Prevenirea Consumului DE Droguri ÎN Rândul Adolescentilor

UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

MASTER – PREVENIREA ȘI COMBATEREA CONSUMULUI ILICIT DE DROGURI

PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI ÎN RÂNDUL ADOLESCENȚILOR

COORDONATOR:

LECTOR UNIV. DR. SANDA LUMINIȚA MIHAI

MASTERAND:

CRISTIAN POPA

IUNIE 2016

CUPRINS

Introducere……………………………………………………………………………………………………………….3

Capitolul I – Prevenirea consumului de droguri la adolescenți…………………………………….4

I.1. Tipuri de prevenție…………………………………………………………………………………………………4

I.2. Aportul cercetarii în construcția modelului factorilor de risc și de protecție………………….5

I.3. Modele teoretice ale factorilor de risc și de protecție………………………………………………….6

I.3.1. Factorii de risc și de protecție după Clayton…………………………………………………6

I.3.2. Factorii de risc și de protecție după Hawkins și colaboratorii…………………………7

I.3.3. Factorii de risc și de protecție după Patterson și colaboratorii………………………..8

I.4. Factorii de risc…………………………………………………………………………………………………….10

I.5. Factorii de protecție……………………………………………………………………………………………..12

I.6. Informarea adolescenților cu privire la consumul de droguri……………………………………..14

Capitolul II – Cercetarea………………………………………………………………………………………….18

II.1. Obiectivele cercetării…………………………………………………………………………………………..18

II.2. Material și metodă………………………………………………………………………………………………18

II.2.1. Descrierea lotului………………………………………………………………………………….18

II.2.2. Instrumentul de studiu……………………………………………………………………………19

II.2.3. Metode și instrumete de analiză a datelor…………………………………………………19

II.3. Rezultatele cercetării…………………………………………………………………………………………..20

II.4. Analiza rezultatelor cercetării………………………………………………………………………………29

II.5. Concluzii și recomandări……………………………………………………………………………………..31

Bibliografie………………………………………………………………………………………………………………33

Anexe

INTRODUCERE

Alegerea acestei teme se datorează faptului că prevenirea consumului de substanțe psihoactive în rândul adolescenților ar trebui să reprezinte o prioritate în domeniul combaterii consumului de substanțe. Prevenirea presupune informarea adolescenților cu privire la consumul de droguri, precum și clarificarea informațiilor deja existente. Informațiile nu lipsesc. Ele pot proveni din numeroase surse(părinți, școală, internet, mass-media, cinematograf, prieteni etc). Însă, de multe ori, informațiile sunt deformate sau modificate, în sensul normalizării sau ignorării unor comportamente riscante, care pot induce în eroare adolescenții. Uneori informațiile nu sunt adaptate necesităților, vârstei sau contextului adolescenților, acestea fiind percepute ca puțin credibile sau neimportante. Deasemenea, de cele mai multe ori, informația este unidirecțională, lipsind feedback-ul din partea populației țintă către emițătorul informației. În acest fel adaptarea metodelor de prevenție este dificilă, pentru că, de multe ori, aceste metode nu corespund nevoilor reale ale adolescenților sau sunt exprimate într-un mod pe care adolescenții îl percep ca fiind mai puțin convingător.

Grupurile cele mai vulnerabile în ceea ce privește consumul de droguri, sunt reprezentate de copii, adolescenți și tineri. Aceste grupuri sunt supuse unei presiuni formale și informale, deschise sau subliminare, cu orientarea către consumul și abuzul de substanțe cu proprietăți psihoactive. Comportamentul acestor grupuri aflate la risc este un rezultat multifactorial, al factorilor individuali, contextuali, familiali, educaționali, de mediu, sociali, culturali, politici, etc. Din acest motiv, și intervenția preventivă trebuie să fie una focalizată pe mai multe planuri.

Prin intermediul acestei lucrări am dorit sa evidențiez factorii de risc și de protecție potențial implicați în facilitarea comportamentelor relaționate cu consumul de substanțe psihoactive în rândul adolescenților, precum și informațiile pe care adolescenții le știu despre droguri. Analizarea acestor date poate duce la adaptarea intervenției preventive în cazul consumului de substanțe psihoactive la adolescenți, la o mai bună eficacitate a campaniilor de prevenire, prin adaptarea formei și conținutului acestora la nevoile reale ale adolescenților, ținând cont de heterogenitatea factorilor implicați în potențialele comportamente de consum.

CAPITOLUL I

PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI LA ADOLESCENȚI

I.1. TIPURI DE PREVENȚIE

Pentru reducerea sau, ideal, stoparea consumului de droguri în rândul adolescenților este necesară o abordare pe mai multe planuri a programelor de prevenție, precum și dezvoltarea unor structuri speciale destinate acestui tip de intervenție, dar și training-ul specific al unor specialiști din mai multe domenii(sănătate, psihologie, educație, asistență socială), focalizat pe acesta problematică a consumului de droguri la adolescenți.

În combaterea consumului de droguri se discută de 3 nivele de prevenție:

Prevenție primară – destinată evitării inițierii consumului de drog

Prevenție secundară – destinată diminuării consecințelor negative ale consumului de drog, când acesta a fost totuși inițiat

Prevenție terțiară(reabilitarea) – destinată reducerii deficitului funcțional datorat evoluției cronice a consumului de drog

În practică se constată că etapa a doua și a treia, respectiv prevenția secundară și terțiară se suprapun și se desfășoară concomitent. Distincția tratament – prevenție secundară și uneori terțiară este formală, ele urmărind obiective atât terapeutice, cât și preventive., motiv pentru care a fost propusă înlocuirea termenului de tratament cu cel de intervenție.

În cele ce urmează voi aborda în special prevenția primară, ca principal obiectiv al lucrării, scopul principal fiind evitarea inițierii consumului de droguri de către populația adolescentă.

Dezvoltarea cunoștințelor în domeniul consumului de droguri permite o analiză complexă a sistemului multifactorial implicat în apariția comportamentului de consum, și astfel, facilitează adaptarea viitoarelor metode de prevenție primară și orientează specialiștii din domeniu în personalizarea metodelor aplicate, in conformitate cu cerințele actuale ale sociatății.

I.2 APORTUL CERCETĂRII ÎN CONSTRUCȚIA MODELULUI FACTORILOR DE RISC ȘI DE PROTECȚIE

Acțiunile pentru reducerea consumului de droguri, dar și tratamentul și prevenirea acestui consum problematic de substanțe psihoactive, au început să prindă contur în anii `50-`60 în America de Nord și în anii `60-`70 în Europa. De atunci, diferite abordări și strategii orientate către modificarea cererii de droguri au început să se generalizeze, fiind susținute de către diferitele instanțe sociale, guvernamentale și non-guvernamentale.

Treptat, diverși autori au început să creeze modele teoretice, încercând să explice mecanismele care contribuie la inițierea și menținerea comportamentelor de consum. Analiza complexă a rezultatelor oferite de studiile epidemiologice, de experimentele în domeniul neuroștiințelor, de studiile sociale, precum și de cercetările în domeniul comunicării, au facilitat dezvoltarea unui model asupra factorilor de risc și de protecție, care intervin în dobândirea și menținerea consumului și abuzului de droguri.

De-a lungul anilor, creșterea percepției negative a societății în ceea ce privește consumul de droguri a coincis cu scăderea consumului, în timp ce, în momentul în care aceste percepții au început să se estompeze, consumul a crescut. Acept fapt pune în incertitudine credința menținută mult timp în câmpul prevenirii, dezvoltată pe baza rezultatelor negative obținute prin progamele informative bazate pe inducerea senzației de teamă, și care a considerat informarea supra riscurilor asociate consumului de droguri ca fiind un element contraproductiv.

