Preturile de Dumping Si Replica Anti Dumpingului

Cuprins

Introducere………………………………………………………………………

Capitolul I…………………………………………………………………………

Conceptul de dumping. Procedura si masuri anti-dumping

1.1. Conceptul de dumping

1.2. Cadrul legal de reglementare

1.3. Procedura investigatiei de dumping

1.3.1. Conditii pentru depunerea sesizarii

1.3.2. Initierea investigatiilor

1.3. Masuri anti-dumping

1.4. Durata si revizuirea masurilor anti-dumping

Capitolul al II-lea………………………………………………………………

Consideratii generale privind procedurile anti-dumping inaintate impotriva UE

2.1. Statistici si tendinte generale specifice anului de referinta (2013)

2.2. Principalele probleme identificate

2.2.1. Utilizarea nepotrivita a masurilor antidumping si antisubventie

2.2.2. Utilizarea instrumentelor de salvgardare

2.2.3. Activitatile de protectionsim comercial in economiile emergente

2.3. Principalele rezultate obtinute in anul de referinta

Capitolul al III-lea: Studiu de caz

Proceduri anti-dumping inaintate impotriva UE( sau a statelor sale componente) in anul 2013

3.1. Statele Unite ale Americii

3.1.1. Tendinte generale

3.1.2. Principalele cazuri de dumping

3.2. China

3.2.1. Tendinte generale

3.2.2. Principalele cazuri de dumping

3.3. India

3.4. Turcia

3.5. Concluzii privind procedurile de dumping impotriva UE

Concluzii…………………………………………………………………………..

Bibliografie………………………………………………………………………..

Introducere

Folosirea, in mod abuziv, a unei pozitii dominante constituie o alta forma de manifestare a practicilor anticoncurentiale, alaturi de intelegeri, decizii si practici concertate.

In sens larg, abuzul de pozitie dominanta se identifica cu manifestarea discretionara a unui agent economic, avand o putere mare de piata, manifestare concretizata in impunerea unor conditii dezavantajoase agentilor economici cu o putere mai mica sau in incercarea de a-i scoate de pe piata pe agentii economici considerati concurentii lui.

In mod concret agentul economic care are o pozitie dominanta pe piata va abuza de ea prin impunerea de preturi, stabilirea de conditii inegale la prestatii echivalente, utilizarea de preturi de ruinare.

Practicarea unor preturi excesive reprezinta acea situatie in care cel care abuzeaza de pozitia sa dominanta solicita clientilor sai (chiar fara sa impuna) preturi de vanzare ce depasesc cu mult costurile efective, plus un profit rezonabil. Aprecierea ca un pret este excesiv se face prin comparatie intre pretul ridicat si un pret format din costul de productie plus un profit rezonabil.

Prin notiunea de “dumping”, stricto senso, se intelege vanzarea de marfuri, in strainatate, la preturi reduse, indiferent de motivul care a determinat nivelul scazut al preturilor; practic, ne aflam in prezenta a doua piete sau subpiete pentru acelasi produs, iar vanzatorul are un anumit grad de monopolizare asupra uneia dintre pietele izolate.

Prezenta lucrare face insa un pas in plus in abordarea subiectului de dumping si isi propune prezentarea unor situatii concrete in care tocmai masurile anti-dumping pot conduce la abuzuri.

In lucrarea de fata, abordarea conceptului de dumping se face pornind de la o serie de informatii cu caracter introductiv, respectiv definirea conceptului si detalierea cadrului legal de reglementare.

In redactarea cel de-al doilea capitol, am apreciat oportuna prezentarea teoretica a procedurii de investigare a dumping-ului si a masurilor anti-dumping, ca parte premergatoare studiului de caz, care face obiectului capitolului al treilea; am facut referire la o serie de consideratii generale privind procedurile de acest tip si probleme specifice cu care UE se confrunta in cadrul procedurilor anti-dumping cu care se confrunta.

Studiul de caz, de departe cel mai important aspect al prezentei lucrari, se constituie in jurul procedurilor anti-dumping inaintate impotriva UE (sau a statelor sale membre) de catre state terte. Am adus in prim-plan cele mai recente informatii legate de acest subiect, avand in vedere situatii concrete cu care UE se confunta in privinta procedurilor anti-dumping inaintate de terte state. Dintre acestea, SUA, China si India sunt statele cu cele mai numeroase plangeri anti-dumping la adresa UE si, prin urmare, cazurile cele mai relevante pentru studiul de caz.

Principala metoda de cercetare utilizata este analiza de document, utila pe tot parcursul redactarii lucrarii; avand in vedere tema lucrarii, datele foarte recente sunt cele care sporesc si sustin relevanta informatiilor prezentate.

Redactarea prezentei lucrari isi propune reiterarea importantei pe care o au masurile anti-dumping insa, pe un plan secund, isi propune sa atraga atentia asupra situatiilor in care tocmai proceduri anti-dumping se pot transforma in potentiale abuzuri indreptate impotriva concurentilor mai puternici intr-o piata din industria domestica.

Capitolul I

Conceptul de dumping. Procedura si masuri anti-dumping

1.1. Conceptul de dumping

O societate comerciala practica dumpingul daca exporta un produs la un pret mai mic decat valoarea sa normala. Valoarea normala a unui produs este considerata a fi pretul produsului atunci cand este vandut pe piata interna sau costul sau de productie.

Masurile anti-dumping sunt aplicate de regula sub forma unor taxe in scopul de a contracara efectele daunatoare ale importurilor care fac obiectul dumpingului si pentru a restabili concurenta loiala.

Masura se bazeaza pe marja de dumping, care consta intr-o comparatie efectuata intre pretul de export si valoarea normala, pentru produse identice sau comparabile.

Aceasta poate fi ajustata pentru a tine cont de diferentele care afecteaza comparabilitatea preturilor, precum diferente privind conditiile si termenii de vanzare, nivelurile comerciale, caracteristicile fizice, etc. pentru a asigura o comparatie corecta.

Masurile anti-dumping se instituie la nivelul intregii tari, respectiv acestea afecteaza toate exporturile produsului aflat sub investigatie din una sau mai multe tari. Prin urmare, in cazul in care o societate nu exporta la preturi de dumping, aceasta va trebui sa coopereze in cadrul procedurii pentru a demonstra ca intr-adevar asa stau lucrurile, caz in care societatea ar fi exonerata.

1.2. Cadrul legal de reglementare

Obiectivul general al UE in domeniul instrumentelor de aparare comerciala este ca, prin masuri de anti-dumping, anti-subventie si compensatorii, sa remedieze distorsiunile pietei UE, cauzate de practici neloiale generate de terte state, de pilda prin dumping si subventii iar prin intermediul masurilor de salvgardare sa remedieze deteriorarea serioasa a situatiei producatorilor comunicatri ca rezultat al cresterii imprevizibile, masive si bruste a importurilor.

Baza legală pentru instrumentele de apărare comercială ale UE constă in:

pentru măsuri antidumping: Regulamentul Consiliului (EC) nr. 384/1996 din 22 decembrie 1995, cu modificările ulterioare; Decizia Comisiei nr. 2277/96/ECSC din 28 noiembrie 1996 cu modificările ulterioare; Regulamentul Consiliului (EC) nr. 963/2002 din 3 iunie 2002 cu modificările ulterioare;

pentru măsuri antisubvenție: Regulamentul Consiliului (EC) nr. 2026/97 din 6 octombrie 1997, cu modificările ulterioare; Decizia Comisiei nr. 1889/98/ECSC din 3 septembrie 1998; Regulamentul (EC) Consiliului nr. 963/2002 din 3 iunie 2002 cu modificările ulterioare; Regulamentul Consiliului (EC) nr. 1310/2002 din 19 iulie 2002;  Regulamentul Consiliului (EC) nr. 1973/2002 din 5 noiembrie 2002; Regulamentul 461/2004 din 8 martie 2004;

pentru măsuri de salvgardare: Regulamentul Consiliului (EC) nr. 3285/94 din 22 decembrie 1994; Regulamentul (EC) nr. 519/94 din 7 martie 1994; Regulamentul (EC) nr. 520/94 din 7 martie 1994; Regulamentul Consiliului (EC) nr. 427/2003 din 3 martie 2003.

1.3. Procedura investigatiei de dumping

Producatorii UE al unui anumit produs pot inainta o plangere anti-dumping fata de Comisia Europeana daca apreciaza ca:

un produs a fost exportat in UE la preturi de dumping;

au fost prejudiciati de aceste importuri la pretul de dumping (respectiv productivitatea lor este afectata).

Plangerea trebuie sa indeplineasca o serie de criterii:

sa contina acuzatia ca un produs originar dintr-o tara din afara UE este exportat in UE la preturi de dumping iar aceste importuri provoaca prejudicii industriei UE;

sa contina dovezi in sprijinul acuzatiilor aduse (oferte de preturi, facturi, publicatii in presa specializata, statistici oficiale, s.a.m.d.);

sa fie sprijinita de un procent important de producatori UE (companii care sa insumeze cel putin 25% din productia totala a UE pentru acel produs);

sa nu fie contestata de companii din UE care insumeaza un volum de productie mai mare decat cel insumat de reclamanti.

Sesizarea poate avea ca obiect orice produs importat, insa nu si serviciile.

Preturile de dumping isi pot avea originea in orice stat din afara UE; singurele exceptii sunt Islanda, Lichtenstein si Norvegia, care sunt excluse din aplicarea legislatiei anti-dumping a UE pentru majoritatea produselor.

In cazul in care sesizarea este acceptata, investigatia trebuie sa fie demarata in 45 de zile de la data inaintarii plangerii catre Comisie.

Investigatia anti-dumping va determina ce masura va fi adoptata (respectiv daca se va impune sau nu o taxa anti-dumping).

1.3.1. Conditii pentru depunerea sesizarii

Inainte ca orice fel de masuri sa fie adoptate fata de un act de dumping, o serie de conditii trebuie sa fie intrunite:

Existenta unei marje de dumping

Un produs este considerat a face obiectul unei actiuni de dumping in cazul in care pretul sau de export in tara relevanta este mai mic decat valoarea sa normala.

