. Prevenirea Si Combaterea Delincventei Juvenile
CUPRINS
Capitolul I
CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE
1.Aspecte generale privind sancționarea infractorilor minori …………………4
2. Referințe de ordin istoric și precedente legislative………………………..5
a) Sisteme legislative…………………………………………………………………………..5
b).Limitele si consecințele răspunderii penale a minorilor…………………….7
3. Caracteristicile măsurilor educative………………………………………………….10
Capitolul al-II-lea
MASURILE EDUCATIVE
A. Aspecte generale………………………………………………………………………………..11
1.Noțiune………………………………………………………………………………………11
2.Cadrul masurilor educative………………………………………………………..11
B. Mustrarea…………………………………………………………………………………………12
1.Conținut si sfera de aplicare…………………………………………………………12
2. Executarea mustrării………………………………………………………………….13
C. Libertatea supravegheata…………………………………………………………………13
1. Concept si caracterizare…………………………………………………………….13
2. Condiții de folosire a măsurii…………………………………………………….14
3. Obligațiile persoanelor si instituțiilor cărora li s-a incredintat supravegherea minorului……………………………………………………………………….15
4. Punerea in executare a măsurii………………………………………………….16
5. Incunostintarea scolii sau a unității despre luarea măsurii………….16
6. Revocarea măsurii libertății supravegheate. Efecte……………………17
D. Internarea intr-un centru de reeducare…………………………………………….18
1.Concept si caracterizare……………………………………………………………..18
2 Condiții de folosire a măsurii de internare intr-un centru de reeducare………………………………………………………………………19
3. Punerea in executare si executarea măsurii de internare…………….20
4. Durata măsurii………………………………………………………………………….22
5. Liberarea minorului inainte de a deveni major…………………………..23
6. Revocarea liberării sau internării minorului…………………………….. 24
7.Aspecte referitoare la executarea masurii educative a internării într-un centru de reeducare …………………………………………………………………..26
7.1. Structura centrului de reeducare și organizarea…………………………26
7.2.Internarea și repartizarea minorilor………………………………………….27
7.3 Regimul executării măsurii internării minorului într-un centru de reeducare ………………………………………………………………………………………………27
7.3. 1. Regimul de ordine și disciplină…………………………………………..28
7.3. 2. Activitatea de instruire școlară…………………………………………..28
7.3.3. Activitatea de calificare profesională………………………………….29
7.3. 4. Regimul de muncă…………………………………………………………….29 7.3.5 .Participarea la activitatea de reeducare…………………………………………29
7.3.6. Indatoririle și drepturile minorilor…………………………………….31
7.3.7.Măsuri disciplinare……………………………………………………………33
7.3 8. Fapte de bună purtare și recompense…………………………………34
7.4. Terminarea executării masurii educative a internării într-un centru de reeducare…………………………………………………………………………….35
7.4.1.Terminarea executării măsurii educative……………………………35
7.4.2 .Liberarea definitivă …………………………………………………………36
7.5.Date statistice……………………………………………………………………………36
E. Internarea intr-un institut medical-educativ……………………………………….38
1.Concept si caracterizare………………………………………………………….38
2.Condiții de folosire a măsurii…………………………………………………..38
3.Durata măsurii……………………………………………………………………….39
4.Ridicarea si revocarea măsurii………………………………………………..39
Capitolul al-III-lea
REGLEMENTAREA MĂSURILOR EDUCATIVE ÎN NOUL COD PENAL
1 Mustrarea…………………………………………………………………………………40
2. Libertatea sub supraveghere…………………………………………………….41
3. Libertatea sub supraveghere severă…………………………………………..43
4. Internarea într-un centru de reeducare…………………………………….44
5.Internarea întru-un institut medical – educativ………………………….45
Capitolul al -IV-lea
ROLUL SERVICIULUI DE PROBAȚIUNE ÎN APLICAREA ȘI PUNEREA ÎN EXECUTARE A MASURILOR EDUCATIVE
A) În faza individualizării sancțiunilor…………………………………………………49
B) În faza executării sancțiunilor …………………………………………………………54
CONCLUZII…………………………………………………………………………..63
ANEXE ………………………………………………………………………………….65
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………….77
CAPITOLUL I
CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE
1.Aspecte generale privind sancționarea infractorilor minori
Prevenirea și combaterea delincvenței juvenile a constituit și constituie o preocupare permanentă de politică penală a statelor moderne.Specificul fenomenului infracțional în rândul minorilor ridică probleme deosebite de prevenire și de combatere ,deoarece in cauzalitatea acestuia se interferează o multitudine de factori, precum lipsa de experiență de viață socială a minorului, cu consecința neînțelegerii depline a semnificației sociale a conduitei lui periculoase pentru valorile sociale , ca și a sancțiunilor care i s-ar aplica ; deficiențe în procesul educativ ce s-a desfășurat în familie și în școală ; influența negativă exercitată de unii majori care îi atrag pe minori pe calea infracțională .
Necesitatea prevenirii și combaterii infracțiunilor comise de minori apare cu atât mai evidentă cu cât fenomenul cunoaște uneori recrudescențe ,iar faptele pot fi deosebit de periculoase .
Identificarea celor mai eficiente măsuri de prevenire și combatere a fenomenului infracțional în rândul minorilor a ridicat, printre altele, și problema stabilirii vârstei de la care minorul răspunde penal, adică a vârstei de la care , corespunzător cercetărilor din domeniul psihologiei pedagogice ,se apreciază că acesta are înțelegerea semnificației sociale a conduitei sale periculoase,ca și a scopurilor sancțiunilor aplicate pentru o astfel de conduită.
În dreptul penal român ,această problemă a fost rezolvată ,așa cum este cunoscut, prin dispozițiile art.99 C.Pen.,potrivit cărora minorul care nu împlinise vârsta de 14 ani în momentul săvărșirii unei fapte prevăzute de legea penală ,ca și cel de vârstă între 14 și 16 ani care nu a săvârșit fapta cu discernământ, nu răspund penal .Legea noastră penală prevede, asadar ,ca de altfel toate legislațiile penale moderne,răspunderea penală a minorilor ,condiționată însă de constatarea ,pentru minorii care aveau 14 ani,dar nu împliniseră încă 16 ani, a existenței discernământului în momentul săvîrșirii faptei, sau fără vreo condiție anume pentru cei care aveau vîrsta de 16 ani.
Potrivit art.8 alin.2 din Decretul nr.31/1954,limita superioară a vârstei până la care persoana este considerată minor este de 18 ani, indiferent de dobândirea prin căsătorie a capacității depline de exercițiu, căci minor în dreptul penal este persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani.
2.Referințe de ordin istoric și precedente legislative
Sisteme legislative
Sistemul sanctionator al minorilor infractori a urmat in dreptul nostru penal de pana in august 1944, aceeași evoluție pe care au cunoscut-o sistemele de drept occidentale.
In codul penal de la 1864 nu era reglementat un sistem specific de sancționare pentru minorii infractori, insa pedepsele ce li se aplicau erau mai ușoare decât cele pentru majori.
In codul penal de 1937 s-a prevăzut un sistem mixt de sancționare pentru minorii infractori, in sensul ca acesta cuprindea atât pedepse cat si masuri educative, prevăzute printre masurile de siguranța si considerate ca atare.
Legea prevedea ca minorului care răspundea penal i se puteau aplica fie masuri de siguranța cu caracter educativ, fie pedepse.
Ca masuri de siguranța educative, legea prevedea libertatea supravegheata si internarea intr-un institut de reeducare morala iar ca pedepse prevedea mustrarea ca sancțiune penala specifica si închisoarea corectionala, specie de pedeapsa privativa de libertate care se aplica minorilor in condiții mai ușoare si cu limite mai reduse decât pedepsele pentru infractorii majori.
De asemenea daca infractorul minor implinise 15 ani in momentul săvârșirii faptei si avea avere proprie ori o profesie, i se putea aplica si pedeapsa amenzii.
Legea prevedea regula ca pedepsele puteau fi aplicate minorilor numai atunci când instanța isi făcea convingerea ca aplicarea masurilor de siguranța cu caracter educativ ar fi nesatisfacatoare.
Codul penal de la 1969 a consacrat minorității in dreptul penal intreg titlul V al părtii generale „Minoritatea" ( art.99-110 Cod penal).
Prevăzând răspunderea penala a minorilor care au împlinit vârsta de 14 ani si au acționat cu discernământ, legiuitorul român de la 1969 a instituit un sistem de sancțiuni special pentru infractorii minori, paralel cu sistemul sanctionator comun.
Acest sistem era alcătuit ca si in codul penal de la 1937 din pedepse si masuri educative, dar acestea din urma au fost prevăzute ca atare, iar nu ca masuri de siguranța.
Legiuitorul de la 1969 a prevăzut regula ca fața de minorul care răspunde penal se poate aplica o măsura educativa sau o pedeapsa (art.100 Cod penal).
Alegerea uneia dintre aceste doua categorii de sancțiuni, urma sa se facă de instanța de judecata tinand seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite si de personalitatea delincventului minor, pedeapsa urmând sa fie aplicata numai daca luarea unei masuri educative ar părea insuficienta pentru indreptarea minorului.
Prevăzând ca minorii, care nu aveau vârsta de 14 ani impliniti la data săvârșirii faptei nu răspund penal (art.99 alin. 1 Cod penal), legea penala scotea de sub incidența sa pe copiii sub aceasta vârsta fata de aceștia neputandu-se lua decât măsura de ocrotire pe cale extrapenala (Legea 3/1970 privind regimul ocrotirii unor categorii de minori).
Regimul sanctionator pentru minori prevăzut de codul penal de la 1969 a fost considerat necorespunzator, fiind inlocuit prin Decretul 218 din 17 iulie 1977, cu un regim sanctionator alcătuit exclusiv din masuri educative si anume fie încredințarea minorului colectivului in care muncește sau invața, fie trimiterea lui intr-o scoală speciala de munca si de reeducare, atunci când a s………..49
B) În faza executării sancțiunilor …………………………………………………………54
CONCLUZII…………………………………………………………………………..63
ANEXE ………………………………………………………………………………….65
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………….77
CAPITOLUL I
CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE
1.Aspecte generale privind sancționarea infractorilor minori
Prevenirea și combaterea delincvenței juvenile a constituit și constituie o preocupare permanentă de politică penală a statelor moderne.Specificul fenomenului infracțional în rândul minorilor ridică probleme deosebite de prevenire și de combatere ,deoarece in cauzalitatea acestuia se interferează o multitudine de factori, precum lipsa de experiență de viață socială a minorului, cu consecința neînțelegerii depline a semnificației sociale a conduitei lui periculoase pentru valorile sociale , ca și a sancțiunilor care i s-ar aplica ; deficiențe în procesul educativ ce s-a desfășurat în familie și în școală ; influența negativă exercitată de unii majori care îi atrag pe minori pe calea infracțională .
Necesitatea prevenirii și combaterii infracțiunilor comise de minori apare cu atât mai evidentă cu cât fenomenul cunoaște uneori recrudescențe ,iar faptele pot fi deosebit de periculoase .
Identificarea celor mai eficiente măsuri de prevenire și combatere a fenomenului infracțional în rândul minorilor a ridicat, printre altele, și problema stabilirii vârstei de la care minorul răspunde penal, adică a vârstei de la care , corespunzător cercetărilor din domeniul psihologiei pedagogice ,se apreciază că acesta are înțelegerea semnificației sociale a conduitei sale periculoase,ca și a scopurilor sancțiunilor aplicate pentru o astfel de conduită.
În dreptul penal român ,această problemă a fost rezolvată ,așa cum este cunoscut, prin dispozițiile art.99 C.Pen.,potrivit cărora minorul care nu împlinise vârsta de 14 ani în momentul săvărșirii unei fapte prevăzute de legea penală ,ca și cel de vârstă între 14 și 16 ani care nu a săvârșit fapta cu discernământ, nu răspund penal .Legea noastră penală prevede, asadar ,ca de altfel toate legislațiile penale moderne,răspunderea penală a minorilor ,condiționată însă de constatarea ,pentru minorii care aveau 14 ani,dar nu împliniseră încă 16 ani, a existenței discernământului în momentul săvîrșirii faptei, sau fără vreo condiție anume pentru cei care aveau vîrsta de 16 ani.
Potrivit art.8 alin.2 din Decretul nr.31/1954,limita superioară a vârstei până la care persoana este considerată minor este de 18 ani, indiferent de dobândirea prin căsătorie a capacității depline de exercițiu, căci minor în dreptul penal este persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani.
2.Referințe de ordin istoric și precedente legislative
Sisteme legislative
Sistemul sanctionator al minorilor infractori a urmat in dreptul nostru penal de pana in august 1944, aceeași evoluție pe care au cunoscut-o sistemele de drept occidentale.
In codul penal de la 1864 nu era reglementat un sistem specific de sancționare pentru minorii infractori, insa pedepsele ce li se aplicau erau mai ușoare decât cele pentru majori.
In codul penal de 1937 s-a prevăzut un sistem mixt de sancționare pentru minorii infractori, in sensul ca acesta cuprindea atât pedepse cat si masuri educative, prevăzute printre masurile de siguranța si considerate ca atare.
Legea prevedea ca minorului care răspundea penal i se puteau aplica fie masuri de siguranța cu caracter educativ, fie pedepse.
Ca masuri de siguranța educative, legea prevedea libertatea supravegheata si internarea intr-un institut de reeducare morala iar ca pedepse prevedea mustrarea ca sancțiune penala specifica si închisoarea corectionala, specie de pedeapsa privativa de libertate care se aplica minorilor in condiții mai ușoare si cu limite mai reduse decât pedepsele pentru infractorii majori.
De asemenea daca infractorul minor implinise 15 ani in momentul săvârșirii faptei si avea avere proprie ori o profesie, i se putea aplica si pedeapsa amenzii.
Legea prevedea regula ca pedepsele puteau fi aplicate minorilor numai atunci când instanța isi făcea convingerea ca aplicarea masurilor de siguranța cu caracter educativ ar fi nesatisfacatoare.
Codul penal de la 1969 a consacrat minorității in dreptul penal intreg titlul V al părtii generale „Minoritatea" ( art.99-110 Cod penal).
Prevăzând răspunderea penala a minorilor care au împlinit vârsta de 14 ani si au acționat cu discernământ, legiuitorul român de la 1969 a instituit un sistem de sancțiuni special pentru infractorii minori, paralel cu sistemul sanctionator comun.
Acest sistem era alcătuit ca si in codul penal de la 1937 din pedepse si masuri educative, dar acestea din urma au fost prevăzute ca atare, iar nu ca masuri de siguranța.
Legiuitorul de la 1969 a prevăzut regula ca fața de minorul care răspunde penal se poate aplica o măsura educativa sau o pedeapsa (art.100 Cod penal).
Alegerea uneia dintre aceste doua categorii de sancțiuni, urma sa se facă de instanța de judecata tinand seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite si de personalitatea delincventului minor, pedeapsa urmând sa fie aplicata numai daca luarea unei masuri educative ar părea insuficienta pentru indreptarea minorului.
Prevăzând ca minorii, care nu aveau vârsta de 14 ani impliniti la data săvârșirii faptei nu răspund penal (art.99 alin. 1 Cod penal), legea penala scotea de sub incidența sa pe copiii sub aceasta vârsta fata de aceștia neputandu-se lua decât măsura de ocrotire pe cale extrapenala (Legea 3/1970 privind regimul ocrotirii unor categorii de minori).
Regimul sanctionator pentru minori prevăzut de codul penal de la 1969 a fost considerat necorespunzator, fiind inlocuit prin Decretul 218 din 17 iulie 1977, cu un regim sanctionator alcătuit exclusiv din masuri educative si anume fie încredințarea minorului colectivului in care muncește sau invața, fie trimiterea lui intr-o scoală speciala de munca si de reeducare, atunci când a săvârșit o infracțiune deosebit de grava.
Deși prin Decretul 218 din 1977 nu se prevedea abrogarea expresă a dispozițiilor din titlul V al părtii generale al codului penal privitoare la minoritate, acestea au fost totuși abrogate tacit, deoarece Decretul 218/1977 prevede ca singurele sancțiuni aplicabile minorului infractor sunt cele prevăzute de dispozițiile sale.
S-a admis insa, ca si-au păstrat aplicabilitatea dispozițiile din art.99 C.pen. referitoare la limitele răspunderii penale a minorilor si cele din art.105 C.pen. privitoare la măsura internării minorului intr-un institut medical educativ.
După revoluția din decembrie 1989, s-a pus in discuție necesitatea modificării din nou a sistemului sanctionator pentru minori.
Aceasta modificare s-a făcut mai intai prin Legea nr. 104/1992 prin care a fost abrogat printre altele si Decretul nr. 218/1977 alcătuit numai din masuri educative,astfel ca au reintrat in vigoare dispozițiile din titlul V al părtii generale intitulat "Minoritatea", care prevăd regimul sanctionator mixt alcătuit din masuri educative si pedepse.
Au fost modificate limitele pedepselor aplicabile infractorilor minori, acestea se reduc la jumătate in loc de o treime cum se prevedea inițial.
Regimul sanctionator pentru minori a fost modificat si prin Legea 140/1996 pentru modificarea si completarea codului penal.
Au fost modificate si completate dispozițiile art.103 privitoare la libertatea supravegheata, au fost abrogate unele dispoziții ale art.110 privitoare la suspendarea executării pedepsei pentru minori si au fost introduse dispoziții noi privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control.
b).Limitele si consecințele răspunderii penale a minorilor
In știința dreptului penal, minoritatea face parte din sfera mai larga a problemei vârstei persoanelor, ca subiecți ai raporturilor juridice de drept penal.
O problema esențiala pentru știința dreptului penal si pentru legislația penala a fost si ramane cea a limitei maxime a minorității care trebuie sa atragă răspunderea penala.
In decursul timpului vârsta minima de răspundere penala a variat de la 7 ani (in dreptul roman si dreptul canonic) pana la 15/16 ani in legislațiile moderne;in vechile pravile romanești, copiii pana la 7 ani nu erau pedepsiți iar cei intre 7 si 25 ani erau pedepsiți cu pedepse reduse.
In codul penal roman din 1864 erau prevăzute trei categorii de minori si anume: – cei pana la 8 ani care erau apărați de răspunderea penala
– cei intre 8 si 15 ani care puteau fi pedepsiți numai daca se constata ca au lucrat cu "pricepere"(cu discernământ)
-cei intre 15 si 20 ani care puteau fi pedepsiți întotdeauna dar cu pedepse mai reduse decât cele pentru majori.
In codul penal roman de la 1937 s-au prevăzut tot trei categorii de minori si anume:
– cei pana la 12 ani care erau fara răspundere penala
– cei intre 12 si 15 ani care răspundeau condiționat de dovada existentei discernământului
– cei intre 15 si 18 ani cu răspundere penala necondiționata.
Codul penal de la 1969 prin dispozițiile art.99, a făcut un pas înainte majorând limita de la care incepe răspunderea penala a minorilor, reglementând trei categorii de minori in raport de vârsta:
-minorii pana la 14 ani care nu răspund penal
-minorii intre 14 si 16 ani care răspund penal, numai daca se dovedește ca au lucrat cu discernământ, exitand o prezumție relativa de iresponsabilitate penala
-minorii care au implinit 16 ani si care răspund penal necondiționat.
Când exista dubii cu privire la vârsta minorului si discernământul acestuia, situația se interpretează in favoarea minorului după principiul "in dubio pro reo"(dubiul profita inculpatului).
Noul cod penal consacra impartirea minorilor din punctul de vedere al răspunderii penale, in doua categorii:
– o categorie a minorilor care au capacitate penala si deci răspund penal
-o categorie a minorilor care sunt lipsiți de capacitate penala si nu au răspundere penala (art.99 Cod penal).
In categoria minorilor care nu răspund penal sunt cuprinși minorii care sunt considerați ca fiind lipsiți in mod absolut de capacitatea penala (minorii care nu au implinit inca vârsta de 14 ani) si minorii a căror incapacitate penala este presupusa ca fiind relativa (minorii care au implinit vârsta de 14 ani dar nu au atins-o pe cea de 16 ani, daca in privința lor nu s-a făcut dovada ca ar fi săvârșit fapta cu discernământ).
Din categoria minorilor care răspund penal fac parte, minorii care sunt considerați in mod absolut ca având capacitate penala (minorii care au implinit vârsta de 16 ani) si minorii a căror capacitate penala este relativa (minorii in vârsta de 14-16 ani fata de care prezumția relativa de incapacitate este inlaturata atunci când se face proba ca au săvârșit fapta cu discernământ).
In cazul delincvenților minori, problema speciala ce se pune spre rezolvare este aceea a sancțiunii in care trebuie sa se concretizeze răspunderea penala, având in vedere tocmai particularitățile psiho-fizice ale acestor categorii de subiecți ai răspunderii penale.
