Preparate Topice Care Contin Ains

CUPRINS

Introducere pag.

Capitolul 1. Medicația antiinflamatoare pag.

Inflamația și bolile inflamatorii pag.

Antiinflamatoare pag.

1.2.1. Antiinflamatoare steroidiene pag.

1.2.2. Antiinflamatoare nesteroidiene pag.

Capitolul 2. Antiinflamatoarele Nesteroidiene pag.

2.1. Acțiunea terapeutică a antiinflamatoarelor nesteroidiene pag.

2.2. Interacțiuni medicamentoase pag.

2.3. Mecanismul de acțiune al antiinflamatoarelor pag.

2.4. Efectele adverse ale antiinflamatoarelor nesteroidiene pag.

2.5. Clasificarea antiinflamatoarelor nesteroidiene pag.

Capitolul 3. Preparate topice care conțin AINS pag.

3.1. Fenilbutazona unguent pag.

3.2. Nurofen gel pag.

3.3. Ibalgin gel pag.

3.4. Fastum gel pag.

3.5. Ketonal 2,5% gel pag.

3.6. Finalgon cremă pag.

3.7. Diclofenac fiterman gel 1% pag.

3.8. Diclac 5% gel pag.

3.9. Indometacin MK cremă pag.

3.10. Piroxicam MK gel pag.

3.11. Voltaren emulgel pag.

3.12. Sindolor gel pag.

3.13. Saliform forte cremă pag.

CONCLUZII pag.

BIBLIOGRAFIE pag.

CAPITOLUL 1

MEDICAȚIA ANTIINFLAMATOARE

Inflamația și bolile inflamatorii

Inflamația este o reacție complexă metabolică vasculară și nervoasă a organismului care apare în urma acțiunii unor agenți nocivi asupra țesutului.

Este o reacție de apărare, un proces dinamic, constând în modificări locale și generale. Prin aceste modificări, organismul tinde să inactiveze agentul cauzal, să înlăture produsele degradare existente în focarul inflamator, să refacă țesuturile lezate.

În unele cazuri, procesul inflamator se termină cu vindecarea, alteori se ajunge la cronicizare

Cauzele afectiunilor inflamatorii pot fi natură microbiologică (bacterii, virusuri), imunobiologică (produșii implicați în reacțiile antigen-anticorp), fizică (traume, obiecte straine, radiații), sau chimică (substanțe iritante).

Procesul inflamator poate fi împarțit în trei faze:

a) -inflamația acută

b) -răspunsul imun

c) -inflamația cronică

Infamația acută este răspunsul inițial al agresiunii tisulare. Este mediată prin eliberarea de autacoizi (histamină, serotonină, bradikinină, prostaglandine, leucotriene) și de obicei precede declanșarea răspunsului imun local. Local se disting trei tipuri de procese succesive si anume: tulburări metabolice, tulburări vasculare si procese morfologice și respiratorii.În focarul inflamator are loc un adevărat ciclu de procese metabolice, având loc o acumulare de metaboliți acizi ce determină apariția mediatorilor inflamației.

Tulburările vasculare sunt dominate de arteriolodilatație și capilarodilatație, cauze ale hiperemiei numită (rubor) și căldurii locale numite (calor). În același timp au loc tulburări ale permeabilității capilare, cu extravazarea plasmei si apariția edemului inflamator. Leucocitele tind să adere de peretele vascular apoi migrează. Aceste procese contribuie la tumefierea locală (tumor) și la apariția durerii (dolor).

Procesele morfologice și respiratorii sunt fagocitele care pot fi distruse prin acțiunea microbilor și acidozelor locale, eliberând substanțe bactericide și enzime. Acestea din urmă împreună cu cele existente local, contribuie la liza țesuturilor alterate și la apariția puroiului. În parelel cu alterările tisulare au loc și procese de regenerare. Aceste procese se intensifică în perioadele târzii ale inflamației putându-se obține o vindecare completă sau cu cicatrice.

Răspunsul imun se produce atunci când celulele imunocompetente sunt activate ca răspuns la microorganisme sau substanțe antigenice eliberate în timpul răspunsului inflamator acut și/sau cronic. Rezultatul răspunsului imun poate fi folositor organismului (ducând la fagicitoză și neutralizarea microorganismelor invadatoare), dar poate fi și nefavorabil dacă duce la o inflamație cronică fară rezolvarea procesului lezional.

Inflamația cronică implică eliberarea unui număr de mediatori care nu se remarcă în răspunsul acut cum ar fi interleukinele 1, 2 și 3, interferonii, factorul tumoral necrotic a (TNFa), factorul de stimulare al coloniilor de granulocite-macrofage (GM-CSF) etc. Una dintre cele mai importante boli care implică acești mediatori este poliartrita reumatoidă în care inflamația cronică are drept rezultat durerea, distrucția osului și cartilagiului ducând la invaliditate severă, producându-se, modificări sistemice care pot duce la curtarea vieții.

Lezarea celulară asociată inflamației acționează asupra membranelor celulare producând la eliberarea enzimelor lizozomale de către leucocite. Acidul arahidonic este eliberat din precursori și sunt sintetizați astfel variați eicosanoizi.

Calea ciclooxigenazei (COX) din metabolismul acidului arahidonic produce prostaglandine (PG) care au diferite efecte asupra vaselor sanguine, terminațiilor nervoasa și a celulelor implicate în procesul inflamator.

Calea lipooxigenazei a metabolismului acidului arahidonic duce la leucotriene (LT) având un puternic efect chemotactic asupra polimorfonuclearelor, neutrofilelor, eozinofilelor și a macrofagelor producând de asemenea, bronhoconstricție și creșterea permeabilității vasculare.

Bolile reumatice cuprind afecțiuni ale articulațiilor și a țesuturilor periarticulare. Procesul patologic se manifestă ca o inflamație activă având ca organ țintă membrana sinovială și lichidul.

Boli reumatismale articulare și viscerale cu caracter inflamator fac parte urmatoarele cazuri: reumatismul articular acut; reumatismul secundar infecțios; poliartrita reumatoidă; spondilită anchilopoietică; sindromul Reiter.

Din categoria bolilor reumatismale articulare cu caracter degenerativ fac parte artrozele; poliartrozele; discartrozele.

Bolile reumatismale abarticulare cu caracter inflamator și/sau degenerativ fac parte mialgiile, miozitele, tendinitele tensinovitele, bursitele, periartritele.

Manifestările articulare de tip reumatic în alte boli sunt următoarele: colagenozele, artritele alergice, bolile dismetabolice, bolile endocrine și poliartritele psoriazice.

Bolile reumatice se mai pot manifesta și prin modificări degenerative articulare produse ca urmare a unei inflamații, înnaintării în vârstă, solicitării excesive a traumatismelor. Cauzele modificarilor includ: insuficiența colagenului și degradarea enzimatică a cartilajului.

Modificările au loc frecvent în articulațiile suport ale greutății corpului cum ar fii în: șold, genunchi, coloană vertebrală și gleznă. Urmările bolilor inflamatorii și degenerative sunt durerea, deformațiile și tulburarea mobilității.

1.2 Antiinflamatoare

Antiinflamatoarele sunt medicamente utilizate în tratamentul diverselor algii, stări febrile, boli inflamatorii, boli reumatismale, unele datorită proprietăților antiinflamatoare, altele atât datorită proprietăților antiinflamatoare cât și datorită proprietăților imunosupresoare.

Antiinflamatoarele se clasifică în două categorii:

Antiinflamatoare Steroidiene ( glucocorticoizi )

Antiinflamatoare Nesteroidiene

1.2.1 Antiinflamatoare steroidiene

Glucocorticoizii sunt hormoni secretați de zona fasciculată a corticosuprarenalelor.Acestea au proprietăți antiinflamatoare și imunosupresoare, fiind folosiți în bolile reumatismale. Intervin atât în fazele precoce cum ar fi (dilatare capilară, edem, migrare leucocitată, fagocitoză ) dar și fazele tardive și anume (proliferarea capilară și a fibroblastiilor, depunerea de colagen, cicatrizarea ).

În dozele farmacologice, se inhibă procesele inflamatorii exudative sau proliferative și au loc efectele imunosupresoare.

Efectul antiinflamator se produce prin mai multe mecanisme:prin inhibarea secreției de prostaglandine și leucotriene; prin întreruperea comunicării între celule; prin inhibarea producției de citokine inflamatori; prin scăderea capacității neutrofilelor de a răspunde la stimulii inflamatori; prin stabilizarea membranelor lizozomale și prin inhibarea producerii de radicali de oxigen.

Efectul imunosupresor se produce prin scăderea numărului și a funcției celulelor care participă la răspunsul imun (monocite și limfocite) și întreruperea comunicării între macrofage și limfocitele T.

În doze fiziologice, cortizonul poate determina: creșterea depozitelor de glicogen; creșterea gluconeogenezei; creșterea lipolizei; efecte la nivelul sistemului nervos central cum ar fi (euforie) ; menținerea funcției vasculare prin potențarea norepinefrinei și prin menținerea funcției mușchiului scheletic.

În plasmă, glucocorticoizii circulă legați de proteinele plasmatice în procent de 90%, iar restul de 10% ramân liberi fiind responsabili de efectele biologice.Nivelul acestora este menținut la 25 ig/ml printr-un control exercitat de axul hipotalamo-hipofizar.

Analogii de sinteză ai glucocorticoizilor diferă între ei prin timpul de înjumătățire plasmatic adică (scăderea la jumătate a cantității totale de steroid din organism), putera antiinflamatoare și/sau retenția salină.

În funcție de timpul de înjumătățire, antiinflamatoarele steroidiene pot fi:

Antiinflamatoare steroidiene cu dutată de acțiune scurtă ( T 1/2 =8-12 ore )

Antiinflamatoare steroidiene cu durată de acțiune medie ( T 1/2 =12-36 ore).