Valoarea normala este de regula pretul de piata pentru produsul respectiv in tara de export; in cazul in care nu exista vanzari sau exista un volum mai mic de vanzari sau vanzarile realizate sunt in pierdere, valoarea normala a produsului se va calcula pe baza costului de productie in tara de export plus o marja rezonabila care sa acopere costurile generale, administrative, de comercializare si profitul. Pretul de export este pretul de vanzare in tara de export.

Pentru stabilirea marjei de dumping, trebuie sa se realizeze o comparatie echitabila intre pretul de export si valoarea normala. Se vor face de asemenea ajustari pentru a se asigura ca valoarea normala si pretul de export sunt comparabile.

De pilda, daca pretul pietei este 100 EUR, iar pretul de import este 80 EUR, atunci marja de dumping este 20 EUR.

Prejudiciul

Trebuie sa existe un prejudiciu adus industriei producatoare a bunului respectiv.

Determinarea prejudiciului necesita studierea volumului si a preturilor de dumping ale produselor de import, precum si impactul acestora asupra industriei statului afectat.

In aceasta privinta, Comisia Europeana verifica daca a existat o crestere semnificativa a importurilor de dumping, fie in cantitati absolute, fie in cota de piata.

Pentru a determina efectul asupra preturilor, un aspect deosebit de important il reprezinta masura in care pretul de import a degajat pretul producatorilor locali.

De pilda, la un pret de 95 EUR al producatorului local fata de 80EUR pret de dumping pentru acelasi produs, degajarea de pret va fi egala cu diferenta, respectiv 15 EUR.

In plus, la determinarea impactului asupra producatorilor locali se realizeaza o analiza a mai multor factori economici tipici, precum cota de piata, profituri, productivitate, randament, amortizarea investitiilor, posibilitatea de majorare de capital, crestere economica, magnitudinea dumpingului, s.a.m.d.

Legatura de cauzalitate

Importurile de dumping trebuie sa fie cauza prejudiciului; desigur, nu exista conditia de a fi singura cauza, intrucat pot contribui si alti factori.

Interesul comunitar, in cazul UE

Masurile anti-dumping nu trebuie formulate impotriva interesului Uniunii Europene. Desi aceasta nu este una dintre conditiile impuse de Organizatia Mondiala a Comertului, aceasta asigura interesul economic global al comunitatii, inclusiv industria domestica producatoare a produsului vizat de dumping, importatorii, industriile comunitare care utilizeaza produsul importat si care – in ultima instanta – vor achita un pret mai mare si, daca este cazul, consumatorul final al produsului.

1.3.2. Initierea investigatiilor

O investigatie anti-dumping se efectueaza atunci cand Comisia Europeana incearca sa determine daca bunurile importate in UE sunt comercializate sub pretul pietei din tara producatoare.

Comisia este obligata sa lanseze investigatii anti-dumping atunci cand primeste plangeri intemeiate de la o industrie comunitara care aduce suficiente dovezi incat sa demonstreze ca producatorii din una sau mai multe state exportatoare utilizeaza un pret de dumping pe piata UE si provoaca un prejudiciu industriei comunitare respective.

Potrivit legislatiei europene, Comisia lanseaza investigatii in termen de 45 de zile de la sesizare.

Comisia publica o notificare de initiere a investigatiilor, in jurnalul oficial al UE, precizand produsul aflat sub investigatie, statele care sunt investigate, drepturile si obligatiile partilor interesate in procedura de investigatie, precum si termenele aplicabile.

Investigatia va stabili:

daca este vorba despre o initiativa de dumping in statul vizat;

daca exista un prejudici material care a fost suportat de industria comunitara respectiva;

daca exista o legatura de cauzalitate intre practicarea pretului de dumping si producerea prejudiciului respectiv;

daca ar fi in interesul economic al UE sa impuna masuri (care sunt, de regula, in forma unei taxe anti-dumping).

La data publicarii notificarii privind initierea investigatiilor, Comisia va transmite chestionare catre exportatorii din statele vizate, producatorii din UE si importatorii si utilizatorii din UE, iar acestia vor formula un raspuns in termenul indicat in chestionarele respective.

Comisia incurajeaza cooperarea. Consecintele lipsei de cooperare conduc, in mod normal, la impunerea de masuri mai drastice decat cele aplicabile in situatii de cooperare.

Comisia nu impune obligativitatea reprezentarii de catre un avocat, insa compania isi poate proteja interesele dupa cum considera necesar si oportun.

Dupa momentul transmiterii chestionarelor, principalele etape ale investigatiei pot fi:

impunerea de masuri provizorii – taxe compensatorii provizorii (de regula valabile 6 luni)

continuarea investigatiei fara a impune taxe;

incheierea investigatiei, fie prin impunerea unor masuri definitive, fie fara adoptarea unor masuri.

Toate partile implicate au dreptul de a comenta rezultatele preliminarii si sa le fie puse la dispozitie considerentele esentiale si pe baza carora acestea s-au fundamentat.

Comisia va lua in considerare comentariile primite atunci cand continua investigatia. Rezultatele definitive sunt de asemenea dezvaluite partilor si acestea pot aduce comentarii.

In fine, Comisia fie impune masuri definitive, fie incheie cazul fara adoptarea unor masuri; in cazul primei situatii, masurile trebuie impuse in termen de 15 luni de la initierea investigatiei.

Comisia Europeana este responsabila pentru toate investigatiile din acest domeniu si a devenit de asemenea singurul for decizional; cu toate acestea, statele membre isi pastreaza dreptul de a bloca propunerile Comisiei atunci cand este vorba despre decizii importante, precum impunerea unor taxe definitive. Cu toate acestea, pentru a face asta, au nevoie sa obtina majoritatea calificata a voturilor impotriva propunerii.

1.3. Masuri anti-dumping

In randul tipurilor de masuri anti-dumping, se inscriu urmatoarele:

Taxe anti-dumping

Investigatiile anti-dumping se pot finaliza in stabilirea unor taxe anti-dumping in scopul de a compensa prejudiciul cauzat de pretul de dumping. Taxele se impun atunci cand produsele in discutie sunt importate din state din afara Uniunii Europene.

Valoarea taxei, pentru fiecare caz in parte, se stabileste pe baza marjei de dumping, o cu exceptia cazului in care o taxa de valoare mai mica ar compensa prejudiciul (asa-numita regula a celei mai favorabile taxe).

In ceea ce priveste taxa anti-dumping, Uniunea Europeana poate sa opteze pentru a impune una sau mai multe dintre formele de baza:

taxa ad-valorem – un procent din pretul net, fara eventuale taxe vamale ce pot fi aplicabile la intrarea in UE.

taxa specifica – o valoare fixa pentru o anumita cantitate de bunuri, respectiv 100 EUR pentru o tona de produs;

taxa variabila – un pret minim de import; importatorii in UE nu platesc o taxa anti-dumping daca pretul de export al exportatorului strain in UE este mai mare decat pretul minim de import.

Importatorii produselor care fac obiectul unei taxe de dumping pot solicita rambursarea taxelor platite in cazul in care dovedesc ca marja de dumping in baza careia s-au calculat si platit taxele a fost eliminata sau redusa pana la un nivel sub cel al taxei in vigoare.

Angajamente de pret

La solicitarea exportatorilor individuali, un pret specific pentru o anume companie poate fi acceptat, ca expresie a angajamentului pe care un exportator il face pentru a respecta pretul minim de import. Angajamentul nu are scopul de a fixa preturi la valori predeterminate, ci urmareste ca preturile sa nu coboare sub un anumit prag minim. Pentru a se evita restrictiile fata de concurenta loiala, continutul acestor angajamente nu este public.

Odata ce o companie isi ia un angajament de pret, produsele companiei sunt scutite de taxe anti-dumping care, in alte conditii, ar fi fost taxate atunci cand ar fi intrat in circuitul comercial.

1.4. Durata si revizuirea masurilor anti-dumping

Masurile de anti-dumping sunt, de regula, impuse pentru o perioada de 5 ani; cu toate acestea, partile interesate pot solicita revizuirea acestora, in timpul acestei perioade.

Orice exportator, importator sau producator comunitar poate solicita revizuirea dupa trecerea a 1 an de la data intrarii in vigoare a masurilor anti-dumping, in timp ce un stat UE sau Comisia insasi poate sa solicite revizuirea oricand.

O revizuire interimara se poate realiza in intregime, atunci cand acopera dumping-ul, prejudiciul si interesul comunitar sau partial, atunci cand se limiteaza la un singur aspect, de pilda la dumping.

Revizuirea poate fi solicitata in scris catre Comisia Europeana; concomitent cu cererea de revizuire, partea interesata va transmite si documentatia necesara si suficienta pentru a demonstra necesitatea revizuirii.

De pilda, un exportator poate pretinde ca structura costurilor sale s-a modificat datorita unor noi investitii si ca aceasta s-a tradus intr-o rata mai mica de dumping.

In cazul in care o revizuire este acceptata, Comisia publica o notificare de initiere in jurnalul oficial al UE si transmite chestionare partilor interesate, exact ca si in timpul unei investigatii initiale. Revizuirea se incheie in 15 luni.

Revizuirile interimare au, de regula, ca obiect, nivelul taxei in vigoare. De exemplu, un exportator poate sa pretinda ca valoarea dumpingului a scazut; datoria va fi recalculata numai daca schimbarea este de durata si marja de dumping nu va creste din nou in viitor.

Revizuirea noului exportator este aplicabila importurilor companiilor care au cooperat cu investigatia si sunt de regula raspunzatoare de plata unei taxe individuale insa exista de asemenea si o taxa la nivel de stat pentru importurile tuturor companiilor care produc si exporta produsul in legatura cu UE, iar aceasta va fi deseori mai mare decat taxa individuala.