Codul penal roman in vigoare prevede, pentru minorii care răspund penal, un sistem sanctionator penal, format din masuri educative si pedepse, ambele categorii fiind sancțiuni de drept penal.
Actualul cod penal a dat prioritate la aplicare, masurilor educative care, prin acțiunea si finalitatea lor, apar mai adecvate si mai eficiente pentru a repune pe minor in condițiile unei normale dezvoltări umane si sociale.
Legiuitorul nu s-a putut limita doar la masurile educative, instituind si pedepse pentru minori, mai reduse decât pentru majori si cu unele particularități de aplicare si executare tinand seama de următoarele realități:
-exista cazuri de ingrijoratoare perseverenta si abilitate, la unii minori care săvârșesc fapte foarte grave, fata de care masurile educative ar fi total ineficiente, fiind indicate pedepse cu caracter de constrângere si reeducare;
-uneori minorii săvârșesc fapte penale cu puțin timp inainte de a deveni majori, asa incat aplicarea masurilor educative, cu excepția mustrării, trebuie executate doar in timpul minorității;
-sunt frecvente cazurile când faptele săvârșite de minori sunt descoperite si judecate după ce făptuitorul a devenit major, motiv pentru care majoritatea masurilor educative nu mai sunt aplicabile;
-includerea si a pedepselor in regimul sanctionator al minorilor are menirea de a asigura o mai deplină acțiune de prevenție generala, pedepsele exercitând o acțiune de intimidare fata de aceștia.
Pedeapsa se aplica numai daca se apreciază ca luarea unei masuri educative nu este suficienta pentru indreptarea minorului (art.100 alin.2 C.pen.).
Ca orice sancțiune de drept penal, sancțiunile prevăzute pentru minori sunt supuse principiului individualizării.
In cazul sancțiunilor de drept penal aplicabile infractorilor minori, operațiunea de individualizare parcurge doua faze si anume:
-o prima faza, in care, pe baza anumitor criterii arătate in art.100 C.pen., se alege intre masurile educative si pedepse
-o a doua faza in care pe baza criteriilor generale de individualizare a oricărei sancțiuni de drept penal, se apreciază la alegerea felului măsurii educative (daca instanța in prima faza s-a oprit la masuri educative), la felul si cuantumul pedepsei, inclusiv la modalitatea de executare (daca instanța s-a oprit in prima faza la pedepsa).
Criteriile de individualizare in prima faza, rezultate din conținutul art.100, sunt următoarele:
-gradul concret de pericol social al faptei săvârșite, deoarece sancțiunea penala trebuie sa constituie o justa măsura de constrângere penala, altfel neputandu-si îndeplini scopul de prevenție speciala si generala; astfel nu se va putea lua o simpla măsura educativa, doar pe considerentul ca infractorul este minor, in cazul săvârșirii unor fapte deosebit de grave cum sunt cele de omor, viol, spionaj, tâlhărie etc;
-starea fizica a minorului, atât in raport cu vârsta concreta a acestuia la data săvârșirii faptei, cat si dezvoltarea minorului in raport cu alte persoane la vârsta sa, adică daca minorul este normal dezvoltat pentru vârsta sa;
– dezvoltarea intelectuala si morala a minorului, constituie un indiciu serios asupra necesității alegerii măsurii educative sau a pedepsei.
Unui minor cu un nivel intelectual si moral ridicat, care a săvârșit o infracțiune dovedind ca a lucrat cu un perfect discernământ, trebuie sa i se aplice o pedeapsa, orice măsura educativa fiind ineficienta.
In schimb, unui minor cu un grad redus de dezvoltare intelectuala sau morala, a cărui conduita este dominata de impulsuri si influente ușor acceptate, de regula trebuie sa i se aplice masuri educative, care sa-i ridice nivelul intelectual si moral, diminuandu-i impulsurile spontane;
– comportarea minorului, respectiv conduita avuta in mediul ambiant (in familie, la scoală, in societate, in cercul de prieteni); un minor cu o proasta reputație cu comportări si apucaturi urate nu va avea nevoie de masuri educative, ci de o pedeapsa care sa exercite asupra minorului atât constrângerea cat si reducarea;
– condițiile in care minorul a crescut si a trăit, releva uneori cauzele comportamentului deviant al minorului, reclamând, in principiu masuri educative; alteori, comportamentul, faptele săvârșite sunt in contradicție cu condițiile optime de viata, relevând influente negative din partea unor elemente inraite, ceea ce impune aplicarea unor pedepse;
– orice alte elemente de natura sa caracterizeze persoana minorului se refera la aspecte cum sunt: vârsta avuta la data săvârșirii faptei (mai apropiata sau mai îndepărtata de majorat), antecedentele penale (daca i s-au mai aplicat masuri educative, fara nici o eficienta), atitudinea in timpul procesului, existenta unor evenimente deosebite in viata minorului (decesul unuia sau ambilor părinți etc).
In a doua faza, după alegerea intre masurile educative si pedepse, se aplica aceleași criterii de individualizare la care se adaugă criteriile generale din art.72 C.pen. pentru concretizarea sancțiunii ce se va aplica
3. Caracteristicile măsurilor educative
Măsurile educative ocupă un loc important în cadrul sancțiunilor de drept penal.Deși și pedepsele au o funcție educativă, totuși, în dreptul penal ,alături de pedepse, și-au făcut loc și măsurile educative, la care așa după cum o arată și denumirea , funcția educativă este predominantă.
Apariția lor se datorează unor realități care nu au putut fi ignorate , izvorând din existența ridică a infracționalității în rândul minorilor, care are cauze și condiții de sâvârșire, într-o bună măsură proprii.În concepția legiuitorului nostru , infractorul minor are nevoie pentru îndreptare mai mult de educație și învățământ. Pentru astfel de considerente s-au impus și legiferat , printre celelalte sancțiuni de drept penal și măsurile educative.
Măsurile educative prezintă o serie de caractere, datorită cărora ele sunt sancțiuni de drept penal.În primul rând masurile educative conțin un element sancționator , coercitiv, în sensul că implică o privare de un drept , o restrângere a libertății, o muncă impusă.În al treilea rând , măsurile educative sunt sancțiuni de drept penal , fiindcă sunt prevăzute și reglementate ca sancțiuni in legea penală.Caracterul sancționator penal al măsurilor educative se evidențiază și mai mult prin aceea că ele se iau împotriva minorului în cazul comiterii unei infracțiuni .În plus măsurile educative se iau împotriva infractorilor minori care răspund penal, dacă au discernământ și la care existența discernământului se prezumă și s-au făcut vinovați de săvârșirea unei infracțiuni.
Elementul vinovăție se are în vedere în cazul luării măsurilor educative ca și în cazul aplicării pedepselor.
Funcțiile măsurilor educative sunt cu precădere funcții educative, de corijare a infractorului minor.Prin acestea, ele se dinsting de pedepse și contribuie la apărarea împotriva infracțiunilor prin metode și căi proprii,cele educative.
Capitolul al-II-lea
MASURILE EDUCATIVE
A. Aspecte generale
Noțiune
Masurile educative sunt sancțiuni de drept penal speciale pentru minori, menite sa asigure educarea si reeducarea acestora prin instruire școlara si profesionala, prin cultivarea in conștiința acestora a respectului fata de valorile sociale.
In dreptul penal roman masurile educative sunt consecințe ale răspunderii penale si se iau numai daca minorul a săvârșit o infracțiune.
Scopul masurilor educative este de a educa si reeduca pe minorul care a săvârșit o infracțiune, de a asigura o schimbare in conștiința acestuia pentru respectarea valorilor sociale, prin dobândirea unei pregătiri școlare si profesionale care sa-i permită o deplina integrare in viata sociala.
Ele au caracter preponderent educativ si nu lasă sa subziste nici o consecința penala, neconstituind antecedente penale pentru persoana fata de care s-au luat
Cadrul masurilor educative
Sistemul de sancționare prevăzut in codul penal roman este un sistem mixt, adică cuprinde atât masuri educative cat si pedepse.
Luarea unei masuri educative ori aplicarea unei pedepse fata de un minor pentru infracțiunea săvârșită este lăsata la aprecierea instanței de judecata.
In lege s-a prevăzut, de principiu, ca "pedeapsa se aplica numai daca se apreciază ca luarea unei masuri educative nu este suficienta pentru îndreptarea minorului" (art.lOO, alin.2, C.pen.).
Masurile educative care se pot lua fata de infractorii minori, prevăzute in codul penal sunt:
– mustrarea
– libertatea supravegheata
– internarea intr-un centru de reeducare
– internarea intr-un institut medical-educativ
B. Mustrarea
1.Conținut si sfera de aplicare
Prima măsura aplicabila minorului infractor este mustrarea.
Ea se caracterizează in primul rând, prin natura ei ca fiind o măsura cu caracter moral, o măsura care se adresează conștiinței minorului.
In al doilea rând prin conținutul ei, potrivit dispozițiilor din art.102 C.pen., mustrarea consta in următoarele:
– dojenirea, dezaprobarea minorului pentru fapta săvârșită
-arătarea pericolului social al faptelor săvârșite, al urmărilor rele provocate
– sfatuirea minorului sa se indrepte, sa aibă in viitor o purtare buna
– atragerea severa a atenției ca, daca in viitor va mai savarsi din nou o infracțiune i se va aplica o măsura educativa mai severa sau o pedeapsa.
Mustrarea deci, pe langa elementul de mustrare propriu-zis, de dojana, mai cuprinde si elementul de avertizare, cu privire la conduita in viitor, cu privire la obligarea de a se indrepta si la eventualitatea aplicării, in caz de purtare rea in continuare, de masuri educative mari ori sancțiuni mai severe.
In aceste condiții mustrarea in multe cazuri poate sa dea si da rezultate bune, mai cu seama când este vorba de minori, pentru care infracțiunea săvârșită a fost mai mult un accident de viata.
Daca este vorba mai ales de minori care in mediul familiei găsesc un sprijin moral, mustrarea poate fi suficienta pentru a le trezi conștiința si pentru a se indrepta.
In cazul totuși in care minorul nu da semne de îndreptare, in care comite din nou infracțiuni, instanța are dreptul de a-i aplica o măsura educativa mai severa, de exemplu internarea intr-un centru de reeducare sau pedeapsa inchisorii
Măsura educativa a mustrării nu trebuie, de regula, sa fie luata decât o dată, la prima fapta săvârșită de minor; totuși când o fapta săvârșită după o precedenta mustrare nu indica o perseverenta pe calea rea, ci o simpla intamplare nefericita, (exemplu: fapta săvârșită din culpa, fapsa săvârșită datorita unor provocări violente) instanța apreciind va putea repeta luarea măsurii educative a mustrării .
In teoria si practica dreptului penal s-a pus chestiunea daca aceasta măsura poate fi luata cu privire la minorul care a ajuns major in momentul pronunțării hotărârii.
Potrivit unui punct de vedere, nu se poate aplica, deoarece art.102 C.pen. se refera la un minor.
Intr-un asemenea caz urmează sa se aplice o pedeapsa care se va suspenda condiționat in condițiile prevăzute de art.81 C.pen.3.
Un alt punct de vedere susține ca măsura mustrării se poate aplica, deoarece infracțiunea s-a comis in timpul minorității si trebuie sa se tina seama de gravitatea acesteia, care nu se poate schimba datorita faptului ca pe parcursul procesului minorul a devenit major.
Mustrarea fiind o măsura educativa care se va aplica cu privire la faptele comise de minor, are in vedere vârsta minorului la data comiterii faptei si nu vârsta minorului la data pronunțării hotărârii.
2. Executarea mustrării
Dispozițiile din art.487 C.proc.pen. prevăd modul in care se aduce la îndeplinire măsura educativa a mustrării, arătând ca aceasta se executa de indata, in ședința in care s-a pronunțat hotărârea.
Textul prevede si procedura de urmat in cazul când măsura nu a putut fi executata in ședința de judecata, prin fixarea termenului pentru când se dispune aducerea minorului, citandu-se totodată părinții, ori daca este cazul tutorele sau curatorul ori persoana in ingrijirea sau supravegherea căreia se afla minorul.
C. Libertatea supravegheata
Concept si caracterizare
Aceasta măsura educativa prevăzuta in art.103C.pen. consta in lăsarea minorului in libertate, dar supus unei atente supravegheri, anume dispusa de instanța care a luat aceasta măsura.
Măsura este temporara, ea durează timp de un an, acest termen este fix, nu poate fi scurtat nici prelungit măsura nu ar putea fi deci luata fata de un minor, care la data când are loc judecata se găsește la o distanta mai mica de un an, de atingerea majoratului.
Măsura libertății supravegheate urmărește îndreptarea minorului care a săvârșit o fapta ușoara, prin supunerea la o disciplina controlata fara a scoate pe minor din mediul sau familial, școlar sau de munca si fara a recurge la alte constrângeri.
Supravegherea exercitata fata de minor caracterizează conținutul educativ al măsurii.
2. Condiții de folosire a măsurii
Supravegherea poate fi incredintata in raport cu situația de fapt existenta in cauza: părinților minorului, persoanei care a infiat sau tutorelui, daca instanța apreciază ca aceștia sunt in măsura sa asigure supravegherea in condiții satisfăcătoare.
Enumerarea: părinți, infietor si tutore din textul legii nu reprezintă o alternativa,ci o indicare a persoanelor cărora li se poate incredinta supravegherea, adică după caz părinților sau unuia dintre ei când minorul se afla in îngrijirea acestora, infietorului când minorul este infiat sau tutorelui când minorul este pus sub tutela.
Încredințarea supravegherii nu este atribuita părinților, infietorului sau tutorelui decât atunci când, tinand seama de situația lor si de modul cum aceștia s-au comportat anterior fata de minor, aceasta încredințare ar fi justificata.
Când instanța ar constata, ca părinții sau infietorul ori tutorele, după caz nu au dat suficienta atenție pana atunci supravegherii minorului, dar ca au totuși posibilitatea de a exercita o serioasa supraveghere in viitor, va putea sa le încredințeze aceasta sarcina.
In cazul când instanța apreciază ca persoana căreia i-a revenit supravegherea nu ar putea indeplini in condiții satisfăcătoare aceasta sarcina, va dispune încredințarea supravegherii minorului unei persoane de incredere pe cat posibil o ruda cat mai apropiata, daca acea persoana cere sa i se încredințeze sarcina supravegherii, iar in lipsa unei astfel de cereri, supravegherea minorului va fi incredintata unei instituții legal însărcinata cu supravegherea minorilor.
Odată cu intrarea în vigoare a dispozițiilor Ordonanței de Guvern nr.92/2000 aceasta abilitate de a exercita supravegherea asupra minorilor care au comis o infracțiune o au serviciile de reintegrare socială a infractorilor și de supraveghere a executării pedepselor neprivative de libertate ,servicii care au fost înființate sub autoritatea Ministerului Justiției. Este o reglementare care privită din perspectiva dreptului intern a vizat promovarea unei noi orientări în sistemul sancționator român, în sensul că autorul infracțiunii participă la realizarea reintegrării sale în comunitate, aceeiași comunitate ale cărei valori le-a periclitat sau vătămat prin săvârșirea infracțiunii și pe care urmează să le asimileze.
Măsura educativa a libertății supravegheate nu poate fi deci luata decât daca încredințarea supravegherii este posibila; când încredințarea supravegherii in condițiile alin.l al art.103 nu este realizabila, instanța nu va putea lua măsura ci va trebui sa dispună internarea minorului intr-un institut de reeducare.
Rezulta așadar, ca libertatea supravegheata este o măsura cu posibilități limitate de folosire.
Se poate ca in cursul anului sa înceteze din viata sau sa devină incapabila persoana căreia i s-a încredințat supravegherea, ori sa se constate ca acea persoana nu exercita o supraveghere serioasa, satisfăcătoare.
In astfel de situații instanța va putea dispune fie înlocuirea persoanei însărcinata cu supravegherea, fie încredințarea supravegherii unei instituții legal însărcinata cu supravegherea minorilor, bineînțeles pe restul timpului cat a mai rămas din durata de un an a măsurii.
Deși textul de lege nu prezintă aceasta posibilitate de înlocuire este insa neîndoielnic ca măsura educativa a libertății supravegheate nu poate fi lăsata la voia întâmplării înăuntrul termenului de un an cat durează aceasta măsura.
3. Obligațiile persoanelor si instituțiilor cărora li s-a incredintat supravegherea minorului
Persoanei căreia i se incredinteaza supravegherea, fie ca este o persoana particulara, fie ca este reprezentantul unei instituții sau organizații speciale, i se pune in vedere de către instanța indatoririle pe care le are in indeplinirea sarcinii incredintate (art.103, alin.2 C.pen.).
Instanța explica acestei persoane in ce consta supravegherea, care este scopul ei si in ce fel trebuie sa fie executata pentru a da rezultatele dorite.
Instanța atrage apoi atenția persoanei insarcinata cu supravegherea ca are obligația sa aducă de indata la cunoștința instanței faptul ca minorul se sustrage de la supraveghere incat aceasta nu poate fi efectiv exercitata, ori ca minorul are purtări rele, o conduita urata care indica ineficienta măsurii, sau in fine, ca minorul a săvârșit din nou o fapta prevăzuta de legea penala.
Instanța care dispune luarea măsurii libertății supravegheate, atrage atenția si minorului asupra felului in care trebuie sa se poarte in timpul cat este lăsat in libertate, recomandandu-i sa dea ascultare sfaturilor si indrumarilor persoanei sub a cărei indrumare este pus.
Instanța poate sa impună minorului respectarea uneia sau mai multora dintre următoarele obligații:
– sa nu frecventeze anumite locuri stabilite
– sa nu intre in legătura cu anumite persoane
– sa presteze o activitate nerenumerata intr-o instituție de interes public fixata de instanța cu o durata intre 50 si 200 de ore, de maximum 3 ore pe zi după programul de scoală, in zilele nelucratoare si in vacanta (art.103, alin.3 C.pen.).
De asemenea va arata minorului care vor fi consecințele pe care le va avea comportarea sa
4. Punerea in executare a măsurii
Măsura libertății supravegheate se ia pe timp de un an care curge de la data punerii in executare a măsurii (alin. ultim al art.103).
Aceasta durata de un an are caracterul unui termen de incercare.
Daca minorul lăsat in libertate supraveghata are o buna conduita, la implinirea termenului cauza sa judiciara este considerata ca definitiv inchisa iar masutra educativa inceteaza de drept.
Conform ari 488 C.proc.pen., când instanța a luat fata de minor măsura libertății supravegheate, aceasta măsura se pune in executare chiar in ședința in care este pronunțata, daca minorul si persoana sau reprezentantul instituției sau unității speciale căreia i s-a încredințat supravegherea, sunt de fata.
Când punerea in executare nu se poate face in aceeași ședința se fixează un termen pentru când se dispune aducerea minorului si chemarea persoanelor prevăzute in alineatul precedent.
Prin sentința penala nr.39 din 26 martie 1993 rămasa definitiva prin nerecurare, Judecătoria Sectorului 1 București a dispus, in baza art.103, alin.l C.pen., luarea fata de inculpatul minor M.I. a măsurii educative a libertății supravegheate pe timp de un an pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat in paguba avutului public, prevăzut in art.26 raportat la art.208, art.209, lit.a si e si art.224 alin.l cu aplicarea art.99 C.pen.
La data pronunțării hotărârii prin care s-a luat măsura educativa a libertății supravegheate, inculpatul implinise vârsta de 17 ani si șapte luni.
Prin urmare, in speța nu se putea lua măsura educativa a libertății supravegheate, deoarece durata de un an prevăzuta in alin.l art.103 C.pen. nu putea fi asigurata.
Instanța trebuia deci in aceste condiții sa ia alta măsura educativa prevăzuta in art.101 C.pen..
Măsura libertății supravegheata nu se poate lua fata de minorul care la data pronunțării hotărârii sau la termenul fixat pentru punerea in executare, depășise vârsta de 17 ani.
5. Incunostintarea scolii sau a unității despre luarea măsurii
Pentru reeducarea minorului sunt solicitate sa coopereze cu persoana căreia i s-a incredintat supravegherea si scoala unde minorul invata ori unitatea unde acesta este angajat si după caz instituția la care prestează activitatea stabilita de instanța (intre 50 si 200 de ore), incunostintate in acest scop de instanța judecătoreasca ( art.103 alin. 5 C.pen.).
6. Revocarea măsurii libertății supravegheate. Efecte.
Potrivit art.103 alin.6 C.pen., daca inauntrul termenului prevăzut in alin. 1 minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui sau are purtări rele, ori săvârșește o fapta prevăzuta de legea penala, instanța revoca libertatea supravegheata si ia fata de minori măsura internării intr-un centru de reeducare.
