Preocupari Privind Dezvoltarea Durabila In Sistemul Bancar din Romania. Studiu de Caz Unicredit Tiriac Bank

Capitolul I. Aspecte teoretice privind dezvoltarea durabilă

Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor și metodelor de dezvoltare socio-economică, al căror fundament îl reprezintă în primul rând asigurarea unui echilibru între aceste sisteme socio-economice și elementele capitalului natural. Durabilitatea pleacă de la ideea că activitățile umane sunt dependente de mediul înconjurător și de resurse. Sănătatea, siguranța socială și stabilitatea economică a societății sunt esențiale în definirea calității vieții.

Definirea dezvoltării durabile

Dezvoltare durabilă a luat naștere în urmă cu 30 de ani, datorită apariției problemelor de mediu și lipsa resurselor naturale, în principal sursa de energie. În 1972 în conferința de la Stockholm se recunoaște că oamenii sunt cei care duc la degradarea mediului înconjurător iar viitorul Planetei se afla in pericol. După 11 ani Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare începe activitatea cu acceptul Adunării Generale a Națiunilor Unite.

Începând din 1992 după conferința Națiunilor Unite de la Rio de Janeiro sau cunoscută sub numele de “Summit-ul Pământului”,dezvoltarea durabilă a început să fie cunoscută, având ca rezultat reducerea emisiilor de metan și dioxid de carbon,conservarea speciilor și stoparea defrișarilor la scară largă. Din 1997 dezvoltarea durabilă a devenit un obiectiv și al Uniunii Europeane, fiind inclus în Tratatul de la Maastricht

, iar în 2001, la summit-ul

de la Goetheborg a fost adoptată Strategia de Dezvoltare Durabilă a UE, căreia i-a fost adăugată o dimensiune externa  la Barcelona, în 2002.

Cea mai cunoscută definiție a dezvoltării durabile este cu siguranță cea dată de Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCED) în raportul "Viitorul nostru comun",cunoscut și sub numele de Raportul Brundtland: "dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi".

Deși inițial dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluție la criza ecologică determinată de intensă exploatare industrială a resurselor și degradarea continuă a mediului și caută în primul rând prezervarea calității mediului înconjurător, în prezent conceptul s-a extins asupra calității vieții în complexitatea sa, și sub aspect economic și social.

Așa cum definiția dată de raportul Brundtland dezvoltării durabile este prima citată în aproape orice lucrare în domeniu, tot așa reprezentarea grafică a dezvoltării durabile se bazează pe un scaun cu trei picioare, fiecare picior reprezentând una dintre dimensiunile cheie ale conceptului: economie, ecologie (mediu) și echitate (social).

Cele trei deziderate sunt definite astfel:

Bunăstarea economică este cea care urmărește generarea unui flux maxim de venit prin menținerea în timp a capitalului care a produs aceste beneficii;

Figura 1.1. Cei 3 E ai dezvoltării durabile

Sursa: http://www.ramona-manescu.ro/EXPAGES/dezvoltare%20durabila.asp

Stabilirea sistemelor sociale și culturale care asigură condiția capitalului uman necesar oricărui tip de dezvoltare, inclusiv prin reducerea conflictelor distructive;

În ceea ce privește protecția mediului, dezvoltarea durabilă urmărește să conserve stabilitatea biologică și fizică a sistemelor naturale.

Criterii și principii ale dezvoltării durabile

Esența dezvoltării durabile a societății umane este dată de modul de gestionare, actuală și viitoare, a resurselor sale naturale, energetice, materiale și informaționale, în raport cu obiectivele creșterii economice și asigurarea unei calității din ce în ce mai bune a vieții și a mediului.

Un principiu de sustenabilitate este un principiu avut în vedere la fundamentarea managementului strategic și integrat al dezvoltării durabile. Un criteriu de sustenabilitate presupune că, la un nivel minim, generațiile viitoare nu ar putea să trăiască mai rău decât generațiile actuale.

