Prevenirea Abandonului Scolar In Randul Copiilor DE Etnie Rroma

Introducere

Dreptul la educație este un drept fundamental al omului. Nici unul dintre drepturile civile, politice, economice și sociale nu poate fi exercitat de indivizi, dacă aceștia nu au primit o educație minimă. Nu numai în situațiile de marginalizare socială, excludere, sărăcie, ci în toate circumstanțele, educația este un factor important în dezvoltarea capitalului social și uman.

Copiii trebuie să aibă acces la școală, iar părinții trebuie să le garanteze educația, trimițându-i la școală și ajutându-i în permanență. Frecventarea școlii duce la promovarea unei societăți mai dezvoltate și mai bune. Prin educație, copiii vor învăța să devină buni cetățeni, vor înțelege conceptul de democrație, își vor afla drepturile și obligațiile și vor dobândi competențele necesare pentru a se putea integra pe piața muncii și pentru a participa la viața socială, sprijinind, astfel, dezvoltarea comunităților.

Cu toate acestea ne confruntăm cu o realitate, nu toți copiii participă la viața școlii, din mai multe motive:

-uneori copiii nu merg la școală pentru că părinții sunt săraci (nu își permit să le cumpere cărți și rechizite, haine sau încălțăminte, să le plătească transportul sau să piardă sprijinul lor la munca de zi cu cu zi);

-accesul la școală nu este întotdeauna foarte ușor (distanța până la școală, lipsa de locuri, a mijloacelor de transport);

-părinții nu înțeleg nevoia de educație și consideră că educația realizată numai în sânul familiei este suficientă pentru dezvoltarea și evoluția normală a copilului;

-copiii nu sunt interesați de școală pentru că nu sunt stimulați suficient sau au lipsit atât de mult de la școală încât le este teamă să revină.

Aceste motive se regăsesc și în cazul copiilor de etnie rromă al căror acces la procesul intructiv-educativ este dificil și îngreunat, totodată și de bariere culturale, de factori discriminatori, de lipsa toleranței interetnice dar nu și de lipsa unor politici educaționale eficiente care să promoveze educația multiculturală și interculturală, ci de un model comprehensiv de integrare a acestora și de un model de aplicare a lor la nivel comunitar.

Ca asistent social, în cadrul Biroului Public de Asistență Socială în care îmi desfășor activitatea, am printre atribuții și sprijinirea copiilor de etnie rromă din localitate în realizarea dreptului lor de a primi o educație care să le permită dezvoltarea în condiții nediscriminatorii, a aptitudinilor și personalității lor prin:

– identificarea copiilor rromi care nu au acte de stare civilă și sprijnirea părinților în vederea obținerii lor pentru a putea participa la procesul instructiv-educativ;

– identificarea copiilor rromi care nu frecventeză grădinița și sprijin în a o frecventa în vederea pregătirii preșcolare și evitării eșecului școlar prematur;

– identificarea copiilor rromi care nu fost înscriși la școală, informarea și consilierea acestora cu privire la importanța educației și sprijinirea părinților în vederea înscrierii lor la școală;

– identificarea copiilor care nu frecventează școala sau au abandonat-o din diferite motive și stabilirea dialogului cu părinții și mediatorul școlar de etnie rromă, încât copiii să se reîntoarcă la școală, precum și acordarea de servicii și prestații conform legislației în vigoare.

Astfel, am descoperit că la nivelul localității sunt numeroase cazuri de abandon școlar în rândul copiilor de etnie rromă și prin această mini-cercetare am încercat să identific cauzele care duc la apariția sa și totodată măsurile necesare pentru prevenirea acestuia, în vederea asigurării accesului în condiții egale a acestor copii la procesul instructiv-educativ, la o educație de calitate bazată pe principiile toleranței, nediscriminării și a unității prin diversitate.

Cu toate că au existat numeroase cercetări de amploare și detaliate privind această temă, am dorit să prezint situația fenomenului din perspectiva unei persoane care timp de doi ani, a luat contact cu acești copii rromi și familiile acestora și i-a sprijinit în prevenirea marginalizării și excluziunii sociale, în vederea creșterii calității vieții.

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

CAPITOLUL I

PREZENTAREA COMUNITĂȚII RROME DIN ROMÂNIA

I.1.Scurt istoric

Începutul anilor ’90 a reprezentat un moment de cotitură atât pentru situația rromilor din România, cât și pentru asistența socială. Deși schimbările profunde ce au avut loc în societatea românească în această perioadă au permis reconstrucția unui sistem de asistență socială, atât pe baza tradițiilor interbelice, cât și pe baza modelelor occidentale actuale, ele au condus la efecte preponderent negative în ceea ce privește situația rromilor.

Astfel, dincolo de aspectele pozitive manifestate în plan politic – recunoașterea oficială a rromilor ca minoritate națională, începutul prezenței rromilor pe scena politică și constituirea primelor organizații neguvernamentale ale rromilor, în prima jumătate a anilor ’90 situația rromilor s-a agravat semnificativ atât din punct de vedere socio-economic, cât și din perspectiva relațiilor rromilor cu restul populației și cu instituțiile publice.

Desigur, aceste schimbări trebuie raportate și la antecedente generate de politicile regimului comunist și nu pot fi înțelese fără a ține seama de contextul socio-istoric mai larg ce a determinat poziția defavorabilă a rromilor în ansamblul relațiilor sociale din România.

Consecințele celor cinci secole de sclavie, absența, respectiv incoerența politicilor publice din perioada ce a urmat dezrobirii, tentativele de eliminare fizică din perioada celui de-al doilea război mondial, când rromii au fost victimele, până de curând uitate, ale holocaustului, nu au putut fi estompate de politicile de asimilare forțată promovate de regimul comunist. În perioada comunistă, orice menționare a rromilor în spațiul public era interzisă.

Cu toate acestea, documentele interne nedifuzate public ale partidului comunist și ale autorităților din anii 1970 făceau referire la o politică de „integrare socială a țiganilor” ce s-a concretizat în primul rând prin sedentarizarea forțată a comunităților de rromi ce aveau un mod de viață nomad sau seminomad. Aceste măsuri, alături de controlul cvasitotal exercitat de stat asupra activităților economice, au determinat abandonarea de către majoritatea rromilor a meseriilor tradiționale. În același timp, rromii au fost beneficiarii politicilor egalitariste ale regimului comunist care, în special în contextul industrializării și al încurajării migrației din mediul rural spre cel urban, a oferit locuri de muncă, locuințe, acces gratuit la educația de bază și la serviciile de sănătate.

Prin urmare, la sfârșitul anilor ’80 rromii aveau în general o situație socio-economică precară, iar marea majoritate aveau un nivel scăzut de educație și pregătire profesională, fiind angajați ca muncitori necalificați în construcții, industrie sau întreprinderi agricole de stat și având un nivel redus de integrare în comunitățile în care locuiau, unde erau priviți cu superioritate, cu reținere sau chiar ostilitate.

Această schimbare i-a făcut deosebit de vulnerabili la efectele negative ale schimbărilor structurale inițiate după decembrie 1989. Rromii au devenit astfel victime ale tranziției spre economia de piață și ale restructurării economice, ale reorganizării agriculturii și ale redefinirii raporturilor dintre cetățeni și anumite instituții publice, de exemplu cele din domeniul educației și sănătății. Un număr mare de rromi au ajuns în decurs de numai câțiva ani să prezinte caracteristicile specifice ale excluziunii sociale: lipsa unui loc de muncă, lipsa actelor de identitate, locuințe cu igienă precară și insuficiente, lipsa accesului la servicii de sănătate, abandonul școlar și, în consecință, blocarea accesului la formare și reconversie profesională, etc.

Toate acestea trebuie asociate cu lipsa unui sistem funcțional al protecției și asistenței sociale în România precum și cu atidudinea discriminatorie din partea restului populației, atitudini amplificate prin reflectarea tendențioasă în mass-media și manifestate inclusiv prin seria de conflicte interetnice violente ce au erupt în diferite regiuni ale țării între anii 1990 și 1996.

Cu excepția unor organizații ale rromilor ce au început să verifice cu sprijin extern și a unor prime studii și publicații dedicate acestei problematici, dar având o vizibilitate mai degrabă redusă chiar în mediul academic și un impact aproape inexistent asupra politicilor publice și a publicului larg, societatea românească a început să conștientizeze dimensiunile și consecințele acestei situații abia după a doua jumătate a anilor ’90.

I.2.Problematica rromilor și reforma asistenței sociale din România

Este importantă semnalarea dificultăților legate de estimarea numărului de rromi din România. Datele rezultate din recensăminte (1992 și 2002) îl situează în jurul unei jumătăți de milion de persoane, dar liderii rromilor, cât și specialiștii consideră că numărul lor real este mult mai mare. Acest lucru se datoreză în principal persistenței în memoria colectivă a holocaustului, dar și prejudecăților asociate de majoritatea populației cu privire la apartenența la etnia rromă, cât și faptul că mulți dintrei ei nu au acte de stare civilă pentru a putea fi identificați.Deci, conform analizelor specialiștilor numărul celor care își asumă identitatea de rromi este în jur de 1 500 000 de persoane.

Cercetările de teren ale specialiștilor remarcă două tipuri de familii rrome. Familiile mononucleare (56%), respective familiile extinse (44%), acestea din urmă cu o pondere mai mare decât pe ansamblul populației. Vârsta de începere a vieții în cuplu este foarte scăzută: la peste 50% dintre femei, această vârstă este de sub 18 ani, iar la70%, sub 20 de ani, în tip ce ponderea cuplurilor consensuale, neînregistrate drept căsătorii oficiale, este foarte mare (39,4%), cu o tendință de creștere.

Avem de-a face cu o mare diversitate de situații în care se află familiile și comunitățile de rromi, ceea ce face dificilă și riscantă aproape orice tentativă de generalizare sau interpretare a unor date statistice. Principalele aspecte care permit evidențierea acestei diversități sunt legate de problematica identității și a relațiilor cu celelalte grupuri etnice din societate, respective de statutul socio-economic.

Astfel, există în România comunități de rromi închise, cu un mod de viață bazat în mare măsură pe tradiții, dar și familii de rromi sau persoane care au fost aproape complet asimilate, comunități aflate în plin proces de modernizare sau comunități ce își regăsesc sau își construiesc o identitate etnoculturală specifică.

Din persectiva identității, trebuie asimilat și faptul că, drept urmare a diferitelor politici asimiliționiste din trecut, există numeroase cazuri de rromi care nu mai vorbesc limba rromani, majoritatea fiind însă bilingvi (vorbitori de rromani și română) sau, în unele cazuri, trilingvi (vorbind și maghiara). Religia nu este un reper identitar unificator, întrucât, pe lângă numeroase comunități de rromi ortodocși, există și comunități de religie catolică și reformată; de asemenea, se manifestă de câteva decenii o creștere semnificativă a comunităților de rromi neoprotestanți și se mențin și comunități de rromi musulmani.

Din perspetiva statutului socio-economic, contrar stereotipului larg răspândit și întreținut de mass-media al polarizării rromilor între foarte sărcaci și foarte bogați, există un număr foarte redus de rromi cu un statut economic ridicat, un număr semnificativ de rromi cu statut economic similar cu nivel mediu al comunităților în care trăiesc și un număr ridicat de rromi cu statut economic scăzut și foarte scăzut ( rata sărăciei fiind estimată pentru rromi în 2001 la 75,1%, iar cea a sărăciei severe la – 52, 2%).

Condițiile de locuit completează situația dificdar și familii de rromi sau persoane care au fost aproape complet asimilate, comunități aflate în plin proces de modernizare sau comunități ce își regăsesc sau își construiesc o identitate etnoculturală specifică.

Din persectiva identității, trebuie asimilat și faptul că, drept urmare a diferitelor politici asimiliționiste din trecut, există numeroase cazuri de rromi care nu mai vorbesc limba rromani, majoritatea fiind însă bilingvi (vorbitori de rromani și română) sau, în unele cazuri, trilingvi (vorbind și maghiara). Religia nu este un reper identitar unificator, întrucât, pe lângă numeroase comunități de rromi ortodocși, există și comunități de religie catolică și reformată; de asemenea, se manifestă de câteva decenii o creștere semnificativă a comunităților de rromi neoprotestanți și se mențin și comunități de rromi musulmani.

Din perspetiva statutului socio-economic, contrar stereotipului larg răspândit și întreținut de mass-media al polarizării rromilor între foarte sărcaci și foarte bogați, există un număr foarte redus de rromi cu un statut economic ridicat, un număr semnificativ de rromi cu statut economic similar cu nivel mediu al comunităților în care trăiesc și un număr ridicat de rromi cu statut economic scăzut și foarte scăzut ( rata sărăciei fiind estimată pentru rromi în 2001 la 75,1%, iar cea a sărăciei severe la – 52, 2%).