Daca fapta prevăzuta de legea penala constituie infracțiune, instanța ia măsura internării sau aplica o pedeapsa.
Din dispozițiile art.103 alin.6 C.pen. rezulta ca revocarea libertății supravegheate are loc in trei situații:
– când minorul înăuntrul termenului de un an se sustrage de la supraveghere ori are purtări rele
– când minorul comite o fapta prevăzuta de legea penala
– când comite o infracțiune.
Se pune intrebarea, in cazul celei de- a doua situații, ce fel de fapta prevăzuta de legea penala?
Consideram ca in acest caz măsura poate fi revocata daca se comite o fapta in condițiile art.181 C.pen., fiindcă pentru aceasta se prevede o sancțiune cu caracter administrativ.
Pentru cazurile de la art.44-51 C.pen. revocarea nu poate avea loc fiindcă ar insemna ca minorul sa fie sancționat pentru o fapta prevăzuta de legea penala, dar care nu atrage niciodată vreo consecința penala (in afara, eventual de o măsura de siguranța) doar pentru ca fapta a fost comisa in intervalul termenului de un an.
In ceea ce privește a treia situație când instanța revoca libertatea supravegheata in cazul săvârșirii de către minor a unei fapte prevăzute de legea penala ce constituie infracțiune, in practica s-au adoptat soluții diferite, nedate insa publicității.
Astfel, unele instanțe in astfel de situații au revocat măsura libertății supravegheate, au aplicat infractorului minor o pedeapsa pentru infracțiunea care a determinat luarea acestei masuri, au aplicat o pedeapsa pentru noua infracțiune săvârșită si au procedat la contopirea celor doua pedepse.
Alte instanțe după revocarea măsurii libertății supravegheate au aplicat o singura pedeapsa pentru ambele infracțiuni (atât cea pentru care s-a luat măsura, cat si cea săvârșită in termenul de l an), dar menținând incadrarea juridica a ambelor infracțiuni.
Au fost si instanțe care au aplicat infractorului minor o singura pedeapsa pentru noua infracțiune săvârșită, in limitele prevăzute de lege pentru aceasta, aceasta pedeapsa fiind considerata ca sancțiunea cuvenita minorului pentru întreaga sa activitate infracționala, respectiv pentru ambele infracțiuni săvârșite de minor.
Ultima dintre soluțiile menționate este impartasita si in literatura juridica, si fiind de asemenea adoptata si in practica judiciara majoritara.
După revocarea măsurii, ca urmare a săvârșirii unei noi infracțiuni in termenul de l an, instanța sesizata cu judecarea noii infracțiuni, daca va aprecia ca este cazul sa aplice o pedeapsa va pronunța condamnarea inculpatului, pentru noua infracțiune la o pedeapsa cuprinsa in limitele prevăzute in lege pentru ea, facand abstracție de prima infracțiune.
Pedeapsa aplicata, insa va reprezenta sancțiunea pentru ambele infracțiuni, deci si pentru cea inițiala.
Daca fata de inculpatul minor a fost luata măsura educativa a libertății supravegheate, pentru infracțiunea de violare de domiciu (art.192 C.pen.) iar inauntrul termenului de un an acesta a săvârșit infracțiunea de furt simplu (art.208 C.pen.), instanța apreciind ca pentru ultima infracțiune trebuie aplicata pedeapsa închisorii, după revocarea măsurii libertății supravegheate ii va condamna pe inculpat, in baza art.208 alin.l C.pen., bineinteles cu aplicarea art.99 si 109 C.pen., la o pedeapsa cuprinsa in limitele prevăzute de lege pentru infracțiune de furt.
Evident aceasta va fi redusa la jumătate iar pedeapsa aplicata va reprezenta, in același timp si sancțiune pentru pedeapsa anterioara de violare de domiciliu, pentru care se aplicase măsura educativa a libertății supravegheate.
In astfel de situații pedeapsa se aplica pentru noua infracțiune, nu pentru ambele infracțiuni, prin voința legii sancțiunea aplicata acoperind si sancțiunea pentru noua infracțiune.
Pedeapsa aplicata nu reprezintă un cumul de pedepse distincte stabilite pentru doua infracțiuni deosebite ci o singura pedeapsa, aplicata pentru o singura infracțiune in limitele prevăzute de lege pentru ea, dar căreia i se acorda atributul de a reprezenta sancțiunea si pentru prima infracțiune.
D. Internarea intr-un centru de reeducare
1.Concept si caracterizare
Măsura educativa a internării minorului intr-un centru de reeducare, prevăzuta de art.104 C.pen., este o măsura privativa de libertate.
Deși este denumita educativa, este in realitate o măsura de reeducare deoarece scopul ei este reeducarea minorului.
Acest scop urmează sa fie realizat prin posibilitatea asigurata minorului internat de a dobândi invatatura necesara si o pregătire profesionala potrivit cu aptitudinile sale.
Reeducarea minorului trebuie sa se facă in asa fel incat minorul sa capete interes pentru invatatura ce i se da, invatatura care pentru a răspunde acestui deziderat, nu trebuie sa depășească ceea ce este necesar.
Pe de alta parte, minorul trebuie sa simtă plăcere pentru pregătirea profesionala, pe care o primește; este necesar deci ca aceasta pregătire profesionala sa corespunda aptitudinilor minorului.
Acțiunea de reeducare, trebuie sa se înfăptuiască intr-un regim de adecvata disciplina, care sa dea minorului deprinderea de a se comporta in mod ordonat si sa-i insufle sentimentul de respect fata de ordinea de drept si de regulile de conviețuire sociala.
In cazul in care are opt clase, acestea fiind obligatorii si deci vârsta de 17 ani, daca vrea sa urmeze pregătirea școlara, ea sa se facă potrivit legii învățământului.
Daca nu vrea sau nu poate sa urmeze învățământul peste opt clase, va fi obligat la însușirea unei pregătiri profesionale.
Cei care nu au opt clase vor fi obligați sa le urmeze pana la încheierea ciclului de opt ani școlari.
Aceasta cu atât mai mult atunci când nu exista garanția ca va termina scoală după liberare.
2. Condiții de folosire a măsurii de internare intr-un centru de reeducare
Măsura internării intr-un centru de reeducare se ia in principal in cazul acelor minori care prezintă nu numai deficiente ce fac necesara o acțiune de educare sau de completare a acesteia, ci si incipiente deformări intelectual-morale care reclama supunerea la o acțiune de reeducare.
Măsura internării funcționează si ca măsura înlocuitoare in cazul când s-ar dispune revocarea măsurii educative a libertății supravegheate din cauza relei comportări a minorului in timpul cat se exercita supravegherea.
Atât in cazul când măsura internării este luata in principal cat si in cazul când ea intervine ca măsura înlocuitoare, recurgerea la aceasta măsura educativa este întemeiata pe constatarea ca celelalte masuri educative mai ușoare sunt neîndestulătoare in privința minorului care trebuie sa fie internat (art.104, alin.2 C.pen.)
Măsura internării intr-un centru de reeducare nu poate fi luata decât in privința minorului fata de care o asemenea măsura poate realiza scopul urmărit de legiutor.
Deși se admite ca măsura poate fi luata si fata de minorul care a executat anterior o pedeapsa, atunci când se dovedește ca noua infracțiune are un grad de pericol redus totuși ea nu ar trebui luata tinand seama de gradul de pericol social sporit pe care-1 reprezintă minorul, din moment ce pedeapsa nu si-a produs efectul reeducativ asupra lui.
S-ar putea obiecta ca in acest caz nu s-ar lua in considerare gradul de pericol social concret al infracțiunii nou comisa, ceea ce este adevărat.
Insa, având in vedere ca infratiunile comise de minor nu se iau in considerare la reținerea stării de recidiva, s-ar putea in situația arătata mai sus, ca prin lege sa se dispună sa li aplice pedeapsa închisorii (art.40 C.pen.) fara a se incalca in acest fel dispozițiile art.38 C.pen..
Pentru a lua aceasta măsura trebuie indeplinite următoarele condiții:
– sa fie vorba de un minor
– sa fi săvârșit o infracțiune
– fata de aceasta infracțiune măsura mustrării ori lăsării in libertate supravegheata sa nu fie suficienta
– internarea sa se facă in scopul dobândirii invataturii necesare si al pregătirii profesionale.
3. Punerea in executare si executarea măsurii de internare
Data fiind natura internării, executarea ei presupune o anumita disciplina.
Potrivit art.490 C.proc.pen. " in cazul in care s-a luat fata de minor măsura educativa a internării intr-un centru de reeducare, instanța poate dispune, prin aceeași hotărâre punerea in executare de indata a măsurii luate.
Punerea in executare se face prin trimiterea unei copii de pe hotărâre organului de politie de la locul unde se afla minorul.
Organul de politie ia masuri pentru internarea minorului.
Copia de pe hotărâre se preda centrului de reeducare in care minorul este internat.
Centrul de reeducare comunica instanței efectuarea internării."
Măsura internării intr-un centru de reeducare trebuie sa se facă "de indata", astfel din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare si pana la internare, minorul ar ramane nesupravegheat de părinți sau de persoana in grija căreia se afla si ar putea savarsi alte infracțiuni, sau daca nu ar comite, rolul educativ al măsurii ar mtarzia sa se manifeste.
Pentru a avea loc acomodarea cu un regim de munca ordonat, pentru cunoașterea regulilor de comportare, pentru realizarea orientării școlare si profesionale, toți minorii internați trec prin Centrul de primire, observare si repartizare din București, iar minorele prin Secția de primire, observare si repartizare de pe langa Centrul de reeducare a minorilor din București, unde pot ramane o perioada pana la 6 luni.
Aici are loc o carantina medicala, după care minorii sunt examinați sub aspect psiho-pedagogic, al nivelului de cunoștințe generale, supuși unor testări cu privire la aptitudini si interese, in vederea orientării profesionale.
Cu aceasta ocazie se are in vedere vârsta, nivelul de școlarizare, aptitudinile, opțiunea lor, zona geografica din care provin, profesia părinților, posibilitățile de plasare in munca după liberare, profilul centrelor de reeducare.
In discuțiile individuale si colective minorilor le sunt prezentate centrele de reeducare, formele de școlarizare, si meseriile care se pot invata, condițiile legale ce trebuie indeplinite pentru a le urma.
In funcție de aceasta si de rezultatele examinării, minorii sunt îndrumați si ajutați sa hotărască asupra a ceea ce vor face in etapa următoare, in centrele de reeducare .
După ce trece in centrul de reeducare, minorul este repartizat intr-un colectiv pentru școlarizare si calificare, după recomandările făcute in Centrul de primire.
Etapa cat minorul se afla in Centrul de primire este deosebit de importanta pentru munca de reeducare, deoarece presupune o mai buna cunoaștere a minorului, care incepe o data cu efectuarea anchetei sociale.
Eficienta procesului de reeducare este conditionată, pe de o parte de capacitatea minorului, luata in sensul cel mai larg, de a se integra tinand seama de o serie de atribute ale personalității sale de ordin etic, normativ, funcțional, cultural, etc, iar pe de alta parte de poziția sau rolul grupului social in care urmează sa se integreze după liberare (familie, colectiv de munca, grup de prieteni).
Internarea intr-un centru de reeducare nu înseamnă ca are intotdeauna drept efect o recuperare sociala integrala a minorilor, deoarece unii dintre ei săvârșesc infracțiuni după liberare, uneori chiar mai grave decât acelea pentru care au fost internați.
Recuperarea insuficienta a minorilor se datorează si gradului de școlarizarea scăzut al celor internați, care ingreuneaza serios procesul de reeducare, cu atat mai mult cu cât timpul avut la dispoziție in centrul de reeducare este prea scurt.
Timpul fiind scurt nu se poate folosi toata gama de mijloace educative.
După executarea unei parti din măsura primita, daca minorul da dovada de buna conduita, se poate acorda încetarea executării inainte de termenul final.
Cu cat vârsta la internare este mai ridicata, cu atât si experiența negativa de viata este mai mare, iar acțiunea de recuperare intr-un termen scurt are mai puține șanse de reușita.
4. Durata măsurii
Potrivit art.106 C.pen. măsura internării intr-un centru de reeducare se ia pe timp nedeterminat, insa nu poate dura decât pana la împlinirea vârstei de 18 ani.
Dispoziția din alin.2 al art.106 C.pen. prevede ca la data când minorul devine major, instanța poate dispune prelungirea internării pe o durata de cel mult 2 ani, daca aceasta este necesara pentru realizarea scopului internării.
Aceasta prelungire nu inseamna o înăsprire a măsurii, deoarece asa după cum pedeapsa aplicata când a fost minor se executa si după ce a devenit major, la fel se intampla si in acest caz.
Măsura internării inițial luata de instanța poate, dura cel mult 4 ani si cel puțin 2 ani pentru minorii intre 14 si 16 ani care au săvârșit fapte cu discernământ si poate dura cel mult 2 ani si virtual cel puțin o zi pentru minorii intre 16 si 18 ani.
Măsura nu trebuie sa fie luata când minorul nu mai are decât câteva luni pana sa devină major, fiindcă măsura luata intr-o atare situație nu ar putea funcționa ca un mijloc de reeducare.
De aceea, in astfel de cazuri se impune aplicarea unei pedepse, deoarece luarea măsurii nu ar mai putea fi suficienta, asa cum cere dispoziția din art.100, alin.2 pentru îndreptarea minorului.
S-ar putea susține ca in situații de acest fel instanța ar trebui sa conteze, cu anticipare, pe o eventuala prelungire a internării care in felul acesta ar putea dura peste doi ani; dar, nu aceasta a fost intenția legiuitorului atunci când a prevăzut posibilitatea de prelungire a internării, altfel ar fi prevăzut pur si simplu ca internarea poate dura pana la 20 de ani.
Prin sentința penala nr. 159/1998 a Judecătoriei Brăila, rămasa definitiva prin neapelare, fata de inculpatul minor, dar care mai avea cinci zile pana la împlinirea vârstei de 18 ani, a fost luata măsura internării intr-un centru de reeducare
Împotriva sentinței sus menționate s-a declarat recurs in anulare, sustinandu-se ca măsura educativa a internării intr-un centra de reeducare a fost luata cu încălcarea prevederilor art.106 C.pen.
Recursul in anulare este fondat.
Din coroborarea textelor alin.l si 2 ale art.106 C.pen. rezulta ca măsura internării nu poate fi luata decât in privința minorului fata de care o asemenea măsura poate realiza scopul urmărit de legiutor.
Ori , in speța, minorul mai avea doar cinci zile pana la împlinirea vârstei de 18 ani, iar pana la rămânerea definitiva a sentinței el devenea major fata de el deci, măsura educativa nu mai putea fi dusa la îndeplinire si nici nu putea fi prelungita in temeiul art.106 alin.2 C.pen.
In atare situație, luandu-se măsura educativa de internare intr-un centru de reeducare care nu mai putea fi dusa la îndeplinire datorita iminentei trecerii inculpatului in rândul majorilor, s-a făcut o greșita aplicare a prevederilor art.104 si 106 C.pen.
In consecința, se admite recursul in anulare se înlătura măsura internării inculpatului intr-un centru de reeducare si se aplica o pedeapsa privativa de libertate.
Prevăzând ca prelungirea se poate dispune abia la data când minorul a devenit major, legea a inteles ca aceasta prelungire sa fie determinata si susținuta de rezultatetele pe care le-a dat internarea fata de minor pana la atingerea vârstei de 18 ani, iar nu pe considerația ca inca de la inceput internarea avea nevoie de o prelungire a duratei sale, o atare considerație fiind incompatibila cu scopul internării.
Coroborata dispoziția art.106 cu cea din art.107 rezulta ca in concepția legiuitorului pentru eficienta măsurii internării ar fi nevoie in genere de cel puțin un an pentru a se verifica in ce măsura acțiunea de reeducare si-a atins sau este pe cale de a-si atinge scopul.
Tinand seama de aceasta indicație, instanța nu ar trebui sa dispună internarea minorului care a depășit vârsta de 17 ani, decât in cazuri cu totul excepționale, când din datele cauzei ar rezulta ca reeducarea de care are nevoie minorul s-ar putea realiza intr-un timp de câteva luni.
Prelungirea duratei internării operand in momentul in care cel internat a devenit major, trebuie considerata ca o consecința legala a măsurii luata anterior fata de fostul minor.
Prelungirea poate fi modificata fie pe considerația ca acțiunea de reeducare mai are nevoie de un interval de timp pentru a da rezultate, fie pe considerația ca pregătirea profesionala s-ar putea desăvârși daca minorul devenit major ar ramane inca un interval de timp in centrul de reeducare.
5. Liberarea minorului inainte de a deveni major
Liberarea inainte de a deveni major se acorda, potrivit art.107 C.pen., atunci când a trecut cel puțin un an de la data internării in centrul de reeducare si minor a dat dovezi temeinice de indreptare, de sarguinta la invatatura, si de insusirea pregătirii profesionale.
Aceasta liberare ar trebui sa nu aibă loc, chiar daca sunt îndeplinite cele doua condiții legale, nici la cererea părinților si nici pentru descongestionarea centrelor, daca nu a dobândit o calificare sau nu a absolvit numărul de clase cerute de legea învățământului, decât daca se încadrează imediat intr-o unitate de producție pentru a se califica sau daca urmează scoală pentru a termina numărul de clase minim cerut de lege.
A doua condiție, ce se refera la existenta dovezilor temeinice de indreptare, de sarguinta la invatatura si de insusire a pregătirii profesionale, este complexa si nu se considera îndeplinita decât daca dovezile privesc toate cele trei aspecte ale reeducării: buna purtare, silința la invatatura si sarguinta la insusirea pregătirii profesionale.
Liberarea se dispune de către instanța care a luat măsura internării, pe baza datelor procurate de către conducerea institutului de reeducare.
Aceasta liberare are caracterul unei liberări condiționate inainte de ajungerea la termen a măsurii internării, adică inainte ca minorul sa fi ajuns la vârsta de 18 ani.
Daca minorului căruia i s-a acordat liberarea înainte de a deveni major are o buna conduita aceasta liberare devine definitiva ia implinirea vârstei de 18 ani si măsura internării inceteaza de drept, potrivit dispoziției din alin.l al art.106.
Așadar, oricât de satisfăcătoare ar fi rezultatele pe care le-a produs acțiunea de reeducare fata de minorul internat, acesta nu poate beneficia decât de o liberare inainte de a deveni major, in timpul liberării măsura internării continuând sa rarnana in ființa, cu executarea suspendata si nu inceteaza decât atunci când minorul va implini vârsta de 18 ani.
6. Revocarea liberării sau internării minorului
Daca in timpul liberării acordata inainte de a fi major, minorul are o purtare rea, necorespunzatoare, prezumții de îndreptare care a motivat liberarea sa, aceasta liberare poate fi revocata potrivit dispoziției din alin.l al art.108 C.pen.
Textul prevede ca liberarea "poate" fi revocata, cu alte cuvinte sancțiunea revocării nu este obligatorie, fiindcă se poate ca purtarea minorului deși necorespunzatoare, totuși sa nu prezinte gravitate si sa nu constituie un suficient temei pentru revocarea liberării.
In astfel de cazuri pot interveni masuri de ordin disciplinar luate in familie, la scoală, sau la locul de munca.
Alteori, se poate întâmpla ca purtarea necorespunzatoare a minorului sa se producă cu puțin timp inainte de împlinirea vârstei de 18 ani, asa ca din cauza timpului prea scurt revocarea nu ar putea duce practic la începerea unei noi acțiuni de reeducare.
Revocarea are ca efect reintemarea minorului in institutul special de reeducare, unde va ramane, afara de cazul excepțional când ar obține o noua liberare pana la implinirea vârstei de 18 ani.
Se poate ca in timpul cat se găsește internat in institutul de reeducare sau in timpul cat se afla liberat inainte de a deveni major, minorul sa săvârșească din nou o infracțiune.
In acest caz, daca fapta săvârșită nu este grava si instanța care judeca acea fapta apreciata ca nu este necesara aplicarea unei pedepse dispune menținerea măsurii internării si revoca liberarea in ipoteza ca minorul fusese liberat înainte de a deveni major (art.108 alin.2).
Daca instanța apreciază insa ca pentru infracțiunea săvârșită se cuvine sa i se aplice minorului pedeapsa închisorii, atunci odată cu pronunțarea pedepsei instanța va dispune si revocarea măsurii internării intr-un centru de reeducare, coexistenta acestor doua sancțiuni nefiind posibila.
Bineinteles, in ambele ipoteze, fie ca este vorba de o infracțiune ușoara, fie de una mai grava, chestiunea revocării măsurii internării intr-un centru de reeducare nu se pune decât in cazul când judecata pentru infracțiunea săvârșită de minor in timpul internării sau liberării inainte de a fi major, are loc inainte ca minorul sa fi devenit major, adică cat timp mai este in ființa măsura internării.
