Preparate din Plante cu Principii Active Folosite In Cosmetica

INTRODUCERE

SCURT ISTORIC AL COSMETICII

Incă din cele mai vechi timpuri, îngrijirile acordate pielii au făcut obiectul preocupărilor oamenilor, pielea fiind “oglinda în care se citește comportarea individului.” (prof. Le Coulant)

Cosmetologia este știința și arta îngrijirii externe a corpului cu ajutorul preparatelor și al tratamentelor speciale.
Cuvântul cosmetică provine din grecescul kosmetikos însemnând măiestrie în împodobire.
Prof. dr. Aurel Voinea ne arată că, la origini, cuvântul cosmetică a fost inspirat de modul în care oamenii percepeau idealul armoniei, al frumuseții și al perfecțiunii Cosmosului.

Etnograful Iulius S. Lips, dedica unul din capitolele cărții sale Obarsia lucrurilor, mărturiilor și faptelor istorice care dovedesc că preocuparea oamenilor pentru frumos a început încă din epoca primitivă.
Elementul primordial se afla în practicile antice medicale și religioase, pornind de la îmbrăcămintea ornamentală a preoților, regilor etc.

Populația primitivă avea propriul rețetar după care își prepara fardurile, după cum demonstrează descoperirea minelor de coloranți din epoca glacială și obiectele din era paloelitica.

Ȋn Egiptul antic, principalele modalitați de înfrumusețare a femeilor constau în folosirea fardurilor de culoare albă și roșie, înnegrirea genelor și a sprâncenelor (khol se obținea din amestecul sulfatului de plumb cu migdale calcinate, cupru, zgură), lustruirea unghiilor, vopsirea buzelor, și nu în ultimul rând întreținerea părului cu uleiuri parfumate. Chiar și bărbații foloseau aceleași metode, arheologii descoperind în mormântul unui faraon truse cosmetice și borcănașe cu creme cosmetice preparate din grasimi și rășini parfumate..

Ȋn Grecia antică, produsele cosmetice erau aduse din coloniile ionice. Femeile își albeau fața cu ajutorul carbonatului bazic de plumb, această substanță fiind populară multe secole, deși acțiunea sa toxică putea provoca moartea. Legiuitorii Solon și Socrate au încercat interzicerea lor din cauza utilizării excesive.Roma Antică, își face cunoscute metodele de înfrumusețare prin operele scriitorilor latini. Renumitul medic Dioscorides menționează pentru prima dată în anul 68 i.e.n de depilatoare,în cartea sa Materia Medicală. Celebrul Ovidius a elaborat în anul 4 i.e.n un cod al cochetăriei numit Cosmeticele lui Ovidius și descrie folosirea unor preparate cosmetice în cartea Ars Amandis în jurul anului 1 i.e.n.

Primul formular de preparate cosmetice a fost scris pentru regina Cleopatra. Medicul împăratului Traian, Cryton, a refăcut în totalitate acest formular după ce a fost distrus. Medicul Galenus a reprodus o parte din formule în Arta și știința preparării medicamentelor.

Cosmetica trece din faza religioasă în faza medicală în timpul Renașterii. Formule pentru înfrumusețarea pielii sunt recomandate în paralel cu tratamentele afecțiunii cutanate de către medici. Ȋn Franța și Italia procedeele cosmetice tradiționale devin foarte populare.

Ȋn România primele însemnări importante despre cosmetică au apărut în anul 1829, sub îndrumarea dr.Episcopescu, referindu-se la noțiuni de igienă a părului și a pielii. Ștefan Fodor publica o culegere de rețete în anul 1858. Dr. dermatolog Aurel Voinea indica proceduri de tratament cosmetic și îngrijire a părului în lucrarea sa, Ȋngrijirea părului, apărută în anul 1959, el fiind de asemenea și autorul masajului biotehnic. Cercetarile acestuia au fost continuate și completate de dr.Traian Cârciumărescu și dr.Virgil Catona în lucrarea Dermatologie generală și estetică.

Ȋn anul 1895, cosmetologia devine studiu organizat și predat la Facultatea de medicină, fiind evidențiate în principal tehnici de folosire a preparatelor cosmetice. Ȋnvățământul tehnic medical ia ființă în anul 1965, cursurile predate cuprinzând realizarile înregistrate în domeniile de bază, cum ar fi: biologia și biofizica electronică cu toată seria de procedee și preparate, inclusiv aparatura modernă ,folosită în scopul înfrumusețării.

CAPITOLUL I

COSMETOLOGIA.ANATOMIA SI FIZIOLOGIA PIELII

PRODUSUL COSMETIC

Cosmetologia este știința care se ocupă cu menținerea și asigurarea frumuseții maxime a corpului omenesc, în special a epidermei.Este denumită în mod obișnuit cosmetică (gr.kosmeticos = podoabă,arta de a-și face toaleta; logos = știință);

Cosmetologia este o ramură a dermatologiei, care se ocupă de probleme de bioestetica și studiază mijloacele individuale de menținere a pielii în perfectă sănătate și frumusețe pe un interval de timp cât mai lung posibil.

Cosmetologia are două părți importante:

-cosmetica integrală;

-cosmetica decorativă;

Cosmetica integrală – cuprinde regulile generale care privesc menținerea în stare corespunzătoare a sănătății corpului și a pielii,procedee ca: băi,dușuri,masaje,gimnastică,produse de parfumerie.

Cosmetica decorativă – uzează de tratamentele cosmetice,de produsele cosmetice și de produsele de machiere (rujuri,farduri,pudră).

Definiție – Orice substanță ori amestec destinat punerii în contact cu părțile externe ale corpului uman ( epiderma,părul,unghiile,buzele și organele genitale externe) sau cu dinții și mucoasele cavității bucale,cu scopul exclusiv ori principal de a le curăța , de a le proteja,de a le parfuma, de a le schimba aspectul, de a le menține în condiții bune sau de a corecta mirosurile corpului.

PIELEA.GENERALITĂȚI

Pielea este un organ conjunctivo-epitelial,ce acoperă întreaga suprafață a corpului și care separă organismul de mediul înconjurător.Pielea la nivelul cavitățiilor naturale ( orificiul bucal,nazal , anal) și organelor genitale se continuă cu mucoase și submucoase.

Pielea este cel mai mare organ al corpului uman,cu o greutate de 4-6 kg și o suprafată de 1.70-1.75 m2.Grosimea ei variază în funcție de vârstă,sex,regiune anatomică și rasă,între 1-4 mm (pe palme și plante(tălpi) ,pielea poate avea grosimea de 4-5 mm,dar pe pleoape poate atinge doar 0.2 mm).La femei, bătrâni și copii pielea este mai subțire.

FUNCȚIILE PIELII:

Pielea are urmatoarele funcții:

-de protecție (mecanică,chimică,termică,fizică,antimicrobiană,etc.)prin procesele de keratinizare,melanogeneza și prin producerea fanerelor (păr și unghii).

-de apărare : asigură integritatea structurală a tegumentelor.Prezența stratului cornos realizează protecția față de factorii mecanici și fizici (radiațiile ultraviolete)și descuamarea continuă a acestuia,produce îndepărtarea mecanică a substanțelor chimice,microbilor,fungilor,virusurilor,etc.

-secretorie și excretorie:secreția sebacee și sudoripară este realizată de glandele sebacee și sudoripare.

-de termoreglare: mecanismul de termoreglare este nervos și se realizează pe două căi: prin excitarea receptorilor cutanați informația ajunge la centrii termoreglatori sau în mod direct prin acțiunea temperaturii ridicate sau scăzute a corpului.Acțiunea frigului produce un reflex vasoconstrictor prin care mușchiul erector al firului de păr se contractă;se produce astfel o contracție a pielii,suprafața ei se micșorează ,iar prin presiune se elimină sebumul ce ajunge la suprafața pielii;astfel se împiedică pierderea căldurii .Ȋn schimb, la acțiunea căldurii,suprafața pielii se întinde,cu dilatarea concomitentă a vaselor și un aflux arterial crescut.Are loc și acțiunea secretorie a glandelor sudoripare;sudoarea se varsă la suprafața pielii,unde prin evaporare,produce o răcire a organismului.

-senzorială: preluarea informațiilor tactile,termice și dureroase de către zona receptoare cutanată.

-imunologică

Culoarea pielii este determinată de:

-cantitatea și tipul de melanină din epiderm și derm;

-vascularizația dermului;

-cantitatea de caroten în exces;

-concentrația sângelui în oxihemoglobină și hemoglobină redusă;

-dispersia luminii prin grosimea epidermului ;

-condițiile de viață și starea de sănătate;

PIELEA-STRUCTURA HISTOLOGICĂ

Pielea este organul cutanat format din țesuturile epiteliale ale epidermului,glandelor și fanerelor (păr și unghii) și din straturile conjunctive ale dermului și hipodermului (organ conjunctivo-epitelial).

Noțiunea de țesut epitelial – țesutul epitelial este caracterizat prin celule care au în general formă poligonală,paralelipipedică sau prismatică cu foarte puțină substanță intercelulară numită cement.Forma și structura celulelor și faptul că substanța intercelulară este redusă ,demonstrează diferențierea și adaptarea acestui țesut la funcția de acoperire,înveliș protector sau de secreție.