Condițiile de locuit completează situația dificilă în care se găsesc numeroase familii de rromi. Astfel, 11% dintre rromi au apartamente în proprietate, iar alți 50% locuiesc în case proprietate personală, majoritatea în mediul rural. 16,5% cu chirie, iar 21% în locuințe ocupate sau construite fără acte. Un număr mare de rromi trăiesc așadar în condiții de locuit marcate de un grad înalt de insecuritate. Condițiile de locuit sunt, de asemenea, deosebit de modeste. Pentru aproape un milion de rromi, condițiile de locuit reprezintă un factor determinant în producerea excluziunii sociale. Dintre aceștia, aproximativ 25 000 locuiesc în adăposturi improvizate.

Participarea rromilor la piața muncii este, de asemenea, mai redusă decât pentru restul populației. Față de ansamblul populației, ponderea femeilor casnice este mult mai mare, 65% dintre rromii cu locuri de muncă sunt bărbați. Din datele unei cercetări sociologice din anul 2002 rezultă că în 67% din gospodăriile de rromi nu există nici un angajat, iar în alte 19% o singură persoană are loc de muncă. Pentru un număr mare de familii de rromi, activitățile ocazionale, ajutorul social și alocațiile pentru copii reprezintă așadar principalele surse de venit. Conform recensământului din anul 2002 doar 7, 42% au statut de pensionari.

În acest context menționăm că, în ultimii ani, s-a înregistrat un fenomen masiv de migrare a familiilor de rromi în străinătate, mai precis în țările din vestul și centrul Europei, datorită nivelului de viață mai ridicat și a politicilor sociale mai protective. Un rol important l-a avut și aderarea țării noastre la Uniunea Europeană în anul 2007 prin faptul că granițele au fost deschise iar libera trecere a cetățenilor a fost posibilă. În privința stării de sănătate și a accesului la servicii de sănătate, respectiv de educație și a participării școlare, deși situația s-a îmbunătățit semnificativ față de anii 1990, persistă încă decalaje evidente față de restul populației tării.

O problemă deosebit de gravă și încă nesoluționată o reprezintă lipsa actelor de identitate, consecință directă fiind blocarea accesului la o serie de drepturi fundamentale. Aceste cazuri nu sunt generate de autoexcluziune ci de lipsa unor politici publice inadecvate. Principalele categorii afectate de această probleme sunt familiile ce locuiesc fără acte de proprietate, respectiv copiii și tinerii, îndeseobi cei din familii ce au migrat dintr-o localitatea în alta sau la nivel internațional.

Discriminarea reprezintă unul dintre puținele aspecte comune diferitelor situații în care se găsesc rromii și comunitățile de rromi. Multă vreme nerecunoscută, în special în sfera instituțională, ideea că rromi au fost și sunt în prezent frecvent victime ale discriminărilor și ale unor adânc înrădăcinate prejudecăți de tip rasist este tot mai acceptată și discutată, ea regăsindu-se în prezent în mai multe documente oficiale și fiind luată în considerare în politicile publice.

Politicile publice elaborate sub impulsul și cu sprijinul structurilor europene și internaționale au avut și vor continua să aibă un impact benefic nu doar asupra situației rromilor, în special a celor din comunitățile dezavantajate, ci și asupra ansamblului sistemului de asistență socială din România.

De altfel, trebuie subliniat în primul rând că, întregul sistem de asistență socială a trebuit reconstruit din 1990, începând cu cadrul legislativ, formarea inițială și continuă a asistenților sociali, contruirea unor structuri adecvate la nivel local, județean și central. Astfel, în calitatea lor de cetățeni rromi cu o situație socială defavorizată, numeroși rromi au fost beneficiari ai noilor măsuri legislative și administrative și ai servicilor de asistență socială create.

Așadar, un rol important în vederea implementării acestor politici sociale l-a avut una dintre primele organizații ale rromilor, Romani CRISS, promotoare sau susținătoare a unor abordări inovatoare, de exemplu în domeniul dezvoltării comunitare, al educației sau al accesului rromilor la servicii de sănătate. Mai amintim: Fundația pentru o Societate Deschisă, Medicins sans Frontieres etc.

După 1998, un rol însemnat în impulsionarea autorităților publice pentru abordarea comprehensivă a problematicii rromilor a fost preluat de Comisia Europeană iar în urma unui amplu proces de consultare cu organizațiilor acestora, a fost elaborată în 1999 și 2000 o Strategie pentru Îmbunătățirea Situației Romilor, adoptată în mai 2001 prin hotărâre de guvern. Strategia avea în vedere acțiuni ale guvernului pentru îmbunătățirea situației rromilor până în 2010 pe zece direcții de acțiune: dezvoltare, comunitară, administrație publică, locuințe, securitate socială, sănătate, economie, justiție și ordine publică, protecția copilului, educație, cultură și culte, comunicare și participare civică. În 2006 strategia a fost revizuită și au fost relansate o parte din măsurile a căror implementare s-a dovedit necorespunzătoare.

Tot în contextul adaptării cadrului legislativ la normele europene în vederea aderării României la Uniunea Europeană au fost adoptate abia după anul 2001 o serie de legi privind asistența socială (venitul minim garantat, prevenirea marginalizării și combaterii sociale), cât și un Plan Național Antisărăcie și pentru Promovarea incluziunii sociale, precum și Memorandumul comun în domeniul incluziunii sociale adoptat de Guvernul României și Comisia Europeană pentru perioada 2005-2010, în legătura cu Strategia Uniunii Europene de la Lisabona care face referiri explicite la problematica rromilor.

La acestea se adaugă o inițiativă la care România a aderat: Deceniul pentru Incluziunea Rromilor, 2005-2015, alături de alte opt state din Europa Centrală și de Sud-Est prin care s-a obligat să asigure un nivel satisfăcător de incluzinea socială a rromilor, cu focalizare prioritară pe patru domenii: educația, sănătatea, accesul la locuri de muncă și condiții de locuit.

O altă evoluție pozitivă din punct de vedere legislativ și instituțional a reprezentat-o adoptarea unei legislații antidiscriminare, compatibilă cu prevederile directivelor Uniuniii Europene, compatibilă în acest domeniu, și înființarea în 2002 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Transpunerea în realitate a tuturor acestor măsuri, deși limitată și inconsecventă, s-a concretizat în următoarele: angajarea de specialiști rromi în cadrul serviciilor de asistență socială, la agențiile de ocupare și formare profesională, la Autoritățile de Sănătate Publică, organizarea anuală a unor burse ale locurilor de muncă pentru rromi, alocarea unui număr de locuri pentru candidații rromi, finanțările europene acordate pentru rromi prin INEP în vederea obținerii și transcrierii actelor de identitate etc.

În final, concluzionăm și putem spune că mai sunt multe de realizat pentru a le oferi rromilor o viață mai bună dar, totuși, se poate constata un progres incontestabil în abordarea problematicii rromilor în România. Acest progres se datorează în primul rând inițiativelor societății civile dar și a presiunii și sprijinului manifestat de instituțiile europene și internaționale, cât și deschiderii instituțiilor publice.

Cadrul juridic european privind asistența socială a comunitățiilor de rromi

Rromii sunt una dintre cele mai mari minorități etnice din UE, cu milioane de oameni trăind în majoritatea statelor membre. Situația lor este caracterizată printr-o discriminare persistentă și o excludere socială extinsă. Rromii sunt amenințați de sărăcie și șomaj. Sondajele de opinie europene și naționale arată că mulți cetățeni europeni au opinii negative cu privire la acest grup, care sunt adesea bazate pe stereotipuri și prejudecăți.

Instituțiile europene și statele membre au o responsabilitate comună de a îmbunătăți integrarea socială a rromilor prin utilizarea tuturor instrumentelor și politicilor pentru care acestea au competența respectivă.

Uniunea Europeană, Consiliul Europei și OSCE și-au intensificat în ultimii ani activitatea și și-au multiplicat acțiunile referitoare la rromi. De asemenea, acum se percep rezultatele eforturilor într-o manieră concretă și vizibilă (număr semnificativ de proiecte, actori implicați în acțiuni, difuzări de rapoarte, schimb de informații, sensibilitatea administratorilor, etc.). dar aceste eforturi trebuie mereu susținute în condiții de multe ori dificile, pentru ca rezultatele pozitive să nu se piardă.

De altfel, au fost lansate inițiative care implică în plan „transversal” diferite organizații internaționale și uneori organizații internaționale neguvernamentale. Cea mai importantă dintre aceste inițiative privind rromii, prin amploarea geografică, potențialul financiar și durată, este „Deceniul de integrare a rromilor”. Această inițiativă lansată în 2003 a fost susținută inițial de Banca Mondială, programul de dezvoltare al Națiunilor Unite (PNUD), OSCE, Consiliul Europei, Institutul pentru o Societate-Deschisă (OSI) și mai multe state, cât și de Uniunea Europeană. Ea se bazează pe planurile de acțiune pe care guvernele sunt însărcinate (împuternicite) să le dezvolte pentru perioada 2005-2015. Implementarea ei este prevăzută în următoarele state: Bulgaria, Croația, Ungaria, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Cehia, România, Serbia, Muntenegru și Slovacia. Deceniul rămâne deschis pentru celelalte state care doresc să participe. Patru acțiuni prioritare su fost identificate: educația, locurile de muncă, sănătatea și locuințele și trei tipuri de probleme numite „transversale”: sărăcia, discriminarea și egalitatea între femei și bărbați. În ceea ce privește educația, s-a stabilit un fond pentru educația rromilor: Fondul pentru educația Rromilor. Pentru o mai bună urmărire a dezvoltării activităților, PNUD a început să stabilească indicatori și să elaboreze instrumentele necesare.

S-au dezvoltat și alte activități de cooperare. Se poate menționa proiectul „Rromii și Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est”, destinat ameliorării situației rromilor și implementat de Consiliul Europei în colaborare cu OSCE (Punctul de contact pentru Roma și Stinti) și cu spirijinul Uniunii Europene. Acesta a avut 3 axe de lucru: reglementarea celor mai acute situații de criză, elaborarea politicilor privind problema rromilor, participarea rromilor la societatea civilă. Proiectul se referă la problematica migrațiilor forțate la care au fost supuși rromii ca urmare a instabilității Europei de sud-est, va încerca să asiste refugiații și persoanele strămutate și să îmbunătățească o situație care a afectat negativ toate aspectele vieții, inclusiv educația, activitățile profesionale, sănătatea etc. Această cooperare, lansată din 2001, s-a prelungit în 2006 și 2007 prin proiectul „Promovarea egalității, toleranței și păcii: egalitate de drepturi și tratament pentru rromi”, care s-a referit la Albania, Bosnia-Herțegovina, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Serbia și Muntenegru.

Directiva 2000/43/CE interzice discriminarea pe bază de rasă și origine etnică în domeniile ocupării forței de muncă, educației, protecției sociale (incluzând serviciile de asistență medicală) și în ceea ce privește accesul la bunuri și servicii. Fondurile structurale ale UE și programele comunitare pot oferi sprijin financiar pentru proiecte și politici, în vreme ce mecanismele de cooperare în domeniul politicilor UE și naționale care vizează incluziunea socială, ocuparea forței de muncă, educația și sănătatea pot fi utilizate pentru combaterea excluderii romilor, prin combinarea analizelor și acțiunilor specifice cu procesul de integrare.

Putem, așadar afirma că Uniunea Europeană dispune de un cadru legislativ puternic pentru combaterea discriminării. Aceasta utilizează Fonduri structurale europene și abordează problema discriminării rromilor în acțiunile de sensibilizare a populației. În plus, aceasta coordonează un număr de politici cheie care sunt în special relevante pentru integrarea rromilor, precum educația, ocuparea forțelor de muncă și integrarea socială.

CAPITOLUL II

PROMOVAREA ȘI PROTECȚIA DREPTURILOR COPILULUI

ÎN LEGISLAȚIA ROMÂNEASCĂ

– Legea nr. 272/2004 cu modificările și completările ulterioare

II.1. Principiul nediscriminării

Principiul nediscriminării este reflectat atât în Constituție cât și la nivelul altor legi, cum ar fi cele care reglementează raporturile de familie și moștenirea, raporturile de drept internațional privat, cele din domeniul învățământului, al statutului refugiaților.

Drepturile prevăzute de Legea nr. 272/2004 sunt garantate tuturor copiilor fără nici o discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică, de naționalitate, apartenență etnică sau origine socială, de situația materială, de gradul și tipul unei deficiențe, de statutul la naștere sau de statutul dobândit, de dificultățile de formare și dezvoltare sau de alt gen ale copilului, ale părinților ori altor reprezentanți legali sau de orice altă distincție.

