PREVALENȚA EXPUNERILOR ACCIDENTALE A PERSONALULUI [623626]

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
TÂRGU MUREȘ

PREVALENȚA EXPUNERILOR ACCIDENTALE A PERSONALULUI
MEDICO -SANITAR DE ÎNGRIJIRI ȘI AUXILIAR LA PRODUSE
BIOLOGICE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: ABSOLVENT: [anonimizat]: Student: [anonimizat]. VOIDĂZAN SEPTIM IU ZÖLD JOHANNA -ADRIENN

2017

2
Cuprins
PARTEA GENERALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 3
1. Definiții, generalități ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 3
2. Infecțiile dobândite prin AES ………………………….. ………………………….. ……………………… 4
2.1. Virusul Hepatitic B ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 4
2.2. Virusul Hepatitic C ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 5
2.3. Virusul inumodeficienței umane ………………………….. ………………………….. …………… 5
3. Protocol de precauțiuni în caz de expunere accidentală la produse biologice …………. 6
PARTEA SPECIALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 10
1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 10
2. Material și metode ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 11
3. Rezultate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 12
4. Discuții ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 22
5. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 25
6. Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 26

3
PARTEA GENERALĂ
1. Definiții, generalități
Personalul medico -sanitar este expus la un risc important de a dobândi infecții grave cu
diverși agenți patogeni transmisibili prin sân ge din c auza expunerii zilnice la secrețiile biologice
ale pacienților pe care îi îngrijesc. Există mai mult de 20 de ast fel de patogeni, cele mai periculoase
sunt virusul hepatitic B (VHB), virusul hepatitic C (VHC ) și virusul imunodeficienței umane
(HIV). Accide ntele prin expunere la sânge reprezintă un pericol ocupațional în ceea ce privește
personalul medico -sanitar. Anual în Marea Britanie mai mult de 100.000 de anchete sunt raportate
și 600.000 -800.00 0 în Statele Unite ale Americii, și mai mult de 1000 de persoane dezvoltă infecții
serioase în urma accidentelor. Pe de altă parte este estimat că cel puțin jumătate dintre aceste
accidente rămân neraportate. [1] [2] [3][4]
Din anul 2006, în România raportarea expunerii profesionale din partea spitalelor către
direc ție de sănătate a devenit obligatorie, astfel s -a îmbunătățit supravegherea AES. Însă o perioadă
semnificativă de timp aceste riscuri au fost considerate riscuri inerente ale meseriei de către
profesioniștii din sănătate prin urmare au fost subestimate și neglijate . [1]
Eveni mente de AES în general survin prin gesturi s au manopere incorect efectuate, de
exemplu: recapu șonarea unui ac de sering ă sau o lam ă de bisturiu , nedep ozitarea imediat ă într-un
container de securitate special după folosire, lăsarea unui ac folosit nesuprav egheat pe o masă, etc.
Riscul unui accident este m ărit prin utilizarea unei multitudini, de obiecte în țepătoare / t ăietoare și
de interven ții pe o mica suprafa ță, cum este cazul intraoperator sau a gesturilor invasive în
reanimare . [5],[6]

4
2. Infecțiile dobândite prin AES
Există mai mult de 20 de patogeni transmisibili prin sânge . Dintre acestea cele mai comune
sunt VHB, VHC, HIV. Pe plan mondial din cele 35 milioane de angajații sistemului medical, 2
milioane sunt expuși la la VHB , 0,9 milioane la VHC și 170.000 la HIV. [2], [7]
2.1. Virusul Hepatitei B
Hepatitele virale ocupă locul 8 în privința mortalității pe plan mondial. Anual a proximativ
1.4 milioane de pacienți decedează din cauza infecțiilor acute, ciroză și cancer hepatic, 55% fiind
cauzate de hepatita virală B. VHB este un virus cu genom de tip ADN, care își integrează
materialul genetic în celula gazdă și poate persista aici . Se transmite pe cale parenterală, sexuală
și verticală. Grupuri de risc sunt persoanele cu parteneri sexuali multipli, consumatori de droguri
intravenoase, transfuzii repetate, dializa și personalu l medical. [8] [9]
În România prevalența infecțiilor VHB este cres cută, motiv pentru car e vaccinul anti VHB
este introdus în programul național de imunizare, prima doză fiind primit la naștere.
Proteinele virale cli nic importante sunt: proteina anvelopei exprimată pe suprafața
virionului, denumit antigenul de suprafață (AgHBs), proteina nucle ocapsidei denumit antigenul
de miez (Ag HBc) și proteina nucleocapsidică secretată (Ag Hbe). [10]
În majoritatea cazurilor de infecție VHB, în primele 6 luni apare clearance -ul spontan fără
a fi nevoie de tratament antiviral . În caz contrar, are loc trecerea într -o formă cronică de hepatită
VHB. În timp aceasta evoluează spre o fibroză hepatică, sau spre un carcinom hepatocelular, VHB
fiind potențial oncogen.
La personalul medico -sanitar aceste riscuri pot fi prevenite prin vaccinarea
corespunzătoare și monitorizarea titrului de anticorpi anti -HBs.