Noțiunea de țesut conjunctiv – țesutul conjunctiv cuprinde grupurile de țesuturi din organism, cu rol trofic și mecanic.El intră în constituția tuturor organelor ,fiind elementul de unire a părților componente.De aceea se mai numește și țesut de susținere și legătură.

Este format din celule așezate la distanță unele de altele ,substanța fundamentală (intercelulară), în interiorul căreia s.au diferențiat fibre de colagen.fibre elastice (elastină) si fibre reticulare.

De la exterior către interior pielea este formată din trei straturi:

1.Epidermul

2.Dermul

3.Hipodermul

1.EPIDERMUL

Epidermul este constituit dintr.o succesiune de straturi de celule în diferite stadii de viață.

Celulele noi ,formate la baza epidermului ,se deplasează în timp spre suprafața ,pierzându-și hidratarea și aplatizându-se.Aceste celule care îmbogățesc suprafața pielii ,fiind moarte și aplatizate,sunt apoi exfoliate,făcând loc celulelor înlocuitoare.Din profunzime spre suprafată se disting mai multe zone,în continuitate,dar de morfologie diferită:

1.Stratul bazal (germinativ) –alcătuit dintr-un singur rând de celule,cu formă cilindrică.Ȋntre aceste celule sunt intercalate melanocite ,celule Langerhans și celule Merkel.La acest nivel se observă o bogată activitate germinativă.Prin proliferarea și alunecarea spre exterior a celulelor bazale se formează celelalte rânduri de celule epiteliale ale epidermului.

2.Stratul Malpighi –este porțiunea cea mai groasă a epidermului și este format din 6-20 de rânduri de celule dispuse în mozaic.

3.Stratul granulos – este format din 1-4 rânduri de celule romboidale .Ȋn unghie și corticala firului de par acest strat lipsește.

4.Stratul lucidum (transparent) –este mai evident la palme și plante (tălpi).La granița dintre stratul granulos și straturile supraiacente se produce modificarea morfologică esențială,celulele pierzându-și nucleul și organitele citoplasmatice.

5.Stratul cornos – este format din 4-10 rânduri de celule turtite,lamelare care și-au pierdut nucleul și celelalte organite.Partea superficială este formată din elemente care se pot desprinde la cele mai mici traumatisme .Ȋn acest stadiu ,celulele îșî păstrează rezistența lor, însă forța de coeziune slăbește progresiv.

Cand celulele stratului cornos sunt eliminate prea rapid ,asistăm la formarea excesivă a cojilor sau a crustelor.Această stratificare evidențiază procesul morfologic și biochimic de transformare treptată ce-l suferă keratinocitele în migrarea lor din stratul bazal până la suprafața epidermului,unde ajung ca celule cornoase,complet keratinizate. Reînnoirea fiziologica a epidermului se realizează într-o perioadă de 26-28 de zile.

2.DERMUL

Dermul sau stratul intern,mai este numit și pielea adevărată.Dermul constituie aproximativ 90% din masa pielii,furnizează suportul nutrițional și structural pentru epiderm.Dermul se compune din țesut dens și neregulat format din fibre de elastină,fibre de colagen și celule conjunctive. Ȋn derm se află: terminații nervoase libere pentru sensibilitatea tactilă ,receptorii pentru frig,receptorii pentru cald și receptorii pentru algorecepție și prurit.De asemenea se mai găsesc: foliculii piloși,canalele excretoare ale glandelor sudoripare și sebacee,rețeaua vasculară dermică și fibroblaste. Fibrele de colagen asigură tonusul și rezistența pielii ,iar fibrele de elastină conferă elasticitate.Substanța fundamentală sau matricea dermului conține 1/10 din apa corpului. Dermul are rol de susținere,nutriție pentru epiderm și rezerva de apă pentru organism.

3.HIPODERMUL

Hipodermul este un țesut conjunctiv lax,format din numeroase fascicule conjunctive.Ȋntre aceste fascicule se găsesc celule conjunctive care acumulează grăsime (celulele adipoase), determinând la acest nivel un țesut adipos.Ȋn acest segment se găsesc glomerulii glandelor sudoripare,bulbii firelor de păr,vase sangvine ,limfatice și terminații nervoase.Scopul final al activității epidermice este producerea keratinei și a unei substanțe grase,grăsimea care îmbibă stratul cornos. Keratinizarea se produce cu scopul de a se forma în stratul cornos un înveliș compact și rezistent la acțiunile mediului extern.Modificările metabolice se accentuează pe masură ce celulele epiteliale se îndepărtează de celula maternă a stratului germinativ.Ȋn timp ce unele celule cornoase se desprind ,epiderma își reface altele.Ȋn stratul cornos ,procesul de keratinizare se finalizează prin transformarea celulei într-o celulă moartă,turtită.Prin suprapunerea acestor celule moarte se constituie lama compactă ce formează stratul cornos.Putem spune că din punct de vedere cosmetic stratul cornos este deosebit de important ,de caracteristicile lui depinzând aspectul pielii.

TIPOLOGII DE PIELE

TIPURI DE PIELE SENSIBILĂ:

Ȋn funcție de nivelul de tolerabilitate al pielii aceasta poate fi:

1.Sensibilă – iritabilă

Pielea iritabilă prezintă o tendință înnăscută spre iritare și reacționează mai rapid și mai intens la agresiunile externe.Prezintă următoarele simptome: senzație de căldură, mâncărime, întindere și mici înțepături.Se produce o dilatare a vaselor superficiale și o reacție inflamatorie, determinată de factorii externi.

Iritarea diferă de alergie,deoarece este vorba de o reacție inflamatorie non-imunologică,în care lipsește o sensibilizare anterioară și antigenul nu este memorat de limfocite.Invers,iritarea poate favoriza alergiile de contact,deoarece ușurează pătrunderea alergenilor.Tipurile de piele sensibilă prezintă tulburări ale permeabilității cutanate,care favorizează pătrunderea substanțelor iritante,reducând pragul de toleranță cutanată.

Sfaturi pentru acest tip de piele:Trebuie evitați factorii externi de predispunere.

2. Intolerantă

Pielea intolerantă prezintă reacții de intoleranță la produse cosmetice,tratamente medicale și chirurgie plastică,dar și la factori de tip mecanic (epilare sau ras ).

Simptome: înțepături,usturimi,senzații de arsură și tensiune cutanată,prurit.

Tipuri de intolerantă:

● Intolerantă constituțională –piele uscată,piele atopică,toate stadiile de rozacee,dermatită seboreică.

● Intolerantă ocazională – afectează toate tipurile de piele prin cosmetice nepotrivite,curățare agresivă,agresiuni climatice,efecte secundare ale tratamentelor dermatologice.

Ȋn cazul unui ten intolerant trebuie evitate cauzele provocatoare.Curățare non agresivă urmată de aburi,după care se aplică crème emoliente și hidratante pentru creșterea toleranței cutanate.

3. Hiper- reactivă sau alergică

Substanțele responsabile de hiper-reactivitate sunt alergeni ( de obicei de contact,ca de exemplu produsele cosmetice sau medicamentele de uz topic ) care apar pe un teren predispus.Din punct de vedere clinic reacția apare după al doilea contact cu substanța alergizantă,după un interval variabil.De obicei este vorba de o eczemă acută :înroșiri,edem,înțepături,prurit și arsuri în regiunea cea mai întinsă a zonei de contact inițial.

Alergia constă în reacția organismului la o substanță capabilă să acționeze ca antigen,la care organismul devine mai sensibil cu ocazia celui de-al doilea contact.Un antigen este o substanță capabilă să dezlănțuie o reacție imunitară.

Alergia de contact este o hipersensibilitate întârziată care se manifestă în trei faze:

● Faza de sensibilizare ,în timpul căreia organismul recunoaște antigenul.

● Faza de dezvoltare,în timpul căreia antigenul este prezentat celulelor imunitare (limfocite ),care se sensibilizează și se transformă în limfocite – memorie,dobândind capacitatea de a reacționa în mod specific contra antigenului în cazul unor contacte ulterioare.

● Faza reală ,efectivă,care se manifestă clinic în cazul unui contact ulterior cu un antigen și limfocite- memorie ,care determină o reacție inflamatorie.

Tratamentul constă în primul rând în detectarea substanței responsabile (consultație alergologică).Aplicarea de ser fiziologic ,urmată de aplicarea de cortizon timp de 4-6 zile fac să dispară pruritul și simptomele locale.Se folosesc antihistaminici pe cale orală.

Ȋn perioada de identificare a alergenului se curăță fața cu un produs non agresiv și se aplică o cremă hidratantă cu cea mai simplă formulă posibilă ,fără parfum,conservanți,silicon și tensioactivi.

PIELEA USCATĂ

Cauze:

● Uscată constituțional – deficit al filmului hidrolipidic –ph=5.5

●Uscată secundar datorită unor agresiuni climatice ,chimice (detergenți ,săpunuri ) medicamentoase.

● Uscată ocazional – depinde de vârsta,după 40 de ani 75% dintre oameni au pielea uscată – xeroze senile.

Sfaturi:Curățarea pielii se va face cu produse blânde hipergrase,apoi se vor aplica crème hidratante,emoliente,fără parfum,cu rol de a reface filmul hidrolipidic.