Conform acestui principiu, toți copiii trebuie să se bucure de drepturile lor, fără nici o distincție nejustificată. Asistenții sociali nu trebuie să trateze copiii diferențiat în funcție de criteriile sus-menționate.

Și totuși, realitatea demonstrează, adesea, contrariul. Oamenii, inclusiv asistenții sociali, pot fi părtinitori uneori și încadrează anumite categorii de copii în niște stereotipuri pe care le aplică tuturor copiilor din categoria respectivă, fără a evalua copilul individual. Stereotipurile s-au transformat, prin urmare, în prejudecăți, care reprezintă exemple de gândire automată, generatoare ale unor atitudini negative ulterioare și ale unor comportamente diferențiate, bazate pe o asemenea gândire.

Astfel, în principiu, toți copiii trebuie tratați în mod egal. Dar pentru a asigura aceleași oportunități pentru toți copiii, unii dintre ei necesită o serie de măsuri speciale și trebuie tratați într-un mod special.

Discriminarea copiilor are consecințe multiple. Discriminarea restricționează posibilitățile și generează durere și suferință psihologică. Adeseori, copiii discriminați sunt expuși sărăciei. Copiii cărora li s-a refuzat accesul la educație riscă să devină adulți care câștigă puțini bani. De asemenea, discriminarea poate genera o serie de tulburări ale organismului, precum dureri de piept, probleme de stomac, dureri de cap și insomnii.

Copiii care sunt obiectul prejudecății și al discriminării în societate întâmpină greutăți în privința accesului la asistență medicală și la alte tipuri de servicii sociale și, de aceea, au mai multe probleme de sănătate și psihologice decât colegii lor. Discriminarea poate duce la evitarea serviciilor în care părinții și copiii au avut parte de asemenea experiențe neplăcute, fiind supuși prejudecăților sau discriminării, chiar dacă aceștia au nevoie urgentă de sprijin.

O atitudine discriminatorie nu provine întotdeauna din ură sau antipatie. Adeseori oamenii au intenții bune, dar nu sunt conștienți de atitudinea lor discriminatorie.

În concluzie, asistenții sociali trebuie să evite discriminarea în munca de zi cu zi. Există destule motive pentru a combate orice formă de practici discriminatorii, iar asistenților sociali le revine un rol esențial în acest sens. Ei îi pot informa pe profesioniști și pe membrii comunității cu privire la efectele discriminării și îi pot face să devină conștienți atunci când discriminează involuntar. De asemenea, ei pot sesiza autoritățile publice locale în ceea ce privește serviciile necesare în comunitate, pentru asigurarea de șanse egale pentru toți copiii.

II.2. Principiul interesului superior al copilului

Articolul 3 din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și articolul 6 lit. a din Legea nr. 272/2004 stabilesc principiile fundamentale privind respectarea drepturilor copilului. Unul dintre cele mai importante este principiul conform căruia interesul superior al copilului trebuie să prevaleze în toate deciziile cu privire la copii, luate de autoritățile publice, organismele private autorizate și de instanțele judecătorești. Acest principiu este general și a fost considerat de Comitetul pentru drepturile copilului drept unul dintre principiile de bază ale Convenției.

Determinarea interesului copilului trebuie să cuprindă atât evaluarea situației sale pe termen scurt, cât și pe termen lung. În înțelegerea acestei sintagme-cheie, pentru a evita transformarea ei într-un stereotip care să conducă în final la invocarea lui în mod expres, dar la lipsa sau insuficiența impactului în plan aplicativ, trebuie pornit de la premisa că fiecare copil este o entitate pe cât de complexă, pe atât de diferită de celelalte. Aceasta înseamnă că fiecare copil trebuie înțeles ca un univers în sine, al cărui interes nu poate fi stabilit decât printr-o continuă și responsabilă raportare la ansamblul relațiilor sociale de care depinde evoluția și dezvoltarea copilului.

Așadar, asistenții sociali trebuie să asigure un echilibru între dreptul copilului de a fi crescut de proprii săi părinți și respectul față de viața privată a familiei, pe de o parte, și dreptul copilului de a fi protejat împotriva abuzului, neglijării și exploatării, pe de altă parte.

II.3.Dreptul la identitate

Toți copiii au dreptul la identitate. Acest drept este garantat în articolul 7 din ConvențiaONU cu privire la drepturile copilului și în articolul din Legea nr. 272/2004. Identitatea copilului este determinată de nume, cetățenie și relațiile de familie. Copilul trebuie să primească un nume la naștere și, de asemenea, să aibă cetățenie (să nu fie apatrid). Regula se aplică și copiilor părăsiți, care trebuie să primească un nume la naștere, și nu un număr. Identitatea include și relațiile dintre copil și familia sa.

Rolul asistenților sociali nu se limitează însă la cazurile copiilor părăsiți în maternități sau în alte unități sanitare ori la cele ale copiilor găsiți. Ei trebuie să contribuie la stabilirea identității copiilor din comunitatea lor, ajutând gravidele în situație de risc, să fie luate în evidență de către medicul de familie, consiliindu-le cu privire la serviciile de care pot beneficia, precum și cu privire la demersurile pe care trebuie să le realizeze pentru înregistrarea copilului.

Totodată, ei trebuie să îi identifice pe copiii din comunitate care nu au acte de identitate, să le explice părinților cât de importante sunt acestea pentru viitorul copilului și pentru realizarea tuturor celorlalte drepturi ale acestuia și să-i sprijine în vedere obținerii actelor. În situația în care copiii nu pot fi înregistrați pentru că părinții înșiși nu au acte de identitate, trebuie să-i ajute și pe părinți în acest sens. Este, în special, cazul comunităților îndepărtate sau izolate ori al comunităților de rromi.

În acest context trebuie să avem în vedere și dreptul la identitate etnică, drept care are în vedere copiii aparținând minorităților naționale, etnice, religioase sau lingvistice și presupune dreptul la viață culturală proprie, la declararea apartenenței sale și dreptul de a folosi limba proprie în comun cu alți membrii ai comunității din care face parte.

II.4.Dreptul copilului de a fi crescut și educat de părinții săi

Pe cât posibil, copilul are dreptul de a fi îngrijit de către părinții săi și de a nu fi separat de aceștia. Dreptul de a fi îngrijit de părinții săi nu este echivalent cu dreptul la o familie. Convenția ONU cu privire la drepturile copilului nu menționează un astfel de drept. În consecință, nu există dreptul copilului la adopție. Dreptul de a fi îngrijit de părinți implică faptul că Legea nr. 272/2004, ca și Convenția ONU cu privire la depturile copilului, consideră, situația unui copil crescut de către părinții săi firești ca fiind cea mai bună și de dorit soluție posibilă.

Statul are obligația să ia măsurile necesare pentru a le asigura părinților sprijin psihoemoțional și financiar, pentru a-i ajuta în îndeplinirea responsabilităților privind creșterea, îngrijirea și educarea copilului. În acest mod, statul evită separarea copilului de părinții săi. Dacă un copil nu poate fi îngrijit de părinții săi firești, atunci este de preferat ca ei să crească într-un mediu familial.

Orice familie poate traversa, la un moment dat, o perioadă dificilă din cauza pierderii slujbei, a veniturilor mici, a îmbătrânirii sau bolii.

Asistenții sociali nu trebuie doar să cunoască toate resursele și serviciile disponibile în comunitatea lor, ci trebuie să acționeze proactiv, înștiințând autoritățile locale (primar și consiliu local) cu privire la diversele nevoi ale comunității (creșe, grădinițe, servicii de zi, transport școlar, dispensar ori chiar utilități, precum și electricitate sau apă curentă etc.) și solicitându-le luarea măsurilor necesare.

II.5.Dreptul la educație, odihnă și sănătate

Dreptul la educație este un drept fundamental al omului. Nici unul dintre drepturile civile, politice, economice și sociale nu poate fi exercitat de indivizi, dacă aceștia nu au primit o educație minimă. Nu numai în situațiile de marginalizare socială, excludere, sărăcie, ci în toate circumstanțele, educația este un factor important în dezvoltarea capitalului social și uman.

Copiii trebuie să aibă acces la școală, iar părinții trebuie să le garanteze educația, trimițându-i la școală și ajutându-i în permanență. Frecventarea școlii duce la promovarea unei societăți mai dezvoltate și mai bune. Prin educație, copiii vor învăța să devină buni cetățeni, vor înțelege conceptul de democrație, își vor afla drepturile și obligațiile și vor dobândi competențele necesare pentru a se putea integra pe piața muncii și pentru a participa la viața socială, sprijinind, astfel, dezvoltarea comunităților.

De asemenea, asistenții sociali, trebuie să sesizeze autoritățile publice locale cu privire la serviciile necesare pentru asigurarea dreptului la educație al copiilor din comunitate (grădinițe, școli, transport școlar, cursuri fără fecvență etc.), precum și a facilităților pentru petrecerea timpului liber. Dreptul la educație presupune și dreptul la odihnă, iar copiii trebuie să aibă posibilitatea de a participa la activități recreative, culturale, artistice și sportive în comunitate.

Pe lângă rolul educativ, aceste activități contribuie la prevenirea delicvenței în rândul copiilor. De aceea, asistenții sociali trebuie să informeze autoritățile publice locale cu privire la necesitatea înființării unor locuri de joacă, cluburi sportive, cluburi ale copiilor, cinematografe, teatre, biblioteci etc.

Copilul trebuie să beneficieze de timp suficient pentru odihnă și vacanță, să participe la activitățile culturale, artistice și sportive ale comunității. Autoritățile publice au obligația să contribuie, potrivit atribuțiilor ce le revin, la asigurarea condițiilor de exercitare a acestui drept, inclusiv a bazei materiale – cum ar fi locuri de joacă suficiente și adecvate, în special în cazul localităților intens populate.

Asistenții sociali trebuie să contribuie la respectarea dreptului copiilor din comunitatea lor de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o pot atinge și de a beneficia de serviciile medicale și de recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui drept.De aceea, asistenții sociali trebuie să cunoască situația comunității lor în ceea ce privește:

-serviciile de sănătate dezvoltate și accesul populației la aceste servicii;

-programele de sănătate care se desfășoară în comunitate;

-problemele legate de protecția mediului și riscurile pentru sănătatea populației;

-evidența problemelor de sănătate mintală, dizabilități și boli cronice în rândul copiilor.

Concluzionăm și spunem că asistenții sociali trebuie să colaboreze cu asistenții medicali, medicii și mediatorii sanitari în ceea ce privește informarea membrilor comunității despre programele existente în domeniul sănătății și facilitarea accesului la servicii profilactice. În ceea ce privește sănătatea copiilor, acest lucru este esențial, mai ales în cazul în care părinții nu conștientizează importanța îngrijirii sănătății și faptul că lipsa îngrijirilor și a supravegherii medicale de la cele mai fragede vârste poate afecta dezvoltarea copilului.

II.6.Dreptul copilului la protecție împotriva abuzului, neglijării, a pedepselor fizice și a oricărei forme de exploatare

România interzice prin lege supunerea copilului la tortură sau orice alt tip de rele tratamente, fiecare dintre aspectele ce pot compune acest fapte fiind aspru sancționate și incriminate de către legislația penală națională.

Copilul are dreptul la respectarea personalității și individualității sale și nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante.

În cazul existenței unei împrejurări în urma căruia un copil a fost expus uneia dintre situațiile expuse anterior părinții copilului sau, după caz, alt reprezentant legal al acestuia, autoritățile publice și organismele private au obligația să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a facilita readaptarea fizică și psihologică și reintegrarea socială a oricărui copil care a fost victima oricăror forme de neglijență, exploatare sau abuz, de tortură sau pedeapsă ori tratamente crude, inumane, etc.

Pentru o intervenție specializată în cazurile de abuz, neglijare și exploatare prin muncă este necesară identificarea cazurilor, adeseori extrem de dificilă. De aceea, foarte importantă în intervenție este sesizarea cazurilor de către membrii comunității.

Totodată asistenții sociali au un rol important în prevenirea abuzului, neglijării și exploatării copiilor. Ei realizează activitatea de prevenirea abuzului prin procesul de monitorizare permanentă a copiilor din comunitate, prin informarea părinților cu privire la drepturile copiilor lor, la modalitățile de creștere fără violență a copiilor, la efectele distructive pe care abuzul de alcool, dependența de droguri sau comportamentele abuzive ale părinților le pot avea asupra copiilor, prin consilierea și orientarea părinților în ceea ce privește serviciile de care pot beneficia ori prin includerea acestor servicii în planurile de servicii atunci când este necesar.

CAPITOLUL III

EFECTE ALE PARTICIPĂRII COPIILOR DE ETNIE RROMĂ LA

PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV

III.1. Segregarea rromilor în cadrul sistemului de educație

Conform definiției date de Anexa 1 la O.M.E.C.T. nr. 1540/19.07.2007 privind interzicerea segregării școlare a copiilor rromi și aprobarea metodologiei pentru prevenirea și eliminarea segregării școlare a copiilor rromi, segregarea este o formă gravă de discriminare și are drept consecință accesul inegal al copiilor la o educație de calitate, încălcarea exercitării în condiții de egalitate a dreptului la educație. Precum și a demnității umane.