În ultimii ani s-a observat că cercetarea fundamentală de laborator poate contribui la dezvoltarea unui cadru științific comprehensiv în domeniul adicțiilor. Descoperirile factorilor biologici, fiziologici și genetici pot oferi informații certe, care să vină în completarea studiilor epidemiologice și comportamentale.

Rezultatele obținute din evaluarea diverselor modele de intervenție preventivă au permis descrierea factorilor al căror control sau modificare contribuie la o scădere semnificativă a consumului de droguri, în acest fel aducând informații despre factorii pozitivi sau negativi asociați consumului respectiv.

I.3 MODELE TEORETICE ALE FACTORILOR DE RISC ȘI DE PROTECȚIE

I.3.1 Factorii de risc și de protecție după Clayton

Clayton(1992) a susținut faptul că există 5 principii generale de care trebuie întotdeauna să ținem cont atunci când vorbim de factorii de risc:

Factorii de risc(caracteristici individuale sau condiții ambientale) pot sau nu să fie prezenți într-un caz concret. Practic, atunci când un factor de risc este prezent, probabilitatea ca o persoană să consume sau să abuzeze de droguri este mai mare decât atunci când nu este prezent

Prezența unui singur factor de risc nu este o garanție a producerii abuzului de droguri, dar și contrariul, absența acestuia nu garantează că abuzul nu se va produce. Acesta este valabil și în cazul factorilor de protecție. De obicei, abuzul este mai probabil ca rezultat al intervenției mai multor factori

Numărul factorilor de risc prezenți este direct relaționat cu probabilitatea abuzului de droguri, chiar dacă acest efect aditiv poate fi atenuat, în funcție de natura, conținutul și numărul factorilor de risc implicați

Majoritatea factorilor de risc și de protecție au multiple dimensiuni, măsurabile, și fiecare dintre ei influențează într-o manieră independentă și globală abuzul de droguri

Intervențiile directe sunt posibile în cazul anumitor factori de risc detectați și pot avea ca rezultat eliminarea sau reducerea acestora, scăzând probabilitatea abuzului de substanțe. Contrariul, în cazul altor factori de risc, intervenția directă nu este posibilă, obiectivul principal fiind atenuarea influenței acestora, și, în acest fel, reducerea la maxim a posibilității ca acești factori să conducă la consumul de droguri.

I.3.2 Factorii de risc și de protecție după Hawkins și colaboratorii

După Hawkins și colaboratorii(1992), factorii de risc pentru abuzul de substanțe psihoactive sunt clasificați astfel:

Genetici

Copii ai consumatorilor de substanțe psihoactive

Constituționali

Consumul timpuriu de droguri(înainte de 15 ani)

Durere sau afecțiuni cronice

Factori fiziologici

Psihologici

Probleme de sănătate mintală

Abuz fizic, sexual sau emoțional

Socioculturali

Familia

Consum de droguri de către părinți și atitudini pozitive față de consumul de droguri

Divorțul sau separarea părinților

Probleme în gestionarea familială

Expectative scăzute față de copii sau față de reușita acestora

Egalii

Prieteni care consumă droguri

Atitudini favorabile față de consumul de droguri

Comportamente antisociale sau delincvență timpurie

Școala

Lipsa îndeplinirii regulamentului școlar

Implicare scăzută la școală

Eșec școlar sau abandon școlar

Dificultăți de promovare în clasele școlare superioare

Comunitatea

Legi și norme ale comunității, favorabile față de consumul de droguri

Lipsa unor relații sociale

Deprivare economică și socială

Disponibilitatea drogurilor(inclusiv acool și tutun)

I.3.3 Factorii de risc și de protecție după Patterson și colaboratorii

Factori de risc ai comunității

Deprivare economică și socială. Copiii care trăiesc în medii sociale disfuncționale și în grupuri care au legătură cu criminalitatea, au puține șanse de evoluție socială și este mult mai probabil să câștige comportamente antisociale și să aibă probleme legate de consumul de droguri

Lipsa atașamentului în copilarie și dezorganizarea comunitară. Multe dintre problemele legate de droguri apar în comunități sau cartiere în care oamenii au un atașament scăzut față de comunitate, unde indicatorii de vandalism și crimă sunt mari, și acolo unde există o vigilență scăzută privind activitatea în locurile publice

Tranziții și mobilități. În etapele de tranziție de la școala primară spre cea secundară, sau de la aceasta spre liceu, se poate produce o creștere semnificativă a consumului de dorguri și a altor comportamente problemă. Deasemenea, comunitățile ce se caracterizează prin indici mari de mobilitate, par a fi într-o mai mare măsură relaționate cu un risc crescut, atât al comportamentelor criminale, cât și al problemelor legate de droguri în familie

Disponibilitatea drogurilor. Cu cât drogurile și alcoolul sunt mai disponibile îăn comunitate, cu atât este mai mare riscul ca tinerii să consume abuziv droguri în acea comunitate. Disponibilitatea percepută a drogurilor și alcoolului este deasemenea asociată cu o creștere a riscului

Factori de risc familiali

O istorie familială de alcoolism. În cazul în care copilul s-a născut sau a fost crescut într-o familie cu o istorie de alcoolism, riscul de a avea probleme legate de alcool sau droguri crește

Probleme de control ale familiei. Strategiile inadecvate de gestionare familială, incluzând lipsa clară a expectativelor comportamentale, eșecul părinților în a-și controla copiii și pedepsirea excesiv de severă sau inconsistentă, crește riscul de abuz de droguri

Părinți care consumă acool sau droguri, cu atitudini pozitive față de consum. În familiile în care părinții consumă în mod abuziv alcool sau droguri ilegale sau în familiile în care părinții prezintă atitudini permisive în cazul în care copiii consumă substanțe, există o probabilitate mai mare ca acești copii să consume abuziv alcool și droguri în adolescență

Factori de risc școlari

Comportament timpuriu antisocial. Copiii care sunt agresivi în jocurile din copilărie sau la școala primară, au un risc mai mare de abuz de substanțe. Când un comportament agresiv timpuriu este coroborat cu izolarea sau abandonul, hiperactivitatea crește riscul de probleme în adolescență

Eșecul școlar. Dacă acesta începe în ultimii ani ai școlii primare, experiența de eșec școlar crește riscul, atât al abuzului de droguri, cât și al comportamentelor delincvente

Factori de risc individuali

Alienare/răzvrătire. Copilul care simte că nu este parte a societății sau care nu acceptă regulile acesteia, care nu crede în încercările de obținere a reușitei sau necesitatea de a fi responsabil, care adoptă o atitudine de răzvrătire față de societate, este supus unui risc mai mare de a consuma droguri

Comportamente antisociale în adolescența timpurie. Acest factor de risc include comportamente deviante în școală, abandonul școlar, implicarea în conflicte fizice cu alți copii și dezvoltarea unor comportamente delincvente

Prieteni care consumă droguri. În cazul copiilor care se asociază cu egali care consumă droguri, există o probabilitate mai mare ca aceștia să devină consumatori

Atitudini favorabile față de consumul de droguri. Acestea apar în condițiile deja enunțate de risc al tranziției către învățământul liceal, în care se asociază situații în care tinerii asistă la încercările cunoscuților de a consuma droguri.

I.4 FACTORII DE RISC

Chiar dacă deocamdată nu se poate stabili o relație de cauzalitate pe baza cercetărilor existete, circumstanțele asociate intr-un mod consistent cu abuzul de droguri au fost descrise ca factori de risc.

Factorii de risc sunt circumstanțele prezente înainte de inițierea consumului, abuzului sau consumului problematic de droguri.