Antiinflamatoare steroidiene cu durată de acțiune lungă ( T ½ =36-72 ore

Efectele adverse care pot aparea la administrarea medicamentelor antiinflamatoare steroidiene sunt: creșterea metabolismului proteic cu favorizarea osteoporozei, miopatiilor, rupturilor de tendoane, apariția vergeturilor, întârzierea creșterii, hiperglicemie, cu posibilitatea apariției diabetului zaharat, retenție hidrosalină cu edeme și tensiune arterială crescută, cu scăderea capacității de apărare a organismului, prin stimularea sistemului nervos central cu inducerea tulburărilor de comportament și tulburărilor oculare prin cataractă și glaucom. Prevenirea și combaterea efectelor adverse se poate face prin mai multe masuri care presupun: respectarea contraindicațiilor, regimului fără sare, regimului hiperproteic și hipoglucidic, aportului suplimentar de vitamina K,anxioliticelor, diureticelor anti-aldosteronice, și prin prevenirea osteoporozei datorită administrării de calciu și fluorură de sodiu.

Principalele preparate cortizonice sunt:

Prednisonul (cel mai folosit preparat)

Metilprednisolonul

Triamcinolonul

Dexametazona

Betametazona

Corticotrofina

Tetracosactidul .

Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS):

Acestea sunt substanțe care fac parte din grupa analgezice-antipiretice-antiinflamatoare, la care predomină efectul antiinflamator, ca fiind utilizate în scop antiinflamator și analgezic. Ca antireumatice au efect imediat, dar de durată scurtă după întreruperea administrării lor.Au acțiune simptomatic-patogenică, diminuând sau înlăturând unele simptome și semne ale inflamației în bolile reumatice cronice, dar nemodificând evoluția procesului patologic.

Antireumaticele specifice au acțiune lentă fară efect antiinflamator. Se utilizează ca terapie de bază sau modificatoare a bolii în poliartrita reumatoidă. Efectul acestora apare după 2-3 luni și persistă luni până la ani după întreruperea administrării lor, influențând unele componente patogenice și modificând evoluția procesului reumatic. Acestea pot fi mai toxice decât agenții antiinflamatori nesteroidieni.

Antireumatice specifice se împart în:

Compuși de aur sunt aurotiomalat de sodiu și auranofin;

Antimalarice de sinteză sunt clorochina și hidroxiclorochina;

Derivat tiolic este penicilamina;

Imunodepresive sunt metotrexatul, ciclosporina, etc.

Sulfasalazina.

Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) se clasifica în:

Antiinflamatoare nesteroidiene clasice (generația I) sunt:

a. ) Acizii carboxilici care se găsesc sub formă de:

Derivații de acid salicilic sunt acidul acetilsalicilic, diflunisalul și benorilatul.

Derivații de acid acetic sunt:

derivații de acid fenilacetic: diclofenacul, alclofenacul.

derivații de acizi carbociclici și heterociclici acetici sunt indometacinul, sulindacul, tol-metina, lonazolacul, ketorolacul.

Derivați de acid propionic sunt ibuprofenul, naproxenul, ketoprofenul, dexketoprofenul.

Derivați de acid fenamic sunt acidul flufenamic, acidul mefenamic, acidul meclofenamic, acidul niflumic, acidul tolfenamic, etofenamatul.

b.) Acizii enolici se găsesc sub formă de:

Pirazolone sub denumirea de fenilbutazonă;

Oxicami sub denumirea de piroxicam, tenoxicam, lornoxicam;

Antiinflamatoare nesteroidiene inhibitoare selective sau specifice de COX-2 (gen. a II-a) fac parte:

Blocantele selective cum ar fi meloxicamul, nabumetonalul, etodolacul, nimesulidul;

Blocantele specifice numiți și coxibi fac parte celecoxibul, rofecoxibul, parecoxibul, etoricoxibul.

CAPITOLUL 2

ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE (AINS)

Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) reprezintă o clasă de medicamente care cuprinde numeroase substanțe active cu structură chimică variată, dar care au efecte comune analgezice, antipiretice, antiinflamatoare.

Mecanismul de acțiune principal al antiinflamatoarelor nesteroidiene este reprezentat de blocarea ciclooxigenazei (COX), cu inhibarea sintezei de mediatori proinflamatori (leucotriene, tromboxan, prostaglandine).

Antiinflamatoarele nesteroidiene sunt folosite ca medicamente de elecție în terapia diferitelor afecțiuni inflamatorii, cu toate că efectul antiinflamator al acestei clase de medicamente este de intensitate moderatã (în comparație cu glucocorticoizii, care au efect intens). Aceastã medicație realizează însă beneficii terapeutice la majoritatea indicilor clinici ai inflamației,cum ar fi durerea și inflamația articulară, fiind atenuate încă din primele zile de tratament. Sunt indicate în principal, în bolile reumatice, ameliorând fenomenele inflamatorii congestiv-exsudative, fară a influența însă fenomenele proliferative.

Potența diferiților reprezentanți ai acestei clase diferă în funcție de substanță și de modelul de inflamație. Printre cele mai eficace se află diclofenacul, indometacinul, naproxenul, acidul flufenamic, fenilbutazona. În afecțiunile reumatice cronice ca de exemplu în artrita reumatoidă  juvenilă acești compuși reprezintă o medicație simptomatică, rapidă și eficace în atenuarea durerii, a inflamației  articulare precum și în ameliorarea funcționalității acestora.Limitarea inflamației, calmarea durerii precum și scăderea febrei sunt atribuite unui mecanism biochimic comun prin diminuarea sintezei de prostaglandine, această intervenție exercitându-se asupra unei etape precoce a activității sistemului enzimatic prostaglandin-sintetizat.

Este inhibată ciclooxigenaza, enzima care catalizează ciclizarea oxidativă a acidului arachidonic, cu formarea consecutivă de endoperoxizi ciclici, ca precursori ai prostaglandinelor. Calea paralelă, cea a lipooxigenazei, nu este influențată, deoarece inhibarea enzimei are loc de regulă, printr-un mecanism competitiv, între compusul antiinflamator și acidul arahidonic.

Prostaglandinele sunt substanțe tisulare active cu rol important în patogenia biochimică a procesului inflamator. Se presupune că antiinflamatoarele nesteroidiene împiedică fenomenele congestiv-exudative ale inflamației, tocmai datorită interferării procesului de biosinteză al acestora. De regulă, efectul antiinflamator crește proporțional cu capacitatea de inhibiție a ciclooxigenazei.

Sensibilitatea diferită a acesteia manifestată la nivelul diferitelor țesuturi (atribuită prezenței izoenzimelor) se explică diferența intensității efectelor analgezice, antipiretice și antiinflamatoare pentru diferiții compuși folosiți terapeutic. Astfel paracetamolul și fenacetina manifestă un efect antiinflamator slab, datorită inhibării mai puțin ample asupra sintezei prostaglandinelor la nivel periferic, în schimb, acestea au efect analgezic central și antipiretic puternic, fiind active pe enzima din creier. În plus, ca urmare a inhibării ciclooxigenazei se mai înregistrează un beneficiu terapeutic, și anume, se împiedică formarea de peroxizi intermediari, radicali liberi și alte specii reactive ale oxigenului, binecunoscute a fi implicate în patogenia biochimică a inflamației.

Un alt mecanism important pentru efectul antiinflamator constă în inhibarea activării  neutrofilelor de către  stimulii  inflamatori, probabil  prin   intervenția precoce, asupra  cuplării stimul-răspuns.

Importante pentru efectul antiinflamator sunt și interferarea formării, eliberării și acțiunii diferiților mediatori chimici ai inflamației (îndeosebi a sistemului kalicreinei) sau inhibarea sintezei glicozaminoglicanului din compoziția colagenului.

O serie de antiinflamatoare nesteroidiene ca aspirina, fenilbutazona, indometacin, fenoprofen manifestă și acțiune inhibitorie la nivelul funcțiilor plachetare, având astfel proprietăți antitrombotice, mai ales la nivel arterial. Această acțiune antiagregant plachetară este utilă pentru profilaxia trombozelor arteriale.

Antiinflamatoarele nesteroidiene se pot administra sub diferite forme farmaceutice pe mai multe căi de administrare: pe calea bucală se administrează comprimatele, comprimatele retard, drajeurile, capsulele enterosolubile; pe calea parenterală se admnistrează soluțiile injectabile, pe calea rectală se administrează supozitoare, supozitoare retard; iar pe calea cutanată pentru efectul lor topic se administrează unguente, creme și geluri.

2.1. Acțiune terapeutică a antiinflamatoarelor nesteroidiene:

Antiinflamatoarele nesteroidiene reprezintă medicația utilă în grade variate în tratamentul tuturor afecțiunilor reumatismale inflamatorii, degenerative, articulare, și extraarticulare. S-au dovedit utile și în dureri postoperatorii, dureri neoplazice cum ar fi metastaze osoase.

În afecțiunile reumatismale se folosesc tratamente de scurtă durată în artroze, tendinite, tenosinovite, lumbago, dureri și inflamații post traumatice; iar tratamentele de lungă durată se folosesc în reumatisme inflamatorii cronice în special poliartrită reumatoidă, spondilită anchilozantă, artroze dureroase.

În afara afecțiunilor reumatismale cum ar fi otite, angine, colici nefretice, tromboflebite, hemoroizi, dismenoree, unele afecțiuni stomatologice, esofacită de reflux și postiradiere, eritem nodos, persistența canalului arterial la nou-născut, sunt recomandate de preferat AINS cu riscul cel mai mic pentru tratamentul inițial, la dozele cele mai mici. Nu se folosesc asocieri de antiinflamatoare nestroidiene. Inhibitorii selectivi ai COX-2 nu se folosesc de rutină în poliartrita reumatoidă sau artroze, ci se preferă față de alte antiinflamatoare nesteroidienei doar în cazul când sunt clar indicate.

Efectele terapeutice ale inhibitorilor selectivi și specifici de COX-2 sunt diminuate de asocierea cu acid acetilsalicilic în doze mici, iar asocierea cu antiacide gastrice ne fiind justificată. Principiul de utilizare al antiinflamatoarelor nesteroidiene este de alegerea antiinflamatoare nesteroidiene în funcție de indicații; iar principalul criteriu al antiinflamaroarelor nesteroidiene este tolerabilitatea clinică; ritmul de administrare de obicei se incepe cu o doză mai mare timp de 3-7 zile apoi se continuă cu o doză una mai mică. Trebuie evitată calea injectabilă deoarece protecția gastrică preventivă este utilă doar pentru antiinflamatoarele nesteroidiene clasice.