Constituie segregare școlară a elevilor rromi separarea fizică a elevilor aparținând etniei rrome în grupe / clase / clădiri / școli / alte facilități, astfel încât procentul elevilor aparținând etniei rrome din totalul de elevi din școală / clasă / grupă este disproporționat în raport cu procentul pe care copiii rromi de vârstă școlară îl reprezintă în totalul populației de vârstă școlară în respectiva unitate administrativ teritorială. Nu constituie segregație situația în care se constituie grupe / clase / școli formate preponderent sau doar cu elevi rromi, în scopul predării în limba rromani sau în sistem blingv (ex.: română-rromani / maghiară-rromani).

Segregarea are consecințe educaționale și sociale negative, cum ar fi:

dificultăți în a atrage elevii în sistemul de educație – grad ridicat de neșcolarizare;

incapacitatea de a menține elevii în sistemul de educație – grad ridicat de abandon școlar;

incapacitatea de a atrage și a menține profesorii calificați în școlile respective, fapt care afectează calitatea educației;

incapacitatea de a pregăti elevii la standardele necesare pentru trecerea la forme superioare de școlarizare;

menținerea prejudecăților și stereotipurilor, deopotrivă la nivelul populației majoritare și al celei de rromi;

contribuția la formarea unor reprezentări negative privind capacitatea școlii de a genera progres social.

Sunt considerate practici, care conduc la segregare, situații precum:

școlarizarea copiilor rromi în școli segregate rezidențial, adică din cadrul sau aflate lângă un cartier „compact” de rromi și fără o altă școală în apropiere, în care toți elevii sau un procent foarte mare sunt rromi;

îndrumarea și direcționarea deliberată a copiilor rromi către grădinițe / școli segregate din cadrul sau de lângă cartierele locuite de rromi, în condițiile în care sunt accesibile grădinițe / școli mixte;

plasarea tuturor copiilor care nu au frecventat grădinița în aceeași clasă I;

plasarea deliberată, în cadrul unei școli mixte, a elevilor rromi în grupe / clase / clădiri / alte facilități destinate doar lor;

separarea care rezultă din practici precum: plasarea într-o singură clasă a copiilor care s-au înscris târziu la școală sau păstrarea intactă de clase de rromi când copiii sunt transferați de la o grădiniță sau școală într-o mixtă;

plasarea în grupe / clase / școli separate a copiilor rromi diagnosticați ca având dificultăți de învățare / CES.

Prevenirea și eliminarea segregării se realizează prin acțiuni precum:

formarea grupelor / claselor mixte în învățământul preșcolar, primar și gimnazial. Astfel prin Anexa sus menționată organizarea claselor mixte se realizează în mod obligatoriu, începând din anul școlar 2007 – 2008, la clasele I și a V-a. Pentru celalalte clase, organizarea mixtă se realizează progresiv.

interzicerea practicii de separare permanentă în grupe / clase / școli a elevilor rromi, invocându-se studiul disciplinelor de limba rromani și / sau istoria și tradițiile rromilor;

colaborarea cu un mediator școlar sau alt reprezentant al comunității pentru realizarea recensământului școlar; încurajarea părinților rromi să-și înscrie copiii din timp la școală;

rezerva unui număr de locuri în toate clasele, pentru înscrierile târzii (demers justificat prin evidența copiilor care urmează să se înscrie în școală);

utilizarea în comun a spațiilor școlare și a dotărilor existente de către toți preșcolarii, respectiv elevii rromi sau nerromi;

asigurarea transportului elevilor la școli cu o altă majoritate etnică, în special pentru copiii din comunitățile segregate rezidențial;

încetarea practicilor de repartizare a elevilor rromi în grupe / clase / unități de învățământ special și de învățământ special integrat, prin diagnosticarea abuzivă și neprofesionistă a elevilor rromi ca fiind persoane cu dificultăți de învățare / CES.

Unitățile de învățământ preuniversitar și inspectoratele școlare județene vor analiza cazurile în care procentul copiilor rromi din totalul elevilor din școală este disproporționat în raport cu procentul pe care copiii rromi de vârstă școlară îl reprezintă în totalul populației de vârstă școlară din respectiva unitate administrativ–teritorială și vor iniția un plan de măsuri în vederea desegregării. Planul va cuprinde demersuri privind:

realizarea unor planuri de dezvoltare instituțională care să promoveze principiile școlii incluzive;

formarea colectivelor mixte de elevi la toate nivelurile de educație, inclusiv prin facilitarea transferului școlar și asigurarea transportului elevilor;

utilizarea în comun a spațiilor școlare și a dotărilor existente. Dacă într-o unitate administrativă din mediul rural există mai multe școli de nivel similar (I – VIII), școli cu o distribuție etnică sau socio-economică omogenă a elevilor, ciclul primar se va desfășura într-una (sau mai multe) din unitățile școlare în clase eterogene etnic și socio-economic, iar ciclul gimnazial se va desfășura în cealaltă (celelalte) unități școlare, de asemenea în clase eterogene. Pe lângă desegregare, prin gruparea școlilor în perechi sau în rețele mai largi se realizează și egalizarea accesului la infrastructură, dotările școlare și resursele umane existente în plan local.

elaborarea și implementarea unor coduri de conduită și aplicarea de măsuri disciplinare care să reglementeze faptele de discriminare survenite din partea personalului sau a elevilor. Politica școlii în acest sens și procedurile respective trebuie să fie clare, coerente, consecvent aplicate și să presupună atât sancțiuni, cât și o abordare constructivă.

formarea cadrelor didcatice în ceea ce privește, educația interculturală și nediscriminatorie, metodele de predare diferențiată și activ-participativă.

cooptarea în școli a cadrelor didcatice rrome care să asigure predarea curriculumului specific (limba rromani și istoria rromilor);

formarea și angajarea consilierilor școlari și a mediatorilor școlari rromi;

revizuirea periodică a materialelor didactice ajutătoare, acțiune derulată împreună cu cadrele didactice;

oferirea unui curriculum intercultural care să încurajeze elevii să reflecteze și să analizeze critic modul în care acționează prejudecățile și discriminarea;

promovarea identității etnice a rromilor în școlile mixte, inclusiv prin curriculum;

oferirea de ore suplimentare de recuperare pentru copiii care întâmpină dificultăți în procesul de învățare; unitățile școlare vor asigura programe școlare de după-amiază pentru elevii care au nevoie de recuperare școlară ca urmare a faptului că au fost școlarizați în medii educaționale cu o calitate redusă a educației;

informarea comunităților locale despre calitatea educației în școlile mixte și implicarea tuturor părinților, rromi și nerromi, în deciziile școlii;

sprijinirea financiară / materială a elevilor care provin din familii cu venituri foarte mici și mici.

Având în vedere că procesul de desegregare este unul complex, specialiștii din cadrul MEC consideră că planurile de măsuri trebuie elaborate și implementate pe baza acordului și prin colaborare cu părinții și autoritățile locale.

În cadrul raportării anuale privind starea învățământului și calitatea în educație inspectoratele școlare județene au obligația să raporteze, rezultatele obținute în implementarea planurilor de eliminare a segregării.

În măsura în care accesul la o educație de calitate este o condiție esențială a integrării sociale și o măsură a includerii, segregarea în educație, prin calitatea inferioară a educației pe care o presupune, e o măsură a excluziunii sociale. Segregarea rromilor în educație este o măsură a excluderii nu doar în relație cu circumstanțele actuale și standardele de viață ale copiilor rromi, ci mai ales în legătură cu oportunitățile de a beneficia ulterior de o participare activă pe piața formală a muncii, precum și în diverse sectoare ale vieții social-politice sau culturale.

Nu în ultimul rând, segregarea în educație privează copiii rromi de o comunicare socială normală, în care există posibilitatea de a fi valorizați nu doar de propriul grup de referință, ci de a avea semnale ale unei astfel de valorizări și în afara acestuia.

Segregarea în educație contribuie, de asemenea, la conturarea unei identități stigmatizante pentru copiii rromi, ceea ce îi împiedică să aibă o participare deplină în diverse contexte ale vieții publice (spre exemplu, o petrecere a copiilor sau participarea la activități în afara școlii, împreună cu alți copii din școli nesegregate.

Concluzionăm că segregarea în educație este nu doar o formă de excluziune socială (din rațiunile descrise mai sus), ci și o formă de reproducere intergenerațională a excluziunii sociale prin transmiterea deprivărilor multiple condiționate de educație de la o generație la alta.

III.2. Cauzele abandonului școlar în rândul copiilor de etnie rromă

Identitatea unui copil este dată de norme, valori și comportamente ale culturii în care este crescut și educat. În comunitățile rrome, socializarea se realizează în familia lărgită. Ea asigură copilului sprijin emoțional și fizic. Deși există o mare diversitate în rândul rromilor, pot fi făcute câteva generalități privind procesul de socializare a copiilor rromi. De exemplu, ei sunt încurajați de la o vârstă mică să-și demonstreze independența, foarte rar se aplică pedepse corporale, sunt învățați să înțeleagă semnalele de comunicare verbale și non-verbale ale adulților.

Educația tradițională este cea a comunității. Copiii participă la activitățile de zi cu zi a familiei și învață să observe, să asculte și să înțeleagă codurile economice, lingvistice și morale ale grupului lor.

Educația rromă din familie diferă considerabil de cea oferită în școală, care este structurată, într-un mediu competitiv, unde fiecare oră a zilei este stabilită pentru diferite activități de învățare. Profesorii au anumite așteptări de la elevi și de la părinții acestora. Ei consideră că toți părinții ar trebui să înțeleagă importanța școlii pentru copiii lor, să aloce timp și eventual resurse pentru aceasta.

Pentru copiii rromi aceste condiții ideale nu există. Sărăcia, discriminarea uneori, lipsa accesului la servicii esențiale sunt bariere considerabile pentru participarea lor echitabilă la educația școlară. Disciplina școlară nu corespunde modului tradițional de educație a rromilor, iar părinții nu consideră esențială școala pentru copiii lor.

Există deci un conflict între cele două feluri de educație care conduce la acomodarea dificilă a copiilor rromi cu școala, la absenteism și abandon școlar. Tentativa folosită în unele țări de a discredita educația tradițională în favoarea celei școlare nu a dat roade, dimpotrivă a accentuat contradicțiile. Din contră, faptul de a discuta liber despre diferențe, despre tradiții și cultură specifică etniei rrome, au condus la creșterea stimei de sine a copiilor rromi, la valorizarea acestora, mai buna cunoaștere a lor de către colegi și profesori și au creat un mediu prietenesc în școlile unde acest fenomen s-a produs. Este nevoie de mult tact și diplomație din partea cadrelor didactice pentru a păstra echilibrul necesar în clasă, pentru a stimula copiii să învețe și să respecte școala.

În comunitățile tradiționale de rromi, încurajarea independenței copilului face parte din educație. Copilul are responsabilități încă de mic, iar după 12 – 13 ani este considerat capabil să se descurce singur, să se căsătorească -în unele comunități-, să contribuie la veniturile familiei.Odată ajuns la școală și constrâns la disciplină și un program strict, copilul rrom are tendința de a reacționa pe loc, uneori chiar violent. Disciplina, rutina, deprinderea de a sta liniștit, de a învăța noțiuni abstracte sunt lucruri care diferă de modul de viață a unui copil rrom.

Totuși, dacă rămân în școală, va fi vizibilă schimbarea la adolescenții rromi. Influența colegilor, a profesorilor, a mediului, fac să fie acceptate mai greu unele tradiții și apare o oarecare depărtare de familie, ceea ce nu convine acesteia. Situația copiilor rromi este una dificilă oricum, aflându-se la confluența celor două moduri de viață diferite. Totuși, ei trebuie să beneficieze de educația școlară, aceasta fiind singura posibilitate de a-și îmbunătăți viața, de a putea găsi un loc de muncă și a trăi în condiții mai bune,dar, păstrându-și în același timp și tradițiile specifice. Pare o contradicție insurmontabilă, dar ea poate fi desființată tot în școală prin valorizarea acestora în fața tuturor colegilor de alte etnii, prin educarea respectului față de fiecare minoritate în parte.