In cazul in care compania incepe exportul de produse catre UE dupa investigatie, atunci bunurile sale vor face obiectul taxei la nivel de stat.

O alta situatie de re-investigare se datoreaza cazurilor de absorbtie a taxelor impuse ca urmare a investigatiei initiale datorita contextului economic ulterior.

Taxele sunt absorbite in cazul in care, dupa impunerea taxelor anti-dumping sau compensatorii, preturile de export scad sau preturile de re-vanzare a bunurilor importate nu cresc suficient, asa incat masurile nu au efectul asteptat.

In cazul in care exista dovezi privind absorbtia taxelor impuse prin investigatie, atunci aceasta poate fi redeschisa la cererea partii interesate (producatorul UE, exportatorul, importatorul, utilizatorul), a UE sau a Comisiei Europene.

In fine, investigatiile pot fi revizuite la expirarea lor. Termenul general aplicabil fiind acela de 5 ani, masurile adoptate in urma investigatiei expira in mod automat, cu exceptia situatiei in care o revizuire concluzioneaza ca dumpingul sau prejudiciul vor continua sau recidiva si dupa perioada de 5 ani.

De obicei, revizuirea cu ocazia expirarii este solicitata de producatorii UE – desi poate si lansata si la initiativa Comisiei Europene – si trebuie sa includa dovezi care sa sustina faptul ca, la expirarea masurilor, dumpingul sau prejudiciul vor reaparea.

Capitolul al II-lea

Consideratii generale privind procedurile anti-dumping inaintate impotriva UE

2.1. Statistici si tendinte generale specifice anului de referinta (2013)

La finele anului 2013, la nivelul Uniunii Europene, erau in vigoare 86 de masuri anti-dumping si 12 masuri anti-salvgardare.

In anul 2013, 0,29% din totalul importurilor in UE erau afectate de masuri anti-dumping sau anti-salvgardare.

In acelasi an, au fost deschise 9 noi anchete; au fost instituite taxe provizorii in cadrul a 6 proceduri iar 15 cauze s-au incheiat cu instituirea de taxe definitive; 11 anchete au fost incheiate fara a se institui masuri.

Anchetele de reexaminare

Reprezinta o parte majora a activitatii serviciilor care se ocupa cu instrumentele de protectie comerciala. In continuare prezentam principalele aspecte legate de tendintele anului de referinta in acest sens:

reexaminari efectuate in perspectiva expirarii masurilor

Astfel cum am prezentat intr-o sectiune anterioara, masurile privind instrumentele de protectie comerciala expira dupa 5 ani, exceptand situatia in care are loc o reexaminare efectuata in perspectiva expirarii masurilor in care se demonstreaza ca acestea ar trebui mentinute in forma lor initiala.

In cursul anului 2013, au fost deschise 17 anchete de reexaminare in perspectiva expirarii masurilor. Dintre acestea, 5 au fost incheiate cu o confirmare a taxei pentru o perioada suplimentara de 5 ani, iar alte 8 s-au incheiat prin incetarea aplicarii masurilor.

reexaminari intermediare

Masurile privind instrumentele de protectie comerciala pot fi reexaminate si in perioada de valabilitate, putand fi limitate la aspecte legate de dumping / subventionare sau prejudiciu.

In cursul anului 2013, au fost deschise in total 10 anchete de reexaminare intermediara, dintre care 3 au fost incheiate prin confirmarea sau modificarea taxelor iar alte 3 au fost incheiate prin incetarea aplicarii masurilor.

In acelasi an, s-au deschis alte 4 reexaminari care au un alt obiect decat cele prezentate in paragraful anterior, iar 3 reexaminari au fost inchise in aceeasi perioada.

reexaminari ale noilor exportatori

Reexaminarea accelerata a noilor exportatori are ca scop stabilirea unei marje de dumping individuale sau a unei taxe compensatorii individuale pentru noii exportatori situati in tara exportatoare in cauza care nu au exportat produsul in cursul perioadei de ancheta. Acesti exportatori trebuie sa demonstreze ca sunt cu adevarat exportatori noi si ca au inceput efectiv sa exporte catre UE dupa perioada de ancheta.

Astfel, in cazul lor, se poate calcula o taxa individuala, care este de regula mai mica decat taxa la nivel national.

In anul 2013, au fost deschise 2 examinari de exportatori noi si a fost finalizata o reexaminare de acest tip.

Anchete privind absorbtia

In cazurile in care exista suficiente informatii care sa demonstreze ca, dupa perioada anchetei initiale si inainte sau dupa ce masurile au fost instituite, preturile de export au scazut sau ca nu au existat sau au existat suficiente schimbari in preturile de revanzare sau in preturile ulterioare de vanzare ale produsului importat in UE, o reexaminare privind absorbtia poate fi deschisa pentru a examina daca masura a avut efecte asupra preturilor mentionate anterior.

Marjele de dumping pot, ca atare, sa fie recalculate, iar taxa poate fi marita, pentru a se tine cont de aceste preturi de import scazute.

In anul 2013, nu au fost initiate sau incheiate nicio reexaminare antiabsorbtie.

Anchete privind eludarea

UE are posibilitatea de a redeschide anchete in situatii in care se aduc dovezi ca masurile sunt eludate. In anul de referinta, au fost deschise 3 astfel de anchete, alte 12 anchete anti-eludare au fost incheiate cu extinderea masurilor si alte 3 s-au finalizat fara extinderea masurilor.

Anchete privind salvgardarea nu au avut loc in anul de referinta.

In ceea ce priveste masurile anti-dumping, activitatile de monitorizare s-au concentrat asupra a patru domenii principale:

prevenirea fraudei;

monitorizarea fluxurilor comerciale si a evolutiilor pietei;

ameliorarea eficacitatii cu instrumentele corespunzatoare si

reactionarea la practicile ilegale.

Angajamentele reprezinta o forma a masurilor anti-dumping sau anti-subventii care sunt acceptate de catre Comisia Europeana daca pot elimina efectiv efectele prejudiciabile ale dumpingului sau ale subventionarii.

La inceputul anului de referinta, erau in vigoare 15 angajamente. In cursul anului 2013, au avut loc urmatoarele schimbari ale portofoliului de angajamente: angajamentele a doua societati au fost retrase, intrucat s-a stabilit ca au avut loc unele incalcari.

In cazul panourilor solare, au fost acceptate oferte de preturi din partea a 121 de societati/ grupuri de societati si astfel, numarul total de angajamente in vigoare la finele lui 2013 a ajuns la 134.

Astfel cum am mentionat intr-o sectiune precedenta, importatorii au dreptul la rambursarea taxelor colectate in cazul in care se demonstreaza ca marja de dumping/ subventionare a fost eliminata sau redusa la un nivel inferior celui al taxei in vigoare.

In cursul anului de referinta, au fost transmise 28 de noi cereri de rambursare iar la finele lui 2013 se aflau in curs de desfasurare 13 anchete care vizau 36 de cereri. In acelasi timp, au fost adoptate 25 de decizii ale Comisiei Europene, dintre care 5 de acordare a unei rambursari integrale, 18 de acordare a unor rambursari partiale si 2 de respingere a cererilor de rambursare.

In ceea ce priveste activitatea de control jurisdictional, Tribunalul si Curtea de Justitie au pronuntat 28 de hotarari in domeniul masurilor anti-dumping sau anti-subventii. Dintre acestea, 4 vizau recursuri importiva hotararilor Tribunalului.

In anul de referinta, au fost prezentate 33 de noi cauze, dintre care 23 in fata Tribunalului si 10 in fata Curtii de Justitie.

Numarul de anchete finalizate in cursul anului 2013 a fost conform cu media activitatilor din anii precedenti, unii indicatori fiind peste medie. Comparativ cu anul precedent, analiza aferenta anului 2013 releva intensificarea activitatilor privind anchete de reexaminare, mai degraba decat noi anchete.

Avand in vedere ca procesul s-a orientat catre plangeri, aceasta caracteristica s-a reflectat in tipul si numarul de plangeri justificate in mod corespunzator care au fost primite in timpul anului.

La fel ca si in anii precedenti, activitatile Comisiei Europene s-au axat pe anti-dumping si pe anti-subventii, fara actiuni legate de salvgardare. Serviciile privind instrumentele de protectie comerciala au continuat, de asemenea, sa isi indeplineasca rolul de informare, prin organizarea de seminarii destinate functionarilor din tarile terte si au organizat o serie de contacte bilaterale cu industria.

2.2. Principalele probleme identificate

La finele anului de referinta, existau in total 152 masuri in vigoare impotriva UE sau a statelor sale membre, ceea ce reprezinta o crestere cu 14 masuri comparativ cu sfarsitul anului precedent, cand numarul de masuri in vigoare era de 138.

Ca urmare a crizei economico – financiare globale de la finele anului 2008, o serie de state au inceput noi anchete privind protectia comerciala.

De pilda, anual in perioada 2008-2010 au fost initiate in medie 40 de noi anchete comparativ cu doar 19 astfel de anchete initiate in 2007.

Cresterea totala a numarului de masuri in vigoare in anul 2013 a provenit din expirarea sau incetarea a 13 masuri si impunerea a 27 de masuri noi. Acest numar depinde de numarul mediu de masuri noi impuse anual in ultimii ani si defalcarea masurilor in functie de tipul acestora, care corespunde – de asemenea – tendintelor medii – anume doua treimi masuri anti-dumping si o treime masuri de salvgardare.

Graficul care urmeaza prezinta evolutia numarului de masuri de protectie comerciala in vigoare.

Grafic 2.2.1. Evolutia numarului de masuri in vigoare impotriva UE sau a statelor sale membre

Se remarca faptul ca diminuarea numarului de masuri in anul 2012 a reprezentat o exceptie si ca tendinta generala incepand cin anul 2010 a fost aceea de crestere semnificativa a activitatii de protectie comerciala.