PIELEA ATOPICĂ

Atopia constă într-un caracter ereditar poligen,ale cărui diverse manifestări clinice ( dermatoză atopică,rinită alergică și astmul ) afectează 1/3 din populație.

Simptomele subiective ale dermatozei atopice sunt un prurit intens ,mai ales în timpul crizelor acute,senzații de întindere și mâncărime.

Simptomele obiective sunt :uscarea pielii (care se manifestă la nou-născuți în a doua lună și se poate prelungi toată viața )și crizele de eczemă acută (prurit intens ,înroșirea obrajilor,frunții,bărbiei,genunchilor,coatelor,vezicule care se sparg și asuda,cruste și apoi coji).Adesea evoluția bolii este agravată de supra-infecții bacteriene.

Tratamentul constă în aplicarea de crème pe bază de cortizon pe perioade scurte de timp,sub supraveghere medicală.Ȋn afara perioadei de criză acută ,se impune un tratament al uscăciunii pielii pe bază de hidranți,emolienți și substanțe hipergrase,precum și o baie călduță pe zi cu emulsii ce se adaugă în apă.

TIPURI DE TEN

Definirea tipului de piele se face prin autoexaminare sau cu ajutorul unui specialist,fie prin metode simple,fie prin folosirea unei aparaturi adecvate-sebometre,ph-metre.

Examenul vizual- determină aspectul aparent al pielii,culoarea,prezența unor anomalii de natură pigmentară sau vasculară.

Examenul prin palpare evidențiază granulația pielii-netedă sau aspră,gradul de hidratare,caracterul său tonic sau flasc,consistența și grosimea stratului adipos.

Examenul cu lupă-se pot observa mai bine porii deschiși.

Tipurile de ten se clasifică după următoarele criterii:

● A.-După conținutul de lipide ,în funcție de care distingem- tenul normal (eudermic),tenul gras (seboreic),tenul uscat și cel mixt;

● B.-După conținutul de apă avem tenul normal hidratat ,hiperhidratat și deshidratat;

● C.-După unele modificări fiziologice,aflate la granița cu patologia:tenul acneic (complicația tenului gras) ,tenul ridat și atrofiat,tenul cuperozic.

A. După continuțul de lipide

1.TENUL NORMAL

Pielea normală are aspectul neted ,catifelat, cu porii greu vizibili,de culoare roz,luciu discret și tonus muscular bun .Are ph-ul ideal:5.5.Nu necesită îngrijiri speciale,ci doar profilactice împotriva procesului fiziologic de îmbătrânire.

Sfaturi:Săpunul de față trebuie evitat ,oricât de calitativ ar fi el,deoarece este alcalin.Curățarea ideală a feței constă în demachierea feței cu o emulsie demachiantă,urmată de o loțiune tonică.Profilaxia îmbătrânirii începe prin folosirea unor creme în jurul ochiilor,iar profilaxia deshidratării tenului este obligatorie ,cel putin în sezonul rece.Machiajul poate fi folosit fără restricții ,dar folosirea prealabilă a unor creme de protecție ( de regulă hidratantă) este obligatorie,pentru că pulberile din componența fardurilor și a pudrelor sunt puternic absorbante.

2.TENUL GRAS

Tenul seboreic sau gras are un aspect lucios ,mai ales în zonele în care glandele sebacee sunt mai bine reprezentate:frunte,aripi nazale și bărbie ( zona T ).

Distingem două tipuri de ten gras:

-tenul gras uleios- are aspect lucios (fără leziuni) ,dar cu pori dilatați;

-tenul gras asfixic- caracterizat prin exces de sebum,comedoane,asociate sau nu cu acnee.

Comedoanele sunt formate prin obturarea porilor cu sebum și închiderea acestui depozit gras printr-un strat cornos dezvoltat.Procesul de formare a comedoanelor se datorează hipercheratinizării stratului cornos și a secreției sebacee în exces și este favorizat de slaba vascularizație și oxigenare a celulelor.

Măsurile de îngrijire cosmetică a acestui tip de ten trebuie să urmărească aducerea la normal a ph-ului pielii (la valoarea sa acida) ,altfel inhibiția bacteriană nu este posibilă,folosirea de produse astringente și absorbante pentru grăsimi ,corectarea dezechilibrului endocrin și o alimentație săracă în lipide de origine animală.

3.TENUL USCAT

Tenul uscat este consecința insuficienței secreției sebacee.Carența de lipide și de apă diminuează protecția naturală împotriva agresiunilor externe.Este o piele aspră la pipăit,rugoasă,lipsită de elasticitate,dă senzația că trage.

Aspectul tenului este subțire,fragil,iritabil,ușor descuamabil și prezintă riduri.

Cauzele ce determină o astfel de piele sunt fie dispariția sau diminuarea filmului hidrolipidic fie deshidratarea stratului cornos sau dereglarea procesului de keratinizare.

La modul teoretic ,trebuie facută distincția între tenul alipic (sărac în lipide) și tenul deshidratat (sărac în apă) .Realitatea ne arată că cele două entități se suprapun,pentru că ,principala cauză a deshidratării este tocmai pierderea lipidelor cu rol protector.

Pielea alipică este determinată de lipsa sau insuficiența lipidelor cutanate ,diminuare sau lipsa determinată fie de existența unui număr redus de glande ,fie datorită metabolismului lor prost (secretă cantități mici de sebum și sudoare) .Astfel,cantitățile mici de lipide secretate au o contribuție redusă la constituirea filmului lipidic protector( nu pot împiedica evaporarea transepidermica a apei).

Principalele îngrijiri, la care se supune acest tip de ten ,sunt reprezentate de folosirea unor produse puternic emoliente și nutritive,care să aducă aportul de lipide necesar protecției pielii.Loțiunile tonice trebuie să fie complet analcoolice.Maștile nutritive nu trebuie să fie mai rare de o dată pe saptamană ,ca frecvență de aplicare.

4.TENUL MIXT

Pielea mixtă apare la persoane la care aspectul și calitatea pielii diferă în anumite zone ale feței.Putem întâlnii mai multe situații:piele normală și grasă,ten gras și reactiv,sau gras și foarte uscat,uneori ten uscat iritabil și ten reactiv aproape alergic.

B. După conținutul de apă:

1.TENUL HIPERHIDRATAT

Acest gen de ten nu constituie o variantă de ten recunoscută unanim,ci mai degrabă,un semn clinic într-un proces patologic de retenție hidrică.De regulă,retenția și tendința la edem sunt localizate în țesutul cel mai lax al feței:zona suborbitală.Edemele sunt mai evidente matinal,urmând în cursul zilei să se dreneze,o dată cu activarea tonusului general și venos.

2.TENUL DESHIDRATAT

Pielea deshidrată se caracterizează prin conținut scăzut de apă ,datorită incapacității celulelor cornoase de a reține apă fie datorită modificărilor conținutului lipidic,fie ca urmare a scăderii factorului natural de umectare al pielii.

Pielea deshidratată este brăzdată de riduri ,lipsită de suplețe,aspră,cu descuamație vizibilă.Pielea normală sau grasă se deshidratează datorită folosirii alcoolului și a acetonei,ce produc o degresare exagerată prin dizolvarea și îndepărtarea grăsimilor cutanate favorizând pierderea apei din stratul cornos.

C. După modificări fiziologice

TENUL ACNEIC

Acneea este o maladie a foliculului pilo-sebaceu ,care survine pe un teren predispus genetic.Ea apare la nivelul feței (în 90% din cazuri) ,al cefei,toracelui,regiunii superioare a spatelui și a umerilor,așadari în zonele în care există foliculi pilo-sebacei.

Foliculul pilo-sebaceu este compus dintr-un folicul pilos ,una sau mai multe glande sebacee și un mușchi care produce zbârlirea părului. Până la preadolescență, glanda sebacee este foarte puțin sau deloc funcțională. 
Glandele sebacee secretă sebum.Sebumul este constituit din elemente diverse: trigliceride, acizi grași, fosfolipide, ceară, steroli, acid linoleic etc. Compoziția calitativă și cantitativă a sebumului normal garantează vâscozitatea necesară evacuării acestuia din interiorul glandelor sebacee. Hiperseboreea corespunde unei hipersecreții de sebum. 

În cazurile de acnee, modificările hormonale legate de intrarea în perioada de adolescență provoacă o stimulare excesivă a glandelor sebacee,ceea ce antrenează osupraproducție de sebum.Acest fenomen poate dura până la vârsta de adultă, iar la unele femei până la 45 de ani. 
Pielea devine grasă, lucioasă, își pierde netezimea, iar porii se măresc. La acest aspect se mai adaugă hipercheratinizarea. În cazurile de acnee,celulele se multiplică excesiv.Orificiul canalului pilo-sebaceu este obstrucționat,împiedicând evacuarea sebumului. 
Retenția de sebum în interiorul foliculului pilo-sebaceu dă naștere la două tipuri de leziuni retentionale:comedonul închis sau “punctul alb” și comedonul deschis sau“punctul negru”. 
“Punctul alb” sau microchistul este o mică proeminentă cutanată , de culoarea pielii, constituită din sebum, celule cheratinizate și bacterii. Pe măsură ce glandele sebacee produc sebum, comedonul se umflă existând riscul permanent ca el să se deschidă în derma. 