5
2.2. Virusul Hepatitei C
Hepatitele virale au o importanță majoră în ceea ce privește mortalitatea pe plan mondial.
Anual aproximativ 1.4 milioane de pacienți decedează din cauza infecțiilor acute, ciroză și cancer
hepatic, 35% fiind cauzate de hepatita virală C. Este recunoscut f aptul că 75% dintre pacienți
infectați cu VHC dezvoltă o hepatită cronică. [5] [11]
VHC este un virus care conține genom de tip ARN. În principal este transmis pe cale
parenterală, ce include consumarea de droguri cu administrare intravenoasă, tatuaj și piercing care
au fost desfățurate în condiții incerte de igienă, etc. O altă cale de tra nsmitere este cea verticală.
Transmiterea pe cale sexuală are o prevalență scăzută, dar nu poate fi exclusă.
Infecția acută este deobicei asimptomatică, motiv pentru care în majoritatea cazurilor
pacienții nu sunt conștienți de starea lor de boală. Marke rii virali utilizați în diagnosticul de hepatită
virală C sunt anticorpii anti -VHC (AcVHC) și încărcătura virală (ARN VHC). În ceea ce privește
personalul medico -sanitar, în prezent nu există metodă țintită de profilaxie împotriva infecției
VHC în caz de e xpunere. Trebuie accentuat importanța folosirii mănușilor, respectarea măsurii de
siguranță în manevrarea acelor după folosire și îngrijirea de urgență în caz de expunere.
2.3. Virusul inumodeficienței umane
Acest virus face parte din familia retrovirusurilor. Virusul se transmite pe cale parenterală,
contact sexual neprotejat și transmitere verticală.
Genomul este de tip ARN, își incadrează materialul genetic în celula gazdă, și îl folosește
pentru replicare. După integrare, virusul rămâne într -o stare de lat ență, astfel fiind protejat de
medicamentele antiretrovirale. În procesul de replicare intervin trei enzime virale: reverz
transcriptaza, integraza și proteaza.
Tabloul clinic prezintă o variabilitate mare, cu perioade lungi asimptomatice până la
infecții fulminante letale. Sunt multe cazuri în care pacientul nu este conștent de starea lui de boală.
Astfel riscul de infecție este foarte crescut și necesită atenție mare și prevenție din partea
personalului medical.

6
3. Protocol de precauțiuni în caz de expun ere accidentală la produse
biologice
Acest protocol este conform ordinului Ministrului Sănătății, articolele 961/2016 și
1101/2016.
Scopul acestor măsuri este de a preveni transmiterea infecțiilor cu cale de transmitere
parenterală la locul de muncă al personalului medico -sanitar. Conceptul se referă la măsurile care
se aplică pentru a preveni transmiterea HIV, VHB, VHC și alți agenți microbieni cu cale de
transmitere sanguină, în timpul actului medical. Toți pacienții se consideră potențial infectați,
deoarece cei mulți dintre purtătorii de HIV, VHB, VHC și alți agenți microbieni sunt
asimptomatici și nu -și cunosc propria stare de port aj.
Prin definiție persoana care lucrează în sistem sanitar este orice persoană, fie angajat,
student sau voluntar, al cărei activități implică contactul cu pacienți, sânge sau alte produse
biologice provenite de la pacient, în cabinete, secții, compartim ente sau laboratoare. Produsele
biologice cu risc sunt: sânge, spermă, secreții vaginale, fluidele (lichid cefalorahidian, sinovial,
pleural, peritoneal, pericardic, amniotic). În absența sângelui vizibil în salivă, lacrimi, sudoare,
urină, fecale, lapte a ceste produse nu sunt considerate cu risc de infecție HIV și nu impun măsuri
de profilaxie antiretrovirală și de supraveghere medicală.
Accidentarea transcutană cum ar fi înțepătura cu ac sau tăietura cu un obiect tăios, contactul
mucoaselor sau al pielii care prezintă leziuni ce îi afectează integritatea, de exemplu: expunerea
pe o piele cu excoriații, tăieturi, delabrări, flictene, eczeme sau alte afecțiuni dermatologice , sau
contactul cutanat pe o piele intactă, dar cu o durată prelungită de câteva minute sau mai mult,
implicarea unei suprafețe întinse de contact cu sânge, țesuturi sau alte produse biologice
contaminate vizibil cu sânge sunt considerate expuneri cu risc de infecție HIV, VHB, VHC care
necesită profilaxie postexpunere profesională.
La compartimentul sau secția unde s -a produs accidentul, persoana expusă trebuie să aplice
protocolul de management al expunerii accidentale. Primul pas este îngrijirea de urgen ță în funcție
de felul expunerii. În cazul expunerii cutanate se efectuează spălarea cu apă și săpun timp de 5
minute. Pentru expunerea percutană se spală plaga cu apă și săpun după care se aplică un antiseptic,
iar pentru expunerea la nivelul mucoasei : spălare cu ser fiziologic sau apă timp de 5 minute. După