Criteriul sustenabilității cere îndeplinirea condițiilor necesare pentru un acces egal la baza de resurse de către fiecare dintre generațiile viitoare. Aceasta înseamnă o viziune holistică asupra dezvoltării, echitabilitate bazată pe autonomie și autoregenerabilitate realizată cu ajutorul și transferul tehnologiilor adecvate, participarea, valorificarea condițiilor locale și a diversității, echitabilitatea intergenerațională, viziunea sacră asupra vieții.

Biodiversitatea reprezintă o condiție obligatorie majoră pentru un mediu durabil. Biodiversitatea înseamnă o diversitate a speciilor, a ecosistemelor și, în principal, a diversității genetice în interiorul unei specii care garantează capacitatea de adaptare. Cu cât este mai mare numărul de specii care compun un sistem ecologic (formează o comunitate), cu atât este mai puternic ecosistemul să reziste împotriva deteriorărilor de mediu.

Criteriile fundamentale ale dezvoltării durabile, stabilite de Comisia Comunității Europene încă din anul 1993, sunt următoarele:

O altă clasificare a criteriilor dezvoltarii durabile, mai pragmatică, este dată de Daniel Loucks, profesor la Universitatea Cornell, Ithaca, SUA:

1) din perspectivă sociologică: împuternicirea și participarea publică, mobilitatea socială, coeziunea socială, identitatea culturală, dezvoltarea instituțională;

2) din perspectivă ecologică: integritatea ecosistemului,

capacitatea purtătoare, reducerea impacturilor globale adverse;

3) din perspectivă economică: eficiența, creșterea, echitatea;

4) din perspectivă inginerească: folosirea eficientă a energiei și resurselor naturale, minimizarea pierderilor, reciclarea și reutilizarea, evaluarea economică și de mediu comprehensivă, folosind analiza pe întregul ciclu de viață.

Managementul strategic al dezvoltării durabile presupune, pe lângă stabilirea unor obiective pe termen lung (15–20 ani), compatibilizate cu cele pe termenele scurt și mediu, și aplicarea unui set de principii și criterii validate eficient pe plan internațional, la care ne vom referi în continuare.

Managementul integrat reprezintă principial abordare de manieră holistică și unitară a proceselor de producție, transport, distribuție, utilizare și depozitare, având în vedere ciclul de viață al produselor și tehnologiilor, coordonare interioară a instituțiilor, sinergiile pentru cea mai buna utilizare a resurselor și evitarea execuției unor duplicații ce nu sunt necesare.

Precauția este instrumentul decizional prin care se organizează acțiuni de răspuns (contracarare) la amenințările legate de pagubele serioase care nu pot reveni la starea inițială cauzate sănătății umane și/sau mediului, atunci când nu avem o informație științifică necesară.

Ciclul de viață al bunurilor și abordarea acestuia, ține cont de serviciile și tehnologiile ce evaluează consecințele pe care produsul sau serviciul le are asupra mediului și efectul economic legat de diferite etape interemediare ale prelucrării și valorificării produselor pe piața activă.

Prevenția este ceea ce se poate spune ca fiind stabilirea prejudiciilor ce pot fi aduse sănătății omului și a capitalului natural de fenomene și procesele economice ce ar putea fi evitate cu investiții și costuri de upgradare, reparație, tratare și compensare; se știe că a cunoaște în prealabil a unor consecințe este mai eficient decât eliminarea acestora după ce s-au produs.

Substituția este ceea ce se folosește în limbaj uzual înlocuirea produselor și serviciilor ce nu reușesc a fi eficiente, având un consum mare de resurse ale mediului, cu alte produse sau servicii ce au o eficacitate mult mai buna dar și un impact ecologic minimal fiind puțin dăunătoare mediului înconjurător.

