Presa Tabloidelor din Romania

INTRODUCERE

In ultimii ani, febra tabloidizarii a cuprins intreg mapamondul. Ziare cu nume sonore pe piata preseiau trecut de la formatul "mare" ("broadsheet") la cel compact ("tabloid").
Motivele? Este mai usor de manevrat, mai vandabil si satisface nevoia de informatii a tuturor consumatorilor.Preferinta pentru formatul tabloid a devenit din ce in ce mai cautata, standardizata am putea spune, in toata lumea. De fapt, ziarul "cearsaf", asa cum il stie toata lumea, este pe cale de disparitie, ceea ce da bataie de cap multor trusturi media care nu stiu in ce directie s-o apuce. Conform unui studiu realizat in Marea Britanie, cititorul de azi este in cautarea unor stiri senzationale, dar si a unui ziar usor de "digerat", rol pe care-l are un tabloid. In Anglia, de exemplu, imboldul spre formatul tabloid a inceput din 2003, o data cu The Independent, un ziar national serios care a trecut de la formatul "broadsheet" la cel "compact". Rezultatul a fost unul neasteptat. Circulatia ziarului, care scazuse in 1990 la aproape jumate, a crescut cu 20% dupa trecerea la formatul tabloid. Ziarul London Times, cu un trecut de 216 ani, a urmat modelul publicatiei The Independent, ca mai tarziu cotidiane internationale sa urmeze aceeasi filozofie.
ROCADA. In jur de 50 de ziare, unele chiar din tari precum Malaiezia si Bulgaria, si-au anuntat rocada la formatul tabloid sau cel putin intentia de a o face. In Statele Unite, prima publicatie care a indraznit sa faca trecerea de la formatul traditional la cel tabloid a fost San Francisco Examiner, in timp ce ziarul britanic London’s Guardian a trecut la asa-numitul format "Berliner", mai mic decat "cearsaful" si mai mare decat tabloidul.
i acesta este doar inceputul. Un val similar de schimbari de "look" va trece si peste ziare de top din SUA. "In zece ani abia daca vom mai gasi pe piata un ziar in format mare", declara Van Gaal, coordonator european la INMA (International Newspaper marketing Association).

ARGUMENTE. Motivele noului trend de editii compacte sunt variate. E clar ca declinul circulatiei ziarelor din ultimii ani i-a facut pe editori sa se gandeasca la o formula mult mai prietenoasa pentru cititorii lor. In formatul actual, tabloidul este mai usor de manevrat, mai ales in mijloacele de transport in comun, iar, in acest fel, s-a dovedit mai vandabil. O alta explicatie a amplorii pe care a capatat-o acest fenomen ar putea fi dorinta trusturilor de presa de a satisface nevoia de informatii a tuturor tipurilor de consumatori de presa scrisa. NEGATIVISM. "Cred ca este o inovatie binevenita intr-o piata care schiopateaza. Am asistat la o crestere a circulatiei ziarelor intr-o piata care era in declin. S-a dovedit a fi o treaba buna. Un produs mai bun in fata consumatorilor", zice Adrian Pike, directorul trustului de presa Starcom.
Alt motiv pentru care cititorii prefera tabloidele nu este numai faptul ca sunt manevrabile. O data cu trecerea la formatul tabloid, ziarele sunt nevoite sa intreprinda si schimbari de continut editorial.De exemplu, stirile trebuie sa fie mult mai concise si mai scurte pentru a se incadra in acest format.
Desi tabloidele sunt mai moderne si mai digerabile, este putin probabil ca pe termen lung sa si reziste, cu atat mai mult cu cat Internetul, radioul si televiziunile au castigat teren si si-au pus in mod profund amprenta pe piata presei.

I. TEORETIZAREA

PRESA IN ROMANIA

Febra tabloidelor a cuprins si Romania. In prezent, exista cateva publicatii care au trecut de la formatul "mare" ("broadsheet") la cel tabloid. Cotidianul, Jurnalul National, Gardianul au optat pentru aceasta formula, fara insa a deveni ziare de scandal, asa cum sunt percepute majoritatea tabloidelor. In schimb, Libertatea, Atac la persoana sau Ziarul sunt publicatii care se axeaza pe atragerea cititorilor prin titluri "explozive", fapt ce creeaza si o latura negativa a tabloidizarii presei scrise in privinta continutului editorial, care devine mai putin consistent, fara analize si interpretari.
Jurnalismul de senzație a început sa se dezvolte la sfârșitul secolului al XIX-lea, numele de yellow journalism fiind dat de un personaj de benzi desenate din publicația lui J. Pulitzer New York World, numit Yellow Kid, personaj care obișnuia să ia în derâdere evenimentele cotidiene. În aceasta perioada fotografiile, caricaturile și desenele începeau să însoțească relatările despre violență, sex și crime. Tot atunci, în relația cu politica și cu politicienii, ziariștii au început să descopere că presa poate fi folosită ca armă împotriva puterii. „Astfel, la sfârșitul secolului al XIX-lea, s-a dezvoltat, în special în presa săptămânală, dimensiunea de muckraking (scormonitori în mizerii) a mass media, oamenii de presă căutând cu predilecție informațiile defăimătoare legate de abuzurile puterii financiare și politice, investigațiile și dezvăluirile mergând până la indecență și agresivitate. O asemenea presă a dobândit însă imediat dimensiuni populare nemaiîntâlnite. Fiind întemeiate cu preponderență în New York, unde populația urbană, alfabetizată, era implicată în modernizarea și industrializarea intensă a Americii, aceste publicații au devenit în scurt timp stimulentele centrale ale unui public de masă tot mai bine definit. O terminologie simplă, descriptivismul și caracterul vizusuccese de piață, publicația lui Pulitzer aducând la sfârșitul secolului al XIX-lea venituri anuale de un milion de dolari”². Tot în Dicționarul Explicativ al Limbii Române, găsim informația definită ca o „comunicare, veste, știre care pune pe cineva la curent cu o situație”. Așadar, ce este știre și ce nu? Ce merită publicat și ce nu? Sunt întrebarile care ar trebui să stea la baza oricărei producții jurnalistice. Pentru oferirea unor texte jurnalistice de calitate, ziariștii ar trebui să cunoască valoarea de informație a evenimentelor, faptelor, întâmplărilor. Conform clasificării pe care o face David Randall știrilor de presă scrisă, pe o scală, cea mai mică valoare o au știrile despre ceea ce se spune, respectiv articolele despre conflicte de idei sau despre idei noi. Cei care în mod obișnuit lansează către presă astfel de informații sunt politicienii. Următoarele pe scala valorii de informație sunt știrile despre ceea ce se spune ăa se va întampla, cum ar fi articolele despre amenințări sau avertismente. Mai importante decât acestea sunt știrile despre ceea ce se spune că se întâmplă sau că s-a întâmplat, de exemplu texte despre descoperiri științifice, declarații, comunicate despre diverse evenimente de care jurnalistul nu a luat cunoștință în mod direct. Cea mai mare valoare, pe aceasta scală, conform lui David Randall, o au știrile despre ceea ce s-a întamplat: articole despre fapte și evenimente reale, palpabile, care pot fi dovedite. „Gradul de profesionalism al unei publicații poate fi măsurat și prin contabilizarea tipurilor de știri care apar. De regulă, neprofesionalismul se exprimă prin preponderența știrilor din primele două categorii, a articolelor despre ceea ce spun diverse personalități, în dauna informațiilor despre ceea ce se întâmplă sau s-a întamplat cu adevarat”³.

Sociologul Abraham Moles definește informația ca fiind „cantitatea de originalitate, de imprevizibil, pe care o aduce un mesaj”. În lucrarea sa Sociodinamica culturii, Abraham Moles vorbește despre tratarea informației după mai multe criterii: în funcție de originalitatea mesajului, a gradului de inteligibilitate a acestuia, a gradului de implicare a publicului și a profunzimii psihologice a informației transmise. Referitor la ultimul dintre aceste criterii, Abraham Moles crede că „cu cât informația atinge straturi mai profunde al au reprezentat garanțiile reușitei unei tentative de a cuceri muncitorii și valurile de imigranți sosiți în Statele Unite. În cele din urmă, aceste operațiuni de presă au devenit mari succese de piață, publicația lui Pulitzer aducând la sfârșitul secolului al XIX-lea venituri anuale de un milion de dolari”². Tot în Dicționarul Explicativ al Limbii Române, găsim informația definită ca o „comunicare, veste, știre care pune pe cineva la curent cu o situație”. Așadar, ce este știre și ce nu? Ce merită publicat și ce nu? Sunt întrebarile care ar trebui să stea la baza oricărei producții jurnalistice. Pentru oferirea unor texte jurnalistice de calitate, ziariștii ar trebui să cunoască valoarea de informație a evenimentelor, faptelor, întâmplărilor. Conform clasificării pe care o face David Randall știrilor de presă scrisă, pe o scală, cea mai mică valoare o au știrile despre ceea ce se spune, respectiv articolele despre conflicte de idei sau despre idei noi. Cei care în mod obișnuit lansează către presă astfel de informații sunt politicienii. Următoarele pe scala valorii de informație sunt știrile despre ceea ce se spune ăa se va întampla, cum ar fi articolele despre amenințări sau avertismente. Mai importante decât acestea sunt știrile despre ceea ce se spune că se întâmplă sau că s-a întâmplat, de exemplu texte despre descoperiri științifice, declarații, comunicate despre diverse evenimente de care jurnalistul nu a luat cunoștință în mod direct. Cea mai mare valoare, pe aceasta scală, conform lui David Randall, o au știrile despre ceea ce s-a întamplat: articole despre fapte și evenimente reale, palpabile, care pot fi dovedite. „Gradul de profesionalism al unei publicații poate fi măsurat și prin contabilizarea tipurilor de știri care apar. De regulă, neprofesionalismul se exprimă prin preponderența știrilor din primele două categorii, a articolelor despre ceea ce spun diverse personalități, în dauna informațiilor despre ceea ce se întâmplă sau s-a întamplat cu adevarat”³.

