Prevenirea comportamentului delincvent prin intervenții psiho socio pedagogic e [618119]

Prevenirea comportamentului delincvent prin intervenții psiho – socio – pedagogic e

Vîrlan Maria, dr. în psihologie, conf.univ.
Olesea Frunze, dr. în științe pedagogice

Summary
The complex analysis of the present socio -economic situation in the Republic of
Moldova indicates the presence of social anomaly at all levels and its immediate consequences
on the dynamics of delinquent manifestations among the younger generation. The juvenile
delinquency will remain an open issue as long as the mitigatio n process calls for urgent
investment at all levels and all the actors involved. Taking into account the social and
psychosocial dynamics of the young man with delinquent behavior, the social assistant defines a
set of objectives and means appropriate to t he process of social change he thinks necessary. In
order to trigger change, the social assistant develops prevention through psycho -socio –
pedagogical intervention programs.

Keywords: Juvenile delinquency, deviance, prevention, psycho -socio -pedagogical
intervention program.
Rezumat
Analiza complexă a situației social -economice actuale din Republica Moldova indică
prezența anomiei sociale la toate nivelurile și consecințele ei imediate asupra dinamicii
manifestărilor delincvente în rândul generației tinere. Delicvența juvenilă va rămâne o
problemă deschisă atâta timp cât procesul de diminuare reclamă investiții de urgență, la toate
nivelurile și a tuturor factorilor implicați. Ținând cont de dinamica socială și psihosocială în
care se află tânărul cu comportament delicvent, asistentul social definește o serie de obiective și
mijloace adecvate procesului de schimbare socială pe care îl crede necesar. Pentru a declanșa
schimbarea, asistentul social concepe prevenirea prin programe de intervenție psiho – socio –
pedagogice.

Cuvinte cheie: delicvență juvenilă, devianță, prevenire, program de intervenție psiho –
socio – pedagogic .

Compo rtamentul delincvent reprezintă o proble mă deschisă la etapa actuală, vizavi de care
comunitatea științifică și forurile de decizie caută soluții pertinente de remediere. În multitudinea
formelor pe care le are devianța socială un loc central îl ocupă conduitele delinc vente, acestea

râmânâ nd a fi cele mai grave și d ezastruoase pentru mediul social. Delicvența fiind condiționată
de o serie de factori precum: scăderea bruscă a bunăstării familiei și colectivității, creșterea ratei
șomajului, a sărăciei și a inegalității sociale, exordul de populați e, dezorganizarea med iului
familial, lipsa supravegherii copiilor , abandonul școlar. [1, pag. 308 ]
Lamentabil este faptul că comportamentul delicvent ia amploare, iar acest lu cru nu s-a
produs inopinat, c i reflectă o trăsătură de bază a societății contemporane și anume controlului
social slab și o capacitatea redusă de a opune rezistență indivizilor a căror comportamene
contravin legii.
Manifestată prin abateri de la normele juridico -penale, deli ncvența ca fenomen se
caracterizează prin perfecțiunea ei calitativă și ca ntitativă , apariția unor noi tipuri de acte
delicvente , cruzimea acțiunilor infractorilor, precum și manifestarea acestor delicte la perso ane
tot mai tinere. Pentru asistența socială prezintă interes tipologiile delicvenței juvenile
identificate în depend ență de principiul vizibilității sociale a comportamentelor delicvente. [2,
pag.179-180]
În Republica Moldova, la ora actuală, se acordă o importanță egală atât persoanei
delicvente, cât și situației sociale a acesteia. Asistentul social fiind un agent al schimbării
acționeaz ă în contexte sociale complexe, el concepe strategii combinate de identificare și
prevenire a comportamentelor social indezirabile. Dat fiind complexitatea cîmpului social și a
problemelor pe care încearcă să le rezolve, profesia de asistent social a cunoscut o specializare și
o multiplicare pe ramuri de intervenție. Astfel, asistentul social, care activează pe trei niveluri:
comunitar, individual și de grup, aplicând program e de intervenție psiho – socio – pedagogic de
prevenire a delincvenței juvenile, poate contribui la transformări în sfera atitudinilor și
comportamentelor a acestora. [3, pag. 36 ]

Scopul cercetării a fost evidențierea cauzelor psihosociale ale comportamentului
delincvent în rândul tinerilor și proiectarea unui program de intervenție psiho – socio –
pedagogic de prevenire a delincvenței juvenile.
Metode de cercetare:
1. Chestionar de identificare a problemelor sociale cu care se confruntă tinerii cu
comportament delincvent.