În 1994, Committee on Prevention of Mental Disorders, din cadrul Institute of Medicine din SUA, a definit factorii de risc ca: ”acele caracteristici, variabile sau circumstanțe, care, confluând în viața unei persoane, contribuie la creșterea probabilității ca acea persoană să dezvolte o problemă de comportament, în comparație cu orice altă persoană din populația generală, selecționată la întâmplare.”

Pe baza clasificării făcute de Hawkins și colaboratorii(1992), factorii de risc sunt grupați în 2 mari grupe. În primul grup se află factorii sociali și culturali de amploare(contextuali), care includ factorii relaționați sau încadrați prin aspecte legale și normative sociale explicite sau percepute în relație cu comportamentele de consum sau abuz de droguri. Al doilea grup include factorii cu caracter individual si interpersonal.

Factorii de risc contextuali

Persoanele și grupurile există și se dezvoltă în contexte sociale marcate prin valori și structuri ale sociatății. Schimbări în normele culturale, în perceperea anumitor comportamente și schimbări ale aspectelor economice relaționate cu drogurile, s-au demonstrat a fi asociate cu schimbări în comportamentele de consum de droguri și în prevalența globală a consumului diferitelor substanțe psihoactive, inclusiv a drogurilor legale.

Principalii factori de risc contextuali sunt:

Legile și normele sociale favorabile comportamentelor de consum și abuz. O legislație foarte permisivă și favorabilă intereselor economice care mențin diferite afaceri relaționate cu drogurile, împreună cu o înaltă toleranță socială cu privire la orice substanțe, sunt factori contextuali cheie favorabili consumului și abuzului de diferite substanțe psihoactive. Legislația care limitează vârsta de cumpărare și limitarea locurilor publice de consum are un efect important de limitare a consumului.

Disponibilitatea. Este relaționată cu aspectele normative și legale, dar poate fi considerată și un factor independent. Faptul că un drog este sau nu legal determină o mai mare sau mai mică disponibilitate, și, în consecință, nivelul de consum global. Gradul de disponibilitate, atât pentru drogurile legale, cât și pentru cele ilegale, constituie un factor de risc independent.

Extrema deprivare socială. Rezultatele studiilor arată că anumiți indicatori de deprivare socială, precum sărăcia, aglomerările umane și condițiile de viață proaste, sunt asociate cu un risc crescut de apariție a comportamentelor antisociale. În același timp, diverse studii au demonstrat că educația superioară a părinților, un loc de muncă bun al acestora sau posibilități materiale care permit cheltuieli personale mai mari, sunt asociate cu creșterea consumului de alcool, tutun sau marijuana printre adolescenții ce provin din aceste medii. În acest cadru, deprivarea socială se poate considera un factor de risc pentru abuzul de droguri, pe termen lung, în condiții de sărăcie extremă, în care se asociază și alte tipuri de probleme personale și familiale.

Dezorganizarea în mediul social imediat. Deteriorarea în funcția de socializare a mediului social imediat(familie, cartier, rețele sociale de sprijin), poate conduce la apariția problemelor legate de abuzul de alcool și alte substanțe.

Factori de risc individuali și interpersonali

Odată eliminați posibilii factori de confuzie, precum apartenența la un grup determinat sau o clasă socială și expunerea la norme sociale schimbătoare în timp, cercetările disponibile au permis identificarea a diverși factori de risc cu caracter individual.

Factori fiziologici. Deși cunoștințele sunt încă limitate, se dispune de evidențe provenite din studii, cu privire la predispoziția ereditară la abuzul de anumite substanțe psihoactive

Factori psihologici. Unele studii semnalează existența unei relații pozitive între anumite caracteristici psihologice și comportamentale și consumul și abuzul de droguri. De exemplu, căutarea de senzații noi, un prag scăzut de toleranță la durere, incapacitatea de control al emoțiilor, labilitate emoțională sau agresivitate și ostilitate. Unele studii au adus date asupra faptului că labilitatea emoțională pare a fi mai de grabă o consecință a abuzului de droguri, decât o cauză.

Atitudini și comportamente ale familiei. Stiluri parentale inconsistente. Diverse studii arată relația existentă între ineficacitatea sau inconsistența în exercitarea rolurilor parentale și a funcțiilor familiale în stabilirea de norme de comportament în familie, și problemele de abuz de droguri, mai ales la copiii care prezintă comportamente dezadaptative(tulburări de atenție, iritabilitate și agresivitate).

Lipsa unor legături afective familiale. Absența părinților sau a unor tutori capabili să ofere suport emoțional pozitiv copiilor lor, adică absența unor legături afective puternice în mediul familial, poate fi relaționată pe termen lung cu dezvoltarea unor comportamente de abuz de droguri.

Eșecul școlar. Randamentul școlar scăzut a fost identificat ca factor de predispoziție al frecvenței și intensității consumului de droguri.

Angajament scăzut față de școală. Diverse studii indică o relație între abuzul de droguri și integrarea școlară și/sau existența expectativei de contiuare a studiilor secundare.

Asocierea cu colegi care consumă droguri(anturajul). Consumul de droguri de către grupul de egali este unul din factorii asociați cu consistența cea mai mare pentru consumul individual. Relația între afilierea la un grup și consumul de droguri nu este o relație unidirecțională(influența grupului asupra individului), ci se produce o relație biunivocă(indivizii tind să se integreze în grupuri cu aceleași afinități).

Atitudini favorabile consumului de droguri. S-a observat o relație pozitivă între debutul consumului de droguri și meținerea atitudinilor și credințelor pozitive cu privire la droguri. Rareori adolescenții încep să consume droguri fără a porni de la convingerea că beneficiile potențiale ale consumului sunt mai mari decât posibilele costuri.

Debutul timpuriu al consumului de droguri. Intensitatea și frecvența consumului, precum și a problemelor asociate, vor fi mai mari cu cât vârsta de debut este mai mică.

I.4 FACTORII DE PROTECȚIE

Unii dintre factorii de risc semnalați anterior sunt dificil de modificat sau de înlăturat pe termen scurt. Recunoașterea unor limite imporante în controlul factorilor de risc a condus cercetările către studiul factorilor de protecție.

Prin factori de protecție se înțeleg: ”acele circumstanțe moderatoare ale expunerii la factorii de risc. Factorii de protecție nu sunt în mod necesar factori opuși celor de risc, ci mai de grabă este vorba de două relații distincte, care interacționează între ele”.(NIDA, 1993)

Ipoteza existenței factorilor de protecție constă în aceea că anumite circumstanțe sau condiții pot media sau modera efectele expunerii la situații de risc, și, în acest fel, pot reduce vulnerabilitatea indivizilor în fața problemelor relaționate cu drogurile. Factorii de protecție întăresc rezistența persoanelor supuse situațiilor de risc, acționând ca elemente de protecție față de potențialele răspunsuri problematice.

Brook și colaboratorii(1990) au identificat două mecanisme prin care factorii de protecție pot contribui la reducerea influenței factorilor de risc:

Mecanismele de risc/protecție, prin care expunerea la factorii de risc este moderată prin prezența factorilor de protecție.

Mecanismele de protecție/protecție, prin care un factor de protecție potențează alt factor de protecție, potențând efectele amândurora separate.