Principiul „poluatorul plătește” stabilește folosirea mecanismelor de piață pentru ca poluatorii să suporte toate costurile sociale și de mediu ale activității lor iar aceste costuri să fie resimțite în prețurile bunurilor și serviciilor.

Internalizarea beneficiilor marginale externe au în vedere folosirea unor subvenții corective, stimulente pentru activitățile care să aducă beneficii marginale la părțile terțe, fără ca ele să plătească (cercetare-dezvoltare, protecția mediului, educație, dezvoltare regională, întreprinderi mici și mijlocii etc.).

Participarea publică înseamnă accesul fără restricții la informația privind mediul și resursele sale, cu anumite excepții justificate, dreptul publicului de a participa în momentul luării deciziilor în domeniul mediului și al resurselor sale și de a lua în considerare consecințele acestora, posibilitatea de a reacționa a părților interesate din societatea civilă, dreptul de a ști din timp posibile riscuri de mediu și asupra resurselor.

O buna guvernare prevede ca autoritățile și instituțiile statului să-și desfășoare activitatea transparent, cât mai bine și corect, pentru a preveni poluarea și promovarea protecției mediului.

Cooperarea directă, inter și intrainstituțională a parteneriatelor privat-public și public-privat între acele părți ce sunt interesate și reprezentate de instituții, grupuri și firme industriale etc., acestea împreună pot obține cumulând eficiența și expertiza proprie, sustenabilitatea creșterii pe valoarea adaugată superioară la nivel macro și microeconomic.

Respobsabilitățile comune, dar diferențiate ale cooperări dintre state include, dar ținând cont de nivelul de dezvoltare al tărilor, abordarea dirențiată a seriilor de obligații economico-financiare privind protecția muncii la nivel local, regional și internațional, tările dezvoltate având o responsabilitate destul de mare și recunoscând că această responsabilitate ce le revine, va fi una dintre problemele principale, incluziv acordarea de ajutor în ceea ce privește asistență atât financiară cât și economică țărilor ce sunt în curs de dezvoltare sau se confruntă cu economie de piață ce mai are nevoie de ajustări.

1.3. Responsabilitatea socială în cadrul managementului

organizațiilor de afaceri

În definirea misiunii unei companii, managerii trebuie să țină seama de cerințele tot mai mari cu privire la asumarea unui rol activ în societate, acțiune ce poartă numele de “responsabilitatea socială organizațională – RSO” („CSR – Corporate Social Responsibility”). Implicarea socială a companiilor a devenit un subiect frecvent întâlnit datorită unui ansamblu de factori: globalizarea economică, tendința de epuizare a resurselor, creșterea alarmantă a pericolului poluării și scăderea rolului sectorului public. CSR devine o componentă tot mai importantă a interacțiunii mediului de afaceri cu societatea în care își desfașoară activitatea organizațiile.

Managementul – actorul principal al dezvoltării durabile

Dezvoltarea durabilă reprezintă o orientare generală, globală și sistemică, care se concentrează pe conceperea, promovarea și garantarea unei evoluții care să asigure două cerințe majore: satisfacerea din ce în ce mai mare a trebuințelor și necesităților generațiilor prezente; să nu afecteze negativ posibilitățile de satisfacere tot mai bună a trebuințelor și necesităților generațiilor viitoare. Și de aici și cea de-a treia cerință: regândire și restructurare a tuturor activităților umane pe coordonatele noii filozofii a relației omului în armonie cu natura.

Într-o societate orientată spre dezvoltarea durabilă, managerii vor trebui să învețe să gândească ecologic. Acest compromis trebuie să îl realizeze managerul-ecolog în armonizarea dintre resurse și obiective exprimate sub formă de rezultate. Managerii de vârf vor trebui să fie capabili să se integreze în procesul de luare a deciziilor, cumpănind mereu cel mai potrivit echilibru, interesele societății în planul dezvoltării durabile, dovedindu-se astfel cu adevărat constructivi.