2. Interviul cu specialiștii în scopul elucidării cauzelor psiho -sociale ce duc la apariția
delicvenței juvenile și a măsurilor de prevenire a acestui fenomen
Subiecții. În cadrul experimentului au fost implicați minori cu vârsta cuprinsă între 9 -16 ani
care stau la evidență la Sectorul de poliție cu diverse delicte comise; cadre didactice, psihologi,
asistenți sociali, inspectori pentru problemele minorilor.
În urma apli cării chestionarului putem analiza structura familiilor de proveniență a
delicvenților, demonstrând că majoritatea minorilor provin din familii dezintegrate (părinți aflați
în divorț/separați fără divorț/conviețuire în concubinaj/familii monoparentale), ap roximativ 65%
din total. Aproximativ 20 % din respondenți locuiesc în familii complete iar 15 % sunt copii
orfani care locuiesc la rude/cunoscuți, adică au rămas fără îngrijire părintească
La capitolul motivelor săvârșirii actelor delicvente, majoritatea respondenților (55%)
susțin că au fost nevoiți să facă acest lucru din cauza situației financiare precare în care se află și
din cauza sărăciei. Aproximativ 20% din minorii chestionați au săvârșit infracțiuni din dorința
de a câștiga mulți bani. O altă c auză, la fel de importantă, care a determinat intrarea minorilor în
conflict cu legea este vulnerabilitatea părinților (15%), astfel copiii fiind nevoiți să -și câștige
banii prin diferite modalități. Din cauza carențelor educative 5% din minori au ajuns în conflict
cu legea iar 5% au făcut acest lucru luînd drept exemplu ceea ce au făcut semenii/prietenii lor.
În ceea ce privește relația minorului cu familia, rezultatele cercetării arată că 55% din
toți cei chestionați sunt în relații rele cu părinții lor , 20% au relații bune, 15% relativ bune iar
10% foarte bune.
În tabelul de mai jos evidențiem cauzele delincvenței juvenile reflectate în răspunsurile
profesioniștilor la interviu.
Tabelul 1. Cauzele apariției delicvenței
Lipsa controlului din partea
părinților; Ignorarea și
neparticiparea adulților la
formarea personalității
minorului; Carențe Sărăcie, șomaj,
vulnerabilitate, alcoolism,
dependență de drog,
hiperpermisivitate parentală. Carențe financiare,
familie numeroasă,
familie monop arentală,
vulnerabilitate, boli
cronice etc.

educaționale.
4 persoane 2 persoane 2 persoane
O concluzie separată putem face cu referire la cauzele ce țin de particularitățile
individuale ale elevilor cu comportament delincvent.
Printre aceste cauze putem enumera:
Incapacitatea copiilor de a -și gestiona emoțiile puternice de neliniște, furie, ură – 7
persoane.
Lipsa abilităților elevilor de a soluționa constructiv conflictele care apar între ei și alte
persoane – 6 persoane.
Incapacitatea elevilor de a stabili relaț ii interpersonale cu alte persoane, fie că de aceeași
vârstă cu ei, fie de alte vârste – 4 persoane.
Profesioniștii au fost rugați să identifice modalitățile de combatere a fenomenului
delicvenței juvenile. Cele mai semnificative soluții le prezentăm în tabelul de mai jos.
Tabelul 2. Modalități de combatere a fenomenului delicvenței juvenile
Profesori  Sensibilizarea părinților de a participa la viața social –
educativ a copiilor prin asistarea la ore, participarea la adunările
cu părinții, includerea acesto ra în diferite activități
extracurriculare organizate în cadrul școlii: vizite la muzee
alături de copii și colectivul clasei, sprijinul copilului în
pregătirea temei, suport.
 Desfășurarea programelor de informare asupra
consecințelor pe care le are comite rea unor infracțiuni de către
minori în cadrul școlilor, pornind de la clasele primare și p ână la
clasele de liceu.
• Organizarea unor întâlniri în comunitate, la care să participe
atât minorii, c ât și părinții, și unde să se analizeze situația
delincvenț ei juvenile, sancțiunile, dar și modalitățile de

prevenire ale acesteia.
Psihologii  Includerea părinților și copiilor din grupul de risc în diferite
activități psihologice pentru a preveni apariția acestui fenomen.
 Terapie de grup cu familiile și copii ce au probleme cu legea.
 Suport emoțional pentru părinț.i
 Determinarea familiilor să se implice activ în procesul
de reabilitare al minorului;
 colaborare eficientă cu mass media.
Asistenți sociali  Suport psiho -emoțional dar și financiar famil iilor cu risc de
delicvență juvenilă.
 Includerea familiilor social vulnerabile în diverse programe de
sprijin social.
 Includerea copiilor în unele servicii alternative de protecție (
APP, CCTF).
 Pregătirea pentru viața de familie a tinerilor ce -și întemeiază o
familie, în special pentru cei vulnerabili.
 Parteneriat cu alți actori sociali: medici, polițiști, pedagogi,
comunitatea.
 Adaptarea pedepselor în funcție de gravitatea faptei comise și
coroborarea pedepselor privative de libertate cu sancțiunile în
regim alternativ, deoarece lipsirea minorului de familie poate
avea consecințe negative asupra dezvoltării psihosociale a
acestuia.
 Crearea unui sistem de monitorizare a minorilor
delincvenți și a situației acestora, indiferent de tipul de
pedeapsă pe care îl execută/l -a executat;
Polițiști  Intervenție la nivel de comunitate pentru a preveni
infracționalitatea.
 Evidență strictă a cazurilor de delicvență.
 Implicarea organelor de protecție a copilului în fiecare caz de