Principalii factori de protecție identificați sunt:

Factori de protecție individuali

Rezolvarea problemelor. Capacitatea individuală a copilului sau adolescentului de a rezolva probleme și sentimentul de autoeficiență s-au dovedit a fi factori de protecție

Internalizarea normelor. Capacitatea individuală de a internaliza norme sociale cu privire la controlul consumului de droguri

Factori de protecție familiali

Legătura emoțională. Existența unor legături emoționale puternice între părinți/tutore și copii

Participarea. Prezența părinților/tutorilor în viața copiilor; participarea semnificativă a acestora la activitățile copiilor

Norme familiale consistente. Existența unor norme familiale generale, clare și stabile

Supervizare. Supervizarea parentală asupra vieții copiilor

Factori de protecție educativi

Randamentul școlar. Existența unui radament școlar satisfăcător, cu aspirații și expectative rezonabile de a continua studiile

O bună legătură cu școala. Existența unei legături afective pozitive cu școala și/sau cu profesorii

Factori de protecție contextuali

Promovarea și întărirea abilităților sociale. Disponibilitatea unui mediu social de suport și întărirea abilităților copilului de a înfrunta provocările succesive pe care le presupune integrarea socială. Acesta urmează să promoveze și să întărească abilități sociale în timpul copilăriei și adolescenței, prin întărirea valorilor pozitive

Legătura cu instanțele prosociale. Existența unor legături emoționale puternice cu instanțele socializatoare, precum familia, școala, bisercica sau alte institușii cu caracter social, și participarea activă la activitățile acestor instanțe sociale

Valori prosociale. Menținerea unor valori prosociale din parte grupului de egali, dar și aprecierea pozitivă a grupului de către părinți sau tutori.

După Padina(1999): „atât factorii de risc, cât și cei de protecție se pot prezenta sub diferite niveluri de intensitate, ce merg de la simple asociații statistic semnificative cu dezordine psihologică, fizică sau comportamentală(probleme psihiatrice, boli cardiovasculare, probleme relaționate cu abuzul de droguri), până la tulburarea sau problema de sine.”

În prezent, unul din cele mai importante roluri ale cercetării științifice în consumul de droguri este acela de a clarifica natura și forța sau intensitatea asocierii dintre factorii considerați ca declanșatori și factorii considerați ca rezultat, precum și forma în care acești factori interacționează între ei.

I.6. INFORMAREA ADOLESCENȚILOR CU PRIVIRE LA CONSUMUL DE DROGURI

Drogurile sunt o prezență constantă și, ca urmare, de-a lungul interacțiunii între adolescenți și părinții lor, profesori sau educatori, apar foarte frecvent situații care necesită din partea adulților un răspuns consistent în oferirea unor informații sau corectarea unei idei greșite. Adolescentul participă la un discurs social, adică la un ansamblu de credințe mai mult sau mai puțin explicite cu privire la droguri, care pot condiționa inițierea sau consolidarea comportamentului de consum.

A informa mai mult nu înseamnă a informa mai bine. De multe ori informațiile sunt deformate de către mediile de comunicare, ce caută spectaculozitatea sau impactul unui anumit eveniment. De exemplu, unele informații cu privire la consumul de alcool sau droguri în rândul tinerilor ajung să-l facă pe spectator sa creadă că aceasta este o practică mai obișnuită decât este în realitate, astfel adolescentul poate ajunge la concluzia că a fuma sau a se îmbăta sunt comportamente ”normale”, și, de aceea, este vorba despre un lucru acceptabil.

Informațiile se confruntă adeseori cu existența unor comportamente contrarii, uneori chiar ale celor care informează, aceștia practicând comportamente contrarii celor pe care încearcă să le promoveze.

Câteodată informațiile nu sunt adaptate necesităților, vârstei sau contextului, iar acestea sunt percepute ca puțin credibile, deoarece se confruntă cu propria experiență a individului, sau cu alte informații pe care acesta le primește.

Conținutul informației, atunci când nu este bine ales, modul de informare grăbit, unidirecțional, nediscriminator, scurt, pot trezi curiozitatea adolescentului și dorința de a încerca să consume droguri.

Mai important decât conținutul informației este ansamblul de variabile care înconjoară acțiunea de informare. Dacă receptorul nu îl percepe pe cel care transmite informația ca fiind competent, sincer, deschis și demn de încredere, dacă intervenției îi lipsește continuitatea în timp, probabil această informație va reuși cu greu sa influențeze comportamentul real al receptorului.

În momentul informării cu privire la droguri, la fel de importantă ca și conținutul informației este sursa. Chiar dacă metodologia, conținutul și materialele au fost bine alese, nu trebuie pierdută din vedere sursa care oferă informațiile. Această sursă trebuie sa fie credibilă, demnă de încredere și la care se poate apela dacă există îndoieli. Deasemenea trebuie menținut un contact regulat cu adolescentul, deoarece informarea cu privire la droguri nu trebuie dată într-un moment izolat în timp, ci trebuie înțeleasă ca un proces în care există un feedback și o adaptarea continuă, pentru a permite persoanei care oferă informația o cunoaștere mai bună a necesităților, așteptărilor și dorințelor receptorilor.

Este importanta deasemenea și alegerea momentului. Informația este asimilată mai bine și produce efectele dorite atunci când este solicitată și când răspunde unei necesități percepute de către receptor. Este de preferat evitarea situațiilor cu încărcătură emoțională excesivă, deoarece capacitatea de analiză, atât a emițătorului, cât și a receptorului informației, este serios deformată, iar rezultatul poate fi contraproductiv.

Sunt foarte importante și diferitele metode prin care sunt transmise informațiile.

Principala metodă este cea constituită prin propriile noastre abilități de comunicare, și, în mod particular, de acelea care favorizează individului exprimarea liberă a subiectelor de interes și a necesităților sale(prezența fizică, capacitatea de a asculta, de a obserba în timpul ascultării, de a întreba). În plus, există diferite proceduri mai formale: dezbateri, discuții de grup, chestionare anonime, video-conferințe, comentarii de text, exerciții practice etc.

Informarea cu privire la droguri se produce în contextul comunicării interpersonale, acesta fiind contextul în care se dovedește a fi eficace. Informația este mai bine înțeleasă, mai bine memorată și produce schimbări de comportament atunci când este oferită ca răspuns la reflecțiile și întrebările care anterior au provocat receptorul, și atunci când informația este elaborată activ de acesta. În timpul procesului de informare este convenabil să menținem interesul și să primim un feedback continuu, prin intermediul întrebărilor, al căror răspuns trebuie să fie imediat. Este bine să ne asigurăm că informația a fost înțeleasă și să dăm oportunitatea de a clarifica concluziile.

Mijloacele utilizate condiționează eficacitatea mesajului. Tinerii sunt mai obișnuiți și mai receptivi cu privire la mijloacele alternative materialelor scrise sau discursurilor. Pentru expunerea conținuturilor informative este de dorit explorarea posibilităților de prezentare folosind diapozitivele, prezentările multimedia sau chiar jocurile elaborate în acest scop și care profită de atractivitatea li posibilitățile oferite de computer.. Pentru culegerea de informații internet-ul reprezintă o sursă extraordinară.

Vocabularul trebuie să fie comprehensibil și să nu conțină termeni tehnici. Totuși, trebuie să nu se ajungă la un limbaj de argou, în încercarea de apropiere emoțională si de înțelegere mai bună.

Este important să se promoveze participarea activă și modul în care aceasta face posibilă cunoașterea așteptărilor, atitudinilor și întrebărilor pe care le pun tinerii. Obiectivul final este adaptarea informației oferite, în funcție de acești factori. Decizia cu privire la conținutul informării trebuie să fie luată pentru fiecare caz în parte, iar conținutul trebuie sa abordeze substanțele de interes pentru majoritatea grupului, prevenind un potențial efect contrar, și anume, stârnirea curiozității cu privire la alte substanțe.

Pentru o eficacitate crescută nu trebuie căutate situații extreme, îndepărtarea geografică, temporală sau culturală de mediul celor care ascultă, ci trebuie apelat la cunoștințele și modul de viață din zona respectivă.