Antiinflamatoarele nesteroidiene măresc timpul de sângerare în asociere cu alcoolul în cantități mari și măresc riscul de sângerare în asociere cu heparina și anticoagulantele orale. Cresc toxicitatea fenitoinei și litiului. Asocierea cu antihipertensive cum ar fi tiazidele, furosemidul, captoprilul scade efectul diuretic și antihipertensiv. La bolnavii deshidratați pot produce insuficiență renală acută. Antiinflamatoarele nesteroidiene nu se asociază între ele deoarece crește riscul ulcerogen și a hemoragiilor digestive.

Aspirina în doze mari are efect antiinflamator, cu rezultate bune în reumatismul poliarticular acut și artrita reumatoidă juvenilă, prin diminuarea fenomenelor inflamatorii, durerii și febrei, atenuarea inflamației articulare și întârzierea dezvoltării deformațiilor. S-a introdus recent în terapeutică, un antiinflamator și analgezic cu potență mai mare decât aspirina, care este un derivat fluorurat al acesteia, numit diflunisal. Acesta prezintă avantajul administrării în doze mai mici și la intervale de timp mai mari. (aspirina: 4g/zi fracționat, la interval de 6 ore; diflunisalul: 1g/zi fracționat la interval de 12 ore).

Fenacetina, paracetamolul, și aminofenazona sunt aproape lipsite de efect antiinflamator și se folosesc limitat pentru terapia de durată din cauza toxicității lor relativ mari însoțită de riscul apariției unor efecte adverse grave.

Fenilbutazona, este capul de serie al unei grupe de antiinflamatoare nesteroidiene foarte eficace (derivat de pirazolidin 3,5-dionă), este superioară ca efect antiinflamator aspirinei, dar inferioară indometacinului. Datorită toxicității mari, fenilbutazona a fost limitată la utilizarea pentru uz extern, în unguente, creme și geluri. Cu o gamă mai largă de indicații ca antiinflamatoare și cu o tolerabilitate ceva mai bună există analogi structurali și farmacologici ai fenilbutazonei, de tipul: oxifenbutazonă, kebuzonă și clofezonă.

Printre primele locuri între medicamentele antiinflamatoare, cu acțiune marcată în artrita reumatoidă juvenilă, precum și în alte boli reumatice inflamatorii, se situează indometacinul. Datorită frecvenței reacțiilor adverse pe care le provoacă la 10-45% din pacienți, se recomandă uneori un analog cu structură identică al acestuia, și anume, sulindacul, care este ceva mai bine suportat, deși are un potențial antiinflamator cu 50% mai mic decât al indometacinului.

Cu efecte antiinflamatorii și antipiretice marcate, având potență superioară indometacinului se înscriu derivații din grupa acizilor arilalifatici cum ar fi ketopofenul, fenoprofenul, naproxenul, carprofenul, diclofenacul. Reacțiile adverse sunt cele obișnuite pentru antiinflamatoarele nesteroidiene.

Dintr-o altă clasă structurală, cea a oxicamilor, se remarcă piroxicamul, cu proprietăți antiinflamatoare remarcate și cu avantajul unui timp de înjumătățire mediu de 48 ore, ceea ce permite administrarea unei singure doze pe zi. În plus, este și relativ bine tolerat. Cu aceleași avantaje se înscrie și tenoxicamul.

2.2 Interacțiunile medicamentoase ale antiinflamatoarelor nesteroidiene:

Întrucât  antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) se recomandă pentru bolnavii cronici care necesită și alte medicamente posibilitatea apariției unor interacțiuni cu modificarea proprietăților farmacocinetice este practic enormă. Cele mai frecvente interacțiuni medicamentoase sunt prezentate în tabelul 2.1

Tabel  2.1. Interacțiuni medicamentoase ale antiinflamatoarelor nesteroidiene

Sigur că în toate situațiile de mai sus expuse se va recomanda evitarea utilizării antiinflamatoarelor nesteroidiene, dacă este posibil, iar dacă asocierea este absolut necesară se impune monitorizarea concentrațiilor plasmatice și ajustarea dozelor. Medicul curant este cel care va impune conduita terapeutică cea mai potrivită.

Antiinflamatoarele nesteroidiene prezintă următoarele acțiuni: cu acțiune antiinflamatoare relativ mai redusă față de antiinflamatoarele steroidiene, acestea variază ca intensitate între diferitele substanțe; cu acțiunea analgezică fiind comparabilă cu cea a acidului acetilsalicilic sau a paracetamolului, cu acțiune antipiretică nu este utilă terapeutic; cu acțiune antiagegant plachetară, aceasta fiind prezentă la acidul acetilsalicilic, fenilbutazona ș.a; inhibarea contracțiilor uterine la acidul acetilsalicilic, indometacină, fenilbutazonă; și pentru favorizarea închiderii canalului arterial la nou-nascut se folosește indometacina.

2.3 Mecanismul acțiunii antiinflamatoare

Mecanismul acțiunii antiinflamatoare cuprinde diminuarea biosintezei prostaglandinelor prin inhibarea ciclooxigeazei (COX-1, COX-2), acesta reprezintă un mecanism extrem de important. Antiinflamatoarele nesteroidiene clasice inhibă ambele tipuri de ciclooxigenază. Inhibarea COX-2 expică efectul antiinflamator, analgezic si antipiretic, în timp ce inhibarea COX-1 explică o serie de reacții adverse de felul lezării mucoasei gastrointestinale sau afectării toxice a rinichiului. Inhibitorii selectivi și specifici de COX-2 au proprietăți antiinflamatorii și analgezice cu risc mai mic de reacții adverse obișnuite la antiinflamatoarele nesteroidiene clasice.

Majoritatea antiinflamatoarelor nesteroidiene prezintă și alte mecanisme de acțiune precum:

inhibarea activării celulelor inflamatorii (polimorfonuclearele neutrofile) cu diminuarea formării de endoperoxizi și radicalo liberi;

diminuarea formării și acțiunii moleculelor de adeziune de către celulele endoteliale, leucocite, plachete;

inhibarea chemotaxiei celulelor inflamatorii;

reglarea down a producerii de interleukină-1;

interferarea unor fenomene celulare mediate de calciu;

inhibarea și a lipoxigenazei (indometacina, diclofenac, ketoprofen).

2.4 Efectele adverse ale antiinflamatoarelor nesteroidiene:

Analgezicele antipiretice și antiinflamatoare provoacă frecvent fenomene de iritație gastrică și tulburări dispeptice. Medicamentul cu cel mai mare risc în această privință este fenilbutazona.  Studiile în vivo indică următoarea ordine crescută a potențialului ulcerigen: sulindac, fenbrufen sunt bine tolerate, indometacin, naproxen, piroxicam sunt cu risc ulcerogen mare. Riscul ulcerogen face ca antiinflamatoarele nesteroidiene să fie absolut contraindicate la bolnavii cu ulcer activ. Printre măsurile de precauție se recomandă asocierea de ranitidină sau cimetidină în doze profilactice; administrarea de misoprostol,acesta fiind un analog al PGE1 (atât profilactic cât și curativ) și, mai recent, cu multiple avantaje, administrarea de preparate în complecși cu ciclodextrine.

Antiinflamatoarele nesteroidiene au efecte adverse și la nivelul rinichiului, tratamentului îndelungat și în doze mari, provocând uneori leziuni renale, de tipul nefropatiei interstițiale. Afectarea renală este atribuită tot inhibării ciclooxigenazei, cunoscut fiind rolul prostaglandinelor în controlul circulației renale ca și în producția de renină și aldosteron. În sfârșit, un fenomen comun pentru antiinflamatoarele inhibitoare ale sintezei de prostaglandine îl constituie reacțiile de tip anafilactoid, acest sindrom este mai frecvent la adulți, îndeosebi la bolnavii astmatici și la alergici, în general.

Antiinflamatoarele nesteroidiene pot provoca și afecțiuni digestive ca: discomfort gastric, gețuri, vomă, diaree, ulcer gastro-intestinal, hemoragie digestive.

În funcție de reacțiile adverse gastrointestinale serioase pe care le pot produce, antiinflamatoarele nesteroidiene se pot clasifica in:

antiinflamatoare cu cel mai mare risc: azapromazona, fenilbutazona;

antiinflamatoare cu risc intermediar: piroxicam, ketoprofen, naproxen, diclofenac;

antiinflamatoare cu cel mai mic risc: ibuprofen

antiinflamatoare alergice: rinite, urticarie, erupții, edem angioneurotic astm bronșic;

antiinflamatoate respiratorii: tuse, febră, eozinofilie cu infiltrate pulmonare bilaterale la alergici;

antiinflamatoare nervoase: cefalee, amețeli, stări confuzionale, halucinații, tulburări auditive,

antiinflamatoare hematologice: anemie, trombocitopenie, anemie hemolitică, agranulocitoză, risc trombotic pentru coxibe;

antiinflamatoare hepatotoxice: rar ;

antiinflamatoare cu retenție hidrosalină, insuficiență renală acută reversibilă (rar);

antiinflamatoare pentru accidente severe (rareori)

2.5. Clasificarea antiinflamatoarelor nesteroidiene:

În funcție de efectul terapeutic avem:

Antiinflamatoare nesteroidiene de primă valoare: fenilbutazona, indometacin;

Antiinflamatoare nesteroidiene majore: naproxen, piroxicam, diclofenac, acid acetilsalicilic;

Antiinflamatoare nesteroidiene minore: restul de antiinflamatoare.

În funcție de durata de acțiune avem:

Antiinflamatoare nesteroidiene cu durată de acțiune scurtă: (T ½ < 6 ore), ibuprofen, diclofenac, etc;

Antiinflamatoare nesteroidiene cu durată medie de acțiune: (T ½ > 6 ore), indometacin naproxen;

Antiinflamatoare nesteroidiene cu durată lungă de acțiune: (T ½ > 24 ore) fenilbutazona, piroxicam (30 – 86 h), tenoxicam.

Antiinflamatoare nesteroidiene cu durată lungă de acțiune: forme farmaceutice retard: indometacin, ketoprofen, diclofenac.

În funcție de structura chimică avem:

salicilați (acid acetilsalicilic)

derivați de paraaminofenol (fenacetina, paracetamol)

derivați de pirazolon și pirazolidindionă (aminofenazona, fenilbutazona, metamizol sodic)

derivați de acid indolacetic (indometacin, sulindac)

derivați de acid propionic (ibuprofen, ketoprofen, naproxen)

fenamați (acid mefenamic, acid flufenamic, acid nifluric)

oxicami (piroxicam, meloxicam, tenoxicam)

coxibi (celecoxib, valdecoxib)

În funcție de mecanismul de acțiune avem:

inhibitori neselectivi, dar preferențiali ai COX-1 avem antiinflamatoare nesteroidiene clasice: aspirină, indometacin, ibuprofen, naproxen)

inhibitori neselectivi, dar echipotenți COX-1 și COX-2 avem diclofenac

inhibitori neselectivi, preferențiali ai COX-2, avem meloxicam, nimesulid, etodolac, nabumetona

inhibitori selectivi ai COX-2 (coxibi) – celecoxib sau Celebrex.