delicvență.
 Organizarea unor activități sociale și recreative la care să
participe minorii, oferindu -le acestora pe lângă un timp liber
petrecut într -un mod constructiv și recunoașterea socială.

Profesioniștii au fost întrebați care sunt instituțiile care ar trebui să se implice în
prevenirea delincvenței juvenile.
Majoritatea consideră că cele mai implicate instituții în prevenirea delincvenței juvenile
sunt școala, asistența socială, administraț ia public locală.
În școală se organizează activități de prevenire a delincvenței juvenile. Aceste activități
revin mai mult în sarcina diriginților de clasă, psihologului școlar, directorului adjunct pentru
activitatea educativă. Dar acești specialiști n u au o pregătire necesară în această direcție,
activitățile lor se bazează pe entuziasm.
În ceea ce privește implicarea asistenților sociali în activitatea de prevenire a
delincvenței, aceștea practic nu se implică, deoarece au puse pe umerii lor multe al te atribuții,
mai mult, ei, la fel ca și profesorii nu au o pregătire special în această direcție. Probabil ar trebui
ca în fiecare localitate să fie un specialist pentru problemele minorilor.
În privința contribuției APL la prevenirea delincvenței juveni le, atunci și aici se constată
problem de neimplicare, deoarece primarii și secretarii consiliilor locale atribuie aceste sarcini
școlii și poliției.
Concluzii la experimentul de constatare:
 Cauzele intrării în conflict cu legea a minorilor sunt de ordin social și individual.
 Cele de ordin social sunt: familii dezintegrate, carențe educaționale, vulnerabilitate,
situație financiară precară.
 Cauzele ce țin de particularitățile individuale ale elevilor cu comportament delincvent
sunt: incapacitatea copiilor de a -și gestiona emoțiile puternice de neliniște, furie, ură;
lipsa abilităților elevilor de a soluționa constructiv conflictele care apar între ei și alte

persoane; incapacitatea elevilor de a stabili relații interpersonale cu alte persoane, fie că
de aceeași vîrstă cu ei, fie de alte vîrste.
 Instituțiile publice care ar trebui să se implice în prevenirea delincvenței juvenile sunt
școala, a sistența socială, APL.
 Pentru a spori nivelul încrederii în instituțiile din comunitate, dar și pentru o mai bună
implicare a diverșilor actori comunitari, inclusiv a părinților în activități de prevenire a
delincvenței juvenile, este necesar ca instituții le ce desfășoară activități de prevenire a
delincvenței juvenile să informeze publicul larg și potențialii parteneri despre activitățile
desfășurate.
Rezultatele obținute la experimentul de constatare ne -au permis să elaborăm un program
de acțiuni psiho – socio – pedagogice de prevenire a delincvenței juvenile.
Acest program a fost compus din două mari compartimente:
1. Introducerea p ărinților în programele de prevenție și intervenție.
2. Înv ățarea de c ătre copii a abilit ăților sociale.
Evaluarea eficienței programului elaborat în cadrul cerceătrii de față a fost una deosebită
de cea obișnuită. Nu am comparat rezultatele grupului experimental de la test și retest, ori cu ale
celui de control.
În vederea evaluării eficienței programului psiho – socio – pedagog ic de prevenire a
delincvenței juvenile am rugat 10 cadre didactice să dea aprecieri acestui program.

Fig. 1. Răspunsurile oferite de cadrele didactice referitor la utilitatea Programului
802000
foarte util
util

La itemul „ Evaluați utilitatea Programului psiho – socio – pedagog ic de prevenire a
delincvenței juvenile utilizînd următoarele aprecieri: foarte util, util, nu chiar util ” am obținut
următoarele răspunsuri: 8 cadre didactice (80%) au apreciat cu foarte util, 2 cadre didactice
(20%) – cu util.