Discursul despre substanță în sine interesează mai puțin, mai important fiind consumul de substanță, ce riscuri sunt asociate consumului, cum se produce trecerea de la uz la abuz și la dependență, cum s-a modificat consumul de-a lungul timpului, influența exercitată de factori culturali si interesele economice, sau ce alternative există. Referirea la prejudiciile și beneficiile unui comportament este întotdeauna mai eficace atunci când este vorba despre consecințele apropiate realității celui care percepe mesajul, și nu consecințelor îndepărtate, improbabile, adeseori incorecte și percepute ca fiind străine de propria experiență.

Este important ca informația să fie simplă, directă și clară. Lipsa de obiectivitate este rapid captată de către adolescent, care se bazează deseori pe alte surse pentru a combate informația, atunci când nu o poate face prin intermediul experienței proprii. Obiectivitatea se referă deasemenea și la încărcătura emoțională a celor transmise. Exagerările, dramatizările sau încercarea de a inocula teama se dovedesc a fi strategii puțin eficiente sau chiar contrare principiilor prevenirii.

Atunci când căutăm ca prin informația oferită să dezvoltăm o atitudine nouă cu privire la un anumit subiect sau să modificăm o atitudine contrară care deja există, conținutul informării poate fi unilateral sau bilateral. Este unilateral atunci când ne referim doar la aspectele pozitive ale comportamentului pe care dorim să-l promovăm,ca opus al aspectelor negative ale opțiunii contrare. Conținutul este bilateral atunci când, în plus, prezintă avantajele opțiunii contrare, dar le respinge prin argumentarea opțiunilor proprii.

Informarea unilaterală este mai eficientă atunci când audiența este favorabilă, în mod anticipat, unui comportament sau unei atitudini pe care ne dorim să o promovăm sau când audiența este neutră și nu poate fi prevăzută reacția acesteia cu privire la propaganda față de opțiunea contrară.

Informarea bilaterală se dovedește a fi mai eficace atunci când audiența este anticipat contrară propunerii noastre, și dorim să-și schimbe atitudinea. Această strategie este mai eficientă atunci când audiența va cunoaște și argumentele părții opuse. Mesajul bilateral poate include, deasemenea, o recunoaștere explicită a dificultăților pe care le presupun conduitele pe care dorim să le promovăm, împreună cu avantajele acestora.

Asocierea informațiilor cu stări emoționale pozitive favorizează enorm receptivitatea. Simțul umorului este, cu siguranță, o resursă utilă. Totuși, umorul nu este un scop în sine, ci un instrument pentru transmiterea mai eficientă a unor informații și inducerea unei schimbări de atitudine. În plus, prin folosirea umorului este important să accentuăm relevanța conținutului pe care dorim să-l transmitem.

CAPITOLUL II

CERCETAREA

II.1 OBIECTIVELE CERCETĂRII

Prin intermediul acestei cercetări am dorit sa evidențiez factorii de risc și de protecție potențial implicați în facilitarea comportamentelor relaționate cu consumul de substanțe psihoactive în rândul adolescenților, precum și informațiile pe care adolescenții le știu despre droguri.

Obiectivul general este de a identifica prezența factorilor de risc și de protecție implicați în consumul de substanțe psihoactive în rândul adolescenților.

Obiective specifice:

Evaluarea modalităților și a nivelului de informare al adolescenților, în ceea ce privește drogurile

Identificarea factorilor de risc și de protecție, din mediul educațional, în rândul adolescenților

Identificarea factorilor de risc și de protecție, din mediul familial, în rândul adolescenților

Identificarea factorilor de risc și de protecție, din mediul social, în rândul adolescenților

II.2. MATERIAL ȘI METODĂ

II.2.1 DESCRIEREA LOTULUI

Pentru a atinge obiectivele enunțate s-a efectuat un studiu observațional, transversal, pe un lot de 60 de adolescenți (F=26, M=34), cu vârste cuprinse între 15-18 ani. Tuturor participanților li s-a aplicat metodologia de investigare, în Școala Superioară Comercială ”Nicolae Kretzulescu” București, în perioada 1.04.2016 – 1.05.2016. Participanților precum și părinților acestora li s-au explicat obiectivele cercetării prezente, caracterul confidențial al datelor de identificare, iar în final aceștia și-au exprimat acordul de participare la studiu.

Criterii de includere:

vârsta cuprinsă între 15-18 ani

frecventarea unei forme de învățământ cu program normal

acceptul de a participa la studiu

Criterii de excludere:

existența unui istoric de tulburare psihică acută / cronică, care ar fi putut influența modul de înțelegere și completare al chestionarului

II.2.2 INSTRUMENTUL DE STUDIU

“Chestionarul pentru evaluarea factorilor de risc și a factorilor de protecție legați de consumul de substanțe psihoactive în rândul adolescenților” (Anexa 1) a fost creat pentru lucrarea de față, fiind adaptat nevoilor specifice de informații ale studiului. Factorii de risc evaluați prin intermediul chestionarului reprezintă factorii cel mai frecvent citați în literatura de specialitate ca asociându-se consumului de substanțe în rândul adolescenților. Aceste date din literatură, care au stat la baza chestionarului, au fost prezentate în detaliu în cadrul capitolelor precedente, în această secțiune fiind descrise informațiile practice referitoare la design-ul instrumentului și modalitatea de completare a acestuia.

Instrumentul reprezintă un chestionar auto-administrabil alcătuit din 20 de întrebări, directe, închise, cu unul sau mau mai multe răspunsuri posibile, pozitive sau negative. Interpretarea răspunsurilor se face la nivelul fiecărui item, fără generarea unui scor total. Au fost generate însă subscoruri, însumând factorii de risc considerați semnificativi într-o anumita arie. Itemii chestionarului pot fi grupați în cinci secțiuni, ce corespund unor arii diferite de investigare:

nivelul de informare în ceea ce privește drogurile (I1 – I5)

factorii de risc și de protecție asociați consumului, din mediul educațional (I6-I11)

factorii de risc si de protectie asociați consumului de substanțe, din mediul familial (I13 – I16)

factorii de risc și de protecție asociați consumului de substanțe, din mediul social (I12, I17)

date cu caracter general (I18 – I20)

II.2.3. METODE ȘI INSTRUMETE DE ANALIZĂ A DATELOR

Prelucrarea statistică a datelor și interpretarea rezultatelor obținute s-a realizat cu sprijinul unui biostatistician, folosind software-ul statistic IBM SPSS v19.

Variabilele utilizate în studiu sunt calitative, nominale sau ordinale, și cantitative. Prezentarea datelor de statistică descriptivă s-a realizat folosind tabele de frecvență (frecvența exprimată procentual/valori absolute ale observațiilor pe categorii), indicatori ai tendinței centrale (medie, mediană, mod) și indicatori ai dispersiei (deviație standard, varianță). S-au folosit deasemnea grafice corespunzătoare, tip bară/ placintă pentru variabilele calitative, precum și histograme pentru reprezentarea distribuțiilor. Pentru verificarea normalității distribuțiilor s-au folosit teste Shapiro-Wilk.

Pentru testarea existenței unor diferențe semnificative statistic între grupuri s-au utilizat teste Chi-pătrat pentru variabile calitative și respectiv teste non-parametrice de tip Mann-Whitney U pentru variabilele cantitative, fără o distribuție normală a datelor. Pentru studiul corelațiilor s-a folosit coeficientul de corelație a rangurilor Spearman. Nivelul semnificației statistice a fost stabilit la un nivel p< .05.

