Prevalenta Obezitatii Si Excesul Ponderal la Copii de Varsta Prescolara din Mediul Urban

Cuprins

Partea I –Partea generală

Introducere

Obezitatea este o boală a secolului XXI, care atinge an de an cote din ce în ce mai îngrijorătoare atât la adulți cât și în rândul copiilor. Copiii supraponderali și obezi au șanse foarte mari să devină adulți obezi și să prezinte risc crescut pentru boli acute și cronice.

Am ales să studiez obezitatea preșcolarilor, deoarece fiind mamă și viitor cadru medical, mi s-a părut alarmant ceea ce se întâmplă la nivel mondial dar și local cu acest fenomen, care crește progresiv de la an la an,devenind astfel o problemă prioritară pentru sănătatea populației.

Deși România are programe europene precum „Cornul și laptele”, „Fructele în școli” un sfert dintre copii de 8 ani sunt supraponderali sau obezi. Într-o țară în care fiecare al treilea copil este supraponderal, statul ar trebui să se implice mult mai mult în combaterea acestui flagel. Un program de profilaxie a obezității infantile ar fi un prim pas în această direcție.

În opinia mea pentru a obține un comportament alimentar corect, copiii ar trebui educați în acest sens, ar trebui învățați să adopte obiceiuri alimentare sănătoase, astfel încât să crească sănătoși și să aibă rezultate bune la școală.

Mediul familial, educația primită în cei 6 ani de acasă, deprinderile învățate în toată această perioadă sunt esențiale pentru comportamentul alimentar corect al copilului. Părinții de cele mai multe ori din cauza lipsei timpului, din dorința de a nu ieși din sfera lor de comoditate,oferă copilului posibilitatea de a alege ce dorește să mănânce acasă dar și la școală, încurajându-se astfel consumul frecvent de hrană de tip fast-food sau junk-food, dulciuri, gustări bogate în grăsimi de origine animală, sucuri carbogazoase.

Obiceiurile alimentare sănătoase trebuie deprinse încă din copilărie, pentru o dezvoltare optimă atât fizică cât și psihică prevenind pe termen scurt probleme de sănătate precum: cariile dentare, anemia, tulburările alimentare, obezitatea, întârzierile în dezvoltare, iar pe termen lung – boli cardiovasculare, diabet, osteoporoză, cancer, accident vascular cerebral.

În lipsa unor măsuri concrete și eficiente, noua generație de tineri va fi mai puțin sănătoasă, cu o speranță de viață mai mică decât a părinților.

Capitolul I. Definiția si istoricul obezității

1.1 Definiție

Obezitatea este o tulburare cronică a stării de nutriție caracterizată prin creșterea greutății corporale pe seama țesutului adipos, ce rezultă dintr-o lipsă de corelare între aportul caloric crescut și cheltuielile energetice reduse (1).

Ea reprezintă un exces de lipide în compoziția corpului, produs prin creșterea numărului de adipocite (hiperplazie), dar și a volumului care determină creșterea greutății corporale (2).

Obezitatea la copii și adolescenți este constant într-o continuă creștere. Modul cel mai practic de a determina gradul excesului ponderal la o persoană este de a calcula indicele de masă corporală(IMC).

IMC se calculează, împărțind greutatea subiectului la pătratul înălțimii sale, se exprimă în metri ori în „unități” SUA:

IMC= kilograme/metri² , metric

IMC=lb*703/in² , sistemul obișnuit SUA și imperial, unde lb este greutatea persoanei în livre, iar în este înălțimea persoanei în inchi.

Impedanța bioelectrică reprezintă o măsurare corectă a conținutului de masă grasă corporală la copil. Dacă masa grasă depășește cu mai mult de 20% valoarea de referință pentru vârstă și sex, până la 16 ani, copilul este considerat obez iar peste 16 ani diagnosticul de obezitate presupune o masă grasă mai mare de 25% din greutatea corporală la băieți și peste 32% la fete (3).

Conform consensurilor actuale, s-a adoptat și la copil, la fel ca la adult,definirea cazului de obezitate pe baza indicelui de masă corporală.

Conform noii definiții a obezității, propuse în 2007 de un comitet de experți ai Asociației Medicale Americane ai Departamentului de Sănătate Umană și ai Centrului de Control al Bolilor, aceasta include și gradul de severitate al bolii. Astfel, un IMC a cărui valoare se află între percentila 85-95 definește supraponderalul, un IMC între percentilele 95-99 definește obezitatea,un IMC peste percentila 99 caracterizează obezitatea severă,și un IMC > 40 kg/m2 semnifică obezitate morbidă (4).

Tabel nr.1 – Standardizarea stării de nutriție la copil în funcție de percentilele IMC conform CDC 2000, și WHO 2010.

1.2 Istoric

Etimologia cuvântului obezitate provine din limba latină,unde obesus înseamnă „îngrășat prin alimente”. Au existat dovezi ale existenței obezității la oameni, încă din epoca de piatră cînd artiștii au început să facă sculpturi de femei, cele mai multe dintre acestea fiind obeze,ele reprezentând primele lucrări de artă ale omului. Peste 90% dintre figurile umane realizate între anii 30.000-5.000 î.Chr, sunt imagini de femei. Statuetele sunt de fapt nuduri de femei, cu forme exagerat de planturoase. Tratarea plastică a capului, picioarelor și brațelor este neglijată aproape complet. Statuetele feminine descoperite au fost denumite,în mod ironic, de către arheologi, "Venus".(5)

Fig. 1 "Venus din Willendorf" sursă Naturhistorisches Museum, Vienna

Cea mai cunoscută dintre acestea este "Venus din Willendorf", descoperită în Austria, la începutul secolului trecut.

Distincția între formele moderate și cele excesive ale obezității este făcută pentru prima dată de către medicul Galen, în Roma antică.

Hipocrate a declarat despre excesul ponderal: „Corpolența nu este numai o boală ea însăși, ci reprezintă un factor de risc pentru alte boli”. Școala hipocratică a denumit „diaita” – stil de viață, reprezentând ansamblul dintre alimentație și influențele mediului ambiant asupra ei. Mai târziu, apare la romani noțiunea de „dieta”, definită ca ansamblul factorilor apă, aer, hrană, temperatură a mediului, mediu, exercițiu fizic, posibilități de odihnă. În secolul I d.Hr., sub influența școlii egiptene, care considera alimentația ca fiind „sursa tuturor relelor”, cuvântul „dietă” se va restrânge la noțiunea de regim alimentar.(6)

Capitolul II Epidemiologia obezității la copil.

2.1 Situația globală a supraponderii și obezității la copil

Conform OMS, prevalența obezității, începând cu anul 1980 și până astăzi s-a dublat. La nivel global,supraponderalitatea și obezitatea reprezintă al cincilea factor de risc al deceselor.

Peste 1,4 miliarde de adulți cu vârsta peste 20 de ani erau supraponderali în anul 2008. Iar dintre aceștia, peste 200 de milioane de bărbați și aproape 300 de milioane de femei erau obezi.

Peste 40 milioane copii sub vârsta de 5 ani erau supraponderali în 2011. Aproape 35 milioane copii supraponderali trăiesc în țări în curs de dezvoltare și 8 milioane în țări dezvoltate. Cel puțin 2,8 milioane de adulți decedează în fiecare an ca urmare a faptului că sunt supraponderali sau obezi (7).

În Europa prevalența supraponderalității este între 40-59,9% la adulții de peste 20 de ani. Prevalența activității fizice insuficiente la tinerii de 15 ani și peste în Europa variază în funcție de țară între 20-60%, iar numărul de calorii zilnice per capita este între 2700 și peste 3500.(8)

Obezitatea era considerată o problemă a țărilor cu venituri mari, dar la ora actuală, aceasta este în creștere mai ales în mediul urban, în țările cu venituri mici și medii.

Supraponderalitatea și obezitatea reprezintă al cincilea factor de risc pentru mortalitatea generală. Copiii din țările cu venituri mici și mijlocii sunt mai vulnerabili la o nutriție inadecvată în perioada prenatală, de sugar și de copil mic. Aceștia sunt expuși la alimente bogate în grăsimi, zahăr, sare, cu densitate energetică ridicată, cu puțini micronutrienți și mai ieftine. Aceste modele alimentare, împreună cu o activitate fizică redusă duc la creșterea marcată a obezității infantile.(9)

Tabel nr.2 – Prevalența supraponderalității/obezității in lume-Copii vârsta<5 ani (%) (10)

2.2 Situația în România a supraponderii și obezității la copil

În ultimii 20 de ani, incidența obezității la copii a crescut rapid. Prevalența obezității la copiii de ambele sexe din România este foarte crescută (7%), fiind comparabilă cu cea din Cipru și Grecia (10, 11). Un raport al UNICEF 2009-2010 care a studiat starea de sănătate a copiilor de 11, 13 și 15 ani, din 29 de țări a arătat că procentul cel mai mare de copii obezi a fost înregistrat în SUA (aproape 30%),iar România s-a situat la mijlocul clasamentului cu 15%.