Dacă acest comedon închis nu se rupe și nu este eliminat în mod spontan, el continuă să se dilate  și sfârșește prin a se deschide la suprafață pielii,dând naștere“punctului negru” ,numit și comedon deschis.De cele mai multe ori “punctul negru” apare direct sub această formă ,fără a mai trece prin faza punctului alb.Culoarea neagră rezultă din contactul sebumului oxidat cu oxigenul și razele UV.

CAPITOLUL II

PLANTE FOLOSITE ȊN COSMETICĂ

● ALOE VERA (Aloe barbadensis miller)

Descriere:Aloe vera crește în zonele subtropicale,dar este recunoscută pe plan mondial pentru efectele sale terapeutice,din acest motiv este considerată un veritabil “medicament natural”.Aloe vera a fost utilizata înca din antichitate,vechii egipteni numind-o “planta nemuririi”.

Compoziție:Gelul de aloe vera conține numeroase polizaharide,barbaloină,emodină,rașină.

Acțiune farmacologică:

●Gel: antimicrobian,antiinflamator,hidratant,antipruriginos.

●Suc: laxativ,hipoglicemiant,hipolipoproteinemiant,iar numeroase documente atrag atenția asupra apariției posibilei iritări a intestinului gros prin metabolismul aloinei- originea proprietății laxative a sucului de aloe vera.

Indicații: Afecțiuni cutanate,constipație,insuficiență menstruală,contra durerilor rebele de cap.

Administrare:

●Gelul se aplică pe piele,în locurile dorite.

●Sucul se consumă de la 50 la 100 de mg pe zi.

●Pulberea sau planta proaspătă este un purgativ care se administrează seara,pentru a acționa a doua zi.

●Pulberea în casete ori pilule de 10 centigrame(cg) se administrează ca laxativ ( 10 cg ) ori ca purgativ (20 până la 50 cg sau 1 g ).

●Pilulele laxative ( 100 de pilule de 0,20 cg ) se prepară din 10 g de aloe ,5 g de revent(plantă originară din China ) si 3 g de săpun medicinal.Se administrează între 1 și 4 pilule pe zi.

●Aloina granule ( 4 cg) se poate administra seara, 4 ca derivativ ,iar 2-3,ca purgativ.

Contraindicații:Contraindicat femeilor gravide sau care alăptează,în caz de alergii cunoscute la plantele din familia Liliaceelor (de exemplu: usturoi,ceapa,lalele) sau ocluzii intestinale.

Precauții:Aloe vera poate cauza contracții,provocând avort la femeile însărcinate.Produsele pe bază de aloe vera nu se injectează.Administrarea prin injectare duce la complicații grave si chiar deces.

Reacții adverse:Leziuni ale mucoasei intestinale, reacții alergice, îngreunarea cicatrizării în plăgile profunde ,colorarea în roșu a urinei,dureri intestinale,pierderea de apă și electroliți (utilizare orală frecventă).

Supradozaj: Leziuni renale și diaree(utilizare orală).

Interacțiuni:Potențează efectul glucozidelor,cardiotonicelor, antiaritmicelor ,diureticelor.

●SUNĂTOARE (Hypericum perforatum )

Descriere:Sunatoarea este o plantă erbacee,perenă,întâlnită de la campie până în regiunea subalpină,dar cu precădere în regiunile deluroase.Are tulpina lemnoasă, dreaptă, în partea inferioară,cu patru muchii longitudinale.Crește până la 20-100 cm înălțime și prezintă numeroase ramuri sterile (fără flori,care pornesc de la baza frunzelor ).Frunzele sunt ovale,dispuse câte două(la lumină se observă prezența unor puncte negre situate predominant spre marginea frunzelor și a unor puncte străvezii dispuse uniform pe toată suprafața frunzei).Florile,de culoare galbenă,sunt grupate în inflorescențe ,având cinci petale punctate cu negru.

Compoziție:Tanin,ulei eteric,colină,vitaminele A și C.

Acțiune farmacologică:

Cicatrizantă,antidiareică,antiinflamatoare, antiseptică ,colagogă ,antivirală, antidepresivă.

Indicații:Toate preparatele pe bază de sunătoare sunt recomandate în tratarea stărilor de depresie și anxietate,stărilor de nervozitate,insomniei,hepatitei acute și cronice,colitei,dischineziei biliare,gastritei,ulcerului gastric și diareei.Una dintre cele mai comune plante,sunătoarea,este eficientă și în cazul nevralgiei de trigemen (boală neurologică manifestată prin crize frecvente și durere violentă).

Administrare:Intern: Sub formă de infuzie,sunătoarea se folosește în toate bolile de stomac (ulcer gastric,colite cronice,diaree) și de ficat,deoarece influențează pozitiv stările infalamtorii,stimulând secrețiile unor glande importante ale organismului.Ținctura de sunătoare are efecte benefice în bolile de nervi,nevroze și astenie însoțită de insomnii.Pentru uz intern,se iau într-o lingură cu apă 10-15 picături.Sunătoarea intră în compoziția ceaiului gastric și hepatic.

Extern:

●Uleiul de sunătoare se utilizează cu succes pentru îngrijirea rănilor deschise,rănilor proaspete,hematoamelor,inflamațiilor ganglionilor.

●Băile și cataplasmele de sunătoare au proprietatea de a calma durerile și de a cicatriza rănile,folosindu-se mai ales în arsuri.

●Sub formă de gargară se recomandă în inflamațiile gingiilor și dinților.

Contraindicații:Tratamentul pe bază de sunătoare poate fi urmat cel mult două luni,după care trebuie făcută o pauză de două săptămâni.Ȋn momentul în care utilizați preparate pe bază de sunătoare,feriți-vă de soare,deoarece există riscul de reacții de fotosensibilizare.Trebuie adăugat și faptul că există interacțiuni cu celelalte medicamente.Ȋn aceste condiții,este interzisă asocierea cu:

●Medicamente anticoagulante (împotriva vitaminei K );

●Ciclosporina;

●Antiretroviralele ( inhibitori ai proteazei);

●Antiretroviralele ( inhibitori non-nucleozidici ai transcriptazei inverse);

●Digoxina;

●Carbamazepina;

●Fenitoina;

●Contraceptivele orale.

Extract uleios de sunătoare:

Compoziție:Uleiuri volatile, caroteni, acid ascorbic, derivați antracenici (hipericină, pseudohipericină).

Proprietăți: Stimuleazã secrețiile ficatului și regleazã funcția gastricã (datorită uleiurilor volatile și taninurilor), fiind utilizat ca adjuvant în afecțiunile hepatice și gastrointestinale. Extern, se utilizează ca ingredient activ în formularea produselor dermo-cosmetice recomandate în arsuri (inclusiv solare) și iritații.

● CĂTINA ( Hippophae rhamnoides )

Descriere:Arbust foarte ramificat și spinos,cătina crește în România în zona litorală (nisipuri și pietrișuri ) și în regiunile muntoase,alcătuind uneori crânguri și tufișuri întinse.Pe ramuri se observă numeroase frunze întregi ,de culoare verde –cenușiu pe fața superioară și albicios-argintiu pe cea inferioară.Florile sunt de culoare galben-ruginiu și apar înaintea frunzelor.Cele masculine au două sepale și patru stamine,iar cele feminine sunt scurt pediculate și cu două sepale.Fructele sunt ovoide sau globuloase ,lungi de 5-10 mm și late de 4-8 mm,grupate mai multe la un loc,de culoare verde la început și galben-portocaliu la maturitate.

Compoziție:Fructul de cătină conține de două ori mai multă vitamina C decât maceșul și de zece ori mai multă decât citricele.Ȋn fructele coapte,conținutul depășește 400-800 mg la 100 g suc proaspăt.Alte vitamine prezente în fruct sunt vitaminele A,B1,B2,B6,B9,E,K,P,F.Cătina are în compoziție și celuloză,beta –caroten (într-un procent net superior celui din pulpa de morcovi ),microelemente ca fosfor,calciu,magneziu,potasiu,fier și sodiu,uleiuri complexe etc.

Acțiune farmacologică:Sucul extras din fructele de cătina are efect biostimulator,fiind bogat în vitaminele A,C,E,F,bioflavonoide,licopen(colorant natural),cu acțiune antioxidantă,acizi organici,minerale,între care salutară este prezența seleniului ( unul dintre cei mai puternici antioxidanți ).

Indicații:Uz intern: Hepatită cronică și epidemică, urticarie, nevroze, alcoolism, gută, reumatism, ciroză hepatică, aterosleroză,anemie.

Uz extern: Arsuri,degerături.

Fructele de cătină au o mare valoare terapeutică,astfel:

●Sunt eficiente în tratamentul bolii reumatismale (complexul de vitamine B), HEPATITE ȘI CIROZE;

●Au acțiune diuretică,favorizând eliminarea calculilor,mai ales în gută;

●Sunt eficiente în perioada de convalescență,mai ales după viroze,și în tuberculoză și rahitism;

●Au efecte benefice în insuficiență renală, conjunctivită,în reglarea circulației sangvine, îmbunătățirea și menținerea vederii;

●Antialergice;

●Mențin integritatea sistemului nervos central și a oaselor;

Administrare:Sub formă de infuzie (ceai de cătină),1-2 lingurițe la cană.Se beau 2 căni pe zi.Cătina mai intră în formula ceaiului gastric stimulent.Fructele (singure sau împreună cu maceșe) se pot consuma sub formă de ceai,în fiecare zi,cu mare valoare nutritivă.