La nivel de tari, China a impus mai multe masuri noi decat orice alta tara; cel putin doua masuri au impus si Brazilia, Columbia, Uniunea Vamala Euroasiatica, India, Africa de Sud si Turcia. Din cauza volumului mare de fluxuri comerciael, masurile impuse de China si Uniunea Vamala Euroasiatica ar putea afecta semnificativ exporturile UE.

In ceea ce priveste masurile in vigoare, India ramane cel mai prolific utilizator de instrumente de protectie comerciala impotriva UE sau a statelor membre, cu 21 de masuri in vigoare, insa este urmata indeaproape de China, cu 19 masuri.

SUA, care in mod istoric era lider intr-un astfel de clasament al statelor terte, a coborat pe nivelul trei, cu 17 masuri in vigoare. In acelasi clasament al primilor cinci se inscriu si Turcia si Indonezia.

In anul de referinta, au fost initiate 43 de noi anchete, comparativ cu 37 in 2012 ceea ce indica o crestere importanta. India (cu 4 anchete noi de anti-dumping si 3 de salvgardare) a fost, de departe, tara cea mai activa in acest sens, urmata de China, Columbia (4 noi anchete de salvgardare), Australia, Brazilia, Canada si Africa de Sud.

Daca in anul anterior, marea majoritate a noilor anchete erau masuri de salvgardare, in anul 2013 instrumentul anti-dumping a devenit cel mai raspandit.

Desigur, in utilizarea instrumentelor de protectie comerciala de catre statele terte, exista o serie de probleme identificate de Comisia Europeana; principalele sunt prezentate pe larga in sectiunile urmatoare.

2.2.1. Utilizarea nepotrivita a masurilor antidumping si antisubventie

Instrumentele de protectie comerciala – anti-dumping, compensatorii si de salvgardare – sunt instrumente de importanta majora permise in temeiul normelor OMC pentru a indeparta pericolele economice cauzate de practicile comercial neloiale sau, dupa caz, de salvargare, pentru a asigura o evitare temporara a cresterii neprevazute si semnificative a importurilor.

Cu toate acestea, daca nu sunt aplicate in conformitate stricta cu normele OMC, acestea pot sa devina instrumente ale politicilor protectioniste care impiedica comertul mondial si dezvoltarea economica.

In timp ce recunoaste dreptul statelor terte de a utiliza aceste masuri de protectie comerciala, Comisia Europeana a stabilit promovarea unor standarde adecvate si actiunea impotriva utilizarii abuzive, de catre statele terte, a acestor instrumente impotriva exportatorilor din UE, ca obiective ale politicii comerciale care sa ajute la imbunatatirea accesului pe piata al exportatorilor din UE.

In situatii grave de incalcari ale normelor OMC si al lipsei altor mijloace de solutionare a problemelor, aducerea unui caz in fata OMC pentru solutionarea litigiului ramane o posibilitate, insa abordarea pe care Comisia Europeana o prefera este aceea de a realiza obiectivele mentionate prin supravegherea globala a activitatii statelor terte in intrebuintarea instrumentelor de protectie comerciala.

Utilizarea necorespunzatoare a instrumentelor de protectie comerciala ramane cea mai importanta problema; si in anul de referinta au existat indicii consistente referitoare la faptul ca anchetele impotriva UE au fost initiate ca reactie la masurile de protectie comerciala luate chiar de catre UE.

In anul 2012, China a initiat o ancheta combinata anti-dumping si anti-subventie privind importurile de polisiliciu din UE, dupa ce UE initiase o ancheta privind importurile de panouri solare din China. Au existat zvonuri ca statul chinez ar initia si el o ancheta privind importurile de vin din UE, ca reactie la ancheta UE cu privire la panourile solare.

Aceste zvonuri s-au concretizat in anul 2013 cand, intr-adevar, China a initiat o ancheta anti-dumping si anti-subventie privind importurile de vin din UE.

Comisia recunoaste dreptul statelor terte de a initia anchete pe baza unor plangeri autentice formulate de o industrie interna, insa condamna cu fermitate cazurile care sunt initiate din orice alte motive.

Comisia trateaza problema ca pe o prioritate din cauza naturii sale sistemice si a impactului sau economic negativ important.

In trecut, Comisa a contestat deja cu succes un caz similar la OMC si va continua sa apere interesele UE.

2.2.2. Utilizarea instrumentelor de salvgardare

Desi numarul de masuri de salvgardare noi impuse in anul de referinta este in continuare mult mai scazut decat cel din anul 2011, numarul de noi anchete de salvgardare initiate este in continuare prea mare.

In anul de referinta 2013, au fost impuse 10 masuri de salvgardare noi, numar considerabil mai mic decat numarul de anchete din anii precedenti (in medie, circa 20).

Ca aspect pozitiv, aceasta inseamna ca masurile de salvgardare au fost evitate in unele anchete in care Comisia si statele membre UE au intervenit in mod activ.

Ca aspect negativ, aceasta ilustreaza din nou practica nefericita a mai multor state de a initia anchete de salvgardare fara un temei solid.

Desi la final nu se impun masuri, simplul fapt al initierii creeaza incertitudini la nivelul importatorilor pe parcursul perioadei anchetelor si, prin urmare, afecteaza in mod negativ fluxurile comerciale.

Comisia Europeana isi declara in continuare preocuparea fata de faptul ca unele state continua sa initieze anchete anti-dumping in paralel cu cele de salvgardare cu privire la acelasi produs.

Mai mult, o anumita tara, in special, continua sa prelungeasca perioada de aplicare a masurilor sale de salvgardare aproape in mod automat la perioada maxima permisa in temediul OMC.

Comisia Europeana continua sa acorde o atentie deosebita acestei probleme si continua sa pledeze pentru standarde inalte in initierea anchetelor si aplicarea masurilor de salvgardare.

2.2.3. Activitatile de protectionsim comercial in economiile emergente

Atunci cand se plica masuri de protectie comerciala, statele le utilieaza in primul rand fata de partnerii comerciali cu fluxurile comerciale bilaterale cele mai substantiale si/sau cu cresterea cea mai rapida.

Astfel, nu este neobisnuit ca exportatorii UE sa se confrunte cu masuri de protectie comerciala in crestere in economiile emergente cu care relatiile comerciale ale UE se dezvolta cu rapiditate.

Totusi, este foarte important ca anchetele sa fie initiate si masurile sa fie impuse numai atunci cand este cu adevarat necesar, ceea ce nu este intotdeauna cazul.

Comisia Europeana este preocupata de faptul ca mai multe anchete privind masurile de protectie comerciala sunt initiate in situatii in care importurile reprezinta o cota foarte mica din piata interna. De pilda, in anul 2013, Africa de Sud a initiat 3 anchete privind masurile de protectie comerciala, inclusiv o ancheta anti-dumping si una privind masurile de salvgardare, cu privire la acelasi produs.

In aceste cazuri, industria interna s-a plans in principa, de pierderea cotei de piata care, cu doi ani in urma, era de 98%. In mod similar, Maroc prevede impunerea de masuri de salvgardare intr-un caz in care cota de piata a importurilor de produs vizat a crescut de la 2,5% la doar 5%.

Comisia este, de asemenea, preocupata si de numarul de masuri luate de Uniunea Vamala Euroasiatica nou infiinata care, din cauza dimensiunii pietei, a apropierii geografice si a fluxurilor comerciale istorice, au un impact negativ important asupra UE.

Conform analizei efectuate de Comisia Europeana, justificarea acestor masuri ramane insuficienta.

2.3. Principalele rezultate obtinute in anul de referinta

In anii precedenti, UE a solutionat situatii conflictuale importante, de exemplu conflictul cu China in ceea ce priveste practica inacceptabila a retorsiunii, prin recurgerea la procedura OMC de solutionare a litigiilor.

Desi, uneori, nu exista alternative fata de utilizarea procedurii OMC de solutionare a litigiilor, aceasta ramane o actiune de ultima instanta, intrucat procedurile OMC sunt de durata iar pe parcursul perioadei respective masurile nejustificate raman in vigoare.

Pentru aceste motive, Comisia intervine pe cat de mult posibil, pe parcursul anchetei in scopul de a convinge autoritatile de ancheta ale statelor terte fie sa isi imbunatateasca analiza efectuata, fie sa nu impuna masurile.

In unele cazuri individuale, interventiile Comisiei au avut un succes total sau cel putin partial fie in prevenirea impunerii de masuri, fie in limitarea impactului negativ al unor astfel de masuri.

In plus, in anul de referinta, s-au obtinut urmatoarele rezultate pozitive individuale:

China – punerea in aplicare a raportului grupului special al OMC privind scannerele cu raze X

In data de 23 ianuarie 2011, China a decis sa impuna taxe anti-dumping asupra importurilor de echipamente de inspectie de securitate cu raze X provenind din UE, cu valori incepand de la 33,5% si pana la 71,8%.

Comisia a decis sa conteste aceste taxe pe considerentul ca aceste masuri nu erau in conformitate cu normele OMC si au fost impuse ca represalii fata de propriul caz al UE cu privire la scannerele de incarcaturi din China.

In data de 24 aprilie 2013, OMC a publica raportul grupului special care confirma faptul ca China nu a actionat in conformitate cu mai multe dispozitii din acordul OMC privind masurile anti-dumping si, prin urmare, China a anuntat incetarea masurii in data de 19 februarie 2014.

Rusia – Belarus – Kazahstan – incheierea procedurii fara instituirea de masuri

Ancheta de salvgardare privind tesaturile a fost initiata de Comisia Economica Eurasiatica (CEEA) la data de 1 octombrie 2012; cazul era cu atat mai important din punct de vedere economic cu cat exporturile anuale ale UE se ridicau la 65 milioane de euro.

Pe parcursul desfasurarii anchetei, Comisia Europeana a identificat mai multe inconsecvente fata de normele OMC, in special cu privire la definirea domeniului de aplicare al produsului, la aspecte legate de prejudiciu si legatura de cauzalitate. In final, ancheta s-a finalizat la data de 2 octombrie 2013, fara a se institui masuri.