Fig nr.2 – Prevalența obezității/supraponderabilității la copii<5 ani (%) între anii 2000-2002 (11)

Capitolul III Etiologia obezității

Rezultatele unui studiu efectuat în SUA pe un număr de peste 7700 copii și publicate în ianuarie 2014 au arătat că „soarta greutății” unui copil se stabilește până la vârsta de 5 ani și că aproape jumătate dintre copiii care au devenit obezi până în clasa a opta erau deja obezi când au început grădinița. Cei mai mulți copii obezi în clasa a opta erau albi (65%).

Obezitatea s-a înregistrat cel mai mult în cele cu venituri medii și cel mai puțin în familiile cu venituri ridicate. La toate vârstele, obezitatea a fost mai frecventă la copii care au avut greutatea la naștere peste 4800g (12).

3.1. Factorul genetic

Factorul genetic influențează pierderile energetice dar și aportul caloric, iar interacțiunea complexă a acestora cu mediul înconjurător afectează tot sistemul responsabil în menținerea unei greutăți corporale normale. Studiile mai recente despre obezitate, au demonstrat că fiecare individ are programat genetic atât greutatea corporală/ masa de țesut gras cât și mecanismele fiziologice necesare pentru menținerea acestora conform codificării (13).

3.1.1. Genele obezității

Fig nr.3 – Unele gene implicate în homeostazia greutății corpului, identificate prin GWAS (genome-wide association studies)(14,15)

Cota de participare a eredității („heritabilitate“) în etiologia obezității au fost furnizate de studiile efectuate pe familii, gemeni și copii adoptați. S-a demonstrat că obezitatea parentală este cel mai puternic factor de risc al obezității la copil și adolescent; riscul este mai mare pentru obezitatea maternă comparativ cu cea paternă și crește semnificativ (80%) dacă ambii părinți sunt obezi (15,17). Studiile de adopție au arătat o corelație slabă a greutății corpului între copiii adoptați și părinții adoptivi (mediul comun de viață) și o corelație puternică între copiii adoptați și părinții naturali (factori ereditari comuni).

Concordanța obezității la gemenii monozigoți (identici genetic) este mai mare (0,70–0,88) comparativ cu gemenii dizigoți (0,15–0,42).Pe baza acestor date s-a evidențiat existența unei heritabilități crescute (40–70%) a greutății corpului și a masei țesutului adipos și a început identificarea „genelor obezității“ și descifrarea mecanismelor patogenice ale bolii.(20)

Obezitatea comună este multifactorială (gene multiple, cu efecte mici și factori de mediu) și astfel s-au făcut:

experimente pe animale care fac obezitate determinată monogenic

analiza genetică a formelor monogenice rare de obezitate severă simplă sau de obezitate sindromică, pleiotropă, transmise mendelian.(15,17).

Astfel în anul 1994, la șoarecii mutanți obezi, a fost descoperită și clonată gena leptinei –LEP (în limba greacă, leptos = zvelt, slab) – care codifică un hormon produs de adipocite, implicat în reglarea, pe termen lung, a apetitului („hormonul sațietății“) și a rezervelor de grăsimi în organism, precum și gena receptorului pentru leptină (LEPR), ce se exprimă în neuronii hipotalamici.

Mai târziu, s-au descris și la om – la copiii cu obezitate severă – mutații în genele care codifică leptina și receptorul pentru leptină, iar ulterior au fost identificate alte nouă gene ce produc, prin mutații, obezitate simplă monogenică sau unele forme de obezitate sindromică, pleiotropă(15).

Majoritatea genelor răspunzătoare de obezitate, se exprimă în hipotalamus (reglatorul principal al echilibrului energetic), iar moleculele codificate sunt implicate de cele mai multe ori în calea leptină-melanocortină. Corpul uman are nevoie de o anumită cantitate de țesut adipos pentru funcțiile sale energetice.

Creșterea adipozității stimulează secreția de leptină, care intervine în reglarea echilibrului energetic prin două mecanisme:

scăderea apetitului și inducerea sațietății

creșterea consumului energetic.

În controlul greutății corpului și consumului de alimente intervin însă și alți factori:

hormonii ghrelina și orexina– care stimulează apetitul; obestatina, adiponectina și colecistokinina– care inhibă apetitul

receptorii PPAR-γ(stimulează adipogeneza)

receptorii β3 adrenergici și proteinele mitocondriale de decuplare (controlează termogeneza)

dopamina și receptorul DDR3 (controlează sațietatea) etc.

Pentru identificarea genelor de susceptibilitate,primele studii s-au bazat pe analizele de înlănțuire genică realizate în familii cu multiple cazuri de obezitate precum și pe analizele de asociere (caz-control) cu gene candidat a căror disfuncție poate fi corelată cu patogenia obezității(LEP, NPY, POMC, PCSK1, MC4R și altele). Progresele au fost lente și rezultatele incerte și limitate.

După cinci ani de cercetări, această abordare genomică s-a dovedit a fi de succes: au fost identificate numeroase gene noi, dar și variante genetice în circa 60 de loci/regiuni genomice care se asociază semnificativ cu obezitatea și care conțin gene deja implicate în homeostazia greutății corpului.(15,17)

Una dintre cele mai frecvente boli monogenice este reprezentată de mutațiile în gena MC4R se întâlnesc la 5–6% din copiii cu obezitate și la 1:1.000 din populația Angliei (18).

Factorii genetici determină atât predispoziția la obezitate, cât și modularea răspunsului( în acest caz a reducerii greutății), la intervențiile terapeutice majore reprezentate de: modificarea stilului de viață, farmacoterapie și chirurgie bariatrică. (19,20).

3.2. Factorii de mediu

Factorii de mediu pot influența comportamentul copilului față de aportul caloric și de activitatea fizică și sunt răspunzători de apariția obezității.

Mediul familial.Preferințele alimentare ale copiilor sunt influențate de cele ale părinților iar comportamentul familial se află sub influența factorilor culturali,sociali și economici.Adolescența reprezintă o perioadă critică pentru dezvoltarea obezității deoarece cei mai mulți tineri își modifică comportamentul alimentar.

Grădinița și școala au un rol determinant în formarea unor comportamente alimentare sănătoase.

Societatea, comunitatea pot influența pozitiv comportamentul individului prin reducerea sedentarismului cu creșterea accesibilității la activități fizice.

Factorii de mediu ce pot descuraja participarea la activitatea fizică,sunt:

violența

densitatea mare de trafic

calitatea scăzută a aerului, poluarea

lipsa de parcuri, trotuare și facilități de sport/recreere.

3.2.1. Dieta

Ansamblul factorilor : apă, aer, mediu, temperatură a mediului, hrană, exercițiu fizic, posibilități de odihnă definesc noțiunea de „dieta”.Sub influența școlii egiptene, în secolul I d.Hr., ce considera alimentația ca fiind „sursa tuturor relelor”, cuvântul „dietă” s-a restrâns la noțiunea de regim alimentar.

Tratamentul dietetic este mijlocul terapeutic de bază pentru combaterea obezității infantile, obiectivele acestui tratament constând în modificarea permanentă a obiceiurilor alimentare ale copilului obez, furnizarea aportului corespunzător de proteine, restricție calorică exclusiv pe seama conținutului de lipide și glucide al dietei.

Alimentația la momentul actual se bazează mai mult pe produse prelucrate industrial, pe semipreparate, pe conservate, pe alimente cu adaos de îndulcitori, aromatizanți, coloranți, conservanți, amelioratori de gust etc. Acest tip de alimentație se întâlnește mai ales în zonele urbane în defavoarea alimentelor cu adevărat naturale și a celor valoroase pentru sănătate.

Câteva din caracteristicile alimentației moderne, lipsită în mare măsură nu numai de valoare terapeutică, dar adesea chiar și de proprietățile nutritive necesare pentru o bună dezvoltare a organismului:

pâinea integrală și terciurile de cereale au fost gradat înlocuite cu produsele din făină albă;

o mare parte a alimentelor sunt prelucrate în diferite grade, fie industrial, fie termic;

creșterea consumului de proteine,de grăsimi animale în detrimentul legumelor și a fructelor;

legumele și fructele sunt consumate ceva mai puțin în stare proaspătă, ceea ce duce la o carență de vitamine, minerale și enzime în alimentația modernă, carență ce se încearcă a fi compensată prin adaosuri de vitamine și minerale adăugate la diferite alimente sau sub forma suplimetelor alimentare sintetice;

utilizarea sării în cantități mari, uneori în exces,cu precădere în semipreparate sau în produsele de tip snacks;

dulciurile cu zahăr sau îndulcitori artificiali sunt folosite în cantități considerabile, atât de copii cât și de adulți.

Conținutul caloric al dietei:

În paralel cu corectarea greșelilor alimentare, la sugarii și copiii mici cu obezitate se poate indica timp de o lună o dietă normocalorică,iar dacă după acest interval de timp se înregistrează o scădere ponderală de peste 3% din greutatea intială, se menține în continuare acest regim, care se presupune a fi suficient pentru inducerea unei slăbiri semnificative. Dacă în schimb, scăderea în greutate este mai mică de 3% se recurge la dieta hipocalorică. Dieta va fi adaptată personalității copilului și pe cât se poate, preferințelor acestuia.