Rofecoxib sau Vioxx, etoricoxib Arcoxia, valdecoxib Bextra, lumiracoxib, parecoxib

inhibitori duali COX-LOX avem licofelona, ML3000.

ACIDUL ACETILSALICILIC este capul de serie al clasei de antiinflamatoare.Are acțiune farmacodinamică: analgezic, antipiretic și antiinflamator moderat. Mai are și alte acțiuni terapeutice: inhibă ireversibil ciclooxigenaza plachetară prin acetilare, blocând agregarea plachetară mediată de TX pe toată durata de viață a trombocitului (7-10 zile), interferă cu excreția acidului uric ( la doze medii, scade excreția acidului uric prin inhibarea secreției urinare, iar la doze mari crește uricozuria prin scăderea reabsorbției în TCP ), influențează frecvența respiratorie prin stimularea centrului respirator la doze medii și îl deprimă la doze mari, are efecte toxice asupra sistemului nervos centrale (convulsii, psihoze, excitație).

Efectul apare la 30 minute de la administrarea orală. Se metabolizează hepatic (predominant prin conjugare cu glicină) și se excretă renal prin filtrare și secreție. Legarea de proteinele plasmatice este de saturabilă, fiind în jur de 50%.

Acidul acetilsalicilic se gasește sub formă de: comprimate a 500 mg (Aspirină) sau 75 mg (Aspenter, Tromboass).

Acidul acetilsalicilic se poate administra între, 2-4 g/zi po, câte 500 mg la 4-6 ore

Principalele indicații ale acestui produs farmaceutic este profilaxia evenimentelor trombotice prin efect antiagregant la doză de 75-325 mg/zi stări febrile și reducerea durerii de intensitate mică-medie în cefalee, mialgii, artralgii, nevralgii, dureri dentare, dismenoree). Pentru combaterea inflamației în afecțiuni reumatice, sunt necesare doze mari de peste 3,5g/zi) dismenoree (prin efectul de relaxare a musculaturii uterine).

Principalele contraindicații sunt boala ulceroasă activă, astmul bronșic, copii sub 6 ani cu infecții virale (risc de sindrom Reye), se preferă paracetamolul ca antipiretic, la gravide în ultima parte a sarcinii (datorită riscului de închidere prematură a canalului arterial și de hemoragii), alergie la salicilați, insuficiență hepatică și insuficiență renal

Ca precauții în cazul acidului salicilic avem : hipertensiune arterială, gută atunci când dozele medii scad uricozuria și cresc astfel uricemia), în insuficiență cardiacă, afectare renală sau hepatică preexistentă, și în antecedente personale de boală ulceroasă se administrează cu protecție gastrică

Principalele reacții adverse sunt digestive – gastrită, ulcer gastric/duodenal, hemoragie digestivă acestea fiind reduse în cazul preparatelor enterosolubile, care se dizolvă în intestin și nu în stomac, hepatotoxicitate prin creșterea transaminazelor, sindrom Reye la copiii cu viroze, afectare renală prin scăderea perfuziei renale și a ratei de filtrare glomerulară, nefrită tubulointerstițială alergică și sindrom nefrotic, reacții alergice, afectarea organelor de simț prin tulburări de vedere și tinnitus, deprimarea centrului respirator în intoxicații

Se recomandă administrarea după masă, în asociere cu antiacide (care alcalinizează pH-ul gastric) sau dizolvat într-un pahar de apă pentru reducerea fenomenelor de iritație gastrică și pentru grăbirea absorbției.

Principalele interacțiuni sunt: scaderea eficienței diureticelor, creșterea eficienței antidiabeticelor orale, și efectul cumulativ cu alte antiagregante și anticoagulante.

Acidul salicilic se gasește în urmatoarele denumiri comerciale: Europirin, Rompirin, Aspirin protect, ASS, Aspirin, Aspirină, Aspenter (75 mg), Aspirin Bayer.

PARACETAMOLUL (Acetaminofenul), are următoarele proprietăți farmacodinamice: analgezice, antipirectice, scade febra prin efect hipotalamic, și acționează asupra centrilor termoreglatori, inhibând acțiunea medicamentelor antipiretice , stopează durerea prin inhibarea sintezei prostaglandinelor sistemului nervos central;.datorită efectului minim asupra prostaglandinelor nu are efecte antiinflamatoare sau uricozurice; nu are efecte anticoagulante și nu produce ulcerații la nivelul tractului gastrointestinal efectele analgezice și antipiretice putând fi comparabile cu ale aspirine.Timpul de înjumătățire este între 1 – 3 ore.

Paracetamolul este indicat în urmatoarele afecțiuni: cefalee, dismenoree, dureri articulare, dureri dentare, reducerea febrei în infecțiile bacteriene și virale.

Principalele contraindicații sunt insuficiența renală, anemiile,și intoleranța la tartrazină.

Paracetamolul se gasește sub formă de.

comprimate 500 mg;

conprimate efervescente 1000 mg;

comprimate masticabile;

sirop 120 mg / 5 ml;

suspensie orală 120 mg / 5 ml;

supozitoare 150, 125, 205, 500mg;

soluție perfuzabilă 10 mg/ml.

Acest medicament se poate administra atât adulților cat și copiilor între 2-4 g/zi po, câte 500 mg la 4-6 ore.

Paracetamolul îl putem găsii în urmaroarele denumiri comerciale: Daleron, Eferalgan, Panadol, Perfalgan, Paracetamol, Calpol, Adol

AMINOFENAZONA are efect antipiretic și analgezic moderat, și efect antiinflamator scăzut. S-a renunțat la utilizarea sa datorită efectelor adverse grave sub formă de agranulocitoză, potențial cancerigen datorită nitrozaminelor rezultați prin metabolizare.

METAMIZOL SODIC (Algocalmin, Noraminofenazona) are acțiune farmacodinamică ca analgezic și antipiretic

Principalele indicațiiterapeutice sunt următoarele dureri de diferite etiologii: colică renală, dureri postoperatorii, mialgii, nevralgii, cefalee, gripă, stări febrile.

Principalele contraindicații sunt: alergii la derivați pirazolonici, leucopenii, granulocitopenii, afecțiuni hepatice, afecțiuni renale, porfirie.

Metamizolul sodic îl găsim sum formă de:

comprimate 500 mg;

soluție orală 45%;

fiole 500 mg/ml;

supozitoare 300mg.

Metamizolul sodic se poate administra astfel: un comprimat per os, o fiolă intramuscular, sau intravenos de trei ori pe zi.

Ca denumiri comerciale avem: Algozone, Alindor, Analgin, Sintocalmin, Novocalmin, Metamizol, Nevralgin, Algocalmin.

Necesită prudență în administrare deoarece poate da o agranulocitoză prin scăderea brutală a numărului de celule albe cu risc infecțios major. Este interzisă folosirea lui în Marea Britanie (din 1965), Suedia (din 1974), SUA (1977), Arabia Saudită (1980), țări din UE (Danemarca, Olanda, Grecia, Irlanda, Lituania), Japonia, Australia, Ghana, Bangladesh, Nepal. În Belgia, Germania Spania și România algocalminul se poate obține numai pe bază de prescipție medicală. Metamizolul se eliberează la liber numai în Egipt, India, Polonia, Macedonia, Mexic, Rusia și Turcia.

FENILBUTAZONA este utilizată în principal pentru acțiunea sa antiinflamatorie, are și efect urizocuric slab datorită metaboliților. Ea se leagă în proporție foarte mare de (99%) de proteinele plasmatice, și este metabolizată hepatic.

Principalele indicații terapeutice sunt bolile reumatice cum ar fii poliartrita reumatoidă, spondilita anchilozantă și guta.

Fenilbutazona se poate administra în felul urmator: 100-200 mg/zi po.

Principalele efecte adverse ale fenilbutazonei sunt: are cel mai mare risc ulcerigen dintre toate antiinflamatoarele nesteroidiene, efecte adverse renale pronunțate, leucopenie, anemie aplastică, agranulocitoză, aplazie medulară, erupții cutanate și hepatotoxicitate.

Principalele contraindicații sunt întâlnite la: vârstnici, pacienți cu istoric de ulcer datorită riscului ulcerigen mare, boli cardiovasculare datorită retenției hidrosaline, bolile hematologice sau renale.

Fenilbutazona are următoarele interacțiuni medicamentoase: competiționează pentru legarea la proteinele plasmatice cu anticoagulantele orale cumarinice prin risc de evenimente hemoragice, antidiabetice orale din clasa sulfonilureelor cu risc de hipoglicemie, și antibiotice din clasa sulfamidelor prin creșterea efectul antibacterian. Datorită toxicității mari, s-a renunțat la administrarea pe cale bucală și rectală a fenilbutazonei.

Se utilizează pentru uz extern, sub formă de geluri, unguente sau creme, pentru efectul său analgezic și antiinflamator.

INDOMETACINUL ca acțiune farmcodinamică este cel mai puternic inhibitor al COX, acționând atât central cât și periferic.

Indometacinul prezintă următoarele indicații: boală artrozică, spondilită anchilozantă, poliartrită reumatoidă, artrită gutoasă.

Acest medicament se gasește sub formă de: capsule a 25 mg, supozitoare a 50 sau 100 mg, unguent 4% gel 1%, și 2%, și sub formă de soluție pentru uz extern

Indometacinul se poate administra astfel: 25 mg po de 3-4 ori/zi sau 25 mg po de 3 ori/zi, 50-100 mg intrarectal, și prin aplicații locale de două ori pe zi.

Prezintă următoarele reacții adverse: risc ulcerigen mare, fenomene marcate de iritație gastrică cum ar fi dispepsie, epigastralgie, ulcer gastroduodenal, hemoragie digestivă care pot constitui motiv de întrerupere a administrării, cefalee, tulburări nervose centrale cum ar fi psihoze, confuzie, și depresie, efecte adverse hematologice trombocitopenie, anemie aplastică, retenție hidrosalină, și somnolență.