Sociologul Abraham Moles definește informația ca fiind „cantitatea de originalitate, de imprevizibil, pe care o aduce un mesaj”. În lucrarea sa Sociodinamica culturii, Abraham Moles vorbește despre tratarea informației după mai multe criterii: în funcție de originalitatea mesajului, a gradului de inteligibilitate a acestuia, a gradului de implicare a publicului și a profunzimii psihologice a informației transmise. Referitor la ultimul dintre aceste criterii, Abraham Moles crede că „cu cât informația atinge straturi mai profunde(subconștientul) ale psihicului uman, cu atât probabilitatea ca ea să fie reținută este mai mare”. Astfel, referirile la violență, sex, viață de familie ating straturile profunde ale psihicului uman. Așa se explică exploatarea acestor teme de către presa de senzație, care se adresează unui public larg, cu un nivel de instrucție mediu și sub-mediu. Acest tip de informații sunt rețete sigure pentru tiraje sau audiență mare la public. Informațiile care se referă la probleme economice, sociale, politice afectează straturile superficiale ale psihicului uman. De aceea, receptarea lor se realizează într-un grad mai mare sau mai mic, cu cât nivelul de instrucție al publicului este mai ridicat sau mai scăzut. De câțiva ani, în întreaga lume se vorbește tot mai mult despre fenomenul de tabloidizare al presei scrise, la fel ca despre goana dupa „rating” a posturilor de radio și de televiziune. Peste tot, ziarele se adaptează: paginile se micșorează, în schimb fotografiile cresc, ocupând din ce în ce mai mult spațiu, ceea ce reduce textele, explicațiile, analizele. Echipele redacționale din presa serioasă continuă să aplice standarde înalte, filtrând și verificând știrile, însa, de multe ori,, acceptă perspectivele cât mai „spectaculoase”, cât mai „de scandal”. La noi, fenomenul global al tabloidizării a întalnit o presă fragilă, abia reconstruită după căderea regimului comunist. Televiziunile private, apărute către mijlocul anilor '90 și afirmate în jumătatea a doua a deceniului, n-au avut mari șanse de rezistență împotriva „tabloidizării”, micul ecran fiind cel mai accesibil mediu, mai „de masă”, deci obligat să fie simplu și atractiv. În domeniul radiourilor, lucrurile s-e al publicului este mai ridicat sau mai scăzut. De câțiva ani, în întreaga lume se vorbește tot mai mult despre fenomenul de tabloidizare al presei scrise, la fel ca despre goana dupa „rating” a posturilor de radio și de televiziune. Peste tot, ziarele se adaptează: paginile se micșorează, în schimb fotografiile cresc, ocupând din ce în ce mai mult spațiu, ceea ce reduce textele, explicațiile, analizele. Echipele redacționale din presa serioasă continuă să aplice standarde înalte, filtrând și verificând știrile, însa, de multe ori,, acceptă perspectivele cât mai „spectaculoase”, cât mai „de scandal”. La noi, fenomenul global al tabloidizării a întalnit o presă fragilă, abia reconstruită după căderea regimului comunist. Televiziunile private, apărute către mijlocul anilor '90 și afirmate în jumătatea a doua a deceniului, n-au avut mari șanse de rezistență împotriva „tabloidizării”, micul ecran fiind cel mai accesibil mediu, mai „de masă”, deci obligat să fie simplu și atractiv. În domeniul radiourilor, lucrurile s-au rezolvat rapid și fără nuanțe: ca să ai audiență cu costuri cât mai mici, renunți la producția proprie și difuzezi muzică, presarată cu știri preluate din ziare și agenții. În competiție cu televiziunile și cu informația furnizată prin Internet au rămas ziarele, care se străduie și ele să fie cât mai stridente: „dezvăluiri”, picanterii, scandal în fiecare zi.

Măsurătorile realizate de Studiul Național de Audiență (SNA) al Biroului Român de Audit al Tirajelor (BRAT) pe perioada unui an de zile, între octombrie 2007 și octombrie 2008, arată că pe primul loc se situează tabloidul Libertatea, cu 1 379 000 de cititori pe ediție, în creștere cu 1,9% față de anul precedent. Pe locul al doilea se află ziarul generalist Jurnalul Național, cu 695 000 de cititori, înscădere cu 5,6 procente. Tabloidul Cancan ocupă locul al treilea, cu 646 000 de cititori pe ediție, și cu cea mai spectaculoasă creștere în ultimul an, respectiv 32,1%. Același studiu al BRAT arată că doar 20 de procente din audiența unui ziar este fidelizată, adică citește ziarul respectiv de cinci-șase ori pe săptămână. Există un declin al calității ziarelor care poate fi explicat și prin faptul că publicul a scăzut, iar ziarele se citesc mai puțin. Trusturile de presă își pun întrebarea ce pot face pentru a avea rezultate? Variantele sunt să mențina calitatea, sau să încerce, prin anumite subiecte, printr-o altfel de abordare, să capteze un public cu alte gusturi, de o calitate ceva mai scăzută. Fenomenul de tabloidizare al presei se accentuează astfel de la an la an. Nu numai tabloidele dau acum bârfe și poze cu vedete, și restul ziarelor au introdus subiecte ceva mai lejere, pe care le tratează puțin altfel. Internetul accelerează și el procesul de tabloidizare, lucru observat și în tipul de informație pe care îl găsim pe hârtie, sau on-line, de multe ori edițiile electronice ale ziarelor conținând mult mai multe știri de scandal decât în ediția tipărită. În România, cele mai citite ziare sunt cele trei tabloide cu cel mai mare tiraj: „Libertatea”, „Cancan” și „Click”. Aproximativ 40% dintre cititori citesc două dintre aceste tabloide, iar 16 procente le citesc pe toate trei. Ținta de vârstă a acestor ziare este între 18 și 55 de ani, iar informaăiile acopera zona de interes a publicului larg cu studii medii. Conform lui Lucian Romașcanu, directorul publicației „Cancan”, perioada de criză avantajează tabloidele, pentru că acestea rămân produsele cele mai ieftine de pe piață. „În perioada de criză, lumea cumpără ieftin. Sigur că nimeni nu poate fi avantajat când bugetele de publicitate s-au redus la jumătate, dar, din punct de vedere al cititorilor, tabloidele reușesc să livreze un conținut mai roz un pic decât negrul pe care îl găsești în orice ziar de calitate și economic în acest moment. Lumea s-a săturat să afle cât de hoți sunt politicienii, sau de cât de gravă este criza”, spune acesta 4.

În ultima perioadă, o nouă tendință și-a făcut simțită prezența pe piața ziarelor din întreaga lume. Pentru că oamenii sunt din ce în ce mai ocupați, maigrăbiți, iar spațiile din ce în ce mai restrânse, editorii au decis că a venit vremea să se treac de la formatele mari la formatul tabloid, respective de dimensiuni mai reduse. Prima publicație care a suferit o astfel de transformare a fost „The Independent”, din Marea Britanie, la sfârșitul anului 2003. Acest lucru presupune de fapt o transformare în industria presei scrise: ziarele se axează mai mult pe vizual, sunt mai spectaculoase, mai apropiate de conceptual de revisăa. În prezent, Organizația Mondială a Ziarelor, care reunește companii de publishing din o sută de țări, știe de existența a peste 50 de titluri importante de ziare care și-au schimbat sau urmează să își schimbe în curând formatul de apariție. Având acestea în vedere, se preconizează că, la nivel mondial, circa 38% dintre ziare vor fi de format tabloid până la sfârșitul anului. Directorul executiv al International Newspaper Marketing Association (INMA), Earl J. Wilkinson, admite existența unei crize pe piața ziarelor tipărite și consideră că, în acest moment, la nivel global, managerii de presă scrisă experimentează patru scenarii. În primul rând, investiția în presa gratuită (21 milioane de exemplare de ziare gratuite se distribuie zilnic în toată lumea). În al doilea rând, tabloidizarea ziarelor de calitate, urmată de dezvoltarea unor strategii legate de produse complementare (CD-uri, DVD-uri, cărți etc.) oferite la cumpărarea ziarelor, gratuit sau la un preț mai mic. Cel de-al patrulea scenaruo presupune dezvoltarea ziarelor în format mic, compact, cu număr de pagini redus. Scopul acestor experimente vizează creșterea vânzărilor și captarea publicului tânar.

Stirile despre vedete apar de regula, in ziarele supranumite ” tabloide”. Astfel de ziare au aparut si Romania, dupa modelul celor din Vest. Sigur ca vedetele sunt in vizorul paparazzi-lor, care nu scapa nici un moment din viata tumultoasa a vip-urilor. Prin intermediul acestor tabloide, suntem la curent cu ce baruri selecte sunt frecventate de vedete, cu mancarea preferata a acestora si mai ales cu ultimele barfe din viata personala a personajelor cunoscute din lumea filmului, muzicii si televiziunii. Aceste stiri fac deliciul unei anumite categorii de persoane, fani, indeosebi, care nu scapa nici un moment fara sa afle ce face vedeta preferata.

Rezultatele Biroului Român de Audit al Tirajelor (BRAT), date publicității la începutul acestei săptămâni, au stârnit îngrijorare în redacții, fiindcă majoritatea cotidienelor scad ca vânzări, unele chiar sub limita alarmantă de 20 de mii de exemplare pe ediție. Totuși, un calcul pe toată piața arată că aceasta crește, ba chiar sensibil, cu aproape 9%.

Cotidienele românești auditate de BRAT sunt în număr de 13, dacă excludem publicațiile gratuite precum „Compact“ sau „Curentul“. Ultimele cifre arată că în perioada iulie-septembrie 2008 ele au vândut, în medie, aproximativ 851 de mii de exemplare pe zi. „Impresia artistică“ de piață în declin e dată de faptul că nouă din cele 13 titluri scad față de trimestrul al treilea din 2007. Totuși, pe atunci piața – considerată ca incluzând aceleași 13 titluri – era de numai aproximativ 780 de mii de exemplare vândute. Cine sunt câștigătorii?

Încă de anul trecut, trendurile erau destul de clare. În loc de un tabloid puternic, „Libertatea“ (Ringier), care deținea aproximativ o treime din piață în 2006, în top se prefigurau alte două ziare bulevardiere puternice, „Click!“ (Patriciu) și „Cancan“ (Cancan media). În semestrul al treilea din 2008, trendurile se confirmă, cu „Click!“ la 132 de mii de exemplare vândute și „Cancan“ la 107 mii. „Libertatea“ scade, e drept, cu aproximativ 17% față de trimestrul al treilea din 2007, la aproximativ 212 mii de exemplare vândute, dar asta înseamnă doar o diferență de puțin peste 40 de mii, în timp ce „Cancan“ și „Click!“ câștigă, împreună, în jur de 140 de mii de exemplare (creșteri de 155 și 130 la sută, altfel spus).

Ascensiunea „Libertății“, la începutul anilor 2000, a arătat că cititorul român e tentat de subiecte ușurele. Succesul celorlalte două titluri dovedește că tentația e mai mare decât se presupunea. E grăitor faptul că lângă „Libertatea“ este loc de „Click!“, un titlu foarte asemănător, realizat chiar de fosta redacție a cotidianului Ringier.

Segmentul celor trei tabloide vinde în iulie-septembrie 2008 aproximativ 450 de mii de exemplare, adică se ridică la 53% din cele 850 de mii ale întregii piețe. Prin contrast, cele șapte titluri autointitulate „de referință“ („Jurnalul“, „România liberă“, „Evenimentul zilei“, „Adevărul“, „Gândul“, „Cotidianul“ și „Ziua“) au un total de numai 237 de mii de exemplare.

