alte cazuri inspectorii Oficiului pentru Protecția Consumatorului au sancționat în baza art.1 lit. k din Legea 12/1990 refuzul nejustificat al vânzării unor bunuri de către prestator, datorită apartenenței etnice a potențialilor cumpărători.

Am putea caracteriza segregarea rromilor în sistemul educațional românesc ca fiind o segregare de facto.Segregarea de facto ,nu este o consecință a legii/a unei politici oficiale, ci o manifestare a tradiției,prejudecăților și inerției.Separarea fizică aminorității de majoritate nu este impusă prin lege și nu există obstacole legale în depășirea situației de separare.

Cadrul legislativ intern privind organizarea și funcționarea Poliției Române.

În România, în prima jumătate a anului 2002 au fost adoptate două acte normative, care reglementează pe de o parte organizarea și funcționarea poliției române, iar pe de altă parte statutul polițistului.

Organizarea și funcționarea poliției române este reglementată în conținutul Legii nr.218 din 32 aprilie 2002.Astfel ,”Poliția Română…este instituția specializată a statului care exercită atribuții privind apărarea drepturilor șilibertăților fundamentale ale persoanei…respectarea ordinii și liniștii publice,în condițiile legii”.Același act normativ reglementeză faptul că printre atribuțiile principale ale poliției române se numără și aceea de a „apăra…integritatea corporală și libertatea persoanelor…”.

Statutul polițistului este reglementat în conținutul Legii nr. 360 din 6 iunie 2002;Actul normativ prevede că „Polițistul este un funcționar public civil, cu statut special…investit cu exercițiul autorității publice” și care „…își desfășoară activitatea profesională în interesul și sprijinul persoanei, comunității și instituțiilor statului, exclusiv pe baza și în executarea legii, cu respectarea principiilor imparțialității, nediscriminării, proporționalității și gradualității”.

„Polițistul este obligat să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului, Constituția și legile țării…”,fiindu-i interzis „să folosească forța,altfel decât în condițiile legii…” ori „să provoace unei persoane suferințe fizice ori psihice cu scopul de a obține de la această persoană sau de la o terță persoană informații sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terță persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori asupra unei terțe persoane”.

Urmărirea penală a polițiștilor se efectuiază de către procuror sau de către ofițeri de poliție anume desemnați prin ordin al ministrului administrației și internelor, sub supravegherea procurorului, după caz, în condițiile legii, iar competența de a efectua supravegherea urmăririi penale și de a judeca în fond infracțiunile săvârșite de polițiști revine parchetelor de pe lângă tribunale și tribunalelor- pentru infracțiunile comise de agenții de poliție; parchetelor de pe lângă curțile de apel și curților de apel-pentru infracțiunile comise de către ofțerii de poliție, până la gradul de comisar șef, inclusiv, respectiv Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Înaltei Curți de Casație și Justiție-pentru infracțiunile comise de chestorii de poliție.

Până la adoptarea Legii 360/2002 privind Statutul Polițistului, competeța privind efectuarea urmăririi penale respectiv a judecării cauzelor în care erau implicați polițiști, revenea Parchetelor Militare de pe lângă Tribunalele Militare Teritoriale și Tribunalelor Militare Teritoriale.

Concepția Poliției Române privind delincvențaîn rândul etniei rromilor

Poliția Română își însușește punctul de vedere enunțat în Raportul final cu privire la proiectul asupra relațiilor intercomunități și interetnice din Consiliul Europei privind delincveța în rândul persoanelor care aparțin grupurilor minoritare,caracterizate printr-un alt sistem cultural.

În acest sens se pot face afirmațiile următoare:

Delincvența este mai răspândită în rândul persoanelor insuficient integrate în societate ,în general, și ca o reflectare a diferențelor culturalemajore în rândul etniei rromilor în special.

Ca element de specificitate, delincvența în rândul rromilor o constituie comiterea infracțiunilor cu pericol social scăzut (furturi, cerșetorie, înșelăciune,etc.) dar care prin număr, creează o stare de reacție negativă a restului populației față de întrega etnie.