7
îngrijirea de urgență urmează chimioprofilaxia pentru infecția HIV și vaccinarea postexpunere.
Persoana expusă trebuie să se prezinte în prima oră după accident la medicul șef de secție sau la
medicul șef de gardă. În termen de 24 de ore se prezintă la responsabilul serviciului de prevenire
a infecțiilor asociate asistenței medicale pentru consultanță, după care în termen de 48 de ore
anunță medicul de medicina muncii pentru luarea în evidență.
Medicul șef de secție sau medicul șef de gardă completează fișa de raportare a expunerii
accidentale și transmite în maximum 24 de ore serviciului de prevenire a infecțiilor asociate
asistenței medicale. Pe de altă parte înregistrează expunerea accidentală în reg istrul de evidența,
asigură recoltarea eșantioanelor de sânge de la pacientul -sursă, respectiv de la personalul expus
accidentat în maximum 2 ore de la producerea expunerii accidentale (respectând legislația privind
testarea voluntară cu consiliere), după care asigură transportul eșantioanelor de sânge laboratorul
unității în care a avut loc accidentul.
Urmează prelevarea și testarea de către unitatea sanitară unde s -a produs expunerea
accidental, eșantioanele de sânge provenite de la pacientul -sursă și pe rsoana expusă, în funcție de
antecedentele cunoscute ale fiecăruia. Testele efectuate obligatorii sunt: antigen HBs, anticorpii
anti-HBs respectiv anticorpii anti -HBc, anticorpii anti -VHC și test HIV. Persoana expusă este
evaluat de către medical infecțion ist din spital sau dacă nu e cazul, este trimit la spitalul de bo li
infecțioase unde se va desfăș ura consultul interdisciplinar. În funcție de rezultate, în cazul în care
persoana expusă nu are marker care să indice faptul că a fost va ccinată sau a trecut prin boală, se
va efectua vaccinarea antihepatică B. P entru cazurile în care chimioprofilaxia pentru infecția HIV
este necesară, a ceasta este asigurată de secția respective spitalul de boli infecțioase.
Testele solicitate pentru persoana expusă respectiv pentru persoana accidentată este
efectuat de către laboratorul spitalului unde avut loc expunerea accidentală. Rezultatele testării vor
fi comunicate compatrimentului de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale în termen
de 24 de ore.
Compartim entul sau medicul responsabil pentru prevenirea infecțiilor asociate asistenței
medicale din spitalul în care a avut loc expunerea accidentală la produse biologice , are rolul de a
informa personalul cu privire la obligația lor de a raporta expunerile accid entale și metodele de
prevenire. În caz de accident, participă împreună cu medicul infecționist la evaluarea riscului de
infecție și consilierea cu privire la infecția HIV, VHC, VHB. Înregistrează vaccinarea antihepatită

8
B a persoanei expuse, în registrul de evidență , răspunde de urmărirea vaccinării persoanei expuse
și finalizarea schemei de vaccinare. Totodată are obligația să transmite situația vaccinărilor
persoanelor expuse medicului de medicina muncii. C olectează și trimite fișele de raportare a
expun erii accidentale a personalului medico -sanitar, la produse biologice, completate, lunar, până
în data de 5 a lunii pentru luna anterioară, direcției de sănătate publică județ ene și a municipiului
București. Anual transmite situația vaccinărilor antihepatic e B efectuate după expunere
accidentală, completată de către medicul de medicina muncii, împreună cu fișa unității sanitare
privind situația vaccinării antihepatice B a personalului, către d irecția de sănătate publică județeană
și a municipiului București .
Medicul de medicina muncii are rolul de a înregistra evenimentul de expunere accidentală
în registrul propriu . După care urmărește în timp apariția semnelor caracteristice infecțiilor HIV,
VHB și VHC, seroconversia pentru infecțiilor menționate, la pe rsoana expusă pe baza testelor
efectuate imediat după expunere și la 6 luni de la data expunerii. Anual completează evidența
vaccinărilor personalului medico -sanitar expus la produse biologic și o trimite la compartimentul
sau medicul responsabil pentru pr evenirea infecțiil or asociate asistenței medicale. Totodată
raportează expunerile accidentale la produse biologice a personalului din sistemul sanitar către
inspectoratul teritorial de muncă, în conformitate cu Legea securității și sănătății în muncă nr.
319/2006, cu modificările ulterioare, și cu Hotărârea Guvernului nr. 243/2013 privind cerințele
minime de securitate și sănătate în muncă pentru prevenirea rănirilor provocate de obiecte ascuțite
în activitățile din sectorul spitalices c și cel al asistenței medicale. În final medicul de medicina
muncii face analiza semestrială a cazurilor de expunere accidentală profesională și de
seroconversie înregistrate în unitate.
Atribuțiile direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București sunt
urmă toarele: centralizarea trimestrial fișa de raportare a expunerii accidentale a personalului
medico -sanitar, de îngrijire și auxiliar la produse biologice din toat e unitățile sanitare. Analiza
datelor în conformitate cu metodologia transmisă de Institutul Național de Sănătate Publică –
Centrul Regional de Sănătate Publică București. Transmit trimestrial fișele de raportare a expunerii
accidentale la produse biologice și rezultatele analizei căt re Institutul Național de Sănătate Publică
– Centrul Regional de Sănătate Publică la care sunt arondate. C olectează și centralizează datele din
fișa unității sanitare privind vaccinarea antihepatită B a personalului medico -sanitar, de îngrijire și

9
auxiliar , și transmit anual, până la data de 1 martie pentru anul precedent, datele centralizate la
Institut ul Național de Sănătate Publică, București.
Ultima etapă este Institutului Național de Sănătate Publică care primește prin centrele sale
regionale, de la d irecțiile de sănătate publică județene, fișele de raportare a expunerii accidentale
a personalului medico -sanitar, de îngrijire și auxiliar la produse biologice și efectuează analiza
datelor la nivel regional și național, după care transmite Ministerului S ănătății raportul de analiză
anual și propuneri de intervenții pentru limitarea expunerii. În final se elaborează ghiduri de
proceduri în vederea limitării expunerii accidentale la produse biologice a personalului medico –
sanitar, de îngrijire și auxiliar d in unitățile sanitare.