II.3. REZULTATELE CERCETĂRII

Referitor la nivelul de informare al adolescenților în ceea ce privește drogurile, toți participanții (n=60, 100.0%) afirmă că “au auzit despre droguri”. Tabelul 1 prezintă modul în care participanții consideră că anumite substanțe pot fi considerate sau nu droguri. Astfel, heroina și cocaina sunt identificate de către toți partipanții ca fiind droguri (n=60, 100.0%), iar amfetaminele, cannabisul și solventii volatili (aurolacul) în proporție de peste 95%. Aproximativ 20% din participanți nu identifică etnobotanicele, pastilele (sedative/ hipnotice) sau cafeaua ca fiind droguri. Alcoolul nu este considerat un drog de către 56% dintre participanți, iar tutunul de catre 30%. Mai mult, 16.7% dintre participanți consideră că drogurile “legale” nu sunt periculoase, în timp ce 83.3% consideră că aceste substanțe “nu sunt periculoase, sunt ușoare și acceptate de lege, din acest motiv se numesc legale”.

Tabel 1. Principalele tipuri de droguri – frecvența de recunoaștere a participanților

Dintre participanți 42 (70.0%) afirmă că au cunoscut pe cineva care consumă droguri (Figura 1). Procentul de participanți care afirmă că au cunoscut pe cineva care consumă droguri nu diferă semnificativ statistic în funcție de sex (X2[1, n= 60] = .20, p= .64) sau de mediul de rezidență (X2[1, n= 60] = .04, p= .82).

În ceea ce privește modalitățile de informare despre droguri (Figura 2), cea mai frecventă este reprezentată de Internet (68.3%), urmată de TV și prieteni (43.3%). Cea mai puțin întalnită metodă de informare o reprezintă cursurile educative despre consumul de droguri (25.0%).

Figura 1: Procentul de participanți care cunosc / nu cunosc consumatori de droguri

Figura 2. Modalitățile de informare despre droguri

Analiza datelor privind potențialii factorii de risc și protecție ai consumului de droguri, din mediul educațional, arată urmatoarele: 18% dintre participanți afirmă că randamentul școlar în anul curent a scăzut față de de anii anteriori (Tabelul 2), 41% consideră că sunt distrași în timpul studiului (Figura 3), 30% nu au un loc adecvat în care să invețe (Figura 3), toți participanții afirmă că frecventează în mod regulat orele de clasă.

Mai mult, 85% declară că atitudinea în clasă este atentă, 26.7% consideră că atitudinea este participativă și 13.3% că uneori este deranjată (Figura 4). 10% consideră că sunt neintegrați în colectivul clasei, 13.3% că au o relaționare slabă cu colegii și 11.7% o relaționare slabă cu profesorii și personalul școlii (Tabel 3).

Aproape toți subiecții (n=59, 98.3) afirmă că îndeplinesc majoritatea regulilor/ normelor, la școală, 88.4% susțin că nu au un număr mare de absențe, iar 81.7% că nu avut niciun conflict în anul școlar curent.

Tabel 2. Randamentul scolar în anul curent

Figura 3. Tehnicile de studiu

Figura 4. Atitudinea în timpul orelor de clasă

Tabel 3. Relația cu colegii/ profesorii

Din întrebările referitoare la mediul educațional au fost extrași 11 factori de risc, considerați semnificativi în a influența un potențial consum de substanțe (1 – nivelul randamentului școlar scăzut considerabil față de anii precedenți; 2 – distractibilitatea în momentul studiului; 3 – lipsa unui loc adecvat alocat studiului; 4 – participarea regulată la orele de clasă; 5 – atitudinea neatentă în clasă; 6 – neintegrarea în colectivul clasei; 7 – relaționarea slabă cu colegii; 8 – relaționarea slabă cu profesorii și personalul școlii; 9 – număr mare de absențe; 10 – lipsa importanei acordată normelor / regululilor de la scoală; 11 – existența unor conflicte la școală, în ultimul an.

Astfel, 20 de participanți (33.3%) nu raportează ca fiind prezent niciunul dintre acești factori de risc selectați, 14 (23.3%) au un factor, 12 (20.0%) 2 factori, 10 (16.7%) 3 factori, în timp ce doar câte 2 participanți (3.3%) au 4 și respectiv 5 factori de risc identificați.

Distribuția numărului factorilor de risc din mediul educațional nu este una gaussiană (W=.87, df=60, p=.00), aspect vizibil și pe histograma din Figura 5. Tabelul 4 prezintă date de statistică descriptivă a numarului de factori de risc din mediul școlar, cu mediana valorilor de 1.

Numărul factorilor de risc pentru consumul de substanțe, din mediul educațional, nu diferă semnificativ statistic în funcție de mediul de rezidență (U=195.5, p= .14) sau sexul participanților (U= 356.0, p= .13).

Figura 5. Numărul de factori de risc din mediul educațional – Histogramă

Tabel 4. Numărul de factori de risc din mediul educațional – Statistică descriptivă

Referitor la mediul familial, 83.3% din participanți fac parte dintr-o familie biparentală, iar 16.7% din una monoparentală (Tabel 5). 73.3% declară că stilul parental adoptat în familie este unul permisiv, în timp ce în 16.7% din cazuri stilul este unul autoritar (Tabel 5). Toți participanții raportează o relație adecvată cu familia (Tabel 5).

Un numar mic de participanți au identificat în familia lor existența unor probleme precum șomajul (n=4), activitățile ilicite (n=4), consumul de alcool (n=3), tratamentul abuziv (n=1) sau bolile psihice (n=1) (Figura 6). Niciunul dintre participanți nu a raportat prezența consumului de droguri în familie și 48 dintre aceștia (80%) au negat existența oricăreia dintre aceste probleme (Figura 6).

Tabel 5. Structura familială, stilul parental și relația cu familia

Figura 6. Probleme specifice întâlnite în familie

Similar analizei efectuate pentru factorii din mediul educațional, au fost selectați 10 potențiali factori de risc pentru consumul de substanțe, din mediul familial, astfel: 1 – familie monoparentală; 2 – participant aflat într-o formă de protecție socială; 3 – stil parental autoritar; 4 – relatie inadecvată cu familia; 5 – tratamente abuzive; 6 – șomaj; 7 – consum de alcool; 8 – consum de droguri; 9 – activități ilicite; 10 – boli psihice. Dintre participanții la studiu, 58.3% (n=35) neagă prezența oricăruia dintre factorii de risc selectionați, 31.7% (n=19) raportează un factor de risc, 8.3% (n=5) 2 factori și 1 singur participant identifică 3 factori de risc din mediul familial (Figura 7). Numărul factorilor de risc pentru consumul de substanțe, din mediul familial, nu diferă semnificativ statistic în funcție de mediul de rezidență (U=264.0, p= .90) sau sexul participanților (U= 426.0, p= .78).

Figura 7. Numărul de factori de risc din mediul familial – Histogramă

Dintre potențialii factori de risc asociați consumlui de substanțe, din mediul social, au fost studiați: modul în care participanții își petrec timpul liber, caracterul conflictual al cartierului în care locuiesc și existența în cartier a suficiente resurse pentru tineri (săli de sport, cluburi, centre educative). Figura 8 prezintă modalitățile în care participanții preferă să își petreacă timpul liber, 18.3% raportând că preferă să îsi petreacă „singuri” timpul liber. 16.7% dintre participanți declară că locuiesc într-un cartier conflictual, cu existența drogurilor sau a delincvenței (Figura 9) și 56.7% afirmă că resursele pentru tineri (săli de sport, cluburi, centre educative) nu sunt suficiente în cartierul în care locuiesc.

Trei factori de risc din mediul social au fost considerați importanți în studiul de față (1 – petrecerea timpului liber singur; 2 – cartier fără resurse suficiente pentru tineri; 3 – cartier conflictual). Astfel, 43.3% (n=26) nu raportează niciunul dintre acești factori de risc, 36.7% (n= 22) un singur factor, 18.3% (n= 11) 2 factori, și un singur participant identifică ca fiind prezenți toti cei trei factori de risc selectionați (Tabel 6).