Ucraina – utilizarea limitata a instrumentelor de protectie comerciala

Din anul 2009 pana in anul 2011, Ucraina a initiat un numar foarte mare de anchete de salvgardare; pe parcursul acestora, Comisia Europeana a intervenit de fiecare data si, simultan, a criticat Ucraina pentru utilizarea in exces a instrumentului de salvgardare.

Comparativ cu anul 2012, in care nu a fost initiat niciun caz, in anul 2013 Ucraina a initiat doar o ancheta de salvgardare cu privire la articolele de masa si de bucatarie din portelan. Cu toate acestea, in ciuda numeroaselor interventii ale Comisiei Europene, la data de 14 aprilie 2013, Ucraina a impus masuri de salvgardare pentru importurile de autoturisme, care afecteaza interese economice foarte importante ale UE.

Din aceasta perspectiva, Comisia Europeana si-a intensificat activitatea in acest caz si s-a alaturat, ca tara terta, consultatiilor cu OMC solicitate de Japonia.

Peru – abrogarea masurilor

De la initierea, de catre autoritatile peruviene, a unei proceduri anti-subventie si impunerea unor masuri in luna decembrie a anului 2010 cu privire la importurile de ulei de masline din Spania si Italia, Comisia Europeana si statele membre UE au protejat interesele UE in mod activ.

Incompatibilitatile procedurii si masurilor cu normele OMC au fost puse in evidenta in numeroase prezentari, audieri si interventii, atat la nivel tehnic, cat si politic, precum si prin lansarea unei actiuni in contencios administrativ.

In final, in martie 2013, interventiile s-au soldat cu abrogarea acestei masuri.

Maroc – diminuarea impactului negativ al masurilor

Comisia Europeana a intervenit prompt in ancheta de salvgardare marocana cu privire la importurile de produse din otel.

Comisia a intervenit atat in scris, cat si pe parcursul audierilor publice si a reuniunilor ad-hoc organizate in scopul de a se asigura cel mai bun rezultat pentru exportatorii din UE.

Aceste intervenii au facut ca masurile sa fie mai flexibile, in timp ce cota propusa pentru un produs s-a dublat. Desi nu este o realizare pozitiva, UE insista ca este regretabila adoptarea unor astfel de masuri privind acest produs, date fiind deficientele evidente.

Anchetele marocane continua sa fie supravegheate indeaproape, intrucat pana in prezent au fost identificate deficiente sistematice.

Africa de Sud – suspendarea masurilor de salvgardare

Africa de Sud a impus o masura de salvgardare provizorie prohibitiva de 60% pentru importurile de cartofi feliati congelati pe baza unor motive putin justificate si Comisia a avut, de asemenea, interventii considerabile in acest caz.

Au fost organizate mai multe reuniuni ad-hoc la diferite niveluri cu scopul de a convinge autoritatile din Africa de Sud sa nu impuna masuri definitive; ca rezultat, hotararea de a impune actiunile a fost amanata, permitand masurilor provizorii sa expire.

Exporturile UE nu au mai avut acces pe piata sud-africana din cauza taxei de 60%. Cu toate acestea, este de remarcat faptul ca Africa de Sud a initiat un caz de anti-dumping impotriva Belgiei si a Tarilor de Jos, si a impus masuri provizorii privind acelasi produs, in ciuda unei analize insuficiente privind prejudiciul.

Ancheta este in desfasurare si taxele provizorii au valori de la 0% pana la cca. 30% pentru exportatorii necooperanti.

Turcia – diminuarea impactului negativ al masurilor

Turcia a incheiat doua anchete de anti-dumping in curs in anul 2013 – una privind sticla flotata si una privind incalzitoarele electrice de apa.

In ambele cazuri, Turcia a decis sa impunsa masuri insa, datorita interventiilor active ale Comisiei Europene si industriei din UE, nivelurile definitive ale taxelor au fost semnificativ mai scazute decat cele propuse in etapele precedente ale anchetelor.

In cazul sticlei flotante, taxa provizorie a fost de 41%, in timp ce taxa definitiva pentru societatile cooperante a scazut la 16%.

In cazul incalzitoarelor electrice de apa, autoritatile turce au agreat sa schimbe metoda de calcul pentru a reflecta mai bine situatia curenta in ceea ce priveste un exportator iar cu noua metoda, taxa a scazut de la nivelul initial propus de 19,82% la 9%.

Egipt – incheierea procedurii fara instituirea de masuri

Ulterior eforturilor semnificative ale Comisiei, care au inclus interventii privind deficientele cazului la OMC si in cadrul consultarilor bilaterale cu OMC, Egiptul nu a impus masuri definitive si s-a angajat sa returneze taxele provizorii platite anterior in cazul zaharului brut si a zaharului alb.

In noiembrie 2013, Egiptul a incheiat si ancheta cu privire la barele din otel, fara impunerea niciunei masuri definitive.

Australia – incheierea anchetelor de salvgardare fara instituirea de masuri

In luna decembrie 2013, Australia a adecis sa incheie doua anchete de salvgardare pentru importurile de produse prelucrate din tomate si pentru importurile de produse prelucrate din fructe, fara a impune nicio masura.

Actiunea a urmat mai multor interventii, inclusiv sub forma de prezentari scrise si de participare la audierile orale ale Comisiei Europene, ale statelor membre ale U si a industriei UE.

Activitatea de protectie comerciala fata de UE sau fata de statele membre UE a crescut din nou in anul 2013, in care nu doar numarul total de masuri in vigoare a crescut in mod semnificativ fata de anul precedent, ci si importanta si complexitatea problemelor existente.

Au fost depuse eforturi si au fost utilizate resurse cu scopul de a se asigura o aplicare corecta a normelor si cel mai bun rezultat posibil pentru exportatorii din UE. Ca urmare, au existat realizarile prezentate mai sus.

Cu toate acestea, o serie de probleme continua sa existe si din acest motiv este necesara supravegherea activitatilor de protectie comerciala viitoare ale statelor terte si interventia in mod activ, atunci cand se impune.

UE aplica normele aplicabile utilizarii instrumentelor de protectie comerciala intr-un mod foarte strict si transparent si se asteapta ca si celelalte state sa procedeze la fel. In acest scop, unul dintre obiectivele majore ale Comisiei Europene este acela de a asigura accesul deplin si echitabil pe piata in statele terte. Combaterea masurilor de protectie comerciala nejustificata este in mod cert parte a acestui obiectiv.

Capitolul al III-lea: Studiu de caz

Proceduri anti-dumping inaintate impotriva UE (sau a statelor sale membre) in anul 2013

3.1. Statele Unite ale Americii

3.1.1. Tendinte generale

Cu 17 masuri la finele anului 2013 (16 masuri anti-dumping si 1 masura compensatorie), SUA este statul cu al treilea cel mai mare numar de masuri protectioniste in vigoare impotriva UE. Cu toate acestea, tendinta generala este aceea de scadere a numarului acestor masuri (avand in vedere faptul ca in anul 2005 existau nu mai putin de 39 de masuri).

Importanta relatiilor comerciale internationale intre statele membre UE si SUA este cu atat mai mare cu cat aceasta din urma este una dintre jucatoarele principale pe piata comertului extern, astfel cum poate fi observat si in tabelul urmator. Tabel 3.1.1. Principalii actori in comertul extern UE

Remarcam pozitia SUA in clasamentul prezentat; valoarea exporturilor a crescut semnificativ de la 606 miliarde de euro in anul 1997 la 848 miliarde de euro in 2007; valoarea importurilor a crescut in acelasi ritm, ducand la un bilant al comertului de -624 miliarde de euro in anul 2007.

Aceeasi situatie poate fi observata si in graficul de mai jos, care prezinta principalii jucatori in comertul international in anul 2007, in miliarde de euro.

Grafic 3.1.2. Principalii actori ai comertului international in anul 2007

In anul 2013, SUA a initiat 2 noi investigatii si in cadrul uneia dintre cele doua s-a concluzionat ca importurile din UE nu provoaca daune industriei domestice a SUA; prin urmare cazul – in ceea ce priveste U E – a fost inchis.

In februarie 2012, SUA si UE au ajuns la o intelegere pentru a solutiona disputele OMC de “reducere la zero”. Cu toate acestea, in anul 2013, implementarea acestui program de solutionare a disputei de catre US nu a fost nicidecum satisfacator; ca urmare a concluziilor investigatiilor de dumping, SUA a a facut apel la masuri de ‘reducere la zero’ in 50% din cazurile de revizuire a exportatorilor UE.

3.1.2. Principalele cazuri de dumping

“Reducerea la zero”: Implementarea noii metodologii a SUA

Timp de mai multi ani, metoda reducerii la zero s-a dovedit a fi cea mai importanta si dificil de solutionat problema de antidumping in legatura cu SUA. S-a retinut ca reducerea la zero este o practica prin care tranzactiile care nu fac obiectul unui dumping sa fie ignorate in calcularea marjelor de dumping, de cele mai multe ori rezultand taxe “umflate” in mod artificial.

UE a sesizat aceasta practica in cadrul celor doua cazuri de solutionare a disputelor OMC si, desi deciziile OMC au fost favorabile UE in ambele situatii, SUA a intarziat in respectarea acestor decizii.

La data de 6 februarie 2012, SUA si UE au ajuns la o intelegere pentru a solutiona disputele reducerii la zero. SUA a eliminat practica reducerii la zero in noile investigatii in anul 2007, ca parte a acestei intelegeri. Tot ca parte a intelegerii, SUA a publicat o noua metodologie de calcul a marjelor in revizuiri la data de 14 februarie 2012; noua metodologie ar trebui aplicata tuturor revizuirilor pentru care rezultatele preliminare au fost emise dupa 16 aprilie 2012. Sub noua metodologie, autoritatea USDOC va calcula marjele de dumping in cazul revizuirilor in mod normal, prin folosirea comparatiilor medie cu medie, cu compensarea comparatiilor care nu fac obiectul unor masuri de dumping si inlaturand astfel reducerea la zero. Astfel, USDOC nu va mai putea sa mizeze pe marjele reduse la zero pentru a justifica concluziile ca practicile de dumping vor continua sau vor reaparea.