P ARTEA SPECIALĂ
1. Introducere
Personalul medico -sanitar este expus constant riscului de contaminare cu sânge, din
cauza expunerii zilnice la secrețiile biologice ale pacienților pe care îl îngrijesc. Acest risc
este influențat de grupa de profesie în care face parte persoana respectivă, experiența
dobândită în executar ea manoperelor , precum și de respectarea protocolu lui și măsurile de
siguranță. [1], [5]
Protocolul de precauțiuni în caz de expunere accidentală definește AES fiind o accidentare
transcutană cu un ac sau obiect tăietător, contactul mucoaselor sau al pielii cu sânge, țesuturi
sau alte produse biologice.
Există mai mult de 20 de astfel de patogeni, cele mai periculoase fiind VHB, VHC,
și HIV. Pe plan mondial incidența acestor evenimente este mult ridicată, și conform studiilor
cel puțin jumătate dintre cazuri rămân neraportate. [1], [2], [3]
Din anul 2006, în România raportarea expunerii profesionale din partea spitalelor
către direcție de sănătate a devenit obligatorie, astfel s -a îmbunătățit supraveghere a AES.
Însă o perioadă semnificativă de timp aceste riscuri au fost considerate riscuri inerente ale
meseriei de către profesioniștii din sănătate prin urmare au fost subestimate și neglijate. [1]
Scopul acestui lucrări este determinarea prevalenței cazurilor de AES, precum ș i
analizarea unor caracteristici epidemiologice acestor expuneri.

11
2. Material și metode
Studiul a urmărit caracteristicile epidemiologice precum și determinarea incidenței
ale cazurilor de AES într -un spital clinic județean de urgență cu un număr de 1089 de paturi
de spitalizare continuă, unitate în care lucrează un număr total de angajați .
Astfel am realizat un studiu retrospectiv în care s -au analizat cazurile de accidente
profesionale survenite la personalul medico -sanitar al secțiilor aparținând unui Spital Clinic
Județean de Urgentă, în perioada 2014 -2016 .
Lotul de studiu a fost reprezentat de personalul angajat al acestui spital, care în
intervalul menționat a suferit un AES. Accidentul respectiv a fost declarat și luat în evidență
la nivelul Servic iului pentru Supravegherea și Controlul Infecțiilor Nosocomiale.
Informațiile necesare pentru realizarea st udiului au fost extrase din “Fișa raportării expunerii
accidentale a personalului medico -sanitar, de îngrijire și auxiliar la produse biologice„. În
această fișă s -au notat datele legate de persoana accidentată – vârsta, categoria profesională
(medic, asistent medical, personal de în grijire, personal auxiliar, etc), vechimea în activitatea
profesională, statusul de vaccinare anti VHB, momentul și circumstanțele producerii
accidentului, natura expunerii (înțepare, tăiere, proiecție de sânge, etc), aplicarea sau nu a
precauțiunilor univ ersale, informații legate de pacientul sursă, mai ales statusul serologic
viral. Tot aici s -au notat măsurile imediate lua te după producerea accidentului și rezultatul
examenelor serolo gice ale persoanei accidentate.
Pentru realizarea bazei de date s -a utilizat programul Microsoft Excel 2013. Aceasta
a fost prelucrată și analizată cu ajutorul programelor IBM SPSS și Graph Pad.

12
3. Rezultate
În perioada 2014 -2016 au fost raportate 357 cazuri de accidente prin expunere la
sânge. 130 (36.4%) de cazuri în anul 2 014, 113 (31.7%) în anul 2015, respectiv 114 (31.9%)
în 2016. Vârsta medie a fost de 32.82 ani (Minim: 16 ani; maxim: 64 ani). Figura 1 reprezintă
distibuția în funcție de vârstă.

Figura 1 – Distribuția în funcție de vârstă
Am incadrat secțiile spitalulu i în patru grupe majore: medicale , chirurgical e, terapie
intensivă și urgențe. Majoritatea accidentelor au fost raportate de pe secțiile chirurgicale
(44,26%), urmat de ur gențe cu o incidență de 22,97%; de pe sec țiile medicale într-un procent
de 17,37 % respectiv de pe terapia intensivă 15,31% .

13

Tabel 1- Frecvența accidentelor pe secții în funcție de an
Din 357 de cazuri 228 au fost de sex feminin, respectiv 129 de sex masculin. 50 %
(N:114) dintre persoanele accidentate de sex feminin au avut profesie de asistent medical, iar
cei de sex masculin 51,9 % (N:67) au avut profesie de medic rezident (p <0,001).