Figura 8. Modalitati de petrecere a timpului liber

Figura 9: Caracterul conflictual al cartierului de rezidenta

Tabel 6. Numarul factorilor de risc selectionați din mediul social

Tabelul 7 prezintă matricea corelațională între numărul factorilor de risc pentru consumul de substanțe din mediile educațional, familial și social. Asfel, coeficienții de corelație a rangurilor (Spearman) arată absența unor corelații semnificative statistic, cu coeficienți rs cuprinși între 0.15 și 0.18.

Tabel 7. Matricea corelațională între numărul factorilor de risc din mediul educațional, familial și social

II.4. ANALIZA REZULTATELOR CERCETĂRII

În ceea ce privește nivelul de informare al adolescenților privind drogurile, putem observa că toți adolescenții au auzit despre droguri, toți recunosc heroina și cocaina ca fiind droguri, dar 20% dintre aceștia consideră că pastilele (sedative/hipnotice) și etnobotanicele nu sunt droguri. Deasemenea 16.7% dintre participații la studiu afirmă că etnobotanicele “nu sunt periculoase, sunt ușoare și acceptate de lege, din acest motiv se numesc legale”. Acest lucru relevă o informare incorectă și incompletă a adolescenților, în ceea ce privește drogurile. Mai mult, tendința către consumul de etnobotanice, confirmată și de studiile recente, poate fi explicată și prin faptul că unii adolescenți nu consideră că etnobotanicele ar fi droguri, dar și faptul ca acestea sunt ușoare și nu sunt periculoase.

Cercetarea a relevat faptul că 70% dintre participanți au cunoscut pe cineva care consumă droguri, acest lucrul aratând că marea majoritate a adolescenților au fost expuși la consumul de droguri.

Legat de modalitățile de informare a adolescenților în ceea ce privește drogurile, majoritatea utilizează internetul ca principală resursă(68,3%), pe când doar 25% dintre participanții la studiu au recunoscut ca modalitate de informare cursurile educative și 36,7% campaniile de informare. Aceste date relevă necesitatea elaborării mai multor campanii de informare și cursuri de educație în ceea ce privește drogurile, conținutul acestora trebuind să fie adaptat nivelului real și actual de cunoștințe ale adolescenților.

În ceea ce privește identificarea potențialilor factori de risc din mediul educațional, observăm că 41% dintre participanții la studiu afirmă ca sunt distrași atunci când studiază, 30% dintre aceștia nu au un loc adecvat unde să învețe, iar 18% au avut un randament școlar scăzut față de anul trecut. Aici intervine rolul celor implicați în educația adolescenților, aceștia trebuind să îi instruiască pe adolescenți în ceea ce privește metodele de învățare, pentru a evita distractibilitatea și scăderea performanțelor școlare, factori care pot contribui la stima de sine a adolescenților, în sensul scăderii acesteia, expunându-i la un risc mai mare de consum. Tot legat de stima de sine scăzută, un procent mic de adolescenți au relevat o relație de slabă calitate cu colegii și profesorii, precum și o integrare deficitară în colectivul clasei, acești factori contribuind deasemenea la un risc mai mare de consum de substanțe.

Dintre factorii din mediul educațional au fost selectați 11, considerați semnificativi în a influența un potențial consum de substanțe. O treime dintre participanții la cercetare au raportat absența acestor factori, pe când restul participanților la cercetare au raportat prezența cel puțin a unui factor de risc dintre cei selectați, doar 2 participați raportând prezența a 4 , respectiv 5 factori din cei 11. Putem astfel considera că factorii de risc din mediul educațional pot reprezenta o componentă importantă, care ar trebui inclusă în intervențiile preventive viitoare, ca parte semnificativă din totalul riscurilor potențiale de consum de substanțe.

Legat de identificarea potențialilor factori de risc din mediul famiial, putem observa că 16,7% dintre participanți provin dintr-o familie monoparentală și tot 16,7% raportează un stil autoritar de educație în cadrul sistemului familial. Un număr mic de respondenți au raportat prezența unor probleme importante în familie și niciun adolescent nu a raportat consum de droguri în familie.

Dintre factorii din mediul familial au fost selectați 10, considerați semnificativi în a influența un potențial consum de substanțe. Mai mult de jumatate dintre participanții la cercetare au raportat absența acestor factori, restul participanților raportând prezența unuia sau a 2 factori, doar 1 singur participant raportând prezența a 3 factori din cei 10 selectați.4

Așadar mediul familial joacă un rol extrem de important în dezvoltarea adolescenților, prezența unor factori de risc în acest mediu trebuid sa fie privită cu multă seriozitate, deoarece influența mediului familial joacă un rol important în apariția unui potențial comportament de consum de substanțe.

În ceea ce privește potențialii factori de risc din mediul social, putem observa că mai mult de jumătate dintre respondenți au raportat că resursele pentru tineri, din cartierul în care locuiesc, sunt insuficente, 16,7% dintre respondenți locuind într-un cartier potențial conflictual. În ceea ce privește petrecerea timpului liber, 18,3% dintre adolescenți au raportat că își petrec timpul liber singuri.

Dintre factorii din mediul social au fost selectați 3, considerați semnificativi în a influența un potențial consum de substanțe. Aproximativ 43% dintre respondenți au raportat absența acestor factori, restul participanților la cercetare raportând prezența cel putin a unui factor, doar 1 singur participant raportând prezeța tuturor celor 3 factori selectați.

Astfel putem considera mediul social ca fiind o componentă esențială în dezvoltarea adolescenților, si putem observa prezența potențialilor factori de risc și în acest domeniu de influență, chiar dacă nu sunt prezenți într-un procentaj foarte mare, aceștia existând si putând influența apariția unui potențial comportament de consum.

La finalul cercetării, matricea corelațională între cele 3 medii de influență, educațional, familial și social, nu a arătat corelații semnificative statistic, acest lucru având o conotație pozitivă, în sensul în care factorii de risc identificați în fiecare domeniu de influență nu sunt prezenți la aceiași respondenți în toate cele 3 domenii.

II.5. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Prin intermediul acestei lucrări am evidențiat factorii de risc și de protecție potențial implicați în facilitarea comportamentelor relaționate cu consumul de substanțe psihoactive în rândul adolescenților, precum și informațiile pe care adolescenții le știu despre droguri.

Analizarea acestor date poate duce la adaptarea intervenției preventive în cazul consumului de substanțe psihoactive la adolescenți, la o mai bună eficacitate a campaniilor de prevenire, prin adaptarea formei și conținutului acestora la nevoile reale ale adolescenților, ținând cont de heterogenitatea factorilor implicați în potențialele comportamente de consum.

În urma cercetării efectuate a fost posibilă realizarea obiectivelor propuse, atât a obiectivului general, cât și a celor patru obiective specifice. Identificarea cunoștințelor reale și actuale pe care le au adolescenții despre substanțele cu proprietăți psihoactive reprezintă un punct important de plecare în elaborarea unor viitoare programe de prevenire a consumului de substanțe în rândul adolescenților.

Există o nevoie de adaptare a viitoarelor intervenții preventive, atât prin calibrarea conținutului acestora la realitatea înconjurătoare și la cunoștințele pe care tinerii deja le au despre droguri, acestea nefiind întotdeauna cele corecte sau complete, cât și prin adaptarea frecvenței acestor campanii, precum și a modalității de livrare a mesajului, acesta trebuind să fie unul cât mai clar și expus într-o manieră care sa trezească interesul adolescenților.