Obezitatea precoce , adică înainte de 5 ani, se datorează în mare parte unor practici greșite în alimentația sugarului și copilului mic dar și comportamentului particular al mamei. Este vorba de mama preocupată tot timpul dacă sugarul a mâncat tot și cât mai mult.Aceasta folosește hrana pentru a calma copilul, iar prin alimentația excesivă a acestuia, încearcă să compenseze unele emoții, frustrări, întâmplări nefericite.

Mama mărește numărul biberoanelor și al concentrațiilor de lapte, introduce precoce și permanent cerealele și dulciurile, este foarte încântată când sugarul mănâncă mult. Sugarii și copiii supraponderali se dezvoltă motor mai încet, se mișcă mai puțin, iar când se îmbolnăvesc, fac diverse complicații.

La prepuberi se indică o reducere treptată a aportului caloric cu 5-6%, iar la puberi cu 7-8%.

La cei mai multi copii obezi se obțin rezultate favorabile prin scăderea aportului caloric anterior cu 30%, deci cu regimuri ce conțin de obicei 1000-1500 kcal/zi.

Reducerea aportului caloric cu 300-500 kcal/zi duce la majoritatea pacienților la o scădere în greutate de 40-70 g/zi, respectiv 280-480 g/săptămână, iar dietele cu deficit caloric de 500-1000 kcal/zi determină slăbirea cu 70-140 g/zi sau 480-980 g/saptamană.

În cazul existenței unor complicații amenințătoare pentru viață ca : hipoventilație alveolară, apneea în somn, hipertensiune arterială importantă se impun restricții mai severe.Dietele foarte restrictive necesită o suplimentare cu vitamine și evident o supraveghere clinico- biologică atentă.

Recomandări de aport caloric și repartiția principiilor nutritive :

Valorile minime de aport caloric și proteic al dietei:

110 calorii/kgc/zi la sugarul sub 6 luni și 90 calorii/kgc/zi la sugarul între 6-12 luni;

60 calorii/kgc/zi din greutatea ideală pentru vârsta la copilul preșcolar și școlar(sub 12 ani), caloriile fiind astfel repatizate : 20% din proteine, 40% din glucide, 40% din lipide;

850 cal/zi  la adolecenți în perioada de slăbire (62 g proteine, 76 g glucide, 30 g lipide) și 1000 cal /zi după perioada inițială de minimum 1 luna.

3.2.2. Efortul fizic

Un rol decisiv în obezitate îl are stilul de viață sedentar. Există o tendință actuală a populației, la nivel global este de a se îndrepta către activități mai puțin solicitante din punct de vedere fizic și cel puțin 60% din populația lumii nu face suficientă mișcare (21). Acest lucru se datorează în principal folosirii transportului mecanizat și de răspândirea în majoritatea gospodăriilor a tehnologiei care ușurează mult munca manuală.Copii au din ce în ce mai puține activități fizice recreaționale, au scăzut mult activitatea fizică, ei merg mai puțin pe jos,iar tot mai mulți preferă ca timpul liber să și-l petreacă uitându-se la televizor,jucându-se pe consolă sau pe tabletă.

S-a dovedit existența unei strânse legaturi între obezitate și timpul petrecut în fața televizorului.S-a observat în urma unei analize(63 din 73 de studii -86%) că, în cazul unei expuneri mediatice crescute, rata obezității infantile este ridicată,iar numerele cresc proporțional cu timpul petrecut în fața televizorului.Părinții sunt cei care trebuie să intervină prin a le limita copiilor numărul de ore în care aceștia folosesc mass-media și trebuie să le explice că prea mult timp petrecut în fața unui ecran este dăunător.

La nivel global, în fiecare an sunt atribuite unei activități fizice insuficiente aproximativ 3.2 milioane de decese.

În 2008, prevalența de activității fizice insuficiente a fost cea mai mare în regiunea WHO din America și regiunea Mediteraneană de Est. În ambele regiuni, aproximativ 50% dintre femei  au fost insuficient de active, în timp ce prevalența pentru bărbați a fost de 40% în cele două Americi și de 36% în Mediterană de Est.

OMS recomandă copiilor și tinerilor cu vârste cuprinse între 5-17 să facă cel puțin 60 de minute de activitate fizică moderată,zilnic.Depășirea celor 60 de minute de activitate fizică,oferind suplimentar, beneficii de sănătate.

3.2.3. Substațele chimice

Substanțele chimice care determină organismul să stocheze grăsimi și care încetinesc procesul de ardere a caloriilor, poartă denumirea de obezogeni.

Există 3 organe țintă pentru obezogeni:

ficatul care devine insulino-rezistent

pancreasul care crește producția de insulină

creierul care nu mai sesizează corect când suntem sătui și respective celulele grase din organism care se multiplică mai rapid.

Obezogenii sunt compuși chimici naturali sau sintetici din mediu, care ne afectează în urma ingestiei. Astfel dintre cei naturali, unii pot perturba modul de operare a hormonilor :spre exemplu fructoza sau fitoesterolii conținuți de soia, care imită estrogenul, iar la un nivel înalt grăbește acumularea de grăsimi în corp.

Dintre obezogenii sintetici, se pot enumera :bisfenolii care se găsesc în recipientele din plastic folosite pentru ambalarea produselor alimentare, pesticidele (acumulate în plante sau chiar în apă),ftalații,s.a.,ele fiind considerate ca perturbatoare ale sistemului endocrin – substanțe chimice ce interferează cu hormonii organismului uman (22).

Obezogenii produc efecte nocive asupra femeilor și bărbaților, produc defecte din naștere, demasculinizare la bărbați , pubertate prematură la fete, cancer de sân și diferite alte boli. Multe dintre aceste efecte au loc în uter, iar femeile însărcinate sunt expuse acestor substanțe chimice, fapt ce modifică „programarea” epigenetică a fătului. (23).

Obezogenii sintetici cei mai răspândiți sunt :

Bisfenol-A (BPA) –se găsește în compoziția biberoanelor, a materialelor plastice și a alimentelor conservate.El este asociat cu obezitatea și cu cancerul.Studiile recente au arătat că poate aduce prejudicii semnificative atât animalelor de laborator, cât și oamenilor.

Ftalații –sunt substanțe chimice ce se găsesc în diferite produse ca: recipiente pentru alimente, jucării, produse de înfrumusețare, produse farmaceutice, perdele de duș și vopsea. Mai multe studii efectuate pe oameni au arătat că nivelul ftalaților din organism este asociat cu obezitatea abdominală, o circumferință crescută a taliei și rezistență la insulină, în special în cazul bărbaților(24). Studiile arată că expunerea la ftalați în uter duce la malformații genitale, testicule necoborâte și nivel scăzut al testosteronului(25,26,27)

Atrazina –erbicid ce produce defecte congenitale, obezitate. Există unele corelații între prevalența obezității și utilizarea atrazinei. Studiile efectuate pe șobolani arată că atrazina poate distruge mitocondriile și poate produce obezitate.

Organotinele –spre exemplu:tributilstaniu, este folosit ca fungicid și este aplicat pe bărci și nave pentru a opri creșterea organismelor marine pe corpul navei.Mai este utilizat și pentru conservarea lemnului și a unor sisteme industriale de apă. În lume,există multe lacuri și oceane ce sunt contaminate cu TBT . Unii oameni de știință cred că TBT și alți compuși organostanici pot funcționa ca perturbatori endocrini și pot contribui la obezitate în cazul oamenilor prin creșterea adipocitelor (28).

Acidul perfluorooctanoic (PFOA) se găsește în compoziția vaselor anti-aderente pentru gătit făcute cu teflon și în floricelele de porumb pentru microunde (29). Acesta este asociat cu cancerul și cu câștigarea masei adipoase.

Monoglutamatul de sodiu (MSG) este un ingredient sintetizat dintr-un aminoacid, utilizat în multe alimente. MSG creează dependență și se ascunde în spatele a 25 de nume, precum bulion, cazeină, hidrolizat, autolizad, aroma de fum, potențator de aromă sau gust, gelatină, extract de drojdie, proteină vegetală hidrolizată, cazeinat de sodiu sau potasiu, protein texturată, gelatină, sirop de orez sau de orez brun și multe altele. Cercetatorii sugerează că monoglutamatul de sodiu cauzează obezitatea.

3.2.4. Stresul psiho-social

Atât obezitatea, cât și stresul reprezintă două probleme de sănătate de interes mondial, a căror rată înregistrează o creștere îngrijorătoare.Nivelurile de cortizol la copiii suferind de obezitate se află într-o corelație liniară cu nivelul stresului emoțional pe care aceștia îl resimt. Existența a unei stări permanente de stres conduce la depresie.

