Preparate de Uz Ginecologic

CAPITOLUL I

APARATUL GENITAL

Deși structurile de bază de la care pornește dezvoltarea embrionară sunt la fel la ambele sexe, sub influenta hormonilor sexuali, organele genitale au evoluție diferită.

La naștere,femeile au depozitate în cele două ovare, între 700.000 și 2.000.000 ovule, din care o mare parte se pierd in perioada infantilă. La adolescență, rămân aproximativ 300.000 – 400.000 de ovule, din care numai 300 – 400 se maturizează pentru participarea la procesul de fecundație, in jurul vârstei de 30 de ani.

Încă de la prima menstruație, care apare incepând cu vârsta de 11 ani și până la instalarea menopauzei, între 45 și 50 de ani, femeile elimină în fiecare lună câte un ovul.

Aparatul reproducător feminin este format din organe genitale interne :gonada feminină (ovarul) și calea gonorifică (calea genitală) formată din: trompe uterine, uter, vagin, col uterin/cervix și vulvă) și organe genitale externe (vulva, alcătuită din labii mari, labii mici, clitoris și uretră).

I.I ORGANE GENITALE INTERNE

Gonada feminină

Ovarele sunt două glande sub forma unui sâmbure de migdală, cu o lungime de aproximativ 4 centimetri și o lățime de 2,5 centimetri, fixate la un capăt de uter și la celălalt de pavilionul trompei uterine. În ovare sunt depozitate ovulele, din care, în fiecare lună alternativ, este eliminat câte unul. Ovulul (ovocitul) este cuprins în interiorul unui mic grup de celule numite foliculi ovarieni, care ajung la maturizare în cursul ciclului menstrual sub acțiunea unor hormoni secretați de glanda hipofiză. La sfârșitul fiecărui ciclu menstrual, un folicul matur se deschide la suprafața ovarului pentru a elimina un ovocit.

Calea gonorifică (calea genitală)

Uterul (miometru) este un organ musculos în care ajunge oul în timpul ovulației și în care se dezvoltă fătul, în timpul sarcinii. Uterul, în interior, are o cavitate sub formă de pară răsturnată, căptușită cu o mucoasă (endometrul). Endometrul este bogat în vase sanguine și structuri glandulare, rolul lui fiind de a găzdui ovulul fecundat. În funcție de perioada ciclului menstrual și de vârsta femeii, endometrul suferă importante modificări, iar în cazul în care nu a avut loc fecundarea, acesta este eliminat în timpul menstruației.

Uterul este așezat în poziție înclinată în față, deasupra vezicii urinare și comunică în lateral, cu trompele uterine, și în partea de jos, cu vaginul, prin colul uterin. Poziția în care uterul este orientat spre posterior se numește retroversie uterină (uter retrovers).
Dimensiunile uterului se modifică semnificativ în timpul sarcinii: de la o medie de 6 – 8 centimetri lungime și 3 – 4 centimetri lățime, poate ajunge spre sfârșitul perioadei gestaționale până la aproximativ 30 de centimetri.

Trompele uterine sunt două tuburi flexibile, cu o lungime de 10 – 12 centimetri, de grosimea unui fir de păr. Trompele se termină în partea în care sunt legate de ovar printr-un pavilion cu „franjuri” (fimbri).
În trompele uterine are loc fecundarea (întâlnirea dintre ovul și spermatozoizi), rolul acestora fiind de a asigura supraviețuirea și trecerea ovulului și spermatozoizilor spre locul de fecundare și a ovocitului fecundat în uter, unde va fi implantat în endometru.

Cervixul (colul uterin) este o zonă îngustă de trecere către vagin, situată în partea inferioară a uterului, care se închide în timpul sarcinii.
Vaginul este o cavitate flexibilă, turtită anteroposterior, cu o lungime cuprinsă între 8 și 12 centimetri și o lărgime de aproximativ 2,5 centimetri, care face legătura între uter și partea externă a organului genital feminin (vulva). Elasticitatea vaginului îi permite să-și modifice dimensiunile în timpul actului sexual sau în timpul nașterii. La femeile care nu au avut încă un contact sexual vaginal, intrarea vaginului poate fi parțial acoperită de o membrană numită himen.
Mucoasa vaginală are în structura sa un țesut de acoperire foarte sensibil la hormonii ovarieni. Structura mucoasei aflate în interiorul vaginului variază în funcție de perioada ciclului menstrual și de vârstă.
În mod normal, la femeia adultă, în interiorul vaginului se găsește flora vaginală – secreție albicioasă și unsuroasă, formată din celule intacte sau alterate, substanțe dizolvate și bacterii.

I.II

ORGANE GENITALE EXTERNE

Vulva reprezintă partea externă a organelor genitale feminine. În perioada de pubertate, vulva suferă importante transformări, sub acțiunea hormonilor. Aceste transformări constau în: creștere, pigmentarea mai închisă a regiunii, creșterea părului pubian și dezvoltarea clitorisului și a labiilor. Vulva este formată din:
• Pubisul (muntele lui Venus) – zona bombată situată în regiunea pubiană, datorată unei acumulări subcutanate de țesut adipos, acoperită de părul pubian.
• Labiile mari – două pliuri longitudinale, proeminente, cu rol de a acoperi celelalte părți ale vulvei. Aceste pliuri sunt pigmentate și acoperite, la exterior, de părul pubian. Au o constituție musculară, elastică, cu glande sebacee și sudoripare.
• Labiile mici – două pliuri longitudinale foarte vascularizate, fără păr, acoperite cu o mucoasă, situate de o parte și de alta a orificiului vaginal. Suprafața lor exterioară se unește cu suprafața interioară a labiilor mari, delimitând deschiderea anterioară vaginală, unde se află meatul urinar.
• Glandele Bartholine (Glandulae vestibulares majores) – glande care asigură umiditatea mucoasei vaginale, poziționate în treimea inferioară a vestibulului vaginal.
• Clitoris – corp erectil de formă cilindrică, care corespunde glandului penisului de la bărbat, fiind învelit de o teacă pieloasă (prepuțul clitoridian). Este situat la comisura superioară a labiilor mici și este bogat în inervații și vase sanguine.
• Meatul urinar (orificiul urinar) – deschiderea uretrei este poziționată la o distanță de 1 – 2 centimetri de clitoris.
• Intrarea vaginului – poziționată la 1 – 2 centrimetri de meatul urinar.
• Himenul – țesut care închide parțial intrarea vaginului la femeile care nu au avut niciodată contact sexual.

CAPITOLUL II

AFECȚIUNI ALE APARATULUI GENITAL

Pe vremea lui Hipocrate, părintele medicinei, se vorbea despre  patru “umori” care circulă independent și au diferite funcții în organism: bila galbenă, bila neagră, sângele și saliva. Se presupunea că toate afecțiunile apăreau din cauza unui dezechilibru al acestor “lichide esențiale”, iar consecința era incapacitatea organismului de a elimina materiile reziduale. Printre metodele de tratamente ale acelei epoci se regăsesc transpirația, purgația, voma și sângerarea (provocată).

      Astăzi, cheltuim sume considerabile și timp pentru a elimina materiile reziduale din organism, deși există numeroase remedii la îndemâna oricui. În timp ce în trecut provocarea sângerării și a vomei reprezentau metode de tratament dure, dar destul de folosite, în prezent, mulți dintre noi recurg, doar ocazional, la vechile obiceiuri, cum ar fi clisma, laxativele sau transpirarea în saune sau în sălile de gimnastică pentru a contribui la detoxifierea organismului. Paradoxale însă, lipitorile au redevenit o metodă de tratament.

II.I

AFECTIUNI ALE ORGANELOR GENITALE INTERNE

AFECȚIUNI ALE COLULUI UTERIN

CHLAMIDYA

Infectia cu Chlamydia Trachomatis este in “top”-ul Infectiilor cu Transmitere Sexuala, fiind cea mai raspandita in randul adultilor activi sexual, cu varste cuprinse intre 20 si 30 de ani.

Daca alte Infectii cu Transmitere Sexuala se manifesta intr-un mod mai „galagios„, infectia cu Chlamydia Trachomatis este renumita prin fapul ca este “tacuta”. Aproximativ 70 % dintre femeile infectate si 40 % dintre barbatii infectati nu vor avea niciun fel de simptome in cazul infectiei prezente in organismul lor.

De foarte multe ori infectia cu Chlamidia Trachomatis face pereche cu infectia gonoreeica.

Cauze

Chlamidioza este o infectie bacteriana (produsa de o bacterie – Chlamydia Trachomatis) care afecteaza atat zona pelvina, cat si alte zone cum ar fi gatul sau ochii. Chlamydia Trachomatis este o bacterie intracelulara (traieste doar in interiorul celulelor).

Transmitere

La adulti Chlamydia Trachomatis se trasmite exclusiv pe cale sexuala – sex oral, vaginal, anal.

In cazul in care femeia gravida este infectata, ea poate transmite infectia fatului in timpul nasterii.

Simptome

Infectia cu Chlamydia Trachomatis fiind “tacuta”, pot trece luni sau chiar ani de zile pana la aparitia unor simptome.

La femei, infectia cu Chlamydia Trachomatis afecteaza vaginul si colul uterin iar simptomele, atunci cand apar, sunt reprezentate prin : secretii vaginale anormale, sangerari vaginale anormale, cel mai adesea dupa contactul sexual, dureri in zona abdomenului inferior (aproape de zona pubisului), intepaturi sau arsuri in timpul urinatului.

La barbati, infectia cu Chlamydia Trachomatis se localizeaza la nivelul uretrei, provocand uretrita.

Simptomele, atunci cand apar, sunt reprezentate prin scurgeri purulentela nivelul penisului (mai ales dimineata), dureri sau arsuri in timpul urinarii.

Evolutie, complicatii

Chlamydia Trachomatis este o bacterie care se comporta ca un virus – nu se poate dezvolta si multiplica decat in interiorul celulelor corpului uman. Acest tip de dezvoltare se numeste “parazitism celular”. Odata intrata in celula, bacteria fie se inmulteste si invadeaza celelalte celule, fie intra intr-o stare de latenta (de asteptare).

Perioada de incubatie a agentului patogen Chlamydia Trachomatis este cuprinsa intre o saptamana si o luna.

La femei infectia cu Chlamydia Trachomatis determina leziuni la nivelul vaginului (vaginita), a colului uterin (cervicita) si a mucoasei uterine (endometrita), iar la barbati leziuni la nivelul uretrei (uretrita).

In cazul in care infectarea se produce in urma unui contact sexual anal apare afectarea rectului (rectita). In cazul in care infectia este “transportata” din zona genitala si afecteaza ochii, apare conjuctivita.

Infectia cu Chlamydia Trachomatis determina o probabilitate foarte mare de aparitie a unei sarcini extrauterine (sarcina ectopica) din cauza afectarii trompelor uterine.

La femeile gravide, in momentul nasterii se poate intampla ca fatul sa fie infectat prin intermediul secretiilor vaginale.

Dar ceea ce este cel mai grav, atat la femei cat si la barbati, este ca infectia netratata reprezinta o cauza de infertilitate (imposibilitatea de a face copii).

Diagnostic

Infectia cu Chlamydia Trachomatis poate fi pusa in evidenta prin mai multe teste.

Exista metode de diagnosticare directa, prin analiza secretiilor colectate din vagin, col uterin sau uretra si metode indirecte, prin determinarea existentei in sange a anticorpilor anti-Chlamydia, ce sunt produsi de organism pentru a se apara impotriva infectiei.

Se poate recomanda si efectuarea unei colposcopii.

Una dintre cele mai importante și totodată sensibile zone a corpului unei femei este colul uterin. Acoperit cu o mucoasă fină, alcătuită din celule epiteliale, colul se află între uter și vagin. Din pricina caracterului delicat, colul este adesea ținta infecțiilor, ceea ce poate conduce mai departe la apariția unor boli serioase.

O parte dintre afecțiunile caracteristice colului uterin, precum cervicita, displazia, ectopia cervicală, infecțiile cu HPV pot favoriza cancerul cervical.

Cervicita (popular, este denumită „rană pe col”, termen, de altfel, impropriu) este cauzată de inflamarea colului. În funcție de caracteristicle anatomice ale fiecări femei și de sensibilitatea acesteia, inflamația poate să apară în urma contactului sexual, a administrării pilulelor contraceptive sau a contractării unei boli cu transmitere sexuală, a acidentării etc.