Stima de sine este un aspect extrem de important, iar adaptarea conținutului și a modalității de livrare a mesajului de prevenire trebuie să țină cont de faptul că adolescenții sunt într-o perioadă a vieții în care se petrec multe schimbări pe toate planurile, și în care un mesaj corect livrat, care protejează și promovează creșterea stimei de sine, cel mai probabil va avea toate șansele să ajungă acolo unde trebuie și să producă efectul scontat.

Deasemenea, în urma cercetării efectuate, au putut fi identificați factori de risc posibili a influența un potențial comportament de consum, în toate trei ariile de influență a comportamentului adolescenților, și anume, în mediul educațional, familial și social. Chiar dacă ponderea acestor factori de risc nu are o valoare covârșitoare în lotul de adolescenți care au participat la această cercetare, totuși prezența mai multor factori citați în literatura de specialitate, în toate cele trei arii de influență cercetate, relevă o nevoie de a adapta viitoarele programe de prevenire a consumului de droguri, în sensul echilibrării factorilor de risc, prin găsirea de resurse și de factori de protecție, care să mențină balanța acestor factori în sensul pozitiv.

Pe viitor, realizarea unei cercetări mai ample, pe un lot mult mai mare de adolescenți, ar putea să aducă și mai multe informații în ceea ce privește factorii de risc la care sunt expuși adolescenții, dar și să scoată în evidență factorii de protecție și resursele pe care adolescenții deja le au, și care trebuie exploatate la maxim.

Deasemenea chestionarul folosit în această cercetare at trebui îmbunatățit și adaptat unei viitoare cercetări, pe un lot cât mai mare de adolescenți, pentru a putea beneficia de analizarea unor date cât mai complexe, care să ofere posibilitatea de a crea instrumente de prevenire cât mai eficiente și mai specifice nevoilor actuale le adolescenților.

Adolescenții reprezintă o populație aflată la risc, în ceea ce privește consumul de substanțe psihoactive. Acest risc este mai mare sau mai mic, în funcție de o multitudine de factori, personali și de mediu. Viitoarele intervenții preventive trebuie să ia în considerare heterogenitatea acestor factori, precum și actualitatea datelor științifice obținute din cercetări în alte domenii legate de consumul de substanțe psihoactive.

O viziune holistică și integrativă a tuturor acestor sisteme și subsisteme de influență a comportamentului adolescenților, coroborate cu date științifice actuale si metode moderne și adaptate de livrare a mesajului de prevenire, vor face diferența în viitorul apropiat, în ceea ce privește potențialul consum și abuz de substanțe psihoactive, în rândul adolescenților.

BIBLIOGRAFIE

1. Babbie E.(2010), Practica cercetării sociale, Iași, Editura Polirom

2. Bandura A.(1986). Social Foundations of Thought and Action: A Social Cognitive Theory. Englewood Cliffs, N.J.: Prentice-Hall

3. Brook J.S., Brook D.W.(1990), The psychosocial etiology of adolescent drug use: A family interactional approach, Genetic, Social & General Psychology Monographs, U.S., Vol. 116(2)

4. Clayton R.R., Glantz M.D., Pickens R.W.(1992), Transitions in drug use: Risk and protective factors, Washington D.C., U.S

5. Dobrescu I.(2016), Manual de psihiatrie a copilului și adolescentului, București, Total Publishing

6. Hawkins J.D., Catalano R.F., Miller, J.Y.(1992), Risk and protective factors for alcohol and other drug problems in adolescence and early adulthood: implications for substance abuse prevention, Psychological Bulletin, U.S., Vol.112(1)

7. Mihai S.L.(2005), 14 pași în lumea drogurilor, București, s.n.

8. Patterson G.R., Reid J.B., Eddy J.M.R.(2002), A brief history of the Oregon model, Washington D.C., U.S.

9. Rutter M.(2015), Rutter’s Child and Adolescent Psychiatry 6thEdition, United Kingdom, Wiley Blackwell

10. Szapocznik J., Hervis O., Schwartz S.(2007), Manual de terapie pentru dependența de droguri, București, Editura Detectiv

11. http://www.ana.gov.ro/rapoarte%20europene/Raport_European_2016.pdf (accesat la data de 11.05.2016) – Raportul European Privind Drogurile 2016

ANEXA 1

CHESTIONAR

Pentru evaluarea factorilor de risc și a factorilor de protecție legați de consumul de substanțe psihoactive în rândul adolescenților

Acest chestionar are rolul de a aduna indicii care ne pot arăta prezența factorilor și comportamentelor de risc, în ceea ce privește consumul de substanțe psihoactive în rândul adolescenților.

Cu ajutorul acestor date va fi mai facilă determinarea raportului dintre factorii de risc și cei de protecție, la care sunt expuși adolescenții, în acest fel fiind posibilă determinarea tipului de intervenție preventivă cel mai adecvat.

De sinceritatea răspunsurilor dumneavoastră depinde validitatea acestui studiu.

Răspunsurile sunt confidențiale și anonime.

Vă mulțumesc pentru înțelegere și colaborare!

Acolo unde este cazul, puteți încercui/bifa mai multe răspusuri pe care le considerați corespunzătoare

Ați auzit despre droguri?

DA NU

Pe care dintre următoarele le considerați drog?

Ce părere aveți despre drogurile ”legale”(etnobotanice)?

Nu sunt periculoase, sunt ușoare și acceptate de lege, din acest motiv se numesc ”legale”

Pot fi foarte periculoase

Cunoașteți/ați cunoscut pe cineva care consumă droguri?

DA NU

De unde ați aflat informații despre droguri atunci când ați dorit?

De pe internet

De la televizor

De la prieteni

De la părinți/rude

Cursuri de educație despre consumul de droguri

Diverse campanii de informare

Comparativ cu anul școlar anterior, randamentul academic din acest an:

S-a îmbunatățit

Este la fel

A scăzut puțin

A scăzut considerabil

În ceea ce privește tehnicile de studiu?

Obișnuiți să participați în mod regulat la orele de clasă?

DA NU

În ceea ce privește atitudinea în clasă, aceasta este:

Atentă la ore

Neatentă la ore

Uneori deranjantă în timpul orelor

Participativă la ore

Despre relația cu colegii/profesorii puteți spune:

Sunteți integrat(ă) în colectivul clasei

Sunteți neintegrat(ă) în colectivul clasei

Relationare bună cu colegii

Relaționare slabă cu colegii

Relaționare bună cu profesorii și personalul școlii

Relaționare slabă cu profesorii și personalul școlii

Cu privire la regulamentul școlii:

Îndepliniți majoritatea regulilor/normelor

Aveți multe absențe

Ați avut vreun conflict, de orice fel, în anul acesta școlar

Nu țineți cont de majoritatea regulilor/normelor

Nu aveți multe absențe

Nu ați avut niciun conflict, de orice fel, în anul acesta școlar

Timpul liber vă place să îl petreceți cu:

Colegii de școală

Prietenii din afara școlii

Familia

Singur(ă)

Structura familială din care faceți parte este:

Familie biparentală

Familie monoparentală

O formă de protecție socială

Stilul educativ al familei din care faceți parte este:

Permisiv

Autoritar

Democratic

Relația cu familia este, în general:

Adecvată

Inadecvată

În familia din care faceți parte există probleme importante cu privire la:

Tratamente abuzive

Șomaj

Consum de alcool

Consum de droguri

Activități ilicite

Boli psihice

Niciuna din cele de mai sus

Cartierul în care locuiți:

Dispune de resurse suficiente pentru tineri(săli de sport, cluburi, centre educative)

Nu dispune de suficiente resurse pentru tineri

Este un cartier conflictual(droguri, delincvență)

Nu este un cartier conflictual, în mod special

Locuiți în mediul:

Urban

Rural

Sunteți de sexul:

Feminin

Masculin

Aveți vârsta împlinită de:

15 ani

16 ani

17 ani

18 ani