Reacția de adaptare(care vine ca replică față de elementele stresoare)crește disponibilitatea energiei la nivelul acelor organe direct implicate în contracararea situațiilor de stres, astfel încât ritmul cardiac și respirația sunt accelerate, iar catabolismul este crescut.

Stimulii emoționali ce sunt procesați la nivelul amigdalei, activează nucleul paraventricular al hipotalamusului și determină o cascadă adaptativă prin eliberarea de CRH (corticotropine releasing hormone). Neuronii țintă ai acestuia sunt localizați la nivelul anterior al glandei pituitare ce eliberează ACTH în fluxul sangvin. Acest hormon, la rândul său, stimulează secreția de cortizol din cortexul glandei adrenale.

Cortizolul contribuie la creșterea glicemiei și la antagonizarea efectului insulinei, hormonilor de creștere și a hormonilor tiroidieni. În ultimele trei decenii o serie de studii au demonstrat faptul că răspunsul organismului la stresul prelungit, materializat mai ales prin eliberarea susținută de CRF și de cortizol, constituie un mecanism trigger atât al depresiei, cât și al obezității cu dispoziție pre- dominant viscerală a adipozității.

Astfel, stresul alterează homeostazia axei hipotalamo-pituitaro-adrenale determinând atât debutul, cât și agravarea depresiei.

Hipotalamusul este, totodată, principalul regulator al echilibrului energetic și al comportamentului alimentar, fiind firesc faptul că alterările funcționalității axei hipotalamo-pituitaro-adrenale conduc la hiperfagie și la obezitate.(30,31,32).

Un număr crescut de studii arată că obiceiurile alimentare timpurii la copiii obezi diferă substanțial de cele ale celorlalți copii. Copiii cu obezitate consumă adesea cantități foarte crescute de alimente, iar conținutul lor caloric este pe măsură.La acest comportament alimentar i se adaugă activitate fizică scăzută, cu un program zilnic orientat pe activități sedentare,deoarece o mare parte a copiilor cu obezitate au părinți obezi sau supraponderali care imprimă o serie de obiceiuri alimentare și în general, un stil de viață, nesănătos.(33,34,35).

De regulă,copii obezi au o stimă de sine marcat scăzută. În mod paradoxal, părinții obezi sau supraponderali au o pre ferință față de copiii normoponderali, devalorizându-și proprii copii cu obezitate. Copiii obezi întâmpină dificultăți și la nivelul integrării în anturajul școlar, vizând colegii cât și în anumite circumstanțe, profesorii. Dincolo de statutul de persoană persecutată, copilul obez poate deveni la rândul său persecutor, tocmai datorită dimensiunilor sale care le depășesc pe cele ale celorlalți copii, făcându-l pe acesta să se simtă puternic și superior (34, 35, 36, 37).

S-a demonstrat că experiențele psihotraumatizante petrecute la o vârstă fragedă, au un rol fundamental în modularea dispoziției și în ceea ce privește comportamentul alimentar, constituind un element de vulnerabilitate pentru dezvoltarea ulterioară a depresiei și/sau a obezității.Stresul psihic induce o preferință față de alimentele nesănătoase, hipercalorice, ce aduc persoanei o îmbunătățire a disconfortului resimțit. În plus, alimentele procesate ce au un conținut excesiv de acizi grași saturați și care înlocuiesc tot mai mult mâncarea proaspătă, gătită, promovează dispoziția viscerală a adipozității. Iar atunci când o astfel de dietă alimentară devine habituală, se formează un cerc vicios în care absența alimentelor preferate determină o toleranță scăzută la frustrare și simptome de alură depresivă (37,38,39).

3.3 Factorii comportamentali

Factorii care contribuie la dezvoltarea obezității acționează în strânsă legătură între ei și nu este posibilă specificarea unui anume comportament ca și cauză a obezității (40).

Alimentația dezechilibrată și în exces(alimente bogate în calorii, consum crescut de sucuri acidulate, dulciuri concentrate, mâncare de tip fast-food) poate duce la un aport energetic crescut la copil și adolescent, favorizând apariția obezității.Mediile alimentare actuale sunt obezigene fiind bogate în zaharuri și grăsimi.

Sedentarismul poate fi atât cauză cât și efect al surplusului ponderal, iar lipsa de sport la copii obezi este legată de inactivitatea părinților.

3.4. Influența factorilor antenatali și a celor aparținând primilor ani de viață asupra obezității

Studiile au demonstrat ca există o corelație strânsă între obezitatea mamei, atât anterioară gravidității, cât mai ales gestațională, și obezitatea copilului (40).

Următorii factori se consideră că influențează apariția obezității :

-Greutate mică la naștere pentru vârsta de gestație. Aceasta se datorează unei malnutriții intrauterine și se asociază cu o creștere rapidă în greutate postnatal, copilul poate să prezinte obezitate, sindrom metabolic, DZ.

-Greutatea mare la naștere. Mamele obeze dau frecvent naștere la copii cu greutate peste 4000 g, care mai târziu pot dezvolta obezitate (41,42)

-Creștere rapidă în greutate în primele 4-6 luni. O creștere rapidă în greutate se asociază cu un risc de obezitate în copilărie, cu o masă mare de adipozitate și cu o distribuție a adipozității la nivel abdominal la copil (43)

-Existența obezității în familie. Copii au șanse de aproximativ 80% de a deveni adulți obezi, dacă au ambii părinți obezi și 40% dacă au un singur părinte obez (44).

-Vârstă gestațională mare, probabil din cauza insulinorezistenței materne și intoleranței la glucoză, reprezintă un risc, în viitor, pentru obezitate (43)

-Absența alimentației naturale. Academia Americană de Pediatrie recomandă alimentația la sân, ca factor de protecție împotriva obezității la adolescență. Riscul de apariție a obezității scade direct proporțional cu durata alăptării (până la 9 luni); fiecare lună de alăptare scade cu 4% riscul de obezitate (45).

-Alimentația artificială necorespunzătoare. Excesul de proteine, este factor de risc, în primul an de viață pentru dezvoltarea ulterioară a obezității și suprasolicitarea organelor imature. Proteinele din laptele de vacă stimulează în mod particular eliberarea masivă de IGF1 (46,47).

-Alimentația în perioadele critice. Reprezintă un risc de apariție a obezității la copil: diversificarea precoce, alimentație hipercalorică, hiperglucidică, hiperproteică, sărăcia în fibre alimentare.

Capitolul IV Criterii de identificare și evaluare a obezității la copii

4.1 Anamneza

identificarea factorilor de risc ai excesului ponderal, în vederea depistării precoce și a instituirii măsurilor de prevenție

evaluarea comportamentului general al copilului și evaluarea stilului de viață

Tabel nr.3

Anamneza personală și familială cuprinzând factorii de risc și evaluarea stilului de viață

4.2 Examen clinic

Examenul clinic permite evaluarea gradului de obezitate infantilă în comparație cu alți copii în același stadiu de dezvoltare.

Examenul clinic include:

măsurătorile antropometrice: greutatea, înălțimea, circumferința taliei

inspecția morfologică generală (căutarea tulburărilor somatice, a dismorfiilor)

evidențierea eventualelor complicații prin măsurarea tensiunii arteriale, examen ortopedic, tiroidian, pulmonar și cutanat (acanthosis nigricans, vergeturi)

4.3 Examen paraclinic

În cazul în care copilul este doar supraponderal și nu are complicații, nu sunt indicate investigații paraclinice (48).Examenele paraclinice suplimentare sunt necesare la copiii obezi sau în cazul în care se suspicionează o patologie endocrină sau o afecțiune genetică.

Tabel nr.4

Diagnosticul co-morbidităților și a factorilor de risc

Capitolul V Tipurile de obezitate la copil și complicațiile acesteia

5.1 Tipurile de obezitate la copil

Obezitatea a fost inclusă în clasificarea internațională a bolilor încă din 1948, de când s-a constatat că afectează toate grupele de vârstă, incluzând copilul și adolescentul(49). Dr. Jean Vague, în 1947 a descris pentru prima dată particularitățile de distribuție a țesutului adipos, clasificând în obezitate de tip androgin (troncular superior, abdominală, centrală, superioară, tip „măr”) și obezitate de tip ginoid (gluteo-pelvină, inferioară, periferică, tip „pară”).

Clasificarea etiopatogenică a obezității la copil și adolescent:

I. OBEZITATEA PRIMARĂ (comună, idiopatică, esențială), 95-97%

tipul comun (cu comportament alimentar abuziv, sedentarism sau ambele), debutează între 4-6 ani, dar aspectul caracteristic este realizat la pubertate;

tipul „cushingoid" rar (2%); debut de obicei la 5-6 ani;

obezitatea pletorică familială rară (5%), debutează la vârsta de sugar.