In caz contrar, făptuitorului devenit major trebuie sa i se aplice pentru infracțiunea săvârșită pe când era minor, o pedeapsa.
Ce se întâmpla insa, daca pedeapsa pentru infracțiunea comisa in timpul liberării sau internării in centrul de reeducare este grațiata total sau condiționat?
Unii autori sunt de părere ca măsura internării trebuie revocata, in baza art.108 alin.2 C.pen., ea nefiind o latitudine a instanței atunci când pentru noua infracțiune este necesara pedeapsa închisorii, fiindcă măsura internării intr-un centru de reeducare nu poate coexista cu pedeapsa închisorii.
După un alt punct de vedere, punct care este impartasit si de practica judiciara, se poate aplica pedeapsa închisorii grațiata total sau condiționat, fara a se revoca măsura internării in central de reeducare.
Daca ar urma sa se revoce măsura internării, aceasta incetand iar pedeapsa inchisorii neaplicandu-se, minorul nu ar fi supus unui proces de reeducare, cu toate ca a săvârșit doua infracțiuni.
Revocarea se dispune când minorul a săvârșit din nou o infracțiune, de instanța competenta sa judece acea infracțiune (art.492 C.proc.pen.).
In primul caz, când minorul, in timpul liberării acordata inainte de a deveni major are o purtare necorespunzatoare, revocarea se dispune de către instanța care a acordat liberarea (art.491 C.proc.pen.).
7.Aspecte referitoare la executarea masurii educative a internării într-un centru de reeducare
Comparativ cu executarea pedepselor privative de libertate ,care se desfășoara in penitenciar ,măsura educativă a internării într-un centru de reeducare se execută în locuri speciale ,denumite centre de reeducare ,instituții destinate reeducării, completării învățăturii și formării profesionale a minorilor sancționați.
7.1. Structura centrului de reeducare si organizarea
Centrul de reeducare are o structură și o organizare proprie ,deosebită de structura și organizarea unui penitenciar.Structura centrului de reeducare cuprinde unități de invățământ(școli), unități de calificare profesională și forme de activitate privind reeducarea și ridicarea nivelului cultural , și din acest punct de vedere , centrul de reeducare apare ca un complex instructiv-reeducativ, profesional și cultural.
Potrivit dispozițiilor legale , în centrele de reeducare se organizează :
școli generale ( cu invățământ de zi ,seral și fără frecvență),
b) școli profesionale,
c) cursuri de calificare;
d) ateliere pentru practica profesională , ateliere de muncă în centrul de reeducare și la agenții economici organizate pe bază de contract;
e) forme de activități educativ-culturale și sportive;
f) forme de activități gospodărești-administrative;
g) forme de recreere și odihnă.
Centrele de reeducare , având in vedere menirea și finalitatea lor instructivă și educativă, recum și structura lor au o conducere centrală și locală specifică.
Conducerea și îndrumarea centrală revin Ministerului Justiției care colaborează cu Ministerul Educației și Cercetării in problemele de educație și învățământ și cu Ministerul Muncii , Solidarității Sociale și Familiei .
Conducerea locala unui centru de reeducare este asigurată de un director și, în raport cu efectivele de minori, acesta este ajutat în munca sa de unul sau doi directori –adjuncți.Aceștia sunt cadre didactic, fapt ce denotă caracterul instructiv și educativ al centrului de reeducare. Centrul de reeducare are și un consiliu profesoral ,care este organ deliberativ și de luare a deciziilor . Activitatea didactică, educativă și culturală este efectuată de un corp profesoral care își desfășoară activitatea conform unor planuri de învățământ și unor programe de muncă proprii unor instituții școlare și educative.
7.2. Internarea și repartizarea minorilor
Internarea minorului într-un centru de reeducare ,în vederea executării măsurii educative ,implică mai multe operații :a) repartizarea ,mai întâi la un anumit centru de reeducare și, apoi la una din școlile centrului ,la una din formele de calificare profesională , la una din grupele de reeducare; b) informarea minorului asupra indatoririlor și drepturilor pe care are în timpul executării măsurii educative
Dat fiind că centrul de reeducare este un complex școlar ,cu mai multe feluri de școli , cu mai multe secții , cu forme speciale de calificare profesională cu clase , forme și grupe adecvate de reeducare , minorul trebuie repartizat și cuprins într-una din aceste școli , forme și clase de activitate.
Minorii, fiind de diferite categorii(cu școală generală completă, cu absolvirea numai a unor clase din școala generală , cu școală profesională absolvită ori numai cu câte clase absolvite ) trebuie repartizate la școli corespunzătoare.Repartizarea minorilor la școlile centrului de reeducare se face in funcție de nivelul de instruire școlară , de pregătire profesională , de vârstă , de durata măsurii educative aplicate și de alte elemente. O clasa este formată din 15-20 elevi și este condusă de un educator , cu specialitate în educație .
Conform dispozițiilor legale în materie, la internarea minorului în centrul de reeducare, acesta trebuie să fie informat asupra scopurilor executării acestei măsuri educative, asupra regimului și îndatoririlor lui, asupra regulamentului de funcționare a centrului de reeducare , asupra regimului de ordine și disciplină , asupra regimului de calificare profesională , precum și asupra drepturilor minorului în școală , cât și asupra măsurilor disciplinare aplicabile în caz de abateri în timpul executării măsurii educative a internării minorului infractor într-un centru de reeducare.
7.3. Regimul executării măsurii internării minorului într-un centru de reeducare
Regimul de executare a măsurii internării într-un centru de reeducare este un regim de executare special ,adecvat unei măsuri educative și de aceea el trebuie să fie și este predominant instructiv și reeducativ, si mai putin represiv. Pe de altă parte ,măsura educativă având și caracterul de sancțiune de drept penal ce se dispune pentru săvârșirea unei infracțiuni , executarea ei va implica totuși un anumit regim de constrângere ,care presupune ordine și disciplină , regim exigent de școlarizare și calificare profesională, regim de muncă, regim cu obligații și drepturi specifice unui centru de reeducare, la nevoie, cu aplicarea de sancțiuni disciplinare.
7.3.1.Regimul de ordine și disciplină
Centrul de reeducare este o instituție de reeducare iar conviețuirea și activitățile în comun în această instituție pretind ordine și disciplină,adică anumite limitări și restricții in conduita tuturor.Pentru normala desfășurare a activităților , centrul de reeducare are un regulament de ordine interioară care cuprinde norme precise cu privire la ceea ce este permis și cu privire la ceea ce nu este permis în conduita fiecărui minor.De asemenea activitățile sunt bine precizate și ordonate: învățătură , calificare profesională, muncă, activități cultural-educative, prevăzându-se totodată și felul cum trebuie sa se organizeze și cum sa se desfășoare aceste activități.
În programul de activități un spațiu larg este alocat următoarelor patru activități: activitatea de școlarizare, activitatea de pregătire profesională, activitatea de practică profesională, activitatea de reeducare; acestea se desfășoară in ordine și disciplină.
Ordinea și disciplina mai inseamnă respect față de conducerea centrului de reeducare și corpul didactic, bună comportare și corectitudine față de ceilalți minori internați.
7.3.2.Activitatea de instruire școlară
Mulți minori care săvărșeșsc infracțiuni ,datorită condițiilor în care au crescut, nu au reușit să promoveze o școală generală ori altă școală, unii dintre ei nereușind să termine nici cele patru clase primare.Această înseamnă și un serios handicap în pregătirea profesională și orientarea comportării sociale.
In ce privește conținutul școlarizării ,al învățământului din școlile centrului de reeducare, în lege se prevede că acesta este același cu al celorlalte școli și cursuri din țară.
Reglementările legale în materie prevăd că minorii care urmează școala profesională , de regulă cei care nu au terminat școala generală și au vârsta de cel puțin 15 ani și minorii care urmează cursurile cursuri de calificare,de regulă cei care au depășit vârsta de 16 ani și au absolvit cel puțin 4 clase ale școlii generale, vor continua simultan școala generală prin învățământul seral sau fără frecvență .De subliniat că minorii din centrele de reeducare sunt puși alături și în aceleași condiții cu minorii liberi . Mai mult decât atât ,Consiliul profesoral poate aproba minorilor care au absolvit școala generală , au rezultate bune la învățătură , o comportare bună și au fost receptivi la acțiunea de reeducare , să se prezinte la examenul de admitere în liceu , dacă există licee în localitate și să frecventeze cursurile liceale.
7.3.3.Activitatea de calificare profesională
Statisticile au relevat că un procent destul de ridicat al infractorilor minori nu au o calificare profesională și mulți dintre ei nu au o pregătire în vederea obținerii unei calificări .De aici apar și dificultățile acestora de a se încadra în muncă și de a duce o viață ordonată prin muncă sistematică și continuă.
În timpul cât minorii se află internați în centrul de reeducare,calificarea lor profesională se realizează printr-una din următoarele forme :a)incadrarea într-una din școlile profesionale ale centrului de reeducare profilate pe anumite feluri de specialități ; b) încadrarea la unul din cursurile de calificare existente în centrul de reeducare .Cursurile de calificare pot fi urmate de către minori care au cel puțin 4 clase elementare și au depășit vârsta de 16 ani; cursurile de calificare se deosebesc de școlile profesionale prin aceea că sunt de scurtă durată iar latura teoretică este mai restrânsă
7.3.4. Regimul de muncă
Munca este o componentă importantă și indispensabilă a executării acestei măsuri educative, unul dintre scopurile acesteia fiind pregătirea pentru muncă și deprinderea de a munci.Munca se poate organiza în cadrul cursurilor de calificare ale agenților economici pe bază de contracte scrise ce se vor încheia între acestea și centrele de reeducare. Minorii care au o calificare pot presta munca in care sunt calificați dar pot fi folosiți la muncă mai mult de 6 ore pe zi și 30 de ore pe săptămână(art.59 alin.2 Legea nr.275/2006)
7.3.5.Participarea la activitatea de reeducare
O componentă esențială a regimului de executare a măsurii internării într-un centru de reeducare privește educarea și reeducarea minorului.Deși are legătură cu școlarizarea , cu instrucția școlară, această trăsătură nu se confundă cu ele; educarea și reeducarea ,înseamnă îndeosebi ,formarea unor deprinderi și trăsături de caracter și de atitudini sociale , pe care la rândul lor , se grefează buna conduită și încadrarea în societate..Prin educare și reeducare se dezvoltă trăsături de caracter, cum sunt: cinstea, respectul față de oameni ,deprinderea de a munci , respectul față de muncă și față de bunurile altuia sau cele publice , respectul față de normele de conduită socială și morală.Pentru aceasta este nevoie de educatori, de exemple corespunzătoare de conduită, de stimulare și atenție din partea educatorilor , cât și din partea tuturor acelora care iau parte la un asemenea proces(cadre didactice, supraveghetori).
De menționat ca, deși vorbim de educarea minorilor ,in realitate este vorba mai mult de reeducarea acestora, în sensul că o bună perioadă de timp , educarea acestora a lipsit sau a fost greșită și, în consecință , mult timp minorul s-a format , sub raportul trăsăturilor de caracter , în sens negativ
La unii minori s-au dezvoltat , datorită mediului familial (părinți despărțiți, părinți vicioși, uneori infractori) ori datorită anturajului (prieteni, stradă, cartier) trăsături negative ca: minciuna , necinstea, hoția, lipsa de respect față de sănătatea și demnitatea altuia, lipsa de respect față de bunurile altuia etc.
Întregul proces de reeducare implică existența unei premise principale, anume cunoașterea psihică a minorului, pentru realizarea căreia ,la repartizarea în centrul de reducare ,minorul este insoțit de o fișă psihologică și pedagogică , care, însă, trebuie completată mereu, fiind că altfel cunoașterea minorului este parțială și fragmentară.Principalele căi de desfășurare a procesului de educare și reeducare sunt: acțiunea de influențare educativă desfășurată de către educatorii de la locul de executare a măsurii educative ,acțiunea de influențare educativă din partea tuturor persoanelor cu care minorul vine în contact în centrul de reeducare și acțiunile educative desfășurate în centrul de reeducare.
acțiunea educativă exercitată de educator este prima cale de formare educativă a minorului ;principalul scop al acestei acțiuni este cunoașterea minorului sub multiple aspecte: nivel mental (capabil, mai puțin capabil, incapabil), temperament (nervos, iute, impulsiv, stăpânit ,nestăpânit , introvertit, extrovertit), caracter, tendințe (sociabil, nesociabil, lacom, avar, cinstit, necinstit), nivel de cunoștințe etc. La fel de importantă este cunoașterea mediului familial , precum și a mediului social mai larg , cu tendințe de integrare socială ori, dimpotrivă, cu tendințe nocive sau chiar antisociale (grupuri de rău-făcători,găști de cartier).Educatorul va insista pe corectarea tendințelor negative(agresivitate, violență,lipsa stăpânirii de sine) și va persevera in dezvoltarea tendințelor ,a impulsurilor psihice pozitive. Corijarea trăsăturilor morale ale minorilor constituie prima garanție în orientarea acestora spre muncă cinstită, spre formarea respectului față de cei dinjur și față de normele de conviețuire socială.
Procesul educativ și reeducativ este condus și influențat nu numai de către educator ,ci și de către întreaga ambianță, de către persoanele cu care minorul vine în contact în centrul de reeducare, de la director și profesor până la personalul de supraveghere a minorilor.Profesorii , întregul corp profesoral ,sunt obligați , mai mult ca în orice școală ,să îmbina activitatea instructivă , activitatea de transmitere de cunoștințe , cu activitatea reeducativă, cu transmiterea de idei morale, cu formarea de caractere sociale.Numai observând in jurul său exemple de bună conduită morală, de cinste și corectitudine, minorul va ajunge treptat să trăiască și el moral și corect.
În afară de acțiunile și influențele reeducative , în centrul de reeducare se programează și organizează acțiuni speciale cu caracter reeducativ : conferințe, referate , comunicări, în cadrul cărora se fac expuneri ,lecții, au loc discuții pe teme de comportare imorală ori antisocială, încurajându-se primele și combătându-se celelalte .Indicat este ca astfel de acțiuni să fie concrete , exemplificative și luate din practică , din viață(exemple se pot lua chiar din centrul de reeducare , diferite cazuri de comportări bune și apreciate pozitiv ori diferite abateri sau încălcări ale ordiniii și disciplinei urmate de atitudini de dezaprobare ). Accentul trebuie pus pe factorul emoțional ,pe elemente vii ,care sunt mai ușor înțelese și mai bine recepționate de minori.
Trebuie enumerată și folosirea mass-media (radio, televiziune, presă). Astfel, transmiterea de filme cu subiecte morale, sociale poate contribui benefic la formarea caracterelor minorilor.
7.3.6.Indatoririle și drepturile minorilor
Regimul de executare a măsurii educative a internării într-un centru de reeducare este reglementat prin lege ,existând dispoziții referitoare la poziția juridică a minorilor în centrul de reeducare, adică privitoare la obligațiile și drepturile minorilor pe durata internării
A.Îndatoriri
Pe durata internării în centrul de reeducare, minorului îi revin următoarele îndatoriri:
să cunoască și să respecte regulile de ordine interioară ; aceste reguli , înscrise în regulamentul de ordine interioară a centrului de reeducare , privesc comportarea minorului și respectul datorat conducerii și personalului centrului (directori, profesori,personal administrative , personal de supraveghere)
să participle cu regularitate la cursurile și la activitatea practică ;aceasta este o îndatorire principală ,fiindcă ea vizează conținutul principal al măsurii educative ,specificul ei, adică învățătura , calificarea profesională, practica de calificare și efectuarea muncii pe care este ținut să o depună în centrul de reeducare
să-și însușească temeinic cunoștiințele ce i se predau la școala generală ori în școala profesională (la cursuri de zi, serale ori fără frecvență) și în cadrul oreleor de practică din aceste școli ,la cursurile de calificare și la practica de calificare;
minorul este obligat să respecte programul de activitate stabilit pentru toate aceste activități
să păstreze cu grijă bunurile proprietate publică (bunurile proprietatea centrului de reeducare ca și bunurile proprietate de la locurile de muncă);
minorul este obligat să respecte și proprietatea personală a persoanelor cu care vine în contact în centrul de reeducare
să participe la acțiunile inițiate și organizate de centrul de reeducare,de către responsabilii de la locurile de muncă și de către alte persoane care au sarcini în acest scop ; este vorba de acțiuni culturale, acțiuni educative și acțiuni sportive; participarea la asemenea acțiuni fiind de natură să contribuie la întărirea simțului de colaborare și cooperare cu alți oameni și sporește rolul educativ .
B.Drepturi
Un alt mijloc important de influențare în bine a condamnaților minori îl constituie drepturile acordate acestora pe timpul executării acestei măsuri educative. Minorii față de care s-a luat măsura educativă a internării într-un centru de reeducare au următoarele drepturi:
de a primi corespondență, pachete cu alimente și îmbrăcăminte, bani și orice alte bunuri care nu dăunează dezvoltării fizice și morale
de a primi vizite din partea membrilor de familie și a altor persoane
Toate aceste drepturi sunt menite să asigure păstrarea legăturii minorului cu familia, cu rudele, cu prietenii, dat fiindcă asemenea legătură constituie un suport moral pentru minor ,îl stimulează în eforturile de a se îndrepta în perspective întoarcerii în familie și între prieteni.În plus pachetele cu alimente și îmbrăcăminte constituie un ajutor pentru minor în timpul internării.
Potrivit legii minorii au dreptul la hrană, cazarmament, echipament și alte mijloace de existență ; de altfel mijloacele financiare ale centrului de reeducare sunt asigurate de către stat ,urmând ca o bună parte din aceste cheltuieli să fie acoperite din reținerile ce se fac din remunerarea muncii minorilor.
Comparativ cu drepturile condamnaților minori care execută pedeapsa închisorii în regim de penitenciar, drepturile minorilor internați într-un centru de reeducare sunt mult mai largi.
7.3.7.Măsuri disciplinare
Executarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare implică ordine și disciplină, o respectare riguroasă a obligațiilor impuse minorilor și o netolerare a încălcării acestora, pentru că numai într-un asemenea climat este posibilă corectarea și reeducarea minorilor.Desigur fermitatea și rigurozotatea aplicării și executării de sancțiuni trebuie să fie împletită cu umanism și dreptate din partea celor care stabilesc și supraveghează executarea acestor sancțiuni.
A.Incălcări disciplinare
Aplicarea măsurilor disciplinare este determinată de existența unor încălcări ale obligațiilor ce revin minorilor în timpul executării măsuri educative.Astfel absențele, întârzierile repetate de la lecții ori de la orele de practică, actele de indisciplină ori lipsa de respect față de profesori, educatori ori supraveghetori , nepregătirea în mod repetat a lecțiilor ,actele de tulburare a conviețuirii în centrul de reeducare,adresarea de insulte personalului centrului,actele de agresiune,actele de sustragere de bunuri ori bani de la alți minori ,actele de distrugere ori deteriorare gravă a bunurilor proprietate publică ,încercările de plecare din centru constituie abateri și încălcări evidente ale ordinii și disciplinei interioare.Astfel de încălcări trebuie să prezinte o anumită gravitate,să prezinte o anumită gravitate, să prezintă o anumită periculozitate pentru desfășurarea normală a activității în centrul de reeducare și ele trebuie să fie cercetate și stabilite cu obiectivitate și exactitate, fiindcă altfel aplicarea măsurilor disciplinare s-ar transforma în acte de șicană ori nedreptăți și ar produce efecte contrare celor scontate.
B.SANCȚIUNILE DISCIPLINARE
Combatrea încălcărilor și abaterilor de la disciplina și ordinea interioară din centrul de reeducare se face prin aplicarea unui anumit fel de sancțiuni și anume măsuri disciplinare,care sunt:
a )mustrarea în fața colectivului de minori sau a consiliului profesoral care este o sancțiune disciplinară morală constând întro dezaprobare ,într-o dojenire pentru abaterea comisă și printr-o avertizare ca pe viitor minorul să nu mai comită astfel de faptă.
b) mustrarea disciplinară în altă clasă paralelă
c) izolarea de colectiv pe o perioadă de până la 10 zile ,timp în care se stabilește un program corespunzător
d) mutarea disciplinară într-un alt centru de reeducare ;se ia în cazuri de abateri grave, precum:insulte, acte de agresiune față de colegi,insubordonarea gravă față de personalul centrului de reeducare
Primele trei măsuri disciplinare se aplică de către directorul centrului iar mutarea disciplinară se aplică de către organul superior centrului de reeducare, la propunerea consiliului profesoral al centrului
e) separarea într-o secție cu regim restrictiv este o sancțiune disciplinară și mai severă decăt precedenta.