Atunci când este ignorată, cervicita poate genera sarcină ectopică, durere pelvină cronică, avort spontan, infertilitate, complicații la naștere și chiar cancer. Simptomele pot fi o scurgere vaginală care uneori prezintă striuri sanguine, dureri lombare, dismenoree, durere la contactul sexual. Tratamentul constă în administrarea de antiinflamatoare și medicamente care țintesc infecția, iar în cazurile cronicizate se poate apela chiar la conizație sau ERAD (excizie cu ansa diametrică) pentru înlăturarea țesutului afectat.

Ectopia cervicală este o condiție în care nivelul celulelor endometriale (peretele interior al uterului) s-a extins dincolo de granița uterului, ieșind practic în colul uterin. Astfel, la colposcopie, colul va apărea roșu și imflamat în zona superioară. În acest caz, femeia are o secreție vaginală mai abundentă cu care se obișnuiește, nefiind vorba despre o boală.

Ectopia apare la multe femei, într-o anumită perioadă a vieții, sub influența hormonilor (exces de estrogen), la pubertate, adolescență, în timpul sarcinii etc. Din pricina secreției abundente, femeile având ectopie cervicală sunt mai predispuse infecțiilor, de aceea unii medici recomandă tratarea zonei prin metoda ERAD.

Displazia cervicală (CIN) este o înmulțire anormală a unor celule la nivelul colului uterin, stare ce anunță un stadiu precanceros. Displazia poate fi ușoară, moderată sau severă și în funcție de acest aspect tratamentul poate varia. Astfel, dispaliza ușoară este urmărită îndeaproape și uneori se vindecă fără tratament, displazia moderată și cea severă prezintă însă un risc crescut de a degenera în cancer. Pentru că nu prezintă simptome, displazia nu poate fi diagnosticată decât in urma unui test Babeș-Papanicolau. Tratamentul formelor severe poate consta în crioterapie, vaporizare laser, chirurgie (conizație).

Infecția cu HPV sau Human Papillomavirus este cea mai comună boală transmisibilă pe cale sexuală. Există mai bine de 40 de tipuri diferite de tulpini ale acestui virus care, de cele mai multe ori, rămân în stare latentă odată pătrunse în organism, fără ca noi să știm că suntem infectați. Cancerul apare după câțiva ani de la infectare, atunci când organismul nu mai poate controla diviziunea celulară. Nu există un tratament specific pentru infecția HPV, ci doar tratamente care întăresc sistemul imunitar.

Prevenind sau tratând toate aceste probleme, ne putem feri de cancerul de col uterin, una dintre principalele cauze de deces în rândul femeilor la nivel mondial. Nu ignorați simptome precum sângerarea vaginală în afara menstruației, secrețiile vaginale anormale, durerea pelvină în timpul actului sexual!

AFECȚIUNI ALE UTERULUI

Prolapsul uterin – Aceasta problema apare cand uterul coboara din etajul abdominal, care este pozitia sa normala. In cazurile foarte grave uterul se vede prin vulva. Aceasta afectiune apare la femeile de varsta mijlocie, care au nascut copii ce cantareau mai mult de 4 kg, dar si la cele fara copii. Prolapsul uterin este o afectiune mai rara in ultimii ani deoarece femeile nu mai nasc multi copii. Cauza care determina cel mai frecvent prolapsul uterin este intinderea ligamentelor ce mentin uterul la nivelul sau normal. Aceasta cauza apare de multe ori in timpul nasterii sau la persoanele supraponderale. Prolapsul uterin poate fi identificat si confirmat de medic la un examen medical. Un prim semn este dat prin peretele vaginal proeminent. Medicul va examina pelvisul, va introduce un speclu, va cere pacientei sa tuseasca pentru a observa astfel prolapsul uterin.

Hemoragiile uterine disfunctionale – Reprezinta stari endometriale anormale, hemoragii care pot sa apara sub forma de menstre abundente (care dureaza peste 8 zile), sub forma unor sangerari intre menstre sau sub forma unor cicluri mai scurte de 8 zile. Toate acestea pot duce la anemie feripriva (caracterizata prin carenta de fier). Cauzele aparitiei hemoragiei uterine disfunctionale sunt: tumorile ovariene, anovulatia (suprimarea ovulatiei) si obezitatea – caracterizate prin nivele ridicate ale estrogenilor instalate la nivelul endometrului. Aceste afectiuni apar la femeile cu varste cuprinse intre 40-50 de ani si pot provoca hemoragii uterine disfunctionale.

Fibroame uterineFibroamele – Aceste tumori sau proeminente de natura benigna ale tesutului fibros sau muscular apar in uter sau pe uter. Ele pot avea diferite dimensiuni, cresc incet si apar pe suprafata exteriora a uterului, in interiorul uterului sau in grosimea peretelui acestuia. Aceste fibroame apar la mai mult de 20% din femeile cu varste peste 35 ani. Ele duc la distorsionarea uterului, la marirea acestuia si ingreunarea fecundatiei. In anumite cazuri femeile pot simti o durere abdominala ascutita care se datoreaza unui fibrom legat de peretele uterin si care s-a rasucit si a devenit prea mare fata de artera care il aproviziona, astfel el fiind privat de oxigen si sange. In aceasta situatie fibromul trebuie extirpat imediat de medic.

Unele fibroame apasa pe intestin si vezica, iar in timpul contactului sexual pot provoca dureri. Se poate intampla ca la unele femei ele sa provoace menstre excesiv de abundente, ceea ce creeaza anemia acestora. In unele cazuri nu apar deloc simptome. Fibroamele sunt influentate de hormoni, ele se maresc in cursul sarcinii si se micsoreaza dupa menopauza. Nu se cunosc cauzele care duc la aparitia fibroamelor insa se stie ca ele cresc datorita hormonilor, deci sarcina, contraceptivele orale cat si terapia de substitutie estrogenica pot duce la expansionarea lor.

Uneori fibroamele sunt depistate doar atunci cand persoana face un exemen de rutina si medicul palpeaza aceasta zona pelviana. Pentru a-i fi confirmata banuiala el va face persoanei respective o ecografie. De asemenea diagnosticul poate fi confirmat printr-o biopsie endometriala cu anamneza, in cazurile cand hemoragiile sunt foarte abundente.

UTER DILDEF

DefinitieSus

Uterul didelf (uterul dublu)

La un fetus de sex femin, uterul este compus din doua tuburi mici. Cand fatul se dezvolta, tuburile se unesc, in mod normal, pentru a forma un organ cavitar, mai mare numit uter. Uneori, totusi, acestea nu se unesc complet; in schimb fiecare dintre ele se dezvolta ca o structura independenta. In aceasta situatie este vorba despre un uter didelf sau dublu .

Uterul dublu este rar intalnit si deseori nu este diagnosticat. Procentul femeilor cu uter dublu este mai mare printre femeile cu antecedente de nastere prematura sau avort spontan. Tratamentul este necesar numai in cazul in care un uter dublu provoaca simptome sau complicatii, cum ar fi durerile pelvine sau avorturile spontane repetate.

AFECȚIUNILE OVARELOR

Sindromul Ovarelor Polichistice (SOP)

SOP este o afectiune frecventa in randul femeilor, care apare la pubertate si se accentueaza pe masura inaintarii in varsta, avand riscuri potentiale severe pe termen lung: sterilitate, obezitate, hirsutism (pilozitate excesiva de tip masculin), cancer endometrial, boli cardiovasculare si diabet zaharat.

Lipsa cronica a ovulatiei, dincolo de alte manifestari clinice, determina un neajuns important la pacientele tinere, aflate la varsta reproducerii: imposibilitatea obtinerii unei sarcini (infertilitatea)

Cauzele exacte nu sunt cunoscute in prezent; se presupune ca unul dintre factori este predispozitia genetica.

Ce se intampla in organism?

 In mod normal, toate femeile cu activitate hormonala ovariana prezenta (cu ovulatie si respectiv menstruatie) au in structura ovarelor foliculi ovarieni (mici chisturi ovariene) cu dimensiuni de maxim 20-30 mm, in interiorul carora se nasc, se dezvolta si se maturizeaza celulele sexuale feminine numite ovocite, celule care sunt eliberate prin spargerea foliculilor la ovulatie. In cazul ovarului polichistic, foliculul nu se sparge, iar ovului nu poate fi eliberat, acumulandu-se in ovar.

 Cand femeia sufera de sindromul ovarelor polichistice, glanda pituitara elibereaza cantitati anormale de de hormoni luteinizanti in fluxul sanguin, perturband cliclul menstrual. Din acest motiv, foliculii ovarieni nu se maturizeaza si ovulatia nu mai are loc, ducand la infertilitate. Unii dintre foliculii nematurizati nu se dizolva, ci raman sub forma unor saculeti plini cu fluid sau chisturi.

 In plus, in sange se elibereaza o cantitate mare de insulina (hormon secretat de pancreas) care, combinata cu un nivel mare de hormoni luteinizanti, determina producerea in exces a testosteronului (hormon masculin) in ovare, ceea ce impiedica ovulatia.
 

Manifestarile clinice

 Se caracterizeaza prin hirsutism (pilozitate excesiva de tip masculin), acnee, tulburari de ciclu menstrual, durere pelvina, exces ponderal, infertiltate.

 Menstruatia survine la intervale de timp mai mari decat in mod obisnuit, peste 35 de zile, sau poate lipsi complet (amenoree); o treime din paciente acuza insa menstruatii abundente si prelungite sau sangerari intermenstruale.

AFECTIUNI ALE VAGINULUI

Gonoreea este o infectie raspandita, avand o transmisibilitate foarte ridicata, afectand in principal zona genitala – penisul, vaginul sau anusul – dar putand afecta si gatul.

Cauze

Infectia gonoreica este o infectie bacteriana cauzata de Neisseria Gonorrheae.

Transmitere

Agentul patogen se transmite cel mai des prin contact sexual cu o persoana infectata. Probabilitatea de transmitere a infectiei este mai mare daca actul sexual are loc in timpul sau imediat dupa menstruatie, dar exista si riscul unei transmiteri in afara actului sexual.

Fiindca gonococul poate supravietui o perioada scurta de timp (minute) si in conditiile de mediu exterior, este bine sa se ia in considerare riscul infectarii si prin contactul zonei genitale cu obiecte sau suprafete contaminate – lenjerie intima, prosoape folosite in comun cu persoane infectate, scaune de WC, introducerea in vagin sau anus a obiectelor contaminate .

Exista si riscul transmiterii infectiei la nastere, de la mama la fat.

Simptomatologie

Din pacate, aceasta infectie, pe cat este de periculoasa prin consecinte, pe atat este de lipsita de simptome. O persoana poate fi infectata, dar asimptomatica de-a lungul a mai multor luni; de aceea i se mai spune si “infectia tacuta”.

In cazul femeilor aceasta afectiune poate ramane fara simptome in mai mult de trei sferturi din cazuri. La femeie poate fi afectat vaginul, in faza initiala, apoi colul uterin, dar si anusul sau gatul, in functie de tipul de contact sexual avut cu persoana infectata.

Simptomele sunt:

– secretii vaginale purulente, de culoare galbuie;

– mancarimi si arsuri;

– dureri in abdomenul inferior;

– mici sangerari anormale, de cele mai multe ori dupa contactul sexual;

– dureri in timpul actului sexual.

In cazul barbatilor aceasta afectiune se manifesta prin:

– durere sau senzatie intensa de arsura la urinat;

– secretii uretrale purulente, de culoare galben-verzuie, mai ales dimineata.

In cazul in care infectia a fost transmisa prin sex oral sau anal, atat la barbat cat si la femeie pot apare infectii ale gatului sau anusului ce se manifesta prin inflamatii ale acestor zone si uneori scurgeri anale.

Evolutie, complicatii

Perioada de incubatie a agentului patogen este cuprinsa intre 1 si 14 zile, dar cele mai multe simptome apar in primele 3 – 4 zile de la infectare. Infectia lasata netratata este extrem de periculoasa, avand de foarte multe ori ca rezultat infertilitatea. Uneori infectia se poate disemina (imprastia) in sange si afecta alte zone ale organismului.

La barbat are drept consecinte infectia epididimului (epididimita), abcesul uretral, ingustarea uretrei si infertilitate prin deteriorarea epididimului.