Educația multiculturală / interculturală este cea chemată să creeze în școală un climat corespunzător în care copiii să se simtă apreciați și stimați pentru ceea ce reprezintă ca etnie. Ea este un proces de educație socială, care trebuie să se bazeze pe egalitate între toate grupurile sociale fără nici o discriminare pe criteriul culturii, al stilului de viață sau al originii. Scopul educației multi/interculturale este să asigure o bază solidă pentru dezvoltarea relațiilor între diferite societăți și grupuri minoritare sau majoritare. Aceasta înseamnă: înțelegerea faptului că diversitatea nu exclude egalitatea și nu devine o justificare pentru marginalizare; recunoașterea diferitelor identități culturale și promovarea respectului pentru minorități; rezolvarea conflictelor de interese în mod pașnic. Rolul dascălului este crucial în acest sens. Aplecându-se cu interes și dragoste față de toți copiii în mod egal, nelăsând loc fenomenelor de discriminare nici măcar în mintea sa, poate contribui la formarea tinerelor generații în spiritul multiculturalismului, al toleranței și respectului față de valorile fiecărei etnii, în fond, pregătirea acestora pentru a deveni cu adevărat europeni.

În continuare extrapolăm problematica rromilor și precizăm că dacă pentru celelalte minorități există mai multe informații despre istoria, cultura și tradițiile lor, pornind de la simplu fapt că fiecare are undeva un stat care ar putea să-i sprijine la nevoie, pentru minoritatea rromă acest lucru a pornit mai greu, abia după ce Ministerul Educației și Cercetării care, prin eforturile inspectorului de limbă rromani Gheorghe Sarău, a elaborat o serie de reglementări pentru facilitarea accesului copiilor rromi la educație prin măsuri afirmative.

Un aspect important îl constituie introducerea studiului limbii rromani și a unor aspecte privind istoria și tradițiile rrome, pentru copiii rromi. Este salutar, dar nu suficient. Suntem împotriva școlilor segregate unde elevii sunt doar copiii rromi. De altfel, astfel de școli nu există ca intenție declarată a autorităților locale, ci uneori, elevii rromi sunt majoritari datorită vecinității școlilor de comunitățile compacte rrome. Că acestea sunt de multe ori clădiri vechi, neatractive, slab dotate și cu multe cadre didactice necalificate, este o altă problemă care ține de preocuparea sau, mai bine zis, de lipsa de preocupare a autoritățile locale cărora li se termină fondurile exact la aceste școli.

Problema cunoașterii cât mai corectă a specificului etniei rrome de către toți elevii școlilor, indiferent de apartenența lor etnică o considerăm prioritară pentru schimbarea atitudinii acestora față de rromi, pentru dezvoltarea unei atmosfere de înțelegere și respect între elevii școlii, ceea ce contribuie la diminuarea abandonului școlar în rândul copiiilor rromi. Chiar dacă unele discipline obligatorii sunt mai greu de înțeles pentru ei, faptul că sunt priviți ca egali și apreciați, mențin copiii rromi la școală și măresc șansele ca aceștia să termine cel puțin ciclul obligatoriu.Educația multiculturală – cu referire directă la minoritatea rromă, în acest caz – ar trebui să devină o preocupare atât a profesorilor cât și a instituțiilor care se ocupă de educația copiilor – Ministerul Educației și Cercetării, Inspectoratele Școlare, Centrele de Perfecționare Pedagogică etc.

Urmează să prezentăm informații statistice cu privire la rata frecventării și abandonului școlar în rândul copiilor rromi pentru a putea identifica și înțelege cauzele acestui fenomen.

În 1992, C. Zamfir și E. Zamfir constatau că doar 51% dintre copiii de rromi din țara noastră având vârsta de 10 ani frecventau regulat cursurile școlare.

Alți 14% întrerupseseră școala, 16% o frecventau „când și când”, iar 19% nici nu se înscriseseră vreodată.

Tabel nr. 1: Frecventarea școlii de către copiii rromi în 1998:

Situația era alarmantă, dar s-a considerat că introducerea condiției de a frecventa școala pentru obținerea alocației de stat pentru copii o va rezolva în mare parte. După șase ani, în urma cercetării din 1998, situația este, într-adevăr, puțin mai bună.

Tabel nr. 2: Frecventarea școlii de către copiii rromi în 2004:

Deși încă există 16% potențiali viitori analfabeți printre copiii rromi de vârstă școlară, procentul celor care frecventează regulat școala este acum de 63% pentru clasele I-VIII și este și mai ridicat pentru clasele mici. Deși, pe de-o parte, este generatoare de excluziune socială pentru că cei care nu merg la școală sunt excluși de la obținerea alocației pentru copii, condiționarea acordării alocației de frecventarea școlii reduce, pe de altă parte, excluziunea socială pentru cei care, mergând (oarecum de nevoie la școală), vor avea mai multe șanse în viitor să se integreze pe piața muncii și să trăiască mai bine.

Atitudinea rromilor față de educație este însă în continuare negativă. Atunci când nu este obligatorie, educația formală este în bună parte refuzată de rromi, chiar dacă este gratuită precum grădinița, liceul, școlile vocaționale sau facultățile de stat.

Doar 20% dintre copiii de rromi de vârstă corespunzătoare sunt înscriși la grădiniță.

Situația frecventării ciclurilor de învățământ superioare este și mai gravă: dacă un sfert dintre rromi nu au făcut nici o clasă și aproape jumătate dintre ei au făcut maxim patru clase, doar 5% au terminat liceul și doar 0,2% au urmat o facultate.

Rezultatele concrete ale acestei atitudini față de școală la rromi sunt prezentate în tabelul următor:

Tabel nr. 3

Este evident că analfabetismul este o sursă primară de excluziune extrem de semnificativă pentru populația de rromi din România. Practic cei 39% analfabeți și semianalfabeți au în primul rând șanse minime de participare pe piața muncii.

Importanța pe care școala o are pentru copiii rromi este extrem de mare. Practic este, în multe cazuri, singurul mod prin care ei pot scăpa din cercul vicios al excluziunii sociale: sărăcie – dezinteres pentru școală – analfabetism – lipsa unei profesii și a salariului – sărăcie.

Rata de cuprindere școlară a copiilor minorității rrome continuă să fie mult mai scăzută decât media națională iar discriminarea acestor copii în mediul școlar este accentuată. Statisticile Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului arată că, la nivelul anului 2003, există un număr de 158 128 copii rromi înscriși în diverse nivele de învățământ, dintre care 12,4% în grădinițe, 47,3% în învățământul primar, 34% în cel gimnazial și 6,2% în cel secundar. În cadrul minorității rrome se constată o scădere a numărului de elevi, odată cu înaintarea în vârstă a acestora, precum și o rată ridicată a abandonului școlar, în special în rândul fetelor.

De asemenea, educația multiculturală este insuficient promovată, clasele cu predare în limba rromani fiind încă în număr foarte mic și reunind, în anul 2004-2005, 118 elevi în ciclul primar și gimnazial. Tot în același an, 22 copii de grădiniță au beneficiat de clase specifice cu predare în limba rromani.

Deși s-a înregistrat un progres în ultimii ani, conform ultimelor statistici doar 20% dintre copiii rromi frecventează grădinița, pentru a se pregăti pentru școală; 20% nu sunt înscriși la școală; 30% abandonează școala înainte de absolvirea ciclului gimnazial; aproximativ 50% sunt analfabeți sau semianalfabeți.

Situația școlarizării rromilor rămâne în continuare una negativă datorită incidenței destul de mari a neșcolarizării și a abandonului în ciclurile primar și secundar și are ca principale cauze: situația economică precară a multor familii de rromi, factori culturali (limba vorbită, recunoașterea identității), izolarea comunităților de rromi, lipsa modelelor familiale, fluctuația cadrelor didactice ș.a.m.d.

S-a spus de multe ori că soluția pentru rezolvarea „problemei rromilor” este creșterea accesului acestora la educație, motiv pentru care s-au implementat o multitudine de programe educaționale derulate de ONG-uri și adresate populației de rromi și în special copiilor.

Educația este cheia schimbării situației rromilor, întrucât dă posibilitatea continuării pregătirii pe plan profesional având drept consecință un acces sporit pe piața muncii, asigurarea unui venit decent pentru familie, deci o viață mai bună.

Astfel propunem următoarele recomandări:

includerea copiilor rromi în grădinițe pentru asigurarea pregătirii preșcolare, pentru a evita eșecul școlar prematur;

întregul proces al educației copiilor trebuie să fie promovat pe baza succesului primilor ani de școală;

editarea unor manuale de istorie și tradiție/cultură ale rromilor și integrarea lor în programa școlară, pentru toți elevii;

crearea unui mediu stimulativ în procesul de școlarizare pentru copiii defavorizați, prin oferirea unei mese zilnice pentru toți copiii, de la grădiniță și până la clasa a IV-a inclusiv;

schimbarea atitudinii cadrelor didactice prin programe de formare;

multiplicarea la nivel național a proiectelor experimentale de succes;

dezvoltarea capacității structurilor de implementare a strategiei (birouri județene, inspectorate școlare și școli);

elaborarea unui program/curriculum de educație interculturală, ca obiect de studiu în programa școlară; promovarea educației multiculturale/interculturale în școli și prin activități extra-școlare;

includerea în procesele de educație a dezvoltării și a afirmării identității etnice, ca element important în procesul educațional;

alocarea unui număr sporit de locuri în învățământul secundar și superior pentru tinerii rromi, pe baza acțiunilor afirmative la mai multe specializări (științe politice, teatru, medicină etc.);

o politică socială coerentă care să vizeze ameliorarea situației familiilor rrome, ceea ce va conduce la facilitarea integrării școlare a copiilor și creșterea calității educației acestora.

III.2. Perspective în creșterea calității accesului la educație a copiilor

de etnie rromă

Guvernul României a adoptat prompt politicile și programele care vizau, în general, îmbunătățirea situației rromilor și a privit educația rromilor ca pe o prioritate în utilizarea fondurilor Uniunii Europene (UE). Cu toate acestea, implementarea acestor politici a fost mult mai slabă decât ne-ar sugera scopurile ambițioase și, ca urmare, continuă să existe o gamă mai largă de obstacole serioase în calea accesului la educație de calitate pentru copiii rromi. Sectorul civil a fost activ în parteneriat cu instituțiile guvernamentale, realizând un număr de proiecte de succes menite să crească accesul rromilor la educație, iar rezultatele extinderii treptate a acestor proiecte ar trebui monitorizată.

Acum că România este membru UE, este esențial ca încurajarea internațională care a jucat un rol atât de important în eforturile trecute de a aborda mai adecvat nevoile rromilor să nu slăbească. „Deceniul pentru Incluziunea Rromilor 2005-2015” ar putea servi mai bine ca și cadru în care România să consolideze și să lărgească îmbunătățirile în educația pentru rromi decât un alt program care să promită mai mult decât poate realiza. România are un procent mare de tineri rromi, ceea ce face ca accesul la educație de calitate să fie o nevoie și mai urgentă. Deși nu există date oficiale complete, într-un număr de studii independente s-au colectat informații relevante despre populația de rromi și aspecte referitoare la nivelul său de educație. Numărul rromilor – și mai ales al rromilor care se identifică astfel – care se înscriu la școală a crescut continuu.

Însă în ciuda contribuției importante pe care grădinița o are la succesul școlar al copilului, există încă un număr mare de copii rromi care nu frecventează grădinița, datorită costurilor implicate, lipsei de spațiu, sau izolării grografice. De asemenea, în rândul rromilor se manifestă o probabilitate mai mare de abandon școlar decât în cel al ne-rromilor și un procent mult mai mare de rromi decât de ne-rromi de peste zece ani nu au finalizat nici o formă de învățământ.

Segregarea este o problemă persistentă în România; separarea așezărilor rrome de cele ale comunităților majoritare a condus la apariția unor școli doar pentru elevii rromi, care deservesc aceste așezări sau cartiere.

Însă există și cazuri de repartizare intenționată a copiilor în clase separate, sau de îndrumare a acestora spre școli speciale pentru persoane cu dizabilități mintale. Deoarece diferite studii au folosit metode diferite în stabilirea a ceea ce constituie o școală segregată, un studiu complex care să folosească o metodologie și definiții unitare ar trebui să devină o prioritate pentru guvern.

Documentul major al Guvernului care abordează situația rromilor, în general, este Strategia pentru Îmbunătățirea Rromilor, adoptată în 2001 și revizuită în 2006. Cercetările arată că implementarea strategiei nu a fost uniformă în toate domeniile vizate, printre care și educația. Proiectul „Acces la educație pentru grupuri dezavantajate, cu focalizare pe rromi”, care s-a dezvoltat și implementat începând cu 2003 cu sprijinul programului Phare al UE, include sprijin pentru strategiile județene și a reușit să piloteze o varietate de abordări care vizează îmbunătățirea accesului la educație pentru rromi.