Oaltă carecteristică o reprezintă comiterea faptelor care presupun constituirea în grupuri infracționale-mai ușor de realizat în rândul romilor având în vedere relațiile deja constituite pe criterii de familie.

Comiterea de infracțiuni ca urmare a solidarității de grup ,fără o legătură aparentă cu cauza.(loviri,obstrucționarea justiției, ultraj etc.) fapt ce duce la creșterea numărului de autori și victime pentru o faptă în care sunt implicate două persoane de la celelalte etnii.

Organizarea socială tradițională a rromilor ,a generat perpetuarea unui sistem specific de drept cutumiar, orientat către drepturi colective, care intră în conflict cu sistemul de drept și modelul cultural european orientat către individ.Aceasta are ca rezultat o percepție diferită față de lege și autorități.

altă consecință a organizării sociale a rromilor, o constituie respingerea oricăror valori ce vin din afara etniei ca fiind nespecifice.Liderii locali păstreză acest sistem deoarece își văd afectată poziția în rândul grupului prin introducerea altor valori.

Contribuția Poliției Române la îmbunătățirea situației rromilor având ca scop punerea în practică a Strategiei Guvernului României de îmbunătățire a situației rromilor.

Evenimentele violente înregistrate după 1989 între populația majoritară și o parte a etnicilor rromi, militarismul organizațiilor civile ale rromilor pentru redobândirea identității și nu în ultimul rând, acutizarea distantei sociale față de rromi, au ridicat o provocare în fața societății românești conturând și convingând despre ceea ce am putea numi”problema rromilor”.Poliția Română ,ca structură a statului desemnată cu asigurarea liniștii și ordinii publice în general, dar și cu apărarea egalității, integrării și coeziunii sociale, a fost pusă în fața unor cereri diferite și de mare noutate.

Ca răspuns, Poliția Română a întreprins măsuri pentru a-și regândi strategia în direcția obTinerii unui raport optim între profesionalism ,calitatea serviciilor și legalizarea extinderii responsabilităților în corelație cu dinamica socială și cerințele cetățenilor .

Această activitate are la bază următoarele principii:

În conformitate cu Constituția României, Poliția Română tratează persoanele aparținând etniei rromilor ca făcând parte integrantă din societatea românească bucurându-se de aceleași drepturi și având aceleași responsabilități ca toți cetățenii României.

În viziunea Poliției Române, etnia rromilor constituie o minoritate defavorizată, fapt ce presupune o atenție deosebită și sprijin în vederea integrării în societatea românească.

Statutul de minoritate defavorizată derivă din următoarele considerente:

 Diferențele culturale majore dintre etnicii rromi și restul populației(indiferent de etnie) au perpetuat un sistem de relații specifice în cadrul comunitâților.Aceste relatii au generat și întrețin comportamente care aduc atingere așteptărilor instituționalizate, adică acele așteptări care sunt împărtășite sau recunoscute ca legitime In cadrul sistemului social românesc

 Existența unei pături suficient de largi a rromilor integrați asupra cărora pot să apară sarcini specifice socio-economice și culturale care să-i determine la o deturnare a voinței de modernizare către activități anti-sociale cu precădere a tinerei generații.

 Reacția justificată a rromilor asimilați, a rromilor integrați dar care nu-și neagă apartenența etnică și a rromilor tradiționali , față de stigmatizarea întrgii etnii pentru faptele comise de o parte a etnicilor cu care aceștia nu se identifică.

Considerând că stigmatizarea etniei pe orice cale, generează acutizarea atitudinii anti-rroma, care se poate răsfrânge asupra întregii etnii, cu efecte imprevizibile, Poliția Română va lua poziție sau după caz ,va sancționa conform legii orice activitate, inclusiv desfășurată de structurile sale, prin care urmărește sau are drept consecință perpetuarea stereotipurilor la adresa etniei rromilor.