Uleiul din fructe de cătină se poate prepara acasa prin măcerarea timp de 21- 30 de zile a fructelor de cătină în ulei vegetal (floarea soarelui sau măsline).

Extractul de muguri de cătină (gemoderivat), se administrează 30-50 de picături (1-2 ml) de 2 ori pe zi pentru creșterea imunității, tonifierea sistemului nervos, afecțiuni respiratorii, cardio-vasculare.

Extract uleios de cătină:

Compoziție:Vitamine liposolubile în stare naturală, în special vitamina A, sub formă de betacaroten, proteine, acizi grași, microelemente ca fosfor, calciu, magneziu, potasiu, fier și sodiu.

Proprietăți:Extractul uleios de cătină acționează ca tonifiant general, antianemic, vitaminizant; imunostimulator; stimulează sinteza proteinelor în ficat; îmbunătățește funcția de detoxifiere a ficatului și asigură troficitatea celulei hepatice; trofic retinian; protejează mucoasa gastrică. Extern, se utilizează ca ingredient activ în formularea produselor dermo-cosmetice recomandate în arsuri, tăieturi, degerături.

●GĂLBENELE (Calendula officinalis)

Descriere:Gălbenelele sunt din zona mediteraneană, sunt cultivate ca plante decorative,pe lângă zidurile caselor, drumuri sau prin parcuri, și sunt răspândite și recunoscute în toata Europa încă din Evul Mediu.

În trecut era denumită și "floarea ploilor" deoarece atunci când nu se deschidea era sigur că vin ploile.

În scop terapeutic se folosesc florile, care se culeg atunci când este soare, când planta este deschisă și emană uleiuri volatile.

Compoziție:Gălbenelele au în compoziția lor flavonoide, carotenoizi, vitamina C, uleiuri eterice, substanțe amare, saponine triterpenice, rășini, mucilagii.

Acțiune farmacologică: Antiinflamatorie, decongestivă, antiseptică, antimicrobiană, imunostimulentă, cicatrizantă și grăbește vindecarea și regenerarea țesuturilor, reglează ciclurile menstruale, reglează funcția biliară prin principiile amare.

Indicații:Gălbenelele sunt recomandate în ulcerații, eczeme, gastrite, ulcer gastric, ulcer duodenal, inflamații ale colonului, colecistită, boli hepato-biliare, hemoroizi, dereglări menstruale, dismenoree, micoze, vaginite, infecții urinare, cistite, cancer .

Administrare:

●Infuzia se prepară din 2 ligurițe cu vârf de floare uscată la o cană de apă clocotită, se lasă la infuzat 3-5 minute și se consumă 2- 3 cani pe zi, înainte de mese.

●Ținctura se prepară din flori proaspete puse într-o sticlă peste care se toarnă alcool de 60 de grade, se lasă la macerat, la soare timp de două săptămâni, se strecoară și se păstrează în recipiente închise la culoare și se administrează de 3 ori pe zi câte 30 de picături, pentru reglarea ciclului menstrual și tratarea ulcerului gastro-duodenal.

●Decoctul se prepară din două linguri de plantă uscată la 1 litru de apă, se lasă la macerat în apă rece 24 de ore, apoi se strecoară și se mai fierbe maceratul într-un litru de apă timp de 10 minute se strecoară și se amestecă cele două extracte și se administrează atât intern cât și extern, gargară (afte, stomatite, gingivite, faringite), se fac băi de șezut, comprese externe (vindecarea ulcerelor, escarelor, abcese, pustule, fisuri, degeraturi),clisme.

●Pulberea  se obține prin măcinarea florilor uscate, din care se administrează câte o linguriță de plantă pe stomacul gol de 3-4 ori pe zi pentru efectul antiinflamator, cicatrizant (se păstrează în recipiente bine închise, maxim 10 zile datorită uleiurilor volatile care se evaporă rapid) .

Ȋn cosmetică:Unguentul de gălbenele poate fi folosit cu succes în diverse boli dermatologice și pentru întreținerea pielii.

Extract uleios de gălbenele:

Compoziție:Uleiuri volatile, caroteni (neolicopină A, rubixantină, luteină, xantofilă, violaxantină, flavoxantina, crizantemaxantină), substanțe amare, esteri colesterinici ai acizilor lauric, miristic, palmitic și margaric, vitamina C, substanțe proteice.

Proprietăți:Este recomandat pentru utilizarea în îngrijirea epidermei uscate și sensibile și are acțiune cicatrizantă,tonică,antiiritantă,de reducere a fragilității vasculare și îmbunătățeste circulația sanguină periferică.

●MUȘEȚEL (Matricaria Chamomilla)

Descriere:Mușețelul este o plantă ierboasã, aromatã, rãspânditã în toate zonele de câmpie, pe pajiști, în locuri însorite sau pe terenuri sãrate. Se deosebește de alte specii asemãnãtoare prin mirosul aromat al florilor prin diametrul de 0,5-0,8 cm al inflorescențelor și prin mijlocul curbat al florilor, de culoareverde-gãlbui, înconjurat de petale albe.

Florile pot fi folosite în stare proaspătă dar compușii activi își păstrează calitățile timp de un an, dacă sunt uscate într-un loc întunecos și uscat. Mușețelul se folosește în special la prepararea de infuzii și extracte și intră și în componența unor preparate precum soluțiile pentru ochi, sprayurile pentru gât, apele de gură și tablete.

Compoziție:Florile de mușețel au în compoziție matricarină și matricină, un mare numãr de flavonoizi, glucozide și nu în ultimul rând, fitosteroli și acizi grași. Uleiul volatil obținut din florile de mușețel conține camazulenã și bisabolol.

Acțiune farmacologica:Mușețelul este foarte apreciat pentru proprietãțile sale terapeutice:acțiunea antispasticã, antiinflamatorie,carminativã, antialergicã etc. Datele experimentale aratã cã bisabololul poate inhiba dezvoltarea ulcerului de stres, acelui provocat cu indometacin sau alcool etilic. Mai mult decât atât, mușețelul are o acțiune cicatrizantã.Un alt efect este acela de inactivare a toxinelor bacteriene, în special a stafilococilor și streptococilor. În sfârșit, dar nu în ultimul rând, pe lista proprietãților mușețelului trebuie adãugatã și acțiunea imunostimulatoare.

Indicații:Mușețelul este folosit de multă vreme pentru tratarea afecțiunilor digestive precum digestia leneșă și balonarea. Lactonele sesquiterpenice cu gust amar stimulează sucurile gastrice, iar flavonoidele și cumarinele au acțiune antispastică și antiinflamatorie.

Studii recente au demonstrat calitatea uleiului esențial de a calma inflamațiile; în același timp el are efect antidiuretic și sedativ, datorită acțiunii calmante, este adesea inclus în preparatele aplicate extern, pentru tratarea afecțiunilor pielii care produc mâncărimi puternice, cum este eczema.

Uleiul esențial se găsește adesea în componența medicamentelor destinate tratării iritațiilor ochilor, inflamațiilor gâtului, rinitelor și sinuzitelor. Unii specialiști în medicina plantelor recomandă mușețelul pentru combaterea insomniei, tratarea hemoroizilor și a problemelor menstruale, datorită efectului său calmant.

Administrare: Pentru prepararea infuziei de mușețel se folosesc 2-3 lingurițe de flori la 1 canã de apã fiartã apoi se lasã la infuzat 10-20 de minute. Se beau 2-3 cãni pe zi. Infuzia este indicatã în: gastrite, ulcer gastric ºi duodenal, diaree, colite, enterocolite, recto-colite, infecþii urinare, acnee, pentru stimularea funcþiei hepatice,a poftei de mâncare, pentru combaterea durerilor abdominale, pentru durerile premenstruale, pentru prevenirea gripei și guturaiului etc.

●Gargara cu infuzie concentratã de mușețel se recomanda și în amigdalite, afte bucale sau pentru dezinfectarea gurii.
Pentru uz extern, se recomandã cataplasmele care constau din comprese îmbibate într-o infuzie concentratã, aplicate pe pielea afectatã. Cataplasmele cu mușețel sunt indicate în: ulcere varicoase, hemoroizi externi, conjunctivite.

Contraindicații:Mușețelul nu este recomandat în timpul sarcinii; există riscul să afecteze fătul.
A nu se folosi planta dacă suferiți de astm sau în cazul în care aveți alergie la plante precum gălbenelele și arnica, deoarece produsele pe bază de mușețel vă pot provoca reacții adverse.

Mușețel- Ȋn cosmetică:Extractul de mușețel este un adjudvant în tratamentul inflamațiilor și al iritațiilor produse de acnee pe față și corp iar alăuri de o bună îngrijire a pielii și alte tratamente extractul de mușețel poate fi de mare ajutor în vindecarea acneei.

Extract uleios de mușețel:

Compoziție:Substanțe amare, vitamine,săruri minerale,uleiuri volatile.

Proprietăți: Are proprietăți antiinflamatoare, cicatrizante,antihistaminice și antiseptice.
Se utilizează ca ingredient activ în produsele dermo-cosmetice recomandate în hemoroizi, răni, ulcerații ale pielii si calmează tenurile înroșite și iritate.