La femei infectia se propaga ascendent, zonele cel mai des si mai grav afectate fiind trompele uterine, avand drept consecinta infertilitatea in aproape 20 % din cazuri. Gonococul deterioreaza trompele uterine provocand obstructii tubare, iar din aceasta cauza probabilitatea aparitiei unei sarcini extrauterine creste extrem de mult.

In cazul existentei unei sarcini, exista riscul de infectie a lichidului amniotic. De asemenea, infectia poate fi transmisa fatului la nastere. In lipsa unui tratament prompt si eficace copilul poate orbi.

Diagnostic

La barbat diagnosticul se pune pe baza unui examen la microscop a unei picaturi de secretie uretrala, iar rezultatul este imediat.

La femei este nevoie de efectuarea unei culturi a secretiilor vaginale, iar rezultatul este dat dupa 48 de ore.

Tratament

Tratamentul este simplu – antibiotice specifice pe cale orala sau injectabila – , dand rezultate foarte bune daca infectia este depistata cat mai repede dupa momentul infectarii si daca este urmat corespunzator in ceea ce priveste doza si perioada.

Tratamentul cere atentie speciala in cazul femeilor care sunt insarcinate sau alapteaza.

Tratamentul trebuie urmat si de partener, chiar daca nu exista semne sigure de infectare. Pe perioada tratamentului cea mai buna conduita este abstinenta sexuala.

Profilaxie

Cel mai sigur mod de a preveni infectarea este folosirea prezervativului in timpul actului sexual, indiferent de tipul acestuia – oral, vaginal sau anal.

Vaginite – partea 1- Vaginita micotica ( Candidoza )

Cabinet GINECOLOGIE |www.doctorginecolog.ro|Dr. Roxana Chirila

Vaginita este o infectie si/sau o inflamatie a vaginului. Vaginita este o boala comuna care afecteaza milioane de femei anual.

Cele mai frecvente tipuri de vaginite sunt :

– Vaginita bacteriana;

– Vaginita micotica (candidoza vaginala);

– Vaginita cu Trichomonas.

Care sunt simptomele vaginitei ?

– Scurgere anormala sau in cantitati mari;

– Mancarimi;

– Miros neplacut;

– Iritatii ;

– Urinari dureroase ;

– Sangerari vaginale.

Atunci cand suferiti de vaginita puteti sa aveti cateva sau toate simptomele enumerate mai sus.

Daca aveti oricare dintre aceste simptome adresati-va medicului specialist !

Telefon: 0747.781.681

Dr. Chirila Roxana

Medic Specialist Obstetrica – Ginecologie

Cauzele de aparitie a vaginitelor

Vaginita are cauze multipe. Poate rezulta din infectii bacteriene , fungice, cu protozoare, dermatite de contact sau chiar reactii alergice.

Dintre cele enumerate mai sus, vaginita cu Trichomonas este singura care se transmite sexual.

Diferenta intre tipurile de vaginite :

– Vaginite bacteriene – apar cand flora vaginala normala este atacata de bacterii daunatoare. Vaginitele bacteriene sunt formele de vaginite cel mai des intalnite;

– Vaginite fungice ( candidoze ) – determinate de ciuperci, reprezentand al doilea tip de vaginite ca incidenta;

– Vaginita cu protozoare ( Trichomonas ) este o boala venerica (se transmite sexual) fiind a treia ca incidenta .

Vaginita micotica – Candidoza

Candidoza vaginala este una dintre cele mai frecvente probleme genitale cu care femeile se confrunta, fiind prezenta cel putin o data in viata fiecarei femei.

Aceasta boala se produce datorita agresiunii la nivelul mucoasei vulvovaginale a unei ciuperci numite Candida Albicans.

Aceasta ciuperca se poate localiza la nivelul gatului, gurii, tractului intestinal, vaginului, dar in cantitati mici, fiind tinuta sub control de bacteriile aflate in organismul uman in mod natural (Lactobacillus acidophilus, B. bifidum, Lactobacillus bulgaricus, S. thermophilus si L. salivarius).

Infectiile cu Candida Albicans apar la femei din cauza hormonului feminin numit progesteron. Progesteronul creste cantitatea de glicogen din mucoasa vaginala, un mediu ideal de dezvoltare a candidei datorita Ph – ului acid. Nivelul de progesteron creste considerabil in timpul sarcinii.

Peste 75% din femei sufera de aceasta afectiune si in multe cazuri nu este usor de vindecat.

De asemenea si barbatii pot avea aceasta afectiune, insa de cele mai multe ori la ei nu este simptomatica.

Cauzele care determina aparitia candidozei vaginale

Cauzele sunt multiple si difera de la o femeie la alta, de la un organism la altul.

Cele mai frecvente cauze implicate in aparitia candidozei sunt:

– scaderea imunitatii organismului: anemie, raceli frecvente, o infectie cronica sau acuta, diabet netratat etc.;

– administrarea de antibiotice cu spectru larg care afecteaza si flora vaginala, producand un dezechilibru ce se manifesta printr-o candidoza;

– actul sexual neprotejat. Avand in vedere ca aceasta boala poate sa apara si la barbati, prin intermediul unui contact sexual neprotejat femeile se pot infecta;

– anumite dezechilibre psihice, in special depresia sau anxietatea, pot favoriza aparitia candidozei prin afectarea imunitatii organismului;

– persoanele cu imunosupresie (la care sistemul imun are un nivel de activitate foarte scazut), cu boli care afecteaza direct sau indirect sistemul imunitar, cum ar fi SIDA, cele care fac tratament cu citostatice, persoanele tratate cu corticosteroizi etc.;

– dietele bogate in carbohidrati (paine, cartofi, pizza, paste) si zahar (miere, sirop de artar, zahar, fructoza, sirop de porumb), produse alimentare pe baza de drojdie (paine lasata la fermentat, vitamina B in stare naturala, fructe uscate, pepeni, fructe congelate sau conservate), bauturi (vinul si berea) sau produse alimentare fermentate sau dezvoltate la umezeala (ciuperci, branza, sos de soia, smantana, lapte batut, otet, mustar, sos picant de rosii sau ciuperci, condimente si mirodenii);

– transformari hormonale – datorate pilulelor contraceptive, menstruatiei, sarcinii, nasterii;

– purtarea pantalonilor stramti si a lenjeriei sintetice;

– toaleta vaginala inadecvata – sapunuri dure, spalarea zonei genitale din spate in fata (zona anala contine foarte multe bacterii cu potential patogen si tocmai de aceea este indicat ca igena la nivel local sa se faca din fata in spate). De asemenea, spalaturile vaginale dese nu sunt indicate fiindca predispun la aparitia tulburarilor florei vaginale. In general este indicat un dus vaginal cu bicarbonat medical luat de la farmacii.

Simptomele candidozei vaginale

– scurgere alba, branzoasa si abundenta;

– usturime si mancarime vaginala;

– sindrom premenstrual agravat;

– usturime la urinare;

– urinari frecvente;

– infectii ale vezicii urinare;

– arsuri in timpul contactului sexual;

Exista si cazuri cand candidoza nu provoaca niciun fel de neplaceri si este depistata intamplator in urma unui control ginecologic.

Simptomele candidozei la barbati :

– inflamatia penisului;

– scurgeri uretrale;

– mancarime si eventual inrosire la nivelul penisului;

In trei sferturi din cazuri barbatul nu este afectat si nu are nevoie, in general, de tratament, dar aceasta hotarare o poate lua numai medicul.

Atentie !!! Daca nivelul de activitate al sistemului imunitar este foarte scazut candidoza se poate generaliza la nivelul intregului organism si apar simptome ca: oboseala, ameteala, dezorientare, lipsa puterii de concentrare, schimbarea dispozitiei, dureri de cap, depresie, dureri de urechi, tuse, surditate, lacrimare sau senzatie de arsura la nivelul ochilor, dureri musculare, iritabilitate, pofta de dulciuri, eczema, psoriazis, multiple alergii, infectii fungice, sensibilitate crescuta la alimente si substante chimice

Tratament

De multe ori aceasta afectiune nu este usor de tratat. Unele femei au frecvente recidive, altele nu raspund la tratament etc. Tratamentul poate dura, dupa caz, chiar luni de zile. Redobandirea stabilitatii echilibrului florei vaginale poate reprezenta un proces de lunga durata si, chiar daca pe moment va simtiti bine, veti observa ca daca renuntati la tratament candidoza recidiveaza.

In general tratamentul pentru candidoza consta in administrarea unor ovule ce contin antibiotice/antifungice specifice pentru germenii care au iesit la analiza secretiilor . Se pot administra antimicotice si oral, pentru un tratament mai intens.

Impotriva candidozei exista multe preparate antimicotice sub forma de ovule, gel, creme cu aplicare locala, spuma, capsule cu gelatina etc. Tratamentul adecvat va fi prescris numai de un medic ginecolog. Este posibil ca tratamentul local sa fie completat cu pastile ce se administreaza pe cale orala.

La inceputul tratamentului pacientelor li se recomanda si dusuri vaginale cu bicarbonat medical si ceaiuri (de galbenele de ex.) care au rolul de a reduce senzatiile de mancarime si usturime.

In cazul in care trebuie tratat si partenerul, terapia consta in creme, unguente si pastile administrate pe cale orala.

Profilaxie

– Evitati folosirea tampoanelor interne la menstruatie !

– Nu faceti dusuri vaginale mai des decat o data pe saptamana, spalaturile dese accelereaza descuamarea mucoasei vaginale si totodata “spala” flora cu rol protector ! Este bine sa faceti dus, dar nu intravaginal;

– Spalarea organelor genitale externe se face din fata in spate pentru a evita contaminarea cu bacterii din zona anala. Aceleasi miscari sunt indicate si la toaleta;

– Nu incercati diete drastice care va pot scadea imunitatea !

– Cand urmati un tratament cu antibiotice asociati-l si cu o metoda de protectie pentru flora vaginala, astfel veti evita candidoza !

– Nu purtati pantaloni stramti sau lenjerie intima din materiale sintetice !

– Nu folositi orice produs existent pe piata pentru igiena intima, mai bine intrebati ginecologul ce va recomanda !

VAGINITA ATROFICA

Vaginita atrofica este o afectiune a mucoasei vulvei si vaginului, cauzata de deficitul estrogenic.

Vaginita atrofica poate aparea la orice varsta, dar nu afecteaza toate femeile. Cel mai frecvent apare la femeile aflate la menopauza si la femeile a caror ovare nu produc estrogen. De asemenea, afecteaza femeile care alapteaza, care fac tratament cu medroxiprogesteron sau care sunt ovarectomizate (ovarele au fost extirpate chirurgical). Scaderea nivelului de estrogen poate determina modificari la nivelul mucoasei vulvare si vaginale, la fel ca si la nivelul mucoasei uretrale si vezicii urinare. Aceste modificari constau in subtierea mucoasei care astfel pot fi mai usor lezate.

Simptomatologie

Semnele si simptomele frecvente sunt :

– disfunctii urinare (poliurie, arsuri la urinat, senzatie imperioasa de mictiune, incontinenta urinara)

– dureri suprapubiene

– prurit (mancarimi) si/sau arsuri vulvare

– sangerari

– dispareunie (dureri la contactul sexual).

Diagnostic

Diagnosticul se stabileste de catre un medic ginecolog prin examinarea vulvei si vaginului femeii si prin recoltarea unei probe de secretie vaginale. Medicul va examina proba de secretie si va diagnostica vaginita atrofica daca va gasi semnele caracteristice acesteia.

Cauze

Vaginita atrofica este cauzata de nivelul seric scazut de estrogen. Scaderea nivelului de estrogen afecteaza diferit femeile, astfel ca nu toate femeile fac vaginita atrofica.

II.II

AFECȚIUNI ALE ORGANELOR GENITALE EXTERNE

AFECȚIUNILE URETREI

Infecția uretrală sau uretrita, așa cum mai este numită, este o afecțiune a uretrei produsă de unele microorganisme sau de unele boli cu transmitere sexuală. Simptomele bolii includ micțiuni frecvente, senzația de arsură la urinat sau unele scurgeri uretrale (la bărbați).

Semnele și simptomele infecției uretrale
Simptomele infecției uretrale sunt micțiunile frecvente, însoțite de senzația de arsură la urinat, scurgeri uretrale (la bărbați) sau existența puroiului în urină.