Concepem managementul dezvoltării durabile ca acel proces prin care se anticipează și coordonează, se conduc și se planifică, se evaluează și se controlează activitățile de schimbare în care exploatarea resurselor, coordonarea investițiilor și orientarea dezvoltării tehnice și a modificărilor instituționale sunt toate compatibile și permit satisfacerea nevoilor și aspirațiilor generației actuale fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a și le satisface, la rândul lor.

Managementul dezvoltării durabile se bazează pe câteva idei care dirijează strategiile și acțiunile manageriale: necesitatea revitalizării prin management a creșterii economice și a schimbării calității acestei creșteri; orientarea managementului dezvoltării durabile spre consemnarea și îmbunătățirea bazei de resurse și asigurarea unui nivel sustenabil al populației; întărirea cooperării internaționale prin reformarea relațiilor economice internaționale; managerii sunt chemați ca în procesul de elaborare a deciziilor să urmărească integrarea mediului și economiei.

Obiectivele sociale au devenit o miză strategică pentru managementul dezvoltării durabile în condițiile în care în societate și-a făcut prezența o diversitate culturală și religioasă, se manifestă în plenitudinea ei solidaritatea intergenerații, are loc un permanent dialog intercultural, îndeosebi cu partenerii de afaceri, se extinde noțiunea de „bun cetățean corporativ”, se pledează pentru necesitatea și extinderea unei justiții sociale îmbunătățite, cu accent pe drepturile muncitorilor și munca efectuată de copiii din țările în curs de dezvoltare, precum și condițiile de muncă și remunerația.

La rândul lor, obiectivele economice ale managementului dezvoltării durabile pun în evidență necesitatea de a se ține seama de analiza tradițională a costurilor și a beneficiilor, nu numai în dimensiune microeconomică, ci și în cea macroeconomică.

Obiectivele ecologice ale managementului dezvoltării durabile au în vedere: consumul energetic, impactul asupra biodiversității, emisiile de gaz cu efect de seră, încălzirea globală a planetei, poluarea apei, aerului și solului, ploile acide, rezervele de apă potabilă, gospodărirea rezervelor, practicile urbane și rurale, gospodărirea oceanelor.

Esența procesului de managementul dezvoltării durabile constă în concentrarea eforturilor umane pentru coordonarea muncii comune.

Implicarea companiilor

În prezent, imaginea unei companii, identitatea și cultura sa corporatista au devenit de o importanță fundamentală. Implicarea în comunitate este necesară pentru o companie care dorește să-și asigure nu doar succesul comercial, ci și respectul societății în cadrul căreia operează. Tot mai des întâlnim exemple de implicare socială a companiilor în viața comunităților prin donații și sponsorizări, implicarea angajaților, voluntariat corporatist, înființarea de fundații sau ample campanii de marketing comunitar. Beneficiile definirii și implementării unei strategii de responsabilitate socială corporatista pentru companie pot varia în funcție de domeniul și de comunitatea locală sau globală în care activează compania. Dar e de menționat faptul că benficiile unei astfel de implementări își fac apariția pe temen mediu și lung (peste 3-5 ani). Excepție fac companii al căror brand este deja cunoscut în piață sau la nivelul comunității ținta.

O companie care își desfășoară activitatea prin prisma dezvoltării durabile va urmări ca, în tot ceea ce face, să aibă o abordare și o perspectivă pe termen lung, fără a neglija oportunitățile apărute în diverse momente. Numai în acest mod se poate crea valoarea adevărată astăzi, lucru ce vă susține durabil dezvoltarea afacerii pentru mâine. Practic, dezvoltarea durabilă înseamnă că ne dorim să continuăm desfășurarea activității mereu, adică ne dorim să pregătim viitorul, ca să nu ne confruntăm la un moment dat cu probleme insolvabile pentru afacerea și viața noastră. Este evident că fără o analiză corectă a riscurilor la care o companie se expune din punct de vedere economic, social, ecologic, pe termen lung aceasta nu își va putea desfășura activitatea. În prezent în România companiile care acordă importantă sporită dezvoltării durabile sunt, cel puțin pentru moment, cele mutinaționale care implementează cerințele și politicile stabilite de headoffice.