Procesul continuu de descentralizare afectează educația în mod special, deoarece oferă autorităților locale mai multă autonomie, dar deseori fără responsabilități clare, iar Guvernul central continuă să mențină din ce în ce mai puține mecanisme care să combată tendințele negative cum ar fi segregarea. Pe măsură ce acest proces continuă, Guvernul ar trebui să se asigure că există organe accesibile și competențe care să abordeze problemele care ar putea să apară într-un sistem mai descentralizat, că autoritățile locale vor avea un mandat și sprijin clare pentru a implementa noile niveluri de autonomie și că nevoile comunităților rrome vor fi abordate corespunzător în politicile locale.Mediatorii rromi lucrează în școlile din România din 2000 și cu toate că în programul Phare „Acces la educație pentru grupuri dezavantajate, cu focalizare pe rromi” s-au selectat și pregătit 200 mediatori, resursele limitate și lipsa de reglementări clare pentru angajarea unor noi mediatori au limitat extinderea acestei inițiative și amenință posturile mediatorilor rromi existenți. Eforturile Guvernului de a crește numărul de profesori rromi și de profesori care vorbesc rromani, precum și numărul orelor de limba rromani, au avut mai mult succes.

Însă curriculumul ar trebui să includă mai multe materiale care să reflecte minoritatea rromă și aceste conținuturi ar trebui să devină parte integrantă a ofertei educaționale pentru toți copiii din România, nu doar pentru minoritatea rromă.

ONG-urile și Guvernul finanțează formarea cadrelor didactice pe teme relevante pentru educația rromilor. Guvernul ar trebui însă să înființeze un sistem de monitorizare și evaluare a tuturor cursurilor pentru a le consolida și a clădi mai departe pe bunele practici existente.Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) funcționează din 2002, dar până la această oră a primit doar o plângere legată de accesul la educație, caz în care Consiliul a emis un avertisment la adresa unei școli care practică segregarea elevilor rromi. Capacitatea școlilor de a gestiona discriminarea este scăzută și ar trebui să existe soluții locale pentru a aborda diferitele situații.Deși nu există date precise referitor la numărul de rromi fără documente de identitate, cercetările arată că această problemă este de anvergură; Guvernul ar trebui să ia măsuri pentru a aduna mai multe informații despre această situație și mai ales pentru a evalua semnificația acestui aspect ca obstacol al înscrierii la școală. Costurile menținerii unui copil la școală sunt prea mari pentru majoritatea familiilor rrome: există o relație clară între statutul economic al rromilor și performanța școlară a copiilor lor.

Autoritățile publice încă ignoră în mare parte problema segregării rezidențiale a comunităților rrome; o schimbare reală va avea loc doar cu intervenția sistematică a Statului. Segregarea geografică larg răspândită în România a condus la procente ridicate de copii rromi care trăiesc în așezări și cartiere majoritare rrome, deseori la distanță mare de comunitățile majoritare și de infrastructuri, inclusiv de școli.Deși suprareprezentarea rromilor în școlile speciale pentru copii cu dizabilități mintale nu este o problemă la fel de gravă în România ca în alte țări din regiune, unii copii rromi încă sunt plasați în aceste școli pentru a beneficia de hrană și cazare. Aceste avantaje ar trebui oferite elevilor din medii dezavantajate care frecventează orice școală, pentru a elimina orice încurajare de a frecventa școlile speciale. Programul „A doua șansă” al Guvernului, deși este frecventat în general de elevi rromi, rămâne o opțiune mai bună decât eforturile precedente de a integra elevii mai în vârstă decât media, în care astfel de copii erau plasați în clase cu elevi mai mici.

Un rol important în accesul rromilor la sistemul instructiv – educativ l-au avut și-l vor avea în continuare programele: „Școală după școală”, „Cornul și laptele”.

România are un sistem de învățământ în limba rromani, cu un număr crescând atât de elevi, cât și de profesori, sprijinit în cadrul unei bune colaborări între societatea civilă și Guvern în acest domeniu.România a făcut progrese serioase în privința calității educației pentru rromi. Cu toate acestea, persistă inegalități semnificative, iar Guvernul ar trebui să se asigure că reforma educației ia în calcul nevoile specifice ale elevilor rromi.În ciuda unui număr mare de rapoarte care evidențiază condițiile modeste din școlile cu un procent mare de elevi rromi, s-au făcut puține eforturi pentru a asigura condițiile de bază în astfel de școli, lipsa cărora se manifestă în încălzire neadecvată, dotări sanitare neadecvate și suprapopulate. Cum școlile primesc o mare parte a fondurilor de la bugetul local, este nevoie de acțiune țintită la nivelul Guvernului central pentru a suplimenta fondurile în zonele dezavantajate.Rezultatele școlare ale elevilor rromi sunt în creștere, deși acest aspect se măsoară încă în termeni de rate de eșec în scădere. Descentralizarea a avut un impact pozitiv asupra dezvoltării curriculare,școlile fiind încurajate să elaboreze module care să reflecte cultura și tradițiile locale. Însă Ministerul Educației ar trebui să se asigure că materialele despre cultură și contribuția rromilor devin parte a educației feicărui copil din România.

Există o gamă de oportunități de formare în domeniul rromilor accesibile cadrelor didactice, multe ofertate de ONG-uri cu experiență specifică în acest domeniu. Acesta este un pas pozitiv spre tehnici active de învățare; cu toate acestea, după finalizarea formării, există puțin sprijin acordat profesorilor pentru ca aceștia să transpună abordările inovative în sala de clasă. În plus, este nevoie de eforturi mai concentrate de a atrage comunitățile rrome spre școli; este nevoie de pro-activism și comunicare susținute din partea tuturor pentru a elimina clivajul dintre părinții rromi și școli. Așteptările scăzute față de rromi și percepțiile negative despre ei sunt foarte răspândite în sălile de clasă, de aceea Guvernul trebuie să ia măsuri să sporească toleranța în școli în completarea măsurilor care vizează eliminarea segregării fizice.Rețeaua informală a inspectorilor pentru rromi din România este un model în multe privințe; Ministerul Educației și Cercetării ar trebui să întărească acest sistem și să asigure continuitatea sa pentru a crește incluziunea rromilor în toată țara și la toate treptele de învățământ.

CAPITOLUL IV

ORGANIZAREA CERCETĂRII

IV.1.Actualitatea temei

Problematica educației copiilor rromi constituie una din provocarile cu care se confrunta mediile sociale economice și culturale sau civice din societate.

Ea face parte dintr-o problematică mai largă- cea a copiilor aflati în situații de excluziune, de marginalizare din diferite motive- necesitând abordări nuanțate în funcție de mai mulți parametri specifici: mediu de rezidență, apartenență la un grup minoritar etnic, apartenență la o grupare socială cu un status economic minimal etc.

Actualitatea temei este o problemă ce ține de consilierea individului care sunt supuși confruntării cu o altă persoană Lucrarea de față are un caracter unicat sub aspectul abordării inedite a metodelor de culegerea datelor din literatura de specialitate și consiliere .Lucrarea este structurată în 5 capitole:

*în primele două capitole este prezentată partea teoretică pentru aprofundarea pe larg a cunoștințelor ;

*al III-lea capitol se implică în dezbaterea pe larg a intervențiilor

profesionale din punctul de vedere al psihologului și consilierului ,pentru a acorda servicii de calitate datorită cunoștințelor pe care aceasta le are și le aplică

*Capitolul IV este premergător cercetării

*Capitolul V este complex prin analiză punând în lumină discuțiile și rezultatele cercetării.

*Partea finală,încheie lucrarea nu înainte de a adăuga concluziile și anexele ce se impun .

IV.2.Motivația lucrării

Lucrarea oferă un volum impresionant și inedit de informații care se adresează atât consilierilor și psihologilor , cât și tutror celor care sunt implicați în activitatea de educare și, în egală măsură, studenților de la psihologie întrucât aici sunt abordate o paletă largă de manifestări patologice, care oferă o bogată documentare teoretică și practică despre unele aspecte mai puțin dezvoltate în literatura de specialitate în privința rolului pe care îl joacă copilul cu stima de sine scăzută .

Am ales această temă pentru lucrarea mea ,întrucât , pe parcursul stagiilor efectuate am constatat efectele favorabile ale unei consilieri profesionale și satisfacția subiecților pentru atenția acordată. Am ales această temă în ideea de a aduce în actualitate literatura de specialitate care tratează acest subiect și a da un concept nou noțiunii de consiliere în rândul copiilor de etnie romă în vederea prevenirii abandonului școlar .

O altă motivație care m-a determinat să aleg această temă , a fost faptul că ,copiii romi constituie una dintre cele mai defavorizate categorii de copii și au nevoie de mult sprijin pentru a depăși situația în care se află.

Sărăcia și lipsurile familiilor rome, prejudecățile care persistă în mentalitatea populației, inerția unor părinți romi față de perspectivele pe care educația le oferă copilului, toate acestea contribuie la marginalizarea copiilor romi, la limitarea accesului la șansele egale la care au dreptul toți copiii.

Respectarea și implementarea dreptului copiilor romi la educație constituie principala condiție pentru viitoarea îmbunătățire a situației lor. Toți copiii au dreptul la șanse egale; azi, copiii romi au încă de înfruntat, pentru a-și găsi un loc în societate, stigma pe care le-o atribuie populația majoritară.

Speranțele lor vor putea fi la fel de îndrăznețe că speranțele copiilor romani atunci când mamele românce nu-și vor mai amenința copiii că, dacă nu sunt cuminți, îi ,,dau la țigani,,, atunci când mamele rome nu le vor mai spune copiilor lor că n-are nici un rost să viseze la o facultate pentru că n-au cum face fața între romani.

 Prin această lucrare doresc să descopăr ce s-a făcut și ce se va face pentru combaterea discriminării copiilor romi în mediul școlar și în același timp să informez cu privire la drepturile pe care le au în mediul școlar copiii de etnie romă.

Motivul acestei lucrări este :

Studiul vizând incidența, și evaluarea tuturor posibilităților de a cerceta un eșantion de 50 copii rromi , în perioada 2011-mai 2012 , care au abandonat școala , și motivele pe care aceștia le invocă , ținând cont de faptul că , potrivit literaturii de specialitate , analfabetismul și sărăcia , constituie principalii factori ce duc la abandonul școlar în răndul acestora și a căror stimă de sine este scăzută din diferite motive .În acest caz s-a urmărit :

realizarea evaluării inițiale;

prelucrarea statistică a rezultatelor obținute;

analiza diferențelor existente între datele de referință, existente în literatura de specialitate și cele efectuate în cadrul acestui studiu ;

Nu în ultimul rând, situația personală mi-a permis să utilizez metoda observației participative și să analizez cu mai multă atenție și mai mult interes aspecte ușor de evitat de altfel .

IV.3.Scopul cercetării

Cercetarea de față a avut un caracter constatativ-descriptiv.Scopul a fost de a arăta cum se prezintă personalitatea psihologică a copiilor de etnie rromă și metodele folosite pentru a preveni abandonul școlar .

Determinarea influenței unor factori psihologici conjugați (stima de sine, teama de evaluarea negativă și stilul de gândire) asupra reușitei școlare în vederea potentării impactului pozitiv și diminuării aspectelor negative a acestora în procesul didactic, prin propunerea unui set de sugestii metodologice operaționale. 

 Scopul lucrării a urmărit diminuarea fenomenului de discriminare în rândul copiilor romi cu vârste cuprinse între 7 – 19 ani.

IV.4.Obiectivele lucrării

Obiectivele lucrării urmărite au fost :

*consultarea literaturii de specialitate pentru a stabili gradul de

actualitate a temei și nivelul la care se află cercetările din domeniu;

*stabilirea ipotezelor cercetării precum și modalitățile prin care vor fi verificate;

*redactarea unei lucrări care să cuprindă desfășurarea și rezultatele finale ale cercetări în scopul popularizării acestora pentru toți specialiștii în domeniu;

*îmbunătățirea statusului emoțional al copiilor de etnie rromă

ameliorarea funcției de coordonare și control ;

*identificarea unor instrumente psihologice valide, prin care să evaluăm imaginea și stima de sine a copiilor de etnie rromă;

Un alt obiectiv pe care studiul de față își propune este :

*să contribuie la înțelegerea motivațiilor și naturii actului confruntării

dinamica personală a comportamentului copiilor de etnie rromă ;

*stabilirea corelatiei între nivelul stimei de sine și dificultățile de integrare în colectiv al copiilor de etnie rromă ;

*prezentarea câtorva metode si exercitii folosite pentru cresterea stimei a copiilor de etnie rromă în vederea prevenirii abandonului școlar

*Identificarea posibilelor aspecte relaționale existente între copii de etnie rromă și reușita școlară

*Identificarea posibilelor aspecte relaționale existente între frica de evaluare negativă a elevilor de etnie rromă și rezultatele obținute.

Listarea diferențelor introduse de specificul specializării educaționale în adoptarea stilului de gândire, cu influența directă asupra tehnicii de predare și modului de percepere a informațiilor transmise.