Fig. 2. Avantajele Programului psiho – socio – pedagogic de prevenire a delincvenței
juvenile
La itemul „ Enumerați cîteva avantaje ale Programului psiho – socio – pedagogic de
prevenire a delincvenței juvenile ” cadrele didactice au oferit următoarele răsp unsuri:
1. Oferă metode, tehnici concrete pentru cadre didactice în vederea dezvoltării la elevi a
capacității de r ezolvare a problemelor sociale – în 40% cazuri.
2. Ajută cadrele didactice să d ezvolte la elevi abilit ăți de interac țiune social ă pozitiv ă și de
stabilire de rela ții – în 60% cazuri.
3. Oferă metode, tehnici concrete pentru cadre didactice în vederea dezvoltării la elevi a
capacității de de rezolvare eficient ă a conflictelor – în 50% cazuri.
4. Ajută cadrele didactice să d ezvolte la elevi abilit ăți de ge stionare a furiei – în 70% cazuri.
5. Poate contribui la prevenirea comportamentelor delincvente în rîndul tinerilor – în 80%
cazuri.
La tehnica 3 -2-1 cadrele didactice au fost rugate să scrie 3 lucruri importante pe care le –
au aflat din Program, 2 idei sau c oncluzii personale pe care o să le împărtășească cu colegii, 1
acțiune pe care o vor întreprinde imediat după lecturarea Programului.
01020304050607080
1 2 3 4 54060
507080

Fig. 3. Lucrurile importante pe care le -au aflat cadrele didactice în urma lecturării
Programului

Printre cele mai semn ificative lucruri pe care le -au aflat cadrele didactice în urma
lecturării Programului putem evidenția următoarele:
 Cum să dezvolte abilit ății de identificare și modalit ăți alternative de interpretare a
situa țiilor sociale (80%).
 Care este ABCDE – ul rezolvării conflictelor (70%).
 Care sunt tehnicile de relaxare (50%).
 Care sunt pașii implicați în gestionarea furiei (60%).

Fig.4. Ideile, concluziile personale pe care cadrele didactice ar dori să le împărtășească cu
colegii în urma lecturării Program ului

01020304050607080
1 2 3 480
70
5060
545658606264666870
1 2 3 46070 70
60

Cadrele didactice care au evaluat Programul elaborat în cadrul cercetării noastre au
evidențiat următoarele idei, concluzii, pe care le -ar împărtăși cu colegii lor:
1. Dacă se valorifică abilitățile elevilor de interacțiune socială pozitivă și de stabilire
de relații este mai mic riscul ca aceștia să declanșeze conflicte distructive (60%).
2. Cu cît elevii vor coopera cu alții în rezolvarea unei sarcini, cu atît ei mai puțin vor
ajunge la confruntare (70%).
3. Pentru a menține climatul calm în clasă este bine ca periodic profesorii să
utilizeze tehnici de relaxare a elevilor în activități de maximă anxietate și tensiune (70%).
4. O activitate planificată cu obiective clare, cu termene stabilite pentru realizarea
lor, cu analiza ulterioară a acțiunilor în treprinse va avea un efect motivator consistent al elevilor
în rezolvarea prosocială a conflictelor (60%).

Fig. 5. Acțiunile pe care cadrele didactice le -ar întreprinde imediat după lecturarea
Programului

În urma lecturării Programului cadrele didactice au fost rugate să scrie cîte o acțiune pe
care o vor întreprinde imediat după ce au citit Programul. Printre cele mai semnificative se
enumeră:
1. Studierea, analiza aspectelor comportamentale ale elevilor din clasa lor (90%).
2. Organizarea cu părinții a semin arelor privind cauzele delincvenței în rândul elevilor
(100%).
020406080100
1 2 3 490100
70 70

3. Evidențierea modalităților de atragere a părinților în activitatea de colaborare cu școala în
vederea prevenirii comportamentelor delincvente (70%).
4. Înlăturarea pe cît e de posibil a cauzelor c are ar putea duce la comportamente delincvente
(70%).
Toate acestea ne permit să evidențiem eficiența Programului psiho – socio – pedagogic de
prevenire a delincvenței juvenile care a fost alcătuit în cercetarea de față. Iar ceea am presupus la
începutul c ercetării precum că participarea elevilor la un program de intervenție psiho – socio –
pedagogic bazat pe î nvățarea de c ătre aceștia a abilit ăților sociale va contribui la prevenirea
comportamentului delincvent s -a adeverit.
Bibliografie:
1. C.Bocancea, G.Neamțu. Elemente de asistență soci ală, Iași: Polirom,1999.
2. M Bulgaru, N.Salii, T.Gribincea [et al. ]. Asistența socială în contextul transf ormărilor
din Republica Moldova, Chișinău: Cu drag, 2008.
3. K.K. Milez, B.Dubois. Practica Asistenței Sociale, Iași: Polirom,2006.