Cum spațiul nu ne permite considerații specifice pentru fiecare titlu, vom enumera doar carențele comune ale ziarelor de referință. Prima este că informația „ușoară“ a tabloidelor nu e doar ușoară, ci și alta decât cea dată cu o zi înainte de televiziuni sau site-urile de știri. Prin contrast, pe 1 decembrie, după alegeri, cotidienele politice s-au mulțumit să apară cu procentele din exit-polluri. Apoi, ziarele serioase sunt inevitabil victima dezinteresului public față de viața politică tot mai absurdă și plicticoasă, la fel cum ghidurile TV scad din cauza modului tot mai vulgar și lipsit de strălucire cum se face televiziunea în România. Dar asta nu înseamnă că scenarita din editoriale și comentarii, declara- țiile fără consistență ale politicienilor și analiș- tilor, obsesiile ideologice n-ar putea fi eliminate. Și nu în ultimul rând, jurnaliștii „serioși“ ar avea destule de învățat de la colegii lor de la tabloide, cu privire la modul cum se răstoarnă o informaț ie pentru a ajunge la interesele cititorului și temele mai puțin metafizice, dar care îl afectează direct pe acesta în viața de zi cu zi.

II. PAREREA CELORLATI AUTORI(JURNALISTI)

1.Ion Cristoiu:

“Presa este echivalentul Circului, în raport cu Teatrul Național”

publicat in Interviu pe 12 Aprilie 2009, 17:58

În exclusivitate pentru “Săptămâna Financiară”, reputatul publicist dezvăluie resorturile publicațiilor de tiraj și critică “otevizarea” televiziunilor

S.F. “Este nevoie de jurnaliști talentați ca să poți concepe un tabloid? Sau sunt de ajuns câțiva “ogari” și “iepurași”, cărora să le dai drumul prin oraș?”

I.C.”-Există pe piață “Libertatea”. Un pretins tabloid. Un tabloid “de rețetă”. Articolele se scriu după o rețetă, care seamănă cu acelea din cărțile de bucate. Scrisă după aceeași rețetă, “Libertatea” poate fi găsită și la Praga, de pildă. Ingredientele se pot vedea cu ochiul liber. Cei din redacție aplică o paradigmă, nu scriu cu talent. Trebuie doar să pună întrebări de genul: “Ce mai faci, Mihaela Rădulescu?”. Ca orice ziar adevărat, și tabloidul autentic presupune talent. Dacă s-ar ivi de undeva o echipă care să facă un tabloid “hard”, “Libertatea” ar putea fi surclasată cu ușurință.”

2.Alex Mihaileanu-jurnalist:

“Libertatea.ro se mentine pentru a treia luna consecutiv pe primul loc în ierarhia site-urilor cu continut tabloid, contorizând 1 226 416 de clienti unici în luna iunie fata de doar 1 079 886 în cazul Cancan, respectiv 852 399 pentru Click, conform cifrelor oferite de SATI. Evolutia site-ului Libertatea este una constant ascendenta, aceasta luna reprezentând a doua performanta all-time din punctul de vedere al clientilor unici . Încep prin a preciza că nu am pretenția că argumentele enumerate mai jos explică totul, cînd de fapt nu explică decît un fragment. Articolul nu se vrea vreun răspuns la problemele existențiale ale presei scrise, dar poate trece ca un răspuns la o serie de întrebări, chiar dacă nu multe. Așa că încep cu un soi de mic studiu de caz.

Zilnic, o cunoștință cumpără Libertatea, Click! și CanCan. Pe toate trei. În trafic, atunci cînd stai 40 de minute ca să treci două intersecții, dacă ai niște ani de condus în spate, poți să pui ziarul pe volan și să vezi ultimele bîrfe. Așa mi-au picat în mînă și mie cele trei tabloide și am avut șansa să le răsfoiesc. Ce am văzut? Hai să le luăm pe rînd.

Un ziar quality n-ar publica toate tîmpeniile. Totuși, pentru un public de masă, informațiile despre vedete, indiferent care sînt ele acelea, primează. Cineva îmi spunea, acum vreo doi ani, că Mihaela Rădulescu și Andreea Marin vînd cel mai bine publicațiile din categoria “Bîrfe”. Prin urmare, nu mă miră absolut deloc faptul că, de vreo două săptămîni, pe pagina întîi a celor trei domină Mihaela Rădulescu.

Publicul citește bîrfe din mai multe motive – pe care le-am mai explicat și cu alte ocazii -, însă cel mai important este “capra vecinului”. Românul e sărac, e nefericit, cînd vede că nu-știu-care vedetă a dat de naiba nu poate decît să se bucure. Nefericirea altuia îi crește lui speranța de viață. Indiferent că are bani sau nu, se duce la colț și cumpără Libertatea, Click! sau CanCan.

Recentele scandaluri care o vizează pe Rădulescu nu pot fi decît benefice concurenței dintre tabloide. Nu știu dacă a remarcat cineva, dar în timp ce unii o pupă în fund, alții o iau la frecat pe toate părțile. Unii spun că Mihaela Rădulescu și Dani Oțil se iubesc, alții scriu că e doar o relație de formă, de ochii lumii. Și altele din aceeași categorie. Dar asta e altă poveste.

Nu știu dacă a făcut cineva vreo comparație între ceea ce se citește în ziarele care se laudă cu calitatea informației și tabloide. La prima vedere, ce ies în față sînt articolele despre vedete. Dar, dacă răsfoiești un pic, ai să găsești și o serie de articole care vizează tenta socială. Inclusiv reportaje despre amărîți. Din același ciclu, în Click! există o serie de reportaje în care jurnalistul apare în diverse ipostaze, de la cea de muncitor pe șantier, pînă la cea de mîncău, care bagă în el timp de o lună de zile doar mîncare de la McDonald’s. Ceea ce nu poate fi decît de lăudat.

La fel ca în cazul socialului, în tabloide găsești informații utile, mai ales din categoria celor de sănătate. Și mă refer mai ales la articole de genul celor care prezintă bolile de sezon, cum se previn, cum se tratează etc. Sînt articole pe care, de regulă, ai putea să le găsești mai degrabă în ziarele de provincie. Sînt informații care chiar se citesc.

Revenind cu picioarele pe pămînt, să facem o comparație între conținutul generalistelor și cel al taboidelor. Cît de des vezi într-un cotidian generalist un reportaj? Așa cum e el, mai bun sau mai prost, mai lung sau mai scurt, în tabloid există. În generaliste… mai puțin. De fapt, cred că este o boală generală în presa scrisă românească. Povestea, cea care e importantă, este uitată. Domină politica și, de multe ori, informațiile economice care nu interesează pe nimeni.

Sper să nu fiu înțeles greșit: nu îndemn pe nimeni să cumpere tabloide. Nu citesc așa ceva. Dacă-mi pică în mînă o Libertatea, în două minute am terminat de văzut tot. Mă uit la titluri, la explicațiile foto și îmi mai sare-n ochi cîte-o reclamă. În rest, nu mă interesează. Dar trebuie avut în vedere că, deși conțin materiale pe care șefii din redacțiile “mari” le consideră “de provincie”, sînt articole care chiar prind la cititori.

Contează practica, nu teoria. În cazul de față, practica din tabloide bate teoria “quality”-urilor. Problema este că, deși există oameni care scriu bine și ar putea face față cu succes adaptării politicii editoriale, nu interesează pe nimeni. Firește, eu vorbesc de unul singur. Însă, din perspectiva mea, pe termen lung se va vedea. Cred sincer că cine-și va adapta conținutul la cerințele publicului, păstrînd calitatea informației și pe cea a scriiturii, va avea de cîștigat. Rămîne de văzut cînd se va întîmpla asta.”

(Despre Alex Mihaileanu

-25 de ani, Bucuresti, blogger din 2003. Jurnalist din 2003, cu experienta de presa, printre altele, (Ziua, Business Standard etc.), actualmente freelancer si consultant independent in domeniul comunicarii online.

Subiectiv.ro este blog independent, afiliat HotNews.ro, detinut de Alex Mihaileanu. Continutul abordeaza teme generaliste, cu accent pronuntat pe media, advertising si online.)

3.-Jurnalista worspress(anonima)-

“Desi, personal, sunt consternata de succesul pe care il are acest tip de “distractie”, trebuie sa caut, sa culeg si aspecte oarecum pozitive. Deloc irelevant, precizez ca zilnic intalnesc, numai in transportul in comun, zeci de persoane care citesc, fie in drum spre scoala sau munca, presa tabloida. Sunt toti interesati de scandalos, de viata diverselor persoane publice, de escapadele lor amoroase, de fete cu sanii goi (un mare fenomen este “Fata de la pagina 5″), de crime si tot ce face furori. In Romania, cel putin, aceste ziare nu contin numai astfel de “senzationisme”, dar si sport, de obicei fotbal, sfaturi legate de frumusete, sanatate, paranormal, familie, dragoste si sex, si foarte multe altele.
Pentru a studia mai bine fenomenul de tabloid, am intrat pe siteurile a doua astfel de ziare din Romania, cu cele mai mari tiraje: Libertatea (www.libertatea.ro) si Cancan (www.cancan.ro).
Siteul Libertatea, spre deosebire de Cancan, are slogan: “vedete, sport, lifestyle, monden pe gustul tau!”. Ca cititor de presa de calitate, nu consider acestea ca fiind pe gustul meu, insa este pe gustul a milioanele de romani este, cu siguranta. Dintre titlurile intalnite pe website-ul Libertatea enumar: Gravida bătută l-a recunoscut pe tâlhar, A slăbit 25 de kilograme prin hipnoză, Fata de ieri / Daniela Liliana Lazăr, cea mai sexy vânzătoare, Elena Gheorghe își face ziua la restaurant, Tolea Ciumac și-a făcut blog, Beyonce are o nouă tactică de slăbit, Nu au angajat-o pentru că îi plăcea sexul, A promis că va fura cât va putea și a fost ales primar, Tatăl unei fete care s-a sinucis: “A înghițit pastilele mele pentru diabet”, O caută iar pe Elodia!, Bătaie pe casa«Miței Biciclista», etc. Aceasta este presa cea mai citita de romani. Pe siteul Cancan, lucrurile nu sunt prea diferite; in categoria SHOWBIZ, am intalnit: MIHAELA: Dovada divortului secret!, Moni si-a petrecut noaptea cu regizorul, Andreea Raicu va locui cu un cuplu de asiatici , etc. Programul “Rabla” pentru vibratoare si gonflabile, “Vreau sa ma bat cu Schilt si Badr Hari”, Operat pe creier cu bormasina, Masoara zambetul angajatilor, sunt articole ce fac parte din categoria FAPT DIVERS, iar la rubrica MAPAMOND am gasit : Angelina a vrut sa se sinucida, Michael Jackson a iesit pe strada rujat si fara masca, Nu trage niciodata apa la toaleta, etc.
Care este motivul pentru care aceste tipuri de scrieri sunt devorate de multime? Pentru ca indicele de inteligenta sau cultura este unul minim, educatia nu este una de top, iar efortul de a citi este infirm, fara exprimari sau cuvinte greu de inteles. Cautand aspecte ale tabloidului, am intalnit pe internet un interviu cu Cristian Stancu, redactor-șef la Click, un alt tabloid din Romania.
Privind “outside the box”, acesta reuseste sa ma convinga de succesul acestui tip de presa, dar nu ma convinge sa il si consum. La intrebarea reporterului, “ce este un tabloid pentru dumneavoastra?”, Cristian Stancu a raspuns: “Văd în tabloid un produs de presă cu cel puțin trei calități foarte importante: este util cititorului, îl informează scurt și la obiect și îl “distrează”. În fapt, acestea sînt cele trei reguli de aur pe care trebuie să le urmeze, aproape cu sfințenie, un ziar popular. Cititorul vede în el un ajutor de nădejde, pentru că află informații utile fără de care o banală zi de muncă i-ar fi, poate, dată peste cap. Cel mai elocvent exemplu? Aparent banalele știri “de coloană”, cum le spunem noi, despre străzi închise sau opriri de apă și curent! La capitolul “informează scurt și la obiect”, dezbaterea poate fi extrem de lungă. Esențial de știut este însă că omul modern, în goana unei zile care niciodată nu are suficiente ore, are nevoie de informații scurte, trebuie să afle despre un eveniment dintr-un articol accesibil, scris simplu și foarte “prietenos”. Asta înseamnă că poate citi și ce crede o personalitate, dar și ce crede un om de pe stradă, normal, așa cum e și el. A treia calitate, dar nu și cea mai puțin importantă, este “distracția”. Vorbim aici despre funcția de divertisment a mass-media în general, exacerbată pozitiv atunci cînd vorbim despre tabloide. Este regula după care se guvernează alegerea subiectelor: povești extraordinare despre oameni obișnuiți sau detalii inedite despre vedete! Da, despre vedete! Este subiectul care pe om îl distrează/încîntă/provoacă la dezbatere cel mai mult. “Ai auzit ce-a făcut X-uleasa?” Dacă auzi asta în metrou și știi că e dintr-un articol de-al tău, ei bine, atunci acela a fost de succes. A suscitat interes!”
La aceeasi intrebare, Ana Nita, redactor sef la Libertatea, raspunde: “Aș putea încerca, pe de-o parte, o definiție obiectivă a conceptului de tabloid: ziarul care vorbește pe înțelesul tuturor, de la vladică la opincă, despre evenimentele care îi interesează și îi afectează în mod direct pe oamenii obișnuiți, satisfăcînd nevoia de informare și de divertisment a acestora. Un tabloid este suportul media care reușește să transforme știrile într-un spectacol. Pe de-altă parte, dacă mă întrebați ce înseamnă tabloidul Libertatea pentru mine, vă voi răspunde cu două cuvinte: mîndrie și ambiție. Mîndrie pentru că Libertatea este ziarul care a introdus în România conceptul de tabloid, îndelung copiat în prezent. Ambiție pentru că Libertatea este cel mai bine vîndut cotidian din România la ora actuală și așa va rămîne”.

4.Cristi Brancu

Cum au crescut tabloidele mercurialul pe piata prostitutiei!!

Publicat de Cristi Brancupe 04/03/2010in Talcuri mondene

Pentru ca am ajuns tara numarul unu in lume la capitolul “Promovarea parasutelor in prime-time si pe primele pagini“, va ofer un caz de viata, care-mi provoaca remuscari. Chiar daca provoc raul cel mai mic fata de alti colegi de breasla, vina ramane.
Un prieten, in dorinta lui nestinsa de fete, a “achizitionat” una bucata de atarnatoare de cafenea. Zis si facut. A luat pupaza, a dus-o in “teatrul de operatiuni” si, inainte sa se apuce de treaba, au discutat pretul. Fata merita 200 de euro. Acesta era nivelul dansei. Numai ca fata anunta sec: nu, merit 300, iata de ce. Si scoate din poseta o revista din genul tabloid, in care era un subiect cu dansa. Sa retinem, persoana nu a ajuns la celebritatea indoielnica a emisiunilor super-bulevardiere. Era o petarda anonima, care-si arata fizicul, la bratul unui fraier. Dar a decretat: sunt vedeta, merit mai mult.

Ati inteles? Am ajuns sa upgradam salariile prostituatelor sub acoperire! Suntem argumentul pentru mariri de salarii pe centura! M-a cam depresat povestea. Fata cred ca a mai crescut salariul intre timp. Desi nu stiu daca are loc in poseta de atatea reviste…

5.Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus

“Cancanul și…omul

Eu sunt tabloidard, scriu la reviste și ziare cu fotografii dezbrăcate…mai mult decât text și am nevoie de guguștisme…pentru maneliștii iubitori de prezidențiabili ca și ei. Și, în acest scop patetic, stau la pândă…amușinez coșurile de gunoi ale respectivilor, mă uit pe blogurile/saiturile lor, văd unde se află, unde vor fi…și eu sunt acolo…golanul care fac bani din prezența, strănutul, prostia sau defectele evidențiaților sociali.

Acu’, Bucureștiul, e un oraș în care…te lovești de altul fără să vrei. Iar, în ultimul timp…dacă era să scriu, la nivel online, despre…pe cine l-am văzut eu, de câte ori, unde, în ce era îmbrăcat…de ce era îmbrăcat așa, făceam ălea articole…de mă umpleam de vizualizări.

Păi, ca să fiu concretos, concretibil, contrastant, enervant…vă dau nește exemple…despre cum aș putea să mă fac cancanist…la loc comanda…sau să scriu sub psevdonime la greu.

Păi, într-o zi de la Dumnezeu, pe un timp cam ghebos…dintr-o mașină cu numărul de…mai închisă la culoare, se dă-te Cristian Brancu jos, la cravată și costum, în colț la Unirii, când faci colțul ca să iei tramvaiul…și cumpără, de la mărita Garofina țiganca, din colț, nește flori…că da, nu are bani ăia de la Antena 2…ca să ia și el dă la ălea, care au teșchereau mai mare…și sunt mai dă firmă.

Că să uita în dreapta și în stânga (va să zică de rușine), ochii florile, dădu banii, mai așteptă și rest…(o, vai de capul lui, maică, nu știe să lase și de la el nimic!) și, tușind cam sec, odată…scurt…intră în mașina-i și pe acolo fu plecat…și până în ziua dă astăzi.

Și, am un articol tare de tot! O știre de 10.000 de euro pentru cancanismul românesc: Brancu nu își permite flori de firmă! Ia de la second hand…

Al doilea articol e despre…Mihaaaaaai Bendeaaaaaac! Că eu mergeam pe aci, pe la parcare…și Mihai Bendeac, cu un copil pe lă lângă el, astă vară, cu chelie și bască…și copilul sărind și vorbind, ca copiii…mergea la supermarchetu din Unirii. Io am zâs că el are copil, că e însurat…că nu știam nimic de viața lui…doar din filme…Și așa am rămas cu gândul, că copilul e…al lui.

Dar nu e al lui, da, nu e al lui…ci am aflat că e, de fapt, fratele lui…pentru că mama sa și tatăl său…au mai făcut unul mai la bătrânețile lor…Dar când m-am uitat eu, la el, pă stradă, părea micuț…și nu așa dăștept ca la televizor…că nu glumea pă stradă…cum mi-aș fi închipuit eu, ci era normal, părea normal…și cam blegoman așa…Asta, cu blegoman…e numai pentru rating…sau pentru intrigă…

Titul de 20.000 de euro: Mihai Bendeac pe stradă…pare un pămpălău, mai ales când se duce la cumpărături…Nu are și el servitoare? Gardă de corp? Maseoză, ca să îi facă cumpărăturile?

Acu două de la TV…și două de la blogăăăăări…

Că tot astă vară, că când eu treceam prin față pă la Unirii…și el cobora, ca o balerină supraponderală…de la ăia de la Orange…m-am dat ochi în ochi…și s-a speriat, întorcând capul (pentru că m-a citit pă net, băi!)…Cetin Ametcea, adică ăla care să crede primul la…scos cuie cu nasul…

Acu, că se nimeri…îi zicem la mulți ani lu’ nevasta lui, că împlinește o vârstă…dar vă spun eu, dragi cititori, că arhi e un rușinos, un retras de firea lui, că îi e rușine să pară deștept…deși, la nivel online, pare să fie mare infractor…și inchizitor…

De aceea, pentru un articol de doar 5 dolari bucata, titlul de titlu: Arhi: un buldog rușinos…ca o fată care nu știe să sărute.

Însă, tot prin fața blocului meu…că eu ieșeam…iar el ținea o domnișoară de mână, mai mică decât el la înălțime…și s-a simțit stingherit când m-a văzut…dar s-a făcut că nu mă știe…l-am văzut pe Bogdan Andrei Voicu, care și-l scrie pe Bogdan cu doi de b și cu y, ca pe românește, ca să îl cunoască lumea…

Și el tot rușinos, nevoie mare, da, deși e la toate ivenimentele ăstea blogăristice, de mă mir și eu cum de toți cârnații (mă gândeam la…cârnații de Pleșcoi) și ratații știu să facă net…și netul nostru e atât de important în lume…de nimic nu-mi place la…marii blogăăăări români din parcarea adormită.

Și, pentru un titlu de 3, 5 euro: Bobby Voicu…le plimbă printre blocuri…

Finala, super categoria grea, e pentru colegul lu’ Se Freacă De Discuri și anume despre parazitul Cheloo, care, de fapt, el e cam chel în cap…și te înjură de morții mă-tii până adormi…dar e chemat la catalog: Cătălin Ștefan Ion, adică: Maria Florentina Laura.

Și acesta, adică, da, 2010, care este…trăgea după el o domnișoară…ca și cum ar fi fost o remorcă, tot mai mică ca el (aoleo, o face cu minore!!!!), prin față pă la mec, pă la Unirii (că d-aia e Unirii: ca să se unească mână cu mână, ca să fim ca frații) și avea la cap o eșarfă, cam ramolită, frate, și o geacă din secolul 17 de nespălată, că da, nu mai e detergente la aprozar…

Și titlu, bagă mare!, de 1000 de euro: Cheloo merge cu remorca după el…fără detergent în dotare…

Și iată, iubiți cititori de tabloidarde, cum mai mă făceam cu vreo cinci articolașe pă online…de mă umpleam și de bani cu carul…

Adică, da, ca să găsești nod în papură pot continua, că nu numai cu ei m-am întâlnit pe stradă. Pot spune că am văzut părul încurcat în moațe, al lui O lacrimă pentru pământ…de vreo 3 ori…și iar s-a făcut că nu mă vede…dar să votează la mine pe iutube dă nu să vede, că, da, părintele Dorin e bun cu mine…și nu lasă pe toți nevrozații să bage comentarii nașparlii despre Konecter.

I-am văzut ochelarii d-lui Andrei Pleșu de aproape, care era în colț, la Universitate și cu mâna în buzunar și chiar sprâncenele…și l-am salutat…și mi-a zâmbit condescendent…ca unei cutii cu lapte, abia mulse…că nici dumnealui nu ne cunoaște…Și nu părea deloc filosof…nici critic al artelor…

Pe când, pe d-l Gabriel Liiceanu (eu coboram pe scări la Romexpo, și dumnealui vorbea…și mi s-a părut că are un sentiment de disconfort…privindu-mă, de parcă m-ar fi cunoscut din alt secol) vorbind cu Mihail Neamțu, care era mulțumitor…pentru cartea care abia îi apăruse…și plin de o pedagogie a duplicității, demnă de remarcat…

Apoi l-am văzut pe Romică Țociu, care umbla prin porbagajul unei mașini, poate că a lui, ca prin pustiul Saharea…pasărea colibri…Și apoi, ca din întâmplare, colț cu Intercontinental…l-am salutat pe d-l Tudor Octavian și acesta, când m-a văzut așa…cu barbă mare…și-a dat seama că e rost de vreun preot…și s-a aplecat ca pentru reverență, instinctiv, în fața unui preot…

Și apoi, pe d-l Horia Roman Patapievici l-am văzut la o înmormântare, ținea capul mai mult în jos și nu părea deloc inteligent…iar d-na Maia Morgenstern, cu părul în vânt, fugea spre teatru și nu părea să fii jucat pe Maica Domnului în … de Mel Gibson…

Dar l-am mai văzut și pe Calu (traficant de orice, neprins încă…sau pușcăriabil în devenire), pe vreo două grupuri cu alba-neagra, pe alte câteva grupuri care vând țigări de contrabandă și vreo 3 case te toleranță ilegale, pe lângă care am trecut și…piranda, una, două, au vrut, ca să îi dea lu șefu, o fată…care să mă încălzească la inimă…

Și am mai văzut mulți scăpătați, care cerșesc pe stradă, bărbați și femei, și tinere cu nasul în vânt și prostuțe, amușinatori de violuri, diletanți, băieți cinstiți, Sfinți, criminali, muncitori la drumuri și poduri și săpători de gropi ale altora, reclame pentru indioți, o viață pentru irespirabil…și multă prefăcătorie…pentru că în loc de cancan…sau dincolo de el…omul e falsificat…

Ce ați aflat despre cei de mai sus de la mine? Nimic…

E chiar asa de interesant că si d-l Andrei Plesu are batistă…sau că Cheloo avea un hanorac pe el, pe care eu l-am detestat?

Da, Ametcea are burtă…si eu am…dar el nu stiu de ce…pe când eu de mult…stat la scris…ceea ce nu se corespondează cu el…

Dacă se împiedica d-l Patepievici pe stradă…si eu îl filmam…era interesant? Dacă Marioara Murărescu avea o problemă cu ochelarii iar, unui presedinte, îi intra șuvița în urechi…era atât de importantă, ca să ne spetim vorbind despre ea?

De ce, de fapt, vorbim noi despre tot felul de măruntisuri: de prea destepti sau de prea prosti?”

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus

Preot, doctor în Teologie, creator de online, poet, romancier, nuvelist, dramaturg, pictor, desenator, eseist, analist postmodern, traducător…un om care Îl iubește pe Dumnezeu si pe oameni prin tot ceea ce face. ''

''Tabloidizarea: de vina sunt ziaristii sau cititorii?

Problema se pune in felul urmator: avem presa, avem cititorii, ce a fost intai: oul sau gaina? Adica cine ce formeaza? Cititorii formeaza presa sau viceversa? Care e raportul de subordonare, cine stabileste trendul, ziaristii scriu pentru cititori sau cititorii ii forteaza pe jurnalisti sa scrie pentru ei?
[Lasam la o parte cazurile in care jurnalistii scriu pentru un singur cititor – patronjul publicatiei]
Din ce in ce mai des intalnesc o afirmatie: toata presa s-a tabloidizat, vezi numai stiri despre tzatze si funduri de vedete. Nu mai avem ce citi, toti ziaristii vaneaza numai senzationalul, nu mai exista presa serioasa.

Asa e, nu contrazic aceasta afirmatie. Cele mai vandute ziare sunt Libertatea, Can-Can, Click si o droaie de alte ziare incearca sa le imite. Televiziunile se tabloidizeaza, in limitele in care le lasa CNA, iar radiourile, daca ar putea, ar transmite si ele macar cate un bulan de vedeta, un sfarc, ceva, insa pentru ca nu pot, se multumesc sa bage la greu stiri mondene in care crainicii plescaie pofticiosi din buze gandidu-se la curul cine stie carei dive porno.

Dar, daca presa e de rahat, de ce o mai cumpara lumea? De ce, daca prezinta numai lucruri naspa, femei goale, certuri si intrigi de alcov, senzational ieftine, de ce exista cititori dispusi sa plateasca bani pentru a o cumpara?

Poate pentru ca asta vrea publicul? Adica, in termeni de marketing, asta e cererea pietei. Ziarele sunt un produs care se adreseaza unei piete. Daca piata doreste miere de albine, degeaba incerci sa vinzi bolovani de sare. Oricata promovare si publicitate ai face, daca nu exista cerere pentru bolovanii de sare, dai faliment.

Cine trebuie sa educe publicul?

Am auzit si comentarii de forma “dar presa are nu doar rol de informare, ci si de formare. Presa ar trebui sa educe publicul sa citeasca si articole serioase, sa-l faca sa gandeasca…”

Serios? Rolul de formare il are familia, scoala si, eventual, biserica. Presa este o chestiune privata care urmareste sa scoata profit. Rolul sau nu este sa educe. Rolul sau este sa informeze. Si sa scoata bani din asta.

Faptul ca nu avem un public cititor educat, care sa prefere sa citeasca o analiza economica in dauna unei stiri cu ultimele aventuri ale Alinei Plugaru este o problema. dar nu a presei; presa doar s-a adaptat gusturilor publicului.

Ce pun pe prima pagina?

Sex, bani, violenta. Nu-mi place, dar trebuie sa o fac. As prefera de o mie de ori sa pun pe prima pagina un articol despre americancele venite de pe Coasta de Est sa munceasca voluntar pentru reconstruirea caselor distruse de inundatii, si care si-au platit singure biletele de avion plus sponsorizare catre asociatia care organbiza santierul.

Suna frumos povestea, nu? Numai ca numarul celor care ar fi dispusi sa plateasca un amarat de leu pentru a citi articolul este mult mai mic decat numarul celor care vor sa citeasca ce a mai facut Monica Columbeanu.

Daca pun povestea cu voluntariatul, pierd cititori, daca pun Monica, castig. E simplu si logic.

Cand cititorii isi vor schimba gusturile, probabil se va schimba si presa. ''

STUDIU DE CAZ

A.PREZENTARE GENERALA A PRINCIPALELOR PUBLICATII TABLOIDE

1. ZIARUL “CANCAN”

Tabloidul CanCan, editat de Cancan Media, si trustul MediaPro au semnat un parteneriat prin care grupul condus de Adrian Sarbu va asigura ziarului servicii de marketing, vanzare de publicitate si alte servicii de business, potrivit unui anunt intern.

“CanCan va intra intr-o relatie comerciala cu Grupul Pro, in curand. Este vorba despre vanzarile de publicitate, marketing si inca cateva zone, de business, nu editoriale. Atat. Nicio vanzare de actiuni. Practic, ne vor fi furnizate, contra cost, niste servicii de care avem nevoie pentru a deveni repede cotidianul numarul unu din Romania, asa cum ne-am propus”, se arata in anuntul trimis angajatilor CanCan, semnat de Radu Budeanu, fondatorul cotidianului. Anuntul intern vine pe fondul unor informatii care au aparut in ultima vreme in media, potrivit carora MediaPro ar cumpara tabloidul. Adrian Artene, redactorul-sef al ziarului, a declarat pentru Business Standard ca publicatia a negociat cu MediaPro, dar pentru un parteneriat, fara a da detalii in legatura cu continutul acestuia. Artene a exclus varianta vinderii ziarului catre grupul lui Adrian Sarbu. Pe de alta parte, Radu Budeanu a refuzat sa comenteze si a indicat-o ca persoana de contact pe Maria Apostol, PR managerul MediaPro.

Managementul CanCan se pare ca a negociat, in ultimele trei-patru luni, atat cu Adrian Sarbu, cat si cu Sorin Ovidiu Vantu, spun aceleasi surse. Lansat in aprilie 2007, ziarul CanCan si-a majorat vanzarile, in circa opt luni de la aparitie, cu peste 82%. In aprilie 2007, tirajul vandut de tabloid se situa la o medie de 41.310 exemplare, in timp ce, in luna noiembrie, media a crescut la 75.499 de exemplare. Site-ul ziarului, cancan.ro, a avut si el o evolutie buna, in ianuarie 2008 reusind sa atraga 2,22 milioane de vizitatori, mai mult decat evz.ro.

Ziarul a fost lansat de Radu Budeanu, cel care a fondat si tabloidul Averea, vandut ulterior omului de afaceri Dinu Patriciu, si este editat de Cancan Media, companie controlata in proportie de 95% de compania Kenelworth Limited, cu sediul in Insulele Virgine. CanCan concureaza pe piata tabloidelor cu Libertatea, editat de Ringier Romania, si Click!, fostul ziar Averea, preluat de Dinu Patriciu.

2.REVISTA “AGENTUL VIP”

ISTORIC:

Revista “VIP”se afla de 15 ani pe piață

Lansată în 1992 de Mihai Cârciog (fondatorul EVZ), „VIP“ a cunoscut cele mai mari tiraje (ca majoritatea titlurilor de pe piață) în primii ani. Atunci se tipăreau 200.000 de exemplare pe săptămână. Prima echipă, precizează Mediafax, îl avea în frunte pe Radu G. Țeposu. De la al cincilea număr, a fost ales director George Stanca, omul care a condus revista mai bine de trei ani. În mai 1996, George Stanca s-a despărțit de „VIP“, iar revista a fost preluată din nou de Radu G. Țeposu și de Cristian Brancu.

În noiembrie 1999, Radu G. Țeposu a murit într-un accident de mașină. Revista a fost dusă mai departe de directorul editorial Cristian Brancu și de echipa redacțională. „VIP“ este deținută în majoritate de Aurel Borșan, după o majorare de capital făcută în 2004 și contestată de Mihai Cârciog, când acesta a aflat de decizie. În prezent, Cârciog a câștigat procesul pe fond și la apel. Revista mondenă „trage“ acum aproximativ 35.000 de exemplare.

CRISTIAN BRANCU(DIRECTOR AL REVISTEI)

De la șef de secție la director

Născut pe 9 martie 1973, la București.

Pregătire Absolvent al Liceului „Mihai Viteazul“ din București (1991) Absolvent al Școlii Superioare de Jurnalistică, promoția 1997

Experiență

1991 – debut în suplimentul „Duminică“ al săptămânalului „Viața Capitalei“

1991-1992 – reporter sportiv pentru revistele „Viața Capitalei“ și „Săptămîna“ – redactor sportiv la săptămânalul „Cuvîntul“ – șef secție sport la revista „VIP“ – secretar general de redacție la revista „VIP“

1994-1995 – reporter sportiv-colaborator la „Evenimentul zilei“

1995-2000 – redactor-șef al revistei „VIP“ și redactor al lunarului de cultură „Cuvîntul“ – redactor-șef și director al revistei „Lumea misterelor“

Ianuarie 2001-martie 2008 – director al revistei „VIP“

Iunie 2004-martie 2008 – directorul Editurii „Cuvîntul“ („VIP“, „Cuvîntul“, „Vacanțe & călătorii“, „Eu.Ro.Com“, „Lumea misterelor“, „Secretele destinului“) – Realizator al emisiunii „Vedete fără secrete“ (Europa FM)

Aprilie 2007-prezent – realizator al emisiunii „Agentul VIP“ la Antena 2.

Cărți publicate: „Vînătorii de staruri“, „Ochelarii miraculoși: o carte spusă de Nicu Constantin și scrisă de Cristian Brancu“, „12 personaje în căutarea unui destin“, „Viața ca o întîlnire“.

AUDIENTE ALE PUBLICATIILOR:

Audiente in presa scrisa: Libertatea ramane lider, Click depaseste Cancan, Adevarul egaleaza Pro Sport

de V.O. HotNews.ro

Marți, 9 februarie 2010

Cotidianul Click a devansat Cancan din punct de vedere al numarului de cititori, ramanand insa pe locul doi in clasamentul audientelor din presa scrisa, dupa Libertatea, potrivit ultimului val al Studiului National de Audienta, aferent perioadei octombrie 2008-octombrie 2009.

Acesta arata ca audienta ziarului Adevarul a crescut peste cea a ziarului Evenimentul Zilei si a egalat-o pe cea a Pro Sport, comparativ cu valul precedent al SNA, cotidianul editat de Adevarul Holding situandu-se din punct de vedere al audientei dupa Gazeta Sporturilor si Jurnalul National.

Cotidian – nr. cititori valul oct.08-oct.09 (nr. cititori valul iul.08-iul.09)

Libertatea – 1.429.000 (1.425.000)

Click – 1.055.000 (938.000)

Cancan – 958.000 (961.000)

Gazeta Sporturilor – 734.000 (758.000)

Jurnalul National – 696.000 (698.000)

Adevarul – 590.000 (517.000)

Pro Sport – 590.000 (624.000)

Evenimentul Zilei – 524.000 (544.000)

Romania libera – 253.000 (254.000)

Ziarul Financiar – 242.000 (253.000)

Gandul – 234.000 (247.000)

Curierul National – 162.000 (166.000)

Audientele inregistrate in ultimul val SNA de Cotidianul si Business Standard, ziare inchise la sfarsitul anului trecut:

Cotidianul – 227.000

Business Standard – 39.000

Principalele saptamanale economice – nr. cititori valul oct.08-oct.09 (nr. cititori valul iul.08-iul.09)

Saptamana Financiara – 305.000 (307.000)

Capital – 268.000 (286.000)

Business Magazin – 84.000 (85.000)

Miscari in presa scrisa: Adevarul reaprinde razboiul promotiilor in tabloide, Evenimentul Zilei isi schimba formatul si conceptul editorial

de C.I. HotNews.ro

Luni, 1 februarie 2010

Cotidianul Evenimentul Zilei isi schimba formatul, aparitiile de weekend si conceptul editorial, ziarul urmand sa fie mai mic, dar cu mai multe pagini. Schimbarea a fost prefatata luni intr-un anunt publicat in ziar si semnat de redactorul-sef, Vlad Macovei. Tot luni, Adevarul si Click – tabloid pe cale sa lanseze o noua editie a promotiei Clickmania – lanseaza atacuri dure la adresa unui alt tabloid, Cancan, pe seama promotiei Cancaniada. Raspunsul Cancan: "nu comentam un asemenea demers non-jurnalistic".

Publicatiile Adevarul si Click, editate de grupul Adevarul Holding, acuza, luni, cotidianul Cancan de "teapa", prezentand promotia Cancaniada, desfasurata incepand de astazi de acest ziar, drept o "campanie promotionala inselatoare" ce ar promite in mod nejustificat un premiu de 1 milion de euro. Contactat de HotNews.ro, Lucian Romascanu, directorul Cancan, a declarat ca "nu comentam un asemenea demers non-jurnalistic, mai ales ca este unul evident subiectiv, Click desfasurand o campanie similara in aceasta perioada". Promotia Cancaniada a inceput luni, urmand sa dureze opt saptamani. Pe de alta parte, o noua editie a Clickmania, promotie a tabloidului Click, aflat in concurenta cu ziarul Cancan, urmeaza sa inceapa spre sfarsitul acestei saptamani, dupa cum anunta Click in ziar si pe propriul site. Nu este prima acuzatie de acest fel lansata de Adevarul. In urma cu un an, ziarul ataca dur "trustul familiei Voiculescu" si Gazeta Sporturilor, acuzand publicatia sportiva ca ar fi indus in eroare cititorii printr-un concurs cu premii.

Evenimentul Zilei va aparea intr-un format mai mic, acelasi folosit pana acum in cazul editiei de duminica si in cel al ziarului Libertatea, urmand sa-si mareasca numarul de pagini la 32. Totodata, incepand de saptamana viitoare, editia de duminica va fi unita cu cea de sambata intr-o editie de weekend, ce va aparea in acelasi numar de pagini – variabil in functie de volumul de reclama -, iar ghidul TV nu va mai aparea ca publicatie separata, distribuita cu ziarul, dar va continua sa apara sub forma unor pagini dedicate. Din informatiile HotNews.ro, pretul ziarului va ramane neschimbat, iar trecerea la noul format – preconizata sa se intample inca de anul trecut – nu presupune si modificari la nivel de personal. Schimbarile au drept scop sa sustina un nou concept editorial si sa contribuie la reducerea costurilor. Intr-o nota pe aceasta tema, publicata in editia de luni a ziarului, redactorul-sef Vlad Macovei "propune" cititorilor "un nou parteneriat, cu acelasi ziar 'Evenimentul zilei', dar cu un nou concept editorial, intr-un nou format, cu un nou suflu. Este vorba despre viata noastra, povestile noastre, societatea noastra, lumea noastra".

Florian Bichir: "Intarim Libertatea, va fi un tabloid european". Simona Ionescu: "Un pas inainte in profesia mea", la Cancan

de C.M. HotNews.ro

Marți, 14 iulie 2009, 18:37

Editorul coordonator al Evenimentului zilei de duminica, Florian Bichir, a preluat pozitia de editor coordonator la Libertatea, unde, dupa cum a declarat el pentru HotNews.ro, se va ocupa de proiecte speciale. "Intarim partea editoriala, spre deosebire de competitorii nostri", a spus el, afirmand ca Libertatea va fi "un tabloid european". La randul ei, Simona Ionescu, redactor-sef adjunct la Click, a declarat pentru HotNews.ro ca pleaca la Cancan, despartirea de echipa alaturi de care a lucrat 15 ani fiind "amiabila, de comun acord". Au mai scris pe subiect Reporter Virtual si Pagina de media.

Evenimentul Zilei si Libertatea apartin grupului de presa Ringier. Click face parte din portofoliul Adevarul Holding, in timp ce Cancan este editat de Cancan Media.

Florian Bichir pentru HotNews.ro:

"Am trecut editor coordonator la Libertatea, e treia pozitie din ziar. La EVZ de Duminica a venit Gabriel Gachi, fost jurnalist la Ieseanul (ziar trecut recent de Publimedia exclusiv online – n.r.). Ma voi ocupa de proiecte speciale, intarim partea editoriala. Spre deosebire de competitorii nostri, ne intarim partea editoriala. Vrem sa aducem mai multe articole, nu sa dam pomeni. Vrem sa aducem mai multe subiecte politice, sociale. Numai competitorii nostri au lansat ideea ca Libertatea e un ziar neserios, dimpotriva. Numai in Romania se crede ca un tabloid e un ziar total neserios si reprezinta numai sex. Subiectele sociale si politice au existat si pana acum la Libertatea, dar le vor pune mai bine in valoare. Va fi un tabloid european. Un ziar bun e un ziar vandut. Libertatea e singurul ziar care s-a ocupat de zona asta religioasa si subiectul va fi tratat cu si mai multa seriozitate cu venirea mea acolo. Asta nu inseamna ca a doua zi va fi un ziar popesc", a spus Bichir.

Libertatea este cel mai citit tabloid pe print, Click este cel mai vandut, iar Cancan cel mai bun pe online. Toata lumea incearca sa formeze echipe cat mai bune pentru online, dar tot Ringier sta cel mai bine la capitolul numar de angajati: 27. Este interesant ca toate tabloidele au in spate oameni care au lucrat pentru trustul elvetian: Cancan pe Lucian Romascanu & Simona Ionescu (fost adjunct la Libertatea si Click) & Mihai Oprea (fost ProSport si acum redactor sef pe online) si Click pe Dan Bundur (ca redactor sef la .ro, fost sef de sectie Libertatea) & Dorin Chiotea, care face parte din echipa de project manageri culesi de la Ringier. In curand vom auzi de alt mogul care va intra pe piata tabloidelor.

Libertatea a investit anul trecut 40.000 in relansarea site-ului si a angajat pana acum 27 de oameni pentru online, a oferit si premii consistente, dar are doar doua echipaje de paparazzi.

Click a cheltuit 100.000 de euro pentru lansarea de azi, a angajat patru echipaje de paparazzi si a aruncat pe piata premii in bani si suplimente.

Cancan a cheltuit in jur de 40.000 100.000 de euro pentru relansare, acum a aparut cu concursul, ofera prima pentru ponturi si are 14 echipaje de paparazzi.

3.B. CONTINUT-CE SE SCRIE IN TABLOIDE(ARTICOLE,REPORTAJE):

Unul dintre tinerii intens mediatizati in ultima perioada a fost Honorius Prigoana. Fiul nu mai putin celebrului Silviu Prigoana a facut deliciul tabloidelor prin viata mondena si masinile de lux cu care a defilat prin Bucuresti. A pasit cu stangul in politica, pierzand un fotoliu de deputat in fata liberalului Radu Stroe, insa recunoaste ca fara tabloide nu ar fi putut ajunge politician. Si copiii de fosti prim-ministrii ies in evidenta. Andrei Nastase, posesor de terasa in Herastrau, a fost prins anul trecut de politisti conducand prin Bucuresti cu peste 140 de km/h. „Click!" si „Cancan" au inceput sa erodeze audienta ziarului „Liberatea". Tabloidele au atras, potrivit ultimului val al Studiului National de Audienta, cel mai mare numar de cititori. Audienta „Click! Ghid TV" a crescut cu 33,2%.

Stiri,articole ale ziarelor de scandal:

1.Andreea Mantea – o victima a presei tabloide

26 Ianuarie 2010

Andreea Mantea se considera o victima a presei tabloide. Prezenta in platoul emisiunii Happy Hour de la ProTV, Andreea Mantea a spus ca s-a saturat sa fie cuplata cu tot felul de baieti cu bani.

Ea i-a marturisit lui Catalin Maruta ca ziaristele de monden mint cu buna stiinta, desi ea le-a sunat, le-a dat mesaje si le-a implorat sa nu mai scrie neadevaruri despre ea.

In timpul emisiunii, Andreea Mantea a spus ca se simte hartuita si ca intentioneaza sa ia masuri impotriva ziaristilor.

Andreea a dezmintit zvonurile legate de eventualele relatii ale ei cu Rani Adamescu, Lucian – nepotul lui Gigi Becali sau cu fiul lui Valeriu Lazarov.

"M-am saturat! Vreau sa ma lasati dracului in pace! Nu pot sa ies in oras cu un grup de prieteni fara sa fiu cuplata cu unul dintre ei. Nu mai vreau", a spus Andreea Mantea la Happy Hour.

2.”Dani Otil face misto de ziaristele de monden “

23 Februarie 2010

Dani Otil a pus din nou tinta pe ziaristele de monden care isi dau cu parerea despre vedete la emisiunile de televiziune.

In emisiunea de azi, Dani le-a zugravit un portret nu tocmai roz ziaristelor care comenteaza atitudinea vedetelor.

"In presa mondena lucreaza niste fete care iau si salariu de la diverse televiziune pentru a comenta la televizor. Nu e treaba mea sa vorbesc despre ele, ci doar treaba lor sa vorbeasca despre mine, uitand desigur ca au – unele – foarte putini dinti in fata si in general au o cariera de tartru la purtator. Nu stiu cum dracu' le aleg ca toate au peste 95 de kilograme. Cam multa pasiune intr-un singur om", a spus Dani Otil .

3.”Andreea Balan: Nu l-am inselat pe Keo “

26 Ianuarie 2010

Cantareata Andreea Balan a tinut sa infirme toate informatiile aparute in presa tabloida, informatii conform carora ea l-ar fi inselat pe Keo cu un detectiv particular.

Intr-o interventie telefonica la emisiunea Happy Hour, Andreea Balan a declarat ca inregistrarile de pe Internet sunt o facatura, ca nu este vocea ei pe acele inregistrari si ca nu l-a inselat pe Keo.

"Nu l-am inselat pe Keo. Este o facatura. Nu este vocea mea. Este un scandal foarte urat. Niciodata nu mi-am propus sa ies in fata prin scandaluri. (…) Toate informatiile din Spy sunt fie eronate, fie modificate. Eu nu am angajat pe nimeni sa-l urmareasca pe Keo. (…) Probabil ca cineva a vrut sa vanda aceste inregistrari sa faca niste bani", a declarat Andreea Balan . Ea a recunoscut ca il stia pe presupusul detectiv, insa a spus ca l-a vazut doar de trei ori. Baiatul facea parte din cercul de prieteni ai Andreei Antonescu.

4.Cătălin Botezatu, la Agentul VIP: Monica Columbeanu și fostul ei șofer, îndrăgostiți

16 decembrie 2009 13:53

Senzație la Agentul VIP! Cătălin Botezatu vorbește despre "relația" dintre modelul său, fostul șofer al Monicăi Columbeanu, Voicu, și diva de la Izvorani. Creatorul de modă este convins că Voicu și soția lui Irinel Columbeanu au fost îndrăgostiți unul de celălalt.

"Atâta timp cât stai lângă un bărbat frumos, despre care îți place să iasă tot felul de bârfe pe care ți le asumi sau nu, este imposibil ca măcar pentru o secundă să nu ai un "feeling" ", susține Cătălin Botezatu.

Creatorul de modă susține că fostul șofer nu-i mai trimite mesaje Monicăi Columbeanu. "Nu știu de ce spune că îi trimite mesaje, fiindcă nu este adevărat".

5.Gina Pistol: Fuego este nepotul perfect, iar Mircea Radu este ginerele ideal

05 Februarie 2010

Frumoasa Gina Pistol a explicat de ce Mircea Radu si Fuego au atat de mult succes in Romania, mai ales in randul publicului feminin.

Prezenta in emisiunea Agentul VIP de la Antena 2 pentru a comenta un top al barbatilor interesanti din Romania, Gina Pistol a spus ca Mircea Radu este preferatul mamei ei.

"Mircea Radu este preferatul mamei mele. Nu exista mama in tara asta care sa nu ii placa pe Fuego si Mircea Radu. Fuego este nepotul perfect, iar Mircea Radu este ginerele ideal. Mircea Radu nu e genul meu. El mi-ar putea fi un bun prieten", a spus Gina Pistol.

 In cadrul aceleiasi emisiuni, ea a mai spus ca pe Catalin Botezatu l-ar lasa sa o imbrace si ca langa Ion Tiriac ar vedea o femeie care sa-l reprezinte.

Imi caut de lucru
In prezent, Gina Pistol isi cauta de lucru. Frumoasa blonda a declarat la Agentul VIP ca i-ar placea sa prezinte o emisiune ce trateaza cazuri sociale.

"Imi caut de lucru. Primisem o oferta pentru un proiect tv, dar nu am discutat inca. Nicola mi-a spus ca la felul cum sunt eu m-ar vedea ocupandu-ma de cazuri sociale. Imi doresc sa fac foarte mult bine in jurul meu. Am cateva idei pe care le voi discuta si cu Mihaela Radulescu. O voi ruga sa-mi dea cateva sfaturi", a mai spus Gina Pistol .

6.Elena Udrea s-a dus pe pârtie cu cizme de 530 de dolari

Elena Udrea poartă cizme de 530 $ pe pârtie

Unde să-ți etalezi noile cizmulițe scumpe dacă nu la deschiderea celei mai moderne pârtii de schi? Mai alesc când știi că toatăpresa va sta cu ochii pe tine…  Ministrul dezvoltării și turismului, Elena Udrea, a inaugurat, sâmbătă, la Gura Humorului, una dintre cele mai moderne pârtii de schi din țară, Șoimul, prilej cu care și-a etalat și superbele cizmulițe Christian Dior, care costă 530 de dolari. Udrea nu a avut curajul să se avânte pe pârtie, spunând că nu a încălțat niciodată o pereche de clăpari și că ar trebui să ia niște lecții de schiat. (sursa Libertatea)

De ce este optimistă Elena Udrea?

Pe blogul său, ministrul Elena Udrea enumeră trei motive pentru care vede cu optimism turismul românesc.În primul rând, “pentru că anul acesta se va vedea soarele după furtună în economia mondială, iar România va reveni, de asemenea, la creștere economică”……(sursa ziarulring)

Elena Udrea: "Nu am nicio legătură cu nicio companie de construcții".

Ministrul Dezvoltării Regionale și Turismului, Elena Udrea, a afirmat, joi, într-o conferință de presă, că nu a fost implicată niciodată în nicio firmă de construcții, nici civile și nici de asfaltări, și a solicitat celor prezenți să anunțe DNA dacă află că ea ar avea interese în acest sector. Elena Udrea a precizat că singura ei legătură cu sectorul construcțiilor este doar faptul că este ministrul Dezvoltării Regionale și Turismului.(Libertatea)

Elena Udrea și-a tras blog violet.

Flacăra violet lovește din nou! Pentru a fi în pas cu moda, Elena Udrea și-a schimbat culoarea blogului personal în violet. În  urmă cu aproximativ două săptămâni, Andrei Gheorghe, cel care ocupa funcția de consilier pe probleme de comunicare, a schimbat culoarea site-ului Ministerului de Finanțe din albastru în mov.(Libertatea)

7.Adrian Enache i-a declarat iubirea Iulianei Marciuc în direct

Iuliana Marciuc & Adrian Enache, împreună și pe micile ecrane

Grila de primăvară a postului TVR1 ar putea include o emisiune de divertisment avându-i ca prezentatori pe realizatoarea tv Iuliana Marciuc și cântărețul Adrian Enache. Cu toate că încă nu e nimic stabilit, comitetul director al TVR a luat în vedere acest proiect și urmează să-l discute și să decidă dacă vor da sau nu undă verde show-ului. „Într-adevăr, ideea există! Astăzi (ieri – n.r.), în comitetul directoral nu s-a adus în discuție acest proiect, probabil săptâmâna viitoare se va prezenta..(sursa ziarul Ring).

 Iuliana Marciuc și Adrian Enache, Familia Bundy de duminică 

Din 14 martie, Iuliana Marciuc își reia emisiunea “Miezul zilei“ la TVR. Nu e însă singurul moderator, ci va distra audiența alături de proaspăt divorțatul Adrian Enache, pe care acum poate să-l numească “iubit oficial”(sursa ProTv magazin).

Adrian Enache i-a declarat iubirea Iulianei Marciuc :“Te iubesc până mor și dincolo de moarte”

8.Andreea Banica in scandalul referitor la Bianca Dragusanu si Simona Sensual.

(Libertatea-24.03.2010)

După ce in cadrul unui interviu au apărut declarații conform cărora Andreea Bănică a spus că vedete precum Bianca Drăgușanu și Simona Sensual prind numai la proști, cântăreața și-a cerut scuze pentru scandalul iscat.

Artista a negat că ar fi menționat numele celor două blonde, susținând că a spus doar că pentru a fi considerată vedetă trebuie să ai realizări profesionale, nu  să-ți etalezi silicoanele prin emisuni.

"Îmi pare tare rău că mă aflu în mijlocul unui asemenea scandal care nu îmi face cinste și care este departe de felul meu de a fi. (…) Am fost întrebată ce părere am despre fetele care se promovează cu ajutorul silicoanelor și am spus că pentru mine vedetă înseamnă o persoană care face ceva în carieră. Nu am menționat numele niciunei persoane publice. După acest incident am hotărât că nu voi mai acorda niciun interviu prin telefon, ci numai prin mail ca să am dovada celor spuse de mine", a spus Andreea Banică, aseară,  în emisiunea "Un Show Păcătos".

"Nu sufăr de nebăgare în seamă"

Totodată, cântăreața le-a transmis celor două blonde că nu "suferă de nebăgare în seamă", deoarece a fost înzestrată cu un talent și are cu ce se mândri.

"Nu sunt supărată pe fete pentru că au reacționat așa, pentru că eu sunt mai veche ca el în showbiz și probabli la început aș fi reacționat la fel. Vreau să le transmit totuși că nu sufăr de nebăgare în seamă. Am decis să nu mai apar în ziare, pentru a mă concentra mai mult pe muzică. Pregătesc o carieră internațională despre care încă nu vreau să vorbesc", a adăugat cântăreața.

9.Cancan

Showbiz intern

Postat pe 24 mar 2010 08:25

aș poza niciodată gol, nu am ce arăta"

Componentul trupei Simplu este un tip modest și pudic, care spune că nu ar accepta o ofertă de a fi fotografiat gol, nici măcar pentru o sumă mare de bani.

"N-aș poza niciodată gol, n-am ce arăta, dar…niciodată să nu spui niciodată!", a spus Smiley în Ring. El a apărut totuși  într-un pictorial seminud anul trecut, alături de partenera lui, Laura Cosoi.

Piteșteanul își împarte timpul între sală și studioul de înregistrări, însă nu o neglijează niciodată pe iubita lui. "Am timp pentru toate. Dorm cinci-șase ore pe noapte. Mă trezesc la 10.00, plec la sală, apoi merg la studio. Laura e cea care se ocupă de cățel", a adăugat el.

ANEXE:

”Presă tabloidă! Daaa!” strigă românul. Trist și deloc surprinzător, cele mai bine vândute ziare din țara noastră sunt ziarele de scandal. Libertatea (primul în topul tirajelor), Click, Cancan, Revista Vip, ”se mănâncă pe pâine”, într-un limbaj mai degajat. Cititorii de astfel de presă sunt interesați de crime, scandaluri cu droguri, sex, tărăboi, intrigi, amănunte picante din viața intimă a diferitelor persoane publice, ba chiar din popor, dar si multe altele. M-am amuzat foarte tare facând o documentare pentru facultă și m-am gândit sa postez câteva fragmente și pe blog. Poate sunteți interesați sau curioși de exemplu, cine a folosit pentru prima dată termenul ”tabloid” sau care sunt cele mai devorate ziare de acest tip din întreaga lume.

” (…) La o simpla cautare in dictionarul explicativ, tabloidul reprezinta o publicatie “Cu formatul de dimensiuni reduse față de cel obișnuit. – Din engl. tabloid, fr. tabloide.”. Cu timpul, conceptul a luat amploare si acest termen nu mai reprezinta doar o bucata de hartie scrisa, ci un anumit tip de scriere, un anumit continut.
Facand o scurta incursiune in istoria tabloidului, am aflat ca atunci cand a luat nastere, in Londra, termenul de tabloid a fost folosit in 1880 pentru numele unui medicament (de catre compania Burroughs Wellcome & Co.), apoi la definirea generalista a obiectelor mici, usor de manevrat si ulterior in 1918, conceptul a fost preluat si de presa, “tabloid journalism”, reprezentand formatul de 430 mm × 280 mm. Alfred Harmsworth (1865–1922), un mare publicist de origine britanica, este considerat ca fiind cel ce a dat startul acestei industrii. Acesta vindea povestile sale unor oameni obisnuiti, pentru doar cinci penny iar prin intermediul ziarului sau influenta si opinia publica, in stransa legatura cu lumea politica. Modelul inventat de britanici a fost însă exportat spre majoritatea statelor occidentale, inclusiv în Statele Unite. Totuși, acest tip de ziare și de jurnalism este în America (The National Enquirer, New York Daily News, The Chicago Sun-Times, Newsday) mai puțin orientat spre scandal și senzaționalism. De altfel, termenul “tabloid” se referă în SUA mai mult la formatul unui ziar (mai mic, mai compact, mai ușor de citit) decât la conținutul lui. Cu o excepție notabilă: cea a tabloidului New York Post (630.000 de exemplare vândute zilnic), care practică, din 1976, de când a fost achiziționat de magnatul Rupert Murdoch, stilul senzaționalist britanic. Cu toate acestea, tabloidul cu cel mai mare tiraj nu se află nici în Marea Britanie și nici în SUA, ci în Germania – Bild-Zeitung (4 milioane de exemplare zilnic).
(…)
Tabloidele se vand si in statele occidentale mult mai bine decat ziarele „quality” tocmai datorită stirilor senzationale, fortate sau care invadează intimitatea unor persoane publice. Cele mai multe tabloide se pot citi în Marea Britanie (unde numai The Sun are un tiraj zilnic de of 3.121.000 de exemplare, iar The Daily Mirror, circa 500.000), unde au fost lansate mai mult ca “ziare de duminica”. Evident, succesul lor sta in faptul că abordează subiecte “populare” precum crime, barfe despre viața celebritatilor, despre conduite sexuale, droguri etc. De cele mai multe ori, stilul in care sunt tratate subiectele trece de limita defaimării și a insultei, sute de procese fiind intentate până in prezent impotriva acestui gen de publicatii.

Tabloid in Romania

Desi, personal, sunt consternata de succesul pe care il are acest tip de “distractie”, trebuie sa caut, sa culeg si aspecte oarecum pozitive. Deloc irelevant, precizez ca zilnic intalnesc, numai in transportul in comun, zeci de persoane care citesc, fie in drum spre scoala sau munca, presa tabloida. Sunt toti interesati de scandalos, de viata diverselor persoane publice, de escapadele lor amoroase, de fete cu sanii goi (un mare fenomen este “Fata de la pagina 5″), de crime si tot ce face furori. In Romania, cel putin, aceste ziare nu contin numai astfel de “senzationisme”, dar si sport, de obicei fotbal, sfaturi legate de frumusete, sanatate, paranormal, familie, dragoste si sex, si foarte multe altele.
Pentru a studia mai bine fenomenul de tabloid, am intrat pe siteurile a doua astfel de ziare din Romania, cu cele mai mari tiraje: Libertatea (www.libertatea.ro) si Cancan (www.cancan.ro).
Siteul Libertatea, spre deosebire de Cancan, are slogan: “vedete, sport, lifestyle, monden pe gustul tau!”. Ca cititor de presa de calitate, nu consider acestea ca fiind pe gustul meu, insa este pe gustul a milioanele de romani este, cu siguranta. Dintre titlurile intalnite pe website-ul Libertatea enumar: Gravida bătută l-a recunoscut pe tâlhar, A slăbit 25 de kilograme prin hipnoză, Fata de ieri / Daniela Liliana Lazăr, cea mai sexy vânzătoare, Elena Gheorghe își face ziua la restaurant, Tolea Ciumac și-a făcut blog, Beyonce are o nouă tactică de slăbit, Nu au angajat-o pentru că îi plăcea sexul, A promis că va fura cât va putea și a fost ales primar, Tatăl unei fete care s-a sinucis: “A înghițit pastilele mele pentru diabet”, O caută iar pe Elodia!, Bătaie pe casa«Miței Biciclista», etc. Aceasta este presa cea mai citita de romani. Pe siteul Cancan, lucrurile nu sunt prea diferite; in categoria SHOWBIZ, am intalnit: MIHAELA: Dovada divortului secret!, Moni si-a petrecut noaptea cu regizorul, Andreea Raicu va locui cu un cuplu de asiatici , etc. Programul “Rabla” pentru vibratoare si gonflabile, “Vreau sa ma bat cu Schilt si Badr Hari”, Operat pe creier cu bormasina, Masoara zambetul angajatilor, sunt articole ce fac parte din categoria FAPT DIVERS, iar la rubrica MAPAMOND am gasit : Angelina a vrut sa se sinucida, Michael Jackson a iesit pe strada rujat si fara masca, Nu trage niciodata apa la toaleta, etc.
Care este motivul pentru care aceste tipuri de scrieri sunt devorate de multime? Pentru ca indicele de inteligenta sau cultura este unul minim, educatia nu este una de top, iar efortul de a citi este infirm, fara exprimari sau cuvinte greu de inteles. Cautand aspecte ale tabloidului, am intalnit pe internet un interviu cu Cristian Stancu, redactor-șef la Click, un alt tabloid din Romania.
Privind “outside the box”, acesta reuseste sa ma convinga de succesul acestui tip de presa, dar nu ma convinge sa il si consum. La intrebarea reporterului, “ce este un tabloid pentru dumneavoastra?”, Cristian Stancu a raspuns: “Văd în tabloid un produs de presă cu cel puțin trei calități foarte importante: este util cititorului, îl informează scurt și la obiect și îl “distrează”. În fapt, acestea sînt cele trei reguli de aur pe care trebuie să le urmeze, aproape cu sfințenie, un ziar popular. Cititorul vede în el un ajutor de nădejde, pentru că află informații utile fără de care o banală zi de muncă i-ar fi, poate, dată peste cap. Cel mai elocvent exemplu? Aparent banalele știri “de coloană”, cum le spunem noi, despre străzi închise sau opriri de apă și curent! La capitolul “informează scurt și la obiect”, dezbaterea poate fi extrem de lungă. Esențial de știut este însă că omul modern, în goana unei zile care niciodată nu are suficiente ore, are nevoie de informații scurte, trebuie să afle despre un eveniment dintr-un articol accesibil, scris simplu și foarte “prietenos”. Asta înseamnă că poate citi și ce crede o personalitate, dar și ce crede un om de pe stradă, normal, așa cum e și el. A treia calitate, dar nu și cea mai puțin importantă, este “distracția”. Vorbim aici despre funcția de divertisment a mass-media în general, exacerbată pozitiv atunci cînd vorbim despre tabloide. Este regula după care se guvernează alegerea subiectelor: povești extraordinare despre oameni obișnuiți sau detalii inedite despre vedete! Da, despre vedete! Este subiectul care pe om îl distrează/încîntă/provoacă la dezbatere cel mai mult. “Ai auzit ce-a făcut X-uleasa?” Dacă auzi asta în metrou și știi că e dintr-un articol de-al tău, ei bine, atunci acela a fost de succes. A suscitat interes!”
La aceeasi intrebare, Ana Nita, redactor sef la Libertatea, raspunde: “Aș putea încerca, pe de-o parte, o definiție obiectivă a conceptului de tabloid: ziarul care vorbește pe înțelesul tuturor, de la vladică la opincă, despre evenimentele care îi interesează și îi afectează în mod direct pe oamenii obișnuiți, satisfăcînd nevoia de informare și de divertisment a acestora. Un tabloid este suportul media care reușește să transforme știrile într-un spectacol. Pe de-altă parte, dacă mă întrebați ce înseamnă tabloidul Libertatea pentru mine, vă voi răspunde cu două cuvinte: mîndrie și ambiție. Mîndrie pentru că Libertatea este ziarul care a introdus în România conceptul de tabloid, îndelung copiat în prezent. Ambiție pentru că Libertatea este cel mai bine vîndut cotidian din România la ora actuală și așa va rămîne”. ”

Bibliografie

Coman, Mihai, Din culisele celei de-a patra puteri, București, Carro, 1996

Moles, Abraham, Sociodinamica culturii, București, Științifică, 1967

Pop, Doru, Mass media si democrația, Iași, Polirom, 2001

Popescu, Cristian Florin, Manual de jurnalism, București, Tritonic, 2004

Randall, David, Jurnalistul universal, Iași, Polirom, 1998

Roșca, Luminița, Textul jurnalistic, în Manual de jurnalism vol. I, coordonat de Mihai Coman, Iași, Polirom, 1997

Surse internet:

www.subiectiv.ro

www.evz.ro

www.cancan.ro

http://jeuxdesjournalistes.wordpress.com/

http://www.ziare.com/lifeshow/monden/

http://www.mediafax.ro/

www.ziare.com

www.business.rol.ro