7.3.8.Fapte de bună purtare și recompense
A.Fapte de bună purtare
La fel ca într-un proces normal de educare ,unde se acordă premii ca rasplată a meritelor și faptelor bune, tot astfel și într-un proces de reeducare a minorilor sancționați penal și obligați să execute o măsură educativă este necesar să se recompenseze buna conduită și faptele de merit dovedite în timpul executării măsurii educative. Categorii de fapte bune:
fapte de bună purtare, cum sunt cele de respect față de profesori,educatori, specialiști ,personalul administrativ și de supraveghere , fapte de ajutorare a colegilor și a altor persoane din centrul de reeducare;
rezultate bune la învățătură ,exprimate în frecvența regulată la lecții și practică, pregătirea regulată și conștiincioasă a lecțiilor, obținerea de note bune, ajutorarea colegilor
stăruința în muncă manifestată prin disciplină la locul de muncă, respectarea programului de muncă, efectuarea normelor de muncă, păstrarea și grija față de bunurile proprietate publică ori proprietate privată sau personală
deprinderea unei meserii ,exprimată în însușirea unei meserii ,fie de către cel ce nu a avut o meserie,fie de către cel ce învață o meserie
receptivitate la măsurile de reeducare , exteriorizată în participarea cu interes la acțiunile educative desfășurate de către educatori și profesori, de către conducerea centrului și personalului acestuia.Această receptivitate se exprimă în bunele rezultate observate în conduita și comportarea minorului;
fapte deosebit de pozitive sunt de merit; de exemplu actul de salvare a unui alt minor de la pericol grav ori actul de salvare a unor bunuri
B. Recompense
Potrivit legii pentru faptele de bună purtare se pot acorda următoarele recompense:
evidențierea în fața colectivului de minori sau a consiliului profesoral ,prin citarea minorului și prezentarea lui în fața colectivului ori a consiliului, arătându-se succesele la învățătură ,disciplină și stăruința în muncă
încredințarea unor sarcini de răspundere în cadrul grupului de minori, de exmplu, încredințarea supravegherii unui grup de minori la orele de pregătire a lecțiilor ori încredințarea sarcinii de conducere a colectivului de colegi la o acțiune culturală
acordarea de premii pentru rezultatele obținute la învățătură ,îndeosebi minorilor care in mod evident, sunt deosebit de silitori și sunt fruntași la învățătură.O recompensă stimulatoare este și trimiterea minorului în tabere ori învoirea ieșirii duminica sau în zilele de sărbători legale în localitatea în care centrul de reeducare își are sediul
recompensa constând în învoirea de a merge în familie pe timpul vacanțelor școlare ,dacă familia oferă condiții corespunzătoare .Această recompensă este importantă deoarece contactul cu familia este destul de stimulator pentru îndreptarea minorului și pentru lărgirea posibilităților de reintegrare socială ulterioară.
7.4. TERMINAREA EXECUTĂRII MĂSURII EDUCATIVE A INTERNĂRII ÎNTR-UN CENTRU DE REEDUCARE
7.4.1.Terminarea executării măsurii educative
Executarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare se face după aceleași reguli juridice ca și executarea pedepsei privative de libertate,în sensul că executarea s termină la data împlinirii duratei pe care s-a dispus măsura educativă.Există însă și câteva note specifice: măsura internării într-un centru de reeducare se ia pe timp nederminat însă nu poate dura decât pănă la împlinirea vărstei de 18 ani,în mod excepțional ea poate dura până la împlinirea vârstei de 20 ani dacă aceasta este necesar pentru realizarea scopului internării.
Așadar terminarea exeutării măsurii educative se face în modalități și termene ce prezintă unele particularități, determinate în primul rând de faptul că este vorba de minori(14-18 ani) și că la împlinirea vârstei de 18 ani ei devin majori susceptibili de alte măsuri de reeducare,chiar dacă își continuă executarea într-un centru de reeducare.În al doilea rând, faptul că executarea se face într-un centru de reeducare ,aceasta este influențata de împrejurarea că minorii urmează anumite școli care au o anumită durată iar terminarea executării măsurii educative trebuie să se adapteze,pe cât posibil, și acestor termene.
7.4.2.Liberarea definitivă
Conducerea Centrului de Reeducare este obligată să cunoască situația fiecărui minor internat care execută măsura educativă. Această cunoaștere se referă la felul cum se desfășoară școlarizarea, munca și reeducarea minorului.Dar se ține de asemenea evidența duratei internării și a termenului terminării executării măsurii și a liberării definitive a minorului.
Cu privire la momentul în care intervine liberarea definitivă a minorului având în vedere faptul că măsura educativă a internării într-un centru de reeducare se poate dispune pe termen nedeterminat însă nu poate dura decât pînă la împlinirea vârstei de 18 ani, putând fi prelungit cu cel mult 2 ani, daca aceasta este necesară pentru pentru realizarea scopului urmărit,se pot ivi următoarele situații:
a)minorul a beneficiat de liberare înainte de a deveni major, caz în care liberarea definitivă intervine până la împlinirea de către acesta a vârstei de 18 ani
b)minorul a executat măsura educativă în întregime în centrul de reeducare, caz în care liberarea intervine la împlinirea vârstei de 18 ani
c)pentru realizarea scopului internării a fost necesară prelungirea internării, caz în care liberarea definitivă intervine la expirarea duratei pe care internarea a fost prelungită,dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 20 de ani.
7.5.Date statistice
Numărul minorilor internați in centre de reeducare în intervalul 1990-2004 :
De menționat că în țara noastră sunt următoarele centre de reeducare: Buziaș,Găești și Târgu-Ogna.
E. Internarea intr-un institut medical-educativ
1. Concept si caracterizare
Măsura internării intr-un institut medical-educativ aste a doua măsura privativa de libertate. Ea are insa un caracter mixt:
– medical si
– educativ.
Aceasta măsura, potrivit dispoziției din art.105 C.pen., se ia fata de minorul care, din cauza stării sale fizice sau psihice are nevoie de un tratament medical si implicit de un regim special de educație, corespunzător stării sale.
Condiții de folosire a măsurii
Măsura se ia fata de minorii infractori, deci care răspund penal, iar nu fata de cei iresponsabili fata de care nu pot fi luate nici un fel de masuri educative.
Specific acestora este doar faptul ca starea lor fizica sau psihica reclama atât ingrijiri medicale, cat si un regim educativ care se aplica concomitent cu tratamentul medical.
Prin aceasta, măsura educativa a internării intr-un institut medical educativ, se deosebește de măsura de siguranța a internării medicale (art.l 14 C.pen.), care consta exclusiv din tratament medical.
Măsura internării intr-un institut medical-educativ va fi luata doar fata de minorii care prezintă anomalii fizice, infirmități (surzi, muti,orbi,diformi) sau atinși de anumite maladii grave (epilepsie) si care inainte de săvârșirea faptei prevăzute de legea penala au primit oarecare educație si poseda discernământul necesar răspunderii penale
Starea deficitara trebuie sa existe in momentul dispunerii măsurii internării.
Acești minori, daca se cuvine sa fie sancționați pentru fapta lor penala, nu trebuie sa ramana in afara acțiunii de ocrotire sociala a minorilor, ocrotire care in acest caz li se va da sub forma medicala si cea educativa, prin luarea măsurii internării intr-un institut medical-educativ, prevăzuta de legea penala.
Aceasta măsura educativa nu trebuie confundata cu măsura de siguranța a internării medicale, aceasta din urma luandu-se pentru înlaturarea unei stări de pericol.
3.Durata măsurii
Durata internării intr-un institut medical-educativ este tot nedeterminata, ca si in cazul internării intr-un centru de reducare, insa nu poate dura decât pana la implinirea vârstei de 18 ani.
Daca intre timp minorul implineste 18 ani, măsura internării poate fi prelungita pe o durata de cel mult doi ani, daca aceasta este necesara pentru relizarea scopului internării (art.106 alin.2 C.pen.).
4.Ridicarea si revocarea măsurii
Potrivit art.106 alin. 1 C.pen., măsura trebuie sa fie ridicata de indata ce a dispărut cauza care aimpus luarea acesteia.
Ridicarea măsurii se impune de către instanța care a judecat cauza in prima instanța (art.491 alin.2 C.proc.pen.).
Cauza care a determinat luarea măsurii este insa complexa, ea consta pe de o parte din starea fizica sau psihica a minorului, stare ce reclama supunerea la un tratament,si pe de alta parte din necesitatea simultana de a supune pe minorul infractor unei masuri de educare, necesitate care s-a făcut simțită tocmai datorita faptei penale pe care acesta a savarsit-o.
Asa fiind, ridicarea măsurii internării in institutul medical-educativ va putea avea loc atunci când starea fizica su psihica a minorului a fost remediata datorita tratamentului medical, iar educația acestuia a fost realizata, existând dovezi temeinice ca minorul are o conduita buna, este sarguitor la învățătura si isi da silința sa capete o pregătire profesionala.
Daca a dispărut insa numai cauza privind starea fizica sau psihica, dar nu exista dovezi de îndreptare a minorului, instanța va înlocui măsura internării intr-un institut medical -educativ cu cea a internării intr-un centru de reducare (art.106 C.pen.).
In schimb, in cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, in timpul internării intr-un institut medical-educativ, consecința pentru minor este identica cu cea pentru minorul internat intr-un centru de reeducare (art.108 alin.2 C.pen.) si anume, in raport de gravitatea faptei noi, instanța poate fie sa mențină măsura luata anterior, fie o poate revoca daca pentru noua infracțiune aplica pedeapsa închisorii.
Revocarea sau menținerea măsurii in cazul săvârșirii unei noi infracțiuni se rezolva de instanța care judeca noua infracțiune (art.492 C.proc.pen.).
Daca nu s-a dispus prelungirea măsurii in condițiile art.106 alin.2 C.pen. si nici nu s-a hotărât ridicarea acestei masuri inainte de majorat (art.106 alin.l), măsura încetează de drept la împlinirea vârstei de 18 ani,cand este obligatorie liberarea minorului, devenit major, fara nici o dispoziție din partea instanței
Capitolul al-III-lea
REGLEMENTAREA MĂSURILOR EDUCATIVE ÎN NOUL COD PENAL
Măsurile educative
Arf. 115. – Măsurile educative care se pot lua față de minor sunt:
a), mustrarea;
b). libertatea sub supraveghere;
c). libertatea sub supraveghere severa;
d). internarea într-un centru de reeducare;
e). internarea într-un institut medical – educativ.
Masurile educative
Art. 181. – Masurile educative care se pot lua față de minor sunt:
a), mustrarea;
b). libertatea supravegheată;
c). Internarea într-un centru de reeducare;
d), internarea într-un institut medical – educativ.
Noul Cod penal prevede, in plus față de Codul penal anterior, o nouă măsură de educativă – libertatea sub supraveghere severă.
1.Mustrarea
Art. 116. (1) Măsura educativă a mustrării constă în dojenirea minorului, în arătarea gravități faptei săvârșite, în sfatuirea minorului să se poarte în așa fel încât să dea dovadă de îndreptare, atrăgându-i-se totodată atenția că dacă va săvârși din nou o infracțiune , se va lua față de el o măsură mai seceră sau i se va aplica o pedeapsă.
(2)Măsura mustrării nu se poate lua dacă minorul a devenit major la data judecării.În acest caz în locul măsurii educative a mustrării se dispune amenda sub forma zilelor amendă între 5 și 10 zile,fiecare zi fiind socotită între 50.000 și 100.000 lei sau muncă în folosul comunității pe o perioada intre 25 și 50 ore.
Art.102 – Măsura educativă a mustrării constă în dojenirea minorului, în arătarea pericolului social al faptei săvârșite, în sfatuirea minorului să se poarte în așa fel încât să dea dovadă de îndreptare, atrăgându-i se totodată atenția, că dacă va săvârși din nou o infracțiune, se va lua față de el o măsură mai severa sau i se va aplica o pedeapsă.
Explicații comparative
Noul Codul penal a introdus un alineat care nu are corespondent în vechiul Cod penal .Această completare adusă de noul Cod penal are menirea de a rezolva situațiile apărute în practică referitoare cazurile în care la data judecării cauzei minorii au deveni majori. Noua reglementare prevede că, în asemenea cazuri, măsura mustrării nu se poate lua, în acest caz în locul măsurii educative a mustrării se dispune amenda sub forma zilelor — amendă între 5 și 10 zile, fiecare zi fiind socotită între 50.000 și 100.000 lei sau muncă în folosul comunității pe o perioadă între 25 și 50 de ore.
2.Libertatea sub supraveghere
Art.117 – (1) Măsura educativă a libertății sub supraveghere constă în lăsarea minorului în. libertate pe timp de un an sub supraveghere părinților săi, a celui care 1-a adoptat sau a tutorelui. Dacă aceștia nu pot asigura supravegherea în condiții satisfăcătoare, instanța dispune încredințarea minorului, pe același interval de timp, unei persoane de încredere, de preferință unei rude apropiate, la cererea acesteia.
(2) Instanța pune in vedere, celui care i s-a încredințat supravegherea îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării lui. De asemenea, i se pune în vedere că are obligația să înștiințeze instanța de îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau a săvârșit din nou o infracțiune
(3) Instanța poate să impună minorului respectarea uneia sau mai multora din următoarele obligații:
a) să ne frecventeze anumite locuri stabilite;
b) să nu intre în legătură cu anumite persoane și, dacă a fost contactat de acestea, să anunțe de îndată;
c)să frecventeze cursuri școlare din învățământul general obligatoriu;
d) să presteze o activitate neremunerată într-o instituție de interes public fixată de instanță, cu o durată între 50 și 100 ore, de maximum 3 ore pe zi, după programul școlar, în zilele nelucrătoare și în vacanță.
(4) instanța atrage atenția minorului asupra consecințelor comportării sale.
(5) După luarea măsurii libertății sub supraveghere, instanța încunoștințează școala unde minorul învață sau unitatea la care este angajat și, după caz, instituția la care prestează activitatea stabilită de instanță.
(6) Dacă înăuntrul termenului prevăzut în alin. (1) minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui ori săvârșește o infracțiune, instanța revocă libertatea sub supraveghere severă, fie măsura internării într-un centru de reeducare sau îi aplică o pedeapsă.
(7) Dacă minorul a devenit major la data judecății, se dispune în locul măsurii educative a libertății sub supraveghere, amenda sub forma zilelor amendă de la 10 zile la 20 zile, fiecare zi fiind socotită între 50.000 și 200.000 lei sau muncă în folosul comunității pe o perioadă între 50 si 150 ore.
Libertatea supravegheată
Art 103 – Măsura educativă a libertății supravegheate constă în lăsarea minorului în libertate pe un timp de un an, sub supraveghere deosebită. Supravegherea poate fi încredințată, după caz, părinților minorului, celui care 1-a înfiat sau tutorelui.
Dacă aceștia nu pot asigura supravegherea în condiții satisfăcătoare, instanța dispune încredințarea sepravegherii minorului, pe același interval de timp, unei persoane de încredere, de preferință unei rude mai apropiate, la cererea acesteia, ori unei instituții legal însărcinate cu supravegherea minorilor.
(2) Instanța pune în vedere, celui căruia i s-a încredințat supravegherea, îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării lui. De asemenea , i se pune în vedere că are obligația să înștiințeze instanța de îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală.
(3) Instanța poate să impună minorului respectarea uneia sau mai multora din următoarele obligații:
a) să nu frecventeze anumite locuri stabilite;
b) să nu intre in legătură cu anumite persoane;
c) să presteze o activitate neremunerată într-o instituție de interes public fixată de Instanță, cu o durată între 50 și 200 de ore. De maximum 3 ore pe zi, după programul de școală, în zilele nelucrătoare și în vacanță.
(4) Instanța atrage atenția minorului asupra consecințelor comportării sale.
(5) După luarea măsurii libertății supravegheate, instanța încunoștințează școala unde minorul învață sau unitatea la care este angajat și, după caz, instituția la care prestează activitatea stabilită de instanță.
(6) Dacă înăuntrul termenului prevăzut în alin. (1) minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele , ori săvârșește o faptă prevăzută de legea penală, instanța revocă libertatea supravegheată și ia față de minor măsura internării într-un centru de reeducare. Daci fapta prevăzută de legea penală constituie infracțiune, instanța ia măsuri internării sau aplică o pedeapsă.
(7) Termenul de un an prevăzut în alin. (1) curge de la data punerii în executarea a libertății supravegheate.
Aspecte diferențiale
O primă deosebire se referă la situația în care trebuie revocată măsura libertății sub supraveghere, caz în care legea prevede că se va lua față de minorul în cauză fie libertatea severă, fie măsura internării într-un centru de reeducare ori se va aplica o pedeapsă. Alt aspect diferențial constă în introducerea unui nou alineat (nr 7) înaintea ultimului alineat prin care este rezolvată situația în. care minorul devine major în timpul judecării cauzei.
Intr-o asemenea ipoteză, în locul măsurii educative a libertății sub supraveghere se va aplica amenda sub forma zilelor – amendă de la 10 zile la 20 zile, fiecare zi fiind socotită între 50.000 și 200.000 lei sau muncă în folosul comunității pe o perioada între 50 și 150 de ore. O altă deosebire între cele două texte o reprezintă conținutul alin. (1) din noua reglementare, în care nu mai sunt prevăzute, printre subiecții cărora pot fi încredințați minorii supuși măsurii educative a libertății sub supraveghere, instituțiile specializate în supravegherea minorilor. Această posibilitate este prevăzută însă în cazul luării măsurii de siguranță a libertății sub supraveghere severă.
3.Libertatea sub supraveghere severă
Art. 118 – (1) Măsura educativă a libertății sub supraveghere severă consta in lăsarea minorului în libertate pe o perioadă între un an și 3 ani, sub supravegherea unei instituții legal însărcinate cu supravegherea minorilor sau a serviciilor de reintegrare socială și supraveghere.
(2) Supravegherea poate consta în includerea minorului în programe de reintegrare socială, precum și în acordarea de asistență și consiliere. Pe durata supravegherii severe, instanța poate să impună minorului respectarea uneia sau mai multora din obligațiile prevăzute în art. 117 alin, (3).
(3) Dispozițiile din art. 117 alin. (2), (4) – (6) și (8) se aplică în mod corespunzător.
(4) Dacă minorul a devenit major la data judecării se dispene în locul măsurii educative a libertății sub supraveghere severă o amendă sub forma zilelor – amendă între 15 și 30 de zile, fiecare zi fiind socotită între 50.000 și 300.000 lei sau muncă în folosul comunității pe o perioadă între 100 și 200 de ore.
Explicații
Libertatea sub supraveghere severă este ca natura o specie a libertății sub supraveghere, diferența specifică constituind-o perioada pentru care se poate dispune și angrenarea obligatorie, în activitatea educativă, a unor instituții din domeniul asistenței și reintegrării sociale.
Într-adevăr, în timp ce măsura educativă a libertății sub supraveghere constă în lăsarea minorului în libertate pe un timp de un an sub supravegherea părinților lui, a celui care 1-a adoptat sau a tutorelui, în cazul libertății sub supravegherea severă încredințarea se va face unei instituții specializate sau către serviciile de reintegrare socială și supraveghere. Dacă aceștia nu pot asigura supravegherea în condiții satisfăcătoare, instanța poate dispune încredințarea minorului, pe același interval de timp, unei persoane de încredere, de preferință unei rude apropiate, la cererea acesteia. Măsura libertății sub supraveghere severă se dispune în toate cazurile prin încredințarea minorului unei instituții specializate, fie unei instituții legal însărcinate cu supravegherea minorilor, fie unui serviciu de reintegrare socială și supraveghere. Cât privește durata libertății sub supraveghere severă, acesta poate avea o durată cuprinsă între un an și 3 ani.
4.Internarea într-un centru de reeducare
Art. 119 – (1) Măsura educativă a internării într-un centru de reeducare se dispune ce privire la minorul care, în raport cu gravitatea faptei săvârșite și cu nevoile de reeducare, are posibilitatea de a se îndrepta chiar fără a i se aplica o pedeapsă. În timpul internării i se asigură minorului posibilitatea de a dobândi educația necesară și o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile sale.
(2) Măsura se va lua pe timp nedeterminat, însă nu poate dura decât până la împlinirea vârstei de 18 ani. In mod excepțional, măsura educativă a internării poate dura până la împlinirea vârstei de 20 ani, dacă minorul a comis fapta la o dată apropiată vârstei de 18 ani sau dacă gravitatea faptei săvârșite, nevoile de reeducare a minorului și necesitatea continuității procesului său de pregătire justifică acestea.