Ce este infecția uretrală? 
Infecția uretrală sau uretrita, așa cum mai este numită, este o afecțiune a uretrei produsă de unele microorganisme sau de unele boli cu transmitere sexuală. Infecția uretrală(uretrita) poate fi produsă de aceleași microorganisme care infectează vezica, incluzând și Escherichia coli. În plus, anumite boli cu transmitere sexuală produc infecție uretrala. La femei, datorită apropierii dintre orificiul uretrei și vagin, sunt posibile infecții cu virusul herpes simplex sau Chlamydia. La bărbați, majoritatea infecțiilor uretrale sunt date de gonococi și Chlamydia. Sindromul Reiter este o combinație de uretrită, artrită și conjunctivită (inflamației a ochiului) care este dobândită, de obicei, după contact sexual.

Diagnosticul infecției uretrale 
La femei este dificilă diferențierea unei infecții uretrale de o infecție vezicală (cistită) deoarece semnele și simptomele acestor afecțiuni sunt similare. O analiză urinară poate ajuta la stabilirea diagnosticului. Aproximativ 30% dintre femeile care au micțiuni frecvente și dureroase nu au un număr semnificativ de bacterii în urină. Apariția sângelui în urină, debutul brusc al afecțiunii și istoricul de infecții similare sugerează că infecția bacteriană este cauza inflamației. Dacă debutul a fost unul progresiv, cu mai mult de 7 zile înaintea examinării și nu există sânge în urină, simptomele pot fi cauzate de infecția cu Chlamydia.

Cât de gravă este infecția uretrală? 
În cele mai multe cazuri de uretrită, infecția trece fără tratament. Dacă uretrita produsă de infecția gonococică sau de Chlamydia rămâne netratată, poate duce la probleme mult mai serioase, cum ar fi boala inflamatorie pelvină, strictura uretrei, prostatita, epididimita, sterilitate, artrită, meningită sau inflamația inimii. Infecția cu Chlamydia și gonoreea sunt boli transmise sexual. Dacă le aveți, anunțați-vă partenerul sau partenerii sexuali. Pe parcursul tratamentului, abstinența sau utilizarea prezervativelor pot ajuta la prevenirea evoluției infecției

CAPITOLUL III

PREPARATE DE UZ GINECOLOGIC

Medicamentele MAGISTRALE sunt produse care se prepara in farmacie, la cerere, pe baza de reteta (prescriptie medicala) care este individualizata, pentru fiecare pacient. Medicamentele magistrale se prepara in cantitati mici, au o durata de pastrare mica si sunt destinate utilizarii imediate. Datorita dezvoltarii industriei de medicamente, se apeleaza din ce in ce mai putin la formulele magistrale. Exista numeroase afectiuni pentru care se pot utiliza preparatele magistrale, cele mai frecvente sunt: afectiuni ale mucoasei bucale, probleme dermatologice, afectiuni ginecologice. Preparatele magistrale acopera o gama larga de forme farmaceutice si anume: solutii de uz intern sau extern, suspensii pentru uz intern sau extern, unguente, emulsii, creme si pulberi.

Cele mai numeroase prescriptii magistrale contin solutii, suspensii si unguente pentru uz extern. Medicamentele

OFICINALE sunt produse care se prepara, in farmacie, dupa o formula bine stabilita si care este inscrisa in farmacopee. Se prepara in cantitati mai mari din care se pot face diviziuni si se pot elibera si fara prescriptie.

Aceste preparate au o durata de pastrare mare si o larga utilizare. De asemenea, pot intra in formula unor preparate magistrale. Dintre produsele oficinale, frecvent sunt folosite: apa oxigenata, tinctura de iod, alcoolul iodat 1%, mixtura mentolata etc. Medicamentele

INDUSTRIALE sunt produse numai in industria de medicamente, pe baza unei formule stabilite, inscrisa in fisa de fabricatie si aprobata de Ministerul Sanatatii si Agentia Nationala a Medicamentului. Produsele industriale prezinta compozitie fixa si au termen de valabilitate mult mai mare: 1 an pana la 3 sau 5 ani. Acestea sunt produse in cantitate mare, in sarje sau loturi de fabricatie si prezinta conditionare (ambalare) particulara pentru toata cantitatea unei sarje.

Medicamentele industriale au o denumire caracteristica, conventionala, inregistrata si folosita in exclusivitate de firma producatoare. In prezent, medicamentele industriale au ponderea cea mai mare pe piata farmaceutica, aproximativ 98%. In toate Farmaciile DONA se prepara retete magistrale si oficinale in conditii sigure de calitate, igiena si in conformitate cu prevederile in vigoare din domeniul farmaceutic. Preparatele magistrale se realizeaza dupa retete prescrise de catre medicii specialisti. Substantele folosite la preparare corespund calitativ si cantitativ prevederilor.

III.I

PREPARATE CU IMIQUIMOD

Compozitie

Aldara este o crema care contine substanta activa numita imiquimod. Este disponibil in pliculete a 250 mg, fiecare continand 12,5 mg imiquimod (5%).

Actiune terapeutica

Aldara este utilizat pentru tratarea urmatoarelor boli de piele la adulti: – condiloame de pe organele genitale si din jurul anusului; – carcinoame bazocelulare mici (tipuri de cancer al pielii cu crestere lenta); – cheratoze actinice ale fetei si scalpului (formatiuni precanceroase, anormale ale pielii care se dezvolta dupa expunerea excesiva la lumina solara), la pacientii cu sistem imunitar sanatos. Acest medicament se utilizeaza in cazul in care nu se pot administra alte tratamente, precum crioterapia (inghetarea). Medicamentul se poate elibera numai pe baza de reteta.

Indicatii

Substanta activa din crema Aldara, imiquimod, este un modulator al raspunsului imun. Aceasta inseamna ca imiquimod se foloseste de sistemul imunitar, apararea naturala a organismului, pentru a-si declansa efectul. La aplicarea sa pe piele, imiquimod actioneaza la nivel local asupra sistemului imunitar pentru a declansa eliberarea citokinelor, inclusiv a interferonului. Aceste substante ajuta la distrugerea virusilor care cauzeaza aparitia condiloamelor sau a celulelor anormale din piele care determina aparitia cancerului de piele sau cheratozelor.

Doze si mod de administrare

Numarul de aplicari cu crema Aldara si durata tratamentului depind de boala care este tratata: – in cazul condiloamelor genitale, Aldara se aplica de trei ori pe saptamana timp de maxim 16 saptamani; – in cazul carcinoamelor bazocelulare mic, crema se aplica de cinci ori pe saptamana timp de sase saptamani; – in cazul cheratozei actinice, Aldara se aplica de trei ori pe saptamana, in cursul unei sau a doua perioade de tratament cu o durata de patru saptamani, cu pauza de patru saptamani intre perioadele de tratament. Crema se aplica in strat subtire pe suprafetele afectate ale pielii inainte de culcare, astfel incat aceasta sa ramana pe piele o perioada corespunzatoare de timp (aproximativ 8 ore) inainte de a fi spalata.

Contraindicatii

Aldara nu trebuie administrat persoanelor care pot prezenta hipersensibilitate (alergice) la imiquimod sau la oricare alt ingredient care intra in compozitia medicamentului.

Reactii adverse

Cel mai frecvent efect secundar asociat cu Aldara (observat la mai mult de 1 pacient din 10) este o reactie la locul de aplicare a cremei (durere sau mancarime).