Companiile trebuie să conștientizeze că pentru a avea succes din punct de vedere comercial trebuie să se dezvolte atât pe ele, cât și comunitățile în care operează. Încrederea și respectul membrilor comunității afectează întreaga activitate a unei companii, din această cauză, aceasta trebuie să contribuie activ la dezvoltarea societății. Iar acest lucru nu reprezintă doar „o lozincă ce sună bine”, ci chiar face sens din punct de vedere economic. În plus, beneficiile inițiativelor de sprijinire a comunității, a acțiunilor responsabile, durabile, au tendința de a crește în timp. Dacă donațiile pe termen scurt și ajutoarele punctuale pot ajuta organizațiile caritabile să obțină rezultate imediate, ajutorul pe termen lung și împărtășirea experienței câștigate conduc la beneficii de durată.

Mai mult decât acțiunea directă a companiilor, în ultima vreme, acestea își incurajează și angajații să contribuie prin acțiuni individuale la eforturile lor de implementare a practicilor de dezvoltare durabilă sau prin participarea la activităti de responsabilitate sociala. În unele companii se acordă un anumit număr de zile „libere”, in afara concediului de odihnă, zile in care angajații pot alege să desfașoare activități de voluntariat pentru diverse organizații agreate. Acțiunile de voluntariat ale angajaților contribuie la dezvoltarea abilitaților de conducere si lucru in echipa, care conduc la binele companiei.

Indicele Dow Jones Sustainability World

În anul 1999, Dow Jones a introdus indicele de măsurare a modului în care o companie acționeaza din punct de vedere al dezvoltării durabile: Dow Jones Sustainability World Index (DJSWI). În ultimii ani, tot mai mulți investitori iau in considerare și acest indice in momentul in care hotărăsc să investească intr-o anumită companie. Introducerea politicilor de dezvoltare durabilă intr-o companie garantează crearea de valoare durabila (nu doar imediata) și în consecința beneficii pe termen lung. In al doilea rând, companiile care acționează conform principiilor dezvoltării durabile sunt așteptate să performeze superior (chiar și pe termen scurt și mediu) fața de celelalte companii datorită unui control mai ridicat al diverselor categorii de riscuri la care se expun. Pana la urma, dezvoltarea durabilă nu este o călătorie spre o destinație finală, definită, ci reprezintă un proces de îmbunătățire continuă si permanentă, de invațare și perfecționare.

Investițiile legate de implementarea unei strategii de dezvoltare durabilă, în funcție de direcția aleasă, se pot referi la investiții în resurse umane (echipa responsabilă), raportare, comunicare, investiții în implementarea unor sisteme care să protejeze mediul înconjurator și comunitatea (mai ridicate in cazul anumitor sectoare, de exemplu sectorele  care necesită retehnologizare – minerit, valorificarea gazelor naturale si a resurselor petroliere), investitii in comunitate (donații pentru diferite organizații) etc. Dar odata ce aceste sisteme sunt implementate, cheltuielile se reduc treptat, insă beneficiile si plusul de competitivitate ramâne.

Avantajele companiilor responsabile

Termenul “responsabilitate socială a organizațiilor” se referă la comportamentul etic, legal și filantropic la locul de muncă, pe piață sau în comunitate. Asumarea responsabilității sociale poate contribui la îmbunătățirea statutului unei companii, generând valoare atât pentru acționari cât și pentru societate în ansamblul ei. Pe măsură ce resursele planetei devin tot mai puține, un comportament responsabil din partea celor ce o populează și o exploatează își găsește necesitatea și aplicabilitatea. Datoria oamenilor de a păstra calitatea mediului înconjurător trebuie să ducă la schimbări sistemice ale modului de acționare a populației, a pieței și a societății pentru a trăi într-o armonie perfectă cu toți ceilalți și cu planeta însăși.