Principalele contraindicații sunt la gravide, pacienți cu istoric de boală ulceroasă, psihoză sau epilepsie.

ACECLOFENACUL este indicat în tratamentul simptomatic al inflamațiilor și al dureriilor din artrita reumatoidă, spondilartrita anchilozantă, artroză și din alte afecțiuni ale aparatului locomotor. Se gasește sub formă de comprimate filmate 100 mg.

Ca și mod de adminisrare avem: pentru adulți – Doza maximă este de 1 comprimat de 2 ori/zi. În caz de insuficiență hepatică se reduce doza la jumătate. Comprimatele se înghit întregi, cu o cantitate suficientă de lichid.

Principalele contraindicați sunt: hipersensibilitate la aceclofenac, și la alte antiinflamatoare nesteroidiene, antecedență de astm bronșic, urticarie sau rinită acută în urma tratamentului cu acid acetilsalicilic sau cu alte antiinflamatoare nesteroidiene; ulcer gastro-duodenal, hemoragie digestivă sau de altă natură, sarcină și alăptare, insuficientă cardiacă,insuficiență renală sau hepatică severă.

Pe parcursul tratamentului de lungă durată, se impune efectuarea periodică a examenelor hematologice, a controlului parametrilor funcțiilor hepatice și renale. Poate diminua fertilitatea, de aceea nu este recomandat femeilor care doresc să rămână însărcinate.

Cele mai frecvente reacții adverse se manifestă prin: dispepsie, dureri abdominale, greață, diaree, slăbiciune, erupții cutanate. Mai pot apărea ocazional și o creștere anormală a transaminazelor hepatice, a creatininei plasmatice și a azotului ureic, dispnee, nefrită interstițială, bufeuri vasomotorii.Ca și denumire comercială avem: Aflamil

ACEMETACIN este un antiinflamator și analgezic nesteroidian. Este convertit în organism în indometacin.

Principalele indicații terapeutice sunt în tratamentul simptomatic al durerilor și inflamațiilor întâlnite în: artrita acută inclusiv în crizele de gută; artrita cronică, cu deosebire în artrita reumatoidă cum ar fi poliartrita cronică; spondilita anchilozantă și alte disfuncții inflamatorii reumatice ale coloanei vertebrale; iritații determinate de boli degenerative ale articulațiilor și ale coloanei vertebrale (osteoartrită și spondiloză); afectări ale țesuturilor moi asociate bolii reumatice; tumefieri dureroase sau inflamații în urma unor leziuni și după intervenții chirurgicale.

Hipersensibilitate la acemetacină, la indometacină sau la oricare dintre excipienți, sângerări gastrointestinale, cerebrovasulare sau alte sângerări active; tulburări de hematopoieză (sinteză a celulelor sangvine) de etiologie neclară; ultimul trimestru de sarcină; ulcer gastric sau duodenal; copii și adolescenți,și nu în ultimul rând prudeță la vârstnici.

Principalele contraindicații ale acemetacinului sunt: tulburările Crohn; cele gastrointestinale, ulcerul gastric sau duodenal, colită ulceroasă boala lui Crohn); hipertensiune arterială, insuficientă renală, tulburări severe hepatice; porfirie indusă, intervenții chirurgicale majore recente, sarcină și alăptare.

Principalele interacțiuni medicamentoase ale acetacinului sunt următoaele.

Administrarea concomitentă de RANTUDIL și digoxină, fenitoină sau litiu poate duce la o creștere a valorilor plasmatice a acestor medicamente.

Acemetacina poate diminua efectul diureticelor și ai agenților antihipertensivi.

Furosemidul accelerează excreția acemetacinei.

Asocierea acemetacinei cu inhibitori ai enzimei de conversie poate diminua efectul acestora. Utillizarea concomitentă a acestor medicamente poate crește riscul apariției unor disfuncții renale.

Asocierea cu diuretice care economisesc potasiu poate duce la apariția hiperkaliemie, astfel încât este necesară monitorizarea nivelului potasiului seric.

Administrarea concomitentă cu corticosteroizi sau a alte medicamente anti-inflamatoare nesteroidiene crește riscul apariției unor efecte la nivel gastrointestinal.

Administrarea acemetacinei cu 24 de ore înainte sau după administrarea de metotrexat poate duce la o creștere a concentrației de metotrexat, ce va determina o creștere a toxicității acestuia.

Medicamente ca, probenecid sau sulfinpirazonă sunt medicamente utilizate în tratamentul gutei, întârzie eliminarea acemetacinei.

Asocierea cu medicamente anticoagulante crește riscul de sângerare. De aceea, în cazul asocierii acestor medicamente se vor urmări parametrii de coagulare în mod corespunzător.

Medicamentele antiinflamatorii nesteroidiene ca acemetacina pot mării toxicitatea renală a ciclosporinei.

După doză și modul de administrare avem: doza zilnică recomandată variază între 60 și 180 mg acemetacină adică între 1-3 capsule de RANTUDIL FORTE, divizată în 1 – 3 doze, sau 1-2 capsule Rantudil 90 mg pe zi.

Se găsesc sub următoarele denumiri comerciale: Rantudil capsule 60mg, Rantudil forte capsule 90mg.

DICLOFENAC ca formă de prezentare avem: Cutii cu 30 drajeuri conținând 25 mg diclofenac sodic. Cutii cu 20 drajeuri conținând 50 mg diclofenac sodic. Cutii cu 10 drajeuri retard conținând 75 mg diclofenac sodic. Cutie cu 10 drajeuri retard conținând 100 mg diclofenac sodic. Cutie cu 5 fiole conținând 75 mg diclofenac sodic/3 ml. Cutii cu 10 supozitoare conținând 25 mg diclofenac sodic. Cutii cu 10 supozitoare conținând 50 mg diclofenac sodic. Cutii cu 5 supozitoare conținând 100 mg diclofenac sodic.

Ca și acțiune terapeutică este un antireumatic, antiinflamator și analgezic.

Principalele contraindicații sunt în cazul celor cu ulcer peptic, cu hipersensibilitate cunoscută la substanța activă, atacuri astmatice, urticariene sau de rinită acută sunt precipitate de acidul acetilsalicilic sau de alte medicamente inhibitoare de prostaglandinsintetază. Pentru supozitoare: doar proctita. Pentru fiole: doar hipersensibilitate cunoscută la metabisulfit de sodiu sau la ceilalți excipienți din compoziție.

În tulburările gastrointestinale trebuie urmăriți cu atenție pentru prevenirea complicațiilor (ulcerații gastrointestinale) sau a agravării colitelor ulceroase, bolii Crohn, și insuficienței hepatice. Hemoragia gastrointestinală cu ulcerații și/sau perforații are consecință mult mai gravă la pacienții vârstnici. Aceasta poate apărea oricând în cursul tratamentului, fără simptome relevante și indiferent de antecedentele pacientului. În rarele cazuri în care Voltaren-ul determina astfel de complicații, tratamentul trebuie întrerupt. tulburări cardiace sau renale,tratament și cu diuretice și a tuturor celor cu depleție de volum extracelular de orice cauză (ex., după operații chirurgicale mari). Întreruperea terapiei determina, de cele mai multe ori, reluarea situației dinaintea tratamentului. Pacienților vârstnici și celor subponderali se recomanda a li se administra cea mai mică doză eficace.

Ca și alte medicamente antiinflamatorii nesteroidiene, Voltaren-ul poate provoca creșterea nivelului uneia sau mai multor enzime hepatice. Ca și alți agenți antiinflamatori nesteroidieni, Voltaren-ul poate determina apariția reacțiilor alergice, inclusiv cele anafilactice/anafilactoide. În cazul tratamentului cu Voltaren fiole, datorită prezenței metabisulfitului de sodiu, pot apărea reacții de hipersensibilitate care să precipite atacuri astmatice, pierderea conștientei sau șoc.

Potențial mutagen, carcinogen și toxic asupra fătului: studiile efectuate nu au relevat nici un efect mutagenic, carcinogenic sau teratogenic al Voltaren-ului. A nu se lăsa la îndemâna copiilor! Voltaren-ul se administrează cu precauție în perioada de sarcină, în cele mai mici doze eficace, iar forma injectabila se recomanda a nu fi folosită, datorită lipsei studiilor clinice. La fel ca alți inhibitori de protaglandinsintetaza, Voltaren-ul nu se administrează în ultimele trei luni de sarcina datorită posibilității apariției inerției uterine sau a obstruării premature a canalului arterial. O doză orală de 50 mg Voltaren la fiecare 8 ore în perioada de lactație determina concentrații neglijabile în lapte, fără efecte asupra nou-născutului.

Principalele reacții adverse sunt resimțite în:

tractul gastrointestinal: Ocazional se produc dureri epigastricăe, tulburări gastrointestinale precum greață, vărsături, diaree, crampe abdominale, dispepsie, flatulentă, anorexie.

Sistem nervos central: Ocazional cefalee, amețeală, vertij. Rar somnolență..

Cutanat: Ocazional eritem, erupții. Rar urticarie.

Renal: Cazuri izolate: insuficiență renală acută, tulburări urinare precum hematurie, proteinurie, nefrite interstițiale, sindrom nefrotic, necroză papilară.

Hepatic: Ocazional creșterea transaminazelor serice (GOT, GPT). Rar hepatita icterică sau anicterică.

Hipersensibilizare: Rar reacții de hipersensibilizare de tip astmatic, anafilactic/anafilactoid incluzând hipotensiune.

Alte reacții adverse: Rar edem. (Fiole: reacții locale postinjectare – durere locală, indurație. Cazuri izolate: abcese și necroza locală).

Prezintă următoarele interacțiuni medicamentoase:

Voltaren-ul determina creșterea nivelelor plasmatice ale preparatelor care conțin litiu sau digoxină. Mai mulți agenți antiinflamatori nesteroidieni inhiba activitatea diureticelor, astfel, tratamentul concomitent al Voltaren-ului cu diuretice care conservă potasiul poate produce hiperkaliemie, ceea ce impune monitorizarea ulterioară.

Administrarea concomitentă a mai multor agenți antiinflamatori poate precipita apariția reacțiilor adverse, deși studiile clinice nu sunt relevante, pot exista rapoarte izolate despre creșterea riscului hemoragic în cazul administrării concomitente a Voltaren-ului care produce uneori inhibiția temporară a agregării plachetare cu anticoagulante fiind necesară monitorizarea.