(3) Dacă în perioada internării într-un centru de reeducare minorul săvârșește din, nou o infracțiune pentru care se apreciază că este necesar să i se aplice o pedeapsă privativă de libertate, instanța revocă internarea și aplicarea pedepsei. In cazul când instanța nu consideră că este necesară aplicarea pedepsei, se menține măsura internării.
(4) Dacă se descoperă, după pronunțarea unei hotărâri prin care s-a dispus internarea minorului într-un centru de reeducare, că minorul săvârșise o infracțiune concurentă pentru care se apreciază că este necesar să i se aplice o pedeapsă privativă de libertate, instanța revocă internarea și aplică pedeapsa. În cazul când instanța nu consideră că este necesară aplicarea pedepsei, se menține măsura internării.
(51 Dacă se descoperă, după pronunțarea unei hotărâri prin care s-a dispus internarea minorului într-un centru de reeducare, că minorul suferise pentru o infracțiune concurentă și o condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, măsura internării se revocă.
(6) Dacă minorul a devenit major la data judecării, se poate dispune internarea într-un centru de reeducare până la împlinirea vârstei de 20 de ani sau, în. locul măsurii educative a internării într-un centrii de reeducare, se poate dispune amenda sub forma zilelor – amendă între 20 și 50 de zile, fiecare zi fiind socotită între 50.000 și 350.000 lei sau munca în folosul comunității pe o perioadă între 100 și 300 de ore.
5.Internarea întru-un institut medical – educativ
Art. 120 – (1) Măsura internării într-un institut medical – educativ se ia față de minorul care din cauza stării sale fizice sau psihice, are nevoie de un. tratament medical și de un regim special de educație.
(2) Măsura se ia pe timp nedeterminat, însă nu poate dura decât până la împlinirea vârstei de 18 ani.
(3) Măsura poate fi ridicata și înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, dacă a dispărut cauza care a impus luarea acesteia. Dispunând ridicarea măsurii instanța poate să ia față de minor măsura internării într-un centru de reeducare.
(4) Dispozițiile art. 119 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
(5) Dacă minorul a devenit major la data judecării, se poate dispune internarea într-un institut medical – educativ până la împlinirea vârstei de 20 de ani sau, în locul măsurii educative a internării într-un institut medical – educativ, se dispune obligarea la tratament medical și amenda sub forma zilelor – amendă între 10 și 20 de zile, fiecare zi fiind socotită între 50.000 și 200.000 iei sau munca în folosul comunității pe o perioadă între 50 și 150 de ore.
Internarea într-un centru de reeducare
Art. 104 – (1) Măsura educativă a internării într-un centru de reeducare se ia în scopul reeducări minorului, căreia i se asigură posibilitatea de dobândi învățătura necesară și o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile sale.
(2) Măsura internării se ia față de minorul în privința căruia celelalte măsuri educative sunt neîndestulătoare.
Internarea într-un institut medical – educativ
Art.105 – Măsura internării într-un institut medical – educativ se ia față de minorul care, din cauza stării sale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical și de un regim special de educație.
Durata măsurilor
Art. 106 – (1) Măsurile prevăzute în art. 104 și 105 se iau pe timp nedeterminat, însă nu pot dura decât până la împlinirea vârstei de 18 ani. Măsura prevăzută în art. 105 trebuie să fie ridicată de îndată ce a dispărut cauza care a impus luarea acesteia. Instanța, dispunând ridicarea măsurii prevăzute în art, 105, poate, dacă este cazul, să ia față de minor măsura internării într-un centru de reeducare.
(2) La data când minorul devine major, instanța poate dispune prelungirea internării pe o durată de cel mult 2 ani, dacă aceasta este necesară pentru realizarea scopului internării.
Explicații comparative
Internarea într-un centru de reeducare
Noul Cod penal a reformulat substanțial conținutul textelor materiei măsurii educative a internării într-un centru de reeducare. In alin. (1) al art, 119 se precizează că măsura se dispune ce privire la minorul care, în raport cu gravitatea faptei săvârșite și cu nevoile de reeducare, are posibilitatea de a se îndrepta chiar fără a i se aplica o pedeapsă. în acest text se regăsește practic într-o altă formulare și conținutul art. 114 alin. (2). In schimb, noul Cod penal nu a mai preluat conținutul alin. (2) al art 104 din vederea reglementare, care se referă la caracterul subsidiar al măsurii internării într-un centru de reeducare față de celelalte măsuri educative.
Cât privește posibilitatea ca măsura internării într-un centru de reeducare să depășească vârsta de 18 ani, noul Cod penal prevede o asemenea posibilitate numai în mod excepțional, până la împlinirea vârstei de 20 de ani, dacă minorul a comis fapta la o dată apropiată vârstei de 18 ani sau dacă gravitatea faptei săvârșite, nevoile de reeducare ale minorului și necesitatea asigurării continuității procesului de pregătire a minorului justifică aceasta. în vechea reglementare se prevede numai că la data când minorul devine major instanța poate dispune prelungirea internării pe o durată de cel mult 2 ani, dacă aceasta este necesară pentru realizarea scopului internării.
Noul Cod penal prevede posibilitatea revocării internării într-un centru de reeducare în trei cazuri, și anume: dacă perioada internării într-un centru de reeducare minorul săvârșește din nou o infracțiune pentru care se apreciază că este necesar să i se aplice o pedeapsă privativă de libertate; dacă se descoperă după pronunțarea unei hotărâri prin care s-a dispus internarea minorului într-un centru de reeducare că minorul săvârșise o infracțiune concurentă pentru care se apreciază că este necesar să i se aplice o pedeapsă privativă de libertate; dacă se descoperă, după pronunțarea unei hotărâri prin care s-a dispus internarea minorului într-un centru de reeducare, că minorul suferise pentru o infracțiune concurentă și o condamnare la o pedeapsă privativă de libertate.
O altă prevedere fără corespondent în vechea reglementare este cea referitoare la regimul sancționator al făptuitorului minor care la data judecării cauzei a devenit major. Astfel, se menționează că, dacă minorul a devenît major la data judecării, se poate dispune internarea într-un institut medical – educativ până la împlinirea vârstei de 20 ani, iar în locul măsurii educative a internării într-un institut medical – educativ, se poate dispune obligarea la tratament medical și amenda sub forma zilelor amendă între 10 și 20 de zile, fiecare zi fiind socotită între 50.000 și 200.000 lei sau muncă în folosul comunității pe o perioadă între 50 și 150 de ore.
Internarea într-un institut medical – educativ
Principalul aspect diferențial al reglementărilor succesive îl constituie dispoziția referitoare la posibilitatea internării într-un institut medical – educativ a minorilor care la data judecării au devenit majori. In alineatul ultim al art. 120 se prevede că, dacă minorul a devenit major la data judecării, se poate dispune internarea într-un institut medical -educativ până la împlinirea vârstei de 20 de ani, iar în locul măsurii. educative a internării într-un institut medical – educativ, se poate dispune obligarea tratamentului medical și amenda sub forma zilelor amendă între 10 și 20 de zile, fiecare zi fiind socotită între 50.000 și 200.000 lei, sau munca în folosul comunității pe o perioadă între 50 și 150 de ore.
Liberarea minorului înainte de a deveni major
Art. 121 – (1) Dacă a trecut cel puțin un an de la data internării în centrul de reeducare și minorul a dat dovezi temeinice de îndreptare, se poate dispune liberarea acestuia înainte de a deveni major.
(2) Cel care a devenit major în cursul judecății și instanța a dispus internarea în centra de reeducare până la împlinirea vârstei de 20 de ani poate fi eliberat după ce a executat cel puțin un an din această măsură, dacă a dat dovezi temeinice de îndreptare.
Liberarea minorului înainte de a deveni major
Art. 107 – Dacă a trecut cel puțin un an de ia data internării în centrul de reeducare și minorul a dat dovezi temeinice de îndreptare, de sârguință la învățătură și la însușirea pregătirii profesionale, se poate dispune liberarea acestuia înainte de a deveni major.
Nu sunt aspecte diferențiale.
Revocarea liberării minorului
Art. 122 – (1) Dacă în perioada liberării acordate potrivit art. 121, minorul săvărșește din nou o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii, instanța ținând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menținerea liberării, fie revocarea și aplicarea unei pedepse, în cazul în care nu este necesară aplicarea unei pedepse, se revocă numai liberarea.
(2) Dacă în perioada liberării minorul săvârșește din nou o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii stricte, a detențiunii severe sau a detențiunii pe viață, instanța revocă liberarea și aplică o pedeapsă. În cazul când nu este necesară aplicarea pedepsei se revocă numai liberarea.
Revocarea liberării sau internării minorului
Art. 108 – (1) Dacă în perioada liberării acordate potrivit articolului precedent ,minorul are o purtare necorespunzătoare, se poate dispune revocarea liberării.
(2) Dacă în perioada internării într-un centru de reeducare sau într-un institut medical – educativ ori a liberării înainte de a deveni major, minorul săvârșește din nou o infracțiune pentru care se apreciază că este cazul să i se aplice pedeapsa închisorii, instanța revocă internarea. In cazul când nu este necesară o- pedeapsă, se menține măsura internării și se revocă liberarea.
Nu sunt aspecte diferențiale.
Capitolul al- IV-lea
Rolul Serviciului de Probațiune în aplicarea și punerea in executare a măsurilor educative
Transformările și schimbările care au avut loc în ultimii ani în țara noastră,apariția și dezvoltarea unor”fenomene” precum sărăcia sau șomajul au dus implicit și la creșterea ratei infracționalității și în consecință la o reacție a autorităților ,la o schimbare în percepția infracțiunii și dezvoltarea de modele noi de acțiuni guvernamentale concretizată prin apariția unor structuri organizatorice în cadrul sistemului de justiție penală – serviciile de probațiune.
Misiunea serviciilor de probațiune constă în sprijinirea instanțelor de judecată în procesul de individualizare a pedepselor ,prin promovarea sancțiunilor neprivative de libertate,precum și creșterea gradului de siguranță al populației prin supravegherea în comunitate a infractorilor.
Corelat cu măsurile educative aplicabile minorilor,rolul serviciilor de probațiune poate fi esențial în două momente din cadrul procesului penal: în faza individualizării sancțiunilor ,a stabilirii sancțiunii ce urmează a fi aplicată pentru fapta comisă iar pe de altă parte în faza executării acestor sancțiuni.
A) ÎN FAZA INDIVIDUALIZĂRII SANCȚIUNILOR
Potrivit art.72 Cod Pen. criteriile care stau la baza individualizării judiciare sunt:dispozițiile părții generale ale codului ,limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei sâvârșite ,persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În cazul minorilor se va ține seama în alegerea sancțiunii de gradul de pericol social al faptei comise, de starea fizică,de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a crescut și a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului (art.100 alin.1 Cod Penal).Pentru aprecierea asupra persoanei și a conduitei inculpatului instanța poate solicita serviciului de probațiune un referat de evaluare cu privire la aceasta (art.11 OUG nr.92/2000) .
Referatul de evaluare este un document scris, cu caracter consultativ și de orientare ,care se întocmește la cererea instanțelor de judecată cu privire la persoanele prevăzute de art.1 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2000(persoanele față de care s-au dispus sancțiuni neprivative de libertate și se află în supravegherea Serviciului) sau cu privire la inculpați.
Pentru a înțelege și a explica o infracțiune înseamnă a determina valoarea necunoscutelor ecuației responsabile de conduita individului în situația infracțională dată .Punctul de vedere juridic trebuie completat cu punctul de vedere psihosocial deoarece aceasta permite nu numai o înțelegere profundă a actului infracțional ,ci permite totodată , o tratare mai adecvată a infractorilor pentru a facilita reintegrarea lor socială ,precum și o acțiune mai sistematică multi și interdisciplinară în direcția reducerii recidivei.
Instituția probațiunii prin intermediul referatului de evaluare psihosocială vine cu o altă perspectivă științific-obiectivă care are rolul de a sprijini instanțele de judecată în pronunțarea unei sentințe adecvate particularităților psihosociale ale infractorului.
Elaborarea referatelor de evaluare presupune o evaluare prealabilă a infractorului-client sub aspectul nevoilor și problemelor specifice acestuia, evaluarea fiind bazată pe interviuri individuale atât cu inculpatul cât și cu toate sursele relevante pentru acesta(familie,grup de prieteni,școală) dar și testarea psihologică a acestuia și vizite la domiciliu pentru a evalua condițiile materiale,nivelul de trai și problemele existente la nivelul familiei.
Informațiile obținute și analizate se onstituie într-o bază a propunerii pe care consilierul de probațiune o va face judecătorului cu privire la pedeapsa cea mai adecvată și totodată într-o bază a intervenției ce se va realiza în cadrul supravegherii în comunitate în cazul în care se va dispune față de acesta o sancțiune neprivativă de libertate.
STUDIU DE CAZ
Minorul C.L. în vârstă de 17 ani, domiciliat în Rovinari este fiul lui C.A. și G.E.Părinții minorului s-au despărțit în urmă cu 14 ani iar mama s-a recăsătorit cu G.M., din această căsătorie rezultând minora G.D în vârstă de 8 ani.Mama minorului nu este incadrată în muncă iar familia are ca sursă de venit salariul actualului soț al mamei( 1260 lei lunar).Familia locuiește într-o zonă cu potențial criminogen frecventat de tineri și adolescenți cu comportament deviant și delincvent .C.L. își petrece timpul cu astfel de persoane și influențat de aceștia a săvârșit o infracțiune de furt ,faptă pentru care a fost deferit justiției.
Judecătoria Târgu Jiu a cerut Serviciului de Probațiune a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe langă Tribunalul Gorj intocmirea unui referat de evaluare în acest caz.
SCOP: Cunoșterea situației lui C.L care a săvârșit infracțiunea
OBIECTIVE: -cunoașterea situației sociale ,financiare și materiale a
familiei minorului
– identificarea tipurilor de relații existente în cadrul familiei
identificarea cauzelor care au condus minorul la adoptarea comportamentului antisocial
încercarea de a descoperi modul în care s-ar putea interveni pentru îndreptarea conduitei minorul
Informații privind situația materială și financiară a familiei
Familia locuiește într-un apartament cu două camere, proprietatea părinților , cu două camere, mobilat și dotat cu cele necesare unui trai decent.Este racordat la electricitate,apă dar nu are încălzire ,familia intenționând instalarea unei centrale de apartament.
În apartament locuiesc patru persoane : G.M,G.E.,C.L ȘI G.D
Venitul familiei este constituit din salariul lui GM. și alocațiile celor doi copii.(1305 lei lunar). Acest venit este neindestulător comparativ cu necesitățile membrilor familiei .
Informații privind relațiile din cadrul familiei
În cadrul familiei sunt în general relații bune și nu există conflicte de intensitate.Singurele probleme care apar sunt determinate de comportamentul minorului care anterior căsătoriei celor doi a locuit la bunicii materni și pe fondul lipsei se supraveghere atentă a adoptat preocupări nespecifice vărstei (de exemplu frecventarea localurilor de tip cafe-internet) și obișnuiește a nu respecta nici in prezent sfaturile părinților.
C.L.susține că a comis fapta și din dorința de a obține bani pentru petrecerea timpului liber .Acum familia declară că îl susține și-l ajută să depășească acest moment și să aibă un viitor neumbrit de fapta sa antisocială.După comiterea infracțiunii ,părinții au folosit atât metode punitive cât și coercitive de pedepsire. Principala restricție a fost legată de petrecerea timpului liber în compania persoanelor cu care a săvârșit infracțiunea , mama acuzând influența negativă a acestora asupra fiului său.
Informații privind educația și situația profesională a minorului
C.L. era elev în clasa a-IX-a în cadrul Grupului Școlar Forestier din Târgu-Jiu , profil silvicultură.
Cadrele didactice cu care a discutat consilierul responsabil de caz au relatat că nu arată interes pentru studiu dar din punct de vedere al conduitei nu a creat probleme in mediul școlar.
Are rezultate mediocre la învățătură dar cu toate aceste dorește să continue studiile și să obțină o diplomă care să-i permită angajarea pe piața muncii.
Informații care vizează comportamentul minorului înainte și după comiterea faptei
Potrivit celor relatate de G.M minorul a avut ,încă de la o vârstă fragedă o conduită neconduită neconformă regulilor de conviețuire socială. Supravegherea deficitară a bunicilor,în perioada cât a locuit la aceștia și anturajul viciat au contribuit la o evoluție în sens negativ a minorului.
Sub influența grupului de prieteni a adoptat deprinderi necorespunzătoare vârstei acordând o atenție redusă pregătirii sale școlare și nesocotind sfaturile părinților. Organele de poliție de la domiciliul lui C.L au precizat că minorul a adoptat de la o vârstă fragedă deprinderi nespecifice vârstei asimilând modele negative de comportament de la persoanele din anturajul său și nu este prima oară când e cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt.
După săvârșirea infracțiunii relațiile inculpatului cu familia sa sunt într-o anumită măsură tensionate având în vedere conduita anterioară a acestuia iar tatăl său vitreg susține că îl va supraveghea în măsura în care este posibil deoarece este ocupat cu serviciul iar acesta este la școală într-un alt oraș decât cel de domiciliu și este mai dificil a-l supraveghea permanent.
Identificarea factorilor pozitivi și negativi care pot influența conduita minorului
Din generație în generație în familia G.au fost păstrate și transmise valorile , normele care susțin cultura și legile întregii societăți. C.L. a fost educat în spiriul legii și doar influențele negative ale anturajului său l-au împins spre săvârșirea infracțiunii de furt.Toți membrii familiei îl susțin și sunt doritori a-l ajuta să iese sin impas.Când sa aflat de fapta lui L părinții l-au pedepsit și au fost supărați pe el dar afirmă că-l susțin în procesul de reabilitare.
Analizând datele de mai sus se poate concliziona că în acest caz factorii pozitivi sunt: – faptul că familia respectă și susține valorile și normele sociale
– s-au rupt relațiile cu anturajul care l-a influențat negativ
– conștientizează gravitatea faptei sale și a consecințelor acesteia
– regretul pentru fapta sa
Factorii negativi identificați:
– personalitatea ușor influențabil
-faptul că locuiește într-un cartier cu potențial criminogen
– atenția redusă acordată pregătirii școlare
– nu este la prima abatere comportamentală
– supravegherea deficitară exercitată de către părinți care au alte priorități
C.L. este judecat și poate fi condamnat la o pedeapsă privativă de libertate. Ținând cont de vârsta sa , de faptul că personalitatea sa este în formare nu este recomandabilă o pedeapsă privativă de libertate.În societate și în mijlocul familiei minorul poate beneficia de o educație mult mai bună .Fiind închis împreună cu alți tineri care au sâvârșit infracțiuni grave ar putea fi influențat negativ de mediu și să dezvolte o socializare negativă.
C.L.conștientizează gravitatea faptei sale și știe care sunt repercursiunile acesteia.Regretă fapta și dorește să trăiască în continuare alături de familie și să nu mai aibă probleme cu legea.
Motivația faptei a fost lipsa banilor necesari petrecerii timpului în compania prietenilor și a ales o metodă ilicită fiind influențat de grupul de prieteni din anturajul frecventat.
Pentru a rezolva problema C.L. trebuie să rupă legătura cu vechii prieteni și să fie atent supravegheat de familie. De asemenea trebuie să-și continue studiile.
Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor a apreciat pe baza factorilor pozitivi și negativi identificați ca minorul prezintă un risc mare de recidivă și perspective reduse de reinserție socială recomandând implicarea mai activă a familiei în activitatea de supraveghere a minorului,continuarea cursurilor școlare, renunțarea la grupul de prieteni și susținerea acestuia de către părinți in vederea menținerii unui comportament prosocial.
Judecătoria Târgu-Jiu prin sentința penală nr.3344/2005 a aplicat măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de 1 an pentru săvărșirea infracțiunii săvârșite reținute în sarcina sa, încredințând supravegherea Serviciului de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Gorj.
„La stabilirea măsurii menționate s-a avut în vedere vârsta minorului , fapta săvârșită, acordându-se o mare importanță referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Gorj din cuprinsul căruia s-a reținut că supravegherea lui C.L. nu se poate realiza adecvat de către părinți sau de către rude apropiate ,în mare partea săvârșirea de către inculpatul minor datorându-se lipsei de supraveghere a minorului,fapt ce a determinat intrarea acestuia în diverse anturaje cu consecințe asupra comportamentului său.”
În ceea ce privește pe coinculpații „s-a dat eficiență măsurilor educative în cazul în cazul acestora dispunându-se internarea lor în centrul de reeducare Buziași din județul Timiș pentru aceleași considerente mai sus menționate.