Cu toate acestea, noua metodologie acorda SUA posibilitatea de a utiliza ocazional o metoda diferita de comparatie cu metoda medie la medie “implicita” (in cazul in care este identificata o practica vizata de dumping), in prezent petitionarii US solicita USDOC sa realizeze descoperirile vizate de dumping in revizuiri administrative, astfel incat metoda reducerii la zero sa poata fi aplicata din nou in aceste situatii.

Din nefericire, revizuirile inaintate de USDOC pe parcursul primilor doi ani care au urmat dupa intelegerea dintre SUA si UE indica faptul ca situatiile in care SUA a facut apel la exceptiile practicilor vizate de dumping sunt foarte frecvente (au fost utilizate in 7 din 14 revizuiri dupa februarie 2012).

Noua metodologie utilizata de USDOC pentru cazurile vizate de dumping este incercarea de stabilire diferentiala a preturilor, adoptata in martie 2013. Este cat se poate de limpede faptul ca aceasta metodologie a permis USDOC sa continue sa isi foloseasca metoda de reducere la zero in mod sistematic.

Cazul hartiei termice usoare din Germania: Utilizarea de fapte negative disponibile

La data de 11 decembrie 2012, USDOC a impus o taxa preliminara anti-dumping in valoare de 75,36% asupra importurilor de la Koehler G in cadrul celei de-a treia revizuiri administrative, pe baza faptelor negative disponibile. Taxa anti-dumping initiala, impusa in anul 2008, a fost in valoare de 6,5% si s-a fundamentat pe un sir de prejudicii constatate. La data de 26 decemrbie 2013, concluziile preliminare a celei de-a patra revizuiri au fost publicate, certificand o taxa anti-dumping in valoare de 0% pentru Koehler. Utilizarea faptelor negative disponibile si concluzia referitoare a existenta unui sir de prejudicii in cadrul celei de-a treia revizuiri a ridicat mai multe preocupari. Comisia tine legatura cu compania, analizand posibile masuri de actiune ulterioara.

Finalizarea investigatiilor anti-dumping: Cazul gumei xantan din Austria si China

In anul 2012, o singura noua investigatie a fost deschisa de catre SUA in legatura cu UE referitor la importurile de guma xantan din Austria si China. Taxele anti-duming preliminare au fost propuse la data de 9 ianuarie 2013. USDOC a hotarat ca importurile din Austria se comercializeaza in Statele Unite la un pret mai mic decat valoarea justa. Cu toate acestea, la data de 21 iunie 2013, autoritatea USITC a hotarat ca industria domestica a SUA nu este nici prejudiciata material, nici amenintata cu prejudicii materiale din pricina importurilor gumei xantan din Austria. Prin urmare, procedurile impotriva Austriei s-au incheiat. Procedurile referitoare la importuri din China s-au continuat, intrucat s-a hotarat ca aceste importuri reprezinta o amenintare pasibile de a provoca prejudicii materiale industriei domestice.

Demararea a doua investigatii anti-dumping: GOES si NOES

SUA a initiat doua noi anchete anti-dumping referitoare la otelul destinat folosirii in productia de utilaje agricole electrice (GOES) si la otelul destinat folosirii in productia de utilaje electrice generale (NOES). Comisia urmareste in prezent dezvoltarea ambelor investigatii.

Cazul GOES a fost demarat la data de 10 octombrie 2013 referitor la importurile din 7 state inclusiv Cehia, Germania si Polinia. O ancheta paralela referitoare la masuri compensatorii a fost de asemenea demarata, insa aceasta nu vizeaza niciun stat membru UE.

La data de 26 noiembrie USTIC s-a decis asupra prejudiciilor preliminare si a hotarat ca exista indicii care confirma prejudicierea industriei domestice a SUA din cauza importurilor din statele vizate de ancheta.

Ancheta NOES a fost demarata la data de 7 noiembrie 2013 referitoare la importurile din 6 state, inclusiv Germania si Suedia. O ancheta paralela referitoare la masuri compensatorii a fost demarata de asemenea, insa nici aceasta nu priveste niciun stat membru UE.

La data de 6 decembrie, USTIC a emis decizia sa privind prejudiciile preliminare si a concluzionat ca exista indicii privind prejudicierea materiala a industriei domestice a SUA din pricina importurilor din statele vizate de ancheta.

3.2. China

3.2.1. Tendinte generale

Folosirea activa a masurilor de protectie comerciala impotriva importurilor din UE a continuat si in anul 2013. Ca urmare a dublarii numarului de petitii in anul 2012 comparativ cu anul 2011, China a demarat in anul 2013 a celasi numar de petitii referitoare la cazuri ce vizeaza exporturile UE ca si in anul 2012, respectiv 3 noi anchete anti-dumping si 1 noua investigatie anti-subventie.

In paralel, in anul 2013 numarul masurilor definitive impuse asupra exporturilor UE au crescut de asemenea, China impunand 3 noi masuri anti-dumping definitive si 1 masura anti-dumping provizorie. Aceste masuri au majorat numarul taxelor definitive ale Chinei impotriva exporturilor UE la 17 astfel de masuri anti-dumping (plus o masura anti-dumping provizorie) si 1 masura compensatorie, ceea ce plaseaza China pe locul doi in topul statelor ce au intreprins masuri protectioniste impotriva importurilor UE, in privinta numarului acestor masuri.

Tabelul urmator prezinta evolutia comertului international al Chinei in perioada anilor 2006-2007, cu accent pe ritmul de crestere.

Remarcam un ritm de crestere cu 15,1% in cazul Chinei in anul 2007 fata de anul 2006.

Tabel 3.1.3. Ritmul de crestere al importurilor si exporturilor in perioada 2006-2007

Pentru o mai buna vizualizare, graficul urmator prezinta ritmul de crestere al importurilor si exporturilor din anul 2007, raportat la anul 2006; remarcam din nou cresterea exponentiala in cazul Chinei.

Grafic 3.1.4. Ritmul de crestere al importurilor si exporturilor (2007 fata de 2006)

China a inceput utilizarea in mod activ a masurilor protectioniste impotriva exporturilor UE in anul 2008. In plus fata de cresterea numarului de taxe definitive si a procedurilor in lucru, este important de mentionat faptul ca China nu a incheiat niciodata niciun fel de procedura de aparare comerciala demarata impotriva exporturilor UE, astfel ca toate noile proceduri au condus la impunerea taxelor definitive, cu exceptia unei singure situatii, in anul 2014, in care plangerea a fost retrasa.

Din nefericire, practica situatiilor ‘in oglinda’ initiate in replica, ca represalii impotriva cazurilor lansate de UE impotriva exporturilor Chinei, a fost reiterata si in rapoartele anterioare ale UE.

3.2.2. Principalele cazuri de dumping

In anul 2013, China a demarat doi noua anchete anti-dumping in industria otelului (anumite categorii de tevi si tuburi fara sudura de aliaj de otel) si in industria chimica (percloretilena sau tetracloretilena – PCE) si o ancheta combinata, de anti-dumping si anti-subventie impotriva importurilor de vinuri din UE. Masuri definitive anti-dumping au fost impuse asupra a 3 produse, respectiv etilen glicol monobutil eter (EBMEG), toluidina si toluen diisocianat (TDI). China a impus de asemenea o taxa anti-dumping provizorie asupra importurilor anumitor tuburi si tevi nesudate din aliaj de otel.

Cazul importurilor de vinuri

Acesta este a treia procedura anti-dumping demarata impotriva UE si a doua procedura anti-dumping si reparatorie initiata de China dupa procedurile referitoare la polisilicon (a se vedea mai jos).

Investigatiile au fost initiate formal la data de 1 iulie 2013. Interesele economice afectate de aceasta investigatie au fost substantiale, constand in exporturi de vinuri din UE catre China in valoare de peste 760 milioane de euro in anul 2012, valoare care a crescut si mai mult in anul 2013. Majoritatea covarsitoare a exporturilor in anul 2012 au provenit din Franta, urmata de Spania si Italia, urmate de cote mai mici detinute de alte state membre UE.

Referitor la asa-numitele programe de subventie, procedura vizeaza 12 programe UE care intra sub incidenta politicii agricole comune (CAP) si alte 3 programe de subventie administrate de statele membre UE (Franta, Spania si Germania).

Comisia si statele membre au cooperat cu ancheta; aceasta investigatie a fost fara precedent in privinta numarului de exportatori vizati, respectiv peste 5.300 de exportatori UE care au cooperat cu ancheta.

In ceea ce priveste continututl asa-numitelor programe de subventie, Comisia si statele membre au depus dovezi care contesta compensarea acestor masuri, care sunt in intregime in concordanta cu OMC. In special, un numar dintre aceste asa-numite programe de subventie nu mai sunt in vigoare de cativa ani, sau nu se leaga de produsele vizate ori de producatorii acestora (respectiv de vin sau de producatorii de vin), insa sunt legate de producatorii de intrare (de exemplu, agricultorii care cultiva struguri) ori nu sunt specifice, ci sunt in general aplicabile intregului sector al agriculturii (de exemplu, dezastre naturale).

O serie de articole de presa provenind atat din UE, cat si din China vorbesc in mod explicit despre motivul represaliilor din spatele acestui caz. Procedurile combinate care vizeaza vinul au fost initiate in acelasi timp ca si impunerea unor masuri provizorii asupra importurilor de panouri solare din China in UE. Exista de asemenea indicii care arata ca procedura vizeaza in mod special acele state membre UE despre care presa relateaza ca au sprijinit cazului panourilor solare.

In acest context, cazul a facut obiectul dezbaterilor la cel mai inalt nivel politic si s-a ajuns la o intelegere intre China si UE la finele lunii iulie a anului 2013: atata timp cat va exista un dialog de afaceri pentru a explora posibile solutii amicale, China nu va impune masuri provizorii.