●Tătăneasa ( Symphytum officinale)

Descriere:Tătăneasa este o plantă care se gasește în locuri umede, la marginea pâraielor, șanțuri, preferă solurile argiloase, răspândindu-se din zona de câmpie până la deal.

În scop terapeutic se utilizează  rizomul și rădăcina care nu se recoltează în perioada de înflorire a plantei, recoltarea se face primăvara devreme până în luna martie sau toamna din luna septembrie până la venirea iernii în această perioadă rădăcinile secretă maximum de alantoină, substanță biologic-activă care dă valoare terapeutică plantei.

Compoziție:Tătăneasa conține numeroase uleiuri volatile, mucilagii, alcaloizi (simfitocinoglosină, consolicină, consolidină, coniferidină, cinoglosină, necine nesaturate), alantoină, colină, asparagină, taninuri catehice, compuși fenol-carboxilici (acid cafeic, clorogenic), acid litospermic, compuși triterpenici, aminoacizi și carotenoizi.

Acțiune farmacologica:Acțiune cicatrizantă, remineralizantă, hemostatică, regenerantă, antiinflamatori și anticancerigenă.

Indicații: Tătăneasa este un agent de vindecare puternic în ulcer gastric și duodenal, hernie hiatală, colite ulcerale și ulcere varicoase cronice.

Indicațiile specifice pentru tătăneasa sunt: tuse și răceală, ulcer gastric și duodenal, inflamație gastro-intestinală, hemoptizie (eliminare de sânge prin tuse), hematemeză (vomă cu sânge), prurit anal, ulcerații cronice supurative, răni la articulații și muschi.

Administrare:

● Decoct: se pune 1-3 lingurițe de plantă uscată într-o cană cu apă, care se fierbe 10-15 min, se bea de trei ori pe zi.
●Tinctura: 2-4 ml de tinctură de trei ori pe zi.

Contraindicații:Nu prezintă riscuri decât la depășirea dozelor admise.

●Arnica ( Arnica Montana )

Descriere:Arnica este o plantă perenă care crește în regiunile montane, are flori asemănătoare margaretelor, galben-aprins, care înfloresc vara pe tulpini lungi și păroase. Frunzele sunt ascuțite și dispuse radial în jurul bazei. Numele provine din cuvântul grecesc „arnikos" – pielea mielului.Florile se culeg în iunie și iulie și se usucă rapid și stau la baza a numeroase preparate, de obicei tincturi și extracte.

Compoziție:Arnica conține lactone sesquiterpenice antiinflamatorii, cea mai importantă din punct de vedere medical fiind helenalina. Conține și flavonoide care întăresc vasele de sânge.

Acțiune farmacologica:Arnica are acțiune antiinflamatoare, antiseptică și facilitează vindecarea rapidă a rănilor, fiind extrem de eficientă în tratamentul vânătăilor.

Indicații:Răni, contuzii, luxații, ameliorarea durerilor reumatice, imunitate scăzută, dureri de sâni, abcese, artrită, infecții bacteriene și fungice.

Administrare:În tratamentul vânătăilor se utilizează tinctura,care se prepară în felul următor: se toarnă jumătate de litru de alcool 70% peste 50 de grame de flori proaspăt culese. Se sigilează amestecul într-un recipient de sticlă și se lasă la soare sau într-un loc călduros timp de cel puțin o săptămână. Se filtrează și se aplica pe locul afectat.

Contraindicații:Arnica este destinată doar uzului extern, preparatele nu trebuie aplicate niciodată în jurul ochilor și gurii și nici pe rănile deschise.

În cazul contactului cu o rană deschisă aceasta trebuie spălată cu apă distilată din abundență.
Este categoric contraindicată copiilor sub 3 ani.

● Lavanda (Lavandula angustifolia )

Descriere: Acest arbust mic, originar din regiunea mediteraneeană, atinge înălțimea de 30-60 cm. Tulpinile sunt verticale, iar frunzele înguste, verzi-argintii, toate părțile plantei au un miros plăcut, dar cele mai aromate sunt florile. Românii foloseau lavanda pentru a-și parfuma apa de baie, iar ea a rămas una dintre cele mai populare și cunoscute plante. Micile flori violacee apar în conuri după frunze, în timpul verii.

În scop terapeutic se utilizează florile,care sunt uscate și folosite la prepararea de infuzii și capsule, sau pot fi procesate pentru extragerea uleiului esențial (esență de lavandă).

Compoziție:Florile au în compoziție ulei volatil principalul component fiind linaloolul, mai conține alți alcooli – cum este geraniolul, nerolul, lavandulolul –bornel, tanin, cumarine, principii amare, rãșini, pectine.

Acțiune farmacologica: Acțiune calmantă,diuretică, coleretică, antiseptică și cicatrizantă. Uleiul volatil de levănțică are proprietatea de a normaliza funcția cardiacă, moderând excitabilitatea unor receptori interni.

Indicații: Este utilizată în neurastenie, surmenaj, stări de iritabilitate nervoasă, migrene și alte dureri de cap, depresie, boli de rinichi și ficat, ameliorează digestia, elimină flatulența și stimulează secreția biliară. Este benefică în unele tipuri de astm. Lavanda se utilizează în băile terapeutice pentru tratarea problemelor circulatorii și este capabilă să ușureze durerile reumatice, având și acțiune antipiretică.

Administrare: uleiul volatil, tinctură, pulberea de plantă uscată.

●Infuzie: Se pun 2-3 g de flori la o cană cu apă clocotită, lăsați să infuzeze timp de 5-10 minute, apoi strecurați,se bea 3-4 căni pe zi, între mese.

În tratamentul tulburărilor minore ale somnului.

Infuzie : Beți 1 cană înainte de culcare.

În tratamentul problemelor digestive.

Infuzie : Beți câte 1/2 cană de 2 ori pe zi.

În tratamentul durerilor menstruale.

Ulei esențial: Diluați uleiul (3 picături la 10 ml de ulei excipient) și masați bine abdomenul inferior și zona lombară. Se aplicăi de 2 ori pe zi.

Contraindicații:Contraindicat femeilor însărcinate sau care alăptează, deși este recomandată de multe moașe în timpul travaliului.

Uleiul esențial poate fi aplicat pe piele în cantități mici, pentru calmarea imediată a arsurilor ușoare.

● In cosmetică:Uleiul de lavandă este utilizat în cazurile de acnee, dermatite și neurodermatite.

Extract uleios de levantica:

Compoziție: Uleiuri volatile , butirat de linanil, geraniol, linalol, valerianat de linalil), borneol, cumarină, cineol, nerol, furfurol, alfa pinen, cariofilen, substanțe amare.
Se utilizează ca ingredient activ în formularea produselor dermo-cosmetice.

● SALVIA (Salvia officinale)

Descriere: Este o plantă meliferă originară din zona Mediteraneană care crește cultivată în grădini însorite, cu tulpinã mult ramificatã, ierboasã în partea superioarã și lemnoasă în partea inferioară,are
frunzele alungite, păroase pe ambele fețe, un timp sunt de culoare argintie, apoi devin verzi-cenușii, iar florile grupate sunt albastre cu nuanțe de violet.

Frunzele și părțile aeriene înflorite ale salviei sunt utilizate în scop medicinal.

Compoziție:Frunzele conțin un ulei volatil reprezentat prin substanțe terpenice, tuionă, tuiol, salven, sabinol. Frunzele mai conțin taninuri, principii amare, vitamina B1, C, săruri de potasiu, glicozide, polifenoli și rășini.

Acțiune farmacologica:Salvia are multe proprietăți benefice, dar probabil cea mai notabilă ,dintre ele este aceea de a diminua transpirația(efect antisudorific pronunțat).

Preparatele din salvie atenuează procesele fermentative din intestin și favorizează eliminarea gazelor, stimulează secreția de bilă a ficatului, au un ușor efect hipoglicemiant, acțiune antispastică, astringentă și antiseptică, bacteriostatică.

Se mai menționează și un efect calmant asupra sistemului nervos.

Indicații:Preparatele din frunze de salvie sunt folosite pentru combaterea transpirației excesive în diverse stări, cum ar fi distoniile neurovegetative și menopauza, de asemenea, preparatele din salvie sunt utile în stările de meteorism abdominal, în dischineziile biliare, ca adjuvant în tratamentul diabetului zaharat, în unele dureri abdominale, în inflamațiile mucoaselor (stomatite, gingivite, faringite, amigdalite) și ale pielii sau în acnee.

Administrare:Pentru balonarea abdominală și în dischineziile biliare, se poate administra infuzia preparată din 1 linguriță de frunze la 1 cană cu apă și se beau 2-3 căni pe zi.

Pentru reducerea transpirației, infuzia se va prepara în același fel, dar se va bea rece.

În afte bucale, faringite și amigdalite, se poate face gargară, de mai multe ori pe zi, cu infuzie preparată din 2 lingurițe de frunze de salvie la 100 ml de apă.

Pentru acnee se pot aplica comprese îmbibate într-o infuzie pregătitã din 1 lingură de frunze la 100 ml apă.

Contraindicații:Contraindicat la femeile care alăptează, poate diminua secreția lactată.

In cosmetică:Uleiul volatil de salvie este utilizat în industria cosmetică pentru fabricarea diverselor parfumuri.