Deși studiile clinice demonstrează că administrarea concomitentă a Voltaren-ului cu antidiabeticele orale nu influențează efectul clinic al celor din urmă, deoarece există rapoarte izolate despre tulburări ale glicemiei în ambele sensuri (hiper- și hipoglicemie), ceea ce a necesitat ajustarea dozelor de antidiabetice.

O precauție aparte apare în cazul tratamentului cu agenți antiinflamatori nesteroidieni care precedă sau urmează cu mai puțin de 24 de ore terapia cu metotrexat. Voltaren-ul poate determina creșterea nivelului plasmatic al metotrexatului până la nivele toxice.

Efectul inhibitor al Voltaren-ului asupra prostaglandinelor renale poate determina creșterea nefrotoxicitatii ciclosporinei.

Diclofenacul se administrează sub diferite forme farmaceutice după cum urmează : Drajeuri: Adulți: Ca regulă, doza inițială folosită este de 100-150 mg, însă, în cazurile ușoare și moderate, precum și în terapia de lungă durată, o doză de 75-100 mg este suficientă. Doza zilnică este recomandă a fi prescrisă în 2-3 doze fracționate. În cazul preparatele retard: Diclotard, Refen retard, Voltaren retard se administrează într-o singură priză.

Se găsesc sub următoarele denumiri comerciale: Diclofenac, Diclotard, Refen, Voltaren, Rheumavek, Tratul.

OXICAMII prezintă un timp de înjumătățire destul de lung (se pot administra în priză unică). Reacțiile adverse gastrointestinale sunt mai mici, dar prezente.

PIROXICAMUL are efect analgezic, antipiretic, antiinflamator.

Principalele indicații ale acestui produs farmaceutic sunt următoarele: are efect intens în PCR și toleranță bună, inhibă prostaglandinele, efectul fiind similar cu al aspirinei, dar are mai puține efecte adverse. Poate fi utilizat împreună cu săruri de aur (Tauredon), corticosteroizi și antiacide.

Piroxicamul se prezintă sub mai multe forme:

comprimate 20mg;

capsule 10 mg;

pulbere pentru soluție orală 20mg (plic) Flamexin;

soluție injectabilă: 20 mg/ml;

supozitoare 20, 40 mg (retard);

gel 0,5%, 1%;

soluție oftalmică 0,5%.

Principalele contraindicații sunt: astmul, afecțiunile hepatice severe, ulcerele, afecțiunile cardiace, hipersensibilitatea la substanță.

Piroxicamul se poate administra la adulți 10-20 mg/zi po, în priză unică

Îl găsim sub următoarele denumiri comerciale: Feldene, Flamexin, Piroxicam, Finalgon

TENOXICAMUL are acțiune: analgezică, antipiretică, antiinflamatoare.

Este indicat ca antiinflamator nesteroidian, în terapia simpatomatică a afecțiunilor inflamatorii acute dureroase și degenerative ca artrita reumatoidă, osteoartrita, spondilita anchilozantă, tendinita, bursita, periartrita, sciatică, discopatie lombară, gonartroze, coxartroze, criză de gută.

Principalele contraindicații sunt: sensibilitate la substanță, antecedente alergice la alte antiinflamatoare nesteroidiene și ulcer gastroduodenal.

Tenoxicamul se gasește sub diferite forme farmaceutice cum ar fi:

comprimate 20 mg,

capsule 20 mg,

pulbere liofilizată pentru soluție injectabilă 20 mg.

Doze și mod de administrare: intern, 2-3 capsule pe zi. Intramuscular un flacon pe zi.

Denumiri comerciale: Neo – Endusix, Tilcotil, Tenoxicam.

IBUPROFEN are acțiune farmacodinamică ca antiinflamator nesteroidian, analgezic, antipiretic (inhibă sinteza prostaglandinelor). Timpul de injumătățire este între 1,8-2,5 ore.

Principalele indicații terapeutice sunt: în dureri ușoare și moderate, dismenoree, artrita reumatoidă, osteoartrită.

Principalele contraindicații sunt întâlnite în: astm bronșic, hipersensibilitate la substanță, în afecțiuni hepatice severe, în trimestrul II și III de sarcină.

Ibuprofenul se gasește sub diferite forme farmaceutice și anume:

comprimate 200 mg, 400 mg, 600 mg;

comprimate efervescente

capsule moi;

capsule retard 300mg;

drajeuri;

pulbere pentru suspensie orală: 400, 600 mg;

supozitoare: 500mg;

gel : 5%;

cremă 5%.

Ibuprofenul se găsește sub următoarele denumiri comerciale: Ibuprofen, Advil, Marcofen, Nurofen, Paduden, Reuprofen, Rupan, Upfen.

KETOPROFENUL are acțiune: antiinflamatoare nesteroidiană, inhibă secreția prostaglandinelor reducând cantitatea de enzime necesară pentru sinteză, antipiretică și analgezică.

Principalele indicații sunt: artita reumatoidă, osteoartrita acută și cronică, analgezic pentru dureri ușoare și moderate. Timpul de înjumătățire este de 2 – 4h.

Principalele contraindicații sunt în trimestrul II și III de sarcină, hipersensibilitate la substanță, astm bronșic, afecțiuni renale și afecțiuni hepatice severe și în ulcer peptic.

Ketoprofenul se gaseste in urmatoarele forme farmaceutice:

capsule 100mg;

capsule cu eliberare prelungită 200mg;

comprimate 100mg;

comprimate retard 150mg, 200mg;

supozitoare 100mg;

gel 2,5%;

spumă cutanată;

pulbere liofilizată pentu soluție injectabilă 100mg;

soluție injectabilă 100mg / 2ml, 160ml / 2ml.

Ca denumiri comerciale avem: Ketonal, Ketoprofen, Profenid, Rubifen, Fastum gel, Ketalgon , Artrosilen.

NAPROXENUL are acțiune ca antiinflamator nesteroidian, analgezic, antipiretic (inhibă sinteza de prostaglandine prin scăderea enzimelor necesare pentru sinteză). Timpul de înjumătățire este de 12 – 15h.

Principalele indicații terapeutice sunt: dureri ușoare și medii, inflamații musculo – scheletice, inclusiv artrita reumatoidă, spondilita anchilopoietică, osteoartrită, bursită.

Principalele contraindicații sunt: trimestrul II și III de sarcină, hipersensibilitate la substanță, astm bronșic, afecțiuni hepatice și renale severe.

Naproxenul se găsește sub formă de :

comprimate 200, 250, 500mg.

Ca și denumiri comerciale avem: Momendol, Reuxen.

ACID NIFLUMIC are acțiune terapeutică ca analgezic, antipiretic, antiinflamator.

Este indicat în tratament de lungă durată al unor tipuri de reumatisme cronice inflamatorii.

Principalele contraindicații sunt: după luna a 6 – a de sarcină, hipersensibilitate la antiinflamatoare nesteroidiene, ulcer gastric, copii sub 12 ani, tratament cu anticoagulante orale, alte antiinflamatoare nesteroidiene sau heparine.

Acidul niflumic se găsește sub formă de:

supozitoare de 400, 700mg.

Ca și denumire comercială avem: Nifluril

.

NIMESULIDUL are acțiune ca antiinflamator nesteroidian (inhibă secreția prostaglandinelor, reducând cantitatea de enzime necesară pentru sinteză), antipiretic și analgezic.

Ca principale indicații avem: antiinflamatoare nesteroidiene în inflamații articulare, în boli reumatice, în procese inflamatorii ale țesuturilor moi, dureri și inflamații postoperatorii și posttraumatice.

Principalele contraindicații sunt: sensibilitate cunoscută, insuficiență renală și copii sub 12 ani.

Nimesulidul se gasește sub mai multe forme farmaceutice și anume:

comprimate 100 mg;

granule pentru suspensie orală 100 mg/plic;

pulbere pentru suspensie orală 100 mg/plic.

Se găsesc sub următoarele denumiri comerciale: Aulin, Coxtral, Lemesil, Nimesil, Aflogen.

COXIBI

Această clasă de medicamente de noua generație, inhibă selectiv COX-2, prin urmare aceștia nu prezintă reacții adverse gastrointestinal. Efectul antiinflamator, antipiretic și antialgic este similar cu cei ai antiinflamatoarelor nesteroidiene neselective în doze mari.

Principalele indicații în ghidurile americane, sunt terapia de primă alegere în tratamentul durerii din boala artrozică și poliartrita reumatoidă, înaintea antiinflamatoarelor nesteroidiene clasice și opioidelor de sinteză.

Coxibii în farmacocinetică sunt legați în proporție mare de proteinele plasmatice cam în proporție de 80% , deoarece timpul lor de înjumătățire este lung de 11 ore pentru celecoxib și 17 ore pentru parecoxib.

CELICOXIBUMUL este un antiinflamator nesteroidian cu proprietăți analgezice, antipiretice și antiinflamatoare, care nu afectează agregarea plachetară. Are efecte renale asemănătoare altor antiinflamatoare nesteroidiene, dar nu dă atât de multe complicații digestive (hemoragii și perforații). Timpul de înjumătățire al celecoxubumului este de 11 ore.

Principalele indicații terapeutice sunt: artrita reumatoidă la adulți, osteoartrita, durerea acută și dismenoreea primară prin reducerea numărului de polipi colorectali adenomatoși în polipoza adenomatoasă familială.

Principalele contraindicații sunt: ultimul trimestru de sarcină, hipersensibilitate la aspirină, iod, alte antiinflamatoare nesteroidiene, sulfamide și astm.

Celecoxibumul se găsește sub formă de:

capsule cu concentrație de 100 și 200 mg.

Se poate administra oral câte o capsulă pe zi în doză unică.

Se gasește în denumire comercială ca: Celebrex

PARECOXIBUMUL este un precursor al valdecoxibului, fiind ca și acesta un inhibitor din clasa antiinflamatoare nesteroidiene, a coxibilor, cu o potență analgezică de circa 20 de ori mai mare decât a ketorolacului. Se administrează numai pe cale injectabilă.

Principalele indicații sunt că studiile efectuate parecoxibului, la concentrații de 20 și 40 mg, au avut un efect analgezic mai puternic, versus placebo sau morfina de 4 mg și similară cu 300 mg ketorolac administrat intravenos. Parecoxibul administrat a determinat eroziuni gastrointestinale mai pronunțată comparativ cu ketorolacul.