B) ÎN FAZA EXECUTĂRII SANCȚIUNILOR
În faza executării măsurilor educative activitatea derulată de către Serviciul de Probațiune presupune:
a) prezența unui consilier de probațiune la punerea în executare a măsurii educative a libertății supravegheate
b) activitatea propriu-zisă de supraveghere în cazul minorilor la care s-a aplicat măsura educativă a libertății supravegheate
c) acordarea de asistență și consiliere minorilor aflați in supraveghere
d) acordarea de asistență și consiliere minorilor internați într-un centru de reeducare
a.) Prezența consilierului de probațiune la punerea în executare a măsurii libertății supravegheate
Potrivit art.488 Cod de procedură penală „când instanța de judecată a luat față de minor măsura libertății supravegheate ,această măsură se pune în executare chiar în ședința în care este pronunțată ,dacă minorul și persoana sau reprezentantul instituției sau unității speciale căreia i s-a încredințat supravegherea sunt de față.
Când punerea în executare nu se poate face în aceeiași ședință ,se fixează un termen pentru când se dispune aducerea minorului și chemarea persoanelor prevăzute în alineatul precedent”
După cum reiese din textul de lege măsura educativă a libertății supravegheate se pune în executare în ședința de judecată iar in eventualitatea în care supravegherea a fost încredințată Serviciului de Probațiune se impune prezența in instanță a consilierului de probațiune.
b) activitatea propriu-zisă de supraveghere în cazul minorilor la care s-a aplicat măsura educativă a libertății supravegheate
In cazul în care instanta a dispus încredințarea supravegherii minorului , față de care s-a luat măsura educativă a libertății supravegheate , Serviciului de Probațiune , se întocmeste pentru acesta un dosar de supraveghere , asemănător cu cel întocmit pentru persoanele majore pentru care sa dispuns aplicarea unei pedepse cu suspendare executării acesteia sub supraveghere.
Dosarul de supraveghere va contine:
a) hotarîrea instantei de judecata, în copie, sau un extras de pe aceasta;
b) planul de supraveghere;
c) referatul de evaluare întocmit înainte de pronuntarea hotarîrii judecatoresti, atunci cînd este cazul;
d) referatul de evaluare solicitat de instanta pe perioada supravegherii, atunci cînd este cazul.
La documentele mai sus menționate se adaugă raportul întocmit la 6 luni și un raport final ce va cuprinde concluzii referitoare la modul de îndeplinire de către minor a obligatiilor stabilite de instanta de judecata.
In cel mai scurt timp, dar nu mai tîrziu de 5 zile lucratoare de la data comunicarii hotarîrii judecatoresti, Serviciul de Probațiune stabileste locul, data si ora primei intrevederi cu minorul .
Prima intrevedere cu minorul față de care s-a dispun măsura educativă a libertății supravegheate trebuie sa aiba loc în termen de 10 zile lucratoare de la data comunicarii hotarîrii judecatoresti.
La prima intrevedere consilierul de probațiune aduce la cunostinta minorului , în scris si verbal, explicandu-i în ce constau scopul, obiectivele si modul de desfasurare a supravegherii, obligatiile impuse de instanta de judecata pe perioada supravegherii, precum si consecintele îndeplinirii sau neîndeplinirii acestora.
De asemenea, acestuia i se pune în vedere ca trebuie sa respecte regulile de conduita care se refera, în principal, la a nu avea un comportament violent sau agresiv ori o atitudine nepotrivita sau un limbaj necorespunzator, care ar putea prejudicia personalul de probațiune, precum si alte persoane aflate sub supraveghere.
Consilierul responsabil de caz încunostinteaza minorul despre posibilitatea de a formula plîngere la seful serviciului în cazul în care considera ca tratamentul aplicat de serviciul de probațiune pe perioada supravegherii este necorespunzator.
Aspectele aduse la cunostinta se consemneaza într-un proces-verbal care se semneaza de consilierul de probațiune , minorul în cauză și unul dintre părinți . (anexa nr.1)
Ori de cîte ori apreciaza ca este necesar, serviciul de probațiune va solicita autoritatilor competente desemnarea unor specialisti, în vederea întocmirii si derularii planului de supraveghere. Acesti specialisti pot fi psihologi, sociologi, cadre didactice, medici sau oricare alti specialisti a caror opinie este considerata necesara.
La primirea hotarîrii instantei de judecata seful serviciului de probațiune desemneaza de îndata un consilier de probațiune responsabil cu supravegherea executarii obligatiilor si/sau a masurilor stabilite prin hotarîrea judecatoreasca.
In termen de cel mult 5 zile lucratoare de la comunicarea hotarîrii instantei de judecata consilierul de probațiune desemnat va întocmi un plan de supraveghere al carui continut va fi în concordanta cu obligatiile si/sau cu masurile impuse de instanta.
Planul de supraveghere va fi adus de îndata la cunostinta persoanei supravegheate, careia i se va inmana o copie de pe acesta, facându-se mentiune într-un proces-verbal care va fi semnat de consilierul de probațiune si de persoana supravegheata.
Planul de supraveghere se întocmeste în scris si va fi revizuit ori de cîte ori este necesar.
Planul de supraveghere va contine în introducere:
a) numele, prenumele, data si locul nasterii persoanei condamnate sau ale minorului;
b) infractiunea savîrsita si numarul hotarîrii instantei de judecata;
c) sanctiunea aplicata si masurile si/sau obligatiile impuse de instanta de judecata;
d) perioada de supraveghere, mentionîndu-se data începerii si încetarii acesteia;
e) numele si prenumele consilierului de reintegrare sociala si supraveghere.
Fiecare plan de supraveghere va include un capitol distinct privind nevoile sau problemele identificate ale persoanei supravegheate si riscul savîrsirii din nou a unor infractiuni sau al punerii în pericol a sigurantei publice. La evaluarea riscului se tine seama si de riscul de sinucidere sau de autovatamare. Evaluarea riscului constituie o activitate permanenta, orice modificari intervenite fiind consemnate în dosarul de supraveghere de catre consilierul de probațiune responsabil de caz.
In cazul minorilor sanctionati cu masura educativa a libertatii supravegheate, carora li s-a impus obligatia de a presta o activitate neremunerata într-o institutie de interes public, planul de supraveghere contine descrierea activitatii, locul de executare a acesteia si programul de lucru al minorului.
Planul de supraveghere trebuie sa precizeze natura si frecventa intrevederilor dintre consilierul de probațiune si minor , pe durata supravegherii.
In planul de supraveghere se vor mentiona metodele utilizate de consilierul de probațiune pentru asigurarea îndeplinirii obligatiilor stabilite de instanta de judecata în sarcina minorului. Aceste metode se pot referi la colaborarea cu familia, cu voluntarii comunitari si reprezentantii societatii civile, precum si cu organizatiile guvernamentale si neguvernamentale, în vederea initierii si derularii unor programe de resocializare, vizite la domiciliu, legatura permanenta cu persoanele si institutiile care ar putea furniza date utile în vederea identificarii, dupa caz, a locurilor de munca disponibile, a cursurilor scolare, precum si a celor de calificare sau recalificare profesionala.
Metodele de supraveghere se determina în functie de gradul de risc identificat, precum si de numarul sau de natura obligatiilor stabilite de instanta de judecata, de nevoile sau de problemele identificate ale minorului , de durata supravegherii.
Planul de supraveghere va purta pe prima pagina, în coltul din stanga sus, antetul serviciului de probațiune.
Fiecare pagina scrisa a planului de supraveghere va purta, în coltul din dreapta jos, stampila serviciului de probațiune si semnatura consilierului de reintegrare sociala si supraveghere responsabil de caz.(anexa nr.2)
In cazul în care se constata că s-a întocmit referat de evaluare presentențial datele pe care le contine vor fi avute în vedere la întocmirea planului de supraveghere.
Ori de cîte ori instanta stabileste în sarcina minorului una sau mai multe obligatii dintre cele prevazute la art. 103 alin. 3 din Codul penal, Serviciul de Probațiune va proceda potrivit dispozitiilor art. 40-44 din Regulamentul din 29 noiembrie 2000 de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate.
In cazul în care minorul este obligat sa nu frecventeze anumite locuri stabilite consilierul de probațiune verifica periodic si ori de cîte ori este sesizat de alte persoane daca minorul respecta interdictia.
Consilierul responsabil de caz trebuie sa pastreze o legatura permanenta cu familia acestuia sau, dupa caz, cu persoana ori cu institutia legal insarcinata cu supravegherea minorului, cu reprezentanti ai autoritatilor locale, ai organelor de politie, precum si cu orice persoane fizice sau juridice care ar putea oferi informatii privind frecventarea de catre minor a locului supus interdictiei.
Atunci cînd consilierul de probațiune constata prezenta minorului în locul sau în locurile a caror frecventare i-a fost interzisa, îi înmîneaza un avertisment scris, procedînd la explicarea verbala a continutului acestuia. In aceasta situatie se va încheia un proces-verbal semnat de consilierul responsabil de caz si de minor.
Atunci cînd, dupa înmînarea a doua avertismente, consilierul de probațiune constata ca minorul a fost prezent în locul sau în locurile a caror frecventare i-a fost interzisa, înstiinteaza de îndata seful serviciului.Acesta din urma înstiinteaza de îndata persoana sau persoanele carora li s-a încredintat supravegherea minorului, precum si instanta de judecata.
In cazul în care minorul are obligatia de a nu intra în legatura cu anumite persoane stabilite de instanta de judecata consilierul de responsabil de caz trebuie sa ia masurile necesare în vederea identificarii si contactarii persoanelor care ar putea furniza informatii relevante în cazul respectiv, colaborand cu familia acestuia sau, dupa caz, cu persoana ori cu institutia legal insarcinata cu supravegherea minorului, precum si cu organele de politie si cu alte institutii însarcinate cu asigurarea ordinii si linistii publice.(anexa nr.3)
Totodata consilierul responsabil de caz efectueaza vizite inopinate la domiciliu si, dupa caz, la locul de munca sau la scoala la care învata minorul si colaboreaza cu familia acestuia în vederea respectarii obligatiei.(anexa nr.4)
In cazul în care minorul nu îndeplineste obligatia impusa consilierul de probațiune va înstiinta de îndata seful serviciului de probațiune. Acesta din urma înstiinteaza de îndata persoana sau persoanele carora li s-a încredintat supravegherea minorului, precum si instanta de judecata.
In cazul în care minorul este obligat sa presteze o activitate neremunerata într-o institutie de interes public stabilita de instanta, serviciul de probațiune încheie în cel mai scurt timp un protocol de colaborare cu institutia de interes public si cu autoritatea publica interesata.
Serviciul de Probațiune va stabili prin protocol:
a) consilierul de probațiune care va fi responsabil de caz;
b) intervalele de timp la care se exercita controlul, în vederea evaluarii modului de îndeplinire a obligatiei stabilite de instanta;
c) modalitatile concrete de mentinere a unei legaturi permanente cu persoana sau cu persoanele desemnate cu supravegherea activitatii minorului.(anexă nr.5)
Serviciul de Probațiune transmite institutiei de interes public formularul tipizat privind evidenta orelor de activitate neremunerata.(anexa nr.6)
In cel mai scurt timp, dar nu mai tîrziu de 10 zile lucratoare de la punerea în executare a libertatii supravegheate, serviciul de probațiune va lua masurile necesare pentru ca minorul sa înceapa executarea activitatii în baza protocolului de colaborare încheiat cu instituția publică.
In cazul neîndeplinirii de catre minor a obligatiei stabilite de instanta, consilierul responsabil de caz va înstiinta de îndata seful serviciului care la rândul său va înstiinta de îndata persoana sau persoanele carora li s-a încredintat supravegherea minorului si instanta de judecata.
Pe durata executarii obligatiei Serviciul de Probațiune mentine o legatura strînsa cu parintii minorului, cu tutorele, cu cel care l-a adoptat si, dupa caz, cu persoana sau cu institutia legal insarcinata cu supravegherea acestuia, pentru a analiza în ce masura supravegherea minorului contribuie la procesul de resocializare a acestuia.
c) acordarea de asistență și consiliere minorilor aflați in supraveghere
Minorii aflați in supravegherea Serviciului de Probațiune ,în urma aplicării măsurii educative a libertății supravegheate pot beneficia , la cerere , de asistență și consiliere din partea Serviciului.Activitatea de asistență și consiliere în cadrul unui serviciu de probațiune are ca deziderat redarea unei persoane care a săvârșit infracțiuni comunității din care face parte, într-o formă care să garanteze protecția acelei comunități. Pentru ca intervențiile de asistență și consiliere să conveargă spre această finalitate și în același timp să satisfacă raportul optim “cost/eficiență”, ele trebuie să fie ghidate de principiile de eficiență ale oricărei intervenții din domeniul specific la care ne referim. Aceste principii de eficiență, cu valabilitatea deja verificată, sunt:
Principiul nevoii criminogene: “Programele de intervenție care țintesc factorii în legătură directă cu infracțiunea au o probabilitate mai mare de eficiență”
Principiul riscului: “Intensitatea și durata intervenției trebuie să fie direct corelată cu nivelul riscului; astfel, pentru un risc crescut, se impun programe de intensitate crescută și durată mai lungă”
Principiul responsivității: “Eficiența programelor de intervenție care corespund stilului de învățare al clientului și al consilierului este direct proporțională cu angajarea clientului ca participant activ “
Principiul integrității: “Intervenția trebuie să fie riguros condusă și furnizată, respectându-se coerența: intrări (resurse umane, materiale, financiare, de timp) / ieșiri (rezultate imediate, impact) și coerența Teorie / design”
Posibilitatea includerii într-un program de asistență și consiliere i se aduce la cunoștință minorului față de care sa luat masura educativă a libertății supravegheate la prima întrevedere .
Asistența și consilierea categoriilor de minori menționați vizează:
-corectarea comportamentului infracțional prin conștientizarea de către minori a faptei săvârșite ,a consecințelor acesteia și asumarea responsabilității pentru fapta comisă
-motivarea minorului în vederea dezvoltării responsabilității și autodisciplinei
-elaborarea și derularea unor programe eficiente de asistență și consiliere a minorilor, în funcție de nevoile identificate ale acestora
– sprijinirea minorului în vederea satisfacerii nevoilor sociale referitoare la educație,pregătire profesională,etc
În termen de 10 zile lucrătoare de la primirea cererii scrise din partea minorilor , prin care aceștia solicită asistență și consiliere, Serviciul de Probațiune va lua măsurile necesare în vederea includerii acestora într-un program specializat stabilit în funcție de nevoile identificate ale persoanei respective.
Pentru minorii aflați în supravegherea Serviciului de Probațiune ,care au solicitat asistență și consiliere se întocmește un dosar de reintegrare socială și supraveghere care va cuprinde :
cererea scrisă privind asistența și consilierea ,
planul de reintegrare socială și supraveghere care conține un capitol distinct privind descrierea activității de asistență și consiliere,
referatul de evaluare întocmit înainte de pronunțarea hotârării judecătorești atunci când este cazul,
referatul de evaluare solicitat de instanță pe perioada supravegherii, înainte de a se fi solicitat asistență și consiliere de către minor , atunci când e cazul,
referatele periodice de reintegrare socială și supraveghere ,care conțin informații cu privire la rezultatele înregistrate de către persoana asistată și consiliată și care se întocmesc cel puțin o dată la 6 luni sau ori de câte ori se înregistrează o evoluție pozitivă ori negativă în procesul de reintegrare al minorului
concluziile consilierului de probațiune care fac obiectul unui referat de reintegrare socială și supraveghere final,întocmit la expirarea perioadei de asistență și consiliere , precizându-se în ce măsură persoana respectivă are perspective sau s-a reintegrat în societate .
În practica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj dosarul de reintegrare socială și supraveghere conține și fișe de monitorizare a activității derulate , documente care atestă progresele realizate și colaborarea cu partenerii comunitari în derularea activității de asistență și consiliere.
Asistarea minorilor pe perioada de supraveghere de către Serviciul de Probațiune se poate realiza atât prin consiliere individuală sau familială cât și în grup,stabilirea nivelului de intervenție făcându-se după evaluarea inițială a fiecărui caz în parte ,în funcție de riscul ,nevoile specifice și resursele identificate.
La încheierea asistării se elaborează un document în care se precizează ceea ce s-a lucrat cu clientul,evaluarea inițială a nevoilor și resurselor acestuia,obiectivele stabilite ,care obiective au fost atinse și în ce masură ,care au fost motivele pentru care acestea nu s-au atins(dacă este cazul).Se realizează o evaluare a riscului și a motivației în momentul actual , evidențiindu-se astfel nevoile majore ale clientului și se fac recomandări referitoare la intervenția necesară .Toate aceste date sunt utile în cazul în care se redeschide cazul .
Este foarte important de menționat legătura care trebuie să existe între cele două dimensiuni : a controlului modalității de respectare a condițiilor și obligațiilor stabilite prin sentința judecătorească , dimensiune clar conturată și reglementată de Ordonanța Guvernului nr.92/2000 și cea a asistării psihosociale pe întreaga perioadă a supravegherii.Acestea trebuie realizate complementar, pentru a se realiza cu succes activitatea de reinserție socială a infractorilor.
De asemenea deosebit de importantă este colaborarea și sprijinul tuturor factorilor de decizie de la nivel local,a organismelor centrale ,a organizațiilor neguvernamentale,a întregii comunități pentru ca intervenția Serviciului de Probațiune să fie eficientă și acesta să-și atingă obiectivele propuse:protecția publicului,reintegrarea socială a infractorilor și implicit,într-o anumită măsură, reducerea recidivei și a infracționalității.
c) acordarea de asistență și consiliere minorilor internați într-un centru de reeducare
Activitatea de asistență și consiliere desfășurată de serviciile de probațiune nu vizează numai minorii sancționați cu măsura educativă a libertății supravegheate ci se poate desfășura și în centrele de reeducare ,la cererea scrisă a minorilor sancționați cu măsura educativă a internării într-un centru de reeducare.
În urma solicitării de asistență și consiliere de către un minor internat într-un centru de reeducare se procedează la întocmirea dosarului de asistență și consiliere care va conține:
cererea scrisă privind asistența și consiliere
planul de asistență și consiliere
referatul de evaluare întocmit înainte de pronunțarea hotârării judecătorești , atunci când este cazul,
fișe de observație
evaluări
concluziile consilierului de probațiune la sfârșitul perioadei de aistență și consiliere
Activitatea de asistență și consiliere a acestei categorii de minori debutează cu o serie de interviuri preliminare procesului de asistare și colectarea de informații despre acesta.Toate aceste demersuri sunt strâns legate de realizarea evaluării problemelor și nevoilor clientului .Evaluarea va avea în prim plan principalele categorii de trebuințe ale minorului: familia, situația materială, starea de sănătate fizică și psihică, rețeaua de suport social, educația, abilitățile sociale, atitudinea față de infracțiune și victimă.
În practică s-a constat că evaluarea este mai realistă cănd se iau în considerație o gamă variată de răspunsuri: comportamentale, cognitive, emoționale și fiziologice. De cele mai multe ori minorii nu resimt problemele comparativ cu cei din jur (consilierii, cadrele din centrul de reeducare, unii colegi) care le resimt din plin.
Este dificil să motivezi pe cineva să se schimbe mai ales când i se impune să adere la un model de comportament pe care acesta îl respinge.Există aici o neconcordanță între solicitările reglementării în vigoare cu privire la asistarea la cerere și criteriul eficiență în activitatea de probațiune.Asistarea trebuie să se realizeze la cererea minorului internat în centru de reeducare ori această categorie de clienți nu conștientizează existența unor probleme și necesitatea asistenței.
Consilierul de probațiune nu intră în contact întotdeauna cu minori care sunt cooperanți și pentru care schimbarea comportamentului este o necesitate. Pentru mulți dintre ei schimbarea nu reprezintă un proces bine definit iar una dintre dificultățile cele mai des întâlnite este definirea propriei probleme.
De exemplu, obiceiul de a fura nu trebuie considerat numai ca o problemă de sine stătătoare , ci răspunsul dezaptativ al individului la o serie de probleme, soluția furtului fiind generatoare de probleme și pentru restul comunității.
Identificarea listei de probleme a acestei categorii de clienți, și nu numai, este un instrument necesar consilierului de probațiune în evidențierea aspectelor specifice gândirii și comportamentului clientului.
Tot mai multe studii au evidențiat că felul de a acționa al unui individ depinde de modul în care acesta percepe, interpretează și răspunde evenimentelor vieții sociale .Gândurile mediază între stimulii interni sau externi și râspunsurile comportamentale iar comiterea unor acte antisociale este rezultatul unor interpretări nerealiste a unor situații de viață.
Întreg procesul de resocializare desfășurat de către consilierul de probațiune într-un centru de reeducare are valențe educațional-terapeutice
Unul dintre domeniile majore pe care trebuie să le abordeze demersul de consiliere este dezvoltarea la cel asistat a unui sistem coerent de scopuri de viață,adecvat normelor sociale existente.La sfârșitul procesului de asistare , asistatul trebuie să pună în acțiune modelele alternative de comportament pentru a face față noilor situații problematice,fără a recurge la metode ilicite.