II. OBEZITATEA SECUNDARĂ (simptomatică, endogenă, de cauză cunoscută)

1. Endocrină: sindrom Cushing(adipozitate cu dispoziție facială, cervicală, tronculară, hirsutism, maturare sexuală normală), sindrom Stein-Leventhal, hipotiroidism, insulinom

2. Hipotalamică: sindromul Babinski-Fronhlich

3. Boli genetice:

3.1. Obezitatea din sindroamele pleiotropice (obezitatea „simptom”)

3.1.1. Cu transmitere autosomal dominantă: sindromul Prader-Willi(statură mică, retard mintal, obezitate, dismorfie facială, pubertate întârziată, obezitate cu dispoziție tronculară),osteodistrofia ereditară Albright(nanism, retard mintal, obezitate moderată), acondroplazie

3.1.2. Cu transmitere autosomal recesivă: sindromul Bardet-Biedl (dismorfie facială,

retard mintal, surditate, modificări retiniene și obezitate generalizată), sindromul Fanconi, sindromul Cohen, sindromul Alström

3.1.3. Cu transmitere X-linkată: sindromul Turner(nanism, obezitate moderată,

pterigyum coli), sindromul Mehmo

3.2. Obezitatea monogenică

3.3. Obezitatea poligenică

4. Boli de stocaj: glicogenoza de tip I von Gierke, sindrom Mauriac(retard statural, diabet tip

I, adipozitate faciotronculară, hepatomegalie, hipercolesterolemie).

5. Boli cu depunere particulară de țesut adipos: paralipodistrofia, lipomatoza

5.2 Complicațiile obezității

Obezitatea este o importantă cauză de morbiditate, disabilitate și deces prematur. Obezitatea crește cu aproximativ 60% riscul apariției diabetului zaharat de tip 2, cu peste 20% al celui pentru hipertensiune și boală coronariană și între 10-30% pentru diferite tipuri de cancer. Alte comorbidități includ afecțiuni ale veziculei biliare, ficat gras, apnee de somn și osteoartrită(50).

În 2004 IMC-ul crescut a fost răspunzător pentru 2,8 milioane de decese, iar combinat și cu sedentarism, pentru 6 milioane de decese, apropiindu-se astfel de mortalitatea cauzată de hipertensiunea arterială, considerată factorul de risc principal de deces(51).

Fig nr.4

Decesele atribuite principalilor 19 factori de risc, 2004

Copiii cu obezitate sunt mai predispuși la afecțiuni cutanate: vergeturile cutanate, eritroza facială în special la obezii din prima copilărie, intertrigo, rash, tegumente cu aspect mai uscat, acnee, acanthosis nigricans (marker pentru DZ tip 2). Pot să apară simptome legate de supraîncărcare mecanică: insuficiență cardio-circulatorie, oboseală, polipnee și dispnee la efort moderat.Din cauza excesului ponderal, ca urmare a supraîncărcării aparatului osteo-articular, copiii cu obezitate prezintă un risc pentru afecțiuni ortopedice.Ca urmare a acestor manifestări clinice pot să apară probleme psihologice: respect de sine scăzut, imagine negativă asupra propriei imagini, sentimente de inferioritate și respingere din partea copiilor de aceeași vârstă, izolare, depresie.

Conform Comisiei Europene, aproximativ 3 milioane de școlari din Europa sunt obezi și aproximativ 85.000 devin obezi în fiecare an. Se estimează că bolile favorizate de obezitate sunt răspunzătoare pentru 7 % din costurile totale de sănătate în Uniunea Europeană.

5.3 Tratamentul și modalități de prevenție a obezității

5.3.1 Tratamentul obezității

Pașii pe care familiile trebuie să-i urmeze sunt:

conștientizarea obiceiurilor alimentare, a activității fizice;

identificarea, cu ajutorul clinicienilor, a alimentelor bogate în calorii și a obstacolelor pentru o activitate fizică mai susținută;

modificarea treptată a stilului de viață – pas cu pas, inițial cu mici modificări, apoi cu altele după ce primele au fost bine învățate

recunoașterea unor probleme de comportament ale copilului care devine mai independent odată cu înaintarea în vârstă, schimbarea programului familiei sau orice altă schimbare ce modifică planul inițial.

Pentru copiii cu efecte secundare ale obezității, tratarea lor este un scop principal. Tensiunea arterială și profilul lipidic se poate îmbunătăți odată cu controlul greutății.

Primul pas în controlul greutății la copiii supraponderali peste vârsta de 2 ani este menținerea aceleiași greutăți, care determină o scădere a IMC pe măsură ce copilul crește în înălțime.

Pentru copiii sub 7 ani menținerea greutății inițiale este scopul ce trebuie atins, în absența oricărei complicații a obezității. Copiii din această categorie de vârstă (2-7 ani) cu complicații ale obezității trebuie să realizeze o scădere în greutate, dacă IMC ul este egal sau mai mare de percentila 95.

Pentru copiii cu vârsta peste 7 ani menținerea greutății inițiale este indicată dacă IMC este între percentila 85 și 94 și dacă nu există complicații ale obezității. Dacă au complicații sau IMC este peste percentila 95 trebuie obținută o scădere a greutății.Inițial familiile acestor copii trebuie să demonstreze că pot menține greutatea inițială, apoi clinicianul trebuie să recomande modificări suplimentare ale alimentației pentru a obține o scădere în greutate de aproximativ 500 g/lună.Scopul principal al tratamentului la copiii cu obezitate este obținerea unui IMC sub percentila 85 printr-o alimentație și activitate sănătoasă.

Programele de cercetare a obezității pot duce la o pierdere susținută în greutate când tratamentul se focalizează pe schimbarea comportamentului și are susținere familială.

Specialiștii recomandă următorul plan general:

a) Tratamentul trebuie început cât mai devreme, când copiii peste 3 ani devin supraponderali. Riscul unei obezități persistente crește cu vârsta,iar la adolescenți schimbările sunt mult mai greu de realizat.

b) Familia trebuie să fie pregătită pentru schimbare. Se recomandă amânarea tratamentului până când sunt pregătiți sau se vor îndruma către un terapeut pentru creșterea motivației.

c) Clinicienii trebuie să informeze familiile asupra complicațiilor obezității, incluzând hipertensiunea arterială, hipercolesterolemia, bolile cardiace și diabetul zaharat tip II.

Un istoric familial pozitiv pentru aceste boli va crește riscul la copii.

d) În programul de tratament trebuie implicați toți membrii familiei și cei care îngrijesc copilul. Dacă copilul este singurul care va face modificări, acesta se va simți deprimat, îndepărtat și îi va fi foarte greu să continue tratamentul.

e) Programul de tratament ar trebui să se bazeze pe schimbări permanente, nu diete pe termen scurt sau exerciții fizice care să ducă la o rapidă scădere în greutate.

Clinicienii trebuie să recomande 2 sau 3 schimbări în dietă sau activitate dintr-o dată și să treacă la pasul următor numai după ce ele au fost bine însușite. Vizita la medic la fiecare 2 săptămâni va permite evaluarea progreselor, măsurarea greutății și încurajarea modificărilor de comportament fizic și alimentar.

f) Familia trebuie să monitorizeze alimentația și activitatea fizică. Clinicienii și familia trebuie să încurajeze, să sublinieze progresele și nu să critice atitudinea copilului.

Prin schimbarea obiceiurilor alimentare vicioase ale copilului obez, prin stabilirea unui comportament alimentar sănătos, dezvoltarea măsurilor de autocontrol ale ingestiei se va modifica în timp comportamentul alimentar al copilului.

Indicații pentru părinți:

lăudarea comportamentului corect al copiilor;

consumul de alimente nu trebuie să constituie un mijloc de presiune psihică din partea părinților (‘sindromul de farfurie goală’) ;

mâncarea nu va fi folosită niciodată ca și recompensă

copilul nu trebuie să mănânce singur, ci cu ceilalți membri ai familiei la masă, porția va fi tăiată în bucăți mici, nu va mânca repede;

evitarea băuturilor carbogazoase,cu conținut crescut de zahăr, copiilor li se va da când le este sete: apă, sucuri naturale 100% sau lapte degresat;

oferirea de fructe ca și desert (mere și pere coapte,salată de fructe,s.a) ;

stabilirea un program zilnic al meselor și gustărilor iar copiii pot alege dintre acestea;

trebuie oferite copiilor numai opțiuni sănătoase, îndepărtând tentațiile;

părinții trebuie să fie modele pentru copii.

Creșterea activitățiilor fizice

Copii și adulții ar trebui să fie mai activi nu numai pentru controlul greutății ci și pentru o sănătate bună. Cel mai ușor este scăderea inactivității. Academia Americană de Pediatrie recomandă limitarea privitului la televizor și a jocului pe calculator la 1-2 ore/zi.

Integrarea unor activități în programul zilnic este de asemenea ușoară. Mulți copii pot să meargă pe jos către școală în loc de autobuz, să se joace cu prietenii în aer liber în loc să vizioneze emisiuni la televizor sau să se joace pe calculator.

Încurajarea jocului activ, ca metodă de creștere a consumului de energie, s-a dovedit a fi eficientă în reducerea obezității. Activitățile fizice care îi vizează pe copii trebuie să fie distractive și plăcute.

S-a elaborat un Program de exerciții progresive cu intensitate moderată pentru copii în funcție de gravitatea obezității desfășurate sub supravegherea unor specialiști.