Principalele contraindicații sunt bronhospasmul în antecedente, polipoză nazală, hipersensibilitate la substanță, insuficiență hepatică severă, insuficiență cardiacă congestivă, ulcer gastro-duodenal și sarcină.

Prezintă urmatoarele efecte adverse: edeme periferice, tulburări ale tensiunii arteriale, dispepsie, flatulență, agitație, insomnie, faringită și prurit.

Se poate administra o fiolă de 20 sau 40 mg de maxim două ori pe zi.

Ca denumire comercială îl găsim sub forma de fiole: Dynastat de 20 mg și 40 mg.

KETEROLACUL ca acțiune terapeutică este un antiinflamator nesteroidian deoarece inhibă secreția prostaglandinelor, reducând cantitatea de enzime necesară pentru sinteză, analgezică și antipiretică. Timpul de înjumătațire este între 2,4 până 8,9 ore.

Prezintă următoarele indicații terapeutice: ameliorează durerile ușoare, moderate și severe pe termen scurt pentru maxim 5 zile.

În combinație cu morfina sau meperidina apare un efect opiod mai puternic, în acest caz se poate utiliza combinația la dureri mai severe.

Principalele contraindicații sunt: hipersensibilitate la medicament, astm bronșic, afecțiuni renale severe, afecțiuni hepatice severe, ulcer peptic, lactație și hemoragii.

Ca formă farmaceutică se gasește sub formă de:

comprimate cu concentrație de 10 mg;

soluție injectabilă cu concentrație de 30 mg/ml.

Se poate administra un comprimat de 10 mg de 4-6 ori pe zi. Fără a se depăși 120 mg. pe zi.

Ca denumiri comerciale se gasește sub formă de: Ketorol și Ketonal

CAPITOLUL 3

PREPARATE TOPICE CARE CONȚIN ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE

Antiinflamatoarele nesteroidiene pentru uz topic sunt utilizate sub formă de unguente pentru acțiunea antiinflamatoare locală. Absorbția lor prin tegumente este redusă, din acest mod pot determina sensibilizare, și uneori efecte sistemice nedorite (hemoragice, renale). Se vor evita aplicațiile pe perioade mai lungi de timp și pe suprafețe mai mari. Nu se aplică pe leziunile pielii, inclusiv pe eczeme. Local, pot produce eritem, arsuri și prurit. Local mai pot apărea și eczeme de contact.

Acestea sunt indicate în următoarele afecțiuni: tendinite, artropatii mai ales la nivelul articulațiilor mici, entorse, luxații, contuzii, edeme sau dureri posttraumatice, elongări, lumbag, flebite superficiale.

Sunt contraindicate persoanelor cu hipersensibilitate la substanță sau la unul din excipienți, în dermatoze umede, eczeme, leziuni cutanate infectate și plăgi. Nu se pot aplica pe mucoase.

Administrarea se face prin aplicare pe tegumente, eventual prin masaj pe zona afectată, de 2-3ori/zi.

3.1 FENILBUTAZONĂ UNGUENT

Fenilbutazona unguent conține: 4% fenilbutazonă, 3% camfor, 2% cloroform, 1% mentol și excipienți.

Ca și acțiune terapeutică unguentul cu fenilbutazonă reunește efectul antiinflamator și analgezic al acesteia, cu acțiunea revulsivă a camforului, mentolului și cloroformului, care asigură o bună penetrabilitate la nivelul straturilor profunde ale pielii.

Principalele indicații ale acestui produs farmaceutic sunt: inflamații și dureri de natură reumatismală, artroze, periartrite, artralgii, mialgii, și nevralgii; leziuni traumatice închise; contuzii, entorse, luxații, clacaj muscular la sportivi, bursite, tendinite, sechele după fracturi; inflamații și dureri de origine circulatorie: tromboze varicoase și hemoroidale externe, sechele flebitice, degerături, flebite și periflebite după injecții intravenoase; inflamații de altă natură.

Principalele contraindicații și precauții sunt: leziunile cutanate închise (eczeme) sau deschise (ulcerul varicos); supurații; sensibilizarea la fenilbutazonă și la anticoagulante de tip heparinic, bolnavii cu tulburări de coagulabilitate sanguină, alterări ale formulei leucocitare sau antecedente ulceroase, aceștia vor utiliza unguentul numai sub supraveghere medicală. Se recomandă prudență la bolnavii cu nefrită cronică, afecțiuni hepatice și cardiopatii decompensate.

Fenilbutazona unguentul se aplică, pe tegumente de 2-3 ori pe zi, fricționând, eventual, zona interesată mai ales în afecțiunile aparatului locomotor. Înaintea primei aplicări se testează sensibilitatea pacientului pe o zonă cutanată retrasă.

Figura 3.1 Fenilbutazona Unguent

3.2 NUROFEN GEL

Nurofen gel conține, 5 grame de ibuprofen la 100 grame de gel.

Principalele indicații ale acestui produs farmaceutic sunt: tratamentul durerilor musculare, de spate, dureri asociate cu afecțiuni musculo-scheletice: artrite incipiente, luxații, întinderi, fibrozite, traumatisme sportive ușoare și nevralgii.

Principalele contraindicații și precauții sunt: alergie la ibuprofen, acid salicilic sau la alte AINS, astm bronic.

Principalele contraindicații și precauții sunt: rareori înroșire a pielii la locul de aplicare.

Nurofen gel se poate administra la adulți și copii peste 12 ani prin aplicații locale 4-10 cm de gel pe zona afectată. Masați ușor până ce gelul este absorbit. Nu se repeta aplicarea mai devreme de 4 ore și nu mai mult de 4 ori în 24 ore.

Figura 3.2 Nurofen Gel

3.3 IBALGIN GEL

Ibalgin gel de 100 g conține ibuprofen 5 g și excipienții: hidroxietilceluloză, propilenglicol, alcool izopropilic, etanol 96%, trolamină, și apă purificată.

Principalele indicații ale acestui produs farmaceutic sunt : tratamentul local simptomatic al durerilor musculare sau osteoarticulare de origine reumatică; al durerilor din entorse și luxații, nevralgii, dureri lombare; al durerilor musculare sau osteoarticulare de natură traumatică ( traumatisme ușoare ale tendoanelor, ligamentelor ).

Principalele contraindicații și precauții sunt: hipersensibilitate la ibuprofen, la alte antiinflamatoare nesteroidiene sau la oricare dintre excipienții medicamentului, în special la asmatici și la persoanele care au manifestat hipersensibilitate la acidul acetilsalicilic sau ibuprofen; leziuni cutanate ( dermatoze umede, eczeme, leziuni infectate, arsuri și plăgi ); trimestrul III de sarcină.

Ibalgin gel se poate administra la adulți și copii cu vârsta peste 15 ani.

Doza recomandată pentru o aplicare cutanată pe zona dureroasă este de 4-10 cm gel până la 4 ori pe zi, masând ușor până la absorbție completă.

Durata tratamentului depinde de severitatea afecțiunii și de rezultatul obținut. După 2 săptămâni de la începutul tratamentului este indicat să se reevalueze medicația.

Figura 3.3 Ibalgin Gel

3.4 FASTUM GEL

Fastum gel este conține: la 100 g gel , ketoprofen (acid 2-(3-benzoil fenil) propionic) 2,5 g. Ca excipienți avem: carboxipolimetilen 2 g, alcool etilic 40 ml, esteri ai acidului p-hidroxibenzoic 0,1 g, ulei de nerol 0,05 ml, ulei de lavandă 0,1ml, dietanolamină 1,35 g și apa distilată . Se găsește la tub de 50 grame.

Principalele indicații ale acestui produs farmaceutic sunt: în afecțiuni inflamatorii, traumatice, dureroase ale articulațiilor, tendoanelor, ligamentelor și mușchilor (artrite, periartrite, artrosinovite, tendinite, tenosinovite, bursite, contuzii; luxații, leziuni ale meniscului, torticolis, lumbago), flebită, periflebită, limfangită, limfadenită superficială. În afecțiuni inflamatorii cutanate și eritematoase.

Principalele contraindicații sunt: hipersensibilitate cunoscută la medicament.

Figura 3.4 Fastum Gel

3.5 KETONAL 2,5 % GEL

Ketonal 2,5% gel conține ketoprofen, 2,5g/100 g gel. Ca excipienți avem: carbomer, trolamină, ulei volatil de lavandă, etanol, și apă distilată.

Principalele indicații terapeutice ale acestui produs farmaceutic sunt : tratamentul topic și simptomatic, în: artrita reumatoidă ușoară, osteoartroza, reumatism extra-articular, dureri post-traumatice.

Ketoprofenul este un produs medicamentos ce face parte dintr-un grup numit antiinflamatoare nesteroidiene. El are proprietăți antiinflamatorii și ameliorează durerea.

Principalele contraindicații sunt: la persoanele cu sensibilitate la ketoprofen sau la oricare din componenții produsului ; la cei cu antecedente de astm bronșic. Pielea dumneavoastră prezintă modificări patologice cum ar fi eczeme sau acnee, suprafețe infectate sau cu leziuni ( plăgi deschise, arsuri, dermatoze, dermatite ). Sunteți in ultimele 4 luni de sarcină.

Ketonal gel se aplică pe piele ( 3-5 cm sau mai mult, în funcție de dimensiunea zonei afectate ), o dată sau de două ori pe zi, masând ușor pentru o mai bună absorbție. Durata tratamentului nu trebuie să depașească o saptamână.

Figura 3.5 Ketonal Gel

3.6 FINALGON UNGUENT

Finalgon unguent conține pentru un gram 4 mg nonivamid și 25 mg de nicoboxil. Se ambalează la tub de 20 grame.

Principalele indicații ale acestui produs farmaceutic sunt: artrita, durerile reumatice la nivelul articulațiilor și mușchilor; leziunile produse în practicarea sportului, contuzii și luxații, durerile musculare cauzate de supra efort; lumbago, nevrită sciatică, bursită și tenosinovită; pentru tratament revulsiv local în tulburările circulatorii periferice.