ZYCLARA

1 ANEXA I REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 2 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Zyclara 3.75% cremă 2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ Fiecare plic conține imiquimod 9,375 mg în 250 mg cremă (3.75 %). Fiecare gram de cremă conține imiquimod 37,5 mg. Excipient(ți) cu efect cunoscut: Metil parahidroxibenzoat (E 218) 2,0 mg /g cremă Propil parahidroxibenzoat (E 216) 0,2 mg /g cremă Alcool cetilic 22,0 mg /g cremă Alcool stearilic 31,0 mg /g cremă Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Cremă. Cremă de culoare albă spre galben pal cu un aspect uniform. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicații terapeutice Zyclara este indicat pentru tratamentul topic al cheratozelor actinice palpabile (KA) sau vizibile nonhipertrofice, nonhiperkeratozice, tipice din punct de vedere clinic, ale întregii fețe sau ale pielii glabre a scalpului la adulții imunocompetenți atunci când alte opțiuni de tratament topic sunt contraindicate sau mai puțin adecvate. 4.2 Doze și mod de administrare Tratamentul trebuie inițiat și monitorizat de către un medic. Doze Zyclara (pe aplicație: până la 2 plicuri, 250 mg de imiquimod cremă pe plic) trebuie aplicată o data pe zi, înainte de culcare, pe zona (aria) de piele afectată, de tratat, pentru două cicluri de tratament cu durata de 2 săptămâni, fiecare dintre ele separate de un ciclu de non-tratament de 2 săptămâni, sau așa cum este recomandat de către medic. Aria de tratament este reprezentată de pielea feței în întregime sau cea a pielii glabre a scalpului. Reacțiile locale ale pielii din aria de tratament sunt în mod parțial anticipate și frecvent determinate de modul său de acțiune (vezi pct. 4.4.). Poate fi luată o perioadă de repaus de câteva zile dacă este solicitată de discomfortul pacientului sau de severitatea reacțiilor locale ale pielii. Oricum, niciun ciclu de tratament de 2 săptămâni nu trebuie prelungit din cauza dozelor omise sau perioadelor de repaus. În timpul tratamentului poate fi observată o creștere tranzitorie a numărului de keratoze actinice probabil din cauza efectului imiquimod de a descoperi și trata leziunile subclinice. Răspunsul la tratament nu poate fi evaluat adecvat până la rezoluția reacțiilor locale ale pielii. Pacienții trebuie să 3 continue tratamentul așa cum le-a fost prescris. Tratamentul trebuie să fie continuat ca o cură de tratament complet chiar dacă toate cheratozele actinice par să fi dispărut. Rezultatul clinic al tratamentului trebuie să fie determinat după regenerarea pielii tratate, aproximativ la 8 săptămâni după terminarea tratamentului și ulterior la intervale adecvate bazate pe judecata clinică. Leziunile care nu răspund complet la tratament la 8 săptămâni după cel de-al doilea ciclu de tratament trebuie să fie reevaluate cu grijă și conducerea tratamentului reconsiderată. Copii și adolescenți Siguranța și eficacitatea utilizării imiquimod în cheratoza actinică la copii și adolescenți cu vârstă sub 18 ani nu au fost încă stabilite. Nu sunt disponibile date. Metodă de administrare Zyclara este indicat doar pentru utilizare externă. Trebuie evitat contactul cu ochii, buzele și nările. Aria de tratament nu trebuie să fie bandajată sau acoperită prin alte mijloace. Medicul prescriptor trebuie să facă pacientului o demonstrație a tehnicii corecte de aplicare pentru a maximiza beneficiile tratamentului cu Zyclara. Zyclara trebuie să fie aplicată o dată pe zi înainte de culcare pe pielea zonei (ariei) de tratament afectate și lăsată pe piele pentru aproximativ 8 ore. În timpul acestei perioade, efectuarea dușului și a îmbăierii în cadă trebuie să fie evitate. Înaintea aplicării cremei, pacientul trebuie să spele aria de tratament cu un săpun ușor și apă și să permită ariei de piele să se usuce complet. Zyclara trebuie să fie aplicată într-un film subțire pe întreaga arie de tratament și zona de piele trebuie masată până când crema dispare. La fiecare utilizare zilnică pot fi aplicate pe aria de tratament (pe fața întreagă sau scalp, dar nu pe amândouă simultan) până la 2 plicuri de Zyclara. Plicurile utilizate-parțial trebuie să fie eliminate și nu refolosite. Zyclara trebuie să fie lăsată pe piele pentru aproximativ 8 ore; după acest timp este esențial să fie îndepărtată crema prin spălarea ariei respective și a mâinilor, cu săpun ușor și apă. Mâinile trebuie să fie spălate cu atenție înainte și după aplicarea cremei. Dozele uitate În caz că o doză este uitată să fie aplicată, pacienții trebuie să aștepte următoare noapte să aplice Zyclara și apoi să continue cu schema obișnuită. Crema nu trebuie să fie aplicată mai mult decât o dată pe zi. Fiecare ciclu de tratament nu trebuie să fie prelungit peste 2 săptămâni din cauza dozelor uitate sau perioadelor de repaus. 4.3 Contraindicații Hipersensibilitate la substanța(ele) activă(e) sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Instrucțiuni generale pentru tratament Leziunile clinice atipice pentru cheratoza actinică (KA) sau suspiciuni de malignitate trebuie să fie biopsiate pentru a determina tratamentul corespunzător. Contactul cu ochii, buzele și fosele nazale trebuie să fie evitat atâta timp cât Imiquimod nu a fost evaluat pentru tratamentul keratozei actinice a pleoapelor, din interiorul foselor nazale sau urechilor, sau de la nivelul ariei buzelor din interiorul marginii osului vermilion. Tratamentul cu crema care conține imiquimod nu este recomandat până când pielea nu s-a vindecat după orice fel de tratament anterior medicamentos sau chirurgical. Aplicația pe pielea afectată poate determina o absorbție sistemică crescută a imiquimodului ceea ce duce la un risc mai mare de reacții adverse (vezi pct. 4.8 și 4.9). 4 Atunci când se utilizează Zyclara, din cauza temerilor crescute pentru susceptibilitatea la arsurile solare, este încurajată utilizarea unei protecții solare, și pacienții trebuie să minimalizeze sau să evite expunerea la lumina solară naturală sau artificială (paturi de bronzare sau tratament UVA/B). Aria suprafeței pielii tratate trebui să fie protejată de expunerea solară. Nu există date disponibile asupra utilizării imiquimod 3.75% pentru tratamentul cheratozelor actinice în alte locații anatomice decât fața și scalpul. Imiquimod nu este recomandat pentru tratamentul leziunilor de tip cheratoze actinice, cu hiperkeratoze severe sau hipertrofii așa cum au fost observate în coarnele cutanate. Reacții locale ale pielii În timpul terapiei și până la vindecare, pielea afectată este foarte probabil să apară în mod vizibil diferită față de pielea normală. Reacțiile locale ale pielii sunt obișnuite dar aceste reacții în general scad în intensitate în timpul terapiei sau se rezolvă după încetarea terapiei cu cremă de imiquimod. Rareori, reacțiile inflamatorii locale intense incluzând piele zemuindă sau eroziuni se pot produce doar după câteva aplicații de cremă care conține imiquimod. Există o asociere între rata de curățare completă și intensitatea reacțiilor locale ale pielii (de ex. eritem). Aceste reacții locale ale pielii pot fi legate de stimularea răspunsului imun local. Mai mult decât atât, imiquimod are potențial să exacerbeze afecțiunile inflamatorii ale pielii. Poate fi luată o perioadă de repaus de câteva zile, dacă este solicitată de către starea de discomfort a pacientului sau de intensitatea reacțiilor locale ale pielii. Tratamentul cu imiquimod cremă poate fi reluat după ce reacțiile pielii s-au ameliorat. Intensitatea reacțiilor locale ale pielii tinde sa fie mai redusă în al doilea ciclu decât în primul ciclu de tratament cu Zyclara. Reacții sistemice Simptomele și semnele sistemice asemănătoare gripei pot acompania, sau chiar precede, reacțiile cutanate locale intense și pot include fatigabilitate, greață, febră, mialgii, artralgii și frisoane. Trebuie luată în considerare o întrerupere a dozelor sau ajustarea dozei (vezi pct. 4.8). Imiquimod trebuie să fie utilizat cu precauție la pacienții cu rezerve hematologice reduse (vezi pct. 4.8). Grupe speciale de pacienți Pacienții cu insuficiență cardiacă, hepatică sau renală, nu au fost incluși în studiile clinice. Trebuie să fie manifestată precauție la acești pacienți. Utilizarea la pacienți imunocompromiși și/sau la pacienți cu afecțiuni autoimune Siguranța și eficacitatea Zyclara la pacienți imunocompromiși (de exemplu pacienți cu transplant de organe) și/sau pacienți cu afecțiuni autoimune nu au fost stabilite. De aceea, imiquimod cremă trebuie să fie utilizat cu precauție la acești pacienți (vezi pct. 4.5). O atenție deosebită trebuie să fie acordată la acești pacienți echilibrului dintre beneficiile tratamentului cu imiquimod și riscul asociat fie cu posibilitatea rejetului de organ sau boală grefă-versus- gazdă sau o posibilă înrăutățire a afecțiunii lor autoimune. Repetarea-tratamentului Nu sunt date disponibile cu privire la repetarea tratamentului cheratozelor actinice, care au fost eliminate după două cicluri de tratament și ulterior reapar. Excipienți Alcoolul stearilic și alcoolul cetilic pot determina reacții cutanate locale (de exemplu dermatită de contact). Metil parahidroxibenzoatul (E 218), și propil parahidroxibenzoatul (E 216) pot determina reacții alergice (posibil întârziate). 5 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Nu s-au efectuat studii privind interacțiunile. Aceasta includ studii cu medicamente imunosupresive. Interacțiuni cu medicamente sistemice ar putea fi limitate de către absorbția cutanată minimală a cremei de imiquimod. Datorită proprietăților sale imunostimulatoare, crema de imiquimod trebuie să fie utilizată cu precauție la pacienții ce primesc produse medicamentoase imunosupresive. (vezi pct. 4.4). Utilizarea concomitentă de Zyclara și oricare alte creme care conțin imiquimod pe aceeași arie de tratament trebuie să fie evitată din moment ce conțin același ingredient activ (imiquimod) și poate crește riscul pentru și severitatea reacțiilor cutanate locale. 4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea Sarcina Nu sunt disponibile date clinice pentru imiquimod asupra expunerii sale în sarcină. Studiile pe animale nu indică efecte dăunătoare indirecte sau directe cu referire la sarcină, dezvoltarea fetală/embrionară, parturiția sau dezvoltarea postnatală (vezi pct. 5.3). Trebuie luate măsuri de precauție atunci când se prescrie Zyclara la femeile însărcinate. Zyclara trebuie să fie utilizată în timpul sarcinii numai dacă beneficiile potențiale justifică riscul potential asupra fetusului. Alăptarea Nu pot fi date sfaturi specifice dacă să fie utilizat sau nu la mamele care alăptează. Fertilitatea Nu sunt disponibile date clinice, iar riscul potențial pentru om este necunoscut. 4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje Zyclara nu are nicio influență sau are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. 4.8 Reacții adverse Rezumatul profilului de siguranță: Datele descrise mai jos reflectă expunerea la Zyclara sau la substanța vehicul din cremă la 319 subiecți înrolați în două studii dublu-orb. Subiecții au fost tratați cu până la două plicuri de Zyclara 3,75% cremă sau substanță vehicul, zilnic pe pielea ariei atașate (fie fața întreagă sau pielea glabră a scalpului, dar nu pe amândouă) pentru două cicluri de tratament separate de un ciclu de 2 săptămâni fără tratament. Cei mai mulți dintre pacienții care au utilizat Zyclara pentru tratamentul keratozei actinice au manifestat reacții locale (cel mai frecvent eritem, crustă, și exfoliere/ uscăciune la nivelul locului de aplicație pe locul cu). Oricum, numai 11% (17/160) dintre pacienții din studiile clinice efectuate cu Zyclara au necesitat perioade de repaus (întreruperea tratamentului) din cauza reacțiilor adverse locale. Câteva dintre reacțiile adverse sistemice, ce includ cefalee, fatigabilitate, au fost raportate de către pacienții tratați cu imiquimod. Tabelul cu lista reacțiilor adverse Datele prezentate în tabelul de mai jos reflectă: 6 – expunerea la Zyclara sau vehiculul din cremă din studiile menționate mai sus (incidențe de la foarte frecvente la mai puțin frecvente și o frecvență mai mare după vehicul). – experiența cu imiquimod cremă 5% Frecvențele sunt definite după următoarea convenție: Foarte frecvente (≥ 1/10); Frecvente (≥ 1/100 și < 1/10); Mai puțin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100); Rare (≥ 1/10000 și < 1/1000); Foarte rare ( 14 ANEXA III ETICHETAREA ȘI PROSPECTUL 15 A. ETICHETAREA 16 INFORMAȚII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR CUTIE 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Zyclara 3.75% cremă imiquimod 2. DECLARAREA SUBSTANȚEI(LOR) ACTIVE Fiecare plic conține imiquimod 9,375 mg în 250 mg cremă (3,75 %). Fiecare gram de cremă conține imiquimod 37,5 mg 3. LISTA EXCIPIENȚILOR Excipienți : acid isostearic, alcool benzil, alcool cetil, alcool stearil, parafină moale albă, polisorbat 60, stearat sorbitan, glicerol, parahidroxibenzoat metil (E 218), parahidroxibenzoat propil (E 216), gumă xantan, apă purificată. A se citi prospectul înainte de utilizare. 4. FORMA FARMACEUTICĂ ȘI CONȚINUTUL Cremă 14 plicuri 28 plicuri 56 plicuri 5. MODUL ȘI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE Pentru utilizare de unică folosință. A se citi prospectul înainte de utilizare. Uz cutanat 6. ATENȚIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ȘI VEDEREA COPIILOR A nu se lăsa la vederea și îndemâna copiilor. 7. ALTĂ(E) ATENȚIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E) Aruncați la resturi menajere orice cantitate de cremă rămasă în plic după utilizare. 8. DATA DE EXPIRARE 17 Expiră la 9. CONDIȚII SPECIALE DE PĂSTRARE CA nu se păstra la temperaturi de peste 25 10. PRECAUȚII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL 11. NUMELE ȘI ADRESA DEȚINĂTORULUI AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ Meda AB Box 906 170 09 Solna Suedia 12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ 13. SERIA DE FABRICAȚIE Lot. 14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE Medicament eliberat pe bază de prescripție medicală. 15. INSTRUCȚIUNI DE UTILIZARE 16. INFORMAȚII ÎN BRAILLE Zyclara 18 MINIMUM DE INFORMAȚII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE MICI TEXTUL DE PE PLIC 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI ȘI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE Zyclara 3.75% cremă Imiquimod Uz cutanat 2. MODUL DE ADMINISTRARE 3. DATA DE EXPIRARE Exp 4. SERIA DE FABRICAȚIE Lot 5. CONȚINUTUL PE MASĂ, VOLUM SAU UNITATEA DE DOZĂ 250 mg 6. ALTE INFORMAȚII 19 B. PROSPECTUL 20 Prospect: Informații pentru utilizator Zyclara 3.75% cremă Imiquimod Citiți cu atenție și în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizați acest medicament deoarece conține informații importante pentru dumneavoastră. – Păstrați acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiți. – Dacă aveți orice întrebări suplimentare, adresați-vă medicului dumneavoastră, sau farmacistului sau asistentei medicale. – Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l dați altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleași semne de boală ca dumneavoastră. – Dacă manifestați orice reacții adverse, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacții adverse nemenționate în acest prospect. Ce găsiți în acest prospect: 1. Ce este Zyclara și pentru ce se utilizează 2. Ce trebuie să știți înainte să utilizați Zyclara 3. Cum să utilizați Zyclara 4. Reacții adverse posibile 5. Cum se păstrează Zyclara 6. Conținutul ambalajului și alte informații 1. Ce este Zyclara și pentru ce se utilizează Zyclara 3.75% cremă conține substanța activă imiquimod. Acest medicament este prescris pentru tratamentul keratozei actinice la adulți. Acest medicament stimulează sistemul imunitar propriu al organismului dumneavoastră să producă substanțe naturale care ajută să lupte împotriva keratozei actinice a dumneavoastră. Cheratozele actinice apar sub formă de arii aspre ale pielii la persoane care au fost expuse la o mulțime de radiații solare de-a lungul întregii lor vieți. Aceste arii pot fi de aceeași culoare cu pielea dumneavoastră sau sunt cenușii, roz, roșu sau maroniu. Ele pot fi plate și solzoase, sau bombate, aspre, dure și verucoase. Acest medicament trebuie să fie utilizat numai pentru cheratoze actinice ale feței sau pielii capului dacă medicul dumneavoastră a decis că acest tratament este cel mai potrivit pentru dumneavoastră. 