− pentru copiii cu IMC peste percentila 95, sub supravegherea unor antrenori calificați se recomandă activități aerobice care „nu susțin greutatea” cum ar fi înotul, aerobic în poziție șezândă, bicicleta fixă, plimbări fragmentate.

− pentru copiii cu IMC între percentila 85 și 95 sunt recomandate activități aerobice ca „susțin greutatea” cum ar fi mersul repede, exerciții la banda rulantă, înotul, mersul cu rolele, tenisul, schiul, dansul aerobic.

Copiii cu obezitate trebuie să desfășoare un program de activitate fizică de minim 30 minute pe zi. Părinții trebuie să caute antrenori care pun accentul pe participare nu pe câștigarea concursurilor.

Reducerea consumului de calorii

Trebuie făcute schimbări permanente și nu unele temporare în alimentație care ar duce la o scădere rapidă în greutate. Calcularea caloriilor este dificilă, plictisitoare și de multe ori inexactă.

Reducerea sau eliminarea unor anumite alimente poate reduce caloriile.

Nutriționiștii împart alimentele în grupe („culorile semaforului”) în funcție de valoarea caloriilor conținute:

– „Verde” (alimente ce se consumă fără limite): legume verzi, morcovi, roșii, apă, iaurt natural, brânză de vaci cu grăsime 0%

– „Galben” (alimente ce vor fi consumate în cantitate moderată): brânză de vaci cu grăsime 20%, fructe, pește slab, carne de vițel, fără grăsime, cartofi, carne de pasăre fără piele, paste făinoase, pâine.

– „Roșu” (alimente bogate în grăsimi și carbohidrați, indicate a se consuma maxim o dată pe săptămână): fructe uscate, lapte integral, sucuri, ou, cereale dulci, alune, nuci, carne sau pește preparat cu grăsimi.

Valoarea calorică a dietei este cuprinsă între 100-1300 Kcal/zi.Programele cu diete foarte scăzute în calorii sunt utilizate, în general, la copiii cu IMC peste percentila 95 dar pe o durată de maxim 4-12 săptămâni, sub supraveghere medicală. Aceste diete nu aduc îmbunătățiri evidente pe termen lung și nu sunt recomandate copiilor în perioada prepubertară. Dieta cuprinde între 600 și 900 Kcal/zi, conținut redus de proteine cu valoare biologică mare (1,5-2,5 g/kg/zi) și restricție a consumului de carbohidrați la 20-40 g/zi.

Efectele adverse ale programului de scădere în greutate includ:

boli ale colecistului la adolescenții care scad rapid în greutate

reducerea vitezei de creștere în înălțime, ceea ce impune monitorizarea atentă a copiilor în timpul dietei restrictive chiar dacă deficitul caloric este prudent;

sindroame carențiale datorită aportului inadecvat de minerale, vitamine (A, C,E), calciu, fier.

probleme emoționale sau deteriorarea relației părinți-copii dacă dieta și activitatea zilnică devine subiect de conflict.

Tratamentul medicamentos.

Farmacoterapia nu este indicată copiilor. Se acceptă administrarea medicamentelor utilizate la adulți și numai în situații speciale la adolescent. Având în vedere că obezitatea este o boală cronică care necesită tratament continuu, riscurile și beneficiile imediate și pe termen lung ale farmacoterapiei trebuie cântărite cu mare atenție înainte ca medicația să fie prescrisă adolescenților.

Obezitatea în adolescență este factor de risc al obezității la vârsta adultă.(52)

Guo și colaboratorii în anul 2000, în urma reanalizării datelor obținute în urma studiul longitudinal Fels ,la care au participat 166 bărbați și 181 femei,au putut să afirme pe baza valorilor anuale ale IMC-urilor(BMI) că: un copil cu cât devine obez mai de timpuriu cu atât va fi mai obez la o vârstă mai mare(53).

Primul mod de abordare pentru copii obezi ar trebui să fie restricția calorică moderată, combinată cu programele de creștere a activității fizice și de reducere a comportamentului sedentar. Obezitatea rămâne în atenția cercetătorilor și a instituțiilor care se ocupă de sănătate publică, predicția OMS pentru anul 2025 fiind de 300 milioane de obezi.

5.3.2 Prevenția obezității

Prevenirea obezității infantile este cea mai bună abordare pentru reducerea prevalenței obezității infantile. Intervențiile pentru prevenirea obezității pot fi realizate la nivel individual, familial, instituțional, comunitar și de sănătate publică.(Tabel nr.6) (54)

Tabel nr.5

Măsuri de combatere a obezității la vârsta copilăriei

Partea a II-a – Partea specială

1. Motivația studiului

Obezitatea la copil este o problemă de sănătate publică atât prin prevalență crescută, cu un trend în continuare ascendent cât și prin complicațiile grave pe care le antrenează: diabet zaharat, osteoporoza, unele tipuri de cancer,boli cardio-vasculare.

Alimentația nesănătoasă reprezintă principalul factor exogen cu rol în apariția obezității la copil. Copii obezi sau supraponderali în ceea mai mare parte vor deveni adulți obezi datorită stilului de viață dezorganizat, speranța de viață a acestora devine mai mică, iar riscul de a dezvolta boli acute și cronice este foarte crescut.Responsabil de apariția obezității este deasemenea și mediul care promovează tot mai mult un aport mare de energie și comportamente sedentare și nesănătoase.

Prevenția obezității se realizeză prin educarea copiilor de către părinți, prin formarea unor obiceiuri alimentare sănătoase, de la o vârstă cât mai fragedă.

Profilaxia a devenit un obiectiv pediatric, copii cu tendințe de obezitate trebuie supravegheați, îndrumați, consiliați în privința stilului de viață, iar școala reprezintă un punct cheie pentru începerea implementării unor recomandări curente de prevenție a obezității pediatrice.

Am considerat util să realizez un studiu pentru a observa prevalența obezității și a supraponderalității în rândul copiilor de vârstă preșcolară din mediul urban și să observ care este stilul de viață adoptat.

2. Obiectivele studiului

Obiectivul studiului a fost de a stabili care este prevalența obezității și a supraponderalității la copii cu vârste cuprinse între 3-6 ani din mediul urban și corelația dintre obezitate și stilul de viață al copiilor.

3. Material și metodă

Studiul a fost realizat prin acceptul și liberul consimțământ al părinților.Pentru efectuarea măsurătorilor și pentru plasarea chestionarelor am avut nevoie de aprobarea directoarei grădiniței.

Studiul pe care l-am realizat, este un studiu transversal pe bază de chestionar și măsurători fizice.

89% dintre persoanele care au completat chestionarul sunt de gen feminin, 53.46% au studii superioare, 29.70% studii liceale, 13.86% studii postliceale, 2.98% studii profestionale și provin din mediul urban.

Chestionarul cuprinde un set de 30 de întrebări despre:

1). Felul și numărul meselor;

2). Consumul de fructe și legume;

3). Consumul de mâncare de tip fast-food,junk-food;

4). Consumul de dulciuri și produse de patiserie;

5). Consumul de băuturi răcoritoare;

6). Tipul și frecvența preocupărilor și a activităților în timpul liber;

7). Numărul orelor de somn;

8). Numărul de ore petrecut în famile;

9). Cunoștințele părinților despre obezitate.

S-au măsurat parametrii: greutate și înalțime pentru a se calcula IMC-ul.

Perioada cercetării a fost între lunile martie-aprilie, anul 2015

Locul cercetării a fost Gradinița cu Program Prelungit 17 C Martinică-Brașov, lotul 101 preșcolari, grupa de vârstă 3-6 ani.Datele au fost prelucrate cu ajutorul EXCEL.

4. Rezultate

Întrebarea cu nr.1 a oferit informații despre preșcolari:vârstă, sex, greutate, înălțime, scor Apgar, greutate la naștere.

Am observat că: greutatea la naștere are o influență asupra prezenței supraponderalității și a obezității la copil, copii obezi au avut greutatea medie peste 3700 g, cei ponderali peste 3500 g.

Fig nr.5 Corelația BMI%ile – Greutatea de la naștere

Fig nr.6 Corelația BMI%ile – Greutatea de la naștere – Scor Apgar la preșcolarii supraponderali și obezi

Fig nr.7 Distribuție BMI%ile în funcție de gen

Tabel nr.6 Caracteristici ale băieților cu ≥ 85th %ile

Tabel nr. 7 Prevalența obezității și a supraponderalității la preșcolarii-Băieți

Tabel nr.8 Caracteristici ale fetelor cu ≥ 85th %ile

Tabel nr.9 Prevalența obezității și a supraponderalității la preșcolarii-Fete

Fig nr.8 Prevalența obezității și supraponderalității în funcție de gen

Fig nr.9 Prevalența obezității și supraponderalității la băieți în funcție de vârstă

Fig nr.10 Prevalența obezității și supraponderalități la fete în funcție de vârstă

Întrebarile cu nr.2 și 3 au fost despre ce grupa sunt copii și tipul programului la care sunt înscriși:normal sau prelungit.