Extract uleios de salvie:

Compoziție:Hidrocarburi terpenice și compușioxigenați: 35% hidrocarburi terpenice și sesquiterpenice, 50% cetone, 12%alcooli, 3% și în cantități reduse vitamina B1 și C, săruri de potasiu.

Proprietăți:Extractul uleios din salvie are o compoziție complexă care îi imprimă acțiuni multiple și diversificate: astringente, antiinflamatoare, tonic-amare. Poate fi utilizat în tulburări gastro-intestinale,dispersii stomacale, afecțiuni ale căilor biliare,bronșite.Extern,se utilizeaza ca ingredient activ in formularea produselor dermo-cosmetice.

● MERIȘOR ( Vaccinum vitis idaea)

Descriere: Este un arbust sub formã de tufã, înalt de pânã la 30cm și crește în zonele de munte, la peste 300 m altitudine, pe pajiști și în luminișuri. Are tulpini ramificate , frunze alungite, mai rotunjite spre vârf, mai închise la culoare pe față superioarã. Florile cresc pe vârfuri, grupate câte douã-trei, au formã de clopoței, culoare alb-roz,cu câte cinci petale unite iar fructele sunt mici, zemoase, albe la început și roșii ulterior.
Compoziție:Fructele de merisor conțin glucoză și fructoză, sunt bogate în minerale esențiale și acizi organici, printre care și vitamina C. Au conținut mare de antocianine antioxidante și de proantocianine.

Acțiune farmacologica: Merișorul are proprietãți antiinflamatoare, antiseptice, astringente, diuretic, astringent, diaforetic (provoacă transpirația).

Indicații:Merișorul este folosit în tratarea inflamațiilor urogenitale (cistite acute și cronice, uretrită, leucoree, pielonefrită), de asemenea, s-a consemnat faptul că merișorul reduce mirosul urinei , efect benefic pentru vârstnicii care suferă de incontinență. Sucul de merișor este folosit pentru prevenirea aglomerării de bacterii printre dinții, cauza formării tartrului și a cariilor dentare. Vitamina C din fruct, împreună cu mineralele antioxidante, poate preveni gripa și guturaiul.

Administrare:Infuzia se prepară din 1 lingurițã de frunze mãrunțite, la 1 canã cu apã, se beau 2 cãni pe zi. Decoctul se prepară din 1 lingurițã de frunze la 1 canã cu apã, se beau 2 cãni pe zi în mai multe reprize.

Contraindicații:Pentru o infecție urinară, este recomandabil să folosiți preparatele din merișor în combinație cu preparate farmaceutice convenționale ca antibioticele.

Administrarea pe o perioadă lungă poate duce la iritația mucoasei gastrice,uneori pot sã aparã reacții alergice, pentru prevenirea efectelor adverse la nivelul tractului digestiv, se poate asocia cu menta, în pãrți egale. Nu se administreazã la femeile însãrcinate. Pentru a nu diminua acțiunea dezinfectantã la nivelul cãilor urinare, preparatele din merișor nu se vor administra concomitent cu medicamente care acidificã urina.

Persoanele care suferă de adenom de prostată sau de obstrucții ale tractului urinar trebuie să ceară sfatul unui medic înainte de a utiliza un preparat pe bază de merișor.

CAPITOLUL III

PREPARATE DIN PLANTE CU PRINCIPII

ACTIVE FOLOSITE ȊN COSMETICĂ

1.Pentru hidratarea tenului

Q4U – CREMĂ HIDRATANTĂ CU ALOE VERA ȘI ACID HIALURONIC

Descriere: Formula se bazează pe asocierea acidului hialuronic cu extractul de Aloe vera și uleiurile vegetale (levănțică, cătină, germeni de grâu), care îi conferă proprietăți hidratante,
este recomandată pentru întreținerea tonusului epidermei și păstrarea nivelului optim de hidratare pe durata întregii zile.

Principii active:  extracte și uleiuri naturale (Aloe vera, licviriție, inula, nalbă, coada șoricelului, levănțică, cătină, germeni de grâu),acid hialuronic.

Extractul de Aloe vera hrănește pielea și o protejează împotriva iritațiilor și îmbătrânirii premature, penetrează ușor epiderma cu efect răcoritor.

Acidul hialuronic se găsește în compoziția pielii, având un rol deosebit în procesul natural de regenerare tisulară.

Uleiurile naturale de levănțică,cătină și germeni de grâu conțin vitamine liposolubile și acizi grași esențiali, cu proprietăți emoliente, care mențin hidratarea profundă la nivelul țesuturilor dermice.

Q4U-CREMĂ HIDRATANTĂ CU VITAMINE,MUȘEȚEL ȘI ACID HIALURONIC

Descriere: Crema conține vitamine (A, E) acid hialuronic și extract natural de mușețel, care hidratează și protejează tenul.,textura lejeră permite o aplicare ușoară, astfel încât produsul poate fi folosit pentru orice tip de ten, atât ziua cât și noaptea.

Principii active: ,extracte și uleiuri naturale (mușețel, licviriție, cătină)vitamina E, vitamina A, acid hialuronic Extractul de mușețel are rol protector datorită proprietăților antimicrobiene și calmante.

Acidul hialuronic se găsește în compoziția pielii, având un rol deosebit în procesul natural de regenerare tisulară.

Vitaminele E,A compușii antioxidanți și antiinflamatori prezenți în uleiurile de cătină și mușețel, precum și principiile active conținute în extractul de licviriție previn fenomenul de îmbătrânire prematură a pielii , îi redau acesteia calitățile naturale (tonus, elasticitate, fermitate).

Farmec Natural- CREMĂ HIDRATANTĂ MATIFIANTĂ CU ALOE VERA

Aloe Vera este una din plantele minune ,proprietățile sale fiind foarte bine cunoscute. Abia la începutul secolului al XX-lea oamenii de știință au început să descopere care sunt beneficiile miraculoase ale acestei plante.

Crema este formulată special pentru a regla secreția de sebum și pentru absorbția excesului de grăsimi, tenul gras sau mixt fiind astfel matifiat și hidratat. Aceste efecte sunt asigurate prin asocierea extractului de Aloe Vera cu Sebaryl. 
Extractul de Aloe Vera are puternice efecte antimicrobiene ,hidratante și antiinflamatoare iar Complexul Sebaryl asigură reglarea secreției de sebum și hidratarea tenului.

2.Pentru curățarea tenului

Q4U – LAPTE DEMACHIANT

Descriere: Datorită prezenței principiilor active din propolis și miere de albine, îndepărtează eficient urmele de machiaj și impuritățile de pe suprafața pielii, protejează tenul de factorii nocivi, asigurându-i acestuia hidratarea optimă.

Principii active:  uleiuri naturale și extracte ( levănțică,propolis și mușețel, miere de albine).

Extractul de propolis, bogat în acizi polifenolici (acid cafeic), flavonoide, și chiar acizi grași esențiali prezintă acțiune antibacteriană și emolientă; curăță și hidratează.

Mierea de albine conține minerale, vitamine, aminoacizi și microelemente, în cantități variabile, cu efect tonic, depurativ și nutritiv asupra epidermei.

Uleiurile vegetale din levanțică și mușețel, cu efect nutritiv, emolient antiseptic și antiinflamator, imprimă produsului proprietăți antialergice, calmante.

Q4U – TISDERM LOȚIUNE DE CURĂȚARE PENTRU FAȚĂ

Descriere:Ȋnlătură punctele negre, hidratează și protejează tenul.

Principii active: extracte naturale (mușțel,melisă, arnică,propolis coada-șoricelului).

Se aplică pe față cu ajutorul unui tampon demachiant. Se curăță tenul cu mișcări circulare, masând ușor fața până când loțiunea începe să spumeze. După utilizare, fața se clătește cu apă.

3.Pentru ten sensibil

NutriTIS -GEL CONTUR PENTRU OCHI

Descriere: Atenuează semnele de oboseală și cearcănele, calmează pielea sensibilă din jurul ochilor; conferindu-i fermitate.

Principii active: hialuronat de sodiu, extracte naturale (albăstrele, afine,pătlagină).

Se aplică pe pielea din jurul ochilor în strat subțire, dimineața și seara, sub masaj ușor.

Q4U – LOȚIUNE DE FAȚĂ

Descriere:Formulă îmbunătățită, care intensifică efectul de estompare a petelor și previne apariția lor, fără să afecteze epiderma.

Complexul vegetal (extracte de licviriție, mușețel,arnică), potențează efectul de albire al vitaminei C.

Principii active: extracte naturale (licviriție, arnică, mușețel),vitamina C.

Q4U – CREMĂ CU GĂLBENELE

Descriere:Formularea produsului se bazează pe asocierea extractelor de gălbenele și cătină, obținându-se un complex bioactiv cu proprietăți antiinflamatoare și epitelizante asupra pielii sensibile.

Crema cu gălbenele este hidrofilă,are o textură ușoară fiind compatibilă cu tenurile sensibile.

Produsul este recomandat pentru tenurile sensibile, se poate folosi ca bază pentru machiaj.

Principii active:  uleiuri naturale (gălbenele, cătină) și extracte.

Extractele uleioase din gălbenele și cătină (cu un conținut ridicat în caroteni, provitamina A naturală) au acțiune trofică asupra țesuturilor și regenerantă asupra tegumentelor.