Figura 2- Incidența AES în funcție de sex și secțiile spitalului 0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%70.00%80.00%90.00%
F MIncidența AES
Terapie intensivă Chirurgicale Medicale Urgențe 2014
N (%) 2015
N (%) 2016
N (%) Total
N (%)
Terapie
intensivă 14
(10,8 %) 19
(16,8 %) 22
(19,3 %) 55
(15,4 %)
Chirurgicale 65
(50,0 %) 48
(42,5 %) 45
(39,5 %) 158
(44,3 %)
Medicale 19
(14,6 %) 19
(16,8 %) 24
(21,1 %) 62
(17,4 %)
Urgențe 32
(24,6 %) 27
(23,9 %) 23
(20,2 %) 82
(23,0 %)
Total 130
(100 %) 113
(100 %) 114
(100 %) 357
(100 %)

14
În ceea ce privește frecvența in funcție de categorii le de personal sanitar care a suferit
un accident prin expunere la sânge, distribuția este următoare: grupa de profesie cel mai
afectat ă a fost grupa asistent elor medical e (35,3 % ), urmat de medic i rezident (33,9 % ).
(Tabel 2 )

Tabel 2-Distribuția în funcție de categorii profesionale

Profesie N %
Asistent medical 126 35,3 %
Medic rezident 121 33,9 %
Medic specialist 6 1,7 %
Medic primar 14 3,9 %
Infirmier 24 6,7 %
Brancardiar 8 2,2 %
Îngrijitor de curățenie 13 3,6 %
Paramedic 16 4,5 %
Voluntar 12 3,4 %
Student 11 3,1 %
Personal auxiliar 6 1,7 %
Total 357 100 %
82.90%8.10%8.70%0.30%Condițiile de apariție
Înțepare Tăiere Proiecție sânge Mușcătură
Figura 3- Distribuția în funcție de condițiile de apariție al accidentului

15
Examinând mechanismele accidentării am relatat că 85,4 % (N: 305) dintre cazuri s –
au produs prin autoacc identare; 9,2 % (N: 33) prin accidentare de către coleg; 0,6 % (N: 2)
prin accidentare de către un pacient; 4,8 % (N: 17) prin alte mecanisme ex. accidenare cu un
ac lăsat neobservat pe masa de tratament.
Vechimea la locul de muncă la persoanele accidentate a variat între sub 1 an ș i 45 de
ani (media: 7,53 ani).

Peste 55% (N:201) dintre persoanele accidentate au avut o vechime profesional ă sub
6 ani, dintre care 82 persoane sub 1 an. 14,84% (N:53) între 6 și 10 ani; 18,20 % (N:65) peste
10 ani și 11,2 % (N:40) ani. Dintre cele 82 de persoane care au avut vechime de lucru mai
mic de un an , 40,24% (N:33) erau medici rezidenți și 24,39 % (N:2 0) erau studenți ori
voluntari.

Figura 4 – Vechimea profesională la lotul de studiu

16

Figura 6- Distribuția în funcție de ora raportării accidentului

Figura 5- Distibuția în funcție de ora producerii accidentului

17

Tabel 3- Corelația între condițiile accidentului respectiv mecanismele accidentului și secțiile spitalului
Dintre cele 357 de persoane care au suferit o expunere accidentală, 43,7 % (N:156)
au raportat cazul în aceeași zi; 36,1 % (N:129) în ziua următoare ; 20,2 % (N:72) dintre
personal s -au prezentat între 2 și 18 zile. Terapia
intensivă
% (N) Chirurgicale
% (N) Medicale
% (N) Urgențe
% (N) Total
% (N)
Înțepare 87, 3 %
(48) 76,6 %
(121) 80,6 %
(50) 93,9 %
(77) 82,9 %
(296)
Mușcătură 0,0 %
(0) 0,0 %
(0) 1,6 %
(1) 0,0 %
(0) 0,3 %
(1)
Proiecție sănge 10,9 %
(6) 10,8 %
(17) 6,5 %
(4) 4,9 %
(4) 8,7 %
(31)
Tăiere 1,8 %
(1) 12,7 %
(20) 11,3 %
(7) 1,2 %
(1) 8,1 %
(29)
Total 100 %
(55) 100 %
(158) 100 %
(62) 100 %
(82) 100 %
(357)
Autoaccidentare 94,5 %
(52) 79,1 %
(125) 91,9 %
57 86,6 %
71 85,4 %
(305)
Accidentare de
către coleg 3,6 %
(2) 12,7 %
20 3,2 %
(2) 11,0 %
(9) 9,2 %
(33)
Accidentare de
către pacient 0,0 %
(0) 0,0 %
(0) 1,6 %
(1) 1,2 %
(1) 0,6 %
(2)
Alte mecanisme 1,8 %
(1) 8,2 %
(13) 3,2 %
(2) 1,2 %
(1) 4,8 %
(17)
Total 100 %
(55) 100 %
(158) 100 %
(62) 100 %
(82) 100 %
(357)

18
86,0 % (N: 307) dintre cazurile raportate sursa a fost cunoscută, în timp ce au fost 48
(13,4 %) cazuri în care accidentul s -a produs prin înțepare cu ac sau obiect tăiet or necunoscut;
și au fost 2 (0,6 %) cazuri în care pacientul a fost decedat în momentul raportării.
Din cele 357 de AES produse prin înțepare, tăiere respectiv proiecție sânge , 332 (93,0
%) de persoane accidentate au aplicat imedi at măsurile de siguranță conform protocolului;
25 (7,0 %) de persoane nu au aplicat.