Ca urmare a acestei intelegeri, asociatiile de vin din UE si China au stabilit un astfel de dialog de afaceri iar prima intrunire a avut loc la mijlocului lunii noiembrie 2013 in China. Aceste discutii au condus la o intelegere intre asociatiile respective, la data de 21 martie 2014, urmata de retragerea plangerii de catre industria de vin din China si incheierea ulterioara a ambelor proceduri anti-dumping si masuri reparatorii de catre autoritatile de stat chineze, la data de 24 martie 2014.

Intelegerea dintre asociatii prevede o varietate de masuri de asistenta tehnica si activitati de cooperare care implica atat industria UE, cat si pe cea chineza pe o perioada de doi ani. Aceste activitati vor fi efectuate prin intermediul unei game variate de mijloace, inclusiv vizite de studiu, seminarii, training-uri si altele asemenea.

Pana la solutionarea formala a cazului de catre autoritatile chineze, atat industria UE cat si Comisia au adus argumente substantiale si statistici care demonstreaza ca plangerea inaintata de industria chineza a fost in mod cert nefondata si ca impunerea unor masuri nu ar fi fost justificata de legislatia OMC. Intelegerea la care au ajuns industriile confirma acest lucru si in mod cert desfiinteaza fundamentul acuzatiilor incluse in plangerea care a dus la intierea acestei proceduri.

Cazul polisiliconului

Aceasta procedura anti-dumping si anti-subventie a fost initiata de catre China in luna noiembrie a anului 2012, ca urmare a unei proceduri initiate cu cateva luni inainte, impotriva importurilor aceluiasi produs din SUA si Coreea de Sud. In luna ianuarie 2014, au fost impuse taxe definitive asupra importurilor din SUA (cu valori intre 53,3% si 57% taxa reziduala anti-dumping si 2,1% taxa compensatorie) iar Coreea de Sud (cu valori intre 2,4% si 48,7% taxa anti-dumping).

Demararea acestui caz a fost legat in mare masura de initierea de catre UE a procedurilor vizand importurile de panouri solare din China. In urma concluziei in cazul panourilor solare – care s-a finalizat cu o impunere a majorarii de pret – au existat indicii ca si cazul polisiliconului ar putea fi similar, respectiv ar putea rezulta intr-o majorare de pret impusa pentru unicul exportator UE al produsului vizat ramas pe piata.

La data de 24 ianuarie 2014, autoritatile chineze au emis o hotarare preliminara identificand o marja de dumping de 21,8% si o marja de subventie de 10,7% pentru exportatorii UE insa a decis sa nu aplice taxe preliminare pentru a permite negocierile pentru marirea pretului. Aceste negocieri au fost purtate intre marii exportatori UE si autoritatile chineze si au condus la un acord de majorare semnat la data de 14 martie 2014.

Comisia a urmat indeaproape procesul cu exportatorii UE vizati si autoritatile chineze pentru a facilita ajungerea la un rezultat satisfacator.

In acelasi timp, Comisia a inaintat contestatii detaliate referitoare la subventiile preliminare si hotararile de dumping, prin care se arata viciile concluziilor preliminare si isi va continua activitatea ca urmare a acestei proceduri in lumina termenului limita de a impune masuri definitive, la data de 1 mai 2014.

Cazul anumitori categorii de tuburi si tevi nesudate din aliaj de otel

China a initiat aceasta masura anti-dumping impotriva importurilor anumitor tuburi nesudate si tevi din SUA, E si Japonia la data de 10 mai 2013. Interesul economic pare a fi in jur de cca. 30 de milioane de euro, insa suma exacta a acestuia depinde de definitia finala a sferei de actiune.

China a impus taxele anti-dumping la data de 17 decembrie 2013, taxa reziduala pentru exporturile UE fiind variabila intre 11,8% si 44,2% , pentru exporturile SUA – 9,2% – 39% si pentru exporturile din Japonia – 36,6%.

Analiza initiala ilustreaza faptul ca exista cateva probleme care vizeaza calcularea marjei de dumping. In plus, prejudiciul si analiza de cauzalitate trebuie sa fie de asemenea evaluate si estimate in lumina aplicabilitatii regulilor OMC. Comisia va continua sa fie implicata in investigatie si va sprijini exportatorii UE vizati.

3.3. India

India este un stat hiper-activ in privinta utilizarii instrumentelor de protectie comerciala. In anul 2013, India a initiat 7 noi investigatii, dintre care 4 masuri anti – dumping si 3 investigatii de salvgardare.

La finele anului 2013, India a avut 19 masuri in vigoare si este, in consecinta, cea mai activa tara in privinta masurilor de protectionism comercial adoptate impotriva UE. In ceea ce proveste salvgardarea, se pare ca India are tendinta de a utiliza instrumentul in cazuri in care cresterea impozitelor se datoreaza numai unei surse, ceea ce sugereaza ca uzul unui instrument de protectie comerciala specific unei anumite tari ar fi mai adecvat. Comisia va continua sa insiste asupra faptului ca instrumentul de salvgardare ar trebui utilizat numai in situatii exceptionale si numai atunci cand criteriile cele mai riguroase ale OMC nu sunt indeplinite.

Investigatia privind masura de salvgardare care vizeaza tuburi si tezi nesudate a fost initiata in anul 2013 si a avut defecte semnificative pe care Comisia, in coordonare cu industria, le-a ridicat prin cereri in scris si pe parcursul a doua audieri verbale.

In special, au existat doua inconsistente importante in plangerea adresata, ceea ce a facut ca baza initierii cazului sa fie din start indoielnica. Analiza ulterioara a demonstrat ca prejudiciile industriei domestice, daca au existat, s-au datorat constructiilor in exces si unei importante scaderi a cererii. Comisia continua monitorizarea acestui caz.

In multe alte situatii care implica India, interesul economic al UE este mai degraba scazut iar industria UE nu coopereaza in investigatii. Cu toate acestea, in cazul in care analiza indica probleme sistemice importante, Comisia intervine in ciuda acestui lucru.

In ceea ce priveste nitritul de sodiu, in perioada in care revizuirea masurii anti-dumping era in lucru, a fost initiata o masura de salvgardare. Din nou, problema industriei domestice pare a fi supracapacitatea. Mai mult, Comisia contesta puternic faptul ca exporturile UE ar putea face obiectul unui dublu remediu in cazul in care masurile de salvgardare definitive ar fi impuse.

Cazul care vizeaza cauciucul sintetic PX-13 este similar. Si aici a fost initiata o investigatie de salvargdare peste o masura anti-dumping deja in vigoare.

Comisia continua sa monitorizeze cu atentie aceste cazuri.

3.4. Turcia

Turcia ramane un utilizator foarte activ a instrumentelor de protectie comerciala, inclusiv masuri impotriva UE. O noua investigatie de salvgardare si una de anti-dumping au fost initiate in anul 2013, la care se adauga 2 investigatii incheiate cu impunerea de masuri si 3 investigatii de salvgardare au fost deschise in scopul de a prelungi masurile pentru a doua oara.

Una dintre aceste investigatii a fost incheiata intr-o perioada de timp incredibil de scurta, in doar 2 luni, rezultand in prelungirea masurilor. Turcia a continuat aproape sistematic sa isi prelungeasca masurile de salvgardare existente dincolo de perioada initiala de aplicabilitate.

In decembrie 2013, o noua investigatie anti-dumping a fost deschisa vizand importurile de parchet laminat din Germania. Comisia urmareste indeaproape investigatia si pastreaza legatura cu industria respectiva.

Doua investigatii anti-dumping au fost incheiate (ambele fusesera initiate in 2012). Acestea au fost primele cazuri anti-dumping demarate de Turcia impotriva UE sau a statelor sale membre in ultimii ani.

Pana in prezent, Turcia a utilizat intr-adevar instrumentul de salvgardare. Din nefericire, in ambele cazuri, Turcia a decis impunerea de masuri. Investigatia anti-dumping care viza importurile de sticla din Romania in Turcia. Comisia a pregatit o contestatie si a participat la o audiere publica. Principalele probleme identificate au fost legate de respectarea intocmai a drepturilor apararii.

In faza initierii, informatia cuprinsa in plangerea non-confidentiala nu a fost suficienta iar cele cateva elemente cuprinse au demonstrat in fapt o imbunatatire a situatiei industriei, nicidecum prejudicierea sa.

In faza definitiva, informatiile divulgate au fost din nou insuficiente, ceea ce a facut din nou foarte dificil de inteles daca comentariile initiale au fost sau nu luate in considerare si ridica intrebari referitor la modalitatea de calcul.

Comisia a inaintat ingrijorarile sale cu privire la autoritatile turcesti. Taxa definitiva a fost in mod significativ redusa decat cea provizorie (16% pentru compania co-operatoare in loc de 41% in stadiul provizoriu), ceea ce indica faptul ca intr-adevar comentariile au fost luate in consideratie si regula taxei mai favorabile a fost aplicata.

Investigatia care viza boilerele din Italia a fost de asemenea incheiata cu impunerea unor masuri. Comisia a fost foarte activ implicata in caz si a efectuat o serie de interventii orale si scrise in timpul investigatiei.

Principalele preocupari au fost legate de calcularea marjei de dumping – taxele pareau a fi calculate pe baza unor marje de dumping ‘umflate’ artificial datorita unor vanzari din interiorul companiei, intre entitatea de productie si cea de vanzare.

Comentariile Comisiei au fost luate in considerare in cazul unui exportator italian, insa nu si pentru celalalt. Din nefericire, concluziile definitive au confirmat aceasta discrepanta. Cu toate acestea, Turcia nu a aplicat regula taxei mai favorabile si in aceasta investigatie.