Concluzii
Măsurile educative s-au impus în legislații ,treptat, dar niciodata complet. În dreptul penal român ,măsurile educative sunt consecințe ale răspunderii penale și se iau numai dacă minorul a săvârșit o infracțiune
Prin modul în care sunt enunțate în textul de lege, se poate spune că se are în vedere o ordine de preferință pentru alegerea măsurii educative în raport cu gradul de pericol social concret al faptei, având în vedere că aceste măsuri sunt din ce în ce mai aspre în conținut.
Sancționarea minorilor care săvârșesc infracțiuni trebuie să corespundă însă și particularităților psiho-fizice ale acestora și să asigure educarea și reeducarea lor iar particularitățile infractorilor minori reclamă măsuri de apărare socială adecvată, care să asigure refacerea educației deficitare a minorului iar acestea sunt măsurile educative.
Rezultatele cercetărilor din domeniile crimonologiei și psihologiei începute la finele secolului al-XIX-lea și continuate și în prezent au relevat necesitatea diversificării sancțiunilor aplicabile minorilor
Astfel , analizând măsura educativă a libertății supravegheate așa cum este stipulat în dispozițiile art.103 Cod Penal alin.3 lit.c, din punct de vedere al implementării în practică ,se poate aprecia ca este nu numai o alternativa la detenție ci și o modalitate de aplicabilitate a” muncii în folosul comunității”,sancțiune la care se recurge mai rar în practica instanțelor de judecată dar care reprezintă o opțiune cu perspective bune în reintegrarea minorilor infractori.
Daca avem în vedere că in practică se constată că pedepsele dețin ponderea în cadrul sancțiunilor aplicate minorilor , putem afirma că de lege ferenda s-ar impune în mod necesar lărgirea cadrului legislativ penal în sensul extinderii acestei instituții .
Dacă mustrarea constituie o simplă dojenire a minorului ,libertatea supravegheată implică o supraveghere de durată a minorului și putem spune că și sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității implică o limitarea a libertății,impunerea unei autodiscipline și a respectului față de ceilalți.Minorul delincvent este obligat să aducă o compensație pentru faptele comise și poate fi stimulată dezvoltarea personală și respectul de sine și față de aproapele său.
Putem aprecia în concluzie ,că în momentul actual, atât reglementările normative existente în codul penal în vigoare,cât și modul de aplicare de către instanțele de judecată a pedepselor și a măsurilor educative față de minorii delincvenți,nu reflectă încă în suficientă măsură mutațiile intervenite în orientările politicii penale la nivel internațional și nici la necesitățile actuale ale societății românești.
Perfecționarea cadrului legislativ referitor la minori presupune reglementări eficiente privind protecția minorilor infractori conforme cu cerințele moderne europene în materie, sub cele două aspecte esențiale : prevenirea delincvenței juvenile și recuperarea delincventului minor prin modalități cât mai adecvate vârstei acestuia
Anexe
ANEXA NR.1
Proces verbal care se încheie cu ocazia primei întrevederi cu minorul sancționat cu măsura educativă a libertății supravegheate
SERVICIUL DE PROBATIUNE DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ
Nr. din
PROCES VERBAL
Conform sentinței penale nr…………….. a ……………….. inculpatului………………………. , domiciliată în ……………….., județul…………..căruia i s-a aplicat măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de 1 an , încredințând supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul………..
Prin prezentul proces verbal, Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul…….., reprezentat prin consilier de probațiune ………………… , aduce la cunoștința minorului obligațiile sale pe perioada supravegerii:
să se prezinte lunar la sediul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj la datele stabilite prin planul de supraveghere
I s-a adus la cunoștință minorului că în cazul neprezentării , consilierul responsabil de caz este obligat să anunțe de îndată șeful serviciului care,la rândulsău ,va sesiza instanța de judecată în vederea luării măsurilor ce se impun.
În caz de imposibilitate de a ajunge la una din întrevederi ,are obligația de a anunța consilierul responsabil de caz ,în cel mai scurt timp, comunicând și motivul neprezentării
I s-au adus la cunoștință, scopul, obiectivele și modul de desfășurare a supravegherii și consecințele unui eventual comportament deviant.
Scopul supravegherii
Constă în sprijinirea și încurajarea permanentă a persoanei supravegheate, în vederea reintegrării sociale și în vederea asumării responsabilităților propriilor acțiuni.
Obiectivele supravegherii constau în:
orientarea persoanei supravegheate către respectarea obligațiilor stabilite în sarcina de către instanța de judecată ;
formarea unei atitudini corecte față de muncă, ordinea de drept și regulile de conviețuire socială;
dezvoltarea, în cazul persoanei supravegheate, a unui comportament dezirabil social.
Modul de desfășurare a supravegherii:
convocarea persoanei supravegheate la sediul Serviciului
colaborarea cu familia persoanei supravegheate
vizite la domiciliul persoanei supravegheate
colaborarea cu Inspectoratul Școlar Județean Gorj și cu organele de poliție de la domiciliul persoanei supravegheate
colaborarea cu instituția școlară unde este elev
Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj solicită persoanei supravegheate să respecte următoarele obligații:
Să respecte programul de întrevederi fixat de consilierul de probațiune
Să respecte regulile de conduită care se referă la a nu avea un comportament violent sau agresiv ori o atitudine nepotrivită sau un limbaj necorespunzător, care ar putea prejudicia personalul de probațiune, precum și alte persoane aflate în supraveghere;
Să colaboreze cu consilierul responsabil de caz în vederea efectuării supravegherii.
I s-a adus la cunoștință faptul că poate solicita asistență și consiliere din partea Serviciului de Probatiune de pe lângă Tribunalul Gorj .
În cazul în care condamnatul consideră că tratamentul aplicat de către consilierul responsabil de caz pe perioada supravegherii este necorespunzător poate face o plângere adresată șefului Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj.
I s-a pus la dispoziție adresa Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj și numărul de telefon la care pot contacta această instituție și consilierul responsabil de caz.
Am luat la cunoștință. Mi s-a înmânat un exemplar din prezentul proces verbal, precum și un exemplar al planului de supraveghere. Semnat în dublu exemplar,
Data semnării planului de supraveghere:
ANEXA NR.2 Plan de supraveghere întocmit in cazul minorului caruia i s-a aplicat măsura educativă a libertății supravegheate
MINISTERUL JUSTIȚIEI
SERVICIUL DE PROTECȚIE A VICTIMELOR ȘI REINTEGRARE
SOCIALĂ A INFRACTORILOR DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ
NEVOILE SAU PROBLEMELE IDENTIFICATE ALE PERSOANEI SANCȚIONATE CU MĂSURA EDUCATIVĂ A LIBERTĂȚII SUPRAVEGHEATE:
Având în vedere referatul de evaluare presentențial precum și discuțiile purtate cu minor de către consilierul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor cu ocazia primei întrevederi, au fost identificate următoarele nevoi/probleme ale persoanei condamnate :
Situație școlară deficitară și lipsa de interes față de procesul educațional
Preocupări nespecifice vîrstei
Debut infracțional timpuriu
imaturitate cognitivă și incapacitate de a anticipa consecințele acțiunilor întreprinse
nu este la prima faptă penală
anturaj antisocial
provine dintr-o zonă cu potențial criminogen
RISCUL SĂVÂRȘIRII DIN NOU A UNOR INFRACȚIUNI/ RISCUL DE A PUNE ÎN PERICOL SIGURANȚA PUBLICĂ
FACTORI DE RISC
Vârsta actuală: 16 ani
Sex: Masculin
Vârsta la care a comis prima infracțiune: 14 ani
Număr de condamnări anterioare: 1
Tipul de infracțiune: furt calificat
Rolul său în comiterea infracțiunii: complice
Săvârșirea de fapte similare : da
Asumarea responsabilității : Nu
Motivație pentru schimbare : Da /Nu
Mediul familial: minorul locuiește în prezent cu mama sa și tatăl vitreg în locuința acestora
Timp liber: minorul are foarte mult timp liber pe care și-l petrece împreună cu prietenii, cunocuți ca persoane cu comportament antisocial
Situație școlară: minorul a fost declarat repetent în clasa a IX- a
Relații interpersonale : Datorită comportamentului său, care nu este acceptat de ceilalți membrii ai familiei, relațiile dintre minor și aceștia sunt uneori tensionate. Anturajul pe care îl are este dominant în viața persoanei condamnate iar modelele acestora de comportament sunt preluate și copiate cu ușurință
Factori pozitivi :
Locuință : Un apartament cu două camere corespunzător mobilat
Situație financiară: venitul familiei este constituite din salariul soțului mamei în cuantum de 1305 de lei și sumele de bani pe care minorul le primește de la tatăl său natural ( aproximativ 100 de euro/trimestrial )
Pe baza factorilor enunțați mai sus, se poate estima riscul de a săvârși noi infracțiuni ca fiind mare.
Minorul nu prezintă riscul de a pune în pericol siguranța publică.
Riscul de autovătămare este redus .
DESCRIEREA ACTIVITĂȚII, A LOCULUI DE EXECUTARE ȘI A PROGRAMULUI DE LUCRU, ÎN CAZUL MINORULUI OBLIGAT LA PRESTAREA UNEI ACTIVITĂȚI NEREMUNERATE ÎNTR-O INSTITUȚIE DE INTERES PUBLIC
Nu este cazul.
V. NATURA ȘI FRECVENȚA ÎNTREVEDERILOR DINTRE CONSILIER ȘI PERSOANA CONDAMNATĂ :
Minorul se va preznta la sediul Serviciului : Odată pe lună în ultima zi de joi din lună .
Natura întrevederii: Personal
Locul întrevederii: Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Gorj
Data întrevederii: 15.08.2005, ora 10,00
Natura întrevederii: Supraveghere
Locul întrevederii: SPVRSI
Data întrevederii: 29.09.2005,ora 10,00
Natura întrevederii: Supraveghere
Locul întrevederii: SPVRSI
Data întrevederii: 27.10.2005,ora 10,00
Natura întrevederii: Supraveghere
Locul întrevederii: SPVRSI
Data întrevederii: 24.11.2005,ora 10,00
Natura întrevederii: Supraveghere
Locul întrevederii: SPVRSI
Data întrevederii: 29.12.2005,ora 10,00
Natura întrevederii: Supraveghere
Locul întrevederii: SPVRSI
Data întrevederii: 27.01.2006,ora 10,00
Natura întrevederii: Supraveghere
Locul întrevederii: SPVRSI
Data întrevederii: 23.02.2006,ora 10,00
Natura întrevederii: Supraveghere
Locul întrevederii: SPVRSI
Data întrevederii: 23.03.2006,ora 10,00
Natura întrevederii: Supraveghere
Locul întrevederii: SPVRSI
Data întrevederii: 27.04.2006,ora 10,00
Natura întrevederii: Supraveghere
Locul întrevederii: SPVRSI
Data întrevederii: 25.05.2006,ora 10,00
Natura întrevederii: Supraveghere
Locul întrevederii: SPVRSI
Data întrevederii: 29.06.2006,ora 10,00
Natura întrevederii: Supraveghere
Locul întrevederii: SPVRSI
Data întrevederii: 27.07.2006,ora 10,00
Natura întrevederii: Supraveghere
Locul întrevederii: SPVRSI
Data întrevederii: 06.08.2006,ora 10,00
Natura întrevederii: Supraveghere
Locul întrevederii: SPVRSI
V.METODELE UTILIZATE PENTRU ASIGURAREA ÎNDEPLINIRII MĂSURILOR STABILITE DE INSTANȚA DE JUDECATĂ ÎN SARCINA PERSOANEI SUPRAVEGHEATE:
Vizite la domicilul minorului ;
Consilierea minorului în vederea conștientizării gravității faptelor penale
Legătura permanentă cu familia persoanei condamnate;
Legături permanentă cu poliția din localiatea de domiciliul a minorului
Întrevederi la: Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Gorj
Persoana condamnată a luat cunoștință de conținutul planului de supraveghere și înțelege să coopereze în executarea obligațiilor ce-i revin.
Adresa SPVRSI: Tribunalul Gorj, str. Tudor Vladimirescu, nr. 34, județul Gorj, camera 109, telefon 218100 sau 218661 interior 603
ANEXA NR.3 – Proces verbal încheiat cu ocazia verificării către consilierul responsabil de caz in colaborare cu un reprezentant al Jandarmeriei a modului de respectare a obligației minorului aflat in supraveghere de a nu se intâlni cu unele persoane
Serviciul de Probațiune Inspectoratul Județean de Jandarmi
de pe lânga Tribunalul Gorj „Tudor Vladimirescu” Gorj
Nr………….din ………………. Nr…………. din ……………….
Avizat………….. Avizat……………………
PROCES VERBAL
Anul …….., luna ………….., ziua ……, în municipiul Targu-Jiu, județul Gorj.
Locotenent Sîrbu Claudiu , din cadrul Inspectoratului Județean de Jandarmi și consilierul de probațiune Popescu Daniela din cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj .
Azi, data de mai sus, având în vedere sentința penală nr. 430/2005 a Tribunalului Gorj prin care se dispune respectarea de către D.V: a obligației de a nu intra în legătură cu B.A , M.C, respectiv făptuitorii S. I și P. C, ne-am deplasat la ………………………..din municipiul Tîrgu-Jiu , ocazie cu care s-a constatat………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
S-a discutat cu…………………………………………………………….,care întrebat/ă dacă a observat persoanele menționate mai sus împreună a declarat verbal că……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Pentru care am încheiat prezentul proces verbal.
1. Persoana cu care s-s discutat(numele și prenumele,calitatea)
2.
3. Locotenent Sîrbu Claudiu
4. Consilier de probațiune Popescu Daniela
ANEXA NR.4 – Proces verbal încheiat cu ocazia vizitei consilierului de probațiune la instituția școlară unde este elev persoana supravegheată
MINISTERUL JUSTIȚIEI
Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj
Nr. din
PROCES VERBAL
Încheiat astazi ………………….., cu ocazia deplasării consilierului de probațiune…………………………………. la instituția școlară unde este elev persoana supravegheată………………………………………..
Verificarea s-a efectuat in baza Planului de supraveghere din dosarul
Se constată următoarele:
Persoane cu care s-a discutat:
–
–
–
Consilier
ANEXA NR.5 – Model Protocol de colaborare încheiat cu instituția la care trebuie sa execute minorul aflat în supraveghere orele de activitate neremunerată
MINISTERUL JUSTIȚIEI
SERVICIUL DE PROBATIUNE DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ
Târgu-Jiu, str.Tudor Vladimirescu, nr.34,Tribunalul Gorj, camera 109, telefon 0253/218661 interior 603 , fax:0253/212536
Serviciul de Probațiune Școala Generală G…………
de pe lângă Tribunalul Gorj
Nr. / ………………….. Nr. / …………………
PROTOCOL DE COLABORARE
Încheiat azi ,………………… , la sediul Școlii Generale G…………….. , în vederea punerii în aplicare a sentinței penale nr………. / 05.07.2006 pronunțată de Judecătoria Tg.- Jiu în dosarul nr. …………. și a dispozițiilor art. 42 din Regulamentul de aplicare a dispozițiilor O.G. nr. 92/2000 .
Prin sentința penală ………………, minorul ………………. a fost condamnat la …………………….. cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de ………… și , pe lângă măsurile de supraveghere prevăzute de lege , celui condamnat instanța , în temeiul art 863 al. 3 , i-a impus obligația de a desfășura activități gospodărești în cadrul Școlii Generale din comuna G………. timp de două luni , câte patru ore pe zi , în zilele de sâmbătă .
Prin prezentul protocol se stabilesc următoarele :
1. Din partea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj , consilierul responsabil cu supravegherea va fi ……………….
2. Din partea Școlii Generale G……………. responsabil cu supravegherea va fi
___________________________________________________________________
3. Consilierul responsabil de caz va verifica o dată la trei săptămâni modul de îndeplinire a obligației stabilită de instanță .
4. Legătura între cele două instituții va fi realizată în scris și telefonic , Școala Generală G…………….. obligându-se să comunice de urgență consilierului responsabil de caz situația în care minorul se sustrage de la îndeplinirea obligației.
5. Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj transmite Școlii Generale G…………………….. formularul tipizat privind evidența orelor de activitate neremunerată , Școala urmând ca , după ce condamnatul efectuează numărul total de ore , să comunice acest lucru în scris Serviciului .
6. Adresa și nr. de telefon al Serviciului este : Tg.-Jiu , str. Tudor Vladimirescu , nr. 34 , județul Gorj ; telefon : 218661 interior 603 ;
Numărul de telefon al consilierului responsabil este : ………………..
Numărul de telefon al Școlii Generale G…………… este : _______________
Numărul de telefon al persoanei însărcinate cu supraveghearea ________________________________________ este _____________________ .
Întocmit ,
Consilier………..
Șef Serviciu , Școala Generală G……. ,
…………………. Director ,
…………………………..
ANEXA NR.6.- Formular privind evidența orelor de activitate neremunerata intr-o instituție de interes public
MINISTERUL JUSTIȚIEI
SERVICIUL DE PROBATIUNE DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ
Târgu-Jiu, str.Tudor Vladimirescu, nr.34, Tribunalul Gorj, camera 109
Telefon 0253/218661 interior 603 , fax:0253/212536
Nr…………. din………………..
FORMULAR
privind evidența orelor de activitate neremunerată
într-o instituție de interes public
Numele și prenumele persoanei condamnate :…………………
Instanța de judecată :……………………….
Sentința penală : ………………………..
Durata și frecvența activității : ………………………………….
Perioada derulării activității : …………………………………..
Consilierul responsabil de caz : ………………………………
Instituția publică :…………………………………………………..
Supraveghetor : _________________________________________________
Evidența orelor de activitate neremunerată :
Bibliografie
Ghid de bune practici instituționale în instrumentarea cauzelor cu minori, Asociația Alternative Sociale, Iași, 2005;
Sorina Poledna, Modalități de intervenție psihosocială în activitatea de probațiune, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2002;
Sorina Poledna,Probațiunea în România, Politici, Legislație, Proceduri, Presa Universitară Clujeană, 2001
Manual de practică în domeniul reintegrării sociale și supravegherii, Ghidul de bune practici, nr. 9/2004, Editura Oscar Print, București, 2004;
Durnescu, I. Manualul consilierului de reintegrare socială și supraveghere, Editura Themis, Fundația "Nicolae Titulescu", Craiova, 2002;
Ghid de bune practici, Supravegherea și asistența persanelor condamnate, nr.6/2002
Mitrache Constantin, Drept penal român , Partea generală , Casa de Editură și Presa „Șansa” , București,2002
Cotică Bulai,Manual de drept penal,partea generală,Ed.All,București,1997
Vasile Dobrinoiu, I.Pascu , I.Molnar, Gh.Nistoreanu, Al.Boroi, V.Lazar,Drept penal, Partea generală,Ed.Europa Nova,Bucuresti,1998
I..Oancea,Tratat de drept penal, Partea generală, Ed.All, București,1994
M..Basarab,Drept penal,Partea generala,Editura Lumina Lex,București ,2001
Ortansa Brezeanu,Minorul și legea penală,Ed.All,București,1998
Volonciu Nicolae,Trata de procedură penală, Ed.Paideia, 2001
I.Oancea,Drept execuțional penal ,Ed.All,București,1996
Codul Penal al României
Codul de Procedură Penală al României
V.Săhleanu , Necesitatea cunoașterii trăsăturilor și particularităților psihoindividuale în procesul de reeducare,în Ministerul de Interne,D.G.P,”Tratamentul minorilor din centrele de reeducare”
V.Ciochină ,Unitatea influențelor educative în procesul de formare a personalității minorului ,în „Tratamentul minorilor din centrele de reeducare”
Reglementarea măsurilor educative în noul cod penal – Mihai Adrian Hotca
Revista română de drept,nr.2/1971
Revista română de drept,nr.1/1972
Revista română de drept,nr.12/1972
Revista Dreptul , nr.3/1999
Revista Dreptul ,nr.5/2000
O.G. nr. 92/2000 privind organizarea și funcționarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor și de supraveghere a executării sancțiunilor neprivative de libertate, M.Of. 423/1.09.2000;
H.G. nr. 1239/2000 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a serviciilor de reintegrare socială a infractorilor și supraveghere a executării sancțiunilor neprivative de libertate, publicată în M.Of. nr. 651/13.12.2000;
Legea nr. 129/2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea și funcționarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor și supraveghere a executării sancțiunilor neprivative de libertate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 20 martie 2002.
Anuarul Statistic al României,2004
www.just.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Prevenirea Si Combaterea Delincventei Juvenile (ID: 125659)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.