Tabel 4- Corelația dintre mecanismul accidentului și condițiile de apariție
P=0,002 Terapie
Intensivă
N (%) Chirurgicale
N (%) Medicale
N (%) Urgențe
N (%) Total
N (%)
DA 55
(100%) 138
(87,3%) 59
(95,2%) 80
(97,6 %) 332
(93,0 %)
NU 0
(0 %) 20
(12,7 %) 3
(4,8 %) 2
(2,4 %) 25
(7,0%)
Total 55 (100%) 158 (100%) 62 (100%) 82 (100%) 357(100%)

Tabel 5-Măsuri de siguranță după accident P<0,001 Auto –
accidentare
% (N) Accidentare de
Către coleg
% (N) Accidentare de
către pacient
% (N) Alte
mecanisme
% (N) Total
% (N)
Înțepare 84,9 %
(259) 84,8 %
(28) 50,0 %
(1) 47,1 %
(8) 82,9%
(296)
Mușcătură 0,0 %
(0) 0,0 %
(0) 50,0 %
(1) 0,0 %
(0) 0,3 %
(1)
Proiecție
sânge 6,6 %
(20) 6,1 %
(2) 0,0 %
(0) 52,9 %
(9) 8,7 %
(31)
Tăiere 8,5 %
(26) 9,1 %
(3) 0,0 %
(0) 0,0 %
(0) 8,1 %
(29)
Total 100 % (305) 100 % (33) 100 % (2) 100 % (17) 100 %
(357)

19
P<0,001 Cunoscut
% (N) Necunoscut
% (N) Decedat
% (N) Total
% (N)
Asistent Medical 38,1 %
(117) 18,8 %
(9) 0,0 %
(0) 35,3 %
(126)
Medic rezident 38,1 %
(117) 6,2 %
(3) 50,0 %
(1) 33,9 %
(121)
Medic specialist 1,6 %
(5) 2,1 %
(1) 0,0 %
(0) 1,7 %
(6)
Medic primar 4,2 %
(13) 2,1 %
(1) 0,0 %
(0) 3,9 %
(14)
Brancardiar 1,6 %
(5) 6,2 %
(3) 0,0 %
(0) 2,2 %
(8)
Infirmier 4,9 %
(15) 18,8 %
(9) 0,0 %
(0) 6,7 %
(24)
Îngrijitor de
curățenie 0,3 %
(1) 25,5 %
(12) 0,0 %
(0) 3,6 %
(13)
Paramedic 4,6 %
(14) 4,2 %
(2) 0,0 %
(0) 4,5 %
(16)
Student 2,9 %
(9) 4,2 %
(2) 0,0 %
(0) 3,1 %
(11)
Voluntar 3,6 %
(11) 0,0 %
(0) 50,0 %
(1) 3,4 %
(12)
Personal
auxiliar 0,0 %
(0) 12,5 %
(6) 0,0 %
(0) 1,7 %
(6)
Total 100 %
(307) 100 %
(48) 100 %
(2) 100 %
(357)

Tabel 6- Date referitoare la grupa de profesie și identificabilitatea pacientului sursă

20

Figura 7- Datele referitoare la secțiile clinice în funcție de identificabilitatea pacientului sursă

Markeri Virali Nr. cazuri %
Ag HBs
+ 22 6,2 %
Ac anti -HCV
+ 18 5 %
Ac anti HIV
+ 2 0,6 %
Ag HBs +
Ac anti -HCV + 1 0,3 %

Tabel 7- Markeri virali pozitivi la pacienți sursă
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%70.00%80.00%90.00%100.00%
Cunoscut Necunoscut DecedatPacient sursă
Terapie intensivă Chirurgicale Medicale Urgențe

21
La persoanele accidentate rezultatele examinări serologice au fost astfel: 3 (0,9 %)
cazuri cu Ag HBs pozitiv, 1 (0,3 %) caz cu Ac HCV pozitiv; Ac HIV a fost 100 % negativ.
51 % (N: 182) dintre pacienți accidentați au fost vaccinate împotriva HBV, dintre
care 30,8 % (N: 110) complet cu 3 doze. 26,9 % (N: 96) nu au fost vaccinați și 22,4 % (N:
80) dintre cazuri antecedente le vaccinării au fost necunoscute. Titrul de anticorpi anti HBs a
fost poziti v 64,4 % (N:230) dintre cazuri.
Tabelul 8 reprezintă frecvența persoanelor vaccinate cu doze diferite .
Nevaccinat Vaccinat 4
doze Vaccinat 3
doze Vaccinat 2
doze Vaccinat 1
doză Nr. Doze
necunoscut e
% N % N % N % N % N % N
26,9 96 1,4 5 30,8 110 4,2 15 5,9 21 8,7 31