BIBLIOGRAFIE:

I. Lucrări de specialitate:

Curs de Poliție Judiciară (vol. II). – București: Editura Ministerului de Interne – 2002;

Planul de măsuri nr. 3732 / 21.12.1994 – privind combaterea cu fermitate a infracțiunilor săvârșite de rromi împotriva integrității, sănătății și avutului persoanei;

Raportul nr. 240534 / 14.09.1999 al I.G.P. Direcția Investigații Criminale privind evoluția criminalității în rândul rromilor, cauze, condiții favorizante și modalități de acțiune;

Istoria țiganilor / Lucian Cherata. – București: Editura “Z”, 1994;

Țiganii – între ignorare și îngrijorare / Elena și Cătălin Zamfir. – București: Editura Alternative, 1993;

Profilaxia delicvenței și reintegrarea socială / Vasile Preda. – București: Editura științifică și enciclopedică. 1991;

Manual de Poliție Judiciară / Gr. Periețeanu și I.A. Dumitrescu. – București: Editura Universală, 1994;

Psihologie judiciară / Nicolaie Mitrofan, Voicu Zdrenghea și Tudorel Butoi. – București: Editura Șansa SRL, 1992;

Omul și drepturile sale / Ion Suceavă. – București: Editura MI, 1991;

Bazele criminologiei (vol.I) / Aurel Dincu. – București: Editura Pro Arcadia, 1993;

Prevenirea infracțiunilor prin măsuri de siguranță / Gheorghe Nistoreanu. – București: Editura MI, 1991;

Țiganii, o lume a contrastelor / Tudor Amza. – București: Editura Georgiana, 1994;

Criminologie / Gh. Nistoreanu și Costică Păun. – București: Editura didactică și pedagogică, 1995.

II. Constituție, coduri și legi:

14. Constituția României;

Codul Penal Român și Codul de Procedură Penală cu modificările ulterioare;

16. Legea 69-3 / 1969, privind nomazii, Franța (traducere în românește);

17. Legea nr.9 / 1991, privind înființarea Institutului Român pentru Drepturile Omului;

18. Legea Minorităților Naționale – proiect / 1994;

19. Legea nr. 87 /1994, privind evaziunea fiscală;

20. Legea nr. 48 din 16 ianuarie 2002, pentru aprobarea Ordonanței Guvernului României nr.137 / 2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.69 din 31 ianuarie 2002.

III. Ordonanțe, Hotărâri, Decizii, Acorduri și Comunicate ale Guvernului României.

21. Hotărârea Guvernului nr.677 / 1991, privind înființarea și organizarea Centrului European de Studii în Probleme Etnice, completată la 30 decembrie cu H.G. nr.773;

22. Acordul între Guvernul României și Guvernul Germaniei, privind returnarea – readmisia cetățenilor celor două țări, care au intrat ilegal sau a căror ședere pe teritoriul celuilalt stat a devenit ilegală, din 22 septembrie 1992;

23. Hotărârea Guvernului României nr.17 / 1993, privind înființarea Consiliului pentru Minorități Naționale;

24. Hotărârea Guvernului României nr. 137 / 1993, pentru aprobarea Regulamentului de funcționare a Consiliului pentru Minoritățile Naționale;

25. Ordonanța Guvernului României nr. 137 din 31 august 2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările intervenite prin Legea nr.48 din 16 ianuarie 2002;

26. Strategia Guvernului României de îmbunătățire a situației rromilor, aprobată prin Hotărârea de Guvern 430 / 24.04.2001.

IV. Convenții și Recomandări ale Organismelor Internaționale.

27. Declarația Universală a Drepturilor Omului, O.N.U., 10 decembrie1948;

28. Declarația asupra drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale, etnice, religioase și lingvistice, adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. în decembrie 1992;

29. Recomandarea 1203 / 1993 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind situația țiganilor nomazi din Europa;

30. Convenția cadru pentru protecția minorităților și raportul explicativ al Consiliului Europei, 1994, semnată de România la 1 decembrie 1995.