Modalități de intervenție la nivelul COMUNITĂȚII unde există copii de etnie rromă :

– Implicarea factorilor de decizie, autoritățile locale, servicii sociale, ONG-urile firme, în acțiunea de prevenire și combatere a abandonului școlar în rîndul copiilor de etnie rromă ;

Acțiunile pot viza:

*Informarea comunității cu privire la starea de fapt a copiilor de etnie rromă

*Atragerea atenției asupra gravității și consecințelor în plan socio-econimic la nivelul județului, dat fiind faptul că abandonul datorat sărăciei generează la rândul său sărăcie

*Pregatirea școlară și profesională deficitară creează premise pentru rata ridicată a șomajului și a situației financiare precare în rîndul copiilor de etnie rromă , de aici ajung’nduse la abandonul școlar .

*copii de etnie rromă care abandonează școala nu vor avea formația morală și civică necesară rolului de părinte și a celui de cetățean al comunității din care face parte .

Modalități de intervenție la nivelul FAMILIEI:

– Constituirea unor asociații a părinților cu copii de etnie rromă aflați în situația de risc / sau abandon școlar care să vizeze :
– Consiliere privind cariera; învățarea unor strategii de găsire a unui loc de muncă;

-tehnici de rezolvare a situațiilor de criză ;

-strategii de monitorizare și gestionare a traseului educațional al elevului de etnie rromă

– Organizarea de târguri de oferte educaționale în scopul informării cu privire la variantele optime de școlarizare pentru elevi de etnie rromă , pentru a putea astfel preveni abansonul școlar

– Târguri de Job-uri și orientarea părinților spre cursuri de formare în calificările de pe piața forței de muncă.

– Sprijin financiar sub formă de rechizite, îmbrăcăminte, transport școlar al elevilor din mediul rural în mediul urban

– Realizarea de anchete sociale și acordarea de asistență socială după caz , copiilor de etnie rromă .

Modalități de intervenție la nivel de ȘCOALĂ în rândul copiilor de etnie rromă:

Deoarece una dintre cauzele abandonului școlar în rândul copiilor de etnie rromă , este constituită de absenteism, strategiile de intervenție trebuie să vizeze și școala, în principal în ceea ce privește calitatea intervenției instructiv-educative, pertinența conținuturilor în raport cu trebuințele de învățare ale elevilor, relevanța metodelor și stilurilor didactice pentru situațiile cognitive ale elevilor, sistemul de evaluare, etc.

Având în vedere strategiile de intervenție care se impun la nivel de școală, de maximă importanță este consilierea psihopedagogică a profesorilor cu privire la această categorie de elevi,precum și cursuri de formare care vizează cunoașterea și utilizarea proiectării unor planuri de intervenție individualizată și personalizată a elevilor de etnie rromă.

– Familiarizarea profesorilor cu tehnici de învățare activă și interactivă pentru acești copii

– Consiliere vocațională

– Managementul clasei de elevi

– Cunoașterea și utilizarea unor strategii de adoptare curriculară

Modalități de intervenție la nivel de ELEVI:

– Consiliere psihopedagogică individuală și de grup

– Testarea cu baterii de teste psihologice în scopul cunoașterii nivelului de dezvoltare intelectuală a profilului aptitudinal și de personalitate a elevilor de etnie rromă .

– Organizarea unor activități de pregătire suplimentară pentru cei care manifestă dificultăți de asimilare, precum și în cazul celor cu lacune în pregătire, datorită absenteismului.

Consider că este necesară o cunoaștere mai amanunțită,atât a elevilor de etnie rromă, cât și a familiilor acestora.

Educația reprezintă baza emancipării individuale și are un impact major asupra dezvoltării întregii noastre societăți,dar mai alles a copiilor de etnie rromă .De aceea, asigurarea șanselor egale la educație de calitate pentru toți are o importanță majoră.

Informarea opiniei publice cu privire la discriminarea elevilor de etnie romă din mediul școlar.

Informarea elevilor de etnie romă cu privire la drepturile acestora.

Înțelegerea și apropierea copiilor de etnie romă cu cei de etnie română

IV.5.Ipoteze

Ipotezele lucrării au plecat de la bstacolele cu care se confrunta copiii romi în mediul școlar:

-sărăcia: peste 90% din totalul romilor din România trăiesc în condiții de pauperitate economică ;

– izolarea socială, care are drept cauze discriminarea și prejudecățile rasiste ale unei mari părți din populația romana, dar și tendințele anti-sistem ale romilor ;

– analfabetismul și deficitul calificărilor profesionale.

Situația copiilor rromi este una critică, majoritatea aparținând unor familii extrem de sărace. Mulți dintre ei abandonează școala datorită lipsurilor materiale, iar cei care continuă sunt deseori discriminați față de colegii lor:

* puși în ultimele bănci ale clasei,

*tratați cu indiferență,

*Sau mai rău câteodată, agresați verbal de către copii sau profesori.

Educarea adulților (cadrelor didactice) și a copiilor în spiritul toleranței și nediscriminării constituie o prioritate dacă dorim schimbarea mentalităților.

Integrarea populației rome continuă la vârsta școlii, o școală căreia îi revine ca misiune promovarea printre profesorii și elevii celorlalte naționalități, valorile și cultura elevilor etnici.

Trebuie încurajată dorința rromilor de integrare și accentuat că integrarea nu înseamnă pierderea culturii tradiționale. Teama etniei rrome de diversitatea culturală ar trebui să fie înlocuită de interesul mutual și de deschiderea către schimbul de experiențe cu ceilalți.

Înțelegerea mutuală va reduce riscul discriminării și va contribui la crearea de condiții mai bune de învățătură pentru copiii rromi. Condițiile mai bune de învățare vor stimula încrederea de sine a elevilor și vor contribui la reducerea abandonului școlar – o problemă extrem de frecventă între romi.

Prezenta stereotipurilor negative din familiile de etnie romana despre romi duc la discriminarea romilor de către elevii romani;

Atitudinea profesorilor și a elevilor romani contribuie la rata abandonului școlar în rândul elevilor romi sau la continuarea studiilor;

Centrarea copiilor romi pe mediul școlar duce la dezvoltarea intelectuală și a educație .

Plecând de la aceste ipoteze , premiza acestora a fost următoarea

*dacă elevii au rezultate școlare slabe, atunci au o stimă de sine mai scăzută decât cei care au rezultate scolare foarte bune.

*dacă elevii au rezultate școlare foarte bune, atunci au o frică de evaluare negativă mai ridicată decât elevii care au rezultate slabe la învățătura.
*daca elevii din cadrul specializării filologie au un stil de gândire predominant legislativ, atunci elevii din cadrul specializării informatica au un stil de gândire predominant executiv .

IV.6 Scala Rosenberg a copiilor romi

Pentru a dezbate pe larg partea practică a acestei lucrări , trebuie să ținem cont de stima de sine a copiilor romi .

Teoretic Scala Rosenberg indică nivelul stimei de sine . Proba conține 10  itemi, ( în cazul nostru copii romi ) fiecare item fiind evaluat de subiect pe o scală de la 1 la 4 ( 1) – absolut de acord ;

4) – categoric nu ).

Scala este alcătuită din 5 itemi cotați direct și 5 itemi inversați ( 3,5,8,9,10).

Punctajul care se acordă pentru fiecare item variază între 1 și 4 puncte. Scorul final se obține prin însumarea punctelor obținute la cei 10 itemi.

Punctajul minim obținut este de 10, ceea ce semnifică o stimă de sine foarte scăzută, iar punctajul maxim este de 40, ceea ce semnifică o stimă de sine foarte ridicată.

Tabel nr.4.

IV.7.Metodele de cercetare

Ca metode de cercetare în vederea desfășurării acestei lucrări, acumulării datelor , prelucrării subiecților și interpretării rezultatelor care au condus la formularea unor concluzii finale, s-au folosit metode ca:

Metoda documentării teoretice. Documentarea teoretică a presupus căutarea resurselor bibliografice în care era tratată problema cercetată, consemnarea și selectarea acestor probleme, urmate de prelucrarea și interpretarea rezultatelor obținute .Din studierea surselor bibliografice, m-am informat despre problemele și nevoile copiilor romi și motivele care duc la abandonul școlar

Metoda anchetei s-a desfășurat pe baza observației școlarilor ,consultării fișelor și discuțiilor purtate ;

Metoda observației a constituit una dintre mijloacele principale de investigație directă a realității, a reprezentat punctul de plecare în obținerea materialelor faptice, concrete, care au constituit apoi baza analizeii;

Metoda experimentală .Experimentul constă într-un sistem complex de cunoaștere a realității, caracterizat prin utilizarea raționamentului experimental ce prelucrează atât fapte provenite din observație cât și din teste.Experimentul presupune o stare activă a subiectului și implică o activare metodică orientată spre un scop precis de verificare a ipotezei .

IV.8.Eșantion

Au fost selectați 50 de elevi din clasele a X-a, de la profilul real și uman, între vârsta de 16-17 ani,  pentru a fi reduse influențele altor factori, cum ar fi diferența de vârsta. S-a ținut cont că un an mai mult sau mai puțin, ca studii sau ca vârsta, în special în aceasta perioada, este suficient pentru ca aceeași performanță să fie considerată mediocră sau bună, chiar și o simplă diferență de vârsta putând modifica rezultatul.

Selectarea elevilor a fost realizată pe baza rezultatelor obtinute de aceștia (medii generale) la sfârșitul semestrului I din clasa a X-a, fiind apoi împărțiți în două grupe egale, ținându-se cont de nota avută. Astfel, 20 de elevi care au avut rezultate în intervalul notelor 5-6 au fost incluși în grupa elevilor cu rezultate slabe, iar ceilalți 20 de elevi care au avut rezultate în intervalul notelor 3-10 au fost incluși în grupa elevilor cu rezultate foarte bune. 

IV.9. Desfășurarea cecetării

Studiul de față se bazează pe o cercetare comparativă efectuată în rândul elevilor de etnie romă , privind examinarea diferentelor existente între elevii romi care au rezultate școlare foarte bune și elevii romi care au rezultate școlare slabe și sunt predispuși abandonului școlar , precum și diferențele apărute în urma repartizării pe profile, specializări diferite.

Acest studiu prevede observarea unei legături între rezultatele școlare și efectele pe care acestea le au asupra copiilor romi si aprecierii școlare, precum și importanța pe care o are specializarea urmata asupra stilului de gândire predominant.

Studiul este realizat pe un eșantion de 50 de subiecti, împărțiți în două grupe egale de copii romi , cu note foarte bune și elevi cu note slabe, după care subiecții au fost regrupati tot în două grupe în funcție de specializare, Instrumentele utilizate au fost :

*Frica de evaluare negativă,

*Scala Rosenberg

* Chestionarul pentru Investigarea Stilurilor de Gândire.

În urma studiului se poate spune că elevii romi care au rezultate foarte bune au o stima de sine mai mare decât cei care au rezultate slabe, însă au o frică de evaluare negativă mai ridicată decât acestia din urma.

De asemenea, s-a observat faptul ca elevii romi din cadrul profilului real, specializarea informatică, au un scor statistic mai mare în ceea ce privește adoptarea unui stil de gândire legislativ în comparație cu elevii de la profilul uman, specializarea filologie.

Studiul s-a desfasurat la mai multe școali unde au fost contactați directorii școlilor pentru a obține aprobarea de a participa la orele de dirigentie, la 2 dintre clasele a X-a, de la profilul real și uman a copiilor de etnie romă . Apoi s-a stabilit data si ora la care au fost administrate chestionarele. Elevilor li s-a prezentat scopul cercetarii si li s-a facut instructajul pentru completarea chestionarelor. Completarea chestionarelor a fost făcută în mod colectiv.

IV.10.Tehnici moderne de înregistrare folosite în decursul cercetării

Eficiența tehnicilor moderne de înregistrare folosite în decursul cercetării trebuie să ajute copii de etnie romă să se integreze în școală și să evite abansonul , deoarece unele procedee sunt avantajoase și sigure .

IV.11. Lotul studiat

Lotul studiat l-am efectuat pe un eșantion de 50 de copii de etnie romă pentru a preveni abandonul școlar în perioada 2011-mai 2012 .

Frecvența la școală a copiilor de etnie romă este prezentă în tabelul nr.5

Rezultate și discuții

Pentru a testa ipotezele propuse s-a utilizat programul SPSS, în varianta 11.0, realizându-se comparații prin intermediul metodei testelor t pentru eșantioane independente. După calculul primilor parametrii, medii și abateri standard, s-au calculat testele t de evaluare a semnificației diferentei între mediile grupurilor vizate, intensitatea diferențelor și reprezentări grafice pe aspectele surprinse în ipoteze. Tabelele inserate în cadrul acestei lucrari conțin informații necesare interpretării cantitative cât și bazele pentru analiza calitativă, a interpretării psihologice acordate – prin care studiul a stabilit confirmarea sau infirmarea ipotezelor. În cele ce urmează, voi trata pe rând fiecare ipoteză pentru a prezenta cât mai amănunțit rezultatele obținute.