Tabel 8- Frecvența persoanelor vaccinate în funcție de dozele primite

22
4. Discuții
În studiul nostru retrospectiv pe 3 ani (2014 -2016), 357 de personal sanitar au fost
expuși la produse biologice . Această rata de incidență depinde în mare măsură de raportarea
voluntară a persoanei accidentate. Unele studii în care au folosit chestionare, s -a constatat că
prevalența acestor evenimente sunt mai înalte și mai mult de jumătate dintre accidente rămân
neraportate. [3],[12],[13], [14] ,[15],[16]
Vârsta medie a persoanelor accidentate a fost în jur de 32 de ani (SD:8, 9 ani) .
Histograma ( Figura 1 ) reprezintă o distribuț ie de tip gaussiană, vâr ful fiind în jurul vârstei
de 26 de ani.
Majoritatea accidentelor (44,26%) au fost raportate de pe secțiile chirurgicale,
aproape un sfert de pe urgențe, și într -un procent aproape egal de pe secții medicale și terapie
intensivă. În Tabelul 1 putem vedea că distribuția incidenței de pe secții este aproape egală
pe cele 3 ani, nefiind o semnificație statistică (p =0,342).
Grupa de profesie cel mai afectată a fost grupa asistentelor medicale cu 126 de cazuri
(35,3 %), urmat de medici rezidenți cu 121 de cazuri (33,9%). Aceste rezultate sunt în
concordanță cu rezultatele din literatură. Explicația derivă din faptul că asistenții medicali
prin munca lor lucrează mai des cu ace, și medici rezidenți au nivel de experientă redusă , mai
ales cei care a u fost în domeniu numai pentru câteva luni. [4], [13] , [17]
Există o semnificație statistică (p <0,001) între sex, secțiile spitalului și profesie. În
Figura 3 putem vedea faptul că p ersonalul medical de sex masculin care a suferit un AES
erau mai ales de pe secțiile chirurgicale (42,4 %) și urgențe (45,1 %), iar cei d e sex feminin
erau de pe secțiile de terapie intensivă (78,2 %) ș i medicale (79,0 %). Majoritatea persoanelor
de sex feminin au avut profesie de asistent medical (50%) , respectiv cei de sex masculin erau
mai ales medici rezidenți (51,9%).
Figura 4 reprezintă distribuția în funcție de vechimea profesională. Observăm cum la
creșterea vechimii scade incidența expunerilor. Majoritatea cazurilor de AES s -au întâmplat
personalului medical cu experiență la locul de muncă mai mică de 1 an și observăm cum
după un an rata incidenței scade aproape la jumătate. Astfel putem spune că personalul
medical cu vechime profesională mai mică este la un risc mult mai înalt de a fi expus la

23
produse biologice decât la personalul cu vechime mai mare. Acesta se poate explic a prin
faptul că cei cu vechime mai mică au un nivel de experiență mai redusă, astfel sunt mai
dispuși la accidente. O altă explicație po ate să fie faptul că personalul nou angajat este mai
dispus să respecte protocolul de raportare și de supraveghere, iar cei care lucrează mai mulți
ani în domeniu nu întotdeauna acordă importanță în raportarea acestor evenimente. [1]
Observăm în Tabelul 2 , faptul că există corelație între condițiile de apariție al
accidentului, respectiv mecanismul accidentului și secțiile spitalului (p=0,02) , astfel
accidentare prin înțepare cu cea mai mare incidență a avut loc la urgențe într -un procent de
93,9 %; mușcătură de către pacient la secții medicale într -un procent de 1,6 %; proiecție de
sânge și alte lichide biologice la terapia intensivă (10,9 %) ; accidentare prin tăiere cu un
obiect ascuțit s -a produs într -un procent aproximativ egal pe secții chirurgicale și medicale.
Autoaccidentarea ca mecanism s-a întâlnit cel mai mult pe terapie intensivă (94,5 %);
accidentare de către coleg (12,7%) și alte mecanisme (8,2 %) de pe secții chirurgicale;
respectiv accidentare de către pacient de pe secții medicale (1,6 %).
Protocolul de precauțiuni în cazul unui AES constată că în caz de accident, persoana
respectivă trebuie să raporteze evenimentul în maxi m 24 de ore la serviciul de prevenire a
infecțiilor asociate asistenței medicale. În cazul studiului nostru majoritatea persoanelor
accidentate au raportat în 24 de ore, însă erau 72 de persoane care au raportat intre 2 și 18
zile, mai mult asistenți medic ali și medici rezidenți.
Este știut faptul că respectarea măsurilor imediate după accident scade eventualul risc
de infecție. Din cele 357 de AES produse prin înțepare, tăiere respectiv proiecție sânge, 332
(93,0 %) de persoane accidentate au aplicat ime diat măsurile de siguranță conform
protocolului; procentul cel mai mare fiind la terapie intensivă ( 100%). Au fost 25 (7,0 %) de
persoane nu au aplicat aceste măsuri, majoritatea fiind de pe secții chirurgicale (N: 20).
(Tabelul 5 )
Toate cazurile cu pacient sursă identificat au fost explorate serologic cu laboratorul
de virusologie pentru decelarea infecțiilor HBV, HCV și HIV. În majoritatea cazurilor
rezultatele au fost negative, totuși au fost câteva cazuri cu AgHBs pozitiv, Ac anti -HCV
pozitiv și A c anti HIV pozitiv. (Tabel ul 6)