Tabel nr.10 Structura grupelor și tipul de program al preșcolarilor

Fig nr.11 Corelația dintre tipul programului și supraponderalitate/obezitate la preșcolari

70 % dintre fete și 60% dintre băieți supraponderali/obezi sunt înscriși la grupele cu program prelungit.

La întrebăriile cu nr.4 și nr.5, părinții au fost de acord în proporție de 100%, că supraponderalitatea și obezitatea este o problemă ce necesită îngrijiri medicale și că ar putea provoca probleme mai târziu în viață.

85.15% dintre părinți consideră că supraponderalitatea poate fi cauzată de o activitate fizică redusă,iar restul de 14.85% nu au știut dacă există vreo legătură între cele două.

La intrebarea nr.14 din chestionar,97% dintre părinți au considerat că supraponderalitatea și obezitatea este cauzată de o dietă inadecvată.

Bibliografie

1. Popescu V, Dragomir D, Balaban IN, Arion C, Bălășoiu D, Bleahu D. [Abdominal masses in children: problems of diagnosis].Rev Pediatr Obstet Ginecol Pediatr. 1987 Apr-Jun;36(2):97-122. Romanian

2. Kliegman, Robert; Nelson, Waldo E (Waldo Emerson), 1898-Textbook of pediatrics.

18th ed. / [edited by] Robert M. Kliegman … [et al.]. 
Philadelphia : Saunders, c2007.

3 Popa Ioan, Brega Daniela, Alexa Aurora. Obezitatea copilului și țesutul adipos, Editura Mirton, Timișoara, 2001, p. 1-25.

4. Skelton JA, Cook SR, Auinger P, Klein JD, Barlow SE. Prevalence and trends of severe obesity among US children and adolescents. Acad Pediatr. 2009;9:322–329

5. Margaret Ehrenberg  Women in Prehistory (Norman: University of Oklahoma Press, 1989)

6. Haslam, D. (2007), Obesity: a medical history. Obesity Reviews, 8: 31–36. doi: 10.1111/j.1467-789X.2007.00314.x

7. World Health Organization Fact sheet: obesity and overweight. Available online:http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs311/en/ (accessed on 5 February 2015)

8. National Research Council and Institute of Medicine, http://timiacono.com/wpcontent/uploads/13-01-28_obesity-Original.jpg, accesat in 27 feb 2014

9. UNICEF Report Card 11: Child well-being in rich countries. (2014, January 10).  Wikiprogress.org, . Retrieved 11:49, September 3, 2015

10. WHO Consultation on Obesity. Obesity: preventing and managing the global epidemic. World Health Organ Tech Rep Ser 2000;894

11. Mocanu V., Rosu M., Serban V. – Obezitatea la vârsta copilărriei, în Tratatul Român de Boli Metabolice, Șerban V., Editor. 2011, Editura Brumar: Timișoara..

12. Mocanu V., et al. – La prévalence de l’obésité chez les enfants roumains âgés de 3-11 ans: une comparaison en utilisant divers critères de diagnostic. Annales d’Endocrinologie, 2009. 70: p. 425

13. "Alfred Rusescu" Institute for Mother and Child Care. National nutritional surveillance programme, 1993-2002. Bukarest, Romania, 2003 (and additional analysis).

14. Solveig A. Cunningham, Ph.D., Michael R. Kramer, Ph.D., and K.M. Venkat Narayan, M.D. Incidence of Childhood Obesity in the United States, N Engl J Med 2014; 370:403-411

15 J O'Connell, L Lynch, A Hogan, TJ Cawood, D O'Shea, Preadipocyte Factor-1 is associated with metabolic profile in severe obesity, Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism 96 (4), E680-E684

14. Martinez JA. Genomic medicine and obesity. Essentials of genomics and personalized medicine. Ginsburg &Willard. Elsevier, 2010, pp. 661-72 

15. Choquet H, Meyre D. Genetics of obesity: What have we learned? Curr Genomics. 2011 May;12(3):169-79 

16. Hinney A, Vogel CI, Hebebrand J. From monogenic to polygenic obesity: recent advances. Eur Child Adolesc Psychiatry. 2010 Mar;19(3):297-310 
17. Choquet H, Meyre D. Genetics of obesity: What have we learned? Curr Genomics. 2011 May;12(3):169-79 

18. Ramachandrappa S, Farooqi IS. Genetic approaches to understanding human obesity. J Clin Invest. 2011 Jun;121(6):2080-6

19. Martinez JA. Genomic medicine and obesity. Essentials of genomics and personalized medicine. Ginsburg &Willard. Elsevier, 2010, pp. 661-72 

20. Choquet H, Meyre D. Genetics of Obesity: What have we Learned? Curr Genomics. 2011 May;12(3):169-79.

21. „WHO | Physical Inactivity: A Global Public Health Problem” World Health Organization

22. Grün F, Blumberg B. Endocrine disrupters as obesogens. Molecular and cellular endocrinology. 2009;304(1-2):19-29. doi:10.1016/j.mce.2009.02.018

23. Newbold, R. R., Padilla-Banks, E., Snyder, R. J. and Jefferson, W. N. (2005), Developmental exposure to estrogenic compounds and obesity. Birth Defects Research Part A: Clinical and Molecular Teratology, 73: 478–480. doi: 10.1002/bdra.20147

24. Stahlhut RW, van Wijngaarden E, Dye TD, Cook S, Swan SH. Concentrations of Urinary Phthalate Metabolites Are Associated with Increased Waist Circumference and Insulin Resistance in Adult U.S. Males. Environmental Health Perspectives. 2007;115(6):876-882. doi:10.1289/ehp.9882

25. Swan SH, Main KM, Liu F, et al. Decrease in Anogenital Distance among Male Infants with Prenatal Phthalate Exposure. Environmental Health Perspectives. 2005;113(8):1056-1061. doi:10.1289/ehp.8100

26. Salazar-Martinez E, Romano-Riquer P, Yanez-Marquez E, Longnecker MP, Hernandez-Avila M. Anogenital distance in human male and female newborns: a descriptive, cross-sectional study. Environmental Health. 2004;3:8. doi:10.1186/1476-069X-3-8

27. Swan, S. H., Liu, F., Hines, M., Kruse, R. L., Wang, C., Redmon, J. B., Sparks, A. and Weiss, B. (2010), Prenatal phthalate exposure and reduced masculine play in boys. International Journal of Andrology, 33: 259–269. doi: 10.1111/j.1365-2605.2009.01019.x

28. Simmons AL, Schlezinger JJ, Corkey BE. What Are We Putting in Our Food That Is Making Us Fat? Food Additives, Contaminants, and Other Putative Contributors to Obesity. Current obesity reports. 2014;3(2):273-285. doi:10.1007/s13679-014-0094-y

29. Sander Koster, Monique Rennen, Winfried Leeman, Geert Houben, Bas Muilwijk, Frederique van Acker & Lisette Krul, (2014) A novel safety assessment strategy for non-intentionally added substances (NIAS) in carton food contact materials. Food Additives & Contaminants: Part A 31:3, pages 422-443

30. Rossetti C., Halfon O. Controversies about a common etiology for eating and mood disorders. Front Psychol. 2014; 5:1205. doi: 10.3389/fpsyg.2014.01205. eCollection 2014

31. Chrousos G.P. Stress and disorders of the stress system. Nat. Rev. Endocrinol. 2009; 5 374-381. 10.1038/nrendo.2009.106

32. Charmandari E., Tsigos C., Chrousos G. Endocrinology of the stress response. Annu Rev. Physiol 2005; 67 259-284.10.1146/ annurev.physiol.67.040403.120816

33. Mulinari S. Monoamine theories of depression: historical impact on biomedical research. J. Hist. Neurosci. 2012; 21 366-392. 10.1080/0964704X.2011.623917

34. Rokholm B., Baker J.L., Sørensen T.I. The levelling off of the obesity epidemic since the year 1999 – a review of evidence and perspectives. Obes Rev. 2010;11(12): 835-846

35. Andreasen C.H., Stender-Petersen K.L., Mogensen M.S., Torekov S.S., Wegner L., Andersen G. et al. Low physical activity accentuates the effect of the FTO rs9939609 polymorphism on body fat accumulation. Diabetes 2008; 57 95–101. 10.2337/db07-0910

36. Volkow N.D., Wang G.J., Tomasi D., Baler R.D. The addictive dimensionality of obesity. Biol. Psychiatry 2013; 73 811-818. 10.1016/j.biopsych.2012.12.020

37. Andreasen C.H., Stender-Petersen K.L., Mogensen M.S., Torekov S.S., Wegner L., Andersen G. et al. Low physical activity accentuates the effect of the FTO rs9939609 polymorphism on body

38. McClure A.C., Tanski S.E., Kingsbury J., Gerrard M., Sargent J.D. Characteristics associated with low self esteem in US adolescents. Acad Pediatr. 2010; 10:238-44.e2

39. Wyatt S.B., Winters K.P., Dubbert P.M. Overweight and obesity: Prevalence, consequences and causes of a growing public health problem. Am J Med Sci 2006; 331:166-74

40. Kapornai K., Vetro A. Depression in children. Curr Opin Psychiatry. 2008; 21:1-7

41.L. L. Birch, J. O. Fisher. Development of eating behaviors among children and adolescents,Pediatrics. 1998 March; 101(3 Pt 2): 539–549.