2. Ce trebuie să știți înainte să utilizați Zyclara Nu utilizați Zyclara Dacă sunteți alergic la imiquimod sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6). Atenționări și precauții Spuneți medicului dumneavoastră sau farmacistului înainte de a utiliza acest medicament: dacă ați utilizat anterior acest medicament sau alte medicamente similare într-o concentrație diferită 21 dacă aveți probleme cu sistemul imunitar sau dacă luați medicamente care suprimă sistemul dumneavoastră imunitar (de exempu după un transplant de organ) dacă aveți o numarătoare a celulelor din sânge anormală. Instrucțiuni generale în timpul tratamentului Dacă vi s-a efectuat recent un tratament chirurgical sau medicamentos, așteptați până când aria ce trebuie tratată s-a vindecat înainte de utilizarea acestui medicament. Evitați contactul cu ochii, buzele și nările. În eventualitatea unui contact accidental, îndepărtați crema prin clătire cu apă. Folosiți crema doar pentru aplicații externe (pe pielea feței sau a capului). Nu folosiți mai multă cremă decât v-a sfătuit medicul dumneavoastră. Nu acoperiți aria tratată cu bandaje sau alte pansamente după ce ați aplicat acest medicament. Dacă zonele tratate devin prea neconfortabile, spălați și îndepărtați crema cu un săpun ușor și apă. Odată ce discomfortul încetează puteți relua schema de tratament așa cum vi s-a recomandat. Crema nu trebuie să fie aplicată mai mult decât o data pe zi. Nu utilizați lămpi solare sau paturi de bronzare, și evitați expunerea la lumina solară cât mai mult posibil în timpul tratamentului cu acest medicament. Dacă ieșiți afară în timpul zilei folosiți crème de protecție solară și purtați echipament de protecție și o pălărie cu boruri largi. Reacții locale ale pielii În timp ce folosiți Zyclara, dumneavoastră puteți, la fel ca cei mai mulți dintre pacienți, să prezentați reacții locale ale pielii din cauza modului cum acționează pe pielea dumneavoastră. Aceste reacții pot fi un semn că medicamentul lucrează așa cum s-a intenționat. În timpul utilizării Zyclara și până la vindecare, aria de tratament este probabil să apară în mod evident diferit față de pielea normală. Există, de asemenea, o posibilitate ca inflamația existentă să se poată înrăutății temporar. Acest medicament poate, de asemenea, să producă simptome asemănătoare gripei (incluzând oboseală, greață, febră, dureri musculare și de articulații și frisoane) înainte sau în timpul producerii de reacții locale ale pielii. Răspunsul la tratament nu poate fi evaluat în mod adecvat până la dispariția reacțiilor locale ale pielii. Dumneavostră trebuie să continuați tratamentul așa cum v-a fost prescris. Acest medicament poate descoperi și trata cheratoze actinice care nu au fost văzute sau simțite înainte, și acestea pot dispărea mai târziu. Dumneavostră trebuie să continuați utilizarea pentru a termina tratamentul chiar dacă toate cheratozele actinice par să fi dispărut. Copii și adolescenți Acest medicament nu trebuie administrat la copii și adolescenți cu vârsta mai mică de 18 ani deoarece siguranța și eficacitatea nu au fost stabilite la pacienții cu vârsta mai mică de 18 ani. Nu există date disponibile privind utilizarea imiquimod la copii și adolescenți. Zyclara împreună cu alte medicamente Spuneți medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizați, ați utilizat recent sau s-ar putea să utilizați orice alte medicamente, incluzând pe acelea obținute fără prescripție medicală. Sarcina și alăptarea Sarcina Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămâneți gravidă, adresați-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament. 22 Nu pot fi date recomandări specifice privind utilizarea sau nu, a medicamentului la mamele care alăptează. Conducerea vehiculelor și folosirea utilajelor Acest medicament nu are vreo influență sau are doar o influență neglijabilă asupra abilității de a conduce vehicule și de folosire a utilajelor. Acest medicament conține metilparahidroxibenzoat, propilparahidroxibenzoat, alcool cetilic și stearilic. Methil parahidroxibenzoat (E218), and propil parahidroxibenzoat (E216), pot determina reacții alergice (posibil întârziate). Alcoolul cetilic și stearilic pot determina reacții alergice locale (de ex. dermatite de contact). 3. Cum să utilizați Zyclara Utilizați întotdeauna acest medicament exact așa cum v-a spus medicul. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur. Nu utilizați acest medicament până când medicul dumneavoastră nu v-a arătat calea corectă de a-l utiliza. Acest medicament trebuie utilizat doar pentru cheratozele actinice ale feței și pielii capului. Doze Utilizați acest medicament pe aria afectată o dată pe zi, chiar înainte de culcare. Doza zilnică maxima este de 2 plicuri (500 mg = 2 plicuri de 250 mg fiecare) Acest medicament nu trebuie să fie aplicat pe arii mai mari decât fie fața întreagă sau pielea fără păr a capului. Mod de administrare 1. Înainte de a vă duce la culcare, spălați-vă mâinile și aria de tratament cu săpun ușor și apă. Uscațivă mâinile complet și permiteți ariei afectate de boală să se usuce. 2. Deschideți un nou plic de Zyclara chiar înainte de utilizare și strângeți până se eliberează ceva din cremă pe vârful degetului. Nu se vor folosi mai mult de 2 plicuri la o singură utilizare. 3. Aplicați un strat subțire de Zyclara pe aria afectată. Masați cu blândețe pe aria afectată până când crema dispare. Evitați contactul cu ochii, buzele și nările dumneavoastră. 23 4. După aplicarea cremei, aruncați la gunoi plicul deschis. Spălați mâinile bine cu săpun și apă. 5. Lăsați Zyclara pe piele pentru aproximativ 8 ore. Nu faceți duș și nu îmbăiați aria afectată în acest interval de timp. Nu acoperiți aria tratată cu bandaje sau alte pansamente. 6. După aproximativ 8 ore, spălați aria de piele unde a fost aplicată Zyclara cu un săpun ușor și apă. Durata tratamentului Tratamentul începe cu o aplicare zilnică timp de două săptămâni, urmată de o pauză fără vreo aplicare timp de două săptămâni, și apoi se termină cu o aplicare zilnică din nou pentru încă două săptămâni. Dacă utilizați mai mult Zyclara decât trebuie Dacă ați utilizat prea multă cremă, spălați excesul de cremă cu un săpun ușor și apă. Atunci când orice reacție a pielii dispărut, puteți apoi continua cu tratamentul dumneavoastră conform schemei de tratament obișnuite. Crema nu trebuie să fie aplicată mai mult decât o data pe zi. Dacă în mod accidental ați înghițit acest medicament vă rugăm sa contactați imediat medicul dumneavoastră. Dacă uitați să utilizați Zyclara Dacă uitați să utilizați o doză de Zyclara, așteptați următoarea noapte ca să-l aplicați și apoi continuați cu schema de tratament obișnuit. Crema nu trebuie aplicată mai mult de o data pe zi. Fiecare ciclu de tratament nu trebuie să dureze mai mult de două săptămâni, chiar dacă ați uitat să aplicați doze. Dacă încetați să utilizați Zyclara Discutați cu medicul dumneavoastră înainte de a înceta tratamentul cu Zyclara. Dacă aveți orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. 4. Reacții adverse posibile Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacții adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Adresați-vă medicului imediat dacă se produc oricare dintre aceste reacții adverse severe atunci când utilizați acest medicament: 24 Reacții grave ale pielii cu leziuni ale pielii sau pete pe pielea dumneavoastră ce debutează ca niște arii roșii mici și și evoluează spre a arăta ca și mini zone ținte, posibil cu simptome cum sunt mâncărime, febră, stare generală de rău, articulații dureroase, probleme de vedere, arsură, dureri sau mâncărimi ale ochilor, răni la nivelul gurii. Dacă experimentați acestea, încetați să mai utilizați acest medicament și spuneți imediat medicului dumneavoastră. La câțiva dintre pacienți s-a observat o scădere a numărului celulelor din sânge. Aceasta poate să vă facă mult mai predispus la infecții, să vă producă vânătăi mult mai ușor sau să vă producă oboseală. Dacă observați oricare dintre aceste simptome, spuneți medicului dumneavoastră. Dacă apare puroi sau oricare semn de infecție, discutați aceasta cu medicul dumneavoastră. Multe dintre reacțiile adverse ale acestui medicament sunt determinate de acțiunea sa locală. Reacțiile locale ale pielii pot fi un semn că medicamentul lucrează așa cum s-a intenționat. Dacă pielea dumneavoastră reacționează în mod negativ sau utilizarea acestui medicament devine prea incomfortabilă, încetați să utilizați crema și spălați aria cu un săpun ușor și apă. Apoi contactați medicul dumneavoastră sau farmacistul. El/ea vă poate sfătui să încetați aplicarea acestui medicament pentru câteva zile (de exemplu pentru a avea o scurtă pauză de la tratament). Au fost raportate următoarele reacții adverse cu imiquimod: Foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 pacienți) – Înroșire a pielii, mâncărime, descuamare a pielii, secreții, uscăciune a pielii, umflare a pielii, ulcerare a pielii, și pigmentare redusă a pielii la locul de aplicare Frecvente (afectează mai puțin de 1 din 10 pacienți) – Reacții suplimentare la locul de aplicare ca de exemplu Inflamare a pielii, mâncărime, durere, arsură, iritare și roseață – Glande umflate – Durere de cap – Amețeli – Pierdere a poftei de mâncare – Greață – Diaree – Vărsături – Simptome asemănătoare gripei – Febră – Durere – Dureri ale articulațiilor și mușchilor – Dureri în piept – Insomnie – Oboseală – Infecții virale (herpes simplex) – Creștere a cantității de zahăr din sânge Mai puțin frecvente (afecteză mai puțin de 1 din 100 pacienți) – Modificări la locul de aplicare, de exemplu sângerări, mici arii umflate ale pielii, inflamație, furnicături și înțepături, sensibilitate crescută la atingere, cicatrici, senzație de căldură, rupturi ale pielii, bășici sau pustule – Slăbiciune – Frisoane – Lipsă de energie (letargie) – Discomfort – Umflare a feței – Dureri de spate – Dureri în membre 25 – Nas înfundat – Durere în gât – Iritații ale ochilor – Umflare a pleoapelor – Depresie – Iritabilitate – Gură uscată Rare (afecteză mai puțin de 1 din 1000 pacienți) – izbucnire a unor afecțiuni autoimune ( o boală care rezultă dintr-un răspuns autoimun anormal este o boală autoimună) – Reacții ale pielii departe de locul aplicării Cu frecvență necunoscută (frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile) – Modificări ale culorii pielii. Câțiva pacienți au manifestat schimbări ale culorii pielii în aria unde Zyclara a fost aplicată. În timp ce aceste schimbări au avut tendința să se îmbunătățească în timp, la alți pacienți ele pot fi permanente. – Pierdere a părului. Un număr mic de pacienți au manifestat pierdere a părului la locul tratamentului sau în aria înconjurătoare. – Creștere a concentrației din sânge a enzimelor hepatice. Au fost raportate creșteri ale concentrației din sânge a enzimelor hepatice. Dacă manifestați orice reacții adverse, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacții adverse nemenționate în acest prospect. 5. Cum se păstrează Zyclara Nu lăsați acest medicament la vederea și îndemâna copiilor. Nu utilizați acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie și etichetă după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. A nu se păstra la temperaturi peste 25°C. Plicurile nu trebuie să fie re-utilizate odată ce au fost deschise. Nu aruncați niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebați farmacistul cum să aruncați medicamentele pe care nu le mai folosiți. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului. 6. Conținutul ambalajului și alte informații Ce conține Zyclara – Substanța activă este imiquimod. Fiecare plic conține imiquimod 9,375 mg în 250 mg de cremă (100 mg de cremă conține imiquimod 3,75 mg). – Celelalte ingrediente sunt acidul izostearic, alcoolul benzilic, alcoolul cetilic, alcoolul stearilic, parafină moale alba, polisorbat 60, stearat de sorbitan, glycerol, metil parahidroxibenzoat (E218), propil parahydroxibenzoat (E216),gumă xantanică, apă purificată. Cum arată Zyclara și conținutul ambalajului 26 – Fiecare plic cu cremă Zyclara 3.75% conține 250 mg de cremă albă spre galben pal cu un aspect uniform. – Fiecare cutie conține 14, 28 sau 56 plicuri de folie de aluminium/polietilenă albă cu densitate joasă/polyester, de unică folosință. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. Deținătorul autorizației de punere pe piață și fabricantul Deținătorul autorizației de punere pe piață Meda AB Pipers väg 2A 170 73 Solna Suedia Fabricantul 3M Health Care Limited Derby Road Loughborough Leicestershire LE11 5SF, Marea Britanie Pentru orice informații referitoare la acest medicament, vă rugăm să contactați reprezentanța locală a deținătorului autorizației de punere pe piață België/Belgique/Belgien Meda Pharma S.A./N.V. Chaussée de la Hulpe 166 Terhulpsesteenweg 1170 Brussels Tél/Tel: +32 (0)2 5 04 08 11 Luxembourg/Luxemburg Meda Pharma S.A./N.V. Chaussée de la Hulpe 166 Terhulpsesteenweg B-1170 Brussels Belgique / Belgien Tél/Tel: +32 (0)2 5 04 08 11 България MEDA Pharmaceuticals Switzerland GmbH, представителство за България Одрин 71-75 1303 София Тел: +359 2 4177977 Magyarország MEDA PHARMA Hungary Kereskedelmi Kft. 1139 Budapest Váci ut 91 Tel: +36 1 236 3410 Česká republika MEDA Pharma s.r.o. Kodaňská 1441 / 46 100 10 Praha 10 Tel: +420 234 064 203 Malta Alfred Gera and Sons Ltd. 10,Triq il -Masgar Qormi QRM3217 Tel: +356 21 446205 27 Danmark Meda AS Solvang 8 3450 Allerød Tlf: +45 44 52 88 88 Nederland MEDA Pharma B.V. Krijgsman 20 1186 DM Amstelveen Tel: +31 (0)20 751 65 00 Deutschland MEDA Pharma GmbH & Co. KG Benzstraße 1 61352 Bad Homburg Tel: +49 (0) 6172 888 01 Norge Meda A/S Askerveien 61 1384 Asker Tlf: +47 66 75 33 00 Eesti Meda Pharma SIA Narva mnt. 11D EE10151 Tallinn Tel: +372 62 61 025 Österreich MEDA Pharma GmbH Guglgasse 15 1110 Wien Tel: + 43 (0)1 86 390 0 Ελλάδα MEDA Pharmaceuticals A.E. Ευρυτανίας, 3 GR-15231 Χαλάνδρι-Αττική Τηλ: +30 210 6 77 5690 Polska Meda Pharmaceuticals Sp.z.o.o. Al. Jana Pawla II/15 00-828 Warszawa Tel: +48 22 697 7100 España Meda Pharma S.A.U. Avenida de Castilla, 2 Parque Empresarial San Fernando Edificio Berlín 28830 San Fernando de Henares (Madrid) Tel: +34 91 669 93 00 Portugal MEDA Pharma – Produtos Farmacêuticos, S.A. Rua do Centro Cultural, 13 1749-066 Lisboa Tel: +351 21 842 0300 France MEDA Pharma 25 Bd de l´Amiral Bruix F-75016 PARIS Tél: +33 (0)1 56 64 10 70 România MEDA Pharmaceuticals Switzerland Gmbh Reprezentanta Romania Calea Floreasca 141-143, et4 014467 Bucuresti Tel.: +40 21 230 90 30 Ireland Meda Health Sales Ireland Ltd., Unit 34 / 35, Block A, Dunboyne Business Park, Dunboyne, Co Meath, Ireland Tel: +353 1 802 66 24 Slovenija MEDA Pharmaceuticals Switzerland GmbH, Podružnica Ljubljana Cesta 24. junija 23 Ljubljana Tel: +49 (0) 6172 888 01 Ísland Meda AB Box 906 170 09 Solna Svíþjóð Sími: +46 8 630 1900 Slovenská republika MEDA Pharma spol. s. r.o. Trnavská cesta 50 821 02 Bratislava Tel: +421 2 4914 0172 28 Italia Meda Pharma S.p.A. Viale Brenta, 18 20139 Milano Tel: +39 02 57 416 1 Suomi/Finland Meda Oy Vaisalantie 4/Vaisalavägen 4 FIN-02130 Espoo/Esbo Puh/Tel: +358 20 720 9550 Κύπρος Χρ.Γ. Παπαλοΐζου Λτδ Λεωφ. Κιλκίς 35, 2234 Λατσιά Τηλ. +357 22 49 03 05 Sverige Meda AB Box 906 170 09 Solna Tel: +46 (0)8 630 1900 Latvija SIA Meda Pharma Vienibas gatve 109 Riga LV-1058 Tālr: +371 67616137 United Kingdom Meda Pharmaceuticals Ltd. Skyway House Parsonage Road Takeley Bishop´s Stortford CM22 6PU Tel.: + 44 845 460 0000 Lietuva Meda Pharma SIA Veiverių g. 134 LT-46352 Kaunas Tel. + 370 37330509 Acest prospect a fost revizuit în {LL/AAAA}