Fixarea obiectivelor cercetării

•Identificarea factorilor ce determină tinerii de etnie rromă din județul să beneficieze de studiile universitare ca o perspectivă pentru viitorul lor, ca o posibilitate de a-și îmbunătăți statutul, de împlinire intelectuală, spirituală și materială.

•Identificarea părerilor tinerilor de etnie rromă din județul cu privire la crearea unui segment în sistemul educațional universitar special creat pentrutinerii rromi.

•Identificare părerilor oficialităților județului despre crearea unui nou segment în sistemul educațional universitar special creat pentru tinerii dincomunitățile rrome din județului .

Elaborarea premiselor cercetării

•Dacă un tânar de etnie rromă beneficiază de educația necesară formării lui,atunci își va forma fundamentele activității de formare-dezvoltare permanent a personalității umane, definitorii la nivel social.

•Dacă un tânar de etnie rromă va absolvi o facultate, atunci va reuși să aibă unviitor de succes, devenind astfel un model pentru comunitatea rromă, reușindsă îi stimuleze și pe ceilalți rromi să parcurgă acest drum.

•Dacă un tânăr de etnie rromă are studii superioare, atunci va avea un anumit statu social în comunitatea rromă, fiind apreciat pentru meritul său.

•Dacă un tânar de etnie rromă va absolvi o facultate, atunci el va face parte dincategoria elitelor din comunitatea sa.

Încadrarea practică a premiselor 

Prima premisă are la bază

TEORIA EDUCAȚIEI

.“Teoria educației este o disciplină de bază, integrată în domeniul științelor  pedagogice, care studiază fundamentele activității de formare-dezvoltare permanentă a personalității umane, definitorii la nivel de sistem și de proces.

Conținutul teoriei educației angajează un ansamblu de modele, principii, concepte, propoziții, legi, aflate în interacțiune, care asigură explicarea activității de formare-dezvoltare a personalității umane într-o viziune sistemică, necesară pentru înîelegerea proiectării și realizării acesteia conform finalităților pedagogice asumate la nivel social.Teoria educației analizează conceptele pedagogice de bază, care au o stabilitate epistemică maximă în raport cu variabilitatea fenomenelor care concretizează activitatea deformare-dezvoltare permanentă a personalității.Domeniul de cercetare angajat conferă teoriei educației, calitatea de teorie .

Stabilirea instrumentului de cercetare

Pentru elaborarea cercetării în lucrarea de față, am optat pentru cercetarea calitativă,implicând o abordare interpretativă și naturalist a subiectului studiat. Aceasta înseamnă o studiere a lucrurilor în mediul lor natural, încercând să se înțeleagă sau să se interpreteze fenomenele în termenii semnificațiilor pe care oamenii le învestesc.

Metoda pe care am ales-o pentru a realiza această cercetare este ancheta sociologică, pe care o voi aplica prin interviul semistructurat cu întrebări deschise pentru a se afla opinia intervievaților de sprefacilitarea accesului tinerilor de etnie rromă la învățământul superior

Identificarea factorilor ce determină tinerii de etnie rromă din județul să beneficieze de studiile universitare ca o perspectivă pentru viitorul lor, ca o posibilitate de a-și îmbunătăți statutul, de împlinire intelectuală, spirituală și materială.

•Identificarea părerilor tinerilor de etnie rromă din județul cu privire la crearea unui segment în sistemul educațional universitar special creat pentrutinerii rromi.

•Identificare părerilor oficialităților județului Brașov despre crearea unui nousegment în sistemul educațional universitar special creat pentru tinerii din comunitățile rrome din județului .

Tabelul nr. 6. Frecventa pe grupe de vârste a tinerilor romi

Graphic nr.1

Graphic . nr.1. Se observă o incidență crescută în rîndul copiilor cu vârste cuprinse între 5-16 ani

Tabelul nr. 7. Repartiția tinerilor rromi pe sexe

Graphic nr.2

Tabelul nr. 8. Repartiția după mediul de proveniență

Graphic nr.3.

Din grafic reiese faptul că în mediul urban sunt mai mulți copii romi decât în mediul rural

Tabelul nr.9.Grupe de vîrste la copii rromi care frecventează mai mult sau mai puțin un mediu școlar în perioada 2011-2012

Grafic .4.

Din grafic se poate observa frecvența foarte redusă a copiilor la o unitate școlară .Deci este evident că analfabetismul este o sursă primară de excluziune extrem de semnificativă pentru tineri de rromi

Asigurarea incluziunii sociale și metodele sau procedeul folosit pentru ca acest lucru sa poata fi posibil

Asigurarea incluziunii sociale și împuternicirii rromilor prin accesul egal la servicii publice (educatie, angajare în munca, sănătate publică, locuințe, protecție și asistenta socială) și dezvoltare economică poate fi posibilă doar îndeplinind următoarele criterii sau etape :

Îmbunătățirea procesului de aplicare a legislației privind protecția socială și combaterea sărăciei; Crearea cadrului legislativ, alocarea de fonduri speciale și dezvoltarea de structuri instituționale de incluziune e rromilor pe piața muncii, inclusiv prin educație vocațională și înființarea de centre de incluziune în muncă;

Reduceri de impozite pentru societățile care angajează rromi, în vederea diminuării șomajului în rândul rromilor;

Stimularea migrației pozitive legale a rromilor prin încheierea de tratate bilaterale și multilaterale asupra schimbului de forța de muncă;

Adoptarea și implementarea unor politici școlare comprehensive de desegregare și promovarea accesului egal al rromilor la o educație de calitate și adoptarea unei curricule școlară inclusive;

Dezvoltarea rețelei mediatorilor școlări, în vederea facilitării comunicării și creșterii încrederii dintre rromi și instituțiile de sănătate; Aplicarea regimului gratuității pentru serviciile publice referitoare la obținerea de acte de identitate și autorizații de construcție și achiziționare de locuințe, pentru rromii și pentru alte categorii de persoane cu venituri mici;

Subvenționarea de către stat a gospodăriilor rrome cu venituri mici în vederea accesului la utilitati precum instalații sanitare, de încălzire, de iluminat;

Dezvoltarea lucrărilor publice de îmbunătățire a infrastructurii de baza și serviciilor în comunitățile de rromi;

Desfășurarea de campanii publice de combatere a discriminării în prestarea de servicii publice.

Astfel, în această lucrare am ales să abordez tema educației, în special posibilitatea tinerilor rromi de a parcurge un învățământ universitar și beneficiile acestora.Educația reprezintă “ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării și dezvoltării însușirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor și ale tineretului, ale oamenilor, ale societății etc.; rezultatul acestei activități pedagogice; bună creștere, comportare civilizată în societate.”

Acest fenomen încearcă să acapareze un număr cât mai mare de indivizi, indiferent de rasă, deorece este necesar atât pentru dezvoltarea personalității proprii, cât și pentru societate. Însă mereu apar anumite obstacole, generate de o serie de precarități materiale, ierarhii sociale, prejudecăți cultural și tradițiile strămoșești, care, împreună, îngreunează accesul la educația școlară a rromilor.După părerea mea, această temă este de interes general, deorece o minoritate privată de educație poate influența părerea generală din exterior despre țara pe al cărei teritoriu se află.

Prin integrarea în sistemul educațional universitar, aceștia vor avea posibilitatea să își construiască un viitor decent și astfel, se va reduce nivelul de infracționalitate la nivelul comunității rrome.Scopul acestei cercetări este de a introduce în sistemul educațional român un segmentde dezvoltare educațională a rromilor, ce are obiectivul de a-i învăța pe aceștia să își formeze un plan de carieră în viitor și de a se dezvolta în comunitatea lor, în același timp participând și la dezvoltarea comunității propriu-zise. Astfel, li se aduc la cunoștință importanța faptului că au dreptul la o facultate fără a plăti taxele corespunzătoare; beneficiind de acest lucru se pot împlini material și spiritual însuși, inclusiv comunitatea din care fac parte și țara în care locuiesc.Dreptul la educație este al tuturor copiilor și tinerilor, indiferent de origine socială sau etnică, de sex sau apartenență religioasă.

CONCLUZII

Ca o concluzie la cele relatate în această lucrare trebuie menționat faptul că o mare parte a populației de etnie rroma mai ales copiii și tinerii acestora suferă de acest proces de marginalizare și de aceea este nevoie de o strategie de intervenție susținută, care să se adreseze atât minorității marginalizate cât și majorității , pentru formarea unei societăți interculturale de indivizi diferiti dar egali, racordați la valorile generale ale umanității și respectând un set comun de norme dar în același timp aflați într-un permanent schimb cultural și spiritual.Integrarea tinerilor romi într-o formă de învățământ a reprezentat un obiectiv fundamental pentru această lucrare In acest sens, mi-am propus să propun următoarele condiții :

*prevenirea și combaterea discriminării instituționale și sociale;

păstrarea identității etniei rromilor; asigurarea șanselor egale pentru atingerea

unui standard decent de viață și stimularea participării etniei rromilor la viata

economica, sociala, culturala, educationala și politică a societății.

Pentru combaterea discriminarii si pentru schimbarea stereotipurilor existente este necesar a înțelege că acest lucru implică responsabilități nu numai din partea majorității, ci și din partea organizațiilor rromilor, liderilor și membrilor comunității de rromi.

ANEXĂ

Elaborarea instrumentului de cercetare

Ghid de interviu

Bună ziua! Numele meu este și sunt studentă la Facultatea , specializarea din cadrul Universității

din .

Realizez o cercetare pe tema accesului tinerilor rromi la învățământul universitar și aș dori să aflu opinia dumneavoastră despre acest subiect. Dacă sunteți de acord, v-aș ruga să îmi răspundeți la următoarele întrebări:

1.În prezent, să ai o diplomă în studiile universitare este foarte important pentru reușită în carieră. Credeți că tinerii rromi sunt bine informați despre acest lucru sau sunt necesare anumite acțiuni de conștientizare?

2.Ce știți despre beneficiile învățământului superior și despre structura acestuia?

3.Care ar fi cel mai mare impediment de a nu studia la o facultate? Argumentați

4.Cât de influenți sunt cei care conduc comunitatea rromă în alegerea viitorului tânărului rrom?

5.Aveți rude, cunoștințe, prieteni care au urmat o facultate sau care au terminat deja o facultate? Dacă da, ce părere au cei din comunitate despre ei?

6.Care este părerea dumneavoastră despre acest proiect? Ați vrea să studiați la o facultate?

7.Dacă prin acest proiect ați avea posibilitatea de a obține o poziție socială mai bună ați urma o facultate?

8.Dacă după terminarea studiilor universitare o să aveți o mare influență în cadrul comunității dumneavoastră și nu numai, prin asigurarea unei slujbe bine plătite,ați participa la acest proiect?

9.Dacă după terminarea unei facultăți, ați obține un post ce v-ar asigura puterea dedecizie ați susține acest proiect?

10.Dacă după terminarea studiilor univeristare, veți obține o slujbă bine plătită carevă va asigura respectul atât în comunitate, cat și în afara ei, ați urma acest proiect?

11.Dacă în urma absolvirii unei facultăți, ați deveni un model pentru cei din comunitatea dumneavoastră și pentru cei care deja dețin o poziție înaltă însocietate, ați sprijini acest proiect?

12. Dacă după terminarea unei facultăți obțineți o slujbă care v-ar oferi siguranța și încrederea în sine, v-ați implica în acest proiect?

13.Dacă prin terminarea unei facultăți, gradul dumneavoastră de inteligență ar fi mai ridicat și acest lucru ar duce la împlinirea spirituală, ați participa la acest proiect?

14. Dacă după absolvirea unei facultăți a-ți obține o slujbă bine plătită ce v-ar asigura un trai decent, care ar fi impedimentele care nu v-ar lăsa să luați parte la acest proiect?

15.Dacă în urma terminării unei facultăți ați obține o slujbă bine plătită proiect?

16.Dacă vi se oferă posibiliatea să aveți accesibilitate la anumite facilități care în zilele noastre sunt necesare, precum telefon mobil, internet, televizor etc.achiziționate în urma obținerii unei slujbe după terminarea studiilor universitare,ați alege să parcurgeți acest proiect?

17.Care dintre următoarele satisfacții ar fi cele mai importante pentru dumneavoastră după terminarea unei facultăți: cea socială, cea psihologică saucea materială? Argumentați.

18.Sunteți dispuși să sprijiniți și dumneavoastră acest proiect pentru viitoarele generații ?

19.Cât de mult vă doriți să participați la acest proiect după parcurgerea acestui interviu?

20.Care credeți că este opinia comunității rrome despre acest proiect?