24
Din totalul personalului expus 51% (182) era vaccinat împotriva virusul hepatitei B,
dintre acestea numai 30,8 % (110) complet cu 3 doze. Dintre cele 110 persoane complet
vaccinate 91 prezentau protecție în anticorpi specific i la un nivel satisfăcător, adică peste
10mUI/ml. Au fost 66 de persoane care au afirm at că au primit vaccin, însă a fost incompletă.
Dintre ei 53 au prezentat protecție împotriva virusului. În 79 de cazuri antecedentele
vaccinării era necunoscut ă, dintre care în 50 de cazuri titrul de anticorpi HBs era satisfăcător .

25
5. Concluzii

În studiul de față cele mai mari riscuri de infecție au fost legate de VHC și VHB

26
6. Bibliografie
[1] D. Rusu and R. Bulicrea, “EXPUNEREA OCUPAȚIONALĂ LA PRODUSE
BIOLOGICE A PERSONALULUI SANITAR ÎNTR -UN SPITAL CLINIC
JUDEȚEAN DE URGENȚĂ,” Acta Medica Transilv. , 2011.
[2] M. Tadesse and T. Tadesse, “Epidemiology of needlestick injuries among health -care
workers in Awassa City, Southern Ethiopia.,” Tropical doctor , vol. 40, no. 2. pp. 111 –
3, Apr -2010.
[3] M. Al -Dabbas, “Needlestick injury among interns and medical students in the
Occupied Palestinian Territory/Blessures par piqûre d’aiguille chez les internes et les
étudiants en,” East. Mediterr. , 2012.
[4] A. M. Trinkoff, R. Le, J. Geiger -brown, and J. Lipscomb, “Work Schedule , Needle
Use , and Needlestick,” Infect. Control Hosp. Epidemiol. , vol. 28, no. 2, pp. 156 –164,
2007.
[5] T. CĂLIN, “PRACTICI GREȘITE URMATE DE ACCIDENT PRIN EXPUNERE
LA SÂNGE LA PERSONALUL MEDICO -SANITAR DINTR -UN SPITAL CLINIC
DE URGENȚĂ.,” Acta Medica Transilv. , 2011.
[6] D. Bardac, M. Stoia, E. Resiga, and E. Gurzău, “Elemente de medicina muncii și boli
profesionale,” 2007.
[7] K. Ham bridge, A. Nichols, and R. Endacott, “Student Nurses : a Systematic Review,”
vol. 25, no. 19, 2016.
[8] O. Popovici, G. Molnar, F. Popovici, and D. Janță, “A Seroprevalence Study of
Hepatitis B and C Virus Infections in a Hospitalized Population in Romania , an
Opportunity for a Better National Prevention and,” J. Gastrointest. , 2016.
[9] V. Stoica and V. Scriptariu, Compendiu de specialități medico -chirurgicale Vol. I .
2016.
[10] W. M. Lee, “Hepatitis B Virus Infection,” N. Engl. J. Med. , vol. 337, no. 24, pp. 1733 –
1745, Dec. 2008.

27
[11] M. MOLDOVA and S. OCTAVIAN, “PARTICULARITĂȚILE EPIDEMIOLOGICE
ALE HEPATITEI VIRALE C ÎN GRUPURILE CU RISC SPORIT DE
INFECTARE,” 2015.
[12] J. M. Hasak, C. B. Novak, J. M. M. Patterson, and S. E. Mackinnon, “Prevalence of
Need lestick Injuries, Attitude Changes, and Prevention Practices Over 12 Years in an
Urban Academic Hospital Surgery Department.,” Ann. Surg. , p. 1, Feb. 2017.
[13] C. Voide, K. E. A. Darling, A. Kenfak -Foguena, V. Erard, M. Cavassini, and C. Lazor –
Blanchet, “ Underreporting of needlestick and sharps injuries among healthcare
workers in a Swiss University Hospital,” Swiss Med. Wkly. , vol. 142, no.
FEBRUARY, 2012.
[14] A. Martins, A. C. Coelho, M. Vieira, M. Matos, and M. L. Pinto, “Age and years in
practice as f actors associated with needlestick and sharps injuries among health care
workers in a Portuguese hospital,” Accid. Anal. Prev. , vol. 47, pp. 11 –15, 2012.
[15] R. Yacoub, R. Al Ali, G. Moukeh, A. Lahdo, Y. Mouhammad, and M. Nasser,
“Hepatitis B vaccination status and needlestick injuries among healthcare workers in
syria.,” J. Glob. Infect. Dis. , vol. 2, no. 1, pp. 28 –34, 2010.
[16] L. He et al. , “An Integrated Intervention for Increasing Clinical Nurses’ Knowledge
of HIV/AIDS -Related Occupational Safety.,” Int. J. Environ. Res. Public Health , vol.
13, no. 11, Nov. 2016.
[17] S. Muralidhar, P. Singh, R. Jain, M. Malhotra, and M. Bala, “Needle stick injuries
among health care workers in a tertiary care hospital of India.,” 2010.