III.II

PREPARATE CU METRONIDAZOL

Prima pagina›

Medicamente›

Klion d 100, comprimate vaginale

Klion d 100, comprimate vaginale

Prospect

Compozitie
Fiecare ovul (tableta pentru administrare intravaginala) contine 100 mg metronidazol si 100 mg azotat de miconazol. 

Actiune terapeutica
metronidazolul se utilizeaza in tratamentul tricomoniazei, atat in administrare locala, cat si in administrare orala. Azotatul de miconazol se utilizeaza, mai ales, ca tratament local, actionand ca antimicotic impotriva dermatofitilor,candidei si, ca bacteriostatic, impotriva cocilor gram pozitivi si bacteriilor. Scopul aplicarii locale a combinatiei acestor doua medicamente este tratamentul local al tricomoniazei, dar si prevenirea micozei vaginale aparute, deseori, dupa tratamentul cu metronidazol. Preparatul poate fi administrat si intratamentul micozei vaginale, independente de tratamentul cu metronidazol.

Indicatii
Tratamentul local al infectiilor vaginale tricomoniazice si micotice.

Contraindicatii
primul trimestru de sarcina. 

Precautii
Este interzis consumul de alcool, in timpul tratamentului cu Klion; este interzisa, de asemenea, activitatea sexuala. in cazul tratamentului ineficient, se va folosi un alt tricomonacid sistemic si/sau fungicid. 

Reactii adverse
Administrarea concomitenta cu Klion – tablete pentru administrare orala poate duce la aparitia unor reactii adverse ca:cefalee, gust amar, greata, diaree. Aceste simptome dispar spontan, la intreruperea tratamentului. Cand se utilizeaza tablete de Klion – pentru administrare orala, mai ales in cazul repetarii tratamentului, se recomanda urmarirea tabloului sanguin, deoarece Klion, fiind un nitroderivat, poate induce leucopenie moderata. 

Mod de administrare
In cazul infectiei tricomoniazice, se introduce, intravaginal, un ovul/zi (seara, inainte de culcare), timp de 10 zile consecutiv; concomitent, in aceste 10 zile, se administreaza cate o tableta orala de Klion-D 100, de 2 ori pe zi (dimineata si seara), in timpul mesei sau dupa masa. Se recomanda ca partenerul sexual sa urmeze, in acelasi timp,tratament cu tablete de Klion, in administrare orala. Daca tratamentul nu a fost eficient, se poate repeta cura de 10 zile de administrare. in cazul infectiei cu candida, se administreaza, zilnic, cate un ovul (se introduce intravaginal), seara, inainte de culcare, timp de 10 zile. 

eficienta

1

2

3

4

5

64 voturi

efecte secundare

1

2

3

4

5

6 voturi

pret medicament

1

2

3

4

5

45 voturi

MECLODIN

Substanța activă: Metronidazol/clotrimazol

Clasa ATC: Aparatul genito-urinar și hormoni sexuali > Antiinfecțioase și antiseptice ginecologice > Antiinfecțioase și antiseptice, excl. combinații ginecologice > Derivați de imidazol, G01AF

Afecțiuni: tratamentul local al infecțiilor vaginale cu floră mixtă determinate de Trichomonas vaginalis, fungi (îndeosebi Candida), germeni sensibili anaerobi gram negativ și gram pozitiv

Acțiune terapeutică: antiinfectioase

Format: comprimate vaginale

Producător: S.C. Arena Group S.A.

Cuprins

Ce este Meclodin și pentru ce se utilizează

Înainte să luați Meclodin

Cum să luați Meclodin

Reacții adverse posibile

Cum se păstrează Meclodin

Informații suplimentare

sus

Ce este Meclodin și pentru ce se utilizează

Meclodin este indicat în tratamentul local al infecțiilor vaginale cu floră mixtă determinate de Trichomonas vaginalis, fungi (îndeosebi Candida), germeni sensibili anaerobi gram negativ și gram pozitiv.

Pentru vindecarea completă a infecțiilor diagnosticate ca fiind determinate de Trichomonas vaginalis, trebuie efectuat concomitent tratament oral cu un medicament antitricomoniazic.

sus

Înainte să luați Meclodin

Nu luați Meclodin dacă:

sunteți alergic (hipersensibil) la metronidazol, clotrimazol, alți dericați de imidazol sau la oricare dintre celelalte componente ale Meclodin;

sunteți în perioada menstruală;

sunteți însărcinată sau alăptați.

Aveți grijă deosebită când utilizați Meclodin

Verificați cu medicul dumneavoastră sau farmacistul înainte de a lua medicamentul dumneavoastră dacă:

aceasta este prima dată când au avut aceste simptome

sunteți sub 16 ani, sau 61 ani sau mai în vârstă

dumneavoastră sau partenerul dumneavoastră au fost expuse la o boala cu transmitere sexuala

aveți dureri ușoare de stomac, sau dureri sau o senzație de arsură la urinare

aveți sângerări vaginale anormale sau neregulate, sau secreții sanguinolente

aveți răni, ulcere sau vezicule la nivelul vulvei sau vaginului

ați suferit vreodată de vreo boală de ficat

aveți orice tulburari hematologice

aveți orice tulburări ale sistemului nervos

Ca și în cazul altor comprimate vaginale, acest medicament poate reduce eficacitatea produselor de latex cum ar fi prezervativele sau diafragmele. De asemenea, clotrimazolul din componența acestora reduce eficacitatea spermicidelor vaginale. In consecință, ar trebui să utilizați alte măsurile de precauție pentru cel puțin cinci zile după utilizarea acestui produs.

Utilizarea altor medicamente

Vă rugăm să spuneți medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luați sau ați luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripție medicală.

În special, este important să-l informați pe medicul dumneavoastră sau pe farmacist dacă luați:

disulfiram (pentru a trata dependenta de alcool)

medicamente pentru a opri coagularea sângelui, cum ar fi warfarina

litiu (folosite pentru a trata depresia)

medicamente pentru tratamentul epilepsiei, cum ar fi fenobarbital, fenitoină, primidonă

ciclosporină (utilizate în transplanturi de organe)

fluorouracil (utilizat pentru tratarea unor forme de cancer)

Utilizarea Meclodin cu alimente și băuturi

Nu consumați alcool în timpul tratamentului cu Meclodin deoarece puteți avea vărsături, înroșirea feței, dureri de cap, palpitatii sau dificultăți de respirație.

Sarcina și alăptarea

Adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.

Nu trebuie să utilizați comprimate vaginale dacă sunteți gravidă sau dacă alăptați. Dacă sunteți, sau credeți că ați putea fi, gravidă, sau doriți să alăptați, vă rugăm să asigurați-vă că medicul dumneavoastră știe de acest lucru imediat.

Conducerea vehiculelor și folosirea utilajelor

Meclodin nu are nici o influență asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

sus

Cum să luați Meclodin

Utilizați întotdeauna Meclodin exact așa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.

Medicamentul este rezervat pacientelor adulte (femei între 16-60 ani).

Doza uzuală este de un comprimat vaginal Meclodin pe zi, introdus profund intravaginal. Introducerea comprimatului vaginal se face în poziție de decubit dorsal, având picioarele depărtate și ușor îndoite. Pentru a facilita introducerea comprimatului vaginal Meclodin acesta poate fi umectat puțin cu apă.

Durata tratamentului este de 10 zile pentru tricomoniaza vaginală, în asociere cu tratament oral. Se va trata concomitent cu metronidazol oral și partenerul, chiar dacă acesta este asimptomatic sau prezintă cultură negativă pentru Trichomonas vaginalis. Pentru vaginitele nespecifice durata tratamentului este de 7 zile, în asociere sau nu cu tratament oral.

Tratamentul cu Meclodin nu va fi prescris pentru mai mult de 10 zile și nu va fi repetat mai mult de 23 ori pe an.