Concluzii

Practicarea unor preturi excesive reprezinta acea situatie in care cel care abuzeaza de pozitia sa dominanta solicita clientilor sai (chiar fara sa impuna) preturi de vanzare ce depasesc cu mult costurile efective, plus un profit rezonabil. Aprecierea ca un pret este excesiv se face prin comparatie intre pretul ridicat si un pret format din costul de productie plus un profit rezonabil.

Prezenta lucrare isi facuse un scop din abordarea subiectului de dumping si isi propusese prezentarea unor situatii concrete in care tocmai masurile anti-dumping pot conduce la abuzuri.

O societate comerciala practica dumpingul daca exporta un produs la un pret mai mic decat valoarea sa normala. Valoarea normala a unui produs este considerata a fi pretul produsului atunci cand este vandut pe piata interna sau costul sau de productie.

Dupa indeplinirea conditiilor premergatoare depunerii unei sesizari de dumping, Comisia este obligata sa lanseze investigatii atunci cand primeste plangeri intemeiate de la o industrie comunitara care aduce suficiente dovezi incat sa demonstreze ca producatorii din una sau mai multe state exportatoare utilizeaza un pret de dumping pe piata UE si provoaca un prejudiciu industriei comunitare respective.

Investigatia va stabili daca este vorba despre o initiativa de dumping in statul vizat, daca exista un prejudici material care a fost suportat de industria comunitara respectiva, daca exista o legatura de cauzalitate intre practicarea pretului de dumping si producerea prejudiciului respectiv, daca ar fi in interesul economic al UE sa impuna masuri (care sunt, de regula, in forma unei taxe anti-dumping).

Masurile anti-dumping sunt aplicate de regula sub forma unor taxe in scopul de a contracara efectele daunatoare ale importurilor care fac obiectul dumpingului si pentru a restabili concurenta loiala.

Activitatea de protectie comerciala fata de UE sau fata de statele membre UE a crescut din nou in anul 2013, in care nu doar numarul total de masuri in vigoare a crescut in mod semnificativ fata de anul precedent, ci si importanta si complexitatea problemelor existente.

Turcia ramane un utilizator foarte activ a instrumentelor de protectie comerciala, inclusiv masuri impotriva UE. O noua investigatie de salvgardare si una de anti-dumping au fost initiate in anul 2013, la care se adauga 2 investigatii incheiate cu impunerea de masuri si 3 investigatii de salvgardare au fost deschise in scopul de a prelungi masurile pentru a doua oara.

In anul 2013, China a demarat doi noua anchete anti-dumping in industria otelului (anumite categorii de tevi si tuburi fara sudura de aliaj de otel) si in industria chimica (percloretilena sau tetracloretilena – PCE) si o ancheta combinata, de anti-dumping si anti-subventie impotriva importurilor de vinuri din UE. Masuri definitive anti-dumping au fost impuse asupra a 3 produse, respectiv etilen glicol monobutil eter (EBMEG), toluidina si toluen diisocianat (TDI). China a impus de asemenea o taxa anti-dumping provizorie asupra importurilor anumitor tuburi si tevi nesudate din aliaj de otel.

India este un stat hiper-activ in privinta utilizarii instrumentelor de protectie comerciala. In anul 2013, India a initiat 7 noi investigatii, dintre care 4 masuri anti – dumping si 3 investigatii de salvgardare.

Au fost depuse eforturi si au fost utilizate resurse cu scopul de a se asigura o aplicare corecta a normelor si cel mai bun rezultat posibil pentru exportatorii din UE. Ca urmare, au existat realizarile prezentate mai sus.

Cu toate acestea, o serie de probleme continua sa existe si din acest motiv este necesara supravegherea activitatilor de protectie comerciala viitoare ale statelor terte si interventia in mod activ, atunci cand se impune.

UE aplica normele aplicabile utilizarii instrumentelor de protectie comerciala intr-un mod foarte strict si transparent si se asteapta ca si celelalte state sa procedeze la fel.

In acest scop, unul dintre obiectivele majore ale Comisiei Europene este acela de a asigura accesul deplin si echitabil pe piata in statele terte. Combaterea masurilor de protectie comerciala nejustificata este in mod cert parte a acestui obiectiv.

Apreciem ca fiind atins obiectivul urmarit prin redactarea prezentei lucrari – anume reiterarea importantei pe care o au masurile anti-dumping si, pe un plan secund – atragerea atentiei asupra situatiilor in care tocmai proceduri anti-dumping se pot transforma in potentiale abuzuri indreptate impotriva concurentilor mai puternici intr-o piata din industria domestica.

Bibliografie

Ahearn, R. J.; “Rising Economic Powers and the Global Economy: Trends and Issues for Congress”, Congressional Research Service, CRS Report for Congress, Washington D. C., 2011;

Albu, C.; Cartas, M. (coord.); “Conjunctura economiei mondiale – 2012”, Academia Română, INCE, IEM, București, 2012;

Bhagwati, J.; Sutherland, P.; “The Doha Round: Setting a Deadline, Defining a Final Deal”, High Level Trade Experts Group, Interim Report, 2011;

Comisia Europeana; “Raport al Comisiei catre Consiliu si Parlamentul European – cel de-al 32-lea raport al Comisiei catre Consiliu si Parlamentul European privind activitatile anti-dumping, anti-subventii si de salvgardare la nivelul UE”, Bruxelles, 2015;

Comisia Europeana; “Raportul Comisiei catre Parlamentul European – al 11-lea raport”, prezentare generala a masurilor de protectie comerciala luate de tarile terte impotriva Uniunii Europene pentru anul 2013, Bruxelles, 2014;

Comisia Europeana; Decizia Comisiei nr. 1889/98/ECSC din 3 septembrie 1998;

Comisia Europeana; Decizia nr. 2277/96/ECSC din 28 noiembrie 1996 cu modificările ulterioare;

Comisia Europeana; “Trade as a Driver of Prosperity”, Commission Staff Working Document, Accompanying Document to the Communication from the Commission to the European Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee ot the Regions: “Trade, Growth and World Affairs. Trade Policy as a Core Component of the EU’s 2020 Strategy”, Brussels, 2010;

Comisia Europeana; “European Economic Forecast” – Spring 2012, European Economy, nr. 1/2012;

Consiliul European; Regulamentul Consiliului (EC) nr. 461/2004 din 8 martie 2004;

Consiliul European; Regulamentul Consiliului (EC) nr. 427/2003 din 3 martie 2003;

Consiliul European; Regulamentul (EC) Consiliului nr. 963/2002 din 3 iunie 2002 cu modificările ulterioare;

Consiliul European; Regulamentul Consiliului (EC) nr. 1310/2002 din 19 iulie 2002;

Consiliul European; Regulamentul Consiliului (EC) nr. 1973/2002 din 5 noiembrie 2002;

Consiliul European; Regulamentul Consiliului (EC) nr. 2026/97 din 6 octombrie 1997, cu modificările ulterioare;

Consiliul European; Regulamentul Consiliului (EC) nr. 384/1996 din 22 decembrie 1995, cu modificările ulterioare;

Consiliul European; Regulamentul Consiliului (EC) nr. 3285/1994 din 22 decembrie 1994;

Consiliul European; Regulamentul (EC) nr. 519/94 din 7 martie 1994;

Consiliul European; Regulamentul (EC) nr. 520/94 din 7 martie 1994;

Dadush, U.; Ali, Sh.; “The Transformation of World Trade”, Policy Outlook, Carnegie Endowment for International Peace, Washington, D.C., 2010;

Dadush, U.; Shaw, W.; “Juggernaut: How Emerging Markets Are Reshaping Globalization”, Carnegie Endowment for International Peace, Washington, D.C., 2011;

Dumitrescu, S.;Bal, A.; “Economie mondiala”, Editura Economica, Bucuresti, 2002;

Eurostat;“Europe in figures – Eurostat yearbook – External Trade”, 2009;

Evenett, S.; Débâcle, J.; “The 11th GTA Report on Protectionism”, CEPR, London, 2012;

Freund, C.; “The Trade Response to Global Downturns: Historical Evidence”, Policy Research Working Paper 5015, Development Research Group, The World Bank, Washington D.C., 2009;

Ghibuțiu, Agnes (coord.), Albu, C., Bonciu, F.; “Tendințe în evoluția protecționismului comercial pe plan global. Factori cauzali, forme de manifestare și implicații”, studiu, Academia Română, INCE, IEM, București, 2011;

Ghibuțiu, A.; “Sfârșitul mitului “protecționismului moderat?”, Tribuna economică, nr. 29 / 2012, București, 2012.

Kose, M. A.; Prasad, E., S.; “Emerging Markets: Resilience and Growth Amid Global Turmoil”, Brookings Institution, Washington D. C., 2010;

Krueger, A. O.; “International Trade and the New World Order”, keynote address given at the Eurobank EFG Conference on “International Trade Trends and Perspectives: The Challenges Ahead”, Athens, 2008,

Milberg, W.; Winkler, W. D.; “Trade Crisis and Recovery: Restructuring of Global Value Chains”, Policy Research Working Paper 5294, The World Bank, Washington D.C., 2010;

Miron, D.; “Comert international”, Editura ASE, Bucuresti, 2003;

Miron, D.; “Politici comerciale”, Editura Luceafarul, Bucuresti, 2006;

OECD; “What is the Economic Outlook for OECD Countries?” An Interim Assessment, Paris, 29 March 2012;

OECD; “Economic Outlook”, Volume 2012/1, May, Paris, 2012;

Oehler-Șincai, I. M. (coord.); Ghibuțiu, A.; Pencea, S.; Lianu, C.; “Piețe potențiale extracomunitare pentru firmele românești – Brazilia, Rusia, India, China (BRIC)”, Editura Tribuna Economică, București, 2011;

Organizatia Mondiala a Comertului; “Agreement on implementation of article VI of the General Agreement on Tarrifs and Trade (GATT)”, 1994;

Uniunea Europeana; Directia Generala de Comert, “IAC – Ghidul exportatorului: Instrumente de aparare comerciala, anti-dumping, antisubventie si masuri de salvgardare”, Bruxelles, 2010.