COSMETIC PLANT-CREMĂ DE ZI CU MUȘEȚEL

Conține extract de mușețel cu proprietăți calmante, antiseptice,emoliente și epitelizante, care împreună cu alantoina ajută la restabilirea funcționării normale a epidermei sensibile. Formează pe piele un film ce se opune pierderilor de apă din celule. Protejează tenul de agresivitatea factorilor de mediu și a fardurilor, constituind o bază perfectă pentru machiaj. Hidratează și protejează pielea,aceasta rămânând proaspată și catifelată.

4.Pentru ten acneic

Q4U – CREMĂ ANTIACNEICĂ

Descriere:Complexul format din extractele de arnică, tătăneasă și coada-șoricelului și uleiurile vegetale (germeni de grâu, levănțică), bogat în principii active, conferă produsului proprietăți hidratante și antimicrobiene, ajutând pielea să își păstreze echilibrul hidro-lipidic și protejând-o totodată împotriva factorilor nocivi din mediu (praf, vânt, căldură excesivă).

Principii active:  uleiuri naturale (arnică,coada-șoricelului, tătăneasă, germeni de grâu, levănțică)și extracte.

Extractul de tătăneasă, datorită alantoinei existente în compoziția sa, hidratează și regenerează celulele epidermei.

 Extractul de arnică, conține derivați de timol, care îi imprimă produsului proprietăți antiinflamatoare și conservante, iar extractul de coada șoricelului, prezintă acțiune puternic astringentă.

Uleiurile vegetale (germeni de grâu, levănțică), având în compoziție antioxidanți și acizi grași esențiali (AGE), previn fenomenul de îmbătrânire prematură a pielii și îi redau acesteia calitățile naturale (tonus, elasticitate, fermitate).

Q4U – LOȚIUNE DE FAȚĂ ȊMPOTRIVA COȘURILOR

Descriere: Loțiune de față cu proprietăți antiseptice ,astringente și cicatrizante.

Prezintă acțiune blândă, neagresivă asupra pielii, are ingrediente cu acțiune sinergică în combaterea seboreei, a punctelor negre și a coșurilor , simptome specifice tenurilor acneice.

Principii active: amidon,extract natural de merișor oxid de zinc, camfor.

Amidonul și oxidul de zinc absorb exudațiile și secrețiile pielii afectate de acnee, iar extractul de merișor și camforul determină o acțiune ușor antiseptică asupra pielii sensibile.

5.Creme antirid

Q4U – CREMĂ ANTIRID CU LĂPTIȘOR DE MATCĂ

Descriere:Cremă nutritivă cu rol emolient și regenerant, catifelează și previne apariția ridurilor.

Combinația de uleiuri naturale (levănțică, cătină ,germeni de grâu,),vitamina E Și produse apiterapice (miere de albine ,lăptișor de matcă) conduce la obținerea unui efect de hidratare intensă și de împiedicare a fenomenului de îmbătrânire prematură.

Principiile active:  Uleiuri naturale și extracte (levănțică, gălbenele ,germeni de grâu, cătină,), , miere de albine, lăptișor de matcă, vitamina E.

Lăptișorul de matcă este un produs natural, cu un conținut bogat în substanțe biologice active, cu rol de biocatalizatori asupra proceselor intime ale celulelor asigurând, astfel, echilibrul biologic al pielii. Hormonii naturali din lăptișorul de matcă influențează circulația sângelui în piele și mențin apa în țesuturi.

Mierea conține vitamine, fitohormoni și enzime, care hrănesc pielea în profunzime și asigură refacerea rapidă a celulelor, care în mod normal se exfoliază (se detașează de pe suprafața pielii).

Uleiurile naturale au in compoziția lor acizi grași esențiali și vitamine liposolubile naturale.

Q4U – CREMĂ ANTIRID CU GERMENI DE GRÂU

Descriere:Produsul conține un complex format din uleiuri vegetale (gălbenele, cătină,morcov, mușețel, levănțică). Complexul de vitamine B conținut de uleiul de cătină crește retenția de apă și lipide, împiedicând formarea ridurilor.

Conține filtre UVA/UVB și vitaminele E și A naturale (ulei din germeni de grâu, ulei de morcov) care protejează pielea împotriva îmbătrânirii premature cauzate de radiațiile solare. Are rol nutritiv și regenerant, prevenind formarea radicalilor liberi și restabilind echilibrul hidrolipidic al pielii.

Este recomandată pentru tenurile uscate, predispuse îmbătrânirii premature și pentru prevenirea formării ridurilor.

Principii active:  Uleiuri și extracte naturale (morcov, gălbenele, cătină, mușețel, germeni de grâu, levănțică).

CATINĂ CU GĂLBENELE ȘI SUNĂTOARE

Compozitie:, lanolină(Adeps lanae anhydricus) , Vaselină(vaselinum album) ulei de catină(Hyppophae oleum) 10% , extract de flori de gălbenele (Extractum calendulae flos) și sunătoare (Extractum hyperici herba) 10% , stearină ( Stearinum ).

Efect: Antiinflamator , cicatrizant emolient.

Recomandări: Eczeme,arsuri, fisuri anale , iritații ale pielii.

Contraindicații: Ȋn caz de alergii la unul din componenți.

Ȋntrebuințare: Se aplică local , de două ori pe zi.Nu se aplică pe răni deschise.

CREMĂ HIDRATANTĂ GEROVITAL PLANT

Indicaii: Este un produs recomandat îngrijirii pielii feței și gâtului, o cremă de zi cu efecte intensiv hidratante.

 Acțiune:  Aquaxylul și  Complexul Herbatonic asigură echilibrul optim de hidratare, nutrire și remineralizare a pielii,Ceramidyl-Omega reface funcția de barieră a pielii, aceasta devenind mai hidratantă, mai elastică, mai tonică, iar uleiurile naturale de Jojoba și Soia hrănesc și regenerează pielea, asigurând protecție întreaga zi..

 Aplicare: Se folosește zilnic, dimineata, după demachierea și tonifierea corespunzătoare a tenului. Se aplică pe față, gât și decolteu și se masează ușor până la completa absorbție în piele.

FARES-CREMĂ CU TĂTĂNEASĂ

Descriere: Ajută la menținerea sănătății articulațiilor și a ligamentelor.

Compoziție: lanolină (Adeps lanae anhydricus), Vaselină (Vaselinum album), extract de radacină de tătăneasă (Extractum Symphyti radix), stearină (Stearinum), ulei esențial de pin (pini Aetheroleum).

Efect: revulsiv, antiinflamator, cicatrizant.

Recomandări: reumatism ,fracturi, dureri articulare, entorse, și musculare.

Contraindicații:Ȋn caz de alergie la unul dintre componenti.Intrebuintare: se aplica local, de 2 ori pe zi. Nu se aplica pe rani deschise..

CREMĂ REVITALIZANTĂ DE NOAPTE CU EXTRACT DE MĂCEȘE

Hrănește epiderma, îi menține starea de sănătate și vitalitatea iar vitamina C din extractul de măceșe protejează celulele de efectul oxidant al radicalilor liberi. Ea stimulează formarea colagenului natural, normalizand metabolismul celular și previne îmbătrânirea prematură a pielii. Mellisa officinalis, denumită popular roniță, are un efect cicatrizant. Mirosul fructat, extractul de măceșe, conținutul în vitamine (C și E) și substanțe active conferă o senzație de relaxare. Se aplică seara pe pielea perfect curată a feței și a gâtului.

CAPITOLUL IV

CONCLUZII

 Ȋncă din antichitate proprietățile curative ale diverselor plante sunt cunoscute și transmise din generație în generație iar astăzi în medicina modernă, plantele se dovedesc a fi utile vindecând miraculos ce medicina convențională nu reușește să vindece.

Din studiul analizei și prelucrării a numeroase surse bibliografice observăm că remediile fitoterapeutice sunt folosite cu succes în dermatocosmetologie. Rezultate favorabile în terapia dermatocosmetică au fost obținute atât prin asocierea extractelor din plante cât și a plantelor ca atare, neprelucrate prin procedee chimice. Datorită acțiunii cicatrizante, antiseptice, analgezice , remineralizante, tonifiante generale și activității terapeutice specifice, plantele medicinale folosite au fost valorificate în fitoterapie sub formă de uleiuri volatile sau extracte vegetale în preparate dermatofarmaceutice și cosmetice. In lucrarea de față sunt definite câteva specii de plante utilizate în tratamentul diferitelor afecțiuni dermatocosmetice: aloe vera,arnică,gălbenele,merișor,salvie,lavandă,s.a.

Date statistice confirmă că marea majoritate a populației preferă preparate de origine naturală. Principiile active din extractele unor plante medicinale au o acțiune adjuvantă în terapia dermatocosmetică.Principiile active din plantele medicinale se sintetizează la nivelul celulelor vegetale. Pentru ca aceste substanțe naturale să poată fi valorificate corespunzător de către organism, ele trebuie să se regăsească în diferite forme fitoterapeutice.

CAPITOLUL V

BIBLIOGRAFIE

http://www.csid.ro

Home Kids

http://zalineasca.blogspot.ro/

http://www.mariaherbal-plafar.ro/

http://www.cosmetic-plant.ro/

http://www.1001cosmetice.ro/produs/farmec-natural-crema-hidratanta-matifianta-cu-aloe-vera