Dacă luați mai mult decât trebuie din Meclodin

Dacă ați luat mai multe comprimate vaginale de Meclodin decât trebuie, întrerupeți administrarea și adresați-vă imediat medicului dumneavoastră sau departamentului de urgență a celui mai apropiat spital.

Dacă uitați să luați Meclodin

Luați doza pe care ați uitat-o imediat ce v-ați adus aminte. Dacă mai este puțin timp până când trebuie să vă administrați următoarea doză, nu o mai luați pe cea pe care ați uitat-o, urmându-vă programul obișnuit.

Nu luați o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă încetați să utilizați Meclodin

Nu întrerupeți tratamentul și nu reduceți doza fără recomandarea medicului, chiar dacă simțiți o ameliorare a simptomelor.

Dacă aveți orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

sus

Reacții adverse posibile

Ca toate medicamentele, Meclodin poate determina reacții adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Reacțiile adverse sunt clasificate după următoarele frecvențe

Reacții adverse datorate metronidazolului

Reacții adverse rare

senzație de arsură locală ușoară sau iritație, imediat după introducerea comprimatului vaginal Meclodin;

greață, tulburări ale gustului, inflamația mucoasei oro-faringiene, scăderea poftei de mâncare, dureri de stomac, vărsături, diaree, gură uscată, gust metalic, inflamarea pancreasului (pancreatită), reversibilă la oprirea tratamentului;

urticarie, înroșirea feței, mâncărime (prurit), febră, angioedem;

vedere dublă (diplopie), miopie;

dureri de cap, amețeli, tulburări psihotice inclusiv confuzie, convulsii.

Reacții adverse foarte rare

șoc anafilactic, foarte rar erupții de tip pustulă;

la doze mari și/sau după tratamente lungi au fost raportate leucopenie (scădere numărului de lecucocite din sânge), neuropatie senzorială periferică, reversibile la oprirea tratamentului

colorarea în roșu-brun a urine.

Reacții adverse datorate clotrimazolului

Reacții alergice: hipotensiune arterială, sincopă, respirație dificilă (dispnee), prurit, erupții cutanate.

Tulburări ale aparatului genital și sânului: prurit, rash, edem, disconfort, arsuri, iritație, dureri pelviene

Tulburări gastro-intestinale: dureri de stomac

Dacă vreuna dintre reacțiile adverse devine gravă sau dacă observați orice reacție adversă nemenționată în acest prospect, vă rugăm să spuneți medicului dumneavoastră sau farmacistului.

sus

Cum se păstrează Meclodin

Nu utilizați Meclodin după data de expirare înscrisă pe ambalaj după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. A nu se lăsa la îndemâna și vederea copiilor.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. întrebați farmacistul cum să eliminați medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

sus

Informații suplimentare

Ce conține Meclodin

Substanțele active sunt metronidazolul si clotrimazolului. Un comprimat vaginal conține 500 mg metrnidazol și 200 mg clotrimazol.

Celelalte componente sunt: lactoză monohidrat, amidon de porumb, dioxid de siliciu coloidal anhidru, polisorbat 80, acid tartric, hidrogenocarbonatde sodiu, stearat de magneziu.

Cum arată Meclodin și conținutul ambalajului

Se prezintă sub formă de comprimate vaginale, neacoperite, de formă alungită, rotunjite la capete, suprafață convexă, având lungimea de 27,5 mm și lățimea de 11,5 mm.

Este disponibil în cutii cu 2 sau 20 blistere transparente din PVC/Al a câte 5 comprimate vaginale.

Deținătorul autorizației de punere pe piață

S.C. Arena Group S.A.

Str. Ștefan Mihăileanu nr. 31, sector 2, București, România

Producătorul

S.C. Arena Group S.A.

Bd. Dunării nr. 54, comuna Voluntari, Jud. Ilfov, București

Acest prospect a fost aprobat în Octombrie 2011

III.III

PREPARATE CU PROGESTERON

AREFAN

Mod de acțiune:

Tratament hormonal progestativ indicat în afecțiunile legate de insuficiența secreției de progesteron

Este un produs pe bază de progesteron, secretat de către corpul galben în timpul celei de-a doua faze a ciclului menstrual, de către placentă în timpul sarcinii și, în mai mică măsură, de către glandele corticosuprarenale și ovar

Indicații:

Administrare pe cale orală:

cicluri neregulate datorate unor tulburări de ovulație;

sindrom premenstrual;

dureri sau afecțiuni benigne ale sânilor;

hemoragii (datorate unor fibroame);

menopauză (asociat tratamentului estrogenic);

insuficiență de corp luteal

metroragii funcționale

amenoree primară sau secundară

Administrare pe cale vaginală pentru a ajuta sarcina, în special:

în cazul avorturilor habituale (repetitive);

în cursul ciclurilor de Fecundare În Vitro (FIV);

Contraindicații:

hipersensibilitate la progesteron sau excipienți

afecțiuni hepatice grave

cancer de sân, metroragii nediagnosticate, astm bronșic

epilepsie, migrene, depresie

trombembolii, insuficiență cardiacă

Mod de prezentare:

Capsule moi: 100mg, 200 mg

Celelalte componente sunt: conținutul capsulei – ulei de arahide rafinat, lecitină din soia, capsula – gelatină, glicerol, dioxid de titan (E171)

Mod de administrare:

Oral, vaginal:

Insuficiența de secreție progesteronică: doza uzuală este de 200 – 300 mg progesteron pe zi, repartizată în 1 – 2 prize, 100 mg progesteron dimineața și 100 mg sau 200 mg progesteron seara la culcare

În anumite cazuri, în special pentru menținerea sarcinii, este posibil să se crească dozele la 600 mg progesteron pe zi, repartizate în 3 prize

În toate cazurile, doza pentru o dată nu trebuie să depășească 200 mg progesteron, în administrare orală sau vaginală

În funcție de caz, tratamentul poate fi continuu sau secvențial, posibil asociat cu tratament estrogenic

Dacă medicamentul se administrează pe cale orală: administrați capsula cu un pahar cu apă la distanță de mese, în 1-2 prize, conform indicației

Dacă medicamentul se administrează pe cale vaginală: introduceți fiecare capsulă profund în vagin

Durata tratamentului va fi stabilită individualizat; dozele pot fi ajustate, în funcție de indicație și de eficacitatea tratamentului

Efecte adverse:

Doze mari: somnolență sau amețeli care apar la 1-3 ore după administrarea medicamentului; tulburări ale ciclului menstrual, amenoree (întreruperi ale apariției menstruațiilor), metroragii (hemoragii între menstruații)

Hipersensibilizare: șoc anafilactic, urticarie (datorită conținutului de ulei de arahide)

Altele: edeme, acne, seboree, tumefacția sânilor, grețuri, cefalee, colestază, la doze mari virilizarea fătului feminin

Precauții:

Lactația, hipertensiune, afecțiuni osoase

Discrazii sangvine, afecțiuni biliare, diabet zaharat

Cefalee migrenoasă, afecțiuni convulsive, hepatice, renale

Istoric familial de cancer mamar sau al aparatului reproducător

Interacțiuni ale medicației:

Scad efectul progesteronului: fenobarbital, fenitoina

Observații pentru pacient:

În cazul apariției de reacții adverse (somnolență, amețeli după administrarea pe cale orală), administrarea pe cale vaginală reprezintă o alternativă la administrarea pe cale orală

Acest medicament nu reprezintă un tratament pentru toate cazurile de avort spontan precoce; în plus, nu are nici un efect asupra celor determinate de afecțiunile genetice (mai mult de 50%)

Utilizarea în cursul sarcinii este rezervată numai primului trimestru și se face pe cale vaginală; în cazul administrării în trimestrele 2 și 3 de sarcină există riscul apariției unor reacții adverse hepatice

Acest tratament, în condițiile de utilizare recomandate, nu este contraceptiv

Dacă medicamentul se administrează pe cale orală, trebuie utilizat la distanță de mese, preferabil seara la culcare

Numeroase studii epidemiologice efectuate nu au evidențiat nici o asociere între progesteron și malformațiile fetale; preparatul trebuie utilizat în timpul sarcinii numai în primul trimestru și numai pe cale vaginală

În cazul administrării orale, femeile care conduc vehicule sau folosesc utilaje, trebuie atenționate asupra riscului apariției de somnolență sau amețeli

Medicamentul conține ulei de arahide; dacă sunteți alergic la arahide sau soia, nu utilizați acest medicament

Dacă uitați să utilizați medicamentul, nu luați o doză dublă pentru a compensa dozele omise

POLYGYNAX

Substanta activa: combinatii

Clasa ATC: [G01AX]: aparatul genito-urinar si hormonii sexuali >> antiinfectioase si antiseptice ginecologice >> antiinfectioase si antiseptice ginecologice >> alte antiinfectioase si antiseptice

Indicatii:

– in tratamentul local al vaginitelor cu germeni sensibili (germeni banali, Candida albicans). 
– profilactic: 
– inainte de interventii chirurgicale 
– inainte de nastere 
– inainte si dupa electrocoagularea colului uterin 
– inaintea investigatilor uterine

Contraindicatii:

Hipersensibilitate la oricare din componentele medicamentului. 
Utilizarea diafragmelor si a prezervativelor din latex. 
Se va evita utilizarea spermicidelor.

Administrare:

Doza uzuala recomandata este de o capsula moale vaginala Polygynax, administrata seara, timp de 12 zie. 
Capsula trebuie introdusa profund in vagin. 
Tratamentul trebuie insotit de masuri de igiena (folosirea lenjeriei de bumbac, evitarea dusurilor vaginale, folosirea tamponului intern in timpul tratamentului) si,daca este posibil, suprimarea factorilor favorizanti. 
Tratamentul partenerului variaza in functie de caz. 
In timpul ciclului menstrual nu trebuie intrerupt tratamentul cu Polygynax.

Compozitie:

O capsula moale vaginala contine sulfat de neomiclna 35 000 UI, sulfat de polimixina B 35 000 UI, nlstatina 100 000 UI si excipienti: continutul capsulei: stearat de polioxietilenglicol 300 si stearat de etilenglicol 1500, ulei hidrogenat de soia, dimeticona 1000; capsula-gelatina, glicerol, dimeticona 1000, apa purificata, trigliceride cu lant mediu, lecitina din soia.

Precautii:

In caz de intoleranta locala sau de reactii alergice, tratamentul trebuie intrerupt. 

Sensibilitatea locala la antibiotice poate impiedica utilizarea ulterioara pe cale generala a aceluiasi antibiotic sau a antibioticelor inrudite. 

Durata tratamentului trebuie limitata datorita riscului de selectie de germeni rezistenti si de suprainfectie cu acesti germeni.

Atentionari:

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje 
Polygynax nu influenteaza capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reactii adverse:

In cazul tratamentului de lunga durata pot sa apara reactii alergice locale. 
Este posibila aparitia dermatitei de contact. 
Aceasta apare frecvent in cazul utilizarii Polygynax timp indelungat. 

Dermatita se poate intinde si in zone netratate. 

Posibila toxicitate sistemica (nefrotoxicitate ototoxicitate) este limitata datorita duratei scurte de utilizare. 
Datorita continutului in ulei de soia exista riscul de aparitie a reactiilor de hipersensibilitate (soc anafilactic, urticarie).

Supradozaj:

Nu s-au raportat cazuri de supradozaj.

Interactiuni cu alte medicamente:

In timpul tratamentului cu Polygynax este contraindicata folosirea prezervativelor datorita riscului de rupere a acestuia. 
Nu se recomanda administrarea concomitent de spermicide (orice tratement local vaginal poate inactiva spermicidele).

Sarcina si alaptarea:

Nu sunt disponibile date suficiente privind efectul teratogen la animal. Clinic nu s-a raportat niciun efect marlformativ sau fetotoxic. Totusi, controlul sarcinilor expuse la acest medicament este insuficient pentru a exclude riscurile. 
De aceea, nu se recomanda utilizarea Polygynax in timpul sarcinii. 
Nu sunt disponibile date privind excretia componentelor din Polygynax® in laptele matern. De aceea nu se recomanda utilizarea Polygynax in timpul alaptarii

Prezentare ambalaj:

Cutie cu un blister cu 6 capsule moi vaginale.

Conditii de pastrare:

A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj. 
A se pastra la temperaturi sub 25ºC, in ambalajul original. 
A nu se lasa la indemana copiilor.