Într-o lume confruntată cu probleme complexe (resurse limitate, schimbări climatice), cu numeroase schimbări în legislație și în preferințele consumatorilor, companiile trebuie să învețe să se adapteze la aceste provocări pentru a supraviețui și a crește. Această adaptare presupune un nou mod de gândire pentru a evita riscurile (de ex. legale, operaționale, reputaționale) și a profita de oportunități legate de dezvoltarea durabilă (de ex. noi tehnologii și produse care protejează mediul, extinderea către  segmente de piață noi, către clienți neluați în considerare în trecut). Minimizarea pierderilor din aceste riscuri și maximizarea profiturilor din crearea de astfel de produse și servicii duce în mod evident la creșterea performanței financiare pe termen lung. Aceste afirmații sunt susținute de studii recente care au evidențiat corelația pozitivă intre modul în care o companie reușește să ia în considerare aspecte de mediu, sociale și etice și performanță să financiară (aceste analize depind în mod evident de sectorul companiei, scală de timp și factorii luați în considerare).

Pe lângă avantajul financiar menționat anterior, o companie responsabilă fata de mediu și comunitate va beneficia de aspecte precum : licență socială de operare, noiu oportunități de afaceri, satisfacerea și fidelizarea clienților, atragerea de investitori și de fonduri, angajați motivați și o reputație excelentă ca și angajator, operațiuni eficiente prin reducerea costurilor, crearea unei reputații și a unui brand de valoare

În acest moment în România multe companii decid să facă primul pas către responsabilitate socială prin implicare în comunitate (donații, sponsorizări), care sunt foarte necesare, dar nu întotdeauna și suficiente pentru o strategie completă de dezvoltare durabilă. O campanie CSR de succes se raportează și comunica cu toți partenerii afectați de activitățile sale: acționari, clienți, furnizori, angajați, comunitatea locală (stakeholders).

Acesta campanie are în vedere atât impactul direct, cât și cel indirect al operațiunilor sale asupra mediului și asupra comunității. În funcție de specificul sectorului de activitate respectiv, găsește modalități noi de a minimiza impactul negativ și aduce o abordare pozitivă, inclusiv cea de leadership pentru a-i convinge și pe alții. Dezvoltarea durabilă nu este o strategie izolată în departamentul de comunicare sau PR, ci este integrată complet în strategia generală a companiei respective. O campanie CSR de succes este transparenta în mod constant în legătură cu progresele făcute în această arie.

Organizațiile diferă prin modul în care introduce programul CSR. Diferențele ce se regăsesc în aceste organizații depinde de o serie de factori, cum ar fi: mărimea organizației specificul sectorului sau industria în care activează organizația, modul de organizare și modul de adoptare a practicilor de oraganizare și responsabilitatea social. Unele organizații iși pun accentul mai mult pe o singură ramură a CSR, cea care este considerată ca fiind cea mai importantă sau în care organizația are un impact considerabil sau cel mai de însemnătate domeniu în care acesta are nevoie de îmbunătățiri (ex: drepturile omului sau protecția mediului), iar alte organizații se axează pe obiective de CSR cu dimensiuni variate, cuprinzând toate aspectele ce relevă în activățile lor..

Acționarea cu responsabilitate reprezintă nu numai îndeplinirea prevederilor legale, dar și de a acționa acolo unde investițiile voluntare pot avea capital uman, în ceea ce privește mediul și relațiile de corelare între grupurile de interesați. CSR este un program prin care companiile încearcă să integreze, cu ajutorul voluntariatului, principalele obiective de afaceri, sociale și chiar de protecția mediului în majoritatea acțiunilor și operațiunilor productive sau comerciale sau între relațiile de grupuri de interes..