42.Popa Ioan, Brega Daniela, Alexa Aurora. Obezitatea copilului și țesutului adipos, Editura Mirton, Timișoara, 2001Freemark, Michael, Pediatric Obesity Etiology, Pathogenesis, and Treatment, 1st Edition, XV, 2010, ISBN 978-1-60327-873-7

43. Harder G, Bergmann R, Kallischnigg G, Duration of breastfeeding and risk of overweight: a meta analysis. American Journal of Epidemiology 2005; 162:397-403.

44. Harder G, Bergmann R,Kallischnigg G, Duration of breastfeeding and risk of overweight: a meta-analysis. American Journal of Epidemiology 2005; 162:397-403

45.Stephen R. Daniels, Donna K. Arnett, Robert H. Eckel, Samuel S. Gidding, Laura L. Hayman, Shiriki Kumanyika, Thomas N. Robinson, Barbara J. Scott, Sachiko St Jeor, Christine L. Williams Overweight in children and adolescents: pathophysiology, consequences, prevention, and treatment.Circulation. 2005 April 19; 111(15): 1999–2012. doi: 10.1161/01.CIR.0000161369.71722.10

46. Harder G, Bergmann R,Kallischnigg G, Duration of breastfeeding and risk of overweight: a meta-analysis. American Journal of Epidemiology 2005; 162:397-403

47. Moreno L., Pigeot A., Wolfgang A., Epidemiology of Obesity in Children and Adolescents. Prevalence and Etiology, Springer Series on Epidemiology and Public Health Vol. 2, 1st Edition, ISBN 978-1-4419-6038-2, 2011, access: http://www.spring.com

48. Ziegler EE. Growth of breastfed and formula fed infants. Nestle Nutrition Workshop Series Pediatric Program Lippincott Williams & Wilkins, 2006, 58;51-64

49. Axelesson I. Effects of high protein intakes. Nestle Nutrition Workshop Series Pediatric Program Lippincott Williams & Wilkins, 2006, 58;121-32

50. Institut National de la Santé et de la Recherche Médicale. Obésité, dépistage et prévention chez l'enfant. Synthèse et recommandations. Paris: Éditions Inserm, Expertise Collective ; 2000.

51. Kipping Ruth R, Jago Russell, Lawlor Debbie A. Obesity in children. Part 1: Epidemiology, measurement, risk factors, and screeningBMJ 2008; 337 :a1824

52. Obesity-Halting the Epidemic by Making Health Easier At a Glance, www.cdc.gov/ chronicdisease/resources/publications/aag/obesity.html

53. About Obesity, http://www.iaso.org/resources/aboutobesity/ , accesat în 28 feb.2014

54. Styne DM – Childhood and adolescent obesity. The Pediatric Clinic North America, 2001, 48, 823-854).

55. Shumei Sun Guo, Wei Wu, William Cameron Chumlea, Alex F. Roche- Predicting overweight and obesity in adulthood from body mass index values in childhood and adolescence. Am J Clin Nutr. 2002 September; 76(3): 653–658.

56. Kumanyika S.K., et al. – Population-based prevention of obesity: the need for comprehensive promotion of healthful eating, physical activity, and energy balance: a scientific statement from American Heart Association Council on Epidemiology and Prevention, Interdisciplinary Committee for Prevention. Circulation, 2008. 118(4): p. 428-64.)

57. Walley AJ, Asher JE, Froguel P. The genetic contribution to non-syndromic human obesity.  Nat Rev Genet. 2009 Jul;10(7):431-42.

Anexe

Chestionar

1) Vârsta copilul: ……….ani

Sexul : ………

Greutatea : ……kg

Înălțimea : ……..cm

Scor Apgar: …….

Greutatea la naștere: ……

2) În ce grupă este copilul dvs?

a) mică

b) mijlocie

c) mare

3) Tipul programului:

a) program normal

b) program prelungit

4) Considerați supraponderalitatea și obezitatea la copii, ca fiind o problemă ce necesită îngrijiri medicale?

a) da

b) nu

5) Credeți că supraponderalitatea ar putea provoca probleme mai târziu în viață?

a) da

b) nu

c)nu știu

6) Credeți că supraponderalitatea este cauzată de o activitate fizică redusă?

a) da

b) nu

c) nu știu

7) Ce-i place copilului dvs să facă în timpul liber?

a) să se joace cu ceilalți copii în aer liber

b) să se uite la televizor la desenele preferate

c) să se joace pe telefon,tabletă sau consolă

d) să se joace cu mingea,să se plimbe cu bicicleta/tricicleta,să se dea cu rolele

e) altele …………………………………………………………………………………………………..

8) Câte ore petrece pe zi în fața televizorului/ calculatorului/tabletei?

a) mai puțin de 2 ore/zi

b) 3-4 ore/zi

c) mai mult de 4 ore/zi

9) De câte ori pe săptămână obișnuiește să facă mișcare?

a) zilnic

b) 2-3 ori/săptămână

c) foarte rar

d) deloc

10) Practică o activitate sportivă organizată în afara grădiniței? (fotbal, înot, karate, dans, handbal, etc)

a) da

b) nu

11) De câte ori merge la antrenamente într-o săptămână?

a) zilnic

b) 1 dată

c) de 2-3 ori

d) nu merge la antrenamente

12) Cât timp petreceți zilnic cu copilul dvs?

a) 2-3 ore/zi

b) 4-5 ore/zi

c) 5-6 ore/zi

d) peste 6 ore/zi

13) Câte ore doarme în medie pe zi?

a) mai puțin de 8 ore

b) între 8-10 ore

c) mai mult de 10 ore

14) Considerați că supraponderalitatea și obezitatea este cauzată de o dietă inadecvată?

a) da

b) nu

c) nu știu

15) Cât de des îi pregătiți micul dejun?

a) zilnic

b) foarte rar

c) sâmbătă și duminică,pentru că în restul zilelor mănâncă la grădiniță

16) Are 3 mese regulate zilnic?

a) da

b) nu

c) uneori

d) rar

17) Care este cea mai consistentă masă a zilei?

a) micul dejun

b) prânz

c) cina

18) Între mese ce tip de gustări consumă?

a) fructe

b) dulciuri

c) produse lactate

d) sandwichuri

e) produse de patiserie

19) Cum preferă să fie gătite mâncărurile?

a) prăjite

b) fierte

c) grătar

20) Câte porții de legume și fructe consumă copilul dvs într-o zi?(1 porție=1 legumă/fruct)

a) o porție

b) 2 porții

c) 3 porții

d) 4-5 porții

21) De câte ori pe săptămână consumă mâncare de tip fast-food sau junk-food?

a) o dată pe săptămână sau mai puțin

b) 2-3 ori/săptămână

c) 3-4 ori/săptămână

d) niciodată

22) De câte ori pe săptămână are desert la masă?

a) o dată/săptămână

b) de 2-3 ori/săptămână

c) de 4-5 ori/săptămână

d) zilnic

23) Cât de frecvent consumă următoarele alimente:

24) Câte pahare de apă consumă pe zi?

a) 1-2 pahare

b) 2-3 pahare

c) 3-4 pahare

d) mai mult de 4 pahare

e) nu știu

25) De cîte ori pe săptămână obișnuiește să consume băuturi răcoritoare carbogazoase ce conțin zahăr? (ex:Fanta,Cola)

a) o dată pe săptămână sau mai puțin

b) 2-3 ori/săptămână

c) 4-5 ori/săptămână

d) zilnic

26) Obișnuiește copilul dvs să mănânce în fața televizorului?

a) da

b) nu

27) Alegeți una dintre preocupările pe care dvs o încurajați:

a) cititul

b) să facă sportul care-i place

c) să desfășoare cât mai multe activități în aer liber

La final, aș dori să aflu de la dumneavoastră câteva date personale.

28) Sex:

a) masculin

b) feminin

29) Care e nivelul ultimei instituții de educație absolvite?

a) școala primară

b) gimnaziu

c) liceu

d) învățământ post-liceal

e) universitate

f) altceva, ce?: __________________________

30) Mediul de proveniență:

a) urban

b) rural

Vă mulțumesc foarte mult pentru atenția și interesul acordat completării acestui chestionar.

Tabel.1 Selected genes with variants that have been associated with obesity(20,57)

Opis

Prezenta lucrare de licență ”……” conține un numar de …..de pagini

Lucrarea este constituită din două părți:

1) PARTEA GENERALA

2) PARTEA SPECIALA și o anexă ce cuprinde un chestionar și un tabel.

Lucrarea conține…. figuri, …grafice.

DATA PREDĂRII

AVIZUL

COORDONATORULUI ȘTIINȚIFIC

SEMNĂTURA