Finalgon unguent conține două substanțe vasodilatatoare cu activitate accentuată. O cantitate mică de produs realizează la nivelul tegumentului un efect local intens revulsiv și de încălzire. Această reacție se instalează în decurs de câteva minute după aplicarea Finalgon-ului, efectul maxim manifestându-se în 20 – 30 de minute. Se produce o creștere a irigării cu sânge atât a pielii, cât și în profunzime în țesuturile subiacente. Durerile reumatice, contuziile, efortul muscular sau traumatismele produse prin activități sportive sau alte situații similare sunt ameliorate prin căldură și creșterea afluxului sanguin determinate de unguent.

Principalele contraindicații sunt: hipersensibilitatea cutanată. Finalgon nu trebuie aplicat pe răni, pe pielea iritată sau cu alte leziuni.

Finalgon unguent se administrează astfel : tratamentul trebuie întotdeauna început cu o cantitate foarte mică de Finalgon. Sigiliul de aluminiu de la capătul tubului trebuie străpuns complet cu capătul special prevăzut al capacului. Se aplică nu mai mult de 1/2 cm (aproximativ cât un bob de mazăre), pentru o suprafață de dimensiunea mâinii. Se întinde ușor pe suprafața de tratat, folosind aplicatorul din ambalaj. După aplicarea unguentului Finalgon efectul curativ poate fi intensificat prin acoperirea suprafeței tratate cu un material din lana (sau ceva similar). Dacă din neatenție s-a aplicat o cantitate prea mare de Finalgon, efectul poate fi diminuat prin ștergerea pielii cu ajutorul unui tampon înmuiat în ulei. După utilizarea Finalgon-ului mâinile trebuie spălate intens cu săpun și apă.

Figura 3.6 Finalgon Cremă

3.7 DICLOFENAC FITERMAN GEL 1%

Diclofenac fiterman gel 1% are in compoziție: la 100 g gel conțin diclofenac sodic 1g și excipienți: etanol, propilenglicol, trolamină, carbopol 940, p-hidroxibenzoat de metil, apă purificată.

Principalele indicații ale acestui produs farmaceutic sunt: afecțiunile inflamatorii și traumatisme ale tendoanelor, ligamentelor, mușchilor și articulațiilor, edeme posttraumatice.

Principalele contraindicații sunt: hipersensibilitate la diclofenac, alte antiinflamatoare nesteroidiene sau la oricare dintre excipienții produsului; leziuni cutanate, cum sunt eczeme, leziuni infectate, arsuri, plăgi, și la persoanele aflate în trimestrul III de sarcină. Produsul nu trebuie aplicat pe mucoase, mai ales la nivel ocular.Apariția unei erupții cutanate după aplicarea Diclofenac Gel 1%, necesită întreruperea imediată a tratamentului.

Diclofenac Gel 1% se administrează extern, 2-4 aplicații pe zi, la nivelul zonei afectate. Produsul se administrează numai adulților. Pentru a realiza absorbția gelului se efectuează un masaj ușor și prelungit la nivelul zonei dureroase și /sau inflamate. După fiecare utilizare, mâinile se spală atent.

Figura 3.7 Diclofenac Fiterman Gel

3.8 DICLAC 5% GEL

Diclac 5% gel este un medicamente topic utilizat în durerile articulare și musculare ca antiinflamator nesteroidian de uz topic.

Principalele indicații ale acestui produs farmaceutic sunt: afecțiunile inflamatorii și traumatisme ale tendoanelor, ligamentelor, mușchilor și articulațiilor, edeme postoperatorii și posttraumatice.

Principalele contraindicații sunt: hipersensibilitate la diclofenac, la alte antiinflamatoare nesteroidiene sau la oricare dintre excipienții produsului; leziuni cutanate și în trimestrul III de sarcină.

Diclac gel 5% se administrează extern, 2-4 aplicații pe zi, la nivelul zonei afectate. Produsul se administrează numai pentru adulți. Pentru a realiza absorbția gelului se efectuează un masaj ușor și prelungit la nivelul zonei dureroase sau a inflamației.

Figura 3.8 Diclac Gel

3.9 INDOMETACIN MK

Indometacin MK conține: indometacin 4g, dimetilsulfoxid 6g, și excipienți pană la 100g.

Principalele indicații terapeutice sunt: afecțiunile reumatismale prin inflamații și algii în artroze, periartroze, artralgii, mialgii, leziuni după traumatisme închise (contuzii, entorse, luxații, blocaj musculor la sportivi, bursite, tendinite, sinovite și tenosinovite, sechele după fracturi), inflamații și dureri de origine circulatorie (flebite, tromboflebite), degerături.

Principalele contraindicații sunt: aplicarea pe mucoase și leziuni cutanate (ulcer de gambă, supurații) sau la pacienții cu sensibilitate la derivații indolici.

Indometacin MK se administrează: prin aplicații locale de 2-3 ori pe zi, prin masare ușoară a tegumentelor zonelor afectatee. Înainte de începerea tratamentului se va face un test de toleranță locală o frodusului prin aplicarea unei cantități mici de unguent pe fața internă a antebrațului și masaj ușor. Se urmărește timp de câteva ore eventuala apariție a unei reacții de tip alergic (prurit, urticarie, rash cutanat) care contraindică utilizarea produsului.

Figura 3.9 Indometacin MK Cremă

3.10 PIROXICAM MK GEL

Piroxicam MK gel, are în compoziție la 100 g gel : piroxicam 1g și excipienți de dietanolamină, carbomer 940, trolamină, etanol, edetat disodic, p-hidroxibenzoat de meti, p-hidroxibenzoat de n-propil, și apă purificată.

Principalele indicații terapeutice ale piroxicamul 1% gel sunt: tratamentul afecțiunilor inflamatorii epicondilite, în afecțiuni reumatice inflamatorii și degenerative, precum și periartrite scapulo-humerale. Piroxicamul 1% gel se poate utiliza și în tratamentul simptomaitic al afecțiunilor musculo-articulare traumatice (întinderi, contuzii, luxații, entorse).

Principalele contraindicații sunt: hipersensibilitate la piroxicam, acid acetilsalicilic, antiinflamatoare nesteroidiene sau la oricare din substante; leziuni cutanate cum sunt dermatita supurativă, eczeme, leziuni infectate, arsuri, plăgi, și copiilor sub 15 ani.

Piroxicam MK gel se poate administra astfel: se aplică la nivelul suprafeței dureroase 0,5-1g gel (aproximativ 3-4 cm) de 3-4 ori pe zii, de preferabil după o baie caldă se masează ușor. Durata tratamentului depinde de tipul afecțiunii și de evoluția clinică. Dacă după 2 saptămâni de la începerea terapiei simptomatologia nu se ameliorează, pacientul trebuie sa se adreseze medicului care va reevalua tratamentul.

Figura 3.10 Piroxicam MK Gel

3.11 VOLTAREN EMULGEL

Acțiunea terapeutică : antiinflamator nesteroidian

Principalele indicații terapeutice sunt: inflamațiile posttraumatice tendinoase, ligamentele musculare și articulare, în urma luxațiilor, entorselor și contuziilor, formelor localizate de reumatism, precum tendinite, bursite, sindrom umăr-mână, periartopatii.

Principalele contraindicații sunt: hipersensibilitate cunoscută la diclofenac, propilenglicol sau alți excipienți. Voltaren-ul Emulgel este contraindicat pacienților ale căror atacuri asmatice, urticariene sau de rinită acută sunt precipitate de acidul acetilsalicilic sau alte AINS.

Voltaren Emulgel se administrează astfel: se aplică local pe piele de 3-4 ori pe zi și se masează ușor.

Figura 3.11 Voltaren Emulgel

3.12 SINDOLOR GEL

Sindolor gel are în compoziție: piroxicam 5mg/g, lidocaină 20mg/g, ciclobenzapirină 5mg/g.

Principalele indicații terapeutice sunt: tratamentul afecțiunilor inflamatorii sau posttraumatice ale articulațiilor și țesuturilor moi: întinderi musculare, contracturi musculare, entorse contuzii (traumatisme) afecțiuni ale meniscului, tenosinovite (afecțiuni inflamatorii).

Principalele contraindicații sunt: hipersensibilitate la piroxicam, acid acetilsalicilic, astm bronșic, polipoză nazală, angioedem sau urticarie provocate de antiinflamatoare nesteroidiene, și persoanele aflate în trimestrul III de sarcină.

Sindolor gel se administrează astfel: pe pielea zonei dureroase se aplică o,5-1g de gel de 2 până la 3 ori pe zi, masându-se lejer. Durata tratamentului depinde de indicațiile terapeutului și de rezultatul obținut. Nu se administrează copiilor sub 15 ani.

Figura 3.12 Sindolor Gel

3.13 SALIFORM FORTE CREMĂ

Saliform forte cremă are în compoziție: salicilat de metil 15 g%; mentol 10 g%.

Principalele indicații terapeutice sunt: înaintea eforturilor fizice susținute, pentru relaxarea mușchilor ce urmează a fi solicitați. După eforturi fizice susținute, pentru reducerea durerii.

Saliform forte cremă se poate administra la astfel: prin aplicații de 3-4 ori pe zi, cu masaj ușor, până la absorbția completă.

Figura 3.13 Saliform Forte Cremă

CONCLUZII

Medicația antiinflamatoare-antireumatică se bazează pe substanțe farmaceutice nesteroidiene și steroidiene.Incidența curentă a bolilor reumatismale este cunoscută. Se impune o abordare rațională.

Alegerea unui antiinflamator nesteroidian trebuie individualizată la fiecare caz în parte,deoarece nu există boli ci bolnavi.

Se poate obține un bun efect analgezic, antipiteric, antiinflamatordar cu riscuri; fie digestive, în cazul inhibitoarelor neselective de COX, fie cardio-vasculare prin inhibitoare specifice de COX-2, dar se renunță la efectul antiinflamator.

Literatura de specialitate caută să studieze noi structuri,mai eficiente terapeutic cu efecte adverse din ce în ce mai reduse.

În scop antiagrgant plachetar numai acidul acetilsalicilic merită practic atenție.

BIBLIOGRAFIE

Farmacoterapie practică vol. II – Dumitru Dobrescu

Tratat de farmacologie, ediția I – Aurelia Nicoleta Cristea

Memomed , ediția XIX -2013

Farmacologie – Valentin Stroescu

http://www.mymed.ro/antiinflamatoarele-nesteroidiene-ains.html

http://www.sfatulmedicului.ro/arhiva